Studii de master, Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept, Universitatea din București [609109]

Studii de master, Dreptul afacerilor, Facultatea de Drept, Universitatea din București

Etica și integritatea academică în raport cu profesia de avocat

Cîrmaci Narcisa-Andrada
11 ianuarie 2019

2
1. Introducere
Etica, în accepțiunea prezentată de Dicționarul explicativ al limbii române, apare ca
fiind o “ știință care se ocupă cu studiul teoretic al valorilor și al condiției umane, din
perspectiva principiilor morale, și cu rolul acestora în viața socială ”. Sensul prezentat este
unul general, însă etica este, de asemenea, susceptibilă de o semnificație aplicată, și anume
aceea care privește problematizarea și analiza valorilor menționate în cadrul unor anumite
profesii. Cu toate acestea, “ etica profesiilor juridice decurge așadar din aceeași nevoie a
omului de a căuta binele, care îl animă în majoritatea acțiunilor sale. De data aceasta, este
vorba de căutarea binelui în exercitarea profesiei juridice ”1. În acest sens, în expunerea ce
urmează prezintă interes profesiile juridice, în special profesia de avocat.
În ceea ce privește integritatea academică, prin intermediul ei se asigură respectarea de
către persoanele care au o implicație în mediul academic a valorilor conferite de cea dintâi
noțiune, și anume, etica.
În acest fel, legătura indisolubilă dintre cele doua noțiuni generează un cadru
caracterizat, printre altele, de integritate, profesionalism, transparență, resposabilitate,
libertate, dar și de corectitudine intelectuală în care să se desfășoare atât studiile în vederea
accederii la o profesie juridică, cât și practicarea ei ulterioară, așa cum vom analiza în
continuare, cu accent pe profesia de avocat.
2. Analiza unei probleme etice în cadrul profesiei de avocat
Având în vedere finalitatea analizei unei probleme etice, și anume oferirea unui
răspuns la întrebarea dacă o anumită conduită este morală sau nu, devine necesară existența
unui mecanism bine stabilit prin intermediul căruia să poată fi făcută încadrarea în moral sau
imoral, permis sau nepermis. Coordonatele acestui mecanism consider că au o dimensiune
intrinsecă, dar și una extrinsecă.
În ceea ce privește cea dintâi coordonată, trebuie subliniat caracterul determinant al
intuiției fiecărei persoane. În funcție de experiențele acumulate de fiecare în parte, de
circumstanțele în care a fost pus, de principiile cu ajutorul cărora își ghidează în general
propria conduită, un prim răspuns la întrebarea de mai sus consider că este generat natural de
fiecare persoană în parte, încadrarea în moral sau imoral făcându-se în primă fază aproape
automat.
În continuarea mecanismului, apare autoritatea impusă de reguli, în special în ceea ce
privește profesiile juridice, cu accent pe aceea de avocat. În acest fel, intuiția despre care
vorbeam este ghidată de un cadru reglementat. În ceea ce privește profesia de avocat, trebuie

1 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu 2017, pagina 12

3
recunoscută importanța Codului Deontologic al Avocatului Român, precum și a Codului
Deontologic al Avocaților din Uniunea Europeană2, cu toate că, în doctrină este susținută o
diferență între etică și deontologie, afirmandu-se că “ Etica presupune, în plus, o asumare de
către corpul juridic al standardelor și normelor înscrise, și nu o edictare a lor de către un
organism statal ca în cazul celor deontologice ”3. Mai mult, este recunoscută de către același
autor importanța majoră a codurilor etice, menționând că “ se acceptă în general că unul
dintre rolurile codurilor etice în domeniul profesiilor juridice este acela de a contribui la
prevenirea și înlăturarea situațiilor care ar putea genera corupție în sistemul judiciar.
Corupția […] ca orice conduit care ar putea avea ca rezultat obținerea oricărui avantaj
necuvenit de către persoana care își desfășoară activitatea în cadrul sistemului judiciar ”4.
3. Codul Deontologic al Avocatului Român („Codul”)
Așa cum am surprins și în paragrafele anterioare, etica este un domeniu care nu poate
fi separat de natura umană a persoanei care exercită profesia, în speță, a avocatului care își
exercită profesia „ potrivit crezului său profesional ”5, așa cum menționează Codul. Intuiția
este strâns legată de libertate și independență care, potrivit Codului, trebuie menținută „ față de
grupurile de presiune și chiar față de propriul client sau viitor client, dacă convingerile sale
nu corespund pretențiilor și cerințelor celui care îi solicită serviciul profesional ”6. Ambele
sunt modelate prin respectarea integrității academice, printr-un cadru instituțional în care
instituțiile de învățământ să formeze oameni integri, corecți, loiali, demni și responsabili care
mai apoi să respecte regulile de conduită “ atât în exercițiul profesiei de avocat, cât și în viața
sa publică și privată ”, așa cum prevede Codul7. Principiile și valorile pe care trebuie să le
promoveze un avocat sunt puternic protejate, constituie „ obligație profesională ”8, Codul
stipulând la art. 6 alin. (2) că nerespectarea normelor deontologice „ constituie temei pentru
inițierea unei proceduri disciplinare ”. Pe planul integrității academice, aceste cerințe se
transpun pe o formare riguroasă, complexă a studenților, precum și a cursanților de la
Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților – INPPA, formare aptă să
genereze avocați capabili să se alinieze valorilor profesiei. Potrivit art. 3 alin. (1) al Codului,
“Misiunea avocatului constă în apărarea, prin toate mijloacele specifice profesiei, a

2 Comisia Permanentă a U.N.B.R. a decis „În aplicarea Hotărârii Congresului avocaților din 19 – 20
iunie 1999, Codul deontologic al avocaților din Uniunea Europeană […] se aplică în România ca fiind
și Codul deontologic al avocatului român, începând de la data de 1 ianuarie 2007.” (Decizia 1486 din
data de 27 octombrie 2007)
3 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu 2017, pagina 10
4 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu 2017, pagina 18
5 Art. 9 alin. (2) al Codului Deontologic al Avocatului Român
6 Art. 9 alin. (3) al Codului Deontologic al Avocatului Român
7 Art. 5 al Codului Deontologic al Avocatului Român
8 Art. 7 alin (2) Codului Deontologic al Avocatului Român

4
drepturilor, libertăților și a intereselor legitime ale clienților, în vederea aflării adevărului, a
înfăptuirii justiției și a respectării statului de drept. ”, în acord cu principiul legalității și al
respectării Statului de drept Astfel, ținând cont de acest rol al avocatului, deși profesia este
una liberală, standardele etice ale profesiei sunt unele ridicate.
4. Principiile profesiei de avocat
Pe lângă valorile anterior menționate, i.e libertatea , independența avocatului, principiul
legalității și al respectării Statului de drept , profesia de avocat mai este ghidată și de alte
principii, precum:
4.1. Principiul respectării secretului professional
Având în vedere rolul însemnat al avocatului în derularea optimă a justiției, trebuie
menționată încrederea pe care trebuie să o aibă justițiabilul în apărătorul, precum și dreptul și
obligația corelative ale celui din urmă de a respecta secretul profesional care are ca obiect
“toate informațiile și datele de orice tip, în orice formă și pe orice suport, schimbate între
avocat și clientul său ”9.
4.2. Principiul evitării conflictelor de interese
În concordanță cu aceeași rațiune a protejării intereselor clientului și, implicit, a încrederii
acestuia în justiție este reglementată obligația avocatului de a evita conflictul de interese.
Definiția conflictului de interese este privit în mod diferit în funcție de activitatea consultanță,
respectiv de asistare, apărare exercitată de avocat. Statutul profesiei de avocat explică, cu
distincția anterior menționată situațiile care pot fi încadrate ca generând conflict de interese în
articolul 11510, urmate de prevederea unor excepții de la această încadrare în articolul
următor.
4.3. Principiul demnității, al onoarei și al probității
Așa cum am anticipat, „[…] avocatul trebuie să îndeplinească cele mai ridicate standarde
de integritate morală. ”. O conduită contrară față de cea pe care ar trebui să o adopte avocatul
este oferită tot de Cod și anume “ formularea unor denunțuri, cu scopul de a obține pentru

9 Art. 11 alin (2) al Codului Deontologic al Avocatului Român

10 “Există conflict de interese în situațiile următoare:
a) în activitatea de consultanță, când, la data solicitării sale, avocatul care are obligația de a da
clientului său o informație completă, loială și fără rezerve nu își poate îndeplini misiunea fără a
compromite interesele unuia sau ale mai multor clienți, prin analiza situației prezentate, prin
utilizarea mijloacelor juridice preconizate sau prin concretizarea rezultatului urmărit;
b) în activitatea de asistare și de apărare, atunci când, la data sesizării sale, asistarea mai multor
părți ar determina avocatul să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi optat dacă i-
ar fi fost încredințată apărarea intereselor unei singure părți, inclusiv în ceea ce privește tehnicile și
mijloacele profesionale ale apărării;
c) atunci când, prin modificarea sau evoluția situației ce i-a fost prezentată inițial, avocatul descoperă
una dintre dificultățile arătate la lit. a) și b).”

5
sine avantaje de natură juridică de orice fel .”11. Onestitatea, corectitudinea intelectuală,
dreptatea, echitatea constituie linii directoare în ceea ce privește integritatea academică.
4.4. Principiul profesionalismului și loialității față de client
Principiul face referire la onoarea, demnitatea și cinstea avocatului. Este sancționat un
comportament contrar valorilor enunțate, atât în relație cu clientul, cu adversarul sau cu alte
persoane implicate în cauză. Mai mult, este esențială și sinceritatea avocatului care trebuie să
se manifeste prin prezentarea cu realism către client a posibilelor rezultate ale oricăror
demersuri inițiate, prin informarea continuă a acestuia.
4.5. Principiul competenței profesionale
În mod previzibil, este necesară o corelare între aptitudinile profesionale ale avocatului,
cauzele preluate de acesta, precum și cu timpul pe care acesta îl poate aloca soluționării lor.
Atât profesionalismul, ca principiu, cât și responsabilitatea profesională caracterizează și
integritatea academică.
4.6. Principiul respectării confraților și a tuturor persoanelor cu care avocatul intră
în relații profesionale,
Principiul apare ca o aplicare a bunei-credințe în exercitarea profesiei de avocat, iar în
planul integrității academice, principiul se transpune în cel al colegialității și al respectului
reciproc.
4.7. Principiul autonomiei și al auto-reglementării profesiei de avocat
Autonomia se manifestă ca principiu și în cazul integrității academice prin autonomia
personală. Referitor la profesia de avocat, în strânsă legătură cu pregnanta componentă
umanistă ce o caracterizează, avocatului ii revine în totalitatea competența de a elabora
maniera în care asistă și apără clientul și acesta va refuza “ îndrumări, prescripții, instrucțiuni,
indicații sau recomandări din partea statului și a organelor acestuia, având ca obiect
modalitatea de desfășurare a activității sale ”12.
4.8. Principiul loialității față de profesia de avocat
Respectul pe care orice avocat este dator să îl arate față de profesia pe care o exercită se
traduce în planul valorilor și prin interdicția întreprinderii unor acțiuni care ar putea avea un
impact negativ asupra profesiei. Loialitatea este, de asemenea, un principiu întâlnit în planul
integrității academice.
5. Integritatea academică
Așa cum am menționat, în vederea pregătirii unor profesioniști capabili să se alinieze
principiilor enunțate, este necesar ca toate persoanele implicate în mediul academic să se

11 Art. 13 alin (1) și alin. (4) Codului Deontologic al Avocatului Român
12 Art. 17 alin. (3) al Codului Deontologic al Avocatului Român

6
supună unor norme de etică. În acest sens, Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii
profesionale în universități prevede la articolul 1 obligația „ instituțiilor de învățământ
superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu ” de „a adopta […] propriul cod
de etică universitară. ”. Universitățile din România, în consecință, au adoptat coduri de etică,
un exemplu relevant fiind Codul de Etică al Universității din București.
Așa cum am mai spus, importanța îndeplinirii obiectivelor integrității academice se
concretizează prin faptul că prin studiile academice, actualii studenți/ cursanți sunt pregătiți în
vederea întrunirii exigențelor din viitoarea profesie, exigențe traduse chiar prin normele
etice/deontologice specifice.
Pe de altă parte, neatingerea obiectivelor și nerespectarea în mediul academic a normelor
morale enunțate de codurile de etică are consecințe nefavorabile atât din perspectiva formării
deficitare a viitorilor profesioniști, cât și dintr-o perspectivă mai largă. În cel de-al doilea sens,
sunt menționate consecințe din perspectiva „ instituțiilor de învățământ și chiar a întregii
societăți”, si anume „ deprecierea calității învățământului, instalarea unor percepții negative
la nivelul societății despre ceea ce reprezintă învățământul universitar, devalorizarea
statutului de cadru didactic universitar, stigmatizarea cercetării științifice, subaprecierea
studiilor doctorale. ”13
6. Necesitatea unor dezbateri privind etica și integritatea academică
În doctrină14 este subliniată importanța „ dezbaterilor în domeniul etic ” din perspectiva
profesiilor juridice care este caracterizată ca „ indiscutabilă ”. Un impact în acest sens este
dat și de componenta puternic umanistă a acestei profesii pe care am menționat-o în
repetate rânduri în cuprinsul prezentei lucrări. Astfel, autorul susține cu referire la
„judecători, procurori, avocați ș.a.m.d. ” că „acțiunile profesionale ale acestora sunt
impregnate cu standardul etic al fiecărei persoane care exercită profesia juridică, iar
acesta poate fi diferit de la o persoană la alta. De aceea, profesioniștii nu vor putea
ajunge niciodată la un limbaj comun decât prin dezbaterea diferitelor puncte de
divergență între diferitele profesii juridice, precum și între cei din cadrul aceleiași
profesii”.
7. Concluzie
Așadar, etica și integritatea academică au o importanță necontestată în exercitarea
oricărei profesii. Cu toate acestea, din perspectiva exercitării profesiilor juridice, cu accent
pe aceea de avocat, acestea au un rol suplimentar esențial, justificat de specificul profesiei.

13 Emilia Șercan, Deontologie academică: ghid practic, Editura Universității din București, 2017,
pagina 57
14 Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu 2017, pagina 8

7
În acest sens, pe lângă respectarea valorilor morale în mod individual de către fiecare
avocat în contextul propriului crez profesional, prin actul de asistare/ reprezentare/
consultare a clientului, prin interacțiunile impuse de profesie, principiile dobândesc un
caracter mult mai larg, cu impact asupra tuturor participanților la actul de justiție, asupra
imaginii justiției și, în final, asupra societății în ansamblu. Problematizarea eticii nu
rămâne astfel la nivel teoretic, întrucât norma juridică este umanizată, adevărul ca
deziderat se realizează faptic și regulile morale își găsesc concretizarea în soluțiile
adoptate în exercitarea profesiei.

8
Bibliografie
1) Dicționarul explicativ al limbii române
2) Etică și integritate academică, Emanuel Socaciu, Constantin Vică, Emilian Mihailov,
Toni Gibea, Valentin Mureșan, Mihaela Constantinescu, Editura Universității din
București 2018
3) Cristinel Ghigheci, Etica profesiilor juridice, Editura Hamangiu 2017
4) Emilia Șercan, Deontologie academică: ghid practic, Editura Universității din București, 2017
5) Statutul profesiei de avocat
6) Codului Deontologic al Avocatului Român
7) http://www.unbr.ro/codul-deontologic-al-avocatilor-din-uniunea-europeana/
8) Ordinul nr. 4492/2005 privind promovarea eticii profesionale în universități