STUDII EUROPENE UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA [601944]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE STUDII EUROPENE
RELA ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI
STUDII EUROPENE
LUCRARE DE LICENȚĂ
Absolvent: [anonimizat]:
Conf.Univ. Dr. Alina Branda
Diana Izabela Pasăre
2018

RELA ȚII INTERNA ȚIONALE ȘI
STUDII EUROPENE UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI CLUJ -NAPOCA
FACULTA TEA DE STUDII EUROPENE
Migrație și globalizare
-Fenomenul emigrării românilor
în Spania –
Coordonator științific:
Conf.Univ. Dr. Alina Branda
Cluj-Napoca

2018
Diana Izabela Pas ăre
Absolvent: [anonimizat] ,, Migrație și globalizar e -fenomenul emigrării românilor
în Spania – ’’este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituție de învățământ
reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alți autori deține referința precisă ; sunt scrise între ghilimele și dețin referința precisă a sursei;
rezumarea ideilor altor autori deține referința precisă la textul original. Declarație
superior din țară sau străinătate. De asemenea, declar că toate sursele utilizate, inclusive cele
de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
toate fragmentele de text reproduse exact, chiar și în traducere proprie din altă limbă,
Absolvent:
(semnătura olograf)
Cluj-Napoca, data

CUPRINS

Introducere
1. Migrația populației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 2
1.1 Aspecte generale ale migrației ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
1.2 Definiția migrației ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 3
2. Globalizarea și migrația – perspectivă de ansamblu în contextul contemporan …………………. 5
2.1 Tipuri ale migrație i ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 7
2.2 Migrația internațională ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 9
3. Migrația internațională în contextul globalizării. Cauze și efecte ………………………….. …………. 11
3.1 Cauze ale migrației internaționale ………………………….. ………………………….. …………………… 13
3.2 Efectele generale ale migrației internaționale ………………………….. ………………………….. …… 14
3.2.1 Efecte asupra societății din care
provine emigrantul. Efectele migrației pentru România ………………………….. …………………. 17
3.2.2 Efecte asupra țării ,,gazdă’’ ………………………….. ………………………….. ………………….. 25
3.2.3 Efecte asupra emigrantului ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
4. Fenomenul emigrării românilor în Spania (studiu de caz) ………………………….. ………………………. 31
4.1 România – țară de origin e a migranților ………………………….. ………………………….. …….. 31
4.2 Situația imigrării în România ………………………….. ………………………….. ……………………. 34
4.3 Spania, destinația preferată de emigrare a românilor ………………………….. …………………. 35
4.4 Măsuri de acțiune ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 40
5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45

1

Introducere

Obiectiv ul acestui studiu este o prezentare a teoriilor utilizate în domeniul mi grației
internaționale, dintr -o perspectivă evaluativă în raport cu manifestările actuale ale migrației
internaționale. Scopul este ambițios iar tentativa este tributară resurselor lim itate ale unui singur
cercetător. Prezentarea teoriilor utilizate într -un domeniu de cercetare, mai ales în perspectiva unei
evaluări, oricât de modeste, prezintă inevitabilul pericol de a se transforma într -o căutare fără sfârșit
în încercarea de a descop eri noi abordări în literatura de specialitate. Volumul de studii este imens și
probabil imposibil de cuprins de un singur individ. Soluția noastră în fața acestei dileme a fost una
care poate fi considerată facilă (și dintr -un anumit punct de vedere cu si guranță este): aceea de a
urma liniile de analiză trasate de un grup de cercetători într -una dintre lucrările devenite probabil
fundamentale în domeniul migrației internaționale (Massey și alții.1998. Words in motion.
Understanding International Migration at the End of the Millennium). Există mai multe argumente
în favoarea acestei alegeri. Motivul principal este legat de orientarea prezentării/analizei din Worlds
in motion asupra abordărilor teoretice care constituie sau pot constitui baza unor teorii des pre
migrația internațională și nu a aplicațiilor izolate (care se reduc la verificare unor ipoteze/ sau la
descrieri) fără a condu ce la linii majore de cercetare în domeniu. Lucrarea amintită suține plasarea
fiecărei abordări în categoria “teorii ale migra ției internaționale” cu o analiză cuprinzătoare a
studiilor pe care le subsumează. Mai mult decât atât, cartea este exclusiv dedicată evaluării câmpului
teoretic utilizat în migrația internațională, fără a subordona prezentarea altui scop. Adoptarea
sistem atizării teoretice din lucrarea amintită nu presupune o adeziune deplină la comentariile
autorilor, dar adoptă terminologia utilizată și în mare parte încadrările diverselor abordări în
curentele teoretice majore. Diferențele intervin în tratarea rețelelor de migranți ca orientare majoră și
menționarea abordării instituționale, respectiv a capitalului social ca associate cu aceasta în direcția
fie a specializării (abordarea instituțională), fie a integrării (teoria capitalului social).

2

1. Migrația pop ulației

1.1 Aspecte generale ale migrației

Unul din fenomenele demografice care are numeroase conotații geopolitice este migrația.
Interesul arătat față de migrația populației este unul de dată recentă, deși fenomenul, ca atare, are
rădăcini istorice, ca uze multiple și consecințe imprevizibile.
Teama legată de posibilitățile limitate ale planetei privind suportarea unei populații în
creștere accelerată a fost și continuă să fie alimentată de marile curente migratorii sud -nord care pot
antrena mari dezech ilibre demografice pe plan mondial. Aceste temeri ale modificării repartiției
teritoriale a populației, care au dominat în primul rând țările dezvoltate încep să fie împărtășite și de
către țările în curs de dezvoltare, cu tendință de accentuare dacă nu se produce un reviriment privind
dezvoltarea echilibrată și accelerată a diferitelor regiuni ale lumii. Prin urmare, circumstanțele care
concură la manifestarea tot mai acerbă a fenomenului migrației, care va continua să rămână o
permanență și a secolului XX I, sunt legate îndeosebi de decalajul dintre creșterea demografică și
creșterea economică, care continuă nu numai să persiste dar să se și accentueze, în special pentru
țările slab dezvoltate1.
Cercetările istorice au evidențiat faptul că, încă din perioad a timpurie a celor două milenii de
creștinism, au avut loc multiple deplasări ale unor populații, chiar dacă atunci erau relativ reduse din
punct de vedere numeric.
Marile deplasări intercontinentale au început abia în secolul al XVI -lea, odată cu
expansiu nea Europei și așezarea coloniilor.
Începând cu sfârsitul secolului al XIX -lea, migrația a capătat o nouă trasătură, cea a
exodului forței de muncă spre zone atractive din punct de vedere economic .

1 Vasile Marin, Aspecte privind implicațiile geopolitice ale fenomenului demografic, Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, Editura
Top Form, Asociația de Geopolitică “Ion Conea, anul IV -nr. 20”, București 2006

3
Între a doua jumătate a secolului al XIX -lea si primul ră zboi mondial au emigrat spre
America de Nord aproximativ 40 milioane de persoane, cei mai mulți dintre ei venind din Marea
Britanie si Germania.
Criza economică din 1929 a constituit, de asemenea, o motivație pentru deplasarea
populației, însă mișcarea a încetinit treptat, fără a înceta, până la sfârșitul anilor 1930, când a
cunoscut o direcție nouă. Această “reorientare” a curentului migrator a atins, practic, toate țările
tradiționale de emigrație si s -a efectuat într -o perioadă de timp relativ scurtă si perfect stabilă. Mai
mult, ea a înregistrat o sporire si pe țări, care până atunci erau puțin afectate de acest fenomen, ceea
ce a dus la o transformare profundă a naturii problemei.
Astfel, migrația s -a transformat, de -a lungul timpului, dintr -un proces regional – determinat
de factori economici, sociali sau naturali ( nivel de trai sc ăzut, r ăzboaie, invazii, conflincte inter –
umane, molime, fenomene naturale devastatoare) ori de factori politici ( deportare, colonizare for țată
sau nu etc.) – într-un fenomen global, în prezent, fiind cuantificat la aproximativ 3% din totalul
populației lumii ( una din 35 persoane este migrant ă, iar fluxurile anuale totale includ 5-10 milioane
persoane2). Deși fluxuri migratorii importante se întâlneau într -un număr relativ mod erat de state, în
zilele noastre, “ nici o țară din lume nu a rămas în afara fluxurilor migratorii interna ționale”3.
Acestea sunt fie țară de origine, fie țară de tranzit sau de destinație pentru migranți, ori dețin
toate cele trei atribute simultan.

1.2 Definiția migrației

Abordarea complexei ecuații a migrație i într -o manieră cuprinzătoare și pe termen lung
reprezintă un imperativ ce ia în calcul fără îndoială: criteriile de imigrație, admisibilitate și integrare;
piața muncii; protecția drepturilor omu lui în ceea ce priveste migranții și refu giații; controlul,
prevenirea și repatrierea; dialogul si cooperarea între tara de primire si cea de origine a migrantilor

2 IOM, Wor ld Migration, 2003
3 Imigra ția si azilul în România – București, martie 2007

4
si, nu în ultimul râ nd, eforturile pe termen lung pentru îmbunatatirea conditiilor economic e si
politice din tarile de origine.
Migrația este adeseori denumita ca fiind fenomenul care constă în deplasarea unor mulțimi
de persoane dintr -un teritoriu în altul. Migrațiile reprezintă un fenomen la fel de vechi precum
omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au cunoscut o diversificare a fenomenului
migrației și o creștere constantă a numărului migranților.
Migrația populației este un proces complex, influențat de mai mulți factori ce determină
intensitatea fluxurilor migratorii, care co nduc la multiple efecte de cele mai multe ori nedorite
asupra populației din care provin.
Evoluțiile politice si economice diferite ale statelor conduc întotdeauna la schimbări
demografice cauzate, pe de o parte de nevoia oamenilor la un nivel de trai mai bun, iar pe de alta
parte de situația politică din țările lor de origine.
Mișcarea migratorie ca factor al creșterii și descreșterii populației, complementar cu
excedentul (sporul) natural, este o temă de interes atât pentru demografie și statistica socia lă cât și
pentru celelalte științe care se ocupă cu studiul dinamicii populației. Efectele se pot înregistra cu
precădere la nivelul populațiilor naționale.
Imigrările au ca efect un spor de populație, emigrările reprezintă pierderi din populația
națională ; diferența dintre imigrări si emigrări este soldul migrației sau soldul migratoriu, care poate
fi pozitiv, nul sau negativ.

5

2. Globalizar ea și migrația
– perspectivă de ansamblu în contextul contemporan –

Globalizarea este un fenomen complex și nu există o definiție universal acceptată a acesteia,
probabil și pentru că incl ude o multitudine de procese care vizează domenii diverse ale societății.
Legăturile sociale, economice și politice care traversează granițele dintre state influențează în mod
decisiv soarta celor care trăiesc în acele țări. Termenul general utilizat pentru a caracteriza această
interdependență crescândă a societății umane este acela de globalizare.
Termenul globalizare a apărut la sfârșitul anilor ’60 și a fost lansat de un s pecialist
canadian în teoria mijloacelor de comunicare în masă, profesorul Marshall McLuhan de la
Universitatea din Toronto și specialistul american în problemele comunismului, Zbigniew
Brzezinski de la Universitatea Columbia. Termenul de globalizare a int rat în dicționar prima dată în
1961. În literatura de specialitate există numeroase definiții ale acestui fenomen contemporan.
Proces prin care lumea tinde să devină un spațiu unic, globalizarea este fie contestată (de
conservatori), fie promovată cu cura j (de liberali), ca măsură a prosperității universale, păcii și
libertății, fie tratată ca pe un pericol (de critici).
Definită ca proces de lărgire, adâncire și grăbire a interconectării globale, globalizarea este
situată într -un spațiu al schimbării, c u „legarea și extinderea activității umane peste regiuni și
continente“4. O diferențiere a acestui proces de cele de localizare, naționalizare, regionalizare și
internaționalizare duce, firesc, la definirea conceptului de globalizare nu ca stare singula ră, ci ca
proces sau set de procese ateritoriale de structurare și stratificare globală a relațiilor și tranzacțiilor
sociale5, generator de fluxuri și rețele transcontinentale sau interregionale de activitate, interacțiune
și exercitare a puterii.
Expr imarea cea mai sintetică a acestui proces complex este dată de „Strategia de Securitate
Națională a Statelor Unite: O nouă Eră“ (2002), care îl definește ca un proces „de accelerare a

4 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, „Transformări globale. Politică, economie și
cultură”, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 39
5 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op.cit ., pp. 51 -52

6
integrării economice, tehnologice, culturale și politice, alături de gu vernare democratică, economie
de piață, respectarea drepturilor omului, dinamism economic și revoluția comunicațiilor“6.
Globalizarea este un proces ce lărgește cadrele determinante ale schimbării sociale la nivelul
lumii ca întreg. Astfel, în timp ce schi mbarea socială a fost inițial abordată în cadre locale, regionale
și naționale, acum accentul se pune pe internaționalizare și globalizare. A crescut interesul în
explicarea relațiilor dintre unitățile teritoriale și lumea ca întreg, discutiile purtându -se asupra
problemelor cu privire la legătura dintre nivelul micro și nivelul macro, dintre raportul local și
global.
Având în vedere că globalizarea este un proces complex care se desfășoară pe mai multe
paliere, studiile de specialitate au inițiat concepția conform căreia globalizarea acționează la nivelul
a cinci domenii fundamentale: economie, politică, mediu, societate și cultură7. Atunci când
diferențiem dimensiunile mondializării este important să afirmăm că acestea nu pot fi delimitate în
mod clar una ce cealaltă.
În această lucrare, conceptul de globalizare este interconectat cu domeniul migrației
internaționale, referindu -ne, în mod specific, la deplasarea oamenilor între regiuni și continente, fie
acestea migrații în căutarea de locuri de muncă, dia spore sau o viață mai bu nă. Acest proces de
globalizare privit din perspectiva migrației, este un fenomen vechi, care a precedat formarea statelor
națiune (de exemplu: exodul de etnici germani din Europa de Est și din Uniunea Sovietică în
perioada de după cel de -al doilea război mondial sau fluxurile din Peninsula Iberică și Italia către
Europa de Nord din anii 50 sunt considerate o formă de regionalizare sau de migrație regională8).
Deplasarea muncitorilor salariați, reacționând la forțele pieței (ale cere rii și ofertei) constituie un
aspect important al deplasărilor în masă a ființelor umane în jurul lumii. Dar, fenomenul migrației se
intersectează și cu puterea politică, militară și culturală, modelele globale sau regionale ale migrației
fiind multiple.

6 Vasile POPA, „Implicațiile globalizării asupra securității naționale”, Editura Universității Naționale de Apărare Carol I,
București, 2005, p. 9
7 Joseph STIGLITZ, „Globalizarea. Speranțe și deziluzii”, Editura Economică, București, 2005, p. 12
8 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit. , p. 327

7
2.1 Tipuri ale migrației
Pentru a înțelege mai bine fenomenul migrației interconectat procesului de
globalizare, este nevoie de o delimitare conceptuală privind noțiunea de migrație, mobilitate
geografică, populație.
Mișcarea totală a unei populații se co mpune din mișcarea naturală și mișcarea migratorie .
Populația unei țări sau a unei unități administrativ -teritoriale își modifică numărul nu numai ca
urmare a intrărilor și ieșirilor determinate de nașteri și decese, ci și în urma imigrărilor și
emigră rilor. Deoarece fluxurile migratorii pot să afecteze grupe particulare de persoane sub raportul
caracteristicilor vârstă și sex, migrația modifică nu numai numărul populației, ci și structura
acesteia după sex și vârstă și, eventual, după alte caracteri stici. Deplasările locuitorilor se pot face în
afara localității, între țări, pot avea o durată mai mică sau definitivă, ceea ce face necesară o
clasificare detaliată a diferitelor tipuri de migrație. Fiind parte a mișcării totale a unei populații,
migraț ia interesează nu numai demografia, ci și sociologia, care studiază fenomenele de adaptare sau
aculturație a persoanelor migrante, influența migrației asupra structurii populației, asupra instituțiilor
sociale e.t.c9.
Migrația populației este forma princ ipală a mobilității geografice (spațiale) a
populației, constând în schimbarea definitivă a domiciliului stabil, între două unități administrativ –
teritoriale bine definite. Se mai numește migrație rezidențială, întrucât persoana implicată într -o
asemenea m ișcare își schimbă statutul rezidențial. Prin urmare, în noțiunea de migrație a populației
nu intră excursiile, deplasările sezoniere, diferitele forme ale navetismului etc. De aceea, este
important să se definească corect unitățile geografice sau teritori al-administrative și tipurile de
mișcări ale populației10.
În raport cu granițele oficiale ale unei țări, migrația poate fi:
 migrație internă: totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea definitivă
(permanentă) a domiciliului obișnuit, în cadrul unei țări, între unitățile teritorial –
administrative.

9 Dan ROȘCA, „Introducere în sociologia populației și demografie”, ediția a IV -a, Editura Fundației România de Mâine,
București, 2007, p. 96
10 Dan ROȘCA, ibidem , pp. 97 -98

8
 migrație internațională (externă): totalitatea deplasărilor, însoțite de schimbarea
definitivă (permanentă) a domiciliului, între două țări.
În raport cu localitatea de destinație (sosire), respectiv de plecare (origine), se folosesc
termenii de imigrare și emigrare:
 imigrarea: migrație privită din punctul de vedere al localității de destinație (de
obicei, în cadrul migrației internaționale). Persoanele cuprinse în acest flux
migratoriu se numesc persoa ne imigrante
 emigrarea: migrație privită din punctul de vedere al localității de plecare (de obicei,
în cadrul migrației internaționale). Persoanele cuprinse în acest flux migratoriu se
numesc persoane emigrante .
Alte tipuri ale migrației care merită ami ntite:
 migrație determinată: derivată din nevoia stringentă de părăsire a unui areal în care
resursele vitale devin insuficiente (foamete) și anumite fenomene naturale (inundații,
secetă, răcirea climei, mișcări tectonice, deșertizări, alunecări de teren, incendii) pun
în pericol habitatul avut;
 migrație impusă sau forțată: rezultată din ocuparea zonelor locuite de un inamic
care recurge la exterminări, epurări etnice, deportări, intoleranță, discriminări etc;
 migrație voluntară: generată de libera opțiu ne a indivizilor de a se stabili într -un alt
areal, considerat benefic aspirațiilor și disponibilităților lor de dezvoltare.
 individuală / de masă: deplasarea persoanelor poate fi individuală, atunci când se
are în vedere mișcarea la nivel de individ. Ace asta presupune luarea deciziei de
migrare de fiecare persoană în parte și totodată alegerea căilor și mijloacelor de
migrare, de regulă întinzându -se pe perioade lungi de timp.
 permanentă / temporară: națiunile au obligația de a respecta și implementa
principiile legislației internaționale, ale convențiilor la care au aderat (cum ar fi
principiul nonrefantement sau al nediscriminării) dar în același timp au dreptul de a
decide asupra interzicerii intrării, expulzării, returnării sau acordării de azil, contr olul
migrației fiind de interes național și un atribut al suveranității.

9

2.2 Migrația internațională

În varianta sa la nivel macro, migrația internațională se declanșează ca urmare a diferențelor
dintre raportul între cererea și oferta de forță de mun că în diversele arii geografice (țări, în cazul
celei internaționale), reflectate de diferențele între nivelul salariilor/veniturilor. În spațiile
caracterizate de o relativă sărăcie a capitalului (implicit a cererii de forță de muncă) prin comparație
cu oferta, salariul, ca rezultat al mecanismelor pieței, va fi scăzut în raport cu țările în care situația
este inversă (relativă abundență a capitalului raportată la oferta de forță de muncă). Surplusul de pe
ambele piețe (forță de muncă în cazul uneia, capit al în cazul celei de -a doua) va profita de caracterul
său mobil și se va deplasa către ariile de maximizare a profitului economic.
În această logică, forța de muncă se constituie în flux către țara bogată în
capital/săracă (cu insuficientă) fo rță de muncă ponderată de un contraflux al investiției de capital,
transpus în migrație prin mișcarea specialiștilor înalt calificați urmărind maximizarea recompensei
în urma investiției lor în capital uman într -un mediu sărac într -o astfel de resursă (așa numitul flux
internațional de capital uman). Fluxurile de migrație internațională devin astfel mecanismele de
echilibrare ale deficiențelor interne de pe piața forței de muncă la nivel global.
În timp, presiunea antagonică exercitată de cele două mișcări (populație/capital/populație) (în
țara dezvoltată către stabilirea unui salariu la un nivel mai scăzut și în țara săracă spre un nivel mai
ridicat), au ca rezultat reducerea diferențelor economice (diferența între nivelul salariilor ajunge să
reflecte num ai costurile deplasării), urmată inevitabil de stoparea de la sine a migrației (dispariția
cauzei care declanșează migrația conduce inevitabil la stoparea acesteia).
In varianta la nivel individual, decizia de migrație este rezultatul unui proces prin care
individul rațional evaluează beneficiile migrației internaționale (câștigurile monetare, costând în
salariu, mediate de probabilitatea de a obține o slujbă la destinație, comparate cu câștigurile în
condițiile în care ar rămâne imobil (salariul la origine mediat de probabilitatea de a obține o slujbă la
origine), luând în calcul costurile deplasării (costul călătoriei, al supraviețuirii în țara de destinație
până la găsirea unui loc de muncă, dificultatea adaptării la o nouă piață a forței de muncă, efortu l
pentru învățarea unei noi limbi și al adaptării la o nouă cultură, costul psihologic al ruperii vechilor

10
relații și stabilirii unora noi)11. Migranții potențiali (toți indivizii în acest caz) estimează beneficiile
deplasării către diverse destinații pentr u un interval de timp limitat. Evenimentul de migrație se va
produce atunci când rezultatul calcului este pozitiv, către destinația care va furniza cea mai mare
recompensă în raport cu abilitățile individului, migrația devenind practic o formă de investiți e în
capital uman12
Autorii lucrării ,,Worlds in motion ’’ chestionează spre exemplu însăși premisele teoriei care
susține apariția și dezvoltarea fluxurilor de migrație (nivel macro) în situația unei diferențe (reale
sau așteptate) între țări din punct de v edere al nivelului salariilor, ca o condiție necesară și
suficientă. Dacă migrația internațională ar fi declanșată numai și numai de diferențele economice,
date fiind discrepanțele de dezvoltare actuale la nivel mondial, volumul mișcării de populație ar
trebui să fie imens, pentru că, la limită, conform teoriei neoclasice orice țară ar trebui să fie
caracterizată de existența cel puțin a unui flux către un stat situat pe o treaptă superioară într -o
ierarhie economică globală. În realitate, dimensiunea fenom enului este departe de o asemenea
amplitudine, în ciuda unei accentuate creșteri recente. Totuși, dacă luăm în considerare fluxurile
internaționale existente numai în cadrul diadei țară de origine – țară de destinație, în cele mai multe
dintre cazuri (fără a acoperi însă diversitatea crescândă a situațiilor) condiția diferenței economice
între destinaț ie și origine este îndeplinită.

11 Se poate vorbi despre o evoluție a formulei atribuită de economia neoclasică drept stând la baza deciziei potențialului migra nt (în fapt individului)
care a condus, prin îmbunătățiri succesive la varia nta: salariu așteptat + salariu evaluat la destinație – costuri ale migrației (variată propusă de
Borjaas în anii ‘90). Aceeași afirmație este valabilă și în cazul costurilor mi grației.

12 Arango, Joaquin. (2000). Explaining migration: a critical view, International Social Science Journal , 165.

11
3. Migrația internațională în contextul globalizării.
Cauze și efecte

Migrația internațională este unul dintre cele ma i vechi fenomene sociale. Martin O. Heisler și
Zig Layton -Henry arată că, înainte de toate, migrația este o problemă de securitate13. În antichitate,
Grecia și Roma au apărut și, mai ales, au dispărut ca state datorită migrației. Abia în timpurile mai
recen te, migrația a ajuns să fie studiată din punct de vedere al securității. Uniunea Europeană,
printre alte foruri internaționale, a adoptat o serie de măsuri pentru a limita efectele negative ale
migrației. Din perspectivă teoretică, conceptul de securitate societală include problema migrației, ca
element cheie.
Pe agenda europeană de securitate, migrația tratează consecințele actuale și potențiale asupra
securității societale datorate prezenței unui mare număr de imigranți în țările Uniunii Europene.
Migraț ia afectează profund dreptul de a decide cine poate pătrunde pe teritoriul unui stat (grup de
state), pentru a căpăta rezidență și pentru a lucra. Pe termen mediu și lung, migrația afectează
dreptul de a decide compoziția etnică și rasială a populației, cu ltura publică, securitatea socială,
locurile de muncă și ordinea publică. Între 1945 și 2000, statisticile arată că în Europa de Vest au
migrat peste 50 de milioane de persoane14. Referindu -ne la frontiere, migrația afectează capacitatea
statelor de a -și controla propriile frontiere. Astfel , se poate afirma și confirma că migrația, în general
și migrația de masă, în principal, a devenit un fenomen de securitate.
Migrația este expresia unor relații sociale dezechilibrate între zonele mai puțin dezvoltate și
zonele dezvoltate ale lumii. Statul bunăstării din țările Europei de Vest reprezintă o atracție pentru
populațiile din periferia europeană (Europa de Est, Turcia, Africa de Nord). Chiar și dificultatea
găsirii unui loc de muncă sau o existență marginală în Europa de Vest sunt considerate surmontabile
sau preferabile unui statut economic, social și politic în țările din periferie15.
După 1945, stabilirea unor comunități semnificative din țările Lumii a III -a în țările
industriale avansate a dus la crearea un or "capete de pod" (bridgeheads), care sunt în permanență
alimentate de noi valuri de imigranți. Procesul de stabilire a unei comunități de imigranți într -o țară

13 Ionel Nicu SAVA, „Teoria și practica securității”, Universitatea din București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială ,
București, 2007, p. 53, ediția online:
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/carti_ psihologie/teoria_si_practica_securitatii_ionel_nicu_sava.php
14 Ionel Nicu SAVA, op. cit. , p. 55
15 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit. , pp. 366 -367

12
și transformarea ei în recipient pentru noi imigranți a fost denumit "lanț de imigrare" (chai n
migration). Migrația în lanț înseamnă reîntregirea familiilor, căsătorii mixte, invitarea rudelor, a
apropiaților, înfieri, etc16. Este cazul, de exemplu, al comunității turce in Germania, stabilită în anii
"50-"60 în Republica Federală, dar care a fost c ontinuu alimentată cu noi imigranți. Comunitatea
înregistrează la nivelul anilor 2000 peste 2 milioane de etnici turci stabiliți legal în Germania.
Dacă imigranții sunt legal stabiliți în țările -gazdă, de ce comunitățile de imigranți, migrația
în lanț și fenomenele asociate sunt considerate o posibilă amenințare la adresa securității?
În viziunea școlii europene de securitate17, sunt două dimensiuni care impun această
abordare. Mai întâi este vorba de procesul de redefinire socială specific Europei de Vest după cel de –
al doilea război mondial. În condițiile diminuării funcțiilor externe ale statului (securitatea era
garantată de NATO, coloniile deveniseră independente, o serie de atribute statale au fost delegate
Comisiei de la Bruxelles), societățile occid entale au realizat un nou echilibru social sub forma
statului bunăstării (welfare state). Statul bunăstării este un stat universal, se bazează pe includerea
tuturor cetățenilor. Procesul de creare a statului bunăstării a creat o formă de cetățenie mai exti nsă,
mai profundă. Extinderea drepturilor politice și economice sub forma organizării sindicale și
corporatiste, negocierea colectivă, sufragiul universal, libertăți civile lărgite, accesul la educație
publică gratuită, sistem de impozitare redistributiv, sprijin pentru familiile cu venituri mici, asistență
de sănătate pentru aproape toți cetățenii, locuințe sociale au fost posibile datorită statului bunăstării.
Crearea statului bunăstării și asigurarea securității militare au creat condițiile ca politicile publice să
se orienteze îndeosebi către securitatea socială și economică și, în paralel, către creșterea participării
politice.
Statul bunăstării a omogenizat societățile ocidentale, a egalizat șansele sociale, a crescut
participarea socială pentru crear ea bunăstării și pentru distribuția ei. Sursele interne de instabilitate
au fost diminuate până la dispariție (sărăcia, minoritățile agresive, șomajul cronic), astfel încât
societățile Europei Occidentale, sub umbrela de securitatea a NATO și sub scutul ec onomic al
Uniunii Europene, au atins un optim social, politic și economic. Calitatea vieții în Europa de Vest
este cea mai înaltă din lume. Grecia, cea mai "săracă" țară a Uniunii Europene avea, în 1990, un
produs intern brut pe cap de locuitor de circa 6. 000 USD. Austria, care avea să devină membră UE

16 Jef HUYSMANS, „The politics of insecurity: fear, migration and asylum in the EU”, Editura Routledge, Londra, 2006, p. 43
17 Jef HUYSMANS, op. cit. , p. 54

13
mai tarziu, înregistra circa 17.000 USD pe cap de locuitor. Prin comparație, Cehoslovacia avea circa
3.500 USD, iar România numai 1.600 USD pe cap de locuitor18.

3.1 Cauze ale migrației internaționale
Liter atura de specialitate care a studiat fenomenul migrației prezintă mai multe cauze care
determină mișcarea migratorie a populației19, printre care:
 O cauză esențială rezidă în procesele de suprapopulare, marcate prin ruptura
dintre numărul populației și re surse, având drept efect reducerea veniturilor și
imposibilitatea satisfacerii consumului. Suprapopularea poate fi determinată de excedentul
nașterilor, care domină indicele mortalității, fapt specific mai ales țărilor mai puțin
dezvoltate. O asemenea c reștere a caracterizat, în secolul al XIX -lea, Europa Occidentală,
când scăderea mortalității a compensat reducerea fecundității.
 În anumite țări, creșterea intensivă a animalelor a favorizat disponibilizarea
forței de muncă, aceasta intrând apoi sub in cidența migrației.
 În alte situații, dezvoltarea căilor de comunicație a facilitat dispersarea
industriilor, ceea ce reclamă forță de muncă și antrenează o parte a populației în fluxul
migratoriu. Transportul maritim și, într -o măsură mai mică, cel ferov iar au favorizat
migrațiile intercontinentale.
 De asemenea, mișcările migratorii pot fi determinate și de motive istorice,
religioase, politice, care pot fi considerate drept cauze accidentale și actuale. Accidentale pot
fi și cataclismele și maladiile, ce pot determina imigrări și emigrări masive și bruște.
 Cauzele de ordin psihologic au în vedere fascinația unor locuri, forme de
relief sau peisaje. În acest fel, locurile alese de un grup de populație pot fi poli de atracție
pentru compatrioți, așa cum, de exemplu, Barcelonette – colonie în Mexic – a devenit un caz
clasic, la fel ca și cartierele -colonii din S.U.A. și Europa Occidentală.
 Cauzele de ordin ecologic determină așa -numita migrație ecologică. Aceasta
presupune deplasări de populație din zon ele afectate de transformări ale mediului natural sau

18 Jef HUYSMANS, op. cit. , p. 57
19 Dan ROȘCA, op. cit. , pp. 99 -100

14
antropic spre alte regiuni. Astfel, Mexico City, Milano și Atena sunt orașe extrem de
afectate de poluare și pot constitui centre de disconfort și de emigrare a populației.

3.2 Efectele generale ale migrației interna ționale
În Uniunea Europeană, migrația forței de muncă a stimulat politici care au condus nu doar la
realizarea unui nivel ridicat al ocupării, dar și la ameliorarea și modernizarea sistemelor de securitate
socială existente și crearea unu i sistem comunitar care să asigure protecția socială a lucrătorilor
migranți.
Accesul la locurile de muncă dintr -un Stat Membru reprezintă un aspect fundamental
al liberei circulații a persoanelor în cadrul Uniunii Europene. Această libertate include drep tul
persoanei de a se deplasa într -un alt Stat Membru pentru a -și căuta un loc de muncă sau pentru a
lucra acolo, fie ca lucrător independent, fie ca angajat.
Din punct de vedere politico -economic, libera circulație a persoanelor urmărește
crearea unei pi ețe comune a forței de muncă și promovarea unei cetățenii a Uniunii Europene, prin
eliminarea barierelor în acest domeniu.
Accesul la piețele forței de muncă din Statele Membre presupune dreptul la egalitate
de tratament în ceea ce privește condițiile de muncă, precum și dreptul la integrare socială,
economică și culturală a lucrătorului migrant și a familiei acestuia în țara gazdă. Dreptul la libera
circulație a lucrătorilor este completat și susținut de un sistem de coordonare a sistemelor de
securitate socială și un sistem de recunoaștere reciprocă a diplomelor.
O mobilitate ridicată determină creșterea oportunităților lucrătorilor de a găsi un loc
de muncă și ale angajatorilor de a găsi persoane cu un nivel corespunzător al aptitudinilor,
impulsionându -se astfel ocuparea forței de muncă și creșterea economică. În cadrul comunitar,
libera circulație a lucrătorilor are ca scop principal deschiderea pieței europene a forței de muncă
tuturor lucrătorilor din UE, contribuind astfel la obiectivul general vizâ nd pacea și prosperitatea și
completând piața internă a mărfurilor, serviciilor și capitalului.

15
Migrația este o realitate a societății contemporane, cu implicații economice, sociale și
politice. Susținând această idee, Anna Diamantopoulou 20 evidenția fapt ul că, pe de o parte, în
Uniunea Europeană unele State Membre se tem că ar putea fi depășite de acest fenomen, iar, pe de
altă parte, există critici care califică Uniunea Europeană ca „fortăreața Europei”.
La nivelul Uniunii Europene, migrația legală cons tituie un factor de favorizare a
creșterii economice, în condițiile în care este gestionată eficient și canalizată spre sectoarele
deficitare. De aceea, Marc Verwilghen21 argumenta că este nevoie de o campanie de conștientizare a
publicului asupra aspectelo r pozitive ale migrației, în condițiile în care aceasta este percepută în
prezent, preponderent, cu conotație negativă.
Totodată, este necesară o mai mare coordonare între politicile privind dezvoltarea și
eforturile întreprinse pentru gestionarea eficie ntă a fenomenului migrației, cu atât mai mult cu cât
îmbătrânirea populației va avea consecințe importante asupra pieței muncii, sistemelor de pensii și
de sănătate, influențând tot mai mult modul în care este percepută migrația.
Creșterea populației, ca u rmare a imigrației sau a extinderii Uniunii Europene, nu reprezintă
o problemă în sine. În prezent, în Uniunea Europeană se acordă o importanță deosebită eficientizării
utilizării resurselor umane. De aceea, politica Uniunii Europene se concentrează, în sp ecial, asupra
pieței muncii și integrării sociale a imigranților care locuiesc legal în Statele Membre.
Primul Raport anual al Comisiei Europene privind migrația și integrarea imigranților
la nivelul Uniunii Europene, prezentat în 2004, arăta că au crescu t preocupările autorităților din
Statele Membre atât pentru drepturile civice și politice ale imigranților, cât și pentru recunoașterea și
echivalarea diplomelor și calificărilor imigranților, îmbunătățirea situației locative a acestora,
precum și pentru c ombaterea oricăror forme de discriminare și rasism, fenomene care îi afectează cu
predilecție.

20 Anna Diamantopoulou, ex comisar european pentru ocupare și afaceri sociale, discurs în cadrul conferințe i comune a Comisiei
Europene și OCDE cu tema “Aspectele economice ale migrației”, Bruxelles, 2003
21 Marc Verwilghen, ministrul belgian al cooperării pentru dezvoltare, alocuțiune în cadrul dezbaterii internaționale cu tema “R elația
de cauzalitate între pro cesul migrației și dezvoltarea la nivel global, Bruxelles, 2004

16
În ceea ce privește dreptul de a practica o profesie într -un Stat Membru, deși s -au
înregistrat progrese în acest domeniu, mai sunt încă destule de făcut cu pri vire la egalitatea de
tratament între lucrătorii migranți și cetățenii respectivului stat.
De asemenea, aplicarea legislației în domeniu generează numeroase dificultăți. Mai
mult, în raportul Comisiei Europene din 2004 se arată că nu există suficientă fle xibilitate
administrativă în ceea ce privește situația specială a migranților, iar nivelul de cooperare în acest
domeniu dintre Statele Membre este uneori insuficient.
La nivel comunitar, nu există încă o politică privind migrația; există politici comune
privind anumite aspecte ale migrației.
În practică, migrația este reglementată prin acte normative naționale, care sunt
actualizate corespunzător nevoilor economice ale statelor primitoare. Țările de origine intervin, de
asemenea, în procesul de migrație economică, deși deseori numai ca reacție la reglementările din
țările de destinație, cu obiectivul de a evita, spre exemplu, un flux excesiv sau prea selectiv al
lucrătorilor.
La nivel comunitar, se încearcă gestionarea factorilor care stau la baza fenome nului
emigrării: sărăcia, șomajul și subdezvoltarea, dar și persecuțiile22.
În prezent, piața forței de muncă din Uniune este destul de permisivă pentru
persoanele calificate sau care doresc să desfășoare activități neatractive pentru cetățenii UE. Se
acordă o mai mare atenție utilizării „lucrătorilor oaspeți”.
Angajarea oricărui lucrător din statele terțe se poate realiza într -o manieră care să
determine evoluții economice și sociale pozitive în țările de origine ale imigranților. Aceștia sunt
încurajați să se întoarcă în țările de origine cu un bagaj de cunoștințe extins, dar și cu un anumit
capital financiar, pentru a sprijini îmbunătățirea nivelului de trai, nu numai local, ci și regional23.
Migrația este un fenomen complex, cu o multitudine de efecte , nu numai la nivel
comunitar. Dincolo de acest cadru, migrația are o serie de consecințe, atât pozitive, cât și negative,
pentru toate părțile implicate: țări primitoare, țări de origine și lucrătorii migranți.

22 Anna Diamantopoulou, op. cit.
23 Anna Diamantopoulou, op. cit

17
Circulația forței de muncă favorizează dise minarea cunoștințelor tehnice și a
metodelor moderne de lucru între statele afectate de fenomenul migrației. De asemenea, în Uniunea
Europeană, libera circulație a persoanelor potențează dobândirea unui mod de gândire european.
În teorie, libera circulați e a forței de muncă, fără intervenții din partea statului de origine sau
a celui gazdă, are efecte pozitive, echilibrând avantajele24 .

3.2.1 Efe cte asupra societății din care provine emigrantul
Mișcările migratorii au implicații profunde în cadrul societ ăților contemporane,
identificându -se trei paliere25 asupra cărora migrațiile produc efecte importante: efectele migrației
asupra populației de origine, asupra populației de destinație și asupra migranților înșiși.
Conform studiilor sociologice, există nenu mărate consecințe pe care migrațiile le produc la nivelul
acestor trei nivele dintr -o societate, dar nu le vom menționa decât pe cele mai importante și
relevante26 pentru această lucrare.
O migrație ce antrenează un număr mare de persoane, în general de vâ rstă tânără,
poate provoca, în populația de origine, un deficit de forță de muncă și, deci, o slăbire a activităților,
o scădere a natalității, o îmbătrânire demografică. Dacă avem situația unei zone inițial
suprapopulate, migrația poate, prin slăbirea pre siunii demografice, să amelioreze situația celor
rămași, mai cu seamă dacă migranții trimit celor rămași acasă bunuri materiale și bani. Situația
populației din aria de primire poate fi și ea influențată în ambele sensuri. În perioade de creștere
economică , imigranții contribuie la completarea necesarului forței de muncă; în schimb, în epoci de
recesiune, participă la îngroșarea rândurilor șomerilor, fiind cei mai expuși la concediere, și
determină un consum suplimentar de resurse.
Pe de o parte, în țara d e origine rata șomajului scade și salariile cresc, migrarea forței de
muncă reducând dezechilibrele de pe piața muncii. În același timp, apar noi factori de creștere
economică: transferul veniturilor migranților și calificările îmbunătățite ale lucrătorilo r care se
întorc.Pe de altă parte, în țara de destinație, rezerva de resurse umane crește, ceea ce duce la
încetinirea creșterii salariilor și la creșterea de capital.

24 Stanislawa Golinowska: “Economic Migration. Free Movement of Labour Force and Regulations”,Poland, 2002
25 Lazăr VLĂSCEANU, Căt ălin ZAMFIR, „Dicționar sociologie”, ediția online:
http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.html
26 David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, op. cit. , pp. 332 -334

18
După teoria clasică, procesul de migrație încetează atunci când plățile pentru muncă
sunt egale în ambele țări (Gosh, 1996). De aceea, migrația este un proces pozitiv pentru ambele
părți. Pe termen lung, nu există învingători sau învinși.
După Michael Piore27 motivul pentru cererea susținută de forță de muncă străină este
fragmentarea profu ndă a pieței muncii. Ramurile și sectoarele de activitate nu se dezvoltă toate în
același mod.
În fiecare economie există segmente care sunt mari consumatoare de capital, după
cum sunt și segmente mari consumatoare de forță de muncă și câteva segmente int ermediare cu
variații ale cererii pentru acești doi factori de producție.
Dezvoltarea economică diferită generează diferențe în ceea ce privește cererea de
forță de muncă cu trăsături structurale speciale. În consecință, în fiecare țară, chiar și în cele mai
dezvoltate, există segmente ale pieței de muncă unde angajarea de muncitori autohtoni este în
declin28. În Statele Membre ale Uniunii Europene, muncitorul autohton respinge, în foarte multe
cazuri, oferte de muncă neatractive, chiar și în condițiile unu i nivel ridicat al șomajului. Lucrătorii
străini, acceptând locurile de muncă prost plătite și fără prestigiu, devin „salvatori” ai sistemului și
factori ai stabilizării economice.
În practică, însă, după cum am menționat, migrația forței de muncă are atâ t efecte
pozitive, cât și negative, de natură economică, socială sau culturală, pentru toți cei implicați.
 Exodul inteligenței
Migrațiile contemporane s -au diversificat și ponderat. Fiind subordonate unor
scopuri politice și economice, au trecut sub con trolul unor organisme specializate. Pe de altă parte,
se deosebesc de cele anterioare și prin caracterul, volumul și orientarea geografică. De asemenea, s –
au extins migrațiile din interiorul continentelor și au scăzut cele intercontinentale.
Un fenomen deosebit îl reprezintă exodul inteligenței, al „creierelor” cu calificare superioară
și al familiilor acestora, dinspre țări mai slab dezvoltate spre S.U.A., Canada, țările din Europa

27 Michael J. Piore: “Birds of Passage: Migrants Labour and Indutrial Soc ieties”, Londra, 1979

28 Stanislawa Golinowska, op.cit

19
Occidentală29. Se apreciază că 40% din savanții americani laureați ai premiului Nobel sunt, de
proveniență, din afara Americii. Spre Europa s -a îndreptat forță de muncă din diferite țări slab
dezvoltate ale Asiei, Africii și Americii Latine, în timp ce spre S.U.A. se îndreaptă emigranți
preponderent din America Latină și m ai puțin din Europa.
Migrația creierelor (așa -numitul "brain drain") este considerată o problemă extrem de
importantă cu care se confruntă numeroase state în curs de dezvoltare, printre care și România.
Majoritatea studiilor efectuate pe această temă suge rează că fenomenul are două efecte negative
distincte.
Argumentul că exodul de inteligență este dăunător țării de origine deoarece duce la pierderea
producției care ar putea fi creată dacă populația nu ar emigra, nu se sprijină pe baze solide. Chiar
dacă împiedicarea exodului de inteligență ar duce la creșterea producției, această consecință nu
justifică politica de blocare a emigrației. În ultimă instanță, bunăstarea societății derivă dintr -o
multitudine de elemente, avuția materială reprezentând doar unu l dintre acestea. Pentru unii indivizi,
traiul într -o societate lipsită de restricții, de genul împiedicării liberei circulații a forței de muncă,
poate fi suficient de important pentru a compensa o bogăție materială mai redusă. Pentru alți
oameni, mediul social în care își desfășoară activitatea contează mai mult decât diferența de avuție
materială 30. Cu alte cuvinte, bunăstarea este subiectivă, ea depinde de preferințele fiecăruia, nu de
condițiile materiale. Din acest motiv, nivelurile de bunăstare ale di feriților indivizi nu pot fi agregate
pentru a obține bunăstarea națiunii.
Exodul de inteligență constituie, probabil, cel mai interesant aspect al unui fenomen mai larg
– migrarea capitalului uman și a forței de muncă în general. În economia de piață, re sursele migrează
întotdeauna către acele locații unde sunt cel mai bine remunerate. Proprietarii lor obțin un profit de
pe urma migrării. Liberul schimb, inclusiv libera circulație a capitalului uman, sporește bunăstarea
tuturor participanților la piață și , astfel, crează stimulentele necesare pentru perfecționarea
indivizilor și pentru dezvoltarea economică în continuare. Dacă știu că profesia de medic este foarte
bine remunerată – în România sau în alt stat – atunci voi fi stimulat să acumulez capital uma n pentru
a deveni medic. Invers, dacă veniturile mele viitoare ca medic sunt reduse – din cauză că numărul
doctorilor este deja prea mare sau pentru că mi se interzice să profesez în afara granițelor statului

29 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migrations, remittances and the brain drain”, Banca Mondială,
Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006, p. 186
30 Caglar OZDEN, Maurice SCHIF F (ed.), „International migrations, remittances and the brain drain”, Banca Mondială,
Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2006, p. 192

20
român – atunci voi fi motivat să acumulez alt t ip de capital uman ori, pur și simplu, să aloc o mai
mare parte din timp distracției.
Am văzut că deplasarea resurselor, inclusiv a capitalului uman, nu reprezintă o problemă în
sine. Aceasta nu înseamnă că, în anumite cazuri, fenomenul migrării creierelo r nu este asociat unei
probleme economice. Este momentul să ne referim la cel de -al doilea efect negativ al emigrației, și
anume, impactul fiscal.
Exportul de capital uman semnalează, în prezent, existența unei probleme, din cauza
contextului. Migrarea cr eierelor reprezintă o pierdere pentru societate, deoarece banii investiți în
formarea capitalului uman nu pot fi recuperați. Societatea pierde producția pe care ar fi putut -o
realiza cu ajutorul indivizilor în formarea cărora a investit. Fiecare dintre noi plătește impozite. Cu o
parte din banii adunați prin impozitare statul finanțează învățământul public. În principiu, sistemul
ar trebui să asigure generației tinere înzestrarea cu capitalul uman adecvat sporirii productivității,
astfel încât din creșterea viitoare a veniturilor să se acopere atât retribuirea tinerilor specialiști cât și
a generației vârstnice, care a reprezentat baza de finanțare a întregului proces. În practică,
funcționarea sistemului s -a dovedit defectuoasă.
De-a lungul timpului, au ap ărut numeroase propuneri de soluționare a fenomenului. În anii
'70, s -a propus ca statele care absorb capital uman să ofere "reparații" statelor care suferă din pricina
exodului de inteligență. În țările ex -comuniste, s -a încercat stoparea fenomenului prin limitarea
drastică a dreptului la circulație a indivizilor. Ulterior, statele au început să cultive relațiile cu
diaspora în încercarea de a extrage beneficii de pe urma capitalului uman al expatriaților. În ultima
vreme, se vorbește mult despre politica de încurajare a revenirii în țară a tinerilor educați. Printre
diverse măsuri, se are în vedere creșterea salarizării personalului angrenat în activitatea de cercetare,
oferirea de facilități pentru cei care se întorc în țara de origine cu scopul deschider ii unei afaceri,
modernizarea infrastructurii din educație și cercetare.
După cum se poate observa, toate propunerile de soluționare a problemei se referă, în esență,
la îmbunătățirea gestionării de către stat a investiției în capital uman. Opinia cvasi -unanimă a
analiștilor români este că fenomenul migrării creierelor poate fi stopat prin adoptarea de către stat a
unor standarde de calitate în managementul activității de educație și cercetare și, mai ales, prin
suplimentarea bugetului destinat acestui sec tor: "Statul român trebuie să -și permită «luxul» de a

21
utiliza toate mijloacele de protejare și de stimulare din punct de vedere organizatoric și financiar, a
minusculei pături sociale denumite cercetătorii români"31
Idea centrală este că soluțiile propuse până în prezent nu au dat rezultatele scontate, deoarece
nu țintesc către cauza reală a fenomenului. Migrarea creierelor indică, fundamental, o problemă de
proprietate, nu deficiențe în managementul formării de capital uman.
 Reducerea sărăciei
Sărăcia e ste o problemă globală stringentă în contextul contemporan și, de aceea la
nivel global aceasta este o temă esențială pe agenda discurțiilor forurilor internaționale. Există două
instrumente de măsurare a sărăciei: traiul cu 1$ pe zi reprezintă starea de s ărăcie extremă, iar cel cu
2$ pe zi caracterizează starea de sărăcie moderată. Studiile efectuate până în acest moment pe
migrația voluntară indică faptul că un factor determinant îl constituie diferențele economice și,
implicit, oportunitățile de câștig. Cu toate acestea, stimularea emigrării nu depinde doar de
diferențele absolute dintre câștigurile obtenabile în țara de origine și cea de destinație, nivelul relativ
de salarizare din țara de origine fiind destul de important. Dacă veniturile depășesc un a numit prag
al sărăciei ajungând la un prag social acceptabil, tendința continuă să fie aceea de a migra, daca este
depășită însă această situație, există suficiente motivații de a rămâne. Acum aproape trei decenii,
diferențele dintre nivelele de salarizare între țările mai bogate (cum ar fi Germania și Franța) și cele
mai sărace (Spania, Portugalia, Grecia) erau de aproximativ 6 la1, ceea ce a determinat mobilizarea
unor fluxuri de la sud la nord. La sfârsitul anului 2000 rata era de aproximativ 3 la1, iar tendința de a
migra s -a redus substanțial. În alte situații această rată ar fi continuat să fie determinantă, așa cum
este la nivelul altor țări, realitate ce vine în sprijinul ideii că există alți factori ce pot avea o pondere
substațială în decizia de a migra. Dacă încrederea în viitorul țării de origine crește, atunci tendința de
a pleca se reduce. Nu sunt totuși neglijabile intensificarea comerțului între țările europene prin
liberalizarea pieței și o anumită convergență a nivelului de salarizare. Acest e aspecte au avut un
impact direct asupra reducerii fenomenului migrator la nivel intra -comunitar.
Conform unor studii efectuate în 12 state din America Latină și țări din Caraibe, banii
trimiși de emigranți la familiile care au rămas în țara natală au un efect benefic asupra reducerii
sărăciei, la scară largă. Efectele acestea au cel mai mare impact și relevanță în state precum Mexic,
El Salvador, unde emigranții provin din rândul populației care avea în locul de origine un venit

31 Ștefan SZEDLACSEK, „Zece căi de a atrage cercetătorii români spre Romania”: http://www.ad –
astra.ro/journal/6/sze dlacsek.pdf

22
foarte mic. Sărăcia extre mă este în jur de 35% în aceste state, iar sărăcia moderată este de 15% în
Mexic și 21% în El Salvador. Reducerea sărăciei extreme cu ajutorul migrației și, implicit prin
trimiterea de bani în țara natală, în cele 12 state studiate este în medie de 14%, ia r micșorarea
sărăciei moderate are un procent de 8%32.
Sumele repatriate oficial înregistrate la nivel mondial au depășit $232 miliarde în
2005. Din acestea, țările în curs de dezvoltare au primit $167 miliarde, mai mult decât dublul
ajutorului pentru dez voltare din toate sursele. Este știut că sumele trimise acasă prin canale
informale ar mai putea reprezenta încă cel puțin jumătate din suma oficială estimată, ceea ce face ca
în multe țări în curs de dezvoltare sumele repatriate să constituie cea mai mare sursă de capital
extern.
Al doilea aspect care s -a constatat33, din perspectiva trimiterii de bani de către emigranți, este
că efectul de reducere a sărăciei este mult mai mare dacă se ia în considerare doar populația care
primește acei bani, decât dacă se face o statistică la nivel național. Un alt studiu efectuat în mai
multe localități din Mexic demonstrează același lucru: cele 2400 de familii care aveau rude
emigrante și de la care primeau bani, aveau un nivel de trai considerabil îmbunătățit, înregistr ându –
se, în consecință, un grad mai scăzut de sărăcie la nivelul acelor familii și la nivelul întregii
comunități.
 Migrația și nivelul de educație
Cercetătorul Ghazala Mansuri ne oferă o analiză pertinentă privind impactul
migrației internaționale asupra nivelului de educație a populației migratoare. Studiul se concentrează
pe analiza impactului migrației, atât în ceea ce privește intrarea în sistemele educaționale, cât și din
perspectiva finalizării ciclurilor de educație.
Studiul arată că migrația are un impact pozitiv asupra educației la orice nivel, și din
orice perspectivă analizată. Copiii care provin din familii cu imigranți, e mai probabil să frecventeze
școala și să rămână în structurile de învățământ și să progreseze cu ajutorul educației la o rată mult
mai bună, decât copiii care nu provin din acest tip de familii, dar care posedă aceeași stare materială
de sărăcie, care i -a determinat pe unii să aleagă cndiția de migrant.

32 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internațional migration, economic development and policy”, Banca Mondială,
Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2007, p. 5
33 Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), op. cit. , p. 8

23
O altă chestiune care s -a observat este că genul influențează destul de mult impactul pe care
îl are migrația asupra educației și asupra nivelului dobândit de copiii imigranților. Procentul fetelor
din cadrul familiilor imigrante care se înscriu la școală este cu 7% mai mare decât al băieților din
aceeași categorie. De asemen ea, în privința renunțării pe parcurs la frecventarea cursurile
educaționale, s -a observat că fetele renunță în număr mai mare decât băieții.
Așadar, migrația internațională este un fenomen ambivalent, neputându -se afirma, că este un
proces în întregime p ozitiv sau negativ. Efectele migrației asupra populației (celei care imigrează și
celei care primește) sunt diverse, neputând face o clasificare universal valabilă pentru toate stele
lumii. Depinde foarte mult de condițiile din țara respectivă, de situația economică, culturală și
politică, de populația migratoare și de trăsăturile ei în comparație cu cea din statul care îi primește.
Sunt o multitudine de variabile care influențează percepția, atât la nivel global, cât mai ales la nivel
individual, asupra ef ectelor produse de migrațiile internaționale.

 Efectele migrației pentru România
România a devenit atât țară de origine, cât și de destinație a migrației internaționale, însă
statutul este de țară de emigrație netă .34 De asemenea, a crescut numărul persoan elor care migrează
în tranzit teritoriul național, România având responsabilități suplimentare legate de poziționarea la
frontiera estică a UE (migrație ilegală, trafic de persoane, migrație voluntară). Politica legată de
migrație în România a avut în vede re adoptarea de acte normative, înființarea unor instituții cu
atribuții în domeniul migrației și cooperarea cu alte state. Mișcările la nivelul fluxurilor
internaționale ale forței de muncă creează distorsiuni pe piața internă a forței de muncă din Români a
(structură, specializare, segmentare), dezechilibre ale structurii demografice cu implicații economice
(evoluția indicatorilor macroeconomici, efectele fiscale, remitențele) și asupra sistemului de
securitate socială.
Principalele țări în care muncesc ro mânii sunt Italia, Spania, Israel, Germania și Marea
Britanie. Două treimi din banii trimiși în țară ( remitențe ) vin de la românii plecați la muncă în Italia
și Spania. De exemplu, în anul 2007, aceștia au trimis în țară 6,5 miliarde euro, în creștere față de
anul 2006, când remitențele au reprezentat 5,5 miliarde euro. Suma a reprez entat circa 5,7% din
PIB, iar România a ocupat locul zece în lume, într -un clasament al remitențelor întocmit de Banca

34 http://www.rostonline .ro/2013/04/migratia -si-perspectivele -demografice/

24
Mondială și locul doi în UE. Absolvenții de învățământ superior reprezintă circa 10% -12% din
totalul persoanelor emigrate legal, iar 26% dintre emigranții oficiali sunt absolvenți ai
învățământului liceal și postliceal.
Migrația românească se caracterizează prin următoarele: migrarea cu precădere a populației
tinere, aptă de muncă, conduce la o situație de criză atât pe piața muncii, cât și pe piața asigurărilor
și serviciilor sociale, în sensul în care se exercită o presiune mult mai importantă asupra populației
ocupate pe piața muncii din România, iar schimbările în structura pe grupe de vârstă și pe sexe a
populației, coroborate cu descre șterea ratei fertilității duc la îmbătrânirea continuă demografică.
Efectele pozitive ale remitențelor sunt asupra investițiilor și consumului privat, elasticitatea
consumului fiind mult mai mare decât în cazul investițiilor străine directe.
În comparație cu investițiile străine directe, cu ajutorul pentru dezvoltare și cu intrările de pe
piața de capital, remitențele reprezintă una dintre cele mai puțin volatile surse de venituri externe; pe
de altă parte, din ce se știe în prezent, ele au efecte doar pe t ermen scurt.
Un alt aspect deosebit de intens cercetat este integrarea migranților în comunitățile de
primire. În cazul migrației interne, accentul cade îndeosebi pe problema adaptării ruralilor la viața
urbană și la munca industrială. În cazul celei exte rne, o atenție specială se acordă contactelor între
două populații ale căror culturi sunt mult diferite, fapt ce ridică probleme deosebite de integrare.
Imigranții s -au transformat, astfel, din muncitori -invitați în cetățeni indezirabili. În opinia
publică se percepe că o parte însemnată a problemelor sociale existente în țările Europei Occidentale
se datorează imigranților. Imigranții sunt percepuți ca străini (outsiders), chiar și cei care provin din
a doua sau chiar a treia generație35.
Pe de altă parte, o bună parte a imigranților, îndeosebi cei care prin culoarea pielii și alte
trăsături rasiale se deosebesc evident de populația majoritară, se consideră ei înșiși imigranți. Un
francez imigrant este cetățean al Republicii și se bucură de toate drepturile definite juridic de
constituție, însă nu este considerat un francez adevărat36. Aceasta înseamnă că acordarea cetățeniei,
obținerea unui loc de muncă permanent și a unei rezidențe stabile nu sunt suficiente pentru a defini
identitatea.

35 Peter STALKER, „Workers without frontiers: the impact of globalization on international migration”, Editura Lynne Rienner
Publishers, Londra, 2000, p. 84
36 Iordan Gheorghe Bărbulescu , „Uniunea Europeană: politicile extinderii”, Editura Tritonic, București, 2006, pp. 431 -433

25

3.2.2. Efecte asup ra țării ,,gazdă’’
În continuare, în Europa, spre deosebire de America sau Australia, identitatea este apreciată
în funcție de trăsăturile fizice și, mai ales, de religie, naționalitate și cultură. A fi american este, de
cele mai multe ori, suficient a fi cetățean. A fi francez, german sau englez nu se poate dobândi prin
cetățenie. Cele mai multe state europene se consideră state -naționale omogene, a căror membri au
sentimentul apartenenței la comunitatea națională datorită unor factori unificatori precum: istorie
comună, identitate etnică, limbă, cultură și experiență politică.
Imigrația poate genera riscuri la adresa securității în țările receptoare, în țările de tranzit și în
țările furnizoare de imigranți, deși nu de natură militară. În țările de origin e, cel mai adesea
emigrează cetățenii apți de muncă. În emigrația de masă, forța de muncă este redusă cu până la 20 –
30 % în țara de origine. Apar fenomene sociale ce afectează grav echilibrul economic și social:
familii dezintegrate, minori nesupravegheați , sistem de pensii fără resurse, etc. Un astfel de exemplu
este Republica Moldova.
În țările de tranzit, fenomenul migrației încurajează “industriile traficului cu persoane”:
procurarea documentelor de transport, alegerea destinației finale, identificare a viitorului loc de
muncă.
În țările receptoare, principala dificultate rezidă în integrarea socială a noilor veniți. Apar
taberele de refugiați, o birocrație locală pentru procesarea datelor personale ale imigranților,
legislație, delicvență ș.a. Capacit atea instituțiilor sociale, economice, politice, administrative de a
integra un număr mare de imigranți, rezistența unor comunități de imigranți la asimilare, afectează
stabilitatea statelor și, în acest mod, afectează capacitatea guvernelor de a guverna.

Pentru țările de destinație , influxul de forță de muncă străină este benefic pentru susținerea
activităților economice pe care piața internă a muncii nu le poate acoperi, fie din cauza lipsei de
personal calificat în acele domenii, fie din lipsa interes ului forței de muncă autohtone pentru acele
sectoare de activitate.

26
De asemenea, oferta mult mai diversificată în ceea ce privește calificările și
aptitudinile, permite angajatorilor să găsească cele mai potrivite persoane pentru diverse activități
econom ice. De multe ori, Statele Membre facilitează accesul pe piețele naționale ale muncii pentru
persoanele înalt calificate, ceea ce are influențe pozitive asupra eficienței economice, creșterii
veniturilor din anumite activități economice și asupra creșteri i economice în general.
Surplusul de forță de muncă nu determină doar creșterea și întinerirea ofertei pe piața
muncii, ci și creșterea consumului, deci și a ofertei generale, rezultând creșterea PIB și, ca o
consecință, îmbunătățirea nivelului de trai.
Temerile Statelor Membre în ceea ce privește migrația forței de muncă se referă la
diminuarea posibilității propriilor cetățeni de a -și găsi un loc de muncă datorită competiției sporite
și, cu atât mai mult, a dumping -ului social.
De asemenea, integrarea l ucrătorilor imigranți, precum și a membrilor lor de familie,
necesită alocarea unor resurse financiare, umane și materiale suplimentare, precum și soluționarea
tuturor tensiunilor și problemelor sociale care pot apărea ca urmare a diferențelor culturale.
Activitatea desfășurată de lucrătorii migranți are efecte pozitive, ca urmare a
veniturilor și producției realizate, nu numai pentru statul primitor, ci și pentru statul de origine .
Nigel Harris37 consideră că principalele canale prin care migrația exercit ă un impact
favorabil asupra dezvoltării statelor de origine sunt remisiile și repatrierea know -how-ului acumulat
de către lucrătorii migranți în țările gazdă. Creșterea volumului migrației va determina și creșterea
remisiilor. Implicațiile deosebit de fav orabile ale acestora asupra dezvoltării rezultă din faptul că,
așa cum arăta Uri Dadush38, remisiile constituie cea mai stabilă sursă de valută pentru țările sărace,
care reprezintă principala lor destinație.
Statul poate avea avantaje financiar -fiscale, d ar și sociale, datorită veniturilor
obținute de cetățenii proprii care desfășoară activități într -un (alt) Stat Membru.

37 Nigel Harris, University College of Lonodon, alocuțiune în cadrul dezbaterii internaționale cu tema “Relația de cauzalitate î ntre procesul migrației
și dezvoltarea la nivel global”, Bruxelles, 2004
38 Uri Dadush, director, Banca Mondială, alocuțiune în cadrul dezbaterii internaționale cu tema “Relația de cauzalitate între pr ocesul migrației și
dezvoltarea la nivel global”, Bruxelles, 2004

27
Sumele de bani trimise în țară de către lucrătorii migranți consolidează baza de
impozitare a veniturilor, determinând creșterea venitu rilor bugetului de stat.
Rata șomajului poate fi diminuată ca urmare a posibilității cetățenilor de a -și găsi un
loc de muncă pe teritoriul unui (alt) Stat Membru. Libera circulație a persoanelor presupune dreptul
de a-și alege liber reședința și ocupația . Astfel, dacă o persoană nu -și găsește un loc de muncă în țara
de origine, se poate deplasa și stabili acolo unde a primit o ofertă convenabilă.
În acest mod, scade presiunea asupra bugetului de asigurări de șomaj și asupra
sistemului de asistență social ă din statul de origine. De asemenea, lucrătorul migrant care revine în
țara de origine poate beneficia de experiența dobândită în străinătate, sporindu -și șansele de angajare
sau putând deveni angajator pentru alte persoane, contribuind și în acest fel la reducerea șomajului.
Experiența dobândită în străinătate asigură și un nivel sporit de flexibilitate al forței
de muncă. Aptitudinile suplimentare obținute în străinătate vor facilita angajarea lucrătorului
migrant la întoarcerea în țara de origine.
Migrația determină apariția, mai ales în statele care constituie principale destinații ale
fluxurilor migratorii, unor comunități ale imigranților. Prezența acestora este benefică din
perspectiva facilitării schimburilor economice și culturale, a susținerii i ntereselor naționale încadrul
comunitar și a promovării, într -o anumită măsură, a identității naționale.

Efectele negative ale migrației pentru statele de origine sunt determinate de pierderea
forței de muncă înalt calificate, dar și de consecințele migr ației ilegale, respectiv nevoia de a -i
integra în societate și pe piața muncii pe cei repatriați.

3.2.3 Efecte asupra emigrantului
Pentru lucrătorii migranți , principalul avantaj îl constituie posibilitatea de a -și găsi un loc
de muncă, în funcție de apt itudini și calificare, de cele mai multe ori obținând un salariu mai mare
decât în țara de origine.

28
În plus, în Uniunea Europeană, conform prevederilor Regulamentului nr. 1612/68
privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității, avantajele s ociale și fiscale acordate
lucrătorilor comunitari migranți sunt similare cu cele acordate cetățenilor proprii. De asemenea, de
aceleași avantaje sociale beneficiază și familia lucrătorului.
Noțiunea de avantaj social, în înțelesul din Regulamentul nr. 16 12/68, se deosebește
de cea de prestație socială prevăzută de Regulamentul nr. 1408/71 referitor la coordonarea
sistemelor de securitate socială.
În privința avantajelor fiscale, prin Tratatul asupra Comunității Europene se interzice
Statelor Membre să p revadă în legislația lor fiscală ca impozitul pe salariu, reținut la sursă, să fie
trecut în sarcina lucrătorului contribuabil, atunci când acesta își are reședința doar o parte a anului
fiscal pe teritoriul acelui stat.
O persoană care lucrează în străin ătate intră în contactul cu practicile și uzanțele
existente în statul de destinație referitoare la desfășurarea activității sau cu un alt tip de cultură
antreprenorială. De asemenea, lucrătorii migranți pot participa la cursuri de formare profesională, ca
și cetățenii statului respectiv. Experiența și cunoștințele acumulate în străinătate vor putea fi
valorificate ulterior, la întoarcerea în țara de origine.
Un alt avantaj pentru lucrătorul migrant îl constituie contactul cu elemente de
civilizație și cul tură specifice statului respectiv. În acest mod, se dobândesc noi experiențe,
cunoștințe, obiceiuri care pot avea un efect pozitiv asupra dezvoltării individuale ulterioare.
Pe de altă parte, însă, acceptarea unei oferte de angajare din străinătate face i ncertă
evoluția profesională pe termen mediu și lung. Mai mult, lucrătorii imigranți sunt de multe ori
dispuși la compromisuri în ceea ce privește tipul de activitate pe care urmează să o desfășoare în
străinătate raportat la studiile, calificările și apti tudinile dobândite în statul de origine. Întreruperea
activității specializate are un impact negativ asupra continuității profesionale, precum și asupra
abilităților necesare pentru practicarea profesiei respective la întoarcerea în țară.
Din această persp ectivă, emigrarea personalului calificat și înalt calificat constituie o
pierdere și pentru statul de origine, acesta nemaiputând beneficia de rezultatul investițiilor în
formarea resurselor umane.

29
În cazul lucrătorilor din Europa Centrală și de Est, acce ptarea condițiilor oferite în
Statele Membre se datorează posibilității obținerii unor câștiguri mai bune în sectoare prost plătite
din străinătate (unde există cerere), comparativ cu sectorul în care lucrau sau în care li s -a oferit un
loc de muncă în țar ă. Acceptarea unui loc de muncă cu prestigiu scăzut se face cu mai mare ușurință
când este vorba de un post temporar și când cei din anturajul individului nu cunosc acest lucru.
Însă, la întoarcerea în țară, în lipsa unor acorduri bilaterale în domeniul s ecurității
sociale, lucrătorul migrant din state necomunitare se poate afla în situația de a nu putea beneficia de
anumite prestații de securitate socială sau de a nu putea valorifica vechimea în muncă dobândită în
străinătate.
Lucrătorii migranți se conf runtă uneori și cu lipsa de cunoștințe sau informații cu
privire la drepturile lor sau diverse oportunități de care pot beneficia în străinătate.
De asemenea, emigranții pot să nu fie foarte bine informați cu privire la condițiile de
viață și de muncă exi stente în statul de destinație, uneori devenind victime ale traficului de ființe
umane.
Emigrarea poate avea, de asemenea, și efecte de ordin social asupra familiilor
lucrătorilor migranți. Părăsirea familiilor, chiar și pentru o perioadă determinată de t imp, în vederea
desfășurării de activități lucrative în străinătate, poate avea efecte negative asupra educației copiilor
sau asupra evoluției viitoare a familiei.
La nivelul Uniunii Europene, se dezbate și se caută soluții cu privire la problema
“migrați ei creierelor ” care însoțește fenomenul migrației în anumite țări sau în anumite perioade.
Persoanele educate au o înclinație mai mare pentru migrație atunci când șansele de câștig care
corespund aspirațiilor lor sunt mici. În același timp, aceste persoane au probleme de adaptare mai
mici în țara de destinație, cunoscând limbi străine sau având abilități mai bune sau deprinderi care le
permit să învețe mai repede.
Pentru țările de origine, plecarea specialiștilor poate avea ca efect reducerea
dezvoltării t ehnologice, a creșterii economice, scăderea veniturilor și a ocupării în anumite sectoare.
Există, însă, modalități de a evita sau combate astfel de efecte: motivarea
specialiștilor, schimburile temporare de specialiști, crearea de rețele între specialișt ii din țară și cei
stabiliți în străinătate, stimularea investițiilor din sumele trimise în țară de către specialiștii migranți.

30
Acest fenomen prezintă o serie de avantaje, mai ales de ordin financiar, în special
pentru țările de destinație. În discuția d espre “migrația creierelor” au fost aduse, însă, și argumente
care arată unele dezavantaje ale țărilor de destinație. Pe termen lung, poate fi observată neglijarea
propriilor sisteme educaționale. Dacă cererea de specialiști poate fi suplinită cu ușurință din
străinătate, structura care furnizează calificări autohtone devine necorespunzătoare și începe să se
înrăutățească. Cheltuielile colective cu educația scad, fapt care are un impact negativ asupra
procesului de inovație și de adoptare de noi tehnologii.
În orice caz, beneficiile directe ale “migrației creierelor” sunt foarte apreciate.
Importul de specialiști are încă loc, chiar dacă semnificația sa este mai scăzută. Educația secundară
și educația superioară, însoțite de o eficiență economică ridicată a țărilor bogate, fac, însă, ca
slujbele bune să fie mai puține, chiar și pentru o persoană calificată. Ca urmare, specialiștii din țările
bogate încep să emigreze și vor emigra din ce în ce mai mult către țările mai sărace, pentru a căuta
slujbe care cores pund calificărilor și aspirațiilor lor. Cu cât capitalul și investițiile directe vor merge
spre țările sărace, cu atât aceste persoane vor emigra din țările bogate.
Integrarea economică intra -regională poate reduce efectele negative ale “migrației
creiere lor”, în special datorită faptului că investițiile străine intra -regionale sporite determină crearea
unor rețele și formarea unor canale ale lucrătorilor înalt calificați, în ambele sensuri.
În procesul de atragere a forței de muncă înalt calificate din s tatele terțe, Uniunea
Europeană va trebui să identifice și pârghiile prin care să limiteze efectele negative produse de
“exodul creierelor” asupra dezvoltării statelor de origine.

31
4. Fenomenul emigrării românilor î n Spania (studiu de caz)

Diaspora românească din Spania a devenit obiect de studiu: cea mai complexă cercetare
științifică realizată la nivelul UE îi vizează pe românii din Spania. Specialiștii spun că rezultatele ce
vor fi obținute în urma acestui studiu sunt utile atât din perspecti va cercetării științifice, cât și din
perspectiva politicilor publice. Proiectul poate fi de interes inclusiv pentru autoritățile publice din
România, deoarece va oferi răspunsuri de profunzime cu privire la motivele pentru care românii
decid să plece din țară, factorii care le influențează deciziile de revenire în țară, modul în care
migrația se produce prin intermediul rețelelor de familie, prieteni și cunoștințe, dar și modul în care
migranții români comunică și fac sa circule resurse prin intermediul re țelelor de migrație .

4.1 România – țară de origine a migranților
În sensul cel mai strict al definiției , migranții pentru muncă sunt „străini admiși de către
statul de destinație în scopul specific de a exercita o activitate lucrativă remunerată pe teri toriul
statului respectiv. Durata de ședere este în mod obișnuit restricționată la durata angajării pe care
(străinii) o dețin.”39
Definiția anterioară are în vedere numai migrația realizată pe canale legale, și ne ajută în
înțelegerea migrației pentru mun că în primul rând ca deplasare al cărei scop este prestarea unei
activități remunerate pe teritoriul unui stat diferit de cel de origine. De aici derivă însă și principala
problemă în clasificarea unei deplasări ca aparținând migrației pentru muncă (în spa țiul de origine,
în momentul plecării). Atâta vreme cât spațiul internațional este jalonat cu restricții, mulți dintre cei
care circulă nu se supun rigorilor legate de admisia legală pe teritoriul statului de destinație (situația
recrutării). Intrarea în s pațiul de destinație poate fi exclusiv clandestină sau poate folosi alte canale
de intrare legală. Consecința este că deplasările de acest tip nu pot fi clasificate ca migrație pentru
muncă decât post factum, după ce evenimentul de migrație s -a realizat.
Analizele care au vizat segmentul migrației pentru muncă au pus în evidență că, în cazul
României, ambele modalități și, în mod particular, cea de -a doua au fost intens utilizate 40. Prin

39 Migration Information source, http:/www.migr ationinformation.org
40 Dumitru Sandu (coord.) „Locuirea temporară în străinătate. Migrația economică a românilor: 1990 -2006, FSD, București

32
urmare, deși este vorba de o veritabilă migrație pentru muncă, modali tatea de ieșire din țară/intrare
în spațiul de destinație și scopul declarat al plecării (elementele în funcție de care poate fi clasificată
o deplasare ca migrație pentru muncă) sunt cu totul altele (sau lipsesc în cazurile clandestine).
Plecarea la munc ă în străinătate a fost o noutate, o inovație, în contextul românesc
postdecembrist, urmând deci cursul oricărei inovații sociale, cu o perioadă de decolare, urmată de un
maxim de contagiune socială.
Direcția de migrație dominantă a românilor s -a modificat în timp. După 1989, odată cu
liberalizarea circulației persoanelor, trept at apoi în valuri succesive, cetățenii români au început să
migreze în Occident.
Drumurile românilor pentru căutarea de lucru în lume (în Europa în special) merg spre
concentrarea că tre un număr redus de țări, dar nu liniar, ci după o etapă de extindere a căutărilor:
 La începutul anilor 90, Israelul și Turcia au fost principalele centre de atracție pentru lucru.
Italia, Germania și Ungaria au fost destinațiile de rang secund. Aproape o cincime din totalul
plecărilor pentru lucru în perioada 1990 -1995 au fost spre Israel.
 Ulterior, în etapa 1996 -2001, Italia devine lider de atracție a românilor care vor să lucreze în
străinătate. Israelul trece pe locul al doilea în ordinea preferințelo r în perioada respectivă.
 În perioada a treia, care începe cu 2002, ierarhia se schimbă iarăși. Atracția maximă este spre
Italia și Spania41. Plecările spre Italia, în perioada respectivă, dețin o pondere de 50%. Spre
Spania, ponderea plecărilor este de 25 %.
După ce au testat viața și condițiile de lucru la multiple destinații, românii s -au decis
în special pentru două țări de limbă latină, Italia și Spania. Cât a contat în această decizie tipul de
cerere de forță de muncă, facilitatea de trecere de la rom ână la limba țării de destinație și cât
legislația și toleranța locului de sosire, rămâne de stabilit.
În perioada pre -Schengen se dublează intensitatea fenomenului comparativ cu etapa
1990 -1995, iar în perioada de după 2001, comparativ cu cea anterioară are loc o triplare a intensității
fenomenului de migrație pentru lucru în străinătate.
Plecările pentru lucru în străinătate sunt puternic regionalizate. În perioada pre –
Schengen, 1996 -2001, emigrările temporare în străinătate au fost de intensități relat iv egale, din

41 www.euractiv.ro

33
Moldova, Muntenia și din Transilvania. Ulterior, odată cu liberalizarea accesului în spațiul
Schengen, după 2001, se produce o puternică diferențiere regională a emigrării temporare.
Moldova devine de departe cel mai important exportator de lucrători în străinătate,
urmată de Muntenia și Transilvania, cu parametrii apropiați de intensitate a emigrării temporare.
Vestul și sud -vestul țării, prin Crișana -Maramureș, Banat și Oltenia, se află pe locul trei sub aspectul
intensității emigrării temp orare în străinătate. Dobrogea și București înregistrează, indiferent de
etapă, cea mai redusă emigrare temporară în afara țării.
Regionalizarea emigrării temporare este marcată nu numai prin diferențierile de
intensitate a fenomenului ci și prin structur area clară a unui sistem de fluxuri care au origini și
destinații specifice. În perioada 1990 -2001:
• Moldova era orientată, ca emigrare temporară, în special spre Italia și Israel;
• Dobrogea avea o orientare parțial similară cu cea a Moldovei, cu emigrar e puternică spre
Italia
dar, în mod specific, și spre Germania;
• Transilvania era covârșitor marcată de drumul migrației spre Ungaria;
• Muntenii se orientau mai ales în direcția Turcia;
• Oltenia era, surprinzător, dominată de fluxul spre Canada;
• pentr u bucureșteni, Grecia pare să fi fost cea mai atractivă destinație.
După 2001, gradul de regionalizare a emigrării temporare se reduce considerabil.
Pentru șapte din cele opt regiuni istorice ale țării, Italia devine principala destinație. Excepția este
dată de Muntenia, cu orientare încă predominantă spre Spania. Israelul practic dispare ca destinație
specifică pentru emigranții din Moldova și din Crișana -Maramureș, așa cum fusese în perioada
anterioară.
Câteva fluxuri specifice de rang secund se mențin și după 2001. Este cazul orientării
transilvănenilor spre Ungaria și al dobrogenilor spre Germania.

34
Spania nu era destinație de rang secund pentru nici unul dintre fluxurile regionale în
anii 1990 -2001. În etapa de după 2001, ea se impune în acest sens ca destinație pentru plecările din
Moldova, Oltenia și Crișana -Maramureș.
Analizele la nivel de regiune permit o observație mai fină asupra dinamicii fluxurilor
de emigrare temporară pentru lucru în străinătate:
 emigrarea temporară din Moldova a fost mult m ai concentrată decât cea din
Oltenia încă din anii 1990 -1995. În primul caz, peste 60% din totalul
plecărilor din perioada respectivă se făceau către Italia, iar în cel de -al doilea
numai 20% erau orientate către o singură țară, respectiv către Spania.
 există o puternică inerție și contagiune a fenomenului la nivel microregional.
Fluxul care era cel mai important la început devine și mai important în timp.
Migrația spre Italia trece de la 63% în prima perioadă la 85% în ultima
perioadă, cea de după 2001. Si milar, fluxul către Spania care era dominant din
Oltenia trece de la o pondere de 20% în prima perioadă la 86% în perioada
actuală, de după 2001.
 în procesul de concentrare a fluxurilor către destinații privilegiate, anumite
țări dispar ca țintă pentru emi grarea temporară. Turcia, Libia și
Iugoslavia/Serbia, spre exemplu, încetează să mai fie destinații pentru cei care
caută de lucru. O soartă similară o au Franța, Israel și Elveția pentru
emigranții din Moldova.
Din 1989 până în prezent peste două milioan e și jumătate de români au migrat
(definitiv sau în așa -numita migrație circulară) în diverse state occidentale. Semnificativ este că 75%
din aceștia au vârste între 20 -49 de ani, deci reprezintă forță de muncă activă. Deja în Spania există
comunități pute rnice de români indigenați care participă, cu drepturi similare autohtonilor, la viața
politico -administrativă a statului de reședință.

4.2 Situația imigrării în România
În contextul internațional actual, România – țară sud -est europeană, situată la con fluența
drumurilor care leagă estul de vestul continentului si sudul asiatic de nordul și vestul european – este

35
inclusă pe “Ruta Balcanică” a migrației ilegale, fapt ce poate afecta, în condițiile unei gestionări
ineficiente, toate domeniile vitale ale so cietății, inclusiv siguranța statului si a propriilor cetățeni.
Această poziționare geografică, precum și faptul că țara noastră a aderat, la 01 Ianuarie 2007,
la Uniunea Europeană, constituie unul din motivele de bază pentru care România se va transforma ,
în viitorul apropiat, dintr -o țară preponderent de tranzit într -una de destinație pentru migranții
economici din Estul continentului si Sudul asiatic.
Analizând situația fenomenului migrației la nivelul României, după anul 1990, putem afirma
că, încă din acest an, fluxurile de imigrație au (re)început să privească țara noastră ca o posibilă țară
de destinație.
Dacă în 1991, numărul imigranților a fost de 1.602 persoane, ulterior tendința a fost de
creștere, cu unele fluctuații de la un an la altul. În per ioada 1991 -2002, cel mai mare număr de
imigranți a fost înregistrat în anul 1998 (11.907 persoane, cu 80,4% mai mult decât în anul anterior
si de 7,4 ori peste valoarea anului 1991). În perioada 1999 -2001, imigrația s -a stabilizat în jurul unei
cote anuale de 10.000 -11.000 persoane; în anul 2002, s -a constatat o nouă reducere a numărului de
imigranți (cu -36,4% comparativ cu anul anterior), până la 6.582 persoane, care însă s -a menținut la
cote net superioare anului în care a debutat înregistrarea statistic ă a acestui fenomen (de 4,1 ori mai
mare). Dacă ar fi să realizăm o estimare a fenomenului migrației pentru perioada 2007 – 2010,
ținând cont de tendința de crestere a numărului imigranților legali din ultimii ani, s -ar putea aprecia
că numărul anual al ac estora va creste la circa 15.000 -18.000 persoane.
Această cifră nu este de natură a îngrijora, în prezent, autoritățile statului român, insă trebuie
să fie luată în considerare în sensul creării unui sistem complex de gestionare a imigrației, care să
facă față unei eventuale „situații de criză” în domeniu (unii analisti au estimat că rolul de zonă
tampon în fața fluxurilor de persoane care vor să intre pe teritoriul Uniunii Europene – ca urmare a
gestionării a peste 2.000 km. de frontiera externă UE – ar pu tea genera un aflux de imigranți în
România de ordinul a 25.000 – 60.000 persoane).
4.3 Spania, destinația preferata de emigrare a românilor

În jur de 2,3 milioane de români, peste 100.000 de anual, au ales să plece peste hotare după
1989, reiese din d atele Institutului Național de Statistică (INS).

36
Astfel, populația rezidentă a țării a scăzut la începutul anului trecut la nivelul înregistrat în
1969, de circa 20 de milioane de locuitori. Cel mai semnificativ "val" de emigrări s -a înregistrat în
2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, principala desti nație la acea dată fiind
Spania : "Pe parcursul perioadei 1989 -2012 populația stabilă a României s -a redus cu peste 3,1
milioane de locuitori. Mai mult de 77% din sporul negativ al populației rezidente (stabile) din
această perioadă a fost determinat de emigrație", se arată într -un raport al Institutului Național de
Statistică .
Din datele INS reiese deasemenea că numărul de emigranți la 1.000 de locuit ori a fost de
48,6, iar în 2017 acest indicator a crescut la 116,5.

Fig. 4 .1 Statele preferate de români in vederea emigrării,
Institutul Național de Statistică

37
Nivelul de trai al principalelor state alese de emigranții români este superior celui de aici,
însă economiile statelor în cauză au performat mai slab în ultimii ani, în special Spaniei, unde
șomajul a crescut îngrijorător, a jungând la 26,4% în 2013, potrivit datelor Eurostat, biroul de
statistică al Uniunii Europene.

Sursă: Institutul Național de Statistică (INS)

Din statisticile europene reiese că PIB -ul pe cap de locuitor din România este la 50% din
media UE, în timp ce în Spania acesta atinge 96% din media europeană.
De asemenea, in ceea ce privește Italia, productivitatea este de 101% din media UE, iar in
Germania, PIB -ul pe cap de locuitor ajunge la 123% din media europeană. În medie, un român
plecat în Germania câștigă de șapte ori mai mult decât veniturile medii anuale ale unui rezident
român. Totodată, românii plecați în Italia câștigă de cinci ori mai bine, iar cei stabiliți în Spania de
patru ori mai mult, reiese din datele Eurostat.
Fig. 4.2. Distribuții ale emigranților in funcție de țara de destinație -anii 2008/2012,
Institutul Național de Statistică

38

In 2017 , Romania a intrat in top cinci tari europene din care au migrat cei mai multi oameni.42
Oficial, țara noastră este pe locul patru in Europa la numarul de cetateni care traiesc in afara
tarii. Avem peste 3,4 milioane de romani plecati la munca in strainata te, ori stabiliti definitiv acolo, cu
tot cu familii. Aceste cifreau fost comunicate de catre Organizatia Natiunilor Unite si le contrazic pe
cele de la Institutul nostru de Statistica, unde au iesit cu 1 milion de emigranti mai putin.
Pe primul loc se af lă Marea Britanie cu 4,9 milioane; pe doi, Polonia cu 4,4; Germania, cu 4
milioane si Romania care are in afara tarii numai putin de 3,4 milioane de oameni. Si cei mai multi
sunt tineri – in grupa de varsta 30 -45 de ani, plus ca majoritatea dintre ei au o meserie, deci golul lasat
acasa nu e doar demografic, ci si de productivitate. Astfel, am pierdut in ultimii 25 de ani 17% din
populatia Romaniei doar prin migratie.
Institutul Național de Statistica arata ca doar 2,5 milioane de romani sunt plecati in st rainatate,
cu un milion mai putini ca in datele ONU. Cei stabiliti afara sunt insa in permanent contact cu tara,
daca e sa ne luam dupa cautarile lor pe internet.

Dupa cum afirmă Tudorel Andrei, presedintele INS: “Valul migratiei externe a fost mare la
nivelul anilor 90′. Dimensiunea maxima a fluxului migrator a fost in 2007. Mai mult de jumatate de
milion au plecat intr -un singur an, iar intr -un fel vestea pozitiva incepand cu anul trecut pe datele pe
care le avem exista un echilibru pe numarul de plecari si numarul de sosiri.”

42 http://stirileprotv.ro/stiri/social/3 -4-milioane -de-romani -locuiesc -in-diaspora -datele -care-arata-ca-inca-sunt-in-
permanent -contact -cu-tara.html
Fig. 4.3 Principalii indicatori economici ai statelor în care au plecat cei mai mulți români ,
Sursă: http://ec.europa.eu/eurostat

39
Eurostat a înregistrat și statistici privind locul nașterii cetățenilor străini rezidenți, în cazul
românilor existând uneori diferențe semnificative, mai ales ca urmare a numărului mare de cetățeni
din Republica Moldova care au pri mit cetățenie română – și sunt automat înregistrați ca români în
alte state din UE -, dar și a numărului semnificativ de persoane născute în România care s -au stabilit
în Ungaria. Astfel, studiile arată că în Spania sunt in jur de 710.000 de cetățeni român i și doar
646.200 persoane născute în România, diferența fiind de 62.200 de persoane cu cetățenie română,
dar care nu s -au născut în România.

Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat

40
4.4 Măsuri de acțiune

Gestionarea migrației (licită și ilegală) a pus și pune în continuare o serie de
probleme, atât statelor beneficiare, cât și celor furnizoare, necesitând modificări de ordin legislativ,
măsuri de ordin instituțional și operațional, programe de integrare socioeconomică, de prevenire și
aplanare a intoleranț ei, xenofobiei și manifestărilor cu tentă rasistă sau religioasă, depistarea
filierelor migrației ilegale, a traficului de persoane, sclaviei moderne etc.
Încă din 1951 a fost înființată Organizația Internaționlă pentru Migrație – OIM –
principala organi zație internațională însărcinată să coopereze cu guvernele și alte instituții interne
legate de migrație. În cadrul OIM funcționează un Oficiu pentru Migrația Forței de Muncă. În cadrul
ONU funcționează Înaltul Comisar pentru Refugiați al ONU (UNHCR). La n ivel european a fost
creat Fondul European pentru Refugiați (ERF) și în anul 2000 a fost elaborată Strategia de la
Lisabona, vizând politicile de utilizare a forței de muncă la nivel european. În majoritatea statelor
funcționează departamente și instituții centrale, precum și numeroase ONG -uri, cu atribuții special
raportate la problematica migrației.

Raportându -se la ponderea migrației forțate și determinate, care frecvent generează migrația
ilegală, Brunson Mc Kinley, directorul general al OIM, susțin e că „de inechități și războaie –
migrația tinde să devină cangrenă“. În ciuda progreselor extraordinare pe care le înregistrează,
omenirea poartă spre viitor o rană adâncă, venită din trecutul marcat.
În aproape toate abordările cauzalităților care deter mină mediul de securitate, în momente
diferite, într -un spațiu geografic sau altul, regăsim constant migrația îndeosebi migrația ilegală,
vector al unei game de riscuri și amenințări transfrontaliere (traficul de persoane și carne vie, de
narcotice și alte substanțe periculoase, sclavajul modern, contrabanda și evaziunea fiscală),
culminând cu stimularea și proliferarea terorismului internațional.
Polițiile de frontieră ale statelor comunitare și ale SUA se confruntă zilnic cu valuri
mari de migranți care forțează trecerea ilegală a frontierelor.
Autoritățile din diverse state se confruntă cu creșterea volumului „muncii la negru“
care antrenează dezvoltarea economiei subterane, evaziune fiscală și spălarea banilor murdari;
evenimente generate de depășirea capacităților de asistență și integrare socială a alogenilor;

41
intoleranță și reacții xenofobe violente din partea autohtonilor. (În Franța, Italia, Germania, Marea
Britanie).
Migranții ilegali cad frecvent pradă sclavajului modern practicat de elemente
autohtone veroase care profită de statutul acestora, aflat în contradicție cu legislația țărilor de
reședință și îi obligă să presteze munci în condiții inumane, fără a fi remunerați (de regulă în
agricultură și construcții, în mici ateliere de producție).
Traficul de persoane și carne vie reprezintă una din componentele migrației ilegale
care, conform unor estimări ale OIM și Interpol, furnizează grupărilor criminale implicate sume de
bani uriașe, ce tind să le devanseze pe cele generate de traficul de st upefiante.
Grupările criminale implicate sunt, de regulă, formate din indivizi deosebit de
periculoși, au organizare și filiere transnaționale, cu recrutori, călăuze și patroni proveniți din
mediile infracționale ale țărilor furnizoare de migrație. În timp, aceștia și -au creat în statele țintă
„rețele de distribuție“ și un cerc de sprijin în care au fost depistați reprezentanți ai polițiștilor de
frontieră și ai altor autorități. Adesea cad victime rețelelor menționate și minori.
Migrația, îndeosebi mig rația ilegală, contribuie la menținerea în limite crescute a
contrabandei cu diverse produse, inclusiv cu substanțe periculoase, arme și halucinogene. Traficul
de explozibili, substanțe periculoase, arme și halucinogene, susține și potențează finalmente în treaga
paletă a crimei organizate trasfrontaliere și terorismului internațional.
Din investigarea majorității evenimentelor teroriste care s -au derulat în perioada
contemporană rezultă că, în cvasitotalitatea lor, inițiatorii și executanții provin din râ ndurile
migranților. În plus, logistica și sursele de finanțare ale operațiunilor teroriste sunt furnizate de
firme, organizații și asociații ori reprezentanții unor comunități etnice și religioase formate și
consolidate pe filierele migrației (sunt releva nte în acest sens rezultatele investigării actelor teroriste
din SUA, din Spania și Marea Britanie).
În dauna statelor furnizoare de migrație se accentuează în timp diminuarea
potențialului creativ prin exodul inteligențelor și a forței de muncă califica te, finalmente chiar și a
forței de muncă necalificate.
Fostele state socialiste sunt principalele perdante din atragerea masivă a inteligențelor
lor și a forței de muncă calificată de SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania. Italia și
Spania sunt p rincipalele beneficiare ale forței de muncă necalificată din estul Europei. Deja unele
țări, între care și România (unde raportul dintre forța activă și pensionari a ajuns 3 la 4), se confruntă
cu un deficit major de forță de muncă în unele domenii. Pe ace astă cale, bugetele statelor în cauză se

42
diminuează, crescând concomitent sarcina protecției sociale ori raportată la susținerea domeniilor
bugetare (învățământ, sănătate, apărare și ordine publică).
Experienta statelor dezvoltate si cu o practica îndelu ngata în acest domeniu arata ca
migratia, daca este gestionata corespunzator, poate avea o influenta pozitiva atât asupra tarilor de
origine si de destinatie, precum si asupra migrantilor si familiilor lor.
In ceea ce privește problema identificării măsuri lor care vizează emigrația pentru muncă,
date fiind condițiile în care se derulează migrația internațională și particularitățile emigrației pentru
muncă din România, discutăm de fapt despre câteva seturi distincte de reglementări: reglementările
generale, nespecifice care vizează ieșirea din țară (în cazul traseelor de muncă private), reglementări
generale, nespecifice care vizează readmisia cetățenilor români pe teritoriul românesc, reglementări
generale, nespecifice care vizează protecția cetățenilor româ ni în străinătate și setul de reglementări
specifice apărute ca reacție la politica altor state de recrutare a forței de muncă (referitoare la întreg
traseul: plecare, ședere și muncă pe teritoriul altui stat, reîntoarcere).
Dintre categoriile menționate, singurul set de măsuri care poate fi considerat un răspuns
specific la emigrația pentru muncă este cel vizând politicile de recrutare ale altor state (nu în mod
necesar adresate României), constituind o veritabilă politică referitoare la emigrația pentru muncă.
Celelalte reglementări au un caracter general și nu controlează țintit acest gen de deplasare.
Componenta „plecări private” este influențată însă de aceste din urmă măsuri și, unele dintre ele, în
segmentul emigrației pentru muncă, pot avea efecte c hiar mai mari decât cele țintite.
Deși, în principiu, posibilitățile de intervenție ale unui stat de origine sunt limitate în
emigrație (relația de putere cu statul de destinație este în defavoarea sa), totuși există o serie de
reglementări care pot fi ad optate în scopul controlului emigrației (inclusiv pentru muncă). Un stat
poate decide să implementeze sau nu astfel de măsuri în strânsă legătură cu importanța atribuită
fenomenului la un moment dat, semnificația și magnitudinea efectelor evaluate/prognoza te pe
termen scurt/mediu/lung. Statul de origine poate investi măsuri care vizează combaterea migrației
private (și trecerea ei pe canale legale), stimularea sau diminuarea emigrației pentru muncă, poate
adopta măsuri adresate specific cetățenilor care luc rează în străinătate, pe perioada cât aceștia sunt în
străinătate (în sfera protecției acestora sau facilitării integrării lor pe piața forței de muncă la
destinație), sau combaterii efectelor pe care le evaluează ca negative respectiv stimulării celor
evaluate pozitiv.
Dificultatea esențială în concepția și punerea în aplicare a unor asemenea măsuri este dată
de cele mai multe ori de caracterul internațional al emigrației, care se derulează concomitent la

43
intersecția intereselor, de multe ori contradictor ii, a două state (emigranții sunt cetățenii statului de
origine în timp ce spațiul în care se manifestă migrația este spațiul de exercitare a autorității statului
de destinație).
Existența unui set de reglementări care vizează migrația internațională nu s unt în mod
necesar garanția controlului asupra procesului. Fără capacitatea instituțională de a pune în aplicare
măsurile elaborate, controlul statului asupra migrației poate rămâne în multe situații un simplu
obiectiv de politică de migrație.

44
5. Concluzii

Migrația are un rol important în transformările sociale contemporane. Este atât un rezultat al
schimbărilor globale, dar și o forță pentru viitoarele schimbări atât în statele de origine, cât și în cele
primitoare. Impactul său imedia t se resimte, în primul rând, la nivel economic, dar afectează și
domeniul muncii și cel social, sistemul de protecție socială, cultura și politicile naționale, relațiile
internaționale, conducând inevitabil la o mai mare diversitate etno -culturală în toat e statele43.
Pentru cercetătorii din domeniul migrației a deveni t tot mai clar că acest fenomen trebuie
privit ca un element normal și structural al societății omenești de -a lungul istoriei . Legătura dintre
schimbările demografice și politicile privind migr ația este și va continua să fie o problemă
importantă a Uniunii Europene în viitorul apropiat. În plus, previziunile arată o tendință de creștere a
migrației, având în vedere evoluția unor factori favorizanți ai fenomenului. Cel mai probabil,
decalajul teh nologic și cel al veniturilor per capital dintre Statele Membre și țări din regiuni mai
puțin dezvoltate se va accentua și tot mai mulți indivizi vor opta să -și asume riscul de a emigra.
Ca o concluzie a celor prezentate, putem spune că migra ția ca fen omen nu va dispă rea
niciodat ă, dar va cunoa ște noi caracteristici în funcție de evoluția socio -politică de la nivel
mondial. Ea reprezintă un proces complex si dinamic, care este influențat de o multitudine de factori
atât din țările de origine cât si din țăr ile de destinație.
De aceea, este necesar ca politica unui stat în domeniul migrației să fie permanent actualizată
potrivit noilor evoluții în plan regional si internațional, iar fenomenul să devină un domeniu
principal de studiu pentru autoritățile cu com petență în materie, astfel încât să se poată realiza în
condiții optime maximizarea efectelor pozitive ale acestui proces si limitarea efectelor negative
pentru țară si, implicit, pentru proprii cetățeni.

43 C. Garcia de Cortazar y Nebreda, Y. Jorens, B. Schulte, C. Schumacher, B. Spiegel, G. Vonk:„Manual on European and Internatio nal Social Security
Law”, Ploiești, LVS Crepuscul, 2000

45
Bibliografie
Anna Diamantopoulou, ex comisar eu ropean pentru ocupare și afaceri sociale, discurs în
cadrul conferinței comune a Comisiei Europene și OCDE cu tema “Aspectele economice ale
migrației”, Bruxelles, 2003
Arango, Joaquin. (2000). Explaining migration: a critical view, International Social Sci ence
Journal , 165.
C. Garcia de Cortazar y Nebreda, Y. Jorens, B. Schulte, C. Schumacher, B. Spiegel, G.
Vonk:„Manual on European and International Social Security Law”, Ploiești, LVS Crepuscul, 2000
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „Internațional migra tion, economic development
and policy”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washington DC, 2007, p. 5
Caglar OZDEN, Maurice SCHIFF (ed.), „International migrations, remittances and the brain
drain”, Banca Mondială, Editura Palgrave Macmillan, Washi ngton DC, 2006
Dan ROȘCA, „Introducere în sociologia populației și demografie”, ediția a IV -a, Editura
Fundației România de Mâine, București, 2007, p. 96
David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON,
„Transformări globale. Politică, econo mie și cultură”, Editura Polirom, Iași, 2004, p. 39
David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, Jonathan PERRATON, op. cit. , p.
327
David HELD, Anthony McGREW, David GOLDBLATT, op. cit. , pp. 332 -334
Dumitru Sandu (coord.) „Locuirea temporară în străinătat e. Migrația economică a românilor:
1990 -2006, FSD, București
http://ec.europa.eu/eurostat
http://stirileprotv.ro/stiri/social/3 -4-milioane -de-romani -locuiesc -in-diaspora -datele -care-
arata -ca-inca-sunt-in-permanent -contact -cu-tara.html
http://stirileprotv.ro/stiri/social/3 -4-milioane -de-romani -locuiesc -in-diaspora -datele -care-
arata -ca-inca-sunt-in-permanent -contact -cu-tara.html

46
http://www.gandul.info/financiar/harta -emigratiei -cati-romani -au-plecat -din-tara-in-ultimii –
25-de-ani-topul -destinatiilo r-preferate -12334771
http://www.rostonline.ro/2013/04/migratia -si-perspectivele -demografice/
http://www.rostonline.ro/2013/04/migratia -si-perspectivele -demografice/
Imigrația si azilul în România – București, martie 2007
IOM, World Migration, 2003
Ionel Nicu SAVA, „Teoria și practica securității”, Universitatea din București, Facultat ea de
Sociologie și Asistență Socială, București, 2007, p. 53, ediția online:
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/carti_psihologie/teoria_si_practica_securitatii_ionel_nic
u_sava.php
Iordan Gheorghe Bărbulescu, „Uniunea Europeană: politicile extinderii ”, Editura Tritonic,
București, 2006, pp. 431 -433
Jef HUYSMANS, „The politics of insecurity: fear, migration and asylum in the EU”, Editura
Routledge, Londra, 2006, p. 43
Joseph STIGLITZ, „Globalizarea. Speranțe și deziluzii”, Editura Economică, București,
2005, p. 12
Lazăr VLĂSCEANU, Cătălin ZAMFIR, „Dicționar sociologie”, ediția online:
http://www.dictsociologie.netfirms.com/M/Termeni/migratie.html
Marc Verwilghen, ministrul be lgian al cooperării pentru dezvoltare, alocuțiune în cadrul
dezbaterii internaționale cu tema “Relația de cauzalitate între procesul migrației și dezvoltarea l a
nivel global, Bruxelles, 2004
Michael J. Piore: “Birds of Passage: Migrants Labour and Indutria l Societies”, Londra, 1979
Nigel Harris, University College of Lonodon, alocuțiune în cadrul dezbaterii internaționale
cu tema “Relația de cauzalitate între procesul migrației și dezvoltarea la nivel global”, Bruxelles,
2004
Peter STALKER, „Workers without frontiers: the impact of globalization on international
migration”, Editura Lynne Rienner Publishers, Londra, 2000, p. 84

47
Stanislawa Golinowska: “Economic Migration. Free Movement of Labour Force and
Regulations”,Poland, 2002
Ștefan SZEDLACSEK, „Zece căi de a atrage cercetătorii români spre Romania”:
http://www.ad -astra.ro/journal/6/szedlacsek.pdf
Uri Dadush, director, Banca Mondială, alocuțiune în cadrul dezbaterii internaționale cu tema
“Relația de cauzalitate între procesul migrației și dezvoltarea la nivel global”, Bruxel les, 2004
Vasile Marin, Aspecte privind implicațiile geopolitice ale fenomenului demografic, Revista
de Geografie Politică, Geopolitică și Geostrategie, Editura Top Form, A sociația de Geopolitică “Ion
Conea, anul IV -nr. 20”, București 2006
Vasile POPA, „Implicațiile globalizării asupra securității naționale”, Editura Universității
Naționale de Apărare Carol I, București, 2005, p. 9
www.e uractiv.ro