Studii de master [628814]

1
Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iași
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Studii de master
Specializarea: Terapii de cuplu și de familie
An. II
Sem. II
Prof. Conf. dr. Camelia Soponaru
Disciplina: Teoria cognitiv -comportamentală și exper iențială de cuplu și de familie
CĂLIN (căs. Popovici) SIMONA

”Cu bucurie și durere cresc …”

2
Cuprins:

1. Cine sunt eu ? (exercițiul cu eșarfele )
2. Cine sunt eu? (carte de vizită nonformală desenată)
3. Imageria dirijată – sămânța
4. Familia magică – reprezentată prin desen
5. Eu și Dumnezeul meu

3
1. Cine sunt eu? (exercițiul cu eșarfele) – 1.03.2019

(Jurnalul de autoanal iză)
Șapte eșarfe, șapte dezvăluiri despre mine. Ce spune despre mine ceea ce am ales
să spun? Aceasta este întrebare cu care rămân în minte și la care nu am răspuns. Dintre
atâtea care mă reprezintă, ce să scot la iveală când trebuie să te limitezi la un număr?
Mereu am gândit prea mult acest gen de exerciții și mi -au produs dureri de cap pentru
că, am sesizat, nu-mi este ușor să aleg ce să spun. Apoi îmi aduc aminte iar, că nu -mi
este ușor să iau decizii și că imaginea pe care și -o formează ceilalți despre mine este
importantă.
Totuși, cât este în regulă să dezvălui? Ce va spune despre mine o dezvăluire
neaște ptată, care poate însemna ceva, dar transmite altceva? În final există atâtea
interpretări! Nu cred că ne putem sustrage lor. De exemplu, pe măsură ce luam câte o
eșarfă, nu știu de ce am ales să spun că deși lucrez cu copii, nu -mi plac în mod deosebit.
Oare ce am vrut să spun prin asta?! Am încercat să o reformulez. ”În sensul că nu -mi
place să -i alint, să -i îmbrățișez …”. Mi se pare că m -am adâncit și cu asta mai mult în
ceva ce nu voiam să iasă așa. M -am gândit mult la această declarație despre mine și m-
am vizualizat în relația pe care o am cu fetița mea și cu copiii mei de la școală. Pe fetița
mea nu am inclus -o în categoria copiilor menționați mai sus. Cu ea am o relație
armonioasă. Se consideră un copil norocos cu așa părinți. Era vorba de profesia mea și
ceea ce fac la școală. Mă văd mângâind copiii care vin în cabinet, luându -i de mână pe
cei mici care vin pentru prima dată, oferindu -le un sticker sau ceva dulce. Mă văd
îmbrățișată de ei la plecare și de clase întregi de copii atunci când intru la ei la oră. Îi
aud spunându -mi că mă iubesc, iar eu le răspund la fel, îi mângâi pe cap și îi las să mă
strângă în brațe atât cât au nevoie, așa neîngrijiți cum sunt, tunși din cauza păduchilor,
dar atât de sinceri și de dornici de afecțiune. De ce am ales să spun, așezând eșarfa, că
nu-mi plac copiii? Când ei mă iubesc, mă caută și se simt bine atunci când îmi
împărtășesc din suferința lor. Care dintre aceste două imagini sunt false, sau care este
doar un rol, sau o eșarfă pe care o așez pe mine atunci când urc pe scena profesiei? Am
încercat să neg ceva ce simt, că îmi plac copiii (sau poate este vorba de alt sentiment)
sau acesta este adevărul, dar știu să maschez foarte bine tocmai pentru că lucrez cu ei?
Soarta lor chinuită oare îmi amintește de copilul Simona, chinuit? Lupta lor pentru
supraviețuire îmi amintește oare de luptele duse de mine? Dorința lor de afecțiune îmi
amintește de modul în care tânjeam eu după ceva real, potrivit și pur? Oare faptul că ei

4
sunt copii, îmi amintește cu câtă ardoare îmi doream să cresc, să plec? Mă văd pe mine,
copil, prin ei? Sau pur și simplu evit orice implicare emoțională?

(Interpre tarea terapeutică )
Din perspectivă terap eutică, acest exercițiu , consider că ne face conștienți de noi ,
de existența noastră în lume, de ceea ce suntem . Procesul de a pune , de a așeza pe noi,
eșarfe, de a sta mai mult asupra unora, pe măsură ce ne dezvăluim, nu este fără
semnificație. Inclusiv a da jos eșarfele duce la trăirea unor con știentizări , la renun țări,
la finitudine.
Este un exercițiu de confirmare a identității . Ace astă confirmare a m trăit -o pe
măsur ă ce realizam acest exercițiu. Dar nu doar acele ”eșarfe” ne definesc pe noi, nu
doar ac ele caracteristici dezvăluite, cu siguran ță că sub eșarfe mai sunt multe de
explorat. Important este ce am scos la sup rafață, dar la fel de important și ce nu a fost
încă dezvălui t.

2. Cine sunt eu? (carte de vizită nonformală desenată) – 1.03.2019

5
(Jurnalul de autoanal iză)
Dintre interpretările care mi -au atras atenția sunt cele cu privire la zidul din
cartea mea de vizită. Zidul este un element – simbol în reprezentările mele. Apare des.
Este laitmotiv. Dacă până în prezent mă gândeam la limite, la convenții sociale, la
responsabilități, la dependența inevitabilă de părinți în copilărie și la barierele pe care
le ridic în ciuda aparenței de deschidere spre ceilalți, acum am auzit interpretări pozitive
ale zidului meu. Am auzit cum zidul meu a necesitat multă muncă pentru a f i construit,
perseverență. De fapt zidul nu este un zid propriu -zis, este efortul meu de a construi
modalități de a gestiona situații pentru a -mi păstra sănătatea mentală. Zidul meu
reprezintă efortul construirii unei vieți până în prezent, este forță, est e convenție, este
apărare și nu mă deranjează. Am auzit că zidul meu este compartimentat, este aranjat
foarte frumos, este ordonat. Toate acestea au necesitat efort de zidire, de potrivire, de
șlefuire, aranjare. Munca temeinică și perseverența mi-au adus ceva sigur și solid. Zidul
sunt eu. Eu m -am construit așa. Cărămidă cu cărămidă.
Dacă ar fi să particip la un interviu pentru angajare și ar trebui să folosesc această
carte de vizită, ce ar spune angajatorului despre mine? Muncitoare, perseverentă,
ordonată, implicată, cu o mare dorință de a cunoaște , de a afla răspunsuri la întrebări
care să dea naștere la alte întrebări. Cu înclinație spre studiu, descoperire, înțelegere. O
persoană practică, cu dorința de a ajuta și pe alții și de a -mi găsi locul și m enirea în acest
univers.

(Interpre tarea terapeutică )
Prin acest exercițiu , realizarea unei cărți de vizită nonformală, am dezvălui t mai
mult sau mai puțin din auten ticitatea noa stră proprie . Am trăit și exprima t emoții
prezente . Am conștientizat percepții, gânduri și tr ăiri proprii . Când vine vorba de a
reprezenta ceva prin simboluri, devenim mai deschiși , mai doritori de a ne dezvălui . E
ca un joc . Oare cine reușește să vadă ce reprezintă cu adevărat acel simb ol? Prin aceste
reprezentări grafice am experimentat cunoașterea din interior. Am devenit conștienți de
propriile noastre defense, mai ales atunci când cineva face observa ția potriv ită, sau
ridică semne de întreba re pe care nu ai dorit să le ridici. Te dezvălui și te la și dezvăluit ,
dar nu pentru a ți se cunoaște slăbic iunile, ci pentru a deveni și mai conștient de sine și
autentic.

6
Poți să devi i conștient de nevoi le tale , de a fi poate validat, de a fi co nfirmat în
ceea ce privește identitatea proprie, de a realiza o mai bună acceptare de sine în ciuda
rezistențelor.

3. Imageria dirijată – Sămânța – 15.03.2019

(Jurnalul de autoanal iză)
Propunerea de exer cițiu pentru această diminea ță a fo st imageria dirijată pe
muzica lui Trevor Jones , coloana sonoră a filmului ”Ultimul mohican” . Nu am avut o
diminea ță prea bună înain te de a ajunge la curs . Proiectez așteptări multe asupra unei
persoane și de cele mai multe ori rămân cu dezamăgirea. În timpul acestui exercițiu a m
plâns, poate pentru că ascult acest gen de muzică și mă descarc atunci. D in păcate nu
am viz ualizat sămânța . Poate și pentru că sunt obi șnuită ca pe acest gen de muz ică să
vizualize z altceva. Să mânța a rămas în zona dintre stomac ș i burtă, mică și dur ă. Soarele
de dimineaț ă, care a încălzit sămân ța, l-am simțit acol o, în sala de curs. Au intrat razele
și au luminat sala. Atât de departe a m reușit să ajung. ”Nu a m găsit calea” , mi s-a spus.
Prea mult control. Nu dau voie spontanului. Dar totuși , dacă bate dest inul la ușă ,
spunând u-mi că are ceva pentru mine, ce fac? De unde atâta dorință de a sta ancora tă în
programări ? Ca după fiecare exercițiu, mai multe întrebări, mai multe conștientizări.

(Interpre tarea terapeutică )
Sămân ța căreia i se permite să devină copac. Să mânța care trece pri n trăirea
experienței perso nale, care crește și devine copa c. Sămânța care are resursele de a deveni
copac. În ciuda dezv oltării mele și a evoluției de care mă pot declara mulțumită pentru
că am muncit foarte mult, sămânța nu se vede c opac . Ea este înc ă închisă, nu a ieșit la
lumină, de parc ă și-ar fi tri mis umbra, sau sufletul să crească, dar ea ca întreg , este tot
acolo, jos, închisă. Oare protejată? Oare de teama de a se arăta , de a fi văzută așa cum
e? Ascens iunea ei a presupus mult curaj și efort. Dar de ce nu crește și ea o dată cu
creșterea e i? De ce nu iese la lumină, o dată cu evoluția ei? Am nevoia să mă simt copac !
Sămân ța a trecut prin multe ca să ajungă copac. Dar nu se vede c opac , încă nu știe ce
copac este și nu stă să se gândească prea m ult la evoluția ei, la furtuna prin care a trecut,
la înserare. Poate acesta este motivul pentru care nu se v ede copac. Ce o ține în acest
stadiu ? Ce copac ar vrea să fie? Un nuc, un brad? În nucul din curtea copilăriei mele,
visam la ce a m azi. Din nuc a rămas azi doar o cioată. Dar realizările la care visam atunci

7
sunt reale și palpabile. Cred că e timpul să dau drumul s eminței, să iasă un alt nuc ,
înțelept . Căruia să nu-i frică s ă-și întindă crengile la lumin ă.

4. Familia magică – reprezentată prin desen – 30.03.2019

(Jurnalul de autoanal iză)
”Unde ești tu în acest desen?” Această întrebare m -a răscolit foarte mult . Colega
mea, Cristina, s -a întors spre mine și mi -a adresat această întrebare. ”Sunt acolo,
privesc” , am răspuns . Dar nu m -a mulțumit răspunsul. De ce doar privesc? Care este
implicarea mea? M-am gândit foarte mult la locul pe care îl reprezint eu în familia mea
de origine, dar mai ales în familia mea actuală , cu soțul și fetița mea. Mi s-a părut grav
atunci când mi s -a adresat întrebare. Că nu m -am reprezentat. Nici pe frații mei. Actul
ratat are o semnificație.
Care este semnificația? Pot fi mai multe semnificații? Răspunsul dat de mine,
spune despre mine că nu sunt trup și suflet implicată în familia mea actuală? Așa am
crezut fiind încă sunt influența exercițiului și a celor auzite de la colegi. Privind la rece
acum, acest desen se aseamănă foarte mult cu zidul construit din cartea mea de vizită.
Familia actuală a fost construită, pas cu pas, cărămidă cu cărămidă, frumos, de la 0, în

8
doi. Pentru că am o viață foarte activă, pentru că fac tot posibilul să nu neglijez nici un
aspect al vieții mele de familie, profesională dar și de dezvoltare personală, ajung la
epuizare dar și satis facție că am reușit. Tânjesc după liniște și timp pentru a privi,
observa, așa cum fac adevărații filosofi (după cum afirma Platon). Eu m -am vizualizat
în microbuz, dimineața devreme, pe la ora șase, când stau liniștită, singură și -mi beau
cafeaua și prive sc. Ce anume? Ce am construit! Ce am! Îi văd pe ai mei părinți pe care
i-am iertat și îi înțeleg că au făcut ce au putut și au știut. Îi văd unul lângă altul. Egali.
Apoi ce îți încântă mai mult privirea decât copilul fericit, sărind, jucându -se cu tatăl. Să-
i auzi râsul cristalin și să -i vezi obrajii îmbujorați. Acesta a fost un moment magic, de
pace, de liniște, de împăcare. Și da, eu nu sunt acolo fizic între ei, dar sunt aproape de
ei, îi privesc, îi veghez și mă bucur de cafea, relaxându -mă, știind că ei sunt în siguranță.

(Interpre tarea terapeutică )
Experiența aici și acum. Am trăit și exprimat emoția prezentă. Am luat contact
cu primele rezistențe. M -am v ăzut ascunsă . Am văzut viața în jurul meu, am văzut ce
am realizat, dar nu pe mine bucurâ ndu-mă de ce am re alizat. Care este locul meu, al
fiecăruia dintre noi ? De ce anume este reprezentată magia? Chiar am creat o lume în
care eu n u sunt?
”Dacă ai face altfel ce s -ar destabiliza? ”. ”Dacă a i da drumul balaurului ce s -ar
întâmpla? ”. Ar distruge un echilibru. Aici, încă în blocaj, defense … Mai am de lucrat.
Încă nu pot def ini acel lucru pe care l -aș face ”altfel ”, pentru că încă sună atât de
neînse mnat comparativ cu ce am creat , iar acea Simona care lasă ”balaurul ” liber, nu-
mi place, nu prea seamănă cu mine. Nu știu dacă merită , ca într -un mo ment să ardă tot
de flăcările balaur ului, chiar de se poate naște din cenușă o pasăre Phoenix. Moneda are
două fețe. A doua față pot fi regretele p entru cele distruse și a trăi cu asta pe conștiin ță.

5. Eu și Dumnezeu l meu – 12.04.2019

(Jurnalul de autoanal iză)
Până la a realiza acest exercițiu, nu m -am gândit că Dumnezeu poate avea o
semnificație dată de n oi. Vedea m doar una, dată de Biserică. Deși învățase m că
Dumnezeu e în tot și în toate, nu m -am gândi că el poate fi orice , orice ar rezona cu noi.
Că ar putea avea diferite caracteristic i, în ciuda universa lității Sale și a unicității. Eu nu
am primit un Dumnezeu în educația mea. Eu l -am descoperit pe Dumnezeu, așa cum mi

9
s-a arătat pe parcursul copilări ei și vieții prin alți copii . Nu am îndrăznit să mă gândesc
la un Dumnezeu personal. În timpul acestui exercițiu , am văzut mai mult e fețe al e lui
Dumnezeu și mi s-a arătata că Dumnezeul meu poate fi un D umnezeu al Ideilor. Nu am
îndrăznit pâ nă în prezent să îl văd așa . Dumn ezeu al Ideilor, într -o lume a Ide ilor, ca la
Platon . Încep să îmi găses c libertatea cu acest Dumnezeu , al meu și încep să mă simt
mai împăcat ă cu mine , pentru că n u-L mai e vit, El este cu mine, su b această formă.
Acest exercițiu a fost o spovedanie pentru mine și nu am primit canon. Dimpotrivă,
înțelege re și mai important semnificații.

(Interpre tarea terapeutică )
Credința despre Dumnezeu , reprezintă suma credințelor noastre despre viață,
despre sens ul vieții, despre lume, despre rostul nostru în această lume, despre relația
noastră cu di vinitatea , dar și cu noi înși ne.
Ce insight-uri a creat acest exercițiu? Am găsit un Dumn ezeu față de care s ă mă
pot raporta , un Dumnezeu căruia mă pot adresa , un Dumnezeu mai ap roape de mine.
Aveam nevoie de ace astă con știentizare, pentru a mă accepta pe mine, cu bune, cu mai
puțin b une și pentru a mă simți mai liberă, rațional.
În urma acestui exercițiu am devenit mai con știentă de ce mai am încă timp să
schimb. Este un lucru mare și o realizare , este calea de urmat, ca lea pe care am găsit -o
în această etapă a vieții mele, este drumul spre liber tatea mea i nterioară.

Nu L-aș fi găsit , dacă nu L-aș fi căutat!