Studierea Particularitatilor Sistemului de Control al Contraventiilor Silvice din Intreprinderea Silvo Cinegetica Sil Razeni

Economie

Studierea Particularitatilor Sistemului de Control al Contraventiilor Silvice din Intreprinderea Silvo Cinegetica Sil Razeni

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. OBIECT ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

1.1. Importanța și necesitatea pazei fondului forestier

1.2. Cadrul natural

CAPITOLUL 2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

2.1. Reguli procesuale specifice cercetării infracțiunilor silvice

2.2. Analiza regimului de pază a fondului forestier

Concluzii și recomandări

Bibliografie

INTRODUCERE

Întrucât masa lemnoasă reprezintă o materie primă regenerabilă, dar nu inepuizabilă, este necesară asigurarea și exploatarea durabilă a pădurii, managementul durabil al oricărui teren forestier trebuind să dobândească valențe noi, devenind mai mult decât un simplu concept.

Dezvoltarea economică fără precedent din ultima perioadă, care s-a făcut fără a se ține cont de efectele pe care aceasta le-a produs asupra elementelor de mediu, iar politicile economice neraționale din domeniul forestier au avut drept urmare diminuarea acestuia prin tăierea masivă a pădurilor, dublată de neluarea măsurilor pentru reîmpădurirea zonelor exploatate.

Reducerea considerabilă a fondului forestier a mai fost determinată și de amploarea fenomenului infracțional și contravențional din domeniul silvic, care s-a manifestat cu preponderență după anul 1990.

În acest context, dezvoltarea durabilă a fondului forestier național, creșterea suprafețelor acoperite cu păduri și combaterea faptelor ilicite îndreptate împotriva acestuia, au devenit o problem de o importanță deosebită în activitatea instituțiilor implicate în controlul modului de respectare a legalității privind regimul silvic în domeniu.

Concomitent, dezvoltarea durabilă a fondului forestier național, creșterea suprafețelor acoperite cu păduri și combaterea faptelor ilicite îndreptate împotriva acestuia, au devenit o problemă de o importanță deosebită în activitatea instituțiilor implicate în controlul modului de respectare a legalității privind regimul silvic în domeniu. Strategiile și politicile naționale elaborate de către mecanismele manageriale, care vor sta la baza conceperii și fundamentării activităților specifice din domeniul silvic trebuie să fie în concordanță cu noile cerințe ale Uniunii Europene. Organizarea corespunzătoare a procesului managerial de prevenire și combatere a faptelor ilicite îndreptate împotriva fondului forestier național. reprezintă prioritate majoră în activitatea instituțiilor abilitate în acest sens.

În acest context, scopul prezentei teze de licență a constituit, studierea particularităților sistemului de control al contravențiilor silvice din Întreprinderea Silvo-Cinegetică "Sil-Răzeni" .

Pentru realizarea scopului au fost propuse următoarele obiective:

Analiza regulilor procesuale specific cercetării contravențiilor silvice;

Analiza regimului de pază pentru perioada 2012-2014;

Elaborarea recomandărilor.

CAPITOLUL 1. OBIECT ȘI CONDIȚII DE CERCETARE

1.1. Importanța și necesitatea pazei fondului forestier

Lucrarea de față este rezervată analizei unui ansamblu de incriminări de mare importanță pentru ocrotirea economiei naționale și în mod direct pentru ocrotirea fondului forestier.

În dreptul penal actual există un mare număr de norme care descriu faptele ce într-un fel sau altul aduc atingere diverselor relații sociale. Datorită numărului mare al acestora și faptul că ele se găsesc fie în Codul penal, fie în legi speciale, utilizarea Codului penal ca mijloc de protejare a diverselor valori sociale este dificilă și de aceea ineficientă. Pentru a înlătura acest neajuns, a fost necesar să se realizeze o sistematizare a reglementărilor în diverse acte normative.

Deteriorările produse de om asupra naturii, mai ales în ultimul timp, au declanșat alarma asupra pericolului în care se află mediul înconjurător, au canalizat eforturile omenirii în direcția menținerii echilibrului natural. În menținerea acestui echilibru pădurea joacă un rol deosebit.

Deaceea se impune cunoașterea și înțelegerea importanței fondului forestier precum și direcțiile pe care le urmează ocrotirea și apărarea lui [97, p.7].

Analizând prevederile Constituției Republicii Moldova, rezultă că proprietatea este privată sau publică și ambele sunt garantate și ocrotite prin lege.

Pe de altă parte, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului.

Având în vedere importanța deosebită pe care o prezintă fondul forestier trebuie menționat că producerea, gestionarea, conservarea și protejarea pădurii este o problemă de interes național.

Principiile care asigură gestionarea durabilă a pădurilor:

promovarea practicilor care favorizează gestionarea durabilă a pădurilor publice și private;

majorarea suprafețelor ocupate cu păduri;

conservarea și ameliorarea diversității biologice prin politici forestiere stabile pe termen lung;

asigurarea nivelului adecvat de continuitate juridică, instituțională și operațională în gestionarea pădurilor;

primordialitatea obiectivelor ecologice ale silviculturii;

recunoașterea polifuncționalității ecosistemelor forestiere;

regionarea silviculturii în corelație cu interesele locale naționale și mondiale;

creșterea rolului silviculturii în dezvoltarea rurală;

acordarea de prioritate speciilor și proveniențelor locale la gestionarea pădurilor existente și la înființarea de noi păduri;

armonizarea relațiilor dintre silvicultură și alte domenii de activitate;

evitarea acțiunilor umane care conduc direct sau indirect la degradarea reversibilă apădurilor.

Așadar, necesitatea ocrotirii conservării și dezvoltării pădurilor nu mai trebuie motivată, deoarece sunt cunoscute fără nici un dubiu rolul și funcțiile pădurilor și a altor terenuri cu vegetație forestieră pentru economia națională, pentru toți cetățenii.

Fondul forestier este format din păduri, terenurile destinate împăduririlor, ori care servesc nevoilor de cultură, producție, administrație silvică este și reprezintă o sursă importantă pentru dezvoltarea economiei naționale.

Necesitatea protejării pădurilor decurge așa cum s-a arătat, din importanța acestora pentru omenire.

Principalele funcții ale pădurilor sunt următoarele: funcțiile sociale (sanitară, recreativă și estetică); funcțiile de protecție a mediului; funcția de producție [158, p.39].

Funcția sanitară – este destinația atribuită pădurilor de a contribui la satisfacerea unor cerințe de ordin climato-terapeutic și de igiena aerului.

Este cunoscut faptul că pădurile contribuie la modelarea factorilor climatici (temperatura aerului, radiația solară, vânt etc.). În ceea ce privește igiena aerului, aici sunt incluse toate efectele pozitive ale pădurilor legate de ionizarea, de purificarea și ameliorarea calității aerului poluat. Pe de altă parte, funcția recreativă este destinată pădurilor de a contribui la satisfacerea necesităților sociale de recreare sub diferite forme, respectiv: turism, pescuit, vânătoare, camping, agrement etc.

Funcția estetică – este destinația atribuită unor păduri de a stimula sentimentul de frumos. Aceasta se realizează prin capacitatea unor păduri de a impresiona printr-o serie de caracteristici estetice pozitive și stimulării sentimentale de frumos. Este vorba și de însușirile componente pădurilor, de a spori valoarea estetică a unor ansambluri arhitectonice, prin întregirea lor cu un cadru peisagistic adecvat.

O altă funcție este cea referitoare la protecția mediului. Este de remarcat că în stadiul actual când ponderea pădurilor pe glob s-a diminuat îngrijorător, omenirea recunoaște și prețuiește din ce în ce mai mult rolul pădurilor în „protecția mediului înconjurător” protecție ce se realizează datorită următoarelor funcții.

Funcția de protecție a apelor care se caracterizează prin efectele pădurilor asupra

regimului apelor. Efectele respective se referă la reținerea precipitațiilor atmosferice, echilibrarea alimentării susținute a pânzei de apă freatică, inclusiv a izvoarelor de apă potabilă, minerală, industrială sau de irigații, reducerea și purificarea scurgerilor de apă de pe terenurile în pantă și prevenirea avalanșelor.

Funcția de protecție a solurilor și terenurilor care constă în capacitatea pădurilor de a preveni și reduce șocurile de inundație, de a reține materialele aluvionare, de a consolida malurile cursurilor de apă, de a reduce alunecarea terenurilor și degradarea solului.

Funcția de protecție contra factorilor climatici dăunători (funcția climatică) presupune însușirile pădurilor de a modera extremele parametrilor climei prin micșorarea amplitudinilor termice prin reducerea vitezei vântului, prin sporirea umidității atmosferice etc.

Funcția științifică și de conservare prin care se urmărește conservarea în condiții naturale sau anume determinate a ecosistemelor forestiere indispensabile cercetării științifice, învățământului și culturii. Nevoile de ordin științific, cele legate de ocrotirea naturii și de protecția mediului înconjurător, de păstrare și ocrotire a genofondului și ecofondului forestier, de protejarea monumentelor naturii impun rezervarea și amenajarea în scopuri științifice a unor suprafețe de păduri.

Funcția economică care se referă la faptul că pădurea are capacitatea de a produce lemn și alte produse de maximă utilitate pentru acoperirea nevoilor omenirii.

Cu timpul recoltarea lemnului din păduri a sporit în așa măsură încât această acțiune a constituit o cauză principală a masivelor defrișări a producției pădurilor.

Analizând problema importanței fondului forestier trebuie menționat că printr-o economie forestieră dezvoltată, puternică și ascendentă se asigură, printre altele creșterea bunăstării materiale și spirituale a cetățenilor și menținerea echilibrului ecologic.

Fondul forestier al țării noastre este considerat nu numai una dintre avuțiile naționale cele mai importante, dar și un element component esențial al mediului înconjurător de importanță deosebită pentru sănătatea oamenilor nu numai din generațiile actuale dar și ale generațiilor viitoare.

Pe lângă importanța majoră legată de producția de lemn, în funcție de amplasare, compoziția specifică și vârstă, pădurile joacă roluri bine definite: situate pe terenuri cu înclinare mare, ajută la fixarea versanților, evită fenomenul de eroziune a solului;situate pe versanții lacurilor de acumulare, constituie un filtru pentru apele care alimentează direct aceste lacuri; situate în jurul stațiunilor balneo-climaterice, sporesc atât efectul estetic cât și pe cel al tratamentelor specifice; traseele turistice sunt practic nelipsite de porțiuni de pădure care le sporesc frumusețea.

Problematica menționată este de natură a arăta presiunea diferită asupra pădurii în raport de relief și dezvoltarea economică în condițiile în care categorii importante de populație își asigură veniturile pe seama pădurii și produselor sale.

Astfel presiunea exercitată asupra pădurii este determinată de nevoia lemnului

pentru foc și mai puțin pentru lemnul destinat prelucrării industriale în condițiile lipsei de fapt a pădurii în aceste zone și în paradoxul unei mai mari capacități de valorificare a lemnului prelucrat.

Acest fapt se reflectă și asupra situației operative, faptele de tăiere ilegală de arbori și sustragerile de material lemnos fiind diferențiate conform nevoilor imediate ale populației din zonă sau a prezenței unei mari capacități de prelucrare a lemnului rotund, cu influențarea pe cale de consecință și a infracționalității din segmentul valorificării acestuia.

Pe lângă alte aspecte negative din societate, este de menționat și faptul că și-au făcut apariția fenomene noi, în ceea ce privește infracționalitatea din domeniul fondului forestier.

Acest lucruei unei mari capacități de prelucrare a lemnului rotund, cu influențarea pe cale de consecință și a infracționalității din segmentul valorificării acestuia.

Pe lângă alte aspecte negative din societate, este de menționat și faptul că și-au făcut apariția fenomene noi, în ceea ce privește infracționalitatea din domeniul fondului forestier.

Acest lucru impune printre altele, o apărare cât mai eficientă a acestui fond. Dar pentru realizarea acestui deziderat trebuie să se facă o corectă evaluare a prejudiciilor și consecințelor produse acestuia.

Spre deosebire de legislația anterioară, trebuie remarcat că cea actuală deși susceptibilă de îmbunătățiri, se constituie dintr-un instrument juridic, în măsură să contracareze faptele antisociale în acest domeniu și să contribuie la o ocrotire mai eficientă a fondului forestier, impunând normele de administrare a acestuia, regenerare și îngrijire a pădurilor de protecție, pază și de valorificare a materialului lemnos și a altor produse specifice.

În același timp, prin normele juridice elaborate s-au instituit reguli privitoare la fondul forestier proprietate publică (având în vedere că acestea sunt garantate și ocrotite prin însăși legea fundamentală a statului, respectiv Constituția) dispozițiile vizând – pe lângă modul de administrare, exploatare și conservare – și controlul circulației materialelor lemnoase și al instalațiilor de transformat lemn rotund în cherestea, inclusiv vegetația forestieră din afara fondului forestier.

De asemenea, a fost lărgită aria activităților ce cad sub incidența normelor penale în raport cu modul de operare, valoarea pagubei produse, numărul și calitatea făptuitorilor, timpul săvârșirii infracțiunilor etc.

Trebuie avut în vedere că, în momentul de față nu se mai poate vorbi despre pădure ca o „resursă naturală” a cărei reproducere are loc pe baza forțelor naturii. Înțelegerea acestui fapt, constituie premisa succesului al activităților de ocrotire, apărare, conservare și dezvoltare a fondului forestier.

În apărarea continuă a fondului forestier, mijloacele și metodele folosite sunt variate și multiple, în acest sens folosindu-se atât regulile tehnico-economice privitoare la conservarea și dezvoltarea fondului forestier național, cât și normele juridice ale legislației forestiere și penale, ele îmbinându-se în mod armonios.

Caracterul complex al activității de ocrotire și apărare din acest domeniu este determinat de înseși particularitățile procesului de producție din ramura silviculturii.

Dintre aceste particularități se subliniază cele mai importante, de a căror înțelegere depinde adoptarea unora sau altora dintre soluții în procesul calificării juridice a faptelor păgubitoare economiei forestiere.

Ocrotirea și apărarea acestei resurse naturale se realizează în primul rând prin gospodărirea și exploatarea rațională a pădurilor.

Protecția forestieră are un caracter serial, cu alte cuvinte produsele unei anumite faze devin materia primă pentru faza următoare.

Astfel, în prima fază, produsul creat îl constituie arboretul. Îngrijirea, ameliorarea

protejarea produsului până ajunge la vârsta de exploatare, formează obiectul gospodăririi și gestionării acestuia.

De remarcat este faptul că tot în această fază se obțin materialele lemnoase care devin obiect al gospodăririi pentru faza următoare de exploatare. Produsele lemnoase obținute prin exploatare devin apoi în fază ultimă materia primă pentru prelucrarea industrială a acestora.

Potrivit opiniilor specialiștilor și a realității în silvicultură, în raport cu alte domenii nu există concordanță între timpul de producție și timpul de muncă.

Pentru ca pădurea să devină exploatabilă este nevoie de perioade variind între 40 și 100 ani, din care cauză în această perioadă, munca reprezintă numai o mică parte a procesului de producție, deoarece omul intervine numai periodic în viața pădurii.

Cerințele viitorului relevă aspecte destul de dificile de rezolvat, ceea ce ar justifica

orientarea de a majora suprafața terenurilor acoperite de păduri.

Republica Moldova are un deficit cronic de resurse forestiere. Este o situație care s-a creat pe parcursul a unei perioade îndelungate, fiind determinată de un șir de factori social-economici importanți.

Unul din acești factori este respectarea regimului silvic pentru menținerea și gospodărirea durabilă atât a pădurilor existente, cât și a celor noi create. Anii 1992-1997 au fost complicați din punct de vedre al integrității pădurilor în Republica Moldova. În rezultatul schimbărilor social-politice din această perioadă, a fost declanșat procesul de trecere a pădurilor gospodăriilor agricole (fostele păduri

kolhoznice) în gestiunea primăriilor, care nici acestea nu aveau experiență, și nici personalul specializat pentru paza și gospodărirea lor.

Volumul total al tăierilor ilicite înregistrate în acest interval de timp a constituit circa 1200 mii m3. Pădurile și alte tipuri de vegetație forestieră aflate în gestiunea primăriilor au fost distruse în proporție de circa 13%.

În acest context menționăm și faptul că, în general, cererea de resurse forestiere este foarte mare, în special a lemnului energetic (lemnului de foc). Experții prognozează că creșterea prețurilor la resursele energetice va crea o situație extrem de dificilă în ceea ce privește asigurarea pazei și integrității vegetației forestiere.

Acest fapt exercită presiuni puternice asupra ecosistemelor forestiere și un grad sporit de contravenții silvice.

Tăierile ilicite sunt efectuate nu numai din interes comercial.

În foarte multe cazuri, sărăcia, lipsa surselor de existență sau alte necesități vitale îi constrânge pe cetățeni să încalce legea. Este necesară o nouă abordare, care să reliefeze interesul social față de cel comercial. Astfel, rezolvarea problemei respective poartă un caracter social-economic.

În Republica Moldova pe parcursul ultimilor ani s-au întreprins multiple acțiuni îndreptate spre diminuarea contravențiilor și infracțiunilor cu caracter silvic. Au fost elaborate și implementate planuri comune de către autoritățile silvice, de securitate publica și de protecție a mediului privind combaterea tăierilor ilicite. Au fost adoptate modificări în Codul silvic, menite să asigure integritatea și dezvoltarea pădurilor, precum și un șir de acte normative care țin de gestionarea acestora. Se constată existența unui cadru legislativ și normativ care necesită a fi studiat, implementat și respectat.

Pe plan național, combaterea activităților ilegale este parte componentă a politicilor publice de reducere a infracționalității și a corupției. Pe plan sectorial, Strategia de dezvoltare durabilă a sectorului forestier are printre obiective prioritare și armonizarea legislației silvice naționale la convențiile și acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte semnatară. Este necesar să adaptăm cadrul normativ specific activităților de exploatare și prelucrare a lemnului la cerințele internaționale de protecție și conservare a resurselor forestiere.

Conform datelor statistice oficiale aportul sectorului forestier la balanța sectorului energetic este destul de mic (3,3 % din tot consumul resurselor energetice și 12,3% în consumul resurselor energetice interne), dar în realitate populația folosește un volum mult mai mare de resurse lemnoase.

Combaterea tăierilor ilicite este o parte componentă a procesului de implementare a Strategiei de dezvoltare durabilă a sectorului forestier național.

Ea asigură o condiție de bază privind gestionarea durabilă a pădurilor.

1.2. Cadrul natural

Obiectul acestui studiu general îl constituie fondul forestier din gestiunea întreprinderii silvo-cinegetice „Sil-Răzeni” ÎS, administrată de Agenția „Moldsilva”. Sediul întreprinderii se află în satul Răzeni, situat la o distanță de cca. de orașul Chișinău cu adresa juridică: s. Răzeni, str. Pădurilor, 12.

Întreprinderea silvo-cinegetică „SIL-Răzeni” ÎS este situată în centrul Republicii Moldova pe teritoriul raioanelor administrative: Ialoveni, Căușeni, și parțial pe teritoriul raionului Cimișlia pe o întindere de la Nord la Sud , iar de la Vest la Est .

Întreprinderea silvo-cinegetică „Sil-Răzeni” are următoarele vecinătăți și limite:

Nord, Nord Est – întreprinderea pentru silvicultură Chișinău;

Est – întreprinderea pentru silvicultură Tighina;

Sud – întreprinderea silvo-cinegetică Cimișlia;

Nord-Vest – întreprinderea silvo-cinegetică Strășeni:

Vest- întreprinderea pentru silvicultură „Hîncești-Silva”.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul întreprinderii aparține în cea mai mare parte Podișului Central Moldovenesc (Codrii centrali) și Câmpia Moldovei de Sud (Zona de interferență a acestora). Elementele de bază ale reliefului pe teritoriul întreprinderii silvo-cinegetice “Sil-Răzeni” este caracteristic prin prezența dealurilor înalte și colinelor ale căror culmi coboară fie domol, în pante dulci după cursurile de apă care le fragmentează și le desparte în văi largi, fie în pante mai repezi, pe porțiuni ale acelorași cursuri de apă. Un aspect pregnant al reliefului este prezența activă a alunecărilor de teren, diferite ca forme, dimensiuni și vârste în terenurile degradate, fragmentarea terenului fiind și ca rezultat al proceselor de eroziune.

Unitatea geomorfologică predominantă este versantul urmat de platou. Configurația terenului este ondulată și plană, mai rar frământată.

Din punct de vedre altitudinal teritoriul întreprinderii este situat între (OS Cărbuna) și (OS Ialoveni).

Panta terenului înregistrează valori de la sub 6° (platouri) și până la înclinări de 30°.

Relieful influențează atât răspândirea și însușirea solului (profunzime, intensitatea erodării ș.a.), cât și asupra proceselor de solificare, prezenței vegetației forestiere, tipurilor de pădure și de stațiune.

Din punct de vedere geologic, substratul pe care s-au format și evoluat solurile forestiere din cadrul ocolului silvic este constituit din depozite de argile și luturi, loessuri lutoase și cuaternare, provenite din sedimente din perioadele cuaternară și terțiară.

Principalele grupe de roci-mamă de sol sunt:

– depuneri loessoide cu o textură fină pe care s-au format îndeosebi toate subtipurile de soluri cenușii;

– depuneri loesoide așezate pe luturi fine din perioada tertiară, situate pe pante alăturate fundurilor de văi, pe care, de obicei, s-au format ciornoziomurile tipice ;

– luturi din perioada cuaternară cu o textură mijlocie sau fină, pe care s-au format ciornoziomurile argiloiluviale (pa platouri) și ciornoziomurile cambice (pe versanți superiori și mijlocii);

– deluviile noegene argiloase pe funduri de văi, mai puțin întâlnite, formate din aluvii spălate de depuse aici de pe versanții limitrofi, pe care s-au format de obicei, ciornoziomurile cambic, mai rar argiloiluvial și tipic, și solul aluvial molic.

Substraturile acestea au favorizat formarea unor soluri fertile. Ele constau din roci moi, datorită cărui fapt ele devin vulnerabile la eroiziuni, fiind evident în situațiile neacoperite cu vegetație forestieră.

Structura geologică este neuniformă și destul de variabilă. Colinele sunt formate din roci sedimentare care aparțin depozitelor terțiare neogene. Nisipurile fine alternează cu luturi nisipoase și argiloase, cu argile grele, inclusiv marnoase. Majoritatea rocilor sunt carbonatice.

Alternarea straturilor nisipoase cu argilele grele condiționează specificul regimurilor hidrologice. Straturile acvifere suportate de argilă duc la apariția izvoarelor de coastă și condiționează posibilitatea alunecărilor de teren. Formarea reliefului fragmentat, a hârtoapelor a fost condiționat de procesele denudaționale, de îmbinarea alunecărilor cu eroziunea de suprafață.

Vegetația forestieră a stabilizat alunecările și au stopat procesele de eroziune. Straturile superficiale au fost deformate, amestecate, transportate, resedimentate. Straturile deluviale reprezintă, de regulă, argile sau luturi nisipoase, grosimea cărora depășește câțiva metri.

Straturile superioare ale rocilor terțiare (sarmațiene) inițiale, precum și ale depozitelor deluviale au fost incluse în procesele de pedogeneză și servesc în calitate de roci parentale. Componența și proprietățile specifice ale unor roci parentale condiționează direcția pedogenezei.

Drept rezultat, teritorial s-au format condiții ecologice variate

Rețeaua hidrologică este relativ bine reprezentată în cuprinsul întreprinderii, iar regimul hidrologic se caracterizează printr-un debit variabil în timpul anului: primăvara și după ploile abundente în timpul sezonului de vegetație apele ating debitul maxim, în timp ce vara majoritatea acestora seacă din cauza precipitațiilor sărace.

Apele din teritoriu sunt de proveniență freatică și mai puțin pluviale, cu albii ce variază între 1- lățime, în timpul verilor secetoase debitele scad foarte mult, de multe ori seacă. În vederea creării unor surse de apă pentru irigații, adăpat, pe cursurile tuturor pâraielor existente au fost amenajare rezervoare de apă (iazuri).

Teritoriul pe care se află pădurile, fac parte din bazinul râului Ceaga și cu afluentul râului Botna, Botnișoara, râul Ișnovăț care împreună formează rețeaua hidrografică. Rețeaua de pâraie formate din precipitații atmosferice au debit nepermanent, fiind slab evoluate. Din loc în loc, pe aceste pâraie, s-au construit artificial o serie de lacuri de acumulare (iazuri) ce servesc nevoilor de apă pentru fauna cinegetică din aceste păduri. Debitul lor este scăzut, iar regimul hidrologic este variabil în cursul anului din cauza perioadelor îndelungate de secetă.

În perioadele ploioase, de topire a zăpezilor, nivelul apelor acestor râuri principale, crește brusc, provocând inundații de scurtă durată pe terenurile agricole limitrofe, provocând eroziuni pe versanții acestor bazinete și, depuneri aluviale pe fundurile de văi.

Teritoriul întreprinderii se încadrează în zona cu climă continentală moderată cu un ușor deficit de precipitații în cursul anului, având următoarele valori: temperatura medie anuală este de + 9oC, cu amplitudini medii de –7oC în luna ianuarie și + 22oC în luna iulie; precipitații medii anuale – , din care 60% cad în perioada de vegetație; temperatura medie la suprafața solului în luna iulie ajunge la +28oC și în ianuarie –5oC; numărul de zile cu temperatura pozitive este de 290 zile, cu temperatura >5oC –225 zile, cu temperatura >10oC – 190 zile, >15oC – 135 zile; primul îngheț la suprafața solului apare în jurul datei de 30 septembrie, iar în aer – în jurul datei de 19 octombrie.

Climatul stațional determinat de cel general este modificat în funcție de diferențele de altitudine, forme de relief și expoziție, individualizându-se climate locale de platouri, versanți, depresiuni, culmi, văi.

În topoclimatul local în care vegetează arboretele din cadrul ocolului silvic, sunt diferențe însemnate, acestea fiind determinate de prezența pădurii, care începând cu realizarea stării de masiv, influențează în mod continuu și diferențiat asupra mediului, creând un microclimat specific interiorului pădurii în care se resimt influențele factorilor geomorfologici.

Climatul în general este favorabil dezvoltării speciilor principale ca gorunul și stejarul în amestec cu carpenul, teiul, frasinul, paltinul, arțarul tătărăsc și alte specii. Pe terenurile degradate vegetează așa specii ca salcâmul, glădița, sălcioara, plopul negru, mai rar stejarul pedunculat, paltinul și frasinul.

Se constată o tendință spre aridizare a climei. Studiul pedologic este o necesitate fundamentală pentru cunoașterea și definirea stațiunilor, de stabilire a măsurilor de folosire judicioasă a lor în gospodărirea pădurilor. În scopul cunoașterii tipurilor genetice de sol, a caracteristicilor acestora, a relațiilor cu vegetația forestieră și pentru a caracteriza principalele tipuri de stațiune, amenajarea pădurilor s-a făcut cu cartări staționale la scara mijlocie. În consecință productivitatea vegetației este în funcție de favorabilitatea condițiilor de sol, de măsura în care arborii își pot dezvolta sistemul de rădăcini în volumul fiziologic al solului.

În baza preluării datelor principale de sinteză prezentate în studiul pedologic întocmit de expediția din Kiev în anii 1984-85, s-au detaliat condițiile pedologice existente, care au determinat clasificarea tipurilor și subtipurilor de sol, descrierea lor și caracterizarea stațiunilor. Amenajarea precedentă a actualizat terminologia veche la una nouă conform normelor românești de încadrare a tipurilor de sol. Complexul geologic al teritoriului variat a determinat însă evoluția unei game restrânse de soluri .

Predomină solurile cenușii, care ocupă 61% () din suprafața acoperită cu păduri, urmate de cernoziomuri cu 38%(2783,6) și terenurilor destinate împăduririi urmate de soluri neevoluate cu 1% ().

Predomină solurile din clasa molisoluri cu (99%) fiind urmate de solurile neevoluate.

Se constată că în general solurile identificate prezintă caracteristici favorabile dezvoltării speciilor forestiere, dispunând de rezervele nutritive necesare.

În cadrul întreprinderii silvo-cinegetice “Sil-Răzeni” condițiile pedoclimatice existente au determinat solurilor în general troficitate ridicată și medie. Fertilitatea solurilor exprimată prin troficitate este determinată de umiditate, arboretele realizând productivitate superioară acolo unde există spor de umiditate și scăzută acolo unde umiditatea este redusă. Sporul de umiditate este determinat la rândul său de forma de relief și expoziție.

Totodată textura solului prin reglarea mecanismului de evaporare, mai intensă pe soluri ușoare și mai redusă pe cele mijlocii, contribuie la menținerea umidității și mărirea productivității. Se poate afirma astfel, că factorii pedogenetici determinanți privind separarea stațiunilor în teritoriul studiat sunt în ordinea importanței următorii: forma de relief, expoziția, panta, poziția pe versant, textura solului, grosimea orizontului cu humus și gradul de saturție în baze.

Tipurile de stațiuni din cadrul întreprinderii silvo-cinegetice “Sil-Răzeni” sunt grupate într-un singur etaj fitoclimatic:

FD2 – etajul deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal și al făgetelor de limită inferioară – (66%);

Ss – Silvostepă – 2443,5(34%);

În general bonitatea stațiunilor se reflectă în productivitatea arboretelor, fapt prezentat și în structura fondului de producție și de protecție.

Prin lucrările de gospodărire ce se vor efectua, se va căuta realizarea unei concordanțe depline între productivitatea arboretelor și bonitatea stațiunilor, tabelul 1.

Tipuri de stațiuni

Tabelul 1.

Conform datelor din tabel predomină tipul de stațiune: Deluros de cvercete cu gorunete, goruneto-șleauri, goruneto-stejăreto-șleauri, pe platouri și versanți semiînsoriți, Bm – ceea ce reprezintă 32% din suprafața acoperită cu păduri și terenuri destinate împăduririi.

Încadrarea pe tipuri de pădure a întreprinderii silvocinegetice este prezentată în tabelul 2. Dintre tipurile de pădure identificate 68% () sunt de productivitate mijlocie și se află în FD2 – Etajul deluros de cvercete cu gorun și șleauri de deal.

Ponderea cea mai mare în teritoriu o au tipurile de pădure de productivitate mijlocie (78%), și cele de productivitate inferioară (22%).

Tipuri de păduri

Tabelul 2.

Ponderea cea mai mare în teritoriu o au tipurile de pădure de productivitate mijlocie (78%), și cele de productivitate inferioară (22%).

Din evidență rezultă: pe 59% () din suprafața ocupată cu păduri se găsesc arborete natural fundamentale de bază corespunzătoare din punct de vedere al compoziției și productivității din care 1 % sunt subproductive. Celelalte arborete au suferit mai mult sau mai puțin intervenții intense care le-au îndepărtat de tipurile naturale atât sub aspectul compoziției cât și al productivității ele fiind parțial derivate 2%, total derivate 4%, și 35% artificiale.

Se constată în principal ca urmare a intervenției omului că multe din arborete sunt îndepărtate de tipul natural. Astfel o bună parte au o compozițe parțial modificată, cel mai adesea stejarul fiind extras iar locul acestuia fiind ocupat de specii secundare, astfel încât în prezent să fie parțial derivate. Prin lucrările de îngrijire aceste arborete vor fi conduse spre o compoziție cel puțin apropiată de condițiile naturale adecvate potențialului stațional pe care se află.

Alte arborete sunt parțial derivate și vor trebui conduse spre arborete cu compoziții satisfăcătoare tipului de stațiuni. Arboretele artificiale sunt de regulă plantații culturi de ameliorare instalate pe terenurile inapte folosințelor agricole. De asemenea aceste arborete au fost create și în stațiunile cvercineelor acestea având consistențe reduse s-a instalat artificial salcâmul. Astfel poate fi motivată prezența salcâmului iar izolat în aceste arborete se găsește stejarul pedunculat, stejarul pufos și chiar gorunul. Plantațiile au fost constituite în cea mai mare măsură în anii 60 – 80 ai secolului XX). Speciile predominante au fost utilizate stejarul pedunculat, frasinul, paltinul dar în proporție mică, în rest a fost utilizat ca specie de împădurire salcâmul care este o specie repede crescătoare și invadantă și ulmul. Arboretele de stejar constituite artificial vor fi conduse după tipul natural fundamental. În aceste condiții este foarte bine să se țină cont de proveniența materialului săditor.

Majoritatea salcâmetelor sunt la a doua generație provenite din lăstari astfel încât sunt deja necesare intervenții cu lucrări de substituire a salcâmetelor în favoarea speciilor indigene, s-au alte specii care nu sărăcesc atât de puternic solul.

Condițiile oferite prin bonitatea stațiunilor pot fi considerate optime pentru dezvoltarea în bune condiții a stejarului pedunculat și a stejarului pufos. Observațiile pe teren din anul amenajării dar și evidențele întreprinderii argumentează necesitatea intervenirii cu lucrări de substiuire.

Formațiile forestiere din cadrul întreprinderii silvo-cinegetice “Sil-Răzeni” și caracterul actual al tipului de pădure se prezintă astfel:

Predomină gorunetele pure și șleaurile de deal cu gorun. Sunt nelipsite și stejăretele pure de stejar pedunculat în cadrul cărora se constată un procent mare a pădurilor parțial derivate și artificiale.

Pe 59% din suprafața ocupată cu pădure se găsesc arborete natural fundamentale de bază corespunzătoare din punct de vedere al compoziției și productivității din care 1% sunt subproductive. Restul arboretelor au suferit intervenții mai mult sau mai puțin intense care le-au îndepărtat de tipurile naturale, atât sub aspectul compoziției, cât și al productivității, ele fiind parțial derivate 2%, total derivate 4% și artificiale 35%.

Se constată, ca urmare a intervenției omului, că 6% din arborete sunt îndepărtate de tipul natural. Astfel 2% au modificată parțial compoziția (cvercineele au cedat locul speciilor secundare: frasin, ulm sau tei) fiind în prezent parțial derivate. Aceste arborete se vor conduce prin tăieri îngrijire, dacă sunt tinere, și prin tăieri de reconstrucție, dacă sunt bătrâne, către o compoziție țel apropiată de tipul natural, adecvat stațiunilor pe care se găsesc.

Arboretele total derivate constituie 6%, care treptat vor trebui înlocuite cu arborete din specii de bază. Arboretele artificiale sunt arborete – plantații instalate în locul stejăretelor sau gorunetelor tăiate în ultimii 50-80 ani sau în terenurile degradate preluate de la agricultură.

O bună parte din ele sunt plantații cu stejar, frasin, paltin, în rest sunt salcâmete, plantații de ameliorare a terenurilor degradate. Cele pe bază de stejar se vor conduce prin lucrări de îngrijiri până la vârsta exploabilității, fiind adecvate tipului de stațiune, considerate artificiale, ca urmare a provenienței lor.

Salcâmetele sunt plantate. Majoritatea lor la a 2 generație provenite din lăstari, care în viitor odată cu îmbătrânirea se vor înlocui cu cverinee. Suprafețele goale, terenurile destinate împăduririi, vor fi împădurite numai cu specii de bază și de amestic din proveniențe locale, în terenurile degradate (de eroziune, alunecări) se vor împăduri cu salcâm, sălcioară ș.a.

Caracteristic pentru formațiile forestiere este desfășurarea lor în tot teritoriu, fără treceri tranșate de delimitare a lor.

CAPITOLUL 2. REZULTATE ȘI DISCUȚII

2.1. Reguli procesuale specifice cercetării infracțiunilor silvice

Mijloacele specifice dreptului penal utilizate în ocrotirea domeniului silvic sunt de două feluri: mijloace de drept penal material și mijloace de drept procesual penal. Cele două mijloace se află într-o strânsă legătură unele cu altele.

Tragerea la răspundere penală se face pe calea procesului penal, iar acesta trebuie să se desfășoare potrivit normelor și garanțiilor procedurii penale [75,p. 7].

O persoană care a săvârșit o infracțiune în domeniul forestier nu poate fi sancționată fără proces penal care implică urmărire și judecată conform regulilor prevăzute de Codul de procedură penală și a legislației silvice.

Legiuitorul a instituit prin art. 109 Cod silvic, regula conform căreia „prevederile prezentului titlu (răspunderi și sancțiuni) se completează cu dispozițiile Codului penal și Codului de procedură penală.

Competența de cercetare pentru toate infracțiunile silvice, revine organelor de urmărire penală ale poliției. Acestea pot fi sesizate prin oricare din modurile de sesizare cunoscute: plângere, denunț sau din oficiu.

În acest sens art. 207 din Codul de procedură penală prevede că „cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției, pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare.

De asemenea, potrivit art. 209 din Codul de procedură penală – procurorul exercită supravegherea asupra actelor de urmărire penală: în exercitarea acestei atribuții procurorii supraveghează și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe. Procurorul poate să efectueze orice act de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează.

Plângerea trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, prezentarea mijloacelor de probă, adresa părților și a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă și atunci când este cazul indicarea persoanei responsabile civilmente (art. 283 Cod de procedura penala).

Potrivit art. 284 din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară plângerea prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Pe de altă parte, conform art. 223 din Codul de procedură penală, denunțul este

încunoștințarea făcută de către o persoană sau de o unitate la care se referă art. 145 din Codul penal despre săvârșirea unei infracțiuni.

Denunțul trebuie să conțină aceleași date ca și plângerea. Denunțul scris trebuie să fie semnat de denunțător, iar în cazul denunțului oral, acesta să consemnează într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.

Din punct de vedere procesual însă, infracțiunile silvice sunt supuse urmăririi din oficiu, ceea ce corespunde atât gravității pe care o prezintă de regulă aceste fapte cât și a necesității de a se asigura o eficace ocrotire a fondului forestier.

Faptele comise în dauna fondului forestier național, indiferent de forma de proprietate, sunt considerate infracțiuni silvice care se urmăresc și din oficiu și nu se sting prin împăcarea părților.

În legătură cu cele arătate trebuie subliniat că prevederile art. 109 Cod silvic care stabilesc că prevederile Titlului VI (răspunderi și sancțiuni) se completează cu dispozițiile Codului de procedură penală. Se trage concluzia că în această situație se aplică prevederile art. 210 Cod penal, în sensul că acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a părții vătămate (care se adresează instanței de judecată), iar împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În exprimarea acestei opinii la care nu subscriem, s-a avut probabil în vedere și faptul că atunci când aceiași persoană va comite mai multe fapte din cele incriminate prin Codul silvic se vor aplica dispozițiile articolelor 33 sau 41 alin. 2 din Codul penal, referitoare la concursul de infracțiuni și infracțiunea continuată; în acest sens s-a pronunțat și instanța noastră supremă printr-o decizie care își menține valabilitatea și în prezent.

Deși unele infracțiuni silvice se aseamănă cu infracțiunea de furt prevăzută de art. 210 Cod penal, totuși acestea nu sunt identice și nu se poate pune între ele semnul egalității.

Cu privire la problema în discuție (dacă sunt aplicabile sau nu prevederile art. 210 din codul penal) putem trage concluzia că tăierea și furtul de arbori din fondul forestier național, chiar dacă arborii sunt proprietatea unei persoane fizice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor silvice prevăzute de Codul silvic, iar nu infracțiunea de furt prevăzută de Codul penal.

Fiind vorba de fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate unde s-au comis infracțiunile silvice, acțiunea penală se poate pune în mișcare și din oficiu și nu se stinge prin împăcarea părților.

Deci aplicarea prevederile Codului penal, în sensul că acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a părții vătămate, nu-și găsește motivarea în cazul infracțiunilor silvice.

Derogările sau completările prevăzute în Codul silvic vor avea proeminență față de dispozițiile Codului de procedură penală, primele fiind socotite mai adecvate pentru buna desfășurare a procesului penal în cazul infracțiunilor silvice.

Opinia redată la care subscriem, se întemeiază și pe aplicarea principiului general conform căruia în situațiile în care este de ales între regulile obișnuite și regulile speciale, acestea din urmă primează ori de câte ori nu există un text care să dispună contrariul.

Această reglementare implică transpunerea pe plan procesual a regulii cuprinse în dispozițiile din Codul penal în sensul că, dispozițiile din partea generală a acestui cod se aplică și faptelor sancționate penal prin legi speciale afară de cazul când legea dispune altfel.

În ceea ce privește însă procedura de constatare, urmărire și judecată trebuie să constatăm că toate acestea se efectuează potrivit normelor obișnuite prevăzute în Codul de procedură penală.

Constatarea însă a infracțiunilor silvice se efectuează și de către organele silvice specializate din acest domeniu (pădurari, maiștri, șefii de ocoale silvice, ingineri de la unitățile silvice etc., aceștia având posibilități mult mai largi de prevenire,

combatere și descoperire a infracțiunilor respective).

Prin derogare însă de la normele procesuale penale, procesul verbal de constatare a infracțiunii se trimite ocolului silvic de pe raza teritorială a locului unde a fost săvârșită fapta pentru calcularea pagubei.

Un loc primordial în activitatea de administrare a probatoriului în cazul infracțiunilor silvice îl reprezintă procesul verbal de cercetare la fața locului, întocmit de organul de urmărire penală, prin care se consemnează situația de fapt rezultată în urma săvârșirii infracțiunii.

Prin consemnarea în procesul verbal de cercetare la fața locului a diametrului fiecărei cioate aflate în delict (de exeplu, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 98

din Codul silvic) se crează premiza calculuilui prejudiciului cauzat.

Organele silvice (pădurari, maiștri etc.) însoțite de un polițist sunt autorizați să identifice și să inventarieze la locurile unde se află materialele lemnoase provenite din infracțiuni cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură penală privind percheziția [8, art. 106 alin. 2].

Organele abilitate (poliție, instanțe de judecată) trebuie să stabilească persoana, cuantumul prejudiciului cauzat și posibilitatea reparării pagubei pricinuite prin infracțiune.

2.2. Analiza regimului de pază a fondului forestier

În procesul de asigurare a integrității pădurilor și altor tipuri de vegetație forestieră sunt implicate mai multe autorități și instituții de stat:

Parlamentul, care are ca scop: reglementarea legislativă a relațiilor silvice; determinarea direcțiilor fundamentale ale politicii statului privind dezvoltarea durabilă, folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor; stabilirea competențelor autorităților administrației publice locale privind folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor.

Guvernul, care are ca scop, conform art. 8 al Codului Silvic:

– realizarea administrării de Stat a fondului forestier și cinegetic;

– exercitarea controlului de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei și protecției fondurilor forestier și cinegetic;

– stabilirea procedurii de eliberare a lemnului pe picior;

– stabilirea modului de clasificare a pădurilor pe grupe, subgrupe și categorii funcționale;

– aprobarea posibilității de recoltare a masei lemnoase în procesul tăierilor de produse principale;

– stabilirea unei proceduri unice de ținere a evidenței de stat a fondului forestier și a cadastrului silvic de stat;

– soluționarea problemelor care țin de atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru necesități de stat și publice;

– soluționarea problemelor care țin de atribuirea în gestiune a terenurilor din fondul forestier;

– soluționarea problemelor cu privire la încetarea dreptului de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier;

– soluționarea problemelor privind organizarea și activitatea organelor silvice de stat, conform art. 8 al Legii privind protecția mediului înconjurător:

– asigură folosirea rațională a resurselor naturale;

– întocmește cadastrul resurselor naturale;

– controlează activitatea de protecție a mediului de către ministere, departamente și autoritățile administrației publice locale.

Agenția „Moldsilva” este autoritatea silvică centrală. Competențele ei sunt expuse în Codul Silvic (art. 11, 12, 21, etc.) și în Regulamentul de funcționare. În general, aceste competențe sunt definite relativ clar și îndreptate spre:

– promovarea politicii de stat, aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii, acționând pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier și cinegetic, precum și organizarea colectării și valorificării produselor pădurii, conform legislației în vigoare;

– gospodărirea pe principii ecologice, în baza amenajamentelor silvice ale fondului forestier și cinegetic subordonate, în vederea contribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu, precum și la satisfacerea unor cerințe ale economiei naționale privind asigurarea cu produse ale pădurii și servicii;

– reglementarea, coordonarea și exercitarea controlului asupra administrării și gospodăririi fondului forestier;

– elaborarea regimului silvic, care reprezintă un sistem de norme tehnice, economice, juridice și silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor, și exercită controlul asupra respectării acestui regim;

– aplicarea regimului silvic în fondul forestier subordonat, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile a pădurilor, conservării și ameliorării diversității biologice forestiere, folosirii raționale a resurselor forestiere, etc.

Structura instituțională a Agenției “Moldsilva” este următoarea:

• aparatul central;

• 16 întreprinderi pentru silvicultură (divizate în ocoale silvice care implementează activitățile la nivel local), având ca scop coordonarea și implementarea activităților la nivel regional;

• 4 întreprinderi silvo-cinegetice care coordonează activitățile la nivel regional;

• 4 rezervații naturale („Codrii”, „Pădurea Domnească”, „Plaiul Fagului” și „Prutul de Jos”) care asigură conservarea celor mai reprezentative ecosisteme naturale, efectuează cercetări științifice și conduce monitoringul naturii („Analele Naturii”); • Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice care este instituția plenipotențiară în domeniul amenajării pădurilor, organizării depistării și combaterii bolilor și dăunătorilor forestieri, precum și în domeniul cercetărilor științifice și al proiectării silvice.

Principalii promotori al activităților de asigurare a integrității pădurilor în cadrul Agenției „Moldsilva” este (1) Direcția fond forestier, arii protejate, pază și protecție și (2) Garda forestieră. Personalul acestora coordonează, monitorizează, exercită controlul activităților și acordă asistență entităților subordinate Agenției “Moldsilva”.

Ministerul Mediului – autoritatea centrală pentru protecția mediului înconjurător. Competențele MM sunt expuse în Legea privind protecția mediului înconjurător, Codul Silvic și Regulamentul de funcționare:

Conform Codului Silvic (art. 22) MM controlează/efectuează: îndeplinirea programelor, aprobate de Guvern, privind folosirea, regenerarea, paza și protecția pădurilor; respectarea normelor de folosință a produselor pădurii; repartizarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale; folosirea rațională a fondurilor forestier și cinegetic; analiza stării fondurilor forestier și cinegetic.

Conform art. 15 al Legii privind protecția mediului înconjurător MERN are următoarele atribuții principale: efectuarea controlului de stat asupra stării mediului și componenților lui, respectării legislației cu privire la protecția mediului; organizarea și asigurarea funcționării monitoringului ecologic complex, evaluării impactului asupra mediului și efectuării auditului ecologic; efectuarea recensământului resurselor naturale, reglementarea în comun cu Guvernul a folosirii lor pentru satisfacerea cerințelor economice și sociale ale generațiilor prezente și viitoare, stabilirea limitelor de folosire a resurselor naturale; coordonarea activității de ocrotire a ecosistemelor naturale, landșafturilor, monumentelor naturii.

Principala subdiviziune a MM responsabilă de politica în domeniul forestier este Direcția resurse naturale și biodiversitate, care promovează politica de stat în domeniul conservării și folosirii durabile a resurselor naturale. Direcția elaborează legislația cu privire la protecția pădurilor, vânat, pescuit și resursele funciare și implementează programe și planuri privind protecția și conservarea patrimoniului natural; coordonează activitățile legate de conservarea diversității biologice și managementul ariilor protejate și elaborează legislația repsectivă. Specialiștii Direcției formeaza puncte focale ale următoarelor convenții internaționale: CBD, Cartahena Protocol, CITES, CSM, Berna, AEWA, RAMSAR etc. Situația privind asigurarea cu resurse umane în domeniul forestier a MM și calitatea acestora este relativ similară cu cea din domeniul silvic.

Inspectoratul Ecologic de Stat:

a) Conform art. 26 al Legii privind protecția mediului înconjurător – are funcția de a exercita controlul de stat asupra respectării legilor și a altor acte normative în problemele protecției mediului și folosirii resurselor naturale;

b) Conform art. 27-29 ale Legii privind protecția mediului înconjurător, inspectorii IES au următoarele atribuții:

– a sista orice activitate, dacă aceasta contravine legislației cu privire la protecția mediului;

– a înainta pretenții persoanelor fizice și juridice pentru repararea prejudiciilor cauzate mediului ca rezultat al folosirii neraționale a resurselor naturale;

– a cere de la organele de resort pedepsirea disciplinară a persoanelor de decizie care nu au asigurat respectarea legislației cu privire la folosirea rațională a resurselor naturale;

– a controla orice obiectiv de pe teritoriul țării indiferent de apartenența departamentală și forma de proprietate, în cazul unei activități sau situații care pot influența negativ mediul sau componenții lui;

– a cere persoanelor fizice și juridice prezentarea documentelor prevăzute de legislație ce atestă dreptul lor de folosință a resurselor naturale;

– a întocmi procese-verbale și alte documente despre încălcările legislației cu privire la protecția mediului, despre nerespectarea condițiilor expuse în autorizația de mediu etc.;

-a efectua și alte acțiuni, în limitele competenței lor, în domeniul protecției mediului și folosirii raționale a resurselor natural.

Din punct de vedere al organizării administrative, Întreprinderea Silvo-cinegetică „Sil-Răzeni” este arondată în 3 ocoale silvice, 4 sectoare de maiștri și 32 cantoane silvice de pază, cultură și exploatare, tabelul 3.

Organizarea administrativă a Întreprinderii Silvo-Cinegetică Răzeni

Tabelul 3.

Această arondare este corespunzătoare pentru asigurarea pazei fondului forestier și aplicării măsurilor silvo-tehnice propuse de amenajarea actuală.

De menționat faptul că analiza activităților de tăiere ilicită a pădurilor și altei vegetații forestiere a permis stabilirea principalele cauze ale acestora:

• potențialul redus de cumpărare, care nu permite populației locale să-și satisfacă în mod legal necesitățile în lemn, în special în lemn de foc (energetic);

• gradul înalt de sărăcie din zonele rurale și lipsa altor surse de venituri;

• impozitele și taxele mari la materialul lemnos obținut în mod legal;

• oferta cerințelor interne nu corespunde volumelor recoltării legale a produselor lemnoase;

• capacitățile structurilor (firmelor etc.) de prelucrare a lemnului depășesc cantitățile furnizate legal;

• lipsa personalului specializat în paza fondului forestier a altor deținători (în special primăriile deținătoare de terenuri acoperite cu păduri și/sau altă vegetație forestieră);

• nivelul scăzut de salarizare a personalului silvic și celui specializat în pază;

• nerespectarea/ignorarea sau aplicarea necorespunzătoare a legislației silvice și de mediu privind asigurarea integrității vegetației forestiere;

• gradul redus de sensibilizare și conștientizare eco-forestieră a populației; • prezența în economia națională a sectorului tenebru, care se alimentează cu resurse forestiere (materie lemnoasă) din contul celor obținute ilicit;

• eficiența scăzută a controlului de stat în domeniul asigurării pazei tuturor resurselor forestiere;

• insuficiența măsurilor de combatere a fenomenelor sociale cum ar fi corupția, mituirea, criminalizarea unor activități sau domenii etc.;

• lipsa pazei terenurilor acoperite cu păduri și vegetație forestieră din gestiunea autorităților publice locale.

Analiza datelor oficiale prezentate de către administrația ÎSC Sil-Răzeni în perioada 2012-2014, referitor la contravențiile silvice relevă o dinamică în scădere pentru anul 2014 cînd s-au depistat un volum total 26,2 m3 tăieri ilicite, fiind întocmite 2 procese-verbale, în comparație cu anii 2012 -51,5m3, 18 procese-verbale și 2013-64,9m3, cu 7 procese-verbale.

Prejudiciul cauzat a fost estimat la 76,8 mii lei, în anul 2012, 32,6 mii lei în anul 2013 și 19,4 mii lei 2014.

Prejudiciul recuperat a constituit: 75,7 mii lei, în anul 2012, 32,1 mii lei în anul 2013 și 18,3 mii lei în anul 2014.

La capitolul alte contravenții silvice situația se prezintă în felul următor: în anul 2012 au fost întocmite 8 procese-verbale, fiind stabilit un prejudiciu în valoare de 29,4 mii lei, recuperat 29,4 mii lei, iar în anul 2013- 5 procese-verbale cu un prejudiciu de 41,3 mii lei, recuperat 41,3 mii lei.

În ceea ce privește anul 2014, au fost înregistrate 5 procese-verbale, prejudiciul estimate 23,7 mii lei, recuperat 23,7 mii lei.

Concomitent în perioada de referință, pentru paza insuficentă și nesatisfăcătoare, precum și pentru admiterea diferitor tipuri de contravenții silvice, au fost sancționați disciplinar specialiștii ÎSC Sil –Răzeni după cum urmează:

-În anul 2012, 14 pădurari, 5 maiștri silvice; 4 adjuncți ai șefilor de ocol și 3 șefi de ocol silvic;

– În anul 2013, 12 pădurari, 7 maiștri silvici, 1 inginer pază și protecție;

– În anul 2014, 14 pădurari, 8 maiștri silvici, 1 inginer pază și protecție;Concluzii și recomandări

În urma analizei și cercetărilor efectuate am formulat următoarele concluzii:

1. Sistemul de control al contravențiilor silvice din ÎSC Sil-Răzeni, este ineficient și nefuncțional, fapt confirmat prin volumul tăierilor ilicite, pășunatului illicit și a altor tipuri de contravenții silvice.

2.Trupurile de pădure sunt adiacente localităților rurale, cu excepția trupurilor mari de pădure cât și insuficiența masei lemnoase exploatabile face necesară sporirea organizării la un nivel înalt și întărită paza fondului forestier existent.

Pentru ameliorarea situației ar fi necesar de întreprins un șir de acțiuni și măsuri, cum ar fi:

1) Perfectarea legislației în vigoare, în special a actelor legislative și normative ce țin de paza, controlul și exploatarea resurselor forestiere. Practica îmbunătățirii legislației trebuie continuată, reieșind din condițiile geo-climaterice actuale, necesitățile comunităților umane pentru a fi asigurate cu produse/servicii ale pădurii și importanța ecosistemelor forestiere pentru biodiversitate.

2) Actualizarea actelor legislative și normative în scopul asigurării unui proces durabil de utilizare a resurselor forestiere, dar și a unei cooperări și integrări în comunitatea regională și internațională. Totodată, asigurarea unui sistem efectiv de control al circuitului masei lemnoase în plan regional prin semnarea acordurilor de colaborare cu țările vecine.

3) Promovarea modificărilor în Codul Contravențional privind majorarea sancțiunilor pentru contravențiile silvice, în special tăierile ilicite de arbori și arbuști (mărimea amenzii și/sau pedepsei sa fie corelată cu gravitatea faptei comise, simplificarea procedurilor de aplicare a sancțiunilor). Eliminarea fenomenului și a gradului înalt de încălcare (nerespectare) a legislației silvice în domeniul forestier, parte componentă a căruia sunt recoltările ilegale sau evadările fiscale de pe urma acestora.

4) Lupta cu sărăcia, în special în zona rurală, trebuie să devină un obiectiv de asigurare a populației cu produse din lemn și servicii pe care le oferă pădurea.

5) Participarea publicului larg, conlucrarea tuturor grupurilor sociale și implicarea tuturor instituțiile interesate în combaterea fenomenului tăierilor ilegale și altor infracțiuni cu caracter silvicVerificarea operațiunilor procesului de recoltare nemijlocit în teren, în special în sectoarele vulnerabile și/sau unde gestionarea pădurilor este nesatisfăcătoare.

6) Patrularea drumurilor forestiere sau altor căi forestiere de acces împreună cu specialiștii inspectoratului ecologic de stat, a poliției, autorităților publice locale sau chiar societatea civilă (ONG-uri).

7) Controalele gaterelor și altor structuri de prelucrare sau comercializare a lemnului (în special a celor suspecți etc., împreună cu poliția, garda forestieră).

8) Procesul de control ar putea favoriza încrederea populației, dar și a experților, dacă va fi efectuat și cu implicarea societății civile.

BIBLIOGRAFIE

Izvoare normative

Constituția Republicii Moldova: adoptată la 29 iulie 1994 cu modificări. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1994, nr.1, 80 p.

Codul Funciar Nr. 828 din 25.12.1991. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova . 2001, nr.107, 72 p.

Codul silvic al Republicii Moldova: nr. 887 din 21.06.1996. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr.5, 98 p.

Legea privind protecția mediului înconjurător: nr. 1515 din 16.06.1993. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1993, nr.10, 110 p.

Legea privind regnul animal : nr. 439-XII din 27.04.1995. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1995 , nr. 63, 72 p.

Legea privind fondul ariilor natural protejate de stat: nr. 1538 din 25.02.1998.În Monitorul Oficial al Republicii Moldova.1998, nr.66, 80 p.

Legea privind ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate:nr. 1041 din 15.06.2000.În: Monitorul Oficial alRepublicii Moldova.2000, nr.141,95 p.

Legea Republicii Moldova privind terenurile proprietate publică și delimitarea lor: nr. 91 din 05.04.2007. În Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2007,nr.70, 55 p.

Legea Republicii Moldova privind regnul vegetal: nr. 239 din 08.11.2007.În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2008, nr.40, 110 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea actelor normative vizînd gestionarea gospodăriei silvice : nr.740 din 17.06.2003. În: Monitorul Oficialal Republicii Moldova. 2003, nr.131,70 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la clasificarea pădurilor pe grupe și categorii funcționale: nr. 1008 din 30.10.1997. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1997, nr.82, 85 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la autorizarea tăierilor în fondul forestier și vegetația forestieră din afara fondului forestier: nr. 27 din 19.01.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 2004, nr.21,100 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de recreere: nr.187 din 20.02.2008. În: Monitorul Oficialal Republicii Moldova .2008, nr.42, 55 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului privind licitațiile cu reducere și cu strigare: nr. 136 din 10.02.2009. În: Monitorul Oficialal Republicii Moldova.2009, nr.144, 120 p.

Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Agenției “Moldsilva”, structurii și efectivului-limită ale aparatului central al acesteia: nr. 150 din 02.03.2010. În: Monitorul Oficialal Republicii Moldova.2010, nr.33, 70 p.

Monografii, articole de specialitate

Boaghie D.; Cuza P. Problema tipologiei ecosistemice forestiere din Republica Moldova. Chișinău: USM, 2001. 50 p

Capcelea A. Dreptul ecologic. Chișinău: Știința, 2000. 270 p.

Cotorobai M.; Zamfir P. Dreptul funciar. Chișinău: Cartier, 2003. 248p.

Florescu I. Silvicultura. București: Didactică și pedagogică, 1981. 293 p.

Galupa D.;Talmaci I. Studiu pentru Republica Moldova „Asigurarea durabilității pădurilor și mijloacelor de trai prin perfecționarea guvernării și controlului asupra tăierilor ilicite”. Chișinău: UASM, 2005. 116 p.

Galupa D.; Talmaci I. Sectorul forestier din Republica Moldova – probleme, realizări, perspective. Chișinău: UASM, 2006. 27 p.

Milescu I.; Simionescu A. Cartea pădurarului. București: Grup Mușatinii, 2003. 625 p.

Starea mediului în Republica Moldova în 2007-2010. Chișinău: Nova Imprim, 2011. 192 p.