STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73) [623391]

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
105INFRAC ȚIUNILE ATIPICE PREV ĂZUTE ÎN CAPITOLUL II
AL PĂRȚII SPECIALE A CODULUI PENAL: ANALIZ Ă DE DREPT PENAL
Sergiu BRÎNZA
Universitatea de Stat din Moldova

Acest studiu este consacrat an alizei juridico-penale a infrac țiunilor prev ăzute la art.155 și 158 CP RM. Con ținutul
obiectului juridic special al acestor infrac țiuni este atipic. Doar formal, obiectul juridic sp ecial al infrac țiunilor specifi-
cate la art.155 și 158 CP RM deriv ă din obiectul juridic generic al acestora (adic ă, din relațiile sociale cu privire la via ța
și sănătatea persoanei). Dup ă examinarea obiectului infrac țiunilor în cauz ă, sunt analizate celelalte elemente constituti-
ve: latura obiectiv ă, latura subiectiv ă și subiectul. De asemenea, sunt examinate elementele circumstan țiale agravante
ale celor dou ă infracțiuni prevăzute la art.158 CP RM.
Cuvinte-cheie: amenințare, pericolul realiz ării amenin țării, prelevare, donare, trafic, țesuturi umane, organe umane,
celule umane, consim țământ.

THE ATYPICAL OFFENCES UNDER CHAPTER II THE SPECIAL PART
OF THE PENAL CODE: PENAL LAW ANALYSIS
This study is devoted to the judicial-p enal analysis of the offences referred to in art.155 and 158 PC RM. The com-
position of the special legal object of th e offences in question is atypical. The sp ecial legal object of the offences under
art.155 and 158 PC RM derives from the general legal object only formally (by the social relations on the life and health of the person). After the analysis of the object of the re spective offences, are considered and other constituent elements,
namely the objective side, the subjective side and the subject. As well as are an alyzed the aggravating circumstantial
elements of the two offences under art.158 PC RM.
Keywords: threat, the danger of threat fulfillment, extirpation, donation, trafficking, human tissues, human organs,
human cells, consent.

Obiectul juridic generic al infracțiunilor prev ăzute în Capitolul II al P ărții Speciale a Codului penal (in-
clusiv al infrac țiunilor specificate la art.155 și 158 CP RM) îl formeaz ă relațiile sociale privitoare la via ța și
sănătatea persoanei.
Fiecare din infrac țiunile cuprinse în Capitolul II al P ărții Speciale a Codului penal al Republicii Moldova
are și un obiect juridic special, format din rela țiile sociale referitoare la anumite valori sociale. Aceste valori
sociale, specifice, le constituie – în mod exclusiv (în cazul obiectului juridic simplu) sau în principal (în
cazul obiectului juridic complex) – via ța persoanei sau s ănătatea persoanei, regul ă de la care exist ă excepții.
Astfel, rela țiile sociale cu privire la libertatea psihic ă (morală) a persoanei constituie obiectul juridic special
al infracțiunii prev ăzute la art.155 CP RM. Atipic este și conținutul obiectului juridic special al infrac țiunilor
prevăzute la art.158 CP RM: rela țiile sociale cu privire la prelevarea și circulația în condi ții de legalitate de
țesuturi și/sau celule umane (în cazul infrac țiunii prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM); rela țiile sociale cu
privire la prelevarea și circulația în condi ții de legalitate de organe sau p ărți de organe umane (în ipoteza
infracțiunii specificate la alin.(2) art.158 CP RM). În cazul infrac țiunilor prev ăzute la art.155 și 158 CP RM,
obiectul juridic special deriv ă doar formal din obiectul juridic generic. Din aceast ă cauză, poate fi pus ă la în-
doială oportunitatea raport ării infracțiunilor specificate de art.155 și 158 CP RM la grupul de infrac țiuni
contra vie ții și sănătății persoanei.
Amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății, prevăzută la art.155
CP RM, nu implic ă vătămarea ori punerea în pericol a vie ții sau sănătății persoanei. Totodat ă, faptul că în
dispoziția art.158 CP RM se vorbe ște despre „prelevarea ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extrage-
rea acestora din corpul persoanei… decedate” este principalul impediment în calea raport ării infracțiunilor
prevăzute la art.158 CP RM la unul din celelalte trei tipuri de infrac țiuni contra vie ții și sănătății persoanei:
1) infracțiuni contra vie ții persoanei (art.145-150 CP RM); 2) infrac țiuni contra s ănătății persoanei (art.151, 152,
156, 157 și 159 CP RM); 3) infrac țiuni care pun în pericol via ța și sănătatea persoanei (art.160-163 CP RM).
Aceasta condi ționează raportarea infrac țiunilor specificate de art.155 și 158 CP RM la un tip distinct de in-
fracțiuni contra vie ții și sănătății persoanei: infrac țiuni atipice prev ăzute în Capitolul II al P ărții Speciale a
Codului penal.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
1061. Amenin țarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății (art.155 CP RM)
În opinia lui N.D. Serghievski, „r ăul pe care-l comport ă o amenin țare se exprim ă, în primul rând, în presi-
unea asupra activit ății psihice a victimei, în provocarea acesteia a unui sentiment de team ă și de lipsă de si-
guranță. În afară de aceasta, amenin țarea este periculoas ă prin aceea c ă, sub influen ța unor astfel de senti-
mente sau din necesitatea de luare a unor m ăsuri de pruden ță și de preven ție, victima este pus ă în situația de
a renunța la modul de via ță cu care s-a obi șnuit” [16, p.75]. Ca și oricare alt ă formă de amenin țare, amenin ța-
rea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății se adreseaz ă afectivității individua-
le sau de grup, și nu rațiunii celor viza ți. Caracterul socialmente periculos al infrac țiunii examinate este relie-
fat de împrejurarea c ă victima con știentizează că este amenin țată cu un rău, în sufletul și în mintea ei creându-se o
stare de angoas ă profund d ăunătoare. Fiind alarmat ă, victima este scoas ă din starea ei normal ă, iar teama ei
își găsește reflectare și în acțiuni, comportament.
Cu privire la valoarea social ă specifică ce este afectat ă prin săvârșirea amenin țării cu omor ori cu v ătăma-
rea gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății, în literatura de specialitate se consider ă că aceasta o formea-
ză starea psihic ă a persoanei, în a c ărei privință a fost expus ă amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a
integrității corporale sau a s ănătății, stare caracterizat ă prin tulburarea lini știi și prin sentimentul de team ă
pentru via ță și sănătate ce i s-a creat [14, p.234].
Agreând în principiu aceast ă opinie, consider ăm că obiectul juridic special al infrac țiunii prev ăzute la
art.155 CP RM îl constituie rela țiile sociale cu privire la libertatea psihic ă a persoanei.
Prin „libertate psihic ă (morală, internă) a persoanei” se în țelege putin ța ce-i este l ăsată fiecărei persoane
de a hotărî (de a dispune) în toate actele sale, în cadrul ordinii juridice, dup ă cum va crede de cuviin ță, deci
după cum îi vor dicta con știința, sentimentele și interesele sale [10, p.245-246].
Libertatea psihic ă nu este legat ă de activitatea persoanei, de actele fizice ale acesteia. Ea este legat ă de ac-
tele cu caracter ps ihic ale persoanei, presupunând deliberarea și hotărârea ei asupra realiz ării actelor fizice.
Atingerea adus ă libertății psihice a victimei presupune influen țarea asupra psihicului acesteia, având scopul
înfrângerii, domin ării sau corect ării voinței persoanei respective. Altfel spus, f ăptuitorul urm ărește ca victima
să delibereze și să hotărască așa cum își dorește el.
Întrucât prin asemenea amenin țări nu se realizeaz ă o influen țare nemijlocit ă infracțională asupra corpului
victimei, infrac țiunea dată nu are obiect material.
Latura obiectiv ă a amenin țării cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății are
următoarea structur ă: 1) fapta prejudiciabil ă exprimat ă în acțiunea de amenin țare cu omor ori cu v ătămarea
gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății; 2) circumstan țele săvârșirii infrac țiunii: existen ța pericolului rea-
lizării acestei amenin țări.
Prin „amenin țare” se are în vedere ac țiunea constituind o form ă a violenței psihice, care presupune efectua-
rea de către făptuitor a unui act de natur ă să inspire victimei temere, care o pune în situa ția de a nu mai avea
resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii.
Totodată, nu orice amenin țare adresat ă unei persoane poate fi calificat ă conform art.155 CP RM. Numai
amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății poate forma ac țiunea pre-
judiciabil ă prevăzută la această normă. Celelalte tipuri de amenin țare cu violen ța nu au relevan ță în cazul in-
fracțiunii prev ăzute la art.155 CP RM. Concluzia despre forma concret ă sub care se prezint ă amenințarea cu
violența o facem de pe urma examin ării următoarelor împrejur ări: conținutul vorbelor, gesturilor, mimicii
făptuitorului în momentul amenin țării; caracteristicile vulnerante ale mijloacelor de care se serve ște făptuito-
rul pentru expunerea amenin țării; forța fizică a făptuitorului; cunoa șterea de c ătre făptuitor a unor tehnici
speciale de lupt ă etc.
Cu atât mai mult, în contextul infrac țiunii specificate la art.155 CP RM, nu au relevan ță alte tipuri de vio-
lență psihică (de exemplu, amenin țarea cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor, amenin țarea cu divulgarea
unor informa ții defăimătoare sau compromi țătoare, hipnoza, efectul zombi, tehnica influen țării psihologice
graduale, tehnica influen țării psiholingvistice etc.).
În general, dup ă conținut, amenin țarea cu violen ța poate fi concretizat ă sau neconcretizat ă. Amenin țarea
concretizat ă se exprim ă în aceea c ă victimei i se inspir ă temerea c ă va fi supus ă violenței de o anumit ă inten-
sitate (de exemplu, amenin țarea cu omor, amenin țarea cu vătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănă-
tății). Amenin țarea neconcretizat ă nu conține suficient ă încărcătură informațională pentru ca victima s ă poată
înțelege gradul de intensitate a violen ței cu care e amenin țată. În contextul infrac țiunii prev ăzute la art.155

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
107CP RM, amenin țarea cu violen ța neconcretizat ă se va exprima cel pu țin în amenin țarea cu vătămarea grav ă a
integrității corporale sau a s ănătății (la individualizarea pedepsei, se va re ține varianta amenin țării cu vătăma-
rea gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății, în cazul în care nu este clar dac ă făptuitorul a amenin țat cu
omor sau cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății). Dacă persistă îndoielile privind gradul
de gravitate a v ătămării integrit ății corporale sau a s ănătății cu care f ăptuitorul a amenin țat victima, în acord
cu principiul „in dubio pro reo” , nu vom putea aplica r ăspunderea în baza art.155 CP RM.
Amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății poate fi expus ă verbal,
în scris (nu conteaz ă dacă scrisoarea este semnat ă sau anonim ă; este suficient s ă se poată identifica amenin ță-
torul), săvârșită prin fapte (gesturi, atitudini, semne si mbolice etc.). Nu este exclus ca amenin țarea să îmbine
caracteristicile mai multor tipuri ale sale (de exemplu, demonstrarea armei înso țită de cuvinte sugestive). La
această ultimă ipoteză se referă următoarea spe ță: D.M. a fost condamnat conform art.155 CP RM. În fapt, la
15.08.2011, aproximativ la ora 19.00, acesta se afla la pescuit pe malul iazului „La tutun”, în apropiere de
satul Larga, raionul Briceni. Aflându-se în acela și loc, T.I. a încercat s ă-l împiedice pe D.M. s ă pescuiasc ă.
Aceasta a provocat un conflict între cei doi. În momentul în care T.I. se afla în barc ă, apropiindu-se de
D.M., ultimul l-a preîntâmpinat pe T.I. c ă deține armă de vânătoare. I-a demonstrat-o și l-a amenin țat că o
va utiliza. Când T.I. s-a apropiat cu barca la o distan ță de aproximativ 20 m de locul în care se afla D.M.,
acesta din urm ă a îndreptat arma de vân ătoare în direc ția lui T.I. A urmat o împu șcătură în direcția aces-
tuia. Alicele au nimerit în barca lui T.I., existând un pericol real pentru via ța și sănătatea acestuia. Imediat
după efectuarea împu șcăturii, D.M. l-a amenin țat pe T.I. c ă, dacă va continua s ă se apropie, urm ătorul
cartuș îl va proiecta direct în capul acestuia [11].
În alt context, amenin țarea poate fi adresat ă direct de cel ce amenin ță sau indirect (printr-o ter ță persoa-
nă). În cazul în care aceast ă terță persoană are semnele subiectului infrac țiunii și acționează cu intenție, va
răspunde pentru complicitate la infrac țiunea specificat ă la art.155 CP RM.
Amenințarea în contextul infrac țiunii prev ăzute la art.155 CP RM trebuie deosebit ă de amenin țarea săvâr-
șită, ca acțiune adiacent ă, în cadrul infrac țiunilor complexe prev ăzute la art.171, 172, 18 8, 189 etc. din Codul
penal. În asemenea situa ții, în corespundere cu art.118 CP RM, nu va fi necesar ă calificarea suplimentar ă în
baza art.155 CP RM.
Situația este de alt ă natură în cazul în care amenin țarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății cor-
porale sau a s ănătății este expus ă după consumarea unei infrac țiuni (de exemplu, dup ă săvârșirea violului,
victima este amenin țată cu omor ca s ă nu-l denun țe pe făptuitor). În astfel de cazuri, nu mai este func țională
regula de calificare fixat ă în art.118 CP RM. De aceea, calificarea se va face dup ă regulile concursului real
de infracțiuni (de exemplu, concursul infrac țiunilor prev ăzute la art.155 și la art.171 CP RM).
Articolul 155 CP RM poate s ă reprezinte o norm ă generală în raport cu alte norme care stabilesc r ăspun-
derea pentru s ăvârșirea, în condi ții speciale, a amenin țării cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății cor-
porale sau a s ănătății. Ne referim la alin.(5) art.142, alin.(1) art.349, art.367 etc. din Codul penal. În aseme-
nea cazuri, în acord cu art.116 CP RM, se va aplica una din aceste norme speciale, nefiind necesar ă reținerea
la calificare a art.155 CP RM.
Atragem aten ția asupra faptului c ă violența psihologic ă este una dintre modalit ățile faptice ale infrac țiunii
prevăzute la alin.(1) art.2011 CP RM. Aceasta reiese din art.2 al Legii cu privire la prevenirea și combaterea
violenței în familie, adoptate de Parlamentul Republicii Mo ldova la 01.03.2007 [4], la care face trimitere
art.2011 CP RM.
În legătură cu aceasta, preciz ăm că nu este necesar ă calificarea suplimentar ă în baza art.155 CP RM în
situația în care violen ța psihologic ă se concretizeaz ă în amenin țarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a inte-
grității corporale sau a s ănătății. În context, nu putem fi de acord cu solu ția de calificare stabilit ă în următoa-
rea speță: G.M. a fost condamnat conform art.155 și 2011 CP RM. În fapt, la 03.11.2010, aproximativ la ora
20.30, acesta se afla în gospod ăria lui R.A. din satul Târnova, raionul Edine ț. Fiind în stare de ebrietate,
G.M. a ini țiat un conflict cu R.A. și cu fiica acesteia, G.S., care era c oncubina lui G.M. Acesta a lovit ambele
victime cu pumnii în diferite p ărți ale corpului, cauzându-i lui R.A. o v ătămare ușoară a integrit ății corpora-
le sau a s ănătății, iar lui G.S. – leziuni corporale f ără cauzarea prejudiciului s ănătății. Continuându- și acti-
vitatea infrac țională, în acelea și circumstan țe, în timp ce le lovea cu pumnii pe G.S. și pe R.A., le-a amenin-
țat cu omor [12]. Este evident c ă violența fizică exercitată asupra victimelor și violența psihică exprimat ă în
amenințarea acestora cu omor au la baz ă aceeași intenție infracțională. În aceste condi ții, reținerea la califi-
care a art.155 CP RM a fost superflu ă.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
108În alt context, existen ța pericolului de a fi realizat ă amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integri-
tății corporale sau a s ănătății constituie circumstan ța, acel semn obligatoriu, care întrege ște latura obiectiv ă a
infracțiunii prev ăzute la art.155 CP RM.
În unele cazuri, în practica judiciar ă doar se constat ă existența pericolului de a fi realizat ă amenințarea cu
omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății, fără a se argumenta în ce anume s-a ex-
primat acest pericol. Reproducem un asemenea exemplu: la 22.10.2007, aproximativ la ora 18.00, aflându-
se în incinta Centrului Medicilor de Familie nr.6 din mun. Chi șinău, în biroul de serviciu al medicului M.V.,
în prezența medicului I.L., nefiind de acord cu decizia me dicilor, care i-au refuzat eliberarea unui certificat
medical, G.A. a amenin țat-o pe M.V. cu un cu țit pe care îl avea asupra sa, cu v ătămarea grav ă a integrit ății
corporale sau a s ănătății, existând pericolul realiz ării acestei amenin țări. Tot el, la 01.11.2007, aproximativ
la ora 18.00, aflându-se în incinta aceleia și instituții, în biroul de serviciu al medicului T.T., în prezen ța me-
dicilor I.L. și P.M., dup ă ce i s-a refuzat eliberarea unui certificat pe ntru internare la tratament medical în
condiții de staționar, le-a amenin țat pe ultimele cu un box, pe care îl avea asupra sa, cu r ăfuială fizică și
omor. De asemenea, demonstrându- le un pachet cu o substan ță necunoscut ă, le-a amenin țat că în el se afl ă
acid, cu care le va stropi, existând pericolul realiz ării acestor amenin țări [2].
Nu este suficient s ă fie doar declarat ă existența pericolului de a fi realizat ă amenințarea cu omor ori cu
vătămarea grav ă a integrit ății corporale. Aceast ă circumstan ță trebuie confirmat ă. Ea este prezent ă dacă sunt
întrunite cumulativ urm ătoarele dou ă condiții: 1) apari ția la victim ă a temerii pentru via ța sau sănătatea sa în
cazul punerii amenin țării în executare (condi ția subiectiv ă); 2) apari ția pericolului realiz ării amenin țării (con-
diția obiectiv ă).
Existența primei condi ții trebuie verificat ă în raport cu personalitatea victimei: un om simplu poate fi alar-
mat în alte împrejur ări decât un om cult; un om cu o situa ție modest ă poate fi mai u șor intimidat decât un om
cu o poziție socială proeminent ă etc.
În orice caz, intereseaz ă ca victima s ă recepționeze adecvat, nu deformat, mesajul pe care i-l adreseaz ă
făptuitorul. De aceea, amenin țarea cu violen ța nu are un caracter real, dac ă: a) victima nu a recep ționat în ge-
nere mesajul f ăptuitorului; b) victima a recep ționat mesajul f ăptuitorului, dar nu l-a apreciat adecvat; c) victi-
ma consider ă că mesajul f ăptuitorului, pe care l-a recep ționat, are un caracter ireal.
Pentru a considera c ă amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății
are un caracter real, este necesar ca amenin țarea să-i provoace victimei temere, nelini ște, panică, să o deter-
mine să nu-și manifeste voin ța așa cum preconizase pân ă la amenin țare. Dacă, din cauze independente de
voința făptuitorului, eforturile f ăptuitorului de a asigura un caracter real amenin țării cu omor ori cu v ătăma-
rea gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății nu și-au produs efectul, ne vom afla în prezen ța tentativei la
infracțiunea prev ăzută la art.155 CP RM.
Existența celei de-a doua condi ții trebuie verificat ă în raport cu urm ătoarele împrejur ări: a) modul de
exprimare a amenin țării; b) personalitatea amenin țătorului (gradul suficient de agresivitate în contextul
soluționării situațiilor conflictuale; existen ța antecedentelor penale pentru infrac țiuni contra vie ții și sănătății
etc.); c) faptul de ținerii de c ătre amenin țător a armelor sau a altor obiecte care pot fi utilizate pentru lipsirea
de viață sau pentru cauzarea v ătămării grave a integrit ății corporale sau a s ănătății; d) locul, timpul și
ambianța în care a fost expus ă amenințarea etc.
Infracțiunea prev ăzută la art.155 CP RM este o infrac țiune formal-material ă. Ea se consider ă consumat ă
din momentul apari ției pericolului de a fi realizat ă amenințarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății
corporale sau a s ănătății.
În ipoteza unor infrac țiuni (de exemplu, a infrac țiunii prev ăzute la art.151 CP RM), urmarea prejudiciabi-
lă a violenței fizice poate consta într-un prejudiciu de natur ă psihică adus sănătății (de exemplu, în boala psi-
hică). Însă, în asemenea cazuri, prejudiciul de natur ă psihică are un caracter secundar (derivat), întrucât per-
turbarea activit ății psihice are drept cauz ă violența fizică.
În contrast, în cazul infrac țiunii prev ăzute la art.155 CP RM, violen ța psihică (concretizat ă în amenin țarea
cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății) poate avea drept urmare un prejudiciu
de natură fizică adus sănătății (de exemplu, un atac de cord). De aceast ă dată, un caracter secundar (derivat)
va avea acest prejudiciu de natur ă fizică. Producerea unui astfel de prejudiciu dep ășește momentul de consu-
mare a infrac țiunii specificate la art.155 CP RM, reprezentând mo mentul de epuizare a acesteia. De aceea,
numai asupra individualiz ării pedepsei poate influen ța lipsa sau prezen ța unor urm ări prejudiciabile cauzate
de fapta de amenin țare cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
109Latura subiectiv ă a infracțiunii examinate se exprim ă, în primul rând, în vinov ăție sub form ă de intenție
directă. Motivele și scopurile infrac țiunii pot fi variate. Cel mai des, motivul se exprim ă în răzbunare, iar
scopul – în schimbarea conduitei victimei în interesul f ăptuitorului.
În cazul delimit ării tentativei de omor sau a tentativei de v ătămare inten ționată gravă a integrit ății corpo-
rale sau a s ănătății de infrac țiunea prev ăzută la art.155 CP RM, trebuie luate în considerare urm ătoarele: în
ipoteza amenin țării cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății, făptuitorul are po-
sibilitatea real ă să-și realizeze amenin țarea și să săvârșească acțiuni concrete în direc ția dorită, însă decide
benevol s ă nu le săvârșească, deși are pentru aceasta toate condi țiile favorabile (nu este vorba despre renun ța-
rea de bun ăvoie la săvârșirea infrac țiunii de omor sau de v ătămare inten ționată gravă a integrit ății corporale
sau a sănătății; făptuitorul nici nu a urm ărit să săvârșească omorul sau v ătămarea inten ționată gravă a integri-
tății corporale sau a s ănătății; nu poți să renunți la intenția care nici nu a existat). În opozi ție, în ipoteza tenta-
tivei de omor sau de v ătămare inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății, făptuitorul întreprin-
de toate eforturile în vederea s ăvârșirii omorului, a v ătămării intenționate grave a integrit ății corporale sau a
sănătății, însă, dina cauze independente de voin ța lui, aceste eforturi nu- și produc efectul.
În context, aducem ca exemplu o spe ță, în care învinuirea în baza art.155 CP RM nu- și găsește confirma-
rea: B.L. a fost achitat de învinuirea în comiterea infrac țiunii prev ăzute la art.155 CP RM, din motiv c ă fapta
nu întrune ște elementele constitutive ale infrac țiunii. În fapt, la 11.05.2012, aproximativ la ora 20.00, acesta
se afla pe un drum de țară din apropierea satului Cop ăceni, raionul Sângerei. Din motive de ur ă față de
R.N., B.L. a îndreptat automobilul pe care-l conducea în direc ția lui R.N., R.Gh. și R.A. Tamponarea nu s-a
produs, deoarece ace știa au reu șit să se fereasc ă [1]. Reiese c ă, dacă R.N., R.Gh. și R.A. nu s-ar fi ferit,
tamponarea s-ar fi produs. Iar atunci și-ar fi găsit realizare inten ția făptuitorului. Se are în vedere inten ția de
a săvârși omorul sau v ătămarea inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății.
Așadar, în sensul art.155 CP RM, amenin țarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau
a sănătății nu este o faz ă oratorie în contextul infrac țiunii prev ăzute la art.145 sau la art.151 CP RM, când cel
care a luat hot ărârea de a s ăvârși omorul sau v ătămarea inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănă-
tății comunic ă hotărârea sa altor persoane, pentru a- și exterioriza gândul. S ăvârșind infrac țiunea prev ăzută la
art.155 CP RM, f ăptuitorul chiar aduce la realizare o inten ție infracțională distinctă – cea de amenin țare cu
omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății.
Subiectul infracțiunii analizate este persoana fizic ă responsabil ă care la momentul s ăvârșirii infrac țiunii a
atins vârsta de 16 ani.
2. Traficul de organe, țesuturi și celule umane (art.158 CP RM)
Prin Legea pentru modificarea și completarea unor acte legislative, adoptat ă de Parlamentul Republicii
Moldova la 07.11.2013 [7] articolul 158 din Codul penal al Republicii Moldova a fost modificat.1 În Nota
informativ ă la proiectul care a stat la baza acestei legi [9] se men ționează: „Prin ratificarea Conven ției
Europene pentru protec ția drepturilor omului și a demnit ății ființei umane fa ță de aplica țiile biologiei și
medicinii (Conven ției privind drepturile omului și biomedicina), semnate la Oviedo la 04.04.1997 [13,
p.247-256], Republica Moldova și-a asumat obliga ția de a preveni înc ălcările drepturilor omului prev ăzute
de această Convenție. În acest sens, la 06.03.2008, a fost adoptat ă Legea Republicii Moldova privind tran-
splantul de organe, țesuturi și celule umane [5]. Aceast ă lege prevede c ă traficul de organe, țesuturi și celule
umane constituie infrac țiune. Cu toate acestea, Codul penal nu a fost completat pân ă în prezent cu o aseme-
nea componen ță de infrac țiune”.
Într-adevăr, în Conven ția privind drepturile omului și biomedicina se men ționează, printre altele: preleva-
rea de organe sau țesuturi de la o persoan ă în viață în scopul transplant ării se poate face numai în interesul te-
rapeutic al primitorului și numai atunci când nu exist ă țesuturi sau organe adecvate disponibile de la o per-
                                                             
1 Până la această modificare, articolul 158 CP RM a avut urm ătorul conținut:
„Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau țesuturilor
(1) Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau țesuturilor pentru transplantare sau în alte scopuri, s ăvârșită
cu aplicarea violen ței ori cu amenin țarea aplic ării ei, se pedepse ște cu închisoare de pân ă la 5 ani cu privarea de dreptul
de a ocupa anumite func ții sau de a exercita o anumit ă activitate pe un termen de pân ă la 3 ani.
(2) Aceea și acțiune săvârșită asupra unei persoane despre care cel vinovat știa cu certitudine c ă se află în stare de ne-
putință ori în dependen ță materială sau altă dependen ță față de el se pedepse ște cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite func ții sau de a exercita o anumit ă activitate pe un termen de la 2 la 5 ani”.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
110soană decedată și nici altă metodă terapeutic ă alternativ ă de o eficacitate comparabil ă (alin.(1) art.19); con-
simțământul necesar, astfel cum se prevede la art.5 al numitei Conven ții, trebuie s ă se fi dat expres și speci-
fic, fie în scris, fie în fa ța unei instan țe oficiale (alin.(2) art.19); corpul uman și părțile sale nu trebuie s ă fie în
sine sursă de câștig financiar (art.21); atunci când în cursul unei interven ții se preleveaz ă o parte a corpului
uman, aceasta nu poate fi p ăstrată și utilizată în alt scop decât acela pentru care a fost prelevat ă și numai dac ă
acest lucru se face conform procedurilor adecvate de informare și consimțământ (art.22). În acela și timp,
art.28 din Legea privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane prevede: se interzice traficul de or-
gane, țesuturi și celule umane, precum și obținerea unor profituri financiare sau avantaje de la traficul corpu-
lui uman și părților lui (alin.(1)); traficul de organe, țesuturi și celule umane constituie infrac țiune și se pe-
depsește în conformitate cu legisla ția penală (alin.(2)).
Luând în considerare oportun itatea suplinirii lacunei rele vate mai sus, se prezint ă ca justificat ă incriminarea
la art.158 CP RM a faptelor reunite sub denumirea marginal ă de trafic de organe, țesuturi și celule umane.
În cazul infrac țiunii prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM, obiectul juridic special îl formeaz ă relațiile so-
ciale cu privire la prelevarea și circulația în condi ții de legalitate de țesuturi și/sau celule umane.
În prezen ța circumstan ței agravante consemnate la lit.b) alin.(3) art.158 CP RM – „prin constrângere fizi-
că sau psihic ă”, în plan secundar se aduce atingere rela țiilor sociale cu privire la integritatea corporal ă, sănă-
tatea sau libertatea psihic ă (morală) a persoanei. În prezen ța circumstan ței agravante specificate la lit.b)
alin.(4) art.158 CP RM – „soldate cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății, cu decesul per-
soanei sau sinuciderea aces teia”, în plan secundar se aduce atingere rela țiilor sociale cu privire la s ănătatea
sau viața persoanei.
Obiectul material al acestei infrac țiuni îl constituie țesuturile sau celulele umane. Potrivit art.2 al Legii
privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, țesuturi umane sunt toate p ărțile (forma țiunile anato-
mice) ale corpului uman formate din celule; celule1 umane sunt celulele individua le sau conglomeratul de ce-
lule care nu sunt legate prin nicio form ă de țesut.
În art.158 CP RM se au în vedere, printre altele: celu lele stem hematopoietice din sângele periferic, din
cordonul ombilical (sânge) sau din m ăduva osoas ă; celulele reproductive (ovule, spermatozoizi); țesuturile
sau celulele fetale; celulele stem adulte sau embrionare.
În prezen ța circumstan țelor agravante consemnate la lit.b) alin.(3) și la lit.b) alin.(4) art.158 CP RM,
obiectul material secundar al infrac țiunii îl reprezint ă corpul persoanei.
Infracțiunea specificat ă la alin.(1) art.158 CP RM are victimă numai în cazul în care presupune prelevarea
ilicită de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea ac estora din corpul persoanei vii de c ătre persoane neauto-
rizate și/sau în institu ții neautorizate în acest sens conform legisla ției sau fără respectarea prevederilor legale ce
se referă la consim țământul persoanei la donarea acestora, sau în scopul ob ținerii unor venituri din aceasta.
Nu atestăm prezența unei victime în ipoteza în care infrac țiunea examinat ă presupune prelevarea ilicit ă de
țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei decedate de c ătre persoane neauto-
rizate și/sau în institu ții neautorizate în acest sens conform legisla ției sau fără respectarea prevederilor legale
ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea acestora, sau în scopul ob ținerii unor venituri din
aceasta, ori vinderea, procurarea, sustragerea, utilizarea, p ăstrarea, de ținerea, transmiterea, primirea, importa-
rea, exportarea sau transportarea ilegal ă a acestora.
Latura obiectiv ă a infracțiunii prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM const ă în fapta prejudiciabil ă exprima-
tă în acțiunea de prelevare ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora din co rpul persoanei
vii sau decedate de c ătre persoane neautorizate și/sau în institu ții neautorizate în aces t sens conform legisla ției
sau fără respectarea prevederilor legale ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea acestora, sau în
scopul ob ținerii unor venituri din aceasta, ori de vindere, procurare, sustragere, utilizare, p ăstrare, de ținere,
transmitere, primire, importare, e xportare sau transportare ilegal ă a acestora.
Astfel, modalit ățile normative cu caracter alternativ ale ac țiunii prejudiciabile analizate sunt:
1) prelevarea ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea ace stora din corpul persoanei vii sau
decedate de c ătre persoane neautorizate;
2) prelevarea ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea ace stora din corpul persoanei vii sau
decedate în institu ții neautorizate în acest sens conform legisla ției;
3) prelevarea ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea ace stora din corpul persoanei vii sau
decedate f ără respectarea prevederilor legale ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea acestora;
                                                             
1 Prin „celul ă” se înțelege unitatea elementar ă anatomic ă și funcțională a materiei vii.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
1114) prelevarea ilicit ă de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei vii sau
decedate în scopul ob ținerii unor venituri din aceasta;
5) vinderea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
6) procurarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
7) sustragerea de țesuturi și/sau celule umane;
8) utilizarea de țesuturi și/sau celule umane;
9) păstrarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
10) deținerea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
11) transmiterea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
12) primirea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
13) importarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
14) exportarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane;
15) transportarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane.
Primele patru modalit ăți normative din cele nominalizate mai sus au în comun faptul c ă presupun preleva-
rea ilicită de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestor a din corpul persoanei vii sau decedate.1 Di-
feră împrejurările în care este comis ă o asemenea prelevare.
Astfel, prima din aceste modalit ăți reclamă că subiectul infrac țiunii este persoana care nu este autorizat ă să
preleve țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora di n corpul persoanei vii sau decedate. La aceast ă îm-
prejurare ne vom referi infra, cu ocazia analizei subiectului infrac țiunii specificate la alin.(1) art.158 CP RM.
Cea de- a doua modalitate normativ ă a acțiunii prejudiciabile analizate presupune c ă locul de s ăvârșire a
infracțiunii îl reprezint ă instituția care nu este autorizat ă conform legisla ției pentru efectuarea prelev ării de
țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora din corp ul persoanei vii sau decedate. Conform alin.(1)
art.9 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, prelevarea de organe, țesuturi și celule
pentru transplant vor fi efectuate exclusiv în institu ții medico-sanitare publice autorizate de Ministerul S ănă-
tății, la propunerea Agen ției de Transplant. Criteriile de autorizare se aprob ă de Guvern. De asemenea, în co-
respundere cu lit.a) art.17 al Legii privind donarea de sânge și transfuzia sanguin ă, Ministerul S ănătății pro-
movează securitatea don ării de sânge, transfuziilor sanguine și componentelor sanguine prin intermediul cen-
trelor, sec țiilor și cabinetelor de transfuzie sanguin ă2 [6].
Astfel, răspunderea se va aplica în baza alin.(1) art. 158 CP RM în cazul în care prelevarea de țesuturi
și/sau celule umane prin extragerea acestora di n corpul persoanei vii sau decedate va fi s ăvârșită în alte locuri
decât cele care îndeplinesc criteriile stabilite în alin.( 1) art.9 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi
și celule umane.
Cea de- a treia modalitate normativ ă a acțiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.158 CP RM recla-
mă că nu sunt respectate prevederile legale ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea de țesuturi
și/sau celule umane.
Astfel, în conformitate cu Le gea privind donarea de sânge și transfuzia sanguin ă, activitatea de donare de
sânge sau de componente sanguine se efectueaz ă în baza principiului, potrivit c ăruia donarea de sânge sau de
componente sanguine este voluntar ă (lit.d) alin.(4); colectarea de sânge sau componente sanguine are loc
numai cu consim țământul donatorului care a luat cuno ștință de particularit ățile procedurii de colectare a sân-
gelui, contra semn ătură (alin.(3) art.10).
                                                             
1 Conform art.2 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, prelevare este procedeul prin care
organele, țesuturile sau celulele donate devin utile pentru transplant.
2 În art.3 al Legii privind donarea de sânge și transfuzia sanguin ă, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la
20.11.2008, g ăsim următoarele defini ții relevante: autorizare – proces de evaluare și analiză care condi ționează, din punct
de vedere tehnic și juridic, desf ășurarea activit ății în domeniul don ării de sânge, producerii componentelor și preparatelor
sanguine și utilizării acestora; autoriza ție – act administrativ și juridic, emis de c ătre autoritatea de s ănătate public ă
competent ă, prin care sunt stabilite condi țiile și/sau parametrii de desf ășurare a activit ății în domeniul don ării de sânge,
producerii componentelor și preparatelor sanguine și utilizării acestora; cabinet de transfuzie sanguin ă – unitate în cadrul
instituției medico-sanitare, responsabil ă de recepționarea componentelor și preparatelor sanguine de la centrele și secțiile
de transfuzie sanguin ă și eliberarea acestora subdiviziunilor institu ției; centru de transfuzie sanguin ă – structur ă sau or-
ganism care este responsabil pentru  colectarea și testarea sângelui, pentru producerea componentelor și preparatelor san-
guine, indiferent de utilizarea lor; sec ție de transfuzie sanguin ă – subdiviziune a institu ției medico-sanitare, responsabil ă de
colectarea, p ăstrarea și distribuirea sângelui și componentelor sanguine, indiferent de utilizarea lor.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
112În cazul prelev ării de țesuturi și/sau celule umane de la cadavru – pot rivit art.13 al Legii privind trans-
plantul de organe, țesuturi și celule umane – prelevarea este posibil ă în cazul în care exist ă consimțământul
persoanei respective de dinainte de deces, exprimat în conformitate cu legea. Prelevarea nu se poate efectua
sub nicio form ă dacă, în timpul vie ții, persoana decedat ă și-a exprimat op țiunea împotriva don ării printr-un
act de refuz, întocmit în form ă olografă sau în alt ă formă legală. În cazul în care consim țământul lipse ște, do-
narea este posibil ă dacă nu a fost exprimat refuz în scris pentru donare din partea a cel pu țin unui membru
major al familiei, a altor rude de gradul I sau a re prezentantului legal al decedatului. Donarea este posibil ă
fără consimțământul rudelor apropiate sau al reprezentantului legal dac ă niciuna din rudele apropiate sau re-
prezentantul legal, dup ă declararea legal ă a decesului, nu s-a adresat pentru a- și exprima op țiunea cu privire
la donare, iar date despre rudele apropiate sau reprezen tantul legal al persoanei decedate lipsesc. Prelevarea
de organe, țesuturi și celule de la cadavru în cazurile medico-legale se va face cu consim țământul medicului
legist, cu condi ția că nu va compromite rezultatele autopsiei medico-legale.
În cazul prelev ării de țesuturi și/sau celule umane de la un donator în via ță – potrivit art.15 al Legii privind
transplantul de organe, țesuturi și celule umane – prelevarea de organe, țesuturi și celule de la un donator în via ță
este permis ă doar în cazul în care lipsesc organe, țesuturi sau celule compatibile de la un cadavru. Prelevarea de
organe, țesuturi și celule se poate efectua de la persoane în via ță, având capacitate de exerci țiu deplină, doar în
cazul existen ței consim țământului scris, liber, prealabil și expres al acestora și cu autorizarea Comisiei
independente de avizare.1 Consimțământul în cauz ă se semneaz ă numai dup ă ce donatorul a fost informat de c ătre
medic asupra eventualelor riscuri și consecin țe de ordin fizic, psihic, familial și profesional, rezultate din actul
prelevării. Consim țământul pentru donare se va exprima în conformitate cu legisla ția privind drepturile și
responsabilit ățile pacientului2 și se va perfecta sub form ă de acord informat, al c ărui model se aprob ă de Guvern.
                                                             
1 În corespundere cu art.17 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, prelevarea de organe, țe-
suturi și celule de la un donator în via ță se efectueaz ă cu autorizarea obligatorie a Comi siei independente de avizare.
Comisia independent ă de avizare se creeaz ă pe lângă Ministerul S ănătății și activeaz ă în baza unui regulament aprobat
de Guvern. Comisia independent ă de avizare va fi compus ă din reprezentan ți ai consiliului de exper ți al Ministerului
Sănătății, un psiholog, un medic psihiatru, un reprezentant al Comitetului de etic ă, un reprezentant al Ministerului Afa-
cerilor Interne specializat în problemele combaterii traficului de fiin țe umane, un reprezentant al Procuraturii Generale.
În componen ța comisiei nu pot fi incluse persoane încadrate în activit ățile Agenției de Transplant. Componen ța nomina-
lă a comisiei se aprob ă de Guvern.
2 Conform Legii Republicii Moldova cu privire la drepturile și responsabilit ățile pacientului, prin „consim țământ” se
înțelege consim țământul con știentizat al pacientului sau al reprezentantului s ău legal (în lipsa acestuia, al rudei apropia-
te) pentru efectuarea unei interven ții medicale, exprimat be nevol, în baza informa ției multilaterale și exhaustive primite
de la medicul curant sau de la medicul care efectueaz ă cercetarea biomedical ă (studiul clinic), autentificat prin semn ătu-
rile pacientului sau a reprezentantului s ău legal (a rudei apropiate) și a medicului în documenta ția medical ă respectiv ă.
Consimțământul pacientului la interven ția medical ă se perfecteaz ă prin înscrierea în documenta ția medical ă a aces-
tuia, cu semnarea obligatorie de c ătre pacient sau reprezentantul s ău legal (ruda apropiat ă) și medicul curant.  Pentru in-
tervențiile medicale cu risc sporit (caracter invaziv sau chirurgical), consim țământul se perfecteaz ă obligatoriu, în  formă
scrisă, prin completarea unui formular special din documenta ția medical ă, denumit acord informat. Acordul informat
trebuie să conțină în mod obligatoriu informa ția, expusă într-o form ă accesibil ă pentru pacient, cu privire la scopul,
efectul scontat, metodele interven ției medicale, riscul poten țial legat de ea, posibilele consecin țe medico-sociale, psiho-
logice, economice etc., precum și privind variantele alternative de tratament și îngrijire medical ă. Pacientul sau repre-
zentantul s ău legal (ruda apropiat ă) are dreptul de a renun ța la interven ția medical ă sau de a cere încetarea ei la orice
etapă, cu asumarea responsabilit ății pentru o atare decizie.
În caz de refuz la interven ția medical ă, exprimat de pacient sau de reprezentantul s ău legal (de ruda apropiat ă), acestuia
i se explic ă, într-o form ă accesibilă, consecin țele posibile. Refuzul categoric al pacientului se perfecteaz ă prin înscrierea
respectivă în documenta ția medical ă, cu indicarea consecin țelor posibile, și se semneaz ă în mod obligatoriu de c ătre paci-
ent sau reprezentantul s ău legal (ruda apropiat ă), precum și de către medicul curant. În caz de eschivare inten ționată a paci-
entului de a- și pune semn ătura care certific ă faptul că el a fost informat despre riscurile și consecin țele posibile ale refuzu-
lui la interven ția medical ă propusă, documentul se semneaz ă în mod obligatoriu de c ătre director, șeful de sec ție și medicul
curant. În caz de refuz la asisten ță medicală, exprimat de reprezentantul legal al pacientului (ruda apropiat ă), când o atare
asistență este necesar ă pentru salvarea vie ții pacientului, organele de tutel ă și curatelă au dreptul, la solicitarea organiza ți-
ilor medicale, de a se adresa în instan ța judecătorească pentru protec ția intereselor persoanei bolnave.
Este obligatoriu consim țământul scris al pacientului pentru recoltarea, p ăstrarea și folosirea tuturor produselor biolo-
gice prelevate din corpul s ău, inclusiv a organelor și țesuturilor, ca obiect de transplant. Consim țământul pacientului
este necesar în cazul în care aceste produs e biologice se folosesc în scopul stab ilirii diagnosticului ori a tratamentului cu
care bolnavul este de acord. Institu ția medical ă, la rândul s ău, își asumă în scris responsabilitatea de a p ăstra, utiliza și
anihila produsele biologice pr elevate din corpul pacientului, în confor mitate cu modul stabilit de Ministerul S ănătății.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
113Conform art.19 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, nu pot fi prelevate organe
și țesuturi de la o persoan ă care nu are capacitatea de a- și exprima consim țământul; excep ție constituie prele-
varea țesuturilor regenerative. În acest c az, prelevarea va fi autorizat ă de Comisia independent ă de avizare,
cu acordul reprezentan ților legali ai donatorului sau al autorit ății tutelare, cu condi ția că donarea va fi în bene-
ficiul persoanei cu care donatorul se afl ă în legătură de rudenie de gradul I (pentru donatorul minor, ace știa sunt
fratele, sora), iar procedura în cauz ă comportă un risc minimal pentru donator. Prelevarea de țesuturi rege-
nerative de la minori se poate face numai cu consim țământul autorit ății tutelare sau al fiec ăruia dintre reprezen-
tanții legali ai minorului. Refuzul scris, verbal sau în orice alt mod al minorului împiedic ă orice prelevare.
Nu în ultimul rând, în conformitate cu alin.(6) și (7) art.12 al Legii privind s ănătatea reproducerii, donarea
de celule sexuale și de embrioni poate fi efectuat ă în baza unui consim țământ benevol informat semnat de
donator (donatori), care s ă includă: descrierea particularit ăților procedurii medicale ce urmeaz ă a fi efectuat ă,
date despre riscurile poten țiale, despre efectele secundare și complica țiile posibile, despre consecin țele juri-
dice ale don ării. Donatori de embrioni pot fi și pacienții programului fertilizare in vitro , care, prin decizie li-
beră și consimțământ informat, accept ă să doneze surplusul de embrioni unui alt cuplu.
În consecin ță, răspunderea se va aplica în baza alin.(1) art. 158 CP RM în cazul în care prelevarea de țesu-
turi și/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei vii sau decedate va fi s ăvârșită fără res-
pectarea prevederilor legale sus-men ționate ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea de țesuturi
și/sau celule umane.
Cea de- a patra modalitate normativ ă a acțiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.158 CP RM presu-
pune că scopul special al infrac țiunii este cel de ob ținere a unor venituri din prelevarea ilicit ă de țesuturi
și/sau celule umane prin extragerea acestora di n corpul persoanei vii sau decedate. La aceast ă împrejurare ne
vom referi infra , cu ocazia analizei laturii subiective a infrac țiunii specificate la alin.(1) art.158 CP RM.
După examinarea primelor patru metode ale ac țiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.158 CP RM,
vom consemna c ă, în cazul acestor modalit ăți, metoda de s ăvârșire a infrac țiunii este aceea și: extragerea de
țesuturi și/sau celule umane din corpul persoanei vii sau decedate.
În continuare, vom defini no țiunile care desemneaz ă celelalte unsprezece modalit ăți normative ale ac țiunii
prejudiciabile specificate la alin.(1) art.158 CP RM.
Prin „vindere ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane” trebuie de în țeles cedarea posesiei definitive asupra
acestora în schimbul unei sume de bani1.
Procurarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane presupune ob ținerea în posesie a acestora prin cump ărare.
Prin „sustragere de țesuturi și/sau celule umane” se are în vedere luarea ilegal ă a acestora din posesia altei
persoane, s ăvârșită în scop de cupiditate.
Utilizarea de țesuturi și/sau celule umane presupune beneficierea de calit ățile utile ale acestora: realizarea
unui transplant2 (a unei transfuzii3); consumul în cadrul actului de canibalism, vampirism sau spermofagie;
colecționare; folosirea în cadrul unor ritualuri ezoterice sau pseudoreligioase, al unor perversiuni sexuale, ex-
perimente, cercet ări științifice, la clonare, la crearea de instala ții sculpturale, la prepararea unor seruri, reme-
dii naturiste sau produse cosmetice, la hr ănirea animalelor, la confec ționarea de obiecte artizanale etc.
În cazul în care utilizarea de țesuturi și/sau celule umane se exprim ă în realizarea unui transplant (a unei
transfuzii), ea poate fi alogen ă sau autolog ă. Conform lit.p) și q) art.3 din Directiva 2004/23/CE a Parlamen-
tului European și a Consiliului Uniunii Europene din 31.03.2004 privind stabilirea standardelor de calitate și
securitate pentru donarea, ob ținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și
                                                             
1 În virtutea faptului c ă posedă membrane materializate, precum și a faptului c ă sunt accesibile pentru a fi percepute din
exterior, organele, p ărțile acestora, țesuturile sau celulele umane s unt obiecte ale lumii materiale și, în cazul separ ării lor de
corpul persoanei, devin bunuri, a c ăror circula ție este limitat ă [15]. A ignora aceasta ar însemna s ă ignorăm realitatea:
întregul set de fragmente ale organismului uman – de la inim ă până la hipofiz ă – costă pe „piața neagră” câteva sute de mii
de dolari [17, p.130]. Faptul c ă legea interzice vânzarea-cump ărarea organelor sau țesuturilor umane nu înseamn ă deloc că,
în realitatea obiectiv ă, valoarea acestora nu este estimabil ă în expresie b ănească. Această interdicție nu-i împiedic ă pe
infractori s ă realizeze tranzac țiile ilicite respective, atribuind valoare material ă organelor sau țesuturilor umane.
2 În conformitate cu art.2 al Legii privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, transplant este activitatea
medicală cu scop de reconstituire a func ției organismului uman prin transfer echivalent de organe, țesuturi și celule de
la un donator la un recipient. Transplantul poate fi de la o persoan ă la alta (alogenic) sau de la sine la sine (autolog).
3 Potrivit art.3 al Legii privind donarea de sânge și transfuzia sanguin ă, transfuzie sanguin ă reprezintă administrarea
de sânge sau componente sanguine recoltate de la donator în scopul utiliz ării terapeutice la alte persoane.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
114a celulelor umane [3], „utilizare alogen ă” înseamn ă prelevarea de celule sau de țesuturi de la o persoan ă și
utilizarea lor la alt ă persoană; „utilizare autolog ă” înseamn ă prelevarea de celule sau de țesuturi de la o per-
soană și utilizarea lor la aceea și persoană.
Prin „păstrare ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane” se în țelege ținerea acestora în bun ă stare, în form ă
nealterată datorită unui anumit tratament.
Deținerea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane presupune ținerea acestora – în mod ascuns sau deschis –
în sfera de st ăpânire a f ăptuitorului (asupra sa, în locuin ță sau în alt ă încăpere, la locul de munc ă, în ascunz ă-
toare etc.), indiferent dac ă posedarea se face pentru sine sau pentru alt ă persoană, precum și indiferent dac ă
făptuitorul este posesor primar (deoarece a prelevat țesuturile și/sau celulele umane) ori a procurat de la altci-
neva entit ățile specificate.
Prin „transmitere ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane” se are în vedere înstr ăinarea acestora prin alte
procedee decât vinderea.
Primirea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane presupune ob ținerea în posesie a acestora, în urma unei
tranzacții ilicite, oneroase sau gratuite (primire în schimbul unor bunuri, primire cu titlu de împrumut, accep-
tare ca dar, primire în contul unei datorii etc.), cu excep ția procurării.
Prin „importare ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane” se în țelege aducerea acestora în țara proprie din
străinătate.
Exportarea ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane constituie scoaterea acestora într-o alt ă țară.
În fine, prin „transportare ilegal ă de țesuturi și/sau celule umane” trebuie de în țeles deplasarea acestora
dintr-un loc în altul, asupra sa ori cu utilizarea oric ăror vehicule.
În oricare din modalit ățile sale, ac țiunea prejudiciabil ă specificat ă la alin.(1) art.158 CP RM se comite
contrar dispozi țiilor legale. Nu intr ă sub inciden ța acestei norme, de exemplu, transmiterea de sânge sau de
componente sanguine de la cabinetul de transfuzie sanguin ă al unei institu ții medico-sanitare c ătre o secție
din aceeași instituție în vederea utiliz ării lor terapeutice.
Toate celelalte opera țiuni ilegale (altele decât cele nominalizate expres în dispozi ția de la alin.(1) art.158
CP RM), realizate asupra țesuturilor și/sau celulelor umane, vor constitui, dup ă caz, preg ătirea sau complici-
tatea la infrac țiunea prev ăzută la alin.(1) art.158 CP RM.
În contextul faptei s ăvârșite, numărul de modalit ăți normative atestate nu influen țează asupra calific ării
faptei conform alin.(1) art.158 CP RM, îns ă poate fi luat în considerare la individualizarea pedepsei.
Infracțiunea examinat ă este o infrac țiune formal ă. Ea se consider ă consumat ă din momentul realiz ării
acțiunii prejudiciabile în oricare din cele cincisprezece modalit ăți ale sale.
Răspunderea se agraveaz ă în baza lit.b) alin.(4) art.158 CP RM în cazul în care infrac țiunea specificat ă la
alin.(1) art.158 CP RM se soldeaz ă cu vătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății, cu decesul per-
soanei sau cu sinuciderea acesteia.
Latura subiectiv ă a infracțiunii în cauz ă se caracterizeaz ă, în primul rând, prin vinov ăție sub form ă de in-
tenție directă. Motivele infrac țiunii prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM pot fi dintre cele mai variate: interes
material, carierism, n ăzuința de a acorda ajutor unei persoane apropiate (recipientului) pe seama victimei etc.
În prezența celei de-a patra modalit ăți normative a ac țiunii prejudiciabile specificate la alin.(1) art.158 CP RM,
scopul infrac țiunii este unul special. Se are în vedere scopul de ob ținere a unor venituri din prelevarea ilicit ă
de țesuturi și/sau celule umane prin extragerea acestora din co rpul persoanei vii sau decedate. La baza unui
asemenea scop se afl ă motivul generat de necesitatea f ăptuitorului de a ob ține un câștig material pentru sine
sau pentru ter țe persoane.
Și în prezen ța celei de-a șaptea modalit ăți normative a ac țiunii prejudiciabile specif icate la alin.(1) art.158
CP RM, scopul infrac țiunii este unul special. Se are în vede re scopul de cupiditate. Acesta reprezint ă antici-
parea în con știința făptuitorului a st ăpânirii sale definitive asupra organelor umane sau a p ărților acestora
luate de c ătre făptuitor, ca și cum ele i-ar apar ținre de drept.
Din dispozi ția de la alin.(1) art.158 CP RM reiese c ă nu este obligatoriu ca scopul final al infrac țiunii exa-
minate să fie cel de realizare a unui transplant (a unei transfuzii).
Subiectul infracțiunii specificate la alin.(1) art.158 CP RM este: 1) persoana fizic ă responsabil ă care la
momentul s ăvârșirii infrac țiunii a atins vârsta de 16 ani; 2) persoana juridic ă (cu excep ția autorității publice).
În prezența primei modalit ăți normative a ac țiunii prejudiciabile prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM, subi-
ectul are calitatea special ă de persoan ă care nu este autorizat ă să preleve țesuturi și/sau celule umane prin ex-
tragerea acestora din corpul persoanei vii sau decedate. Po trivit alin.(2) art.9 al Legii privind transplantul de

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
115organe, țesuturi și celule umane, dreptul de a preleva organe, țesuturi și celule pentru transplant îl au doar
medicii autoriza ți de Ministerul S ănătății, la propunerea Agen ției de Transplant, conform criteriilor aprobate
de Guvern. De asemenea, în corespundere cu alin .(2) art.10 al Legii privind donarea de sânge și transfuzia
sanguină, recoltarea de sânge și componente sanguine se efectueaz ă de către personalul medical autorizat în
ordinea și modul stabilite de Ministerul S ănătății.
Astfel, dac ă făptuitorul nu îndepline ște aceste condi ții, el este pasibil de r ăspundere conform alin.(1)
art.158 CP RM.
În prezen ța celorlalte modalit ăți ale acțiunii prejudiciabile prev ăzute la alin.(1) art.158 CP RM nu se cere
ca subiectul s ă aibă o calitate special ă. Acesta poate fi o persoan ă care este autorizat ă sau nu să preleve țesu-
turi și/sau celule umane prin extragerea acestora din corpul persoanei vii sau decedate.
Cât privește infracțiunea specificat ă la alin.(2) art.158 CP RM, deosebirea acesteia de infrac țiunea prev ă-
zută la alin.(1) art.158 CP RM se exprim ă, în principal, în con ținutul obiectului material. Astfel, în cazul in-
fracțiunii specificate la alin.(2) art.158 CP RM obiectul material îl reprezint ă organele umane sau p ărțile
acestora. Potrivit art.2 al Legii pr ivind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, organ uman se consi-
deră partea vital ă diferențiată a corpului uman, format ă din diferite țesuturi care îi men țin structura, vascula-
rizarea și dezvoltă funcțiile fiziologice cu un important nivel de autonomie.
În continuare, vor fi analizate circumstan țele agravante consem nate la alin.(3) și (4) art.158 CP RM.
Astfel, răspunderea se agraveaz ă conform lit.a) alin.(3) art.158 CP RM în cazul când oricare dintre infrac-
țiunile prev ăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este săvârșită de către o persoan ă care anterior a s ăvâr-
șit o faptă prevăzută la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM .
Circumstan ța agravant ă în cauză presupune prezen ța următoarelor condi ții: 1) infrac țiunea prev ăzută la
alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este s ăvârșită de către o persoan ă care anterior a comis o fapt ă prevăzută la
alin.(1) sau (2) art.158 CP RM; 2) f ăptuitorul nu a fost condamnat anterior pentru niciuna din faptele prev ă-
zute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM, care se repet ă; 3) nu a expirat termenul de prescrip ție de tragere la
răspundere penal ă, stabilit la art.60 CP RM.
Circumstan ța agravant ă consemnat ă la lit.a) alin.(3) art.158 CP RM este aplicabil ă numai în cazul în care
se succed dou ă sau mai multe fapte care sunt prev ăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM. Din contra, nu se
aplică răspunderea în baza lit.a) alin.(3) art.158 CP RM în cazurile urm ătoare: 1) toate faptele, care se suc-
ced, sunt prev ăzute doar de alin.(3) sau (4) art.158 CP RM; 2) faptele, care se succed, sunt prev ăzute de
alin.(1) sau (3), de alin.(1) sa u (4), de alin.(2) sau (3) ori de alin.(2) sau (4) art.158 CP RM.
De asemenea, nu este aplicabil ă prevederea de lit.a) alin.(3) art.158 CP RM în situa ția în care, dup ă in-
fracțiunea specificat ă la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM, este s ăvârșită: 1) infrac țiunea prev ăzută la alin.(1) sau
(2) art.158 CP RM care a fost întrerupt ă la o altă etapă a activității infracționale (de exemplu, când infrac țiunea
consumat ă specificat ă la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM a fost urmat ă de tentativa la infrac țiunea prev ăzută la
alin.(1) sau (2) art.158 CP RM sau de preg ătirea de o asemenea infrac țiune, ori viceversa); 2) infrac țiunea con-
sumată specificat ă la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM în care f ăptuitorul a avut un alt rol juridic (de exemplu, în
primul caz a fost autor, iar în cel de-al doilea – organiza tor, instigator sau complice, sau invers). În toate situa ți-
ile consemnate mai sus, când circumstan ța agravant ă în cauză nu este func țională, așa cum reiese din alin.(1)
art.33 CP RM, se aplic ă regulile concursului de infrac țiuni. Nu este admisibil a se face concomitent calificarea
conform regulilor concursului de infrac țiuni și conform regulilor repet ării infracțiunii.
În altă ordine de idei, în leg ătură cu agravanta specificat ă la lit.b) alin.(3) art.158 CP RM – „prin con-
strângere fizic ă sau psihic ă” – menționăm că termenul „constrângere” semnific ă o astfel de influen țare
asupra victimei, încât aceasta s ă nu-și poată dirija acțiunile. Conform Legii privind transplantul de organe,
țesuturi și celule umane și Legii privind donarea de sânge și transfuzia sanguin ă, prelevarea oric ărui trans-
plant prin constrângere este interzis ă.
În contextul infrac țiunilor prev ăzute la art.158 CP RM, constrângerea fizic ă poate atinge intensitatea ma-
ximă de vătămare inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății. Dacă constrângerea fizic ă îm-
bracă forma omorului inten ționat, cele comise trebuie calificate conform art.145 și 158 (cu excep ția lit.b)
alin.(3)) din Codul penal.
Prin ce se deosebe ște vătămarea inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății săvârșită cu scopul
de a preleva și/sau utiliza ori comercializa organele sau țesuturile victimei (lit.l) alin.(2) art.151 CP RM) de
prelevarea ilicit ă de organe, p ărți ale acestora, țesuturi sau celule umane prin ex tragerea acestora din corpul

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
116persoanei vii sau decedate de c ătre persoane neautorizate și/sau în institu ții neautorizate în acest sens con-
form legisla ției sau fără respectarea prevederilor legale ce se refer ă la consim țământul persoanei la donarea
acestora, sau în scopul ob ținerii unor venituri din aceasta, precum și vinderea, procurarea, sustragerea, uti-
lizarea, p ăstrarea, de ținerea, transmiterea, primirea, importar ea, exportarea sau transportarea ilegal ă a aces-
tora, săvârșită prin constrângere fizic ă concretizat ă în vătămare inten ționată gravă a integrit ății corporale sau
a sănătății?
Scopul infrac țiunii prev ăzute la lit.l) alin.(2) art.151 CP RM este cel de prelevare și/sau de utilizare ori de
comercializare a organelor sau țesuturilor victimei. În opozi ție, în contextul infrac țiunilor prev ăzute la art.158
CP RM, prelevarea, utilizarea sau comercializarea ilegal ă a organelor sau țesuturilor victimei poate s ă re-
prezinte ac țiunea prejudiciabil ă. În afară de aceasta, în contextul infrac țiunilor specificate la art.158 CP RM,
constrângerea fizic ă (inclusiv cea concretizat ă în vătămare inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a
sănătății) îndepline ște rolul de ac țiune adiacent ă. În contrast, în cazul infrac țiunii prev ăzute la lit.l) alin.(2)
art.151 CP RM, v ătămarea inten ționată gravă a integrit ății corporale sau a s ănătății are un rol de sine st ătător
în constituirea faptei prejudiciabile.
În contextul infrac țiunilor prev ăzute la art.158 CP RM, constrângerea psihic ă presupune influen țarea
asupra victimei pe calea: amenin țării cu aplicarea violen ței; amenin țării cu răspândirea unor știri defăimătoa-
re despre victim ă; amenințării cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor victimei etc. Dac ă o asemenea con-
strângere s-a exprimat în amenin țarea cu omor ori cu v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății,
atunci, reie șind din prevederile art.118 CP RM, fapta se calific ă numai potrivit lit.b) alin.(3) art.158 CP RM.
Nu va fi necesar ă calificarea suplimentar ă în baza art.155 CP RM.
Nu poate alc ătui conținutul noțiunii „constrângere psihic ă” determinarea cu rea-credin ță (prin rug ăminți,
ordine, prin oferirea unor sume de bani sau a diverselor avantaje ori profituri, prin îndemnuri, am ăgiri etc.) la
prelevarea ilicit ă de organe, p ărți ale acestora, țesuturi sau celule umane prin extragerea acestora din corpul per-
soanei vii sau decedate de c ătre persoane neautorizate și/sau în institu ții neautorizate în acest sens conform le-
gislației sau fără respectarea prevederilor legale ce se refer ă la consim țămîntul persoanei la donarea acestora,
sau în scopul ob ținerii unor venituri din aceasta, precum și vinderea, procurarea, su stragerea, utilizarea, p ăstra-
rea, deținerea, transmiterea, primirea, importare a, exportarea sau transportarea ilegal ă a acestora. Pentru astfel
de fapte răspunderea se poate aplica conform art.158 (cu excep ția lit.b) alin.(3)) din Codul penal.
În alt context, r ăspunderea se agraveaz ă în baza lit.c) alin.(3) art.158 CP RM dac ă oricare dintre infrac țiu-
nile prevăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este săvârșită asupra a dou ă sau mai multor persoane .
Această agravant ă reclamă întrunirea urm ătoarelor dou ă condiții: 1) să existe o pluralitate de victime;
2) făptuitorul s ă manifeste o inten ție unică (dublată de un scop unic) de a comite infrac țiunile prev ăzute la
alin.(1) sau (2) art.158 CP RM asupra a dou ă sau mai multor persoane.
În vederea aplic ării răspunderii în baza lit.c) alin.(3) art.158 CP RM, este important ca inten ția de a comi-
te infracțiunea prev ăzută la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM asupra a dou ă sau mai multor persoane s ă se for-
meze fie pân ă la săvârșirea uneia dintre aceste infrac țiuni asupra primei victime, fie în procesul de s ăvârșire a
uneia dintre infrac țiunile prev ăzută la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM asupra primei victime. Nu îns ă după
aceasta. În caz contrar, cele s ăvârșite vor forma concursul dintre dou ă sau mai multe infrac țiuni prevăzute la
alin.(1) sau (2) art.158 CP RM.
În altă privință, răspunderea se agraveaz ă în baza lit.d) alin.(3) art.158 CP RM dac ă oricare dintre infrac țiu-
nile prevăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este săvârșită asupra unei femei gravid e sau a unui copil .
La momentul comiterii infrac țiunii asupra unei femei gravide, victima trebuie s ă aibă calitatea special ă de
femeie gravid ă. Pentru ca f ăptuitorului s ă-i fie imputabil ă răspunderea agravat ă, acesta trebuia s ă fi avut cu-
noștință (nu neap ărat certitudine) despre graviditatea vic timei (din surse medicale, datorit ă unor rela ții de fa-
milie sau de serviciu, datorit ă faptului c ă sarcina era evident ă etc.). Dac ă făptuitorul nu știa și nu putea s ă cu-
noască despre graviditatea victimei, r ăspunderea nu-i poate fi agravat ă în bază lit.d) alin.(3) art.158 CP RM.
În cazul în care f ăptuitorul a considerat eronat c ă omoară o femeie gravid ă, calificarea trebuie f ăcută în baza
art.27 și lit.d) alin.(3) art.158 CP RM. Nu este acceptabil ă oricare alt ă soluție de calificare: 1) alin.(1) sau (2)
art.158 CP RM; 2) lit.d) alin.(3) art. 158 CP RM; 3) alin.(1) sau (2) art.158 și lit.d) alin.(3) art.158 CP RM.
La momentul s ăvârșirii infrac țiunii asupra unui minor, victima trebuie s ă nu fi atins vârsta de 18 ani.
Dacă, la momentul comiterii infrac țiunii, făptuitorul nu cuno ștea și nu putea s ă cunoască despre vârsta mino-
ră a victimei, r ăspunderea penal ă nu-i poate fi agravat ă în bază lit.d) alin.(3) art.158 CP RM.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
117În cazul în care f ăptuitorul a considerat eronat c ă omoară un minor, calificarea trebuie f ăcută conform
art.27 și lit.d) alin.(3) art.158 CP RM. Nu este acceptabil ă oricare alt ă soluție de calificare: 1) alin.(1) sau (2)
art.158 CP RM; 2) lit.d) alin.(3) art.158 CP RM; 3) alin.(1) sau (2) art.158 și lit.d) alin.(3) art.158 CP RM.
Într-un alt context, r ăspunderea se agraveaz ă în baza lit.e) alin.(3) art.158 CP RM dac ă oricare dintre in-
fracțiunile prev ăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este săvârșită de două sau mai multe persoane .
Comiterea infrac țiunii de dou ă sau mai multe persoane presupune oricare din urm ătoarele trei ipoteze: 1) s ă-
vârșirea infrac țiunii prev ăzute la alin.(1) sau (2) art. 158 CP RM de doi sau mai mul ți coautori; 2) s ăvârșirea in-
fracțiunii prev ăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM de c ătre o persoan ă, care întrune ște semnele subiectului
infracțiunii, în comun cu una sau mai multe persoane, care nu întrunesc aceste semne (de exemplu, nu au atins
vârsta răspunderii penale, sunt ir esponsabile etc.); 3) s ăvârșirea infrac țiunii prev ăzute la alin.(1) sau (2) art.158
CP RM de c ătre o persoan ă, care întrune ște semnele subiectului infrac țiunii, prin intermediul unei persoane,
care nu întrune ște aceste semne (de exemplu, nu a atins vârsta r ăspunderii penale, este iresponsabil ă etc.).
Lipsa sau prezen ța înțelegerii prealabile dintre f ăptuitori nu poate influen ța calificarea celor s ăvârșite în
baza lit.e) alin.(3) art.158 CP RM, dar poate fi luat ă în considerare la individualizarea pedepsei.
În sensul consemnat la lit.e) alin.(3) art.158 CP RM, no țiunea „de dou ă sau mai multe persoane” presupu-
ne pluralitatea de f ăptuitori. Ace ști făptuitori trebuie s ă aibă calitatea de autori mijloci ți (mediați) sau de
autori nemijloci ți (imediați) ai infrac țiunii. Un singur autor al infrac țiunii, alături de o persoan ă care numai
contribuie la s ăvârșirea infrac țiunii în calitate de organizator, instigat or sau complice, nu este suficient pentru
a opera circumstan ța agravant ă prevăzută la lit.e) alin.(3) art.158 CP RM.
Dacă infracțiunea prev ăzută la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM, s ăvârșită de două sau mai multe persoane,
presupune atragerea unui minor la activitatea criminal ă sau instigarea acestuia la s ăvârșirea infrac țiunii în
cauză, atunci prevederea de la lit.e) alin.(3) art.158 CP RM trebuie aplicat ă alături de prevederea de la
art.208 CP RM.
În alt registru, r ăspunderea se agraveaz ă în baza lit.f) alin.(3) art.158 CP RM dac ă oricare dintre infrac țiu-
nile prevăzute la alin.(1) sau (2) art.158 CP RM este săvârșită de o persoan ă publică, de o persoan ă cu func-
ție de răspundere, de o persoan ă cu funcție de demnitate public ă, de o persoan ă publică străină sau de un
funcționar interna țional .
Noțiunile care desemneaz ă toate aceste calit ăți speciale ale subiectului infrac țiunii sunt definite în art.123
și 1231 CP RM: 1) persoan ă publică – funcționarul public, inclusiv func ționarul public cu statut special (cola-
boratorul serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor ap ărării, securit ății naționale și ordinii pu-
blice, altă persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul autorit ăților publice autonome sau de
reglementare, al întreprinderilor de stat sau municipale , al altor persoane juridice de drept public; angajatul
din cabinetul persoanelor cu func ții de demnitate public ă; persoana autorizat ă sau învestit ă de stat să presteze
în numele acesteia servicii publice sau s ă îndeplineasc ă activități de interes public; 2) persoan ă cu funcție de
răspundere – persoana c ăreia, într-o întreprindere, institu ție, organiza ție de stat sau a administra ției publice
locale ori într-o subdiviziune a lor, i se acord ă, permanent sau provizoriu, prin stipularea legii, prin numire,
alegere sau în virtutea unei îns ărcinări, anumite drepturi și obligații în vederea exercit ării funcțiilor autorit ății
publice sau a ac țiunilor administrative de dispozi ție ori organizatorico-economice; 3) persoan ă cu funcție de
demnitate public ă – persoana al c ărei mod de numire sau de aleg ere este reglementat de Constitu ția Republi-
cii Moldova sau care este învestit ă în funcție, prin numire sau prin alegere, de c ătre Parlament, Pre ședintele
Republicii Moldova sau Guvern, în condi țiile legii; persoana c ăreia persoana cu func ție de demnitate public ă
i-a delegat împuternicirile sale; 4) persoan ă publică străină – orice persoan ă, numită sau aleas ă, care deține
un mandat legislativ, executiv, administ rativ sau judiciar al unui stat str ăin; persoana care exercit ă o funcție
publică pentru un stat str ăin, inclusiv pentru un organ public sau o întreprindere public ă străină; persoana
care exercit ă funcția de jurat în cadrul sistemului judiciar al unui stat str ăin; 5) func ționar interna țional –
funcționarul unei organiza ții publice interna ționale ori suprana ționale sau orice persoan ă autorizat ă de o
astfel de organiza ție să acționeze în numele ei; membrul unei adun ări parlamentare a unei organiza ții interna-
ționale ori suprana ționale; orice persoan ă care exercit ă funcții judiciare în cadrul unei cur ți internaționale, in-
clusiv persoana cu atribu ții de grefă [8, p.117-230].
În altă ordine de idei, r ăspunderea se agraveaz ă conform lit.a) alin.(4) art.158 CP RM dac ă oricare dintre
infracțiunile prev ăzute la alin.(1), (2) sau (3) art.158 CP RM este săvârșită de un grup criminal organizat
sau de o organiza ție criminal ă.

STUDIA UNIVERSITATIS MOLDAVIAE, 2014, nr.3(73)
Seria “{tiin\e sociale” ISSN 1814-3199, ISSN online 2345-1017, p.105-118
 
118În sensul prevederii de la lit.a) alin.(4) art.158 CP RM, individualizarea pedepsei se poate face în func ție
de forma de participa ție în a cărei prezen ță este comis ă infracțiunea prev ăzută la alin.(1), (2) sau (3) art.158
CP RM: grupul criminal organizat sau organiza ția criminal ă.
Aplicarea lit.a) alin.(4) art.158 CP RM exclude referirea la lit.c) alin.(1) art.77 CP RM: „s ăvârșirea infrac-
țiunii prin orice form ă de participa ție”.
Indiferent de rolul exercitat la s ăvârșirea infrac țiunii, toți membrii grupului criminal organizat r ăspund în
calitate de coautori. De ac eea, la calificarea celor s ăvârșite de ei conform lit.a) alin.(4) art.158 CP RM nu
este necesar ă trimiterea la art.42 CP RM.
Infracțiunea prev ăzută la alin.(1), (2) sau (3) art.158 CP RM poate fi s ăvârșită nemijlocit și de către o sin-
gură persoană, care a ac ționat la îns ărcinarea grupului criminal organizat. În astfel de cazuri, cele comise de
ea trebuie calificate potrivit lit.a) alin.(4) art.158 CP RM, dac ă autorul infrac țiunii face parte din grupul cri-
minal organizat în al c ărui interes a ac ționat.
Infracțiunea prev ăzută la alin.(1), (2) sau (3) art.158 CP RM se consider ă săvârșită de o organiza ție crimi-
nală, dacă a fost comis ă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoan ă care nu este membru al
organizației respective, la îns ărcinarea acesteia.
Membrul organiza ției criminale poart ă răspundere penal ă numai pentru infrac țiunile la a c ăror pregătire
sau săvârșire a participat. În contrast, organizatorul și conducătorul organiza ției criminale poart ă răspundere
pentru toate infrac țiunile săvârșite de aceast ă organizație.
În încheiere, men ționăm că răspunderea se agraveaz ă în baza lit.b) alin.(4) art.158 CP RM dac ă oricare
dintre infrac țiunile prev ăzute la alin.(1), (2) sau (3) art.158 CP RM se soldeaz ă cu vătămarea grav ă a inte-
grității corporale sau a s ănătății, cu decesul persoanei s au cu sinuciderea acesteia . În aceast ă ipoteză, in-
fracțiunile în cauz ă adoptă forma unor infrac țiuni materiale. Este obligatoriu ca f ăptuitorul s ă manifeste im-
prudență față de urmările prejudiciabile exprimate în v ătămarea grav ă a integrit ății corporale sau a s ănătății,
în decesul persoanei sau în sinuciderea ac esteia. La in dividualizarea pe depsei urmeaz ă a se lua în considerare
care anume urmare prejudiciabil ă din cele nominalizate la lit.b) alin.(4) art.158 CP RM s-a produs.

Bibliografie:
1. Decizia Colegiului penal al Cur ții Supreme de Justi ție din 12.03.2014. Dosarul nr.1ra-528/14. www.csj.md
2. Decizia Colegiului penal al Cur ții Supreme de Justi ție din 25.02.2009. Dosarul nr.1ra-265/09. www.csj.md
3. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2004, L 102.
4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.55-56.
5. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.81.
6. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.1-2
7. Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.290.
8. POPOV, R. Subiectul infrac țiunilor prev ăzute în capitolele XV și XVI ale Codului penal . Chișinău: CEP USM, 2012.
9. Proiectul legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative (Codul penal – art.84, 158, 165 ș.a.; Codul de
procedură penală – art.1328, 1342). Notă informativ ă la proiectul de Lege cu privire la modificarea și completarea
unor acte legislative. http ://www.parlament.md/Pro cesulLegislativ/Proiectedeacteleg islative /tabid/61/LegislativId
/1909/language/ro-RO/Default.aspx
10. RĂTESCU, C., IONESCU-DOLJ, I., PERIE ȚEANU, I.Gr. și alții. Codul penal adnotat. Vol.III. Partea Special ă.
București: Socec, 1937.
11. Sentința Judecătoriei raionului Briceni din 16.05.2012. Dosarul nr.1-29/12. jbr.justice.md
12. Sentința Judecătoriei raionului Edine ț din 17.12.2010. Dosarul nr.1-216/10. jed.justice.md
13. Tratate interna ționale la care Republica Moldova este parte. Vol.38. Chi șinău: Moldpres. Monitorul Oficial al Re-
publicii Moldova, 2006.
14. Комментарий к Уголовному кодексу Российской Федерации / Под общ. ред. В.В. Мозякова . Москва : Экзамен , 2004.
15. МАРГАЦКАЯ , Н.А. Гражданско -правовые вопросы трансплантации и донорства . În: Вестник Московского
университета . Серия 11 „Право ”, 1980, № 2, c.84-85.
16. СЕРГЕЕВСКИЙ , Н.Д. Лекции по Особенной части русского уголовного права . Санкт -Петербург : Литогра –
фия Коплевской , 1885.
17. ТИХОНОВА , С.С. Прижизненное и посмертное донорство в Российской Федерации . Санкт -Петербург :
Юридический центр Пресс , 2002.

Prezentat la 31.03.2014