Studierea Procesului DE Organizare A Activitatii Comerciale A S.a Supraten

Cuprins

Introducere
Capitolul I. BAZELE TEORETICE ALE SORTIMENTULUI

1.1 Noi tehnologii de dezvoltare a producerii uneltelor pentru agricultura, pomicultura,viticulture.

1.2Clasificarea articolelor.

1.3 Factori ce influențează la formarea proprietăților consumiste a uneltelor..

1.4Calitatea uneltelor.

1.4.1 Factori ce influențează la formarea calității.

1.4.2Factori care contribuie la păstrarea nivelului de calitate.

Capitolul II. CARACTERISTICA GENERALA SI DIAGNOSTICUL ACTIVITATII ECONOMICO-FINANCIARE A S.A SUPRATEN.

2.1 Prezentarea generala. Structura organizatorico-generala.

2.2 Analiza activitatii economico-financiare.

Capitolul III. SORTIMENTUL SI CALITATEA UNELTELOR PENTRU AGRICULTURA, POMICULTURA SI VITICULTURA COMERCIALIZATE DE S.A SUPRATEN.

3.1 Caracteristica merceologica a gamei sortimentale a uneltelor pentru agricultura,pomicultura, viticultura.

3.2 Analiza gamei sortimentale.

3.3 Estimarea proprietatilor consumiste a uneltelor pentru agricultura,pomicultura, viticultura.

3.4 Analiza calitatii uneltelor pentru agricultura,pomicultura, viticultura.

Capitolul IV. STUDIEREA PROCESULUI DE ORGANIZARE A ACTIVITATII COMERCIALE A S.A SUPRATEN

4.1 Politica sortimentala si de achizitii .

4.2 Gestiunea stocurilor marfare a uneltelor pentru agricultura,pomicultura, viticultura.

4.3 Receptionarea, pregatirea pentru vinzare a uneltelor.

4.4 Organizarea, deservirea consumatorilor , caracteristica metodelor de vinzare a uneltelor pentru agricultura,pomicultura, viticultura in S.A Supraten.

Concluzii

Bibluografie

Anexe

Introducere

Odată cu dezvoltarea agriculturii, cerințele populației asupra uneltelor pentru agricultură, pomicultură și viticultură de asemenea au crescut. Consumatorii solicită o înaltă calitate a tuturor instrumentelor și un aspect estetic bine pus la punct. Mai înainte de a atrage atenția la fason, se analizează din ce material și prin ce metodă este produs bunul și nu în ultimul rînd cine este producatorul, fiindcă un antreprenor cu o reputație bună, mereu iși va menține numărul de clienți, ba chiar va căuta căi de a extinde această ramură.
O unealtă calitativă trebuie să dețină o formă rațională, complexă și să fie comodă în timpul utilizării. Cel mai mult într-un astfel de instrument se apreciază gradul de ascuțire, cu cît acesta va fi mai mare, cu atît mai mult unealta va face față lucrului.
Nu doar uneltele simple caracterizează această grupă de mărfuri, tehnologiile au permis oamenilor să conceapă unelte mecanizate de prelucare a pămîntului, este vorba de motocultor, o mașină agricolă care este ușor de manevrat. Mecanizarea lucrărilor agricole este o ideie hotărîtoare în acțiunea de valorificare a potențialului biologic al plantelor. Introducerea uneltelor mecanizate nu doar ușurează lucrul dar și sporește productivitatea muncii, totodată reducînd cheltuielile.
Totalitatea uneltelor agricole trebuie să corespundă următoarelor cerințe :
-să asigure în întregime indicii calitativi de lucru,
-să aibă capacitate mare de lucru,
-să aibă o durată îndelungată de funcționare, fără a se defecta.
În cuprinsul lucrării se tratează destinația fiecărei unealtă, varietatea acestora, clasificarea dar și analiza calității inventarului agricol.

Pentru a forma o părere generală în ceea ce ține de inventarul agricol mai prezint două muzee ale agriculturii,primul la care mă voi referi este Muzeul Agriculturii, din România, județul Ialomița, înființat în martie 1996.

Fig 1. Muzeul Agriculturii jud. Ialomița 1996.

Actual, după renovarea muzeului în 2010, acesta arată mai frumos , prezentînd într-un mod mai ales arta agriculturii.
Fig. 2 Muzeul Agriculturii, România, Județul Ialomița 2010

Al doilea exemplu demn de urmat este Muzeul fermierului deschis în 2014, în raionul Drochia, orașul Cotova, este plasat în aer liber și păstrează obiecte de altădată. Muzeul este un punct turistic și poate fi vizitat de orice doritor.

Capitolul I. BAZELE TEORETICE ALE SORTIMENTULUI.

1.1 Noi tehnologii de dezvoltare a producerii uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură.

Cercetarea inventarului agricol se face cu scopul de a preveni unele neajunsuri pe piața națională. Pentru a evita aceste probleme se elaborează noi idei de fabricare a uneltelor agricole, apelîndu-se la tehnologiile inovaționale.
Analizînd datele statistice de dezvoltare a agriculturii se presupune că o mare importanță în aceasta o deține inventarul agricol, care ușurează lucrul zilnic oferind noi posibilități de prelucrare a solului, întreținerea viței de vie și a pomilor.

Cu uneltele simple oamenii sînt cunoscuți din cele mai vechi timpuri, însa datorita creșterii intensive a tehnologiilor, producatorii agricoli apeleaza și la sistemele de mașini, acestea reprezinta un ansamblu de mașini agricole, legate reciproc între ele prin anumiți parametri , cu ajutorul cărora se asigură mecanizarea tuturor lucrărilor agricole

Unealta agricolă este o piesă sau un ansamblu de piese utilizate pentru prelucrarea manuală și respectiv mecanică a solului, sau curățire, recoltat, plantat, pregătirea furajelor etc. Poate fi acționată manual (sapa, greblă,seceră, foarfecă etc) dar și mecanic (motocultor,grapă, plug, aceste unelte dacă acționează de la o sursă de energie sunt considerate unelte mecanice). Un agregat agricol poate fi considerat simplu sau complex, asta de pinde de modul în care se execută lucrările și mai depinde numărul de operații care realizează. De exemplu agregatele simple sunt acele unelte manuale care au o simplă destinație : grebla, furca, cazmaua etc. Instrumentele complexe de pregătire a solului sunt : semănătoare, plugul, motocultorul etc.

Unelete pentru agricultură, pomicultură și viticultură putem spune că au rămas aceleași, doar că sunt unele perfecționate, cozile unora din ele nu sunt doar din lemn, dar se fabrică și din fibre de sticlă, fapt ce oferă produsului rezistența la variații de temperatură, îmbătrânirea materialelor și la substanțe chimice agresive. Fibrele de sticlă în amestec cu alte substanțe plastice măresc elasticitatea și rezistența mecanică a acestor materiale.

1.2Clasificarea articolelor.
Mărfurile metalice reprezintă o grupă foarte variată de articole. În literature de specialitate, mărfurile metalice se divizează după mai multe criterii de clasificare, în continuare v-oi prezenta clasificarea general a mărfurilor metalice data de Doru Alexandru Pleșea :

Sortimentul mărfurilor metalice se clasifică în următorul mod:

-blumuri, -țagle,
Semifabricate,produse -eboșe, -profiluri,
laminate și trefilate -platine, -table,
-șleburi, -sîrmă.

Produse prelucrate din -împletituri din sîrmă,
laminate și trefilate -cuie,
-lanțuri,
-arcuri pentru mobilă,

Organe de asamblare -șuruburi,
-piulițe și șaibe.
Mărfuri -nituri.

metalice -lăcătușărie și montaj,
Scule, unelte și -prelucrarea lemnului,
dispositive pentru -agricultură,viticultură și pomicutură
-construcții.

Echipament -accesorii pentru tîmplărie și mobilă,
metalic -produse de tinichigerie pentru construcții
-mobilier metallic.
-gătit,
Aparate și mașini -încălzit,
pentru -cusut.

Articole de uz casnic.
Fig.3 Structura sortimentului mărfurilor metalice.

Grupa uneltelor pentru agricultură,viticultură și pomicultură este alcătuită din :
*unelte pentru prelucrarea pămîntului(cazmale, lopeți, greble, sape, săpăligi),
*unelte pentru recoltat (coase, seceri, furci),
*unelte pentru întreținerea viei și a pomilor(foarfece, ferestrăie)

Fig. 4 Inventar agricol în sala de comerț a S.A Supraten

Fig. 5 și Fig. 6 Inventar agricol în sala de comerț a S.A Supraten.

1.3 Factori ce influențează la formarea proprietăților consumiste a uneltelor
Proprietăți consumiste- oferă posibilitatea de a analiza necesitatea socială a mărfurilor examinate, dacă acestea au un sortiment variat și dacă satisface necesitățile de bază.
Caracteristicile care ajută la desfășurarea acestei grupe sunt :

٭caracteristici sociale;
٭caracteristici tehnice;
٭caracteristici economice;
٭caracteristici de disponibilitate;
٭caracteristici psihosenzoriale;
٭caracteristici ergonomice;

Caracteristicile sociale se referă la efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a inventarului agricol , precum și utilizarea acestora asupra mediului natural, asupra siguranței și sănătății oamenilor.
Caracteristicile de disponibilitate răsfrînge capacitatea diferitor componente a inventarului agricol de a-și realiza funcțiile utile de-a lungul perioadei de utilizare a acestora, aptitudine definită prin trei concepte: fiabilitate, mentenabilitate și disponibilitate.
Fiabilitatea reprezintă siguranța produsului în timpul utilizării acestuia, totodată menținîndu-și proprietățile stabilite. Buna funcționare a unei unelte dureză pînă apare prima “cădere”. Prin cădere se percepe conceptul de defecțiune, care împiedică instrumental de a-și îndeplini funcțiile sale de bază prevăzute.
Mentenabilitatea este capacitatea mărfurilor de a fi reparate și întreținute cu ușurință. Menținerea uneltelor se face prin întreținerea acestora și readucerea în stare bună cît mai efectiv. Indicii statistici de mentenabilitate sunt:
* timpul total de imobilizare pentru intervenții, numit timp total de reparație,
*media timpului de reparație,
*rata reparațiilor care este inversul mediei timpului de raparație.
Disponibilitatea constituie forma cea mai complexa de apreciere a calității uneltelor în timpul exploatării.

Caracteristicile tehnice reprezintă concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc.
Caracteristicile economice reflectă economic nivelul tehnic al produsului și costurile de funcționare, inclusiv cheltuielile de menținere.
Caracteristicile psihosenzoriale se referă la efectele de ordin estetic, organoleptic etc pe care inventarului agricol le are asupra utilizatorilor (consumatorilol, asupra siguranței și sănătății oamenilor.
Caracteristicile de disponibilitate răsfrînge capacitatea diferitor componente a inventarului agricol de a-și realiza funcțiile utile de-a lungul perioadei de utilizare a acestora, aptitudine definită prin trei concepte: fiabilitate, mentenabilitate și disponibilitate.
Fiabilitatea reprezintă siguranța produsului în timpul utilizării acestuia, totodată menținîndu-și proprietățile stabilite. Buna funcționare a unei unelte dureză pînă apare prima “cădere”. Prin cădere se percepe conceptul de defecțiune, care împiedică instrumental de a-și îndeplini funcțiile sale de bază prevăzute.
Mentenabilitatea este capacitatea mărfurilor de a fi reparate și întreținute cu ușurință. Menținerea uneltelor se face prin întreținerea acestora și readucerea în stare bună cît mai efectiv. Indicii statistici de mentenabilitate sunt:
* timpul total de imobilizare pentru intervenții, numit timp total de reparație,
*media timpului de reparație,
*rata reparațiilor care este inversul mediei timpului de raparație.
Disponibilitatea constituie forma cea mai complexa de apreciere a calității uneltelor în timpul exploatării.

Caracteristicile tehnice reprezintă concepția constructiv-funcțională, parametrii de funcționare, proprietățile fizico-chimice sau biologice etc.
Caracteristicile economice reflectă economic nivelul tehnic al produsului și costurile de funcționare, inclusiv cheltuielile de menținere.
Caracteristicile psihosenzoriale se referă la efectele de ordin estetic, organoleptic etc pe care inventarului agricol le are asupra utilizatorilor (consumatorilor) prin formă sau caracteristici determinate prin senzații.
Caracteristicile ergonomice exprimă gradul de siguranță, caracteristici fiziologice sau referitoare la securitatea individului.

Factori care influențează direct :

• structura și calitatea materiilor prime folosite,

• nivelul de calificare a personalului,

• sortimentul producției,

• tehnologia folosită,

• modul de organizare a producție.

Factori care influențează indirect :

• veniturile consumatorului.

• gradul de corespundere a produsului cerințelor .

• puterea de cumparare a produselor din gama sortimentală.

• preferințele consumatorului.

1.4 Calitatea uneltelor
Calitatea unui produs reprezintă măsura în care proprietățile acestuia satisfac la nivelul optim o anumită cerință a producției.
Calitatea uneltelor agricole depinde de modul în care acestea au fost obținute, de complexitatea, gradul lor de finisare si materia prima a acestora. La fel este important să se respecte cerințele de manipulare, transportare și păstrare.

1.4.1 Factori ce influențează la formarea calității

Materia primă din care se produc uneltele pentru agricultură, viticultură, pomicultură este un factor important, de aceasta depinde calitatea viitorului bun și gradul de satisfacere a consumatorului.
Uneltele sunt produse din oțel sau fontă,acestea sunt aliaje ale fierului, deoarece în stare pură fierul nu este practic, iar proprietățile sale mecanice sunt inferioare.
Fonta conține 1,7 % – 6,67 % de carbon, de asemenea în componența sa mai intră cantități mici de mangan, fosfor și siliciu. Acest material se prelucrează prin turnare și așchiere, are o duritate înală și este rezistent la uzură.
În funcție de modul de obținere fontele se împart :
-fonte brute, li se mai spune fonte de primă fuziune.
-fonte de turnătorie sunt aceleași fonte de a doua fuziune care se obțin prin retopirea fontelor brute, cu scopul de a li se îmbunătăți proprietățile.

După conținutul de mangan și siliciu fontele brute se clasifică la rîndul lor în fonte brute aliate, ele conțin peste 5 % de mangan și siliciu, și nealiate care conțin sub 5 % de mangan și siliciu.

Oțelul este aliaj fier-carbon care este alcătuit din 0,05 % – 1,7 % de carbon și alte elemente ca sulf, siliciu, fosfor, mangan. Oțelul la fel ca fonta sunt metale corozive și au nevoie de a fi protejate de rugină prin diferite metode.
În funcție de caracteristicile garantate oțelurile se împart în trei grupe(conform STAS 380-71 Anexa 1 ):
A- cu limitele de rezistență și alungire relativă la întindere. Se folosește pentru piese fără tratament termic –sudare, forjare, etc. ST0, ST1, ST2, ST3, ST4, ST5, ST6.
B- cu limitele superioare ale conținutului de carbon și alți componenți, se folosește la fabricarea pieselor care au nevoie de o prelucrare bună(BST0, BST1, BST2, BST3, BST4, BST5, BST6)
V- cu caracteristici mecanice garantate și compoziție chimică limitată pentru piesele supuse sudării (VST0, VST1, VST2, VST3, VST4, VST5)

Oțelurile se clasifică în funcție de următoarele criterii :
1. Compoziția chimică
-oțel carbon conține fier și carbon în limitele permise pentru oțel, și elemente de tipul mangan, siliciu, sulf, acestea sunt impurități care nu au putut fi eliminate.
-oțel aliat conține pe lîngă elementele de bază enumerate mai sus și crom, nichel, vanadiu etc, ele se adaugă special pentru a spori proprietățile oțelului.
2. Modul de prelucrare
-oțeluri pentru turnare acestea în stare topită au o vîscozitate redusă.
-oțeluri pentru prelucrare prin deformare plastică, sunt cele mai calitative încît pot fi laminate, forjate sau trefilate.
3. Domeniu de utilizare
Sunt cunoscute oțeluri pentru : structuri metalice și construcții, deformare plastică la rece,construcții navale, sîrme de sudare, utilizări la temperaturi joase și înalte pentru scule și altele.

De asemenea sunt importante și operațiile tehnologice de obținere a uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură.

Operații tehnologice se pot grupa în :

1.Operații de prelucrare :

turnare- constă în introducerea metalului topit într-o formă în care se produce piesa.

prelucrare prin deformare plastică-are ca scop plasticitatea obiectelor.

laminare- se prelucrează un material prin deformarea plastică, cu ajutorul laminatorului.

metoda forjare-este o operație prin care materialul primește forma dorită,prin batere la rece sau la cald. Obiectele prelucrate prin această metodă snt superioare celorlalte produse obținute prin alt mod.

frezarea- operație de prelucrare mecanică prin așchiere pe mașinile de frezat cu anumite scule numite freze

Fig. 7 Turnarea metalului în forme. Fig.8 Procesul de laminare.

2.Tratamente termice și termochimice :

recoacerea-are ca scop ca produsul finit sa fie rezistent la temperaturi înalte, dar și la variațiile de temperaura.

calirea- tratament chimic care constă în încălzirea pieselor din oțel sau unele aliaje neferoase pînă la o anumită temperatură, după care se face răcirea bruscă în băi de ulei sau emulsie de săpun în apă.

cementarea-constă în difuziunea la cald a carbonului în piesele de oțel

.trefilarea și tragerea- operația de trecere forțată a unui material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă

.
Fig.9 Utilaj pentru operația de recoacere a metalului

3.Operații de asamblare :

Asamblarea uneltelor agricole poate fi :
1. Nedemontabilă
2. Demontabilă
1. Asamblare nedemontabilă – este acel tip de asamblare în care demontarea pieselor se face doar în caz de necesitate ,dar prin distrugerea obiectului :

nituirea-reprezintă asamblarea prin gaurire a elementelor îmbinării.

fălțuirea- constă în îndoierea pieselor una peste alta.

sudarea- acțiunea de a suda; operație de îmbinare nedemontabilă a două sau mai multe piese metalice, prin încălzire sau presare, cu sau fără adăugare de material; sudaj, sudat.

lipirea- este procedeul de a uni, a alipi două sau mai multe obiecte cu ajutorul unor substanțe speciale.

Fig.10 Utilaj pentru sudarea metalelor.

2.Asamblare demontabilă – constă în demontarea și montarea repetată a pieselor fară deteriorarea lor.

4. Operații de protecție :

Operații de protecție: Coroziunea metalelor nu poate fi definitiv limitată, dar prin anumite măsuri de protecție aceasta poate fi redusă la minim.Astfel se utilizează acoperiri protectoare, datorită cărora pe unealtă se formează un strat lipsit de pori, aderent la suprafața produsului, care are pe toată suprafața aceeași grosime și o rezistență mecanică ridicată.
În funcție de natura stratului protector acoperirile pot fi

metalice- prezintă scufundarea în metal topit, galvanizarea,pulverizarea cu metal topit, placarea.

de natură anorganică-se obține prin fosfatare, cromatare, pasivizitate, brunare sau emailare..

de natură organică-se realizează prin lăcuire, vopsire, ungere.

Metalice – se scufundă instrumentul în metal topit, cu acest procedeu pot fi protejate produsele din oțel, cupru, bronz, plumb.
– galvanizare – procedeu prin care suprafața unui obiect metalic este acoperit pe cale electrolitică cu un strat di alt metal. Galvanizarea se aplică produselor din oțel, alamă, bronz.
-pulverizare cu metal topit- se pulverizează uneltele cu ajutorul aerului comprimat, datorită vitezei mari de imprimate metalului topit , acesta se împrăștie sub formă de particule mici pe tot stratul ce necesită protecție.
-placarea – unealta ce necesită protecție este acoperită cu mai multe straturi subțiri cu alt metal, rezistent ruginei.

Acopriri de natură anorganică se obțin prin fosfatare, cromatare, pasivizitate, brunare sau emailare.
-fosfatare- procedeu de acoperire a unui metal cu un strat subțire de fosfat. Produsele fosfatate rămîn de culoare neagră, mat sau lucios.
-cromatare – metodă de acoperire a unui produs metalic cu o peliculă subțire de cromați, care este rezistentă la coroziune.
-pasivizitate- constă în oxidarea suprafețelor , cu scopul de a se obține un strat protector continuu, cu o anumită grosime și lipsit de pori.
-brunare – modalitate de oxidare artificială a suprafeței metalelor, mai ales a oțelului.
-emailare- procedeu prin care metalul este prelucrat cu un strat de borosilicați, care prin ardere se transformă într-o peliculă sticloasă.

Acoperirile de natură organică se execută prin lăcuire, vopsire, ungere. Este cel mai economic procedeu de acoperire, ușor de aplicat, dar are o durată mai scurtă de timp. Datorită acoperirilor cu lac și vopsele uneltele primesc un exterior mai estetic.
-lacurile- la folosirea acestora se formează o peliculă aderentă, transparentă, lucioasă dar și dură. Se folosesc lacuri pe bază de uleiuri sicative, pe bază de rășini, pe bază de derivați celulozici etc.
– vopsire- după acest procedeu la suprafața articolelor se formează peliculă colorată, opacă, compactă și dură.
-ungere- acoperirea cu unsori se folosește pe o perioadă scurtă de timp, în timpul depozitării și transportului produselor.

1.4.2 Factori care contribuie la păstrarea nivelului de calitate

Păstrarea nivelului de calitate a uneltelor pentru agricultură, pomicultură și viticultură are un rol important în utilizarea acestora, deoarece o calitate bună permite folosirea îndelungată a acestor produse. În continuare se descriu factorii care contribuie la menținerea nivelului de calitate :

Factorii fizico-mecanici- uneltele trebuie să prezinte rezistență în timpul manipulării.

Factorii chimici-umeditatea, temperatura și conținutul aerului actioneaza intr-un anumit mod asupra obiectelor analizate. Nerespectarea condițiilor de păstrare duce la coroziunea uneltelor sau distrugerea pieselor adaugatoare acestora.

Factorii biologici –uneltele au posibilitatea să fie atacate de microorganisme (provocînd coroziune) sau insecte care la fel distrug parțile asamblate.

Materia primă-în caz dacă s-a folosit amestecuri de metale necorespunzătoare inventarului agricol,acesta poate sa se deterioreze în timpul utilizării.

Dar se ține cont că uneltele trebuie să fie însemnate prin metoda de ștampilare, sau o altă indicație făcută cu vopsea de culoare roșie care indică denumirea producătorului. Fiecare instrument trebuie să fie învelit cu hîrtie conform GOST 9569, sau cu material de polietilenă GOST 10354. Produsele de același fel se așează atent în lăzi de lemn conform GOST 2991. Lăzile trebuiesă fie aranjate pe dinăuntru cu hîrtie. De asemenea în fiecare ladă trebuie să fie lăsată lista cu următoarea informație :

*marca inventarului,

* denumirea și adresa producătorului,

*numărul de instrumente care se află în ladă,

*data ambalării.

Pe partea exterioară la fel se anexează o listă cu următoarea informație :

*numărul de ordine a lădiței,

*condițiile de manipulare,

* numărul de instrumente în ladă,

*masa brută.

Transportarea : se face conform standardului GOST 14192 .
Termenul de valabilitate : minimul 5 ani.
Garanția inventarului : Producătorul garantează corespunderea instrumentelor conform cerințelor standardelor, în cazul respectării condițiilor de manipulare, transportare ,păstrare.

Standardul GOST 14192 Маркировка грузов, (se prezintă cîteva cerințe din standardul dat)

-Obiectele transportate , manipulate trebuie să dețină marcaje speciale și informații adăugătoare.

-Marcajele vor prezenta modul în care marfa trebuie sau poate fi manipulată.

-Transportarea se face pe cale maritimă, aeriană, sau terestră.

Mărfurile din categoria uneltelor și sculelor vin cîte 2 pînă la 12 bucăți de același fel, legate împreună. Din motiv că majoritatea acestora sînt fabricate din oțel trebuie ferite de rugină. Ele vin acoperite cu lac, vopsea, de culoare neagră sau unsoare care protejează de corozie.

La recepție se va acorda atenția asupra aspectului exterior general, se analizează atent pentru a observa fisuri, crăpături,deformații, și asupra părții tăietoare, care trebuie să fie călită, să nu fie știrbă sau să aibă deformații.

Transportul și depozitarea sculelor și uneltelor se vor face astfel încît să fie ferite de umezeală, gaze corosive etc.

Conform standardului GOST 23707-95 Инструмент мелкий для обработки почвы. Технические  условия, (Anexa 2) pentru uneltele agricole trebuie să se țină cont de următoarele cerințe :

-Acoperirea cu lac a părților metalice ale uneltei înainte de vopsire.

-Acoperirea părților metalice cu email tip PF -115.

-Părțile componente din lemn trebuie să fie bine prelucrate, netezite,sa nu prezinte riscul de a provoca înțepături sau alte leziuni corporale în timpul utilizării.

-Părțile metalice să fie acoperite cu hîrtie subțire specială pentru a proteja obictul de zgîrîeturi.

-Înainte de marcare,ambalare, instrumentele trebuiesc curățite de clei, surplusuri de vopsea/email,de muldărie sau rumeguș.

Capitolul II. CARACTERISTICA GENERALĂ ȘI DIAGNOSTICUL ACTIVITAȚII ECONOMICO-FINANCIARE A S.A SUPRATEN

2.1 Prezentarea generală a întreprinderii

S.A Supraten iși are sediul central în orașul Chișinău, str. Petricani 84, a fost fondată 1997, și înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu numărul de identificare de stat –codul fiscal 1003600005791, data înregitrării fiind 25.09.1997, administrator Tricolici Nicolae (Anexa 3). De la început personalul companiei a constat din trei persoane, si genul de activitate conform Licenței seria a MMII ,nr.038477 era *Importul și fabricarea ,depozitarea , comercializarea angro a substanțelor și materialelor chimice toxice*(Anexa 4).

Prin autorizația sanitară de funcționare nr 3934,eliberată S.A Supraten, secției agricole, se permite comercializarea următoarelor produse : semințe de iarbă,flori și accesorii pentru flori, bulbi, inventor agricol, îngrășăminte minerale pe bază de torf, articole din polimeri și mase plastic.(Anexa 5)

In prezent, fabricile SUPRATEN, echipate cu tehnologii germane de ultima ora, în fiecare zi produce aproximativ 40 de tone de materiale de vopsit și 150 de tone de amestecuri uscate,iar scopul acesteia a fost mereu menținerea pe piața din Republica Moldova cu o gamă larga de materiale de construcții și de întreținere a casei de o calitate înaltă și la un preț accesibil. Totalitatea produselor de marca “SUPRATEN” decorează deja bine cunoscutul pentagon multicolor însoțit de logo-ul expresiv asociat cu semnul calității, deoarece anume înalta calitate a producției întreprinderii pusă în vânzare reprezintă sarcina primordială a companiei. Acest fapt este confirmat prin deținerea de către S.A. “SUPRATEN” a certificatului calității ISO 9001:2000.
«Orașul Meșterilor» – unul din cele mai mari supermarkete de materiale de construcții din Moldova. În complexul comercial se găsește cel mai mare asortiment din țară, de produse pentru casă, reparații și construcții – peste 50 mii tipuri de produse, beneficiază de serviciile celor mai mai importanți producători din Germania, Franța, Italia, Spania, Polonia, Rusia, România, Ucraina, etc.
Compania SUPRATEN – este lider în producția de vopsele și amestecuri uscate din Republica Moldova. SUPRATEN produce mai mult de 125 de tipuri de vopsele, grunduri, gleturi, adezivi și alte materiale de constructii. Dar gama de produse SUPRATEN este mult mai larga – compania produce mobilier de înaltă calitate, usi, ferestre si usi din PVC si rolete. Produsele de calitate înaltă SUPRATEN sunt validate de certificatul sistemului de management al calității internațional ISO 9001: 2008, primită de companie in anul 2010.

In cadrul companie SUPRATEN functioneaza centrul de instruire, unicul de acest gen din Republica Moldova, unde sunt instruti managerii, vanzatorii consultanti ai companiei, si orice doritori de a face cunostinta teoretica si practica .

SUPRATEN colaboreaza cu instituțiile de învățământ din Republica Moldova, contribuind la faptul ca in tara sa fie mai multi specialisti bine calificati in domeniul sau.

Parteneriatul de încredere SUPRATEN are o rețea de dealeri extinsa, care numără peste 450 de companii din toată Moldova și este întotdeauna gata să coopereze cu noi parteneri. Printre cei mai mari dealeri se numara – compania Zikkurat, BauConstruct, AMMO, Service (Bălți), Liusi Susanu (Cahul), Ast-Stil (Orhei), și altele.

Compania SUPRATEN are multi clienti fideli printre companiile de constructii și întreprinderi de renume din Republica Moldova, cum ar fi Glorinal, Basconslux,Stilconstruct, Moldconstruct Market, Franzeluța, Mobiasbanca Groupe Societe Generale, Moldova-Agroindbank, Tirex Petrol, Lukoil, Moldtelecom, Metro Cash&Carry, Bucuria, Apă-Canal, Moldova-Gaz și multi altii.

Structura organizatorico-generala.
Structura organizatorică a companiei este alcatuită din totalitatea posturilor, subdiviziunilor organizatorice și sigur relațiile dintre acestea , toate acesetea coordoneaza între ele pentru a obține succes.

Structura organizatorică se divizează în 2 categorii :
1.Structura managerială care are funcția de a reuni posturile din sistemul de management , din compartimentele funcționale, asigurînd în acest mod circumstanțe benefice în ceea ce ține de desfășurarea procesului managerial, de execuție, condiții tehnice și economice.

2.Structura operațională aceasta deține procedura de producere ,analizîndu-se compartimentele care asigură realizarea directă a produselor și serviciilor care intră în obiectul de activitate al unității economice.

Pentru analiza desfașurată a structurii managerial organizatorice se analizeaza organigrama a S.A Supraten :

Fig. 11 Organigrama S.A Supraten

Din 1997 pînă în prezent structura organizatorică a întreprinderii a evoluat la maxim, s-a format structura de rețea care este coordonată de la sediul central, prin anumite programe de calculator de către colaboratori specializați în domeniu.

Conceptele cheie pe care se bazează structura managerial organizatorica sunt:
   *organizare procesuala – presupune stabilirea categoriilor de munca și a proceselor necesare realizării obiectivelor fundamentale (activitați, atribuții, sarcini, operații).
* organizare structurala – constă în gruparea funcțiilor, atribuțiilor, sarcinilor si repartizarea lor pe oameni în vederea realizării obiectivelor.

Întreprinderea are mai multe structuri

structura compartimentelor intreprinderii;

structura de producție si sortimentala;

structura procesului de producție;

structura organizarii producției;

structura activelor fixe si circulante;

structura umană;

structura organizării conducerii;

structura de proprietate;

structura sistemului informațional etc.

2.2 Analiza activității economico-financiare
Analiza situațiilor financiare ale întreprinderii are un rol foarte important în procesul decizional. Monitorizarea permanentă a indicatorilor financiari permite managerilor să aprecieze și sa măsoare corect activitatea întreprinderii.
Pentru o evaluare corecta a situației financiare a întreprinderii este necesară examinarea structurii veniturilor din vânzări ale S.A. „ Supraten ” pe tipuri de activitate operațională în comparație cu anul precedent, în baza datelor din Anexa la Raportul privind rezultatele financiare:

Tabelul 2.1 Structura veniturilor din vânzări pe tipuri de activitate operațională

Sursa : Anexa la raportul de profit și pierderi.

În componența tipurilor de activitate operațională ca gen principal se evidențiază comerțul produselor finite, cota căruia este predominantă dar descrescătoare (de la 53,00% în anul precedent la 51,11 % în anul de gestiune).

În dinamică se observă variabilitatea structurii veniturilor din vânzări. Examinarea evoluției acestora pe elemente componente arată creșterea veniturilor din vînzarea mărfurilor cu 45,81 % fata de perioada precedenta și majorarea ponderii acestui tip de activitate de la 46,99 % în anul 2013 la 48,76 % în anul 2014. Această modificare nu prezice schimbarea profilului de activitate a întreprinderii, ci s-a datorat creșterii într-un ritm mai lent a vînzărilor produselor finite, care s-au majorat cu 35,49 %.

Venitul din prestarea serviciilor s-a majorat de cca. 11 ori în 2013 față de 2014, această creștere s-a datorat majorarii vînzărilor produselor finite, deoarece majoritatea serviciilor prestate de întreprindere sunt legate de produsele vîndute de aceasta.
La nivel general majorarea cu 40,5 % a veniturilor se datorează creșterii per total a tuturor tipurilor de venit din activitatea operațională.

Tabelul 2.2 Aprecierea structurii și dinamicii profitului pînă la impozitare

Srursa : Raportul de profit și pierderi

Entitatea a obținut un rezultat financiar pozitiv atât în anul 2014, cât și în 2013. În anul 2014 mărimea profitului până la impozitare a constituit 10 732 935 lei, ceea ce reprezintă o majorare cu 2 588 665 lei față de mărimea perioadei precedente. Majorarea profitului până la impozitare a fost determinată de diminuarea mărimii pierderii din activitatea financiară cu 7 244 970 lei. Acest lucru se datorează achitării substanțiale a unui împrumut pe termen lung, însa acest efect pozitiv a fost devansat de reducerea cu 3 306 851 lei a rezultatului din activitatea operațională și cu 1 349 454 lei a rezultatului activității investiționale .

Ponderea cea mai mare, în suma totală a profitului contabil, în anul 2014 a deținut profitul obținut din activitatea operațională, ceea ce este apreciat pozitiv, deoarece reflectă desfășurarea normală a activității de bază a întreprinderii, aceeași situație este și în perioada precedent.

Tabelul 2.3 Aprecierea dinamicii rentabilității veniturilor din vînzări

Sursa: Raportul de Profit și Pierdere și Anexa la Raportul de Profit și Pierdere

În anul 2014 SA ”Supraten” înregistrează o majorare a nivelului rentabilității veniturilor din vânzări, calculat în baza profitului brut, care în anul 2013 a constituit 12,5 %, adică 12,5 bani profit brut la fiecare leu venituri din vânzări, iar în anul de gestiune 16,4 bani, astfel înregistrând o majorare de 3,93 puncte procentuale.

Pe de altă parte, rentabilitatea veniturilor din vânzări, calculată în baza profitului din activitatea operațională, s-a redus față de anul 2013 cu 1,10 puncte procentuale, iar mărimea profitului contabil obținut la un leu venituri din vânzări s-a redus de la 1,2 bani în anul 2013 la 1,1 bani în anul 2014.

În anul 2013, nivelul rentabilității veniturilor din vânzări (calculat în baza profitului net) a constituit 1,0 % , pe parcursul perioadei de gestiune nivelul acestui indicator s-a redus cu 0,1 puncte procentuale.

Tabelul 2.4 Calculul datelor inițiale pentru analiza rentabilității activelor.

Sursa: Anexa la Raportul de Profit și Pierdere și Bilanțul Contabil

Din datele tabelului rezultă că rentabilitatea activelor a SA ”Supraten” are o tendință de crestere față de nivelul anului precedent. Dacă în anul 2013 rentabilitatea activelor a atins nivelul de 2,22 %, în anul 2014, aceasta s-a majorat până la 2,46 %. E de menționat că nivelul rentabilității activelor în anul de gestiune este favorabil, ceea ce înseamnă că la fiecare leu active SA ”Supraten”, în medie obține 2,46 bani profit până la impozitare. Deci, se poate menționa că întreprinderea utilizează eficient activele sale.

Pentru a determina principalii factori care au influențat asupra majorarii rentabilității activelor, se efectuează analiza factorială a acestui indicator:

Tabelul 2.5 Analiza influenței factorilor asupra rentabilității activelor prin metoda diferențelor absolute.

Din calculele efectuate în tabelul de mai sus observăm, că rentabilitatea activelor în anul 2013 a scăzut față de valoarea anului 2014 și constituie 2,46%.

În dinamică se observă, că rentabilitatea activelor a crescut cu 0,24 puncte procentuale, aceasta se explică prin mărirea rotației activelor cu 0,34 rotații. Sub influența acestui factor rentabilitatea activelor s-a majorat cu 0,35 puncte procentuale.

Totodată se observă, că rentabilitatea activelor a scăzut cu 1,48 puncte procentuale din cauza micșorării rentabilității volumului vînzărilor cu 0,8 puncte procentuale.

Întreprinderea analizată va dispune de reserve interne de sporire a rentabilității activelor dacă va menține numărul de rotații a activelor la nivelul anului 2010. În acest scop, propun utilizarea mai eficientă a patrimoniului întreprinderii în perioadele ulterioare.

Tabel 2.6 Analiza structurii patrimoniului

Calculul influenței factorilor asupra modificării patrimoniului net

Sursa: Bilanțul Contabil (2013-2014)

Din calculele efectuate în tabelul de mai sus se observă că atît în anul 2013, cît și în anul 2014, întreprinderea analizată dispune de patrimoniu net pozitiv.

În dinamică se observă tendința pozitivă de creștere a patrimoniului net cu 62433513 lei.

Totodată micșorarea datoriilor pe termen lung au influențat pozitiv asupra creșterii patrimoniului net.

Tabelul 2.7 Analiza separată a structurii încasărilor și plăților bănești

Sursa : Raportul privind fluxul mijloacelor bănești

Din datele tabelului se observă o modificare dinamică și structurală atît a plăților cît și încasărilor bănești. În anul 2013, 83,02% constitue încasărilor bănești din vînzări, În această perioadă entitatea nu a fost nevoită să ia credite, deoarece vinzările făcute au fost destul de mari, de asemenea cea mai mare pondere o constituie încasările din alte încasări ale mijloacelor bănești.

În anul 2014 la fel acești doi indicatori domină cu rezultatul de 76,67% încasările bănești din vînzări, și cu 18,70% alte încasări ale mijloacelor bănești.

În anul 2014 s-a beneficiat de un credit, a cărui plată are ponderea de 7,17 %, fapt ce a acționat negativ asupra totalului plăților bănești, fiind mai mare față de 2013 cu 358 mln lei.

2.8 Analiza lichidității în cadrul analizei exprese

Lichiditatea bilanțului contabil reprezintă capacitatea întreprinderii de a–și achita datoriile. Pentru aceasta se calculează trei tipuri de lichiditate se compară modificarea lor atât în dinamică, cât și față de intervalul optim.

Lichiditatea curentă = Active curente/Datorii pe termen scurt, nivelul optim 2-2,5 ;

Lichiditatea intermediară restrînsă = (MB+ITS+CTS)/DTS, nivelul optim 0,7-0,8 ;

Lichiditatea absolută, urgentă = MB/DTS, nivelul optim 0,2-0,25 ;

Tabel 2.8 Calculul coeficienților lichidități în cadrul analizei exprese

Sursa: Bilanțul Contabil

Din calculele efectuate rezultă că la S.A. Supraten pe perioada anului de gestiune s-a ivit tendința negativă de scădere a unor coeficienți ai lichidității. Lichiditatea curentă care în anul 2013 avea valoarea de 1,47 spre finele anului 2014 a scăzut pînă la 1,27.
În 2014 din cauza micșorării sumei creanțelor pe termen scurt în condițiile creșterii datoriilor pe termen scurt a scăzut și lichiditatea intermediară cu 2,49 față de anul precedent. Dacă în 2013 acest coeficient avea o valoare (2,68), atunci în decursul anului lichiditatea intermediară s-a micșorat pînă la 0,19.

Nu se încadrează în intervalul optim (0,2-0,25), nici coeficientul lichidității absolute. Este de menționat că acest coeficient nu corespunde cerințelor atât în 2013 (0,015), cât și în 2014 (0,033) demonstrând totuși o evoluție pozitivă în urma majorării sumei mijloacelor bănești disponibile în condițiile diminuării datoriilor pe termen scurt.

Tabel 2.9 Analiza situației generale a cheltuielilor perioadei

Analiza structurii cheltuielilor operaționale în dinamică

Sursa: Anexa la Raportul de Profit și Pierderi (2013-2014)

Din calculele efectuate în tabelul de mai sus se observă, că cheltuielile operaționale în anul 2013 constituie 594 675 596 lei, cu 203 312 936 lei mai puțin față de anul 2014.

Această diminuare apreciază pozitiv activitatea comercială a întreprinderii S.A. Supraten în cazul vânzării mărfurilor, deoarece în 2014 se observa o sporire a volumului vânzării mărfurilor cu 1,5% față de 2013, ceea ce a influențat pozitiv formarea profitului din activitatea operaționala.

În structura cheltuielilor operaționale în perioadele analizate nu au avut loc modificări esențiale. În 2014 costul vânzărilor deține 82,83 % din totalul cheltuielilor operaționale, micșorându-se cu 2,1 % față de anul 2013, iar cheltuielile perioadei dețin cota de 17,17 % în totalul cheltuielilor operaționale față de în perioada de gestiune anterioară.

Capitolul III. SORTIMENTUL ȘI CALITATEA UNELTELOR PENTRU AGRICULTURĂ, POMICULTURĂ SI VITICULTURĂ COMERCIALIZATE DE S.A SUPRATEN

3.1 Caracteristica merceologica a gamei sortimentale a uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură

Inventarul agricol comercializat în S.A Supraten nu deține certificat de conformitate, deoarece categroria dată de mărfuri nu se obligă certificării pe teritoriul Republicii Moldova. (Confirmare- Anexa 6)
Gama sortimentală a uneltelor se comercializează în secția numărul 12 ‘Inventar agricol’. Categoria data de mărfuri este foarte diversificată și variată fapt ce oferă posibilitatea de a satisfice nevoile consumatorilor. Gama este constituită în baza contractelor de vînzare-cumpărare cu furnizori autohtoni dar și din Germania, Rusia, China, Slovacia, România, Belorusia.
Studiind mai amplu sortimentul de unelte pentru agricultură, pomicultură și viticultură se observă că cea mai mare pondere o au instrumentele fabricate de producătorii din Germania și Rusia.
Ceea ce privește entitățile naționale,în cadrul magazinului S.A Supraten se comercializează produse de la un antreprenor individual din orașul Soroca,care lucrează pe bază de patentă și care elaborează următoarele produse: săpi, cazmale, seceri, coase dar și cozi, toate acestea fiind de diferite dimensiuni.

Mai jos urmează caracteristica celor mai însemnate unelte agricole:

Sapa- la fiecare din acestea locașul cozii poate fi cu muchie dreaptă, rotundă sau semirotundă.
Sapa este produsă din oțel OL38 și este destinată lucrului în grădină, se folosește pentru tăierea ierburilor și a altor buruieni care deranjează creșterea plantelor cultivate.
Preț 70 lei.

Fig.12 Sapă

Săpălig –sapă mică, cu lama îngustă, având adesea doi sau trei colți la partea opusă tăișului, folosită mai ales în lucrări de legumicultura.

Fig.13 Săpălig cu 3 colți. Fig. 14 Săpălig cu 2 colți.
Coada din c, instrumentul Coadă din lemn,săpăligul din oțel
din oțel oxidabil. vopsit.
Producător Greenmill. Preț 75 lei.
Preț 128 lei.

Grebla-uneltă agricolă care servește la mărunțirea și netezirea solului sau strîngerea fînului,frunzelor și paielor

Fig.15 Greblă metalică pentru mărunțirea și netezirea solului.
Producător Gardena.
Preț 307 lei.

Fig.16 Greblă pentru frunze din metal.
Producător Gardena.
Preț 193 lei.

Cazmale- Unealtă de săpat pământul, asemănătoare cu lopata, alcătuită dintr-o lamă metalică, ușor concavă, cu muchie ascuțită, fixată la o coadă dreaptă de lemn; hârleț.
Preț 202 lei.

Fig. 17 Cazma cu coadă

Fig.18 Cazma fără coadă.
Preț 40 lei.

Lopețile-servesc la deplasarea pămîntului săpat, la manipularea nisipului, pietrișului, îngrășămintelor etc.
Preț 165 lei

Fig.19 Lopată normală

Ferestrăie-sunt utilizate în pomicultură și viticultură,taie materialul lemnos. Se comercializează:

Marca Draper.
Preț 364 lei.

ț

Fig. 20 Ferestrău pentru pomi.

Fig.21 Ferestrău pentru vie, din oțel, curbat.
Preț 127 lei.

Fig. 22 Ferestrău universal 3 în 1.
Marca Gardena.
Preț 703 lei.

Foarfece- unealtă sau mașină unealtă pentru tăiat, este acționată manual sau mecanic, este alcătuită din două lame suprapuse, prinse la mijloc cu un șurub.
Marca Greenmill.
Preț 115 lei.

Fig. 23 Foarfece pentru curățirea viei.

Fig. 24 Foarfece pentru curățirea viei, Lame acoperite cu teflon. Capacitate de tăiere – 18 mm. Mâner închis protejează mâna împotriva deteriorării în timpul tăiere.
Preț 335 lei.

Fig.25 Aparat de legat vița de vie.
Marca Gardena.
Preț 459 lei.

Stropitoare-este un recipient din metal, plastic și alte materiale, cu mîner și o țeavă la capătul căreia se află dispozitiv în formă de sită prin care se pulverizează apa. Este folosită la stropitul grădinilor.

Fig.26 -Stropitoare din masă plastică . Fig. 27 -Stropitoare din metal
Preț 159 lei. Preț 254 lei.

Seceră- unealtă agricolă folosită la recoltarea cerealelor. Este formată dintr-o lamă îngusta și curbată de oțel, cu tăișul spre interior, fixată într-un mîner de lemn. Tipul oțelului este de Y7.
Preț 57 lei.

Fig. 28 Seceră

Furci-servesc la manipularea snopilor, a sfeclei, paielor, fînului,cartofilor etc. Se comercializeaza diferite tipuri de furci în funcție de destinație și numărul de coarne pe care le are :

Fig. 29.Furca cu 2 coarne pentru scos sfecla și pentru snopi

Fig. 30 .Furca cu 3 coarne pentru fîn.

Fig. 31 .Furca cu 4 coarne pentru gunoi.
Preț 57 lei

Fig.32. Furca cu 6 coarne pentru sfeclă.

Coasă- este o unealtă agricolă, folosită pentru a cosi iarbă și cereale. Constă dintr-o lamă de oțel, arcuită, ascuțită în partea interioară a curburii, montată într-un mâner lung, de lemn, care se numește toporâie sau toporâște. Coasele se produc din oțel de tip Y7A, Y8, Y8A.

Fig. 33 Coasă

Sisteme de irigare –  este un sistem, care oferă posibilitate de a aduce apa fiecărei plante în parte printr-un sistem de țevi.

Fig. 34 Sistem de irigare prin picurare

Marca Honda
Preț 30000 lei

Fig. 35 Motocultor

3.2 Analiza gamei sortimentale.

Gama sortimentală a inventarului agricol, în cadrul magazinului Supraten Ciocana este foarte variată, este prezentată la un preț accesibil și calitate înaltă. Stocul de mărfuri din grupa inventarului agricol la data de 25.03.2015 în sala de comerț a magazinului S.A Supraten este anexată la Anexa 7.
Caracteristicile

Anvergura

Profunzimea

Plenitudinea

Complexitatea

Structura

Înoirea

Lărgirea

Stabilitatea

Înlocuitivitatea.

Anvergura – reprezintă numărul de grupe și subgrupe din sortimentul comercial analizat.Este exprimată de coeficientul anvergurii Kl, care se calculeaza ca raportul dintre numărul de grupe și subgrupe a sortimentului analizat la numărul de grupe și subgrupe a sortimentului de bază.

Profunzimea – reprezintă numărul de tipuri și subtipuri în limitele unei grupe sau subgrupe. Se notează Kp ăi se calculează ca raportul dintre numărul de tipuri de mărfuri a unei grupe sau subgrupe concrete de mărfuri din sortimentul analizat la numărul de tipuri și subtipuri din sortimentul de bază.

Plenitudinea- reprezintă totalitatea varietăților de mărfuri din sortimentul analizat.Se notează Kp și se calculează ca raportul dintre numărul de tipuri de mărfuri din sortimentul analizat, la numărul de tipuri, subtipuri și varietăți de mărfuri din sortimentul de bază.

Complexitatea- reprezintă totalitatea mărfurilor din complexul de consum prezente în sortimentul analizat. Se notează W , și se calculează ca raportul dintre numărul de tipuri, subtipuri și varietăți a sortimentului analizat la numărul de tipuri, subtipuri de mărfuri a complexului analizat.

Structura- este componența sortimentului în secțiunea grupelor, subgrupelor, tipurilor sau varietăților de mărfuri cu determinarea ponderii în procente în volumul total fizic sau în expresie valorică al sortimentului analizat. Se notează g și se calculează ca raportul dintre volumul fizic sau valoric al unei grupe concrete de mărfuri la volumul total fizic al sortimentului analizat.

Înoirea- caracterizează gradul de înoire a sortimentului într-o anumită perioadă de timp. Se notează Kj și se calculeză ca raportul dintre numărul de tipuri, subtipuri sau varietăți noi de mărfuri,incluse în sortimentul analizat într-o anumită perioadă de timp, la numărul total de tipuri, subtipuri sau varietăți a acestui sortiment.

Lărgirea- arată gradul de mărire a nomenclatorului în perioada analizată, care notează Kr. Se calculează ca raportul dintre numărul de grupe de mărfuri a acestui sortiment la începutul perioadei analizate.

Stabilitatea-gradul de menținere în vînzare a sortimentului analizat într-o anumită perioadă de timp. Se notează Ks, se calculează ca raport dintre numărul de tipuri, subtipuri sau varietăți de mărfuria a sortimentului analizat aflta în vînzare permanent în timpul investigațiilor efectuate, la numărul mediu de tipuri și varietăți de mărfuri a acestui sortiment aflat în vînzare în această perioadă.

Înlocuitivitatea- totalitatea tipurilor de mărfuri posibile de a fi înlocuite cu altele.

3.3 Estimarea proprietăților consumiste a uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură

Indicatorii calității inventarului prezintă expresii cantitative ale caracteristicilor acestora și arată măsura în care un anumit tip de unealtă în timpul utilizării, îndeplinește condițiile specifice destinației sale.

Sistemul de indicatori ai calității produselor este format din două grupe :
– indicatori pentru aprecierea performanțelor calitative
– indicatori pentru aprecierea lipsei de calitate.

Caracteristica de calitate a inventarului reprezintă trăsătura caracteristică a acestuia privitor la o cerință.

Indicii organoleptici de calitate ai inventarului agricol:

aspectul

prezența defectelor

modul asamblării

Indicii fizico-chimici de calitate ai inventarului agricol:

rezistenta la acțiunea agenților chimici,

rezistență mecanică

materialul din care au fost confecționate piesele uneltelor

3.4 Analiza calității uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură.

Calitatea unui produs este determinată de totalitatea caracteristicilor. Calitatea poate fi estimată prin verificarea conformității în raport cu un set de condiții sau prin controlul și măsurarea fiecărei caracteristici.

Tabel 3.4 Evaluarea calității inventarului agricol.

Capitolul IV. STUDIEREA PROCESULUI DE ORGANIZARE A ACTIVITĂȚII COMERCIALE A S.A SUPRATEN.

4.1 Politica sortimentală de achiziții.

Intrările de mărfuri reprezintă cantitățile de produse de care societatea are nevoie să se aproviziona pe o anumită perioadă de timp. Acest lucryu se face analizîndu-se minuțios vînzările planificate, stocul existent la începutul perioadei și stocul planificat pentru sfîrșitul perioadei de gestiune.

Achiziționarea mărfurilor de la diferiți furnizori si aprovizionarea cu produsele necesare unitatilor de desfacere constituie activități de baza ale întreprinderii comerciale. Sursele, cantitățile, structura sortimentală și calitatea mărfurilor procurate influențeaza în mod direct volumul vînzarilor, nivelul stocurilor, viteza de circulatie și deasemenea rentabilitatea întreprinderii comerciale.

Sursele principale de aprovizionare cu marfuri sunt :

*    societati comerciale din ramura industriei si a agriculturii;

*     intreprinderi de comert cu ridicata;

*    import de marfuri.

Formele principale de aprovizionare a mărfurilor sunt:

*     achiziționarea mărfurilor direct de la firma producatoare. Aducerea mărfurilor direct de la întreprinderile producatoare, reprezinta calea cea mai convenabilă fiind scurta, rapida si ieftina.

*  aprovizionarea magazinelor din depozitele proprii ale intreprinderii.

Achiziționarea mărfurilor si aprovizionarea rețelei comerciale trebuie să dețină la bază respectarea unor principii și cerințe de eficienta :

1.      Volumul, structura și particulariățile cererii de mărfuri trebuie sa constituie principiul de baza în achiziționarea fiecărui articol sau sortiment.

2.      Este necesar ca achiziționarea să se efectueze conform planului intrărilor de marfuri. Caracterul planificat al aprovizionării asigură o corelare eficientă a ofertei de mărfuri cu cererea populației. Ritmicitatea intrării mărfurilor de la furnizori, respectiv a livrărilor de mărfuri către magazine se stabileste prin grafice – instrumente ale planificării curente. La marfurile unde se încheie contracte cu furnizorii graficul intrării mărfurilor se anexeaza la acestea. Devansarea acestor grafice conduce la suprasolicitarea spațiilor de depozitare, imobilizari de capital, iar depășirea lor are efecte negative prin crearea unor goluri în vînzare, apariția unor stocuri de mărfuri nefavorabile.

3.    Structura și cantitatea sortimantală a mărfurilor ce urmează a fi achiziționate trebuie să corespundă cu volumul și structura vînzărilor planificate.  

4.      Frecvența aprovizionării trebuie să fie corelată cu frecvența cererii pentru anumite produse. Mărfurile se aduc periodic, la un anumit interval de timp, mai depinde și de anotimp(de exemplu pentru sezonul de toamnă magazinul se aprovizionează cu unelte de genul ferestrau, foarfece, macinător de struguri etc) .

5.      Este important ca mărimea cheltuielilor de aprovizionare să fie cît mai redusă. Cheltuielile de transport, manipulare, păstrare în depozite, etc., formeaza o buna parte a cheltuielilor de circulație. De aceea, reducerea cheltuielilor legate de aprovizionarea mărfurilor contribuie în mod direct la  creșterea rentabilitații unității comerciale.

6.      Aprovizionarea cu mărfuri a magazinelor se face ținînd cont de capacitatea de depozitare a lor.

7.      Distribuirea produselor noi se recomandă a se face la magazinele reprezentative, amplasate central.

Principalele documente pe baza carora are loc primirea marfurilor sunt contractele economice si comenzile de marfuri.

*Contractele economice se încheie pe sezoane pentru mărfurile de sortiment complex supuse oscilatiilor sezoniere.

Contractul economic încheiat între furnizori și beneficiari reglementează prin conținutul său toate elementele principale ale achiziționării si intrarilor: cantitatea, calitatea,   sortimentul, prețul etc.

La mărfurile de sortiment complex contractul este  însoțit de o specificație amanunțit a sortimentului, iar pentru toate marfurile – graficul de intrare.

Comenzile de mărfuri reprezintă o modalitate operativă si elastică de aprovizionare a întreprinderii comerciale. Ele ofera unitților comerciale posibilitatea de a achiziționa cantitațile si sortimentele necesare in funcție de intensitatea vînzarilor, mișcarea stocurilor, evolutia modei sau ațti factori.  Ele pot fi transmise prin fax, telefon, delegație sau alte forme scrise.

Contractul economic reprezintă un instrument economic adecvat, prin care părțile contractante exercită, una asupra celeilalte, un control organizat si multilateral. Controlul rezultă din urmărirea reciprocă a îndeplinirii sarcinilor stabilite în contract.Posibilítate de a reclama si de a aplica sanționa, în cazul în care una din parți nu si-a îndeplinit sarcinile economice asumate, total sau în parte, marește eficiența controlului exercitat

Contractul economic este un mijloc de precizare, concretizare, anticipare a planificării în funcție de specificul cerințelor: sezon, modă, particularități locale etc., de corelare si sincronizare a cererii populației cu oferta de mărfuri

Dupa obiect, contractele comerciale interne pot fi: vînzare-cumpărare, de închiriere, de locție, de gestiune, consignație, de comision, de depozit, de transport, de antrepriză, de tranzacție, de consultanța, de prestări servicii etc.

În practica întreprinderilor comerciale cele mai frecvent folosit este contractul de vanzare-cumparare de mărfuri.

Conținutul cadru al contractului de vanzare – cumparare de marfuri

1.      Părțile contarctate.

Sunt stipulate părțile contractate și rolul pe care îl asumă fiecare în parte în acest act. 

2.      Obiectul contractului.

Obiectul contractului privește comercializarea produselor din procesul de fabricație al societății, conform anexelor, care fac parte din contract. Pentru fiecare produs, respectiv grupa de produse, care fac obiectul cererii cumparatorului, vînzătorul emite anexe.

Vînzătorul este obligat să transimtă marfa , iar cumpărătorul la rîndul său să o primească și să o achite conform prețului convenit la termenele și condițiile stipulate în contract. Marfa este indicate în anexele contractului precizîndu-se cantitatea, calitatea, sortiment.

Cantitatea mărfurilor prevazută în contract, se exprima în unitați de masură (greutate, metraj, număr, etc.) si, prin precizarea felului, varietaților, tipului, dimensiunilor si altor caracteristici ale marfurilor.

3.      Termene de livrare.

Termenele de livrare sunt prezentate si prevăzute în anexele contractului, pentru fiecare poziție. Termenele contractuale sunt de regula trimestriale, eșalonările din cadrul trimestrului stabilindu-se, în cazul livrărilor de mărfuri la mai multe date succesive care se stabilesc si anexeaza la contract. Termenele fixe de livrare cuprinse în contract sunt obligatorii.

Vînzatorul poate livra marfa în avans fața de termenele  prevăzute numai cu acordul cumparătorului. Termenul de livrare poate fi reprogramat de vînzător în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către cumpărător.

4.      Prețul.

Prețul produselor este prevazut în anexele contractului pentru fiecare poziție si este determinat potrivit reglementărilor legale, prin:

a.      negocierea parților pe baza cererii și ofertei (în cazul produselor de același tip comercializate de cel putin trei agenti economici);

b.      listele de prețuri pentru produsele comercializate de agent economic unic.

Determinarea cheltuielilor de livrare suportate de parțile contractante se face în conformitate cu  condiția de livrare și conform structurii prețului. Celelalte cheltuieli, precum încărcarea în vagon, transportul pe CFR si transportul la depozitul beneficiarului privesc pe acesta, nefiind cuprinse în prețul mărfii ce se plăteste furnizorului.

Pentru produsele care nu au prețul calculat la data încheierii contractului, acesta se va stabili, în conformitate cu dispozițiile legale țn vigoare, înainte de prima livrare. Cu ocazia încheierii contractului se trece în acesta un preț estimativ, facturarea produselor la data livrării facîndu-se la prețul calculat, considerîndu-se acceptul de principiu al cumparatorului dat la încheierea contractului.

Modificarile de prețuri intervenite în timpul derulării contractului se aplica de la data indicată în actul normativ modificator.

De asemenea, în caz că între data contractării si data livrării indicele de inflație se modifică, prețul va fi modificat corespunzator.

5.      Modalitați si condiții de plată.

Beneficiarul se obligă să achite prețul produselor după primirea și recepția acestora, conform termenelor și condițiilor contractului..

6.      Recepția mărfii.

Livrarea produselor se face pe baza recepției cantitative și calitative, efectuate la sediul vînzătorului.

Certificatul de calitate si garanție împreună cu  procesul de autorecepție vor însoți documentul de expediere și factura.

7.      Garanții.

Furnizorul răspunde în perioada de garanție pentru calitatea  produselor vîndute și de defecțiunile rezultate din vina sa.

Cumpărătorul este obligat să respecte indicațiile de pe ambalajele produselor în cee ace ține de depozitare, manipulare, utilizare etc. Totodată furnizorul nu răspunde de divergențele apărute în urma nerespectării prescripțiilor.

8.      Asistența tehnică și servire.

Furnizorul poate acorda asistența tehnică sau servicii pentru defecțiunile care nu-i sunt imputabile, apărute în perioada de garanție, postgaranție, la cererea expresă a cumprătorului și pe cheltuiala acestuia.

9.      Marcare si ambalare.

Marcarea și ambalarea prevazute în anexele contractului intra în obligațiile furnizorului și se efectuează conform standardelor normelor tehnice si documentațiilor de execuție.

Prețul ambalajelor nu este inclus în prețul produselor. Ambalajele de carton nu sunt restituibile. Pentru ambalajele din lemn de tip paletă și cele din metal și din lemn de tip container cumparatorul are obligația de a restitui ambalajele în termen de 60 zile de la primirea produselor, cota fizică de restituire fiind de 100%.

10.  Expedierea si transportul.

Ridicarea și transportul produselor sunt în sarcina cumpărătorului. Cumpărătorul folosește mijloace de transport corespunzătoare pentru a un deteriora careva bunuri. După predarea produselor, vînzătorul este obligat să anexeze următoarele acte :

*     documentul de livrare, certificat de calitate;

*     procesul-verbal de recepție și documentele aferente.

11. Răspunderea contractuală.

Furnizorul nu răspunde pentru neexecutarea contractului în caz de forța majoră notificată cumpărătorului în termen de 5 zile de la apariția ei și constatată în termen de 15 zile de la notificare.

Contractul poate fi reziliat fără a pretinde careva daune.

Cumpărătorul are dreptul să refuze achitarea pentru:

a.      marfa necontractată, necomandată sau expediată după termenul contractual, fara acceptul cumprătorului;

b.      marfa necorespunzătoare calitativ;

c.      nerespectarea de către vînzator a prețului stabilit în contract, dacă modificările de preț  nu sunt efectuat în temeiul legii.

Pentru refuzul nemotivat ale mărfurilor primite cumpărătorul datoreaza furnizorului daune potrivit clauzei penale.

12.  Clauza penală.

Ambele părți care au încheiat contractul sunt obligate să resectele obligațiunile asumate în termenele stabilite. Pentru neîndeplinirea a careva puncte, culpabilul va datora să se răsplătească conform condițiilor stabilite anterior.

13. Clauze speciale.

14. Dispoziții finale.

Contractul de vînzare – cumpărare încheiat reprezintă instrumentul oficial si legal dintre societățile comerciale partenere în afaceri.

Acordul de voință al părtilor odată exprimat stabilește toate drepturile și obligațiile părților contractante, conferind raportului juridic încheiat putere de lucru și relației sociale reglementate, profitabilitate reciprocă.

Perfectarea procedurii de încheiere a contractului de vînzare – cumpărare urmează regimul juridic al cererii si ofertei legal exprimate în termene utile pentru ambele parți.

4.2 Gestiunea stocurilor marfare auneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură.
Baza tehnico-materială a S.A Supraten cuprinde totalitatea mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar necesare efectuării operațiunilor comerciale

Pentru desfășurarea activității sale, întreprinderea dispune de o anumită valoare materială, umană și financiară, denumită resurse economice.

Resursele materiale ale întreprinderii sunt alcătuite din bunurile-capital folosite pentru desfășurarea proceselor comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial) denumite mijloace fixe și bunuri-capital destinate actelor de schimb (stocuri de mărfuri) și nevoilor de administrare (obiecte de întreținere, rechizite, materiale de protecție), formînd o parte importantă a mijloacelor circulante. Ele au o reflectare fizică în gestiunea materială a unităților și una valorică în activul și pasivul bilanțului societăților comerciale.

Stocurile.
Stocurile de mărfuri și materiale cuprind categoria de bunuri economice aflate la dispoziția întreprinderii:

* Pentru a fi consumate la prima lor utilizare;
* Pentru a fi înregistrate ca producție în curs de execuție;
* Pentru a fi vîndute în aceeași stare ;
* Pentru a a fi vîndute după prelucrarea lor în procesul de producție.

Stocurile de mărfuri și materiale cuprind:
* Materialele destinate consumului de producție;
* Obiectele de mică valoare și scurtă durată;
* Producția în curs de execuție;
* Produsele finite;
* Mărfurile.

Față de celelalte mărfuri aflate în cadrul întreprinderii stocurile se caracterizează prin faptul că trebuie înlocuite cu altele noi după utilizarea acestora.

Stocurile achiziționate se constată în contabilitate indiferent de achitarea contravalorii acestora cu condiția existenței obligatorii a documentului primar însoțitor:

* Factură fiscală;
* Act de achiziție;
* Bon de primire.

Stocurile de mărfuri și materiale, cu excepția obiectelor de mică valoare și scurtă durată sunt reflectate în Rapoartele financiare la suma cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă.

La achiziționarea materialelor, mărfurilor întreprinderea primește:

• factură fiscală, dacă materialele, mărfurile sunt procurate de la persoane juridice,

• act de achiziție, dacă materialele, mărfurile sunt procurate de la persoane fizice

Recepția stocurilor de mărfuri și materiale la depozit se consemnează prin întocmirea bonului de primire, datele căruia apoi se trec în registrele de evidență a conturilor respective.

La eliberarea materialelor, mărfurilor pentru consum se întocmesc:

• bon de livrare

• fișă limită de consum

Analizînd bilanțul contabil la 31 decembrie 2014, se observă majorarea stocurilor la finele perioadei de gestiune cu 37 595 734 lei față de finele anului precedent.

Toate stocurile depozitate conform regulamentului din cadrul magazinului. Depozitele sunt amplasate în spatele magazinului, sunt încăpătoare și înalte, astfel produsele se aranjează pe rafturi pînă la înălțimea de 4 metri.

S.A Supraten posedă 2 tipuri de depozite :

Depozitul mic, unde are loc receptia marfurilor într-o cantitate redusă, din acest depozit marfa ajunge direct în sala comerciala, fiind aranjată pe rafturi de catre vînzătorii consultanți. La primirea marfurilor , aici, persoanele responsabile introduc în calculator lotul primit conform facturei.

Depozitele mari, care sunt predestinate anumitor grupe de mărfuri, aici se primește marfa în cantități mari, astfel formîndu-se stocurile. Aceste depozite sunt aprovizionate cu utilaj special(rafturi), ventilare, canalizare,electricitate. Condițiile sunt satisfacatoare ,și pastrarea îndelungată a marfei nu este un impediment pentru deteriorarea acesteia.

Șeful de depozit este persoana care gestionează întreg procesul de depozitare, împreună cu alți subalterni acesta primește marfa de la furnizori.
Procesele de depozitare sunt următoarele :
*primirea, recepționarea, sortarea mărfurilor,

*manipularea interioară a produselor,

*depozitarea și păstrarea lor

4.3 Recepționarea, pregătirea pentru vînzare a uneltelor.

Comerciantul își asigură în modstabil resursele de mărfuri necesare pentru activitatea continuă de vînzare a produselor, încheie contracte pentru procurarea lor și asigură evidența acestora în modul și ordinea stabilită de cadrul normativ în domeniul contabilității.

Mărfurile se comercializează numai în cazul prezenței documentelor care confirmă proveniența acestora și calitatea.
Mărfurile se recepționează în ziua sosirii acestora la unitatea comercială.

Scopul recepției este de a verifica dacă furnizorul respectă obligațiile sale asumate în contract : sortimentul, cantitatea, calitatea, marcarea, ambalarea, și dacă firmele de transport prin intermediul cărora s-a efectuat expedierea sunt sigure astfel încît mărfurile să ajungă la destinație fără careva deteriorări.

Recepția la depozite este efectuată cantitativ și calitativ, astfel urmînd etapele primare de primire a produselor :
– verificarea documentelor contractuale, contracte, enexele la contract, clauzele, specificațiile, documente de însoțire a mărfurilor (de livrare, de transport)

– verificarea plombei și deschiderea containerului;

– studierea vizuală a încărcăturii (ambalajul, felul încărcăturii)-;

– descărcarea mărfii și amenajarea acestora pe platforma de primire;

– recepția primară conform cantității -verificarea corespunderii cu actele de însoțire, se numără, se cîntărește, se măsoară;

– transportarea lotului de marfă în zona de primire calitativă;

-primirea calitativă a mărfurilor din partea merceologului: deschiderea ambalajului și verificarea calității mărfurilor se examinează vizual prezența sau absența defectelor.

Uneltele agricole de genul : hîrleț, sapă, greblă, furcă și respective cozile acestora se primesc setate, de expemplu hîrlețele cite 10-12 bucăți legate cu ață specială sau sîrmă, cozile cite 12-20 bucăți.

Unele mărfuri din grupa inventarului agricol se primesc fără certificate de conformitate, deoarece conform legislației în vigoare a Republicii Moldova privind certificarea produselor și mărfurilor , este stipulat ca această categorie de mărfuri nu se obligă certificării pe teritoriul Moldovei.

Recepția mărfurilor în depozite este anticipată de etapa de pregătire a locurilor pentru depozitarea noului lot de marfă.

În cazul depistării neajunsurilor sau surplusurilor de marfă, precum și necorespunderea calității se întocmește un act privind divergențele în calitate sau cantitate. La acest act se anexează copiile actelor de însoțire a mărfurilor. Actul respectiv de asemenea servește ca bază pentru întocmirea pretenției către furnizorul de marfă. Mărfurile care nu corespund cantității sau calității indicate în actele de însoțire, se plasează în locuri speciale pentru păstrarea temporară.

Din depozit marfa merge în sala de comerț unde vînzătorii consultanți lipesc codul intern cu bare, dupa care produsul va fi cautat în programa, aflîndui-se stfel prețul stability de administrație.

La moment se implimentează aparatele scanere pentru consultanți pentru a ușura procesul de lucru.

4.4 Organizarea, deservirea consumatorilor, caracteristica metodelor de vînzarea uneltelor pentru agricultură, pomicultură, viticultură în S.A Supraten.

Comerțul cu amănuntul a devenit un sector economic destul de mare care ocupă nișa principală pe piața autohtonă. Comerțul este treapta intermediară între producător și consumator. Cunoașterea acestui domeniu oferă posibilitatea producătorului de a interacționa cît mai aproape cu cerințele consumatorului, îi ofera orientare și alegerea corectă a domeniului de dezvoltare.
Pentru îmbunătățirea lucrului in această sferă, economia modernă a stîrnit noi reguli de vînzare cu amănuntul, astfel elaborînd vînzarea propriu zisă care este însoțită de prestare a unor servicii ca : livrare, instalare, consultanță. Toate acestea au dus la creșterea radului de satasfacere a consumatorului atragînd tot mai mulți clienți.

Procesul de vînzare poate fi analizat prin formula AIDAS, literele căreia se descifrează în următorul mod:
A- Atenție : vînzătorul consultant trebuie să fie atent la cererea clientului, astfel oferindu-i informația necesară,este necesar de a face impresie bună și de a menține contactul cu consumatorul.
I- Interes : după ce se identifică nevoile cumpărătorului se stîrnește interesul acestuia prin întrebările oferite de vînzător pentru ca să poată influența la alegerea bunurilor de către client.
D- Dorință : se demonstrează marfa și prin formularea unor propuneri concrete se prezintă produsul. Este important să convingă clientul prin expunerea avantajelor, caracteristicilor și beneficiilor a produsului ales.
A- Acțiune : Finalizarea vînzării, vînzătorul consultant prinde momentul în care cumpărătorul se decide să procure marfa.
S- Satisfacție : este important să se păstreze relații bune între vînzător și client, și acesta din urmă să ajute la achiziționarea produsului.

Comerțul cu amanuntul are următoarele caracteristici :
-mărfurile comercializate sunt destinate consumului individual,
-vînzarea și cumpararea acestora are loc prin intermediul relațiilor bănești,
-mărfurile sunt vîndute în partide mici,
-după ce bunul a fost vîndut el trece în sfera consumului,
-valoarea tranzacției este mică,
-cumpărătorul poate face careva obiecții asupra mărfurlor respective.

Etapele vînzării cu amănuntul :

-primirea cumpărătorului constă în salutul reciproc și recepționarea comenzii,

-prezentarea inventarului agricol,

-servirea propriu zisă,

-în cazul achitării în numerar se eliberează bon , se incasează banii și respectiv se oferă restul,

-în cazul achitării prin transfer se emite un cont de plată, odată ajunși banii pe contul de decontare se eliberează facura fiscală,

-eliberarea mărfii.

Întreprinderea de asemenea practică comerț cu ridicata. Managerii pe vînzări angro sunt cei care se ocupă cu căutarea clienților în vederea oferirii mărfii la realizare.

Documentația necesară în organizarea comerțului cu ridicata :

-lista de prețuri,

-contractul,

-dispoziția de livrare în baza careia se întocmește facture,

-factura fiscal.

Lista de prețuri este format în urma stabilirii prețurilor de către administrație.

Astfel prețul cu ridicata include în structura sa prețul extern al mărfii și cheltuielile de transport. Prin însumarea celor două elemente se obține baza de calcul pentru determinarea prețului. Pentru aceasta la cele două elemente se adaugă taxele vamale, TVA și adaosul commercial care constituie 20-25 %.

Prețul cu amanuntul este format din prețul cu ridicata plus 20 %.

Pentru a stimula vînzarile conducerea firmei poate să acorde cumpărătorilor detailiști rabatul pentru plata în numerar în cazul în care se depășește cantitatea de produse stabilită , se mai acordă rabaturi sezoniere mai ales în perioada sărbătorilor .

Contractul include termenul și ordinea livrării , condițiile de preț, ordinea de achitare a mărfii, responsabilitățile părților , primirea predarea măfrii și alte condiții. Astfel livrarea mărfii se efectuează de către Furnizor în termen de 1-2 zile din momentul primirii de la cumpărător a comenzii în volumul indicat în comandă, conform prețurilor curente. Transportarea mărfii se efectuează la cerința cumpărătorului conform tarifelor medii stabilite pe piață R.M. la momentul solicitării. Cumpărătorul efectuează plata pentru marfa realizată prin transferul mijloacelor bănești pe contul de decontare în termen de 5 zile bancare, în caz contrar se calculează penalitate în mărime de 0,1 % din valoarea marfii realizate pentru fiecare zi de întârziere.

Dispoziția de livrare și factura cuprind următoarele elemente:

descrierea tipului de marfă;

codul mărfii care diferă de la un tip la altul;

cantitatea

prețul

Factura fiscală mai conține pe lîngă aceste elemente și cele ale furnizorului, următoarele:

denumirea destinatarului firmei ;

codul fiscal și codul TVA (după caz);

contul de decontare în banca și banca;

adresa juridică

numele delegatulu.

Există o evidență strictă a facturilor, care se intomesc în patru exemplare: 1 exemplar la client, 1 exemplar la serviciul contabilitate, 1 exemplar la persoana care eliberează marfa, 1 exemplar la transportator. Facturile sunt evidențiate intr-un registru, unde se inregistrează:

clientul;

modul de decontare (de plata) – cec, chitanța, ordin de plată;

numărul și suma facturii;

descrierea succintă a livrării.

Etapele de organizare a comerțului cu ridicata:

Încheierea contractului cu cumpărătorul;

Prezentarea mărfii se desfășoară în sala de mostre;

Primirea comenzii cumpărătorului se efectuează prin fax, e-mail, telefon;

Întocmirea și predarea gestionarului a dispoziției de livrare în baza căreia se pregătește marfa spre expediere;

Perfectarea actelor de însoțire a mărfurilor: întocmirea facturilor de expediție și a facturilor fiscale.

Plasarea produselor în zona de completare a comenzilor;

Completarea comenzilor și amenajarea pe paleți;

Plasarea (transportarea)mărfii în zona de încărcare;

Încărcarea transportului pentru expedierea mărfurilor.

S.A. Supraten are ca obiectiv lărgirea rețelelor de distribuție a mărfii, prin deschiderea mai multor magazine proprii in mai multe raioane ale țării, în acest scop ea se va face cunoscută prin promovarea produselor pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

În teorie sunt mai multe tehnici de vînzare, însă analizînd situația la magazinul Supraten, urmează să se caracterizeze doar metodele folosite de acesta, restul doar enumerîndu-se.
Tehnici de vînzare:

-clasică,
-asistată,
-prin autoservire,
– prin automate comerciale,
-cu prețuri discount,
-prin poștă,
-prin catalog,
-la domiciliu,
-prin telefon,
-pe credit,
-televînzarea.

Caracteristica metodelor de vînzare :

1. Vînzarea clasică- practicată în mod curent în cadrul unității comerciale, vînzarea tradițională se caracterizeaza prin servirea clienților în mod direct de catre personalul commercial în cadrul sălii de vînzare. Avantajul acestei forme îl constituie faptul ca mărfurile sunt puse în valoare prin decor, ambianța. De asemenea sunt valorificate aspectele calitative ale mărfii.

2. Vînzarea asistată- o particularitate semnificativă a acestei tehnici de vînzare constă în faptul ăa îmbina circulația libera a clienților în spațiul comercial în cadrul căruia expunerea mărfurilor este deschiăa, cu prezența vînzătorului caruia îi revin sarcinile de supravaghere, încasare a contravalorii mărfurilor si ambalare a acestora.

3.Vînzarea cu prețuri discount- consumatorilor fideli li se oferă card de reducere de un anumit procent, și la fiecare cumpărătură are loc reducerea din suma spre achitare.

4. Vînzarea prin poștă- se referă la comerțul angro, unde persoanele juridice dau comandă de produsele necesare prin intermediul poștei electronice.