Student Coordonator Științ ific Ene C ostin Anul susț inerii – 2018 Cuprins: Introducere 3 Prezentarea con ținutului lucr ării 4 Capitolul I –… [614692]

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
“FACULTATEA DE ARHITECTURA ”
BUCURESTI

LUCRARE DE DISERTAȚ IE

Arhitectura pe gheață

Student: [anonimizat] 2018

Cuprins:

Introducere 3
Prezentarea con ținutului lucr ării 4

Capitolul I – ISTORIC
I.1. Apariț ia patinoarului 5
I.2. Evolu ția patinoarelor
I.3. Patinoarul î n sec . XX

Capitolul II – PARTICULARITĂ TILE PROIECTĂ RII
PATINOARELOR
II.1. Clasificarea 6
II.2. Mărimile caracteristice 7
II.3. Func ționarea 7
II.4. Funcț iunile . Relația punct central – edificii auxiliare 10
II.5. Amplasa rea arenei – cerinț e impuse asupra calităț ii solului 21
II.6. Sistemul utilizat pentru producerea frigului artificial
II.7. Climatizarea aerului interior ș i caracteristici ale stratului de ghea ță

Capitolul III – STUDII DE CAZ
III.1. Skateway Canal Rideau
III.2. David S. Ingalls Skating Rink, New Haven, Connecticut
III.3. Rink of Liège, Liège, Belgium
III.4. Grand Palais, Paris

Capitolul IV – Proiectul de diplomă

Concluzii
Bibliografie

Introducere

Sporturile pe gheaț ă se apropie foarte mult de idealurile conceptului "Sportului
pentru t oți" îmbun ătățind promovare a sănătății și a dezvolt ării socio – culturale
pentru toate vâ rstele. Un patinoar creeaz ă oportunit ăți pentru comunitate de a se
bucura de o varietate de sporturi pe gheaț ă, cum ar fi patinajul de agrement,
patina jul artistic, hochei pe gheaț ă, patina j de viteză și curling.
Un patinoar atrage comunit ăți, sportivi, școli și cluburi. Atâta timp câ t
este susținut ă de programe bine organizate de utilizare și are timp de funcționare
prietenos, un patinoar treze ște curiozitatea și atrage comunitate a. Școlile și
cluburile sunt adesea factorii principali de baz ă pentru inițierea unui interes în
patinaj dincolo de nivelul aptitudinilor de baz ă.
De aici, dezvoltarea poate avansa de la sport d e agrement la o viata mai activă
din punct de vedere fizic sau chiar una profesională participâ nd la concursuri
competitive pentru un club de patinaj.
Patin oarele sunt facilităț i atractive pentru sport și spatiu de recreer e ce
promovează sănătatea și activitatea socio -cultural ă ca o cheie a unui mod bun de
viață. Medici experimentați, pedagogi și cercet atori sociali, politicieni locali
orientați spre viitor, și alții implicați în lumea sportului au subliniat acest lucru.
Interesul public în sporturile cu gheaț ă a evoluat într-o asemenea m ăsură încât
astăzi acestea nu mai sunt considera te activit ăți sportive exclusiviste . În orice caz,
toate facilit ățile care sunt disponibile pe o perioada de 6-9 luni ale anului sunt de
obicei în stoc limitat. Suprafețe le naturale de gheaț ă în aer liber, cu dependența lor
de climatul local sunt la fel de nepotri vite pentru recreația continu ă, antrenamente
regulate, competi ții sau evenimente de patinaj.
Pantofii artificiali de gheaț ă au devenit, prin urmare, indispensabili în ziua de
astăzi din ce în ce mai mult pentru practicarea acestui sport în scop de recreere.
În timpul lunilor f ără gheaț ă ale anului, aceste facilit ăți sunt locuri ideale pentru
spectacole muzicale, teatru, târguri și, bine înțeles, sporturi de interior. Posibilitatea
de utilizarea pe tot parcursul anului este o necesitate. Utilizarea de mare capacitate
va garanta investițiil e și compensarea costurilor operaționale anuale recurente.

Prezentarea conținutului lucră rii

Tematica acestei disertații prezintă modul î n care c entrele sportive de patinaj se
îmbină cu arhitectura, determinând astfel caracteristicele u nui patinoar, care la noi
în țară este încă subtil conturat.
Lucrarea vizează patinoare date în folosi nță atât amatorilor cât și celor ce fac
performanța, modul î n car e arhitectura ră spunde dezidera telor populației, cadrul în
care se desfășoară activită țile de patinaj în zilele noastre, precum și spaț iile
necesare destinate practic ării acestei discipline s portive, așa fel încat să -i conferim
patinoarului o importanța deosebită pentru a fi vă zut drept un atractor teri torial, un
simbol al recreerii și al d ezvoltă rii socio – culturale a comunit ății.
Obiectivul principal are ca studiu cadrul în care se practică această activitate
sportivă în zilele noastre și implicit modul în care evoluează spre programele
complexe prin intermediul arhitecturii sportiv e în context socio -istoric. Studiul are
ca an aliză premerg ătoare stabilirea segmentului de popula ție că ruia i se adreseaz ă
precum și cerin țele pe care le poate satisface în mod corespunz ător precum și
complexitatea dotărilor. Studiul analizează elemente tehnice precum dimensionare,
tipuri de suprafet e utilizate, ele regăsindu -se în reglementă rile impuse de federa ții
la nivel na țional și internațional. Î n abordare se includ tipologii curente ale
arhitecturii sportive, amenaj ări la nivel de ansamb lu al dotărilor sportive precum și
o evoluț ie a idealului estetic de la începutul secolului trecut și până î n prezent.
Conținutul primează cu o introducere în care este prezentată motivația
alegerii, urmată de o incursiune în timp î n care este prezent ată evoluț ia
patinoarului, de la etimologie și până î n prezent . Mai departe avem particularităț ile
de proiectare, funcționare, menten anță și funcț iunile patinoarelor . Urmă torul punct
este redat cu exemple contemporane, problematica acestor a, urmâ nd ca mai apoi
lucrarea să concludă într-o serie de idei în concordanță cu studiul efectuat . Mo tivul
alegerii acestui subiect î l repre zintă dorinț a de a prezenta condi țiile optime de
funcț ionare a unei astfel de facilităț i și de a atrage atenția asupra problemel or
exist ente și al posibilităț ilor de dezvoltare. Unele din acestea sunt chiar pe zona
sitului ale s pentru proiectul de diploma.

ISTORIC

I.1. Aparitia patinoarului
Primele încercă ri de realizare a unu i patinoar artificial au fost făcute î n perioada
"maniei patinoarelor" din 1841 -1844. Deoarece tehnologia de î ntreținere a gheții
naturale nu există , aceste pa tinoare timpurii au folosit un înlocuitor constâ nd
dintr-un amestec de untura de porc ș i diferite săruri. Un articol din revista „Epoca
vietii lui Eliakim Littell ”, intitulata "Glaciarium" din 8 mai 1844, a de clarat că
"aceast ă unitate, a fost deschisă pe strada Totte nham Court Road, luni
dupa-amiaza. C onvenabil pentru cei care doresc s ă se angajeze în jocul gra țios de
patinaj ".

I.2. Evoluția patinoarului
Până î n 1844, aceste loca ții s-au demodat , clien ții săturâ ndu-se de înlocuitorul
de ghea ță, și doar treizeci de ani ma i târziu, tehnologia de refrigerare s -a dezvoltat
până î n punctul î n care a fost posibilă utilizarea gheții naturale pe patinoar. Primul
patinoar îngheț at din punct de vedere mecanic din lume a fost Southport
Glaci arium, deschis de John Gamgee î ntr-un cort , într-o mică clădire de lâ ngă
Kings Road , Chelsea, Londra, la 7 ianuarie 1876. Î n martie, s -a mutat permanent la
379 Kings Road, unde a fost stabilit un patinoar de 40 m (12,2 x 7,3 m).
Patinoarul era bazat pe o s uprafață de beto n, cu straturi de pământ, păr de vacă și
cherestea de lemn. În partea superioară a acestora au fost aș ezate conducte de
cupru o vale care tr ansportau o solu ție de glicerină cu eter, peroxid de azot și apă.
Țevile au fost acoperite cu ap a și solut ia a fost p ompată, transformând apa î n
gheata. Gamgee a descoperit procesul în timp ce încerca să dezvolte o metoda de
înghețare a că rnii pentru import din Australia și Noua Zeelanda și a brevetat -o înca
din 1870. Gamgee a operat patinoarul pe bază de membri și a î ncercat s ă atragă o
clientelă bogat ă, cu experiența în patinajul în aer liber î n timpul iernilor din Alpi. A
instalat o galerie d e orch estre, care putea fi folosită și de spectatori, și a decorat
pereții cu priveliști ale Alpilor elveț ieni.
Creșterea initială s-a dovedit a fi un succes, iar Gamgee a deschis ă două
patinoare pe parcursul aceluiaș i an: la Rusholme din Manchester ș i "Glaciarul
plutitor" de la Charing Cross din Londra, ultimul fiind semnificativ mai mare 35,1
x 7,6 m. Southport Graciarium a fost deschis în 1879, folosind metoda lui Gamgee.
În Germania, primul patinoar a fost deschis î n 1882 la Frankfurt, în tim pul unei
expoziț ii de brevete. A acoperit 520 m² și a funcționat timp de două luni; sistemul
de refrigera re a fost proiectat, fiind probabil primul patinoar pe care amoniacul a
fost folosit ca agent frigorific. Z ece an i mai târziu pe acelaș i loc a fost ins talat
permanent unul mai mare. Cel mai vechi patinoar de gheață artificială existent și î n

zilele noastre (construit 1909 -10) și î n uz este ce l din Boston , numit Matthews
Arena, aflat î n campusul u niversităț ii Norde st.

I.3. Patinoarul in sec. XX
Sporturile moderne de iarnă de curling, viteză, hochei și patinaj au evoluat
treptat pentru a permite antrenament e mai lungi și demararea diverselor competiții
pe tot parcursul anului, care ar putea fi realizate numai pe suprafețe de gheață
refrigerate, ad ăpostite în structuri pentru a asigura protecția împotriva variațiilor
vremii. Apariția arene lor de gheață d e interior cu barieră de hochei , sticlă și plase
pentru a protej a spectatorii, dezumidific area aerului în zone le de schimbat încălzite
și vestiare, precum și fastfood -urile și săli de odihnă au dus în cele din urmă la
creearea acestor facilități ce pot fi folosite în permanență .
În sec XX pentru multe comunități, patinoarul reprezinta centrul vieții sociale
unde se pot des fășura nenumărate activități. Alte sporturi de g heață cum ar fi
patinaj ul public, târguri și altele sunt atracții călduros primite de majoritate în
timpul iernii și nu numai.
Datorita popularitatii acestui program de arhitectura, multe sporturi pe gh eață
sunt comercializate precum hocheiul, multe corporatii folosind acest sport dinamic
pentr u a-și promova produsele și serviciile.

PARTICULARITĂȚ ILE PROIECT ĂRII
PATINOARELOR

II.1. Clasificarea tipurilor de patinoare
În funcț ie de modul de realizare al unui patino ar acestea pot fi:
a) Patinoar cu g heață natural ă
O porțiune din Canalul Rideau din Ottawa, Ontario, Canada, este cel mai mare
patinoar din lume înghețat natural .
Multe patinoare de gheaț ă constau din corpuri deschise de ap ă, cum ar fi lacuri,
iazuri, canale și, uneori, râuri; acestea pot fi folosite numai în timpul iernii, în zone
în care suprafața va îngheța destul de gros pentru a susține greutatea uman ă. Acest e
tipuri de patinoare pot fi, de asemenea, f ăcute în clim ă rece, prin închiderea unei
suprafețe plane de sol, umplerea cu ap ă și lăsat să înghețe. Este posibil ca z ăpada
să fie ambalat ă pentru a fi utilizat ă ca material de reținere .
Un exemplar renumit pentru acest tip de patinoar este Skateway Canal Rideau
din Ottawa, Ontario, Cana da, estimat la 16500 de metri pătrați ș i lungime de 7,8
kilometri, echivalentul a 90 de patin oare olimpice. Patinatorul este preg ătit prin
scăderea nivelului apei din canal și lăsarea apei din ca nal să îngheț e. Patinoarul
este apoi ref ăcut noaptea prin cur ățarea gheții de zăpadă și prin inundarea acestuia
cu ap ă pe sub gheaț ă. Patinoarul este recunoscut drept "cel mai mare patinoar din
lume înghețat în mod natural" de Cartea Recordurilor Mondiale Guinness,
deoarece toat ă lungimea lui prime ște întreținere zilnic ă, cum ar fi m ăturări,
verific ări ale grosimii gheții și exist ă facilit ăți de toalet ă și de agrement de -a lungul
întregii sale lungimi" .
b) Patinoar cu g heață artificial ă
În orice climat, o arenă cu suprafaț ă de gheaț ă poate fi instalat ă într-un spațiu
construit corespunz ător. Aceasta const ă dintr -un pat de nisip sau, ocazional, o
placă de beton, prin care (sau deasupra că reia) circul a conductele. Țevile
vehiculează un lichid r ăcit (de obicei, fie o soluție salin ă sau o ap ă cu antigel, fie în
cazul unor patinoare mai mici, agent frigorific), ceea ce poate duce la sc ăderea
temperaturii pl ăcii, astfel încât apa plasat ă la partea superioar ă să înghețe. Aceast ă
metod ă este cunoscut ă sub denumirea de "gheaț ă artificial ă" pentru a se diferenția
de patin oarele de gheaț ă realizate prin simpla înghețare a apei într-un climat rece,
în interior sau în aer liber, de și ambele tipuri sunt de ap a inghețat ă. Un termen
tehnic mai potr ivit este gheața " înghețat ă mecanic".

c) Patinoar e construit e
Patinoarul modern are o procedur ă specific ă pentru preg ătirea suprafeței. Cu
tuburile reci, pe nisip sau beton se toarnă un strat subțire de ap ă pentru a se etan șa

și a se ridica (sau în cazul betonului, pentru a nu fi marcat). Acest strat subțire este
vopsit alb sau albastru pal pentru un contrast mai bun; marcaje le necesare pentru
hochei sau curling sunt, de asemenea, plasate, împreun a cu logo -uri sau alte
decorațiuni. Un alt strat subțire de ap ă este turnat deasupra. Gheața este construit ă
până la o grosime de la 3/4 pe inch până la 1 1/2 pe inch. Standardul industrial din
NHL (National Hockey League) este de aproximativ 1 1/2 .
d) Pat inoare sintetic e
Patinoarele sintetice sunt construite dintr -un material polimeric solid, proiectat
pentru patinaj, folosind patine de gheaț ă cu lamă normală din metal. Polietilena de
înaltă densitate și polietilen a cu greutate molecular a superioar a sunt singurele
materiale care ofer a caracter istici de patinaj rezonabile, patinoare le sintetice ofera
cele mai bune arene , dar si cele mai scumpe. Un patinoar sintetic tipic va consta
din mai multe panouri de material subțire de suprafaț a asamblate pe par tea
superioar ă a unui substrat robust, nivelat și neted (orice de la beton la lemn sau
chiar nisip sau iarb ă) pentru a cre ea o zon ă mare de patinaj.

II.2. Mărimile caracteristice ale patinoarelor
Pe lângă tipurile acestea se pot clasifica si după mărimi caracteristice destinate
diferitelor activități:
a) Patinoar cu band a larga
Mărimea patinoarului este de 90 -110 m (300 -360 ft) x 45 -65 m (148 -213 ft).
Pentru mediul internațional, dimensiunea nu trebuie s a fie mai mic ă de 100 de
metri (330 ft) x 60 de metri (200 ft).
b) Hochei pe gheață
La patinoarul de hochei pe gheaț ă există practic dou ă dimensiun i de patinoar în
uz, de și exist ă o mare varietate a dimensiunilor patinoarului actual. Din punct de
vedere istoric, patinoarul timpuriu a fost mai mic decât cel de astăzi. Ligile oficiale
ale Ligii Naționale de Hochei sunt de 26 m × 61 m (85 ft × 200 ft). Dimensiunile
provin din dimensiunea patinoarului Victoria din Montreal, Quebec, Canada.
Patinoarele oficial e Olimpice / Internaționale au dimensiuni de 30 m × 60 m (98.4
ft × 197 ft).
c) Patinaj viteză
În patinajul de vitez ă, pentru pista scurt ă, dimensiunea oficial ă a patinoarului
olimpic este de 30 x 60 metri, cu o pist ă ovală de gheaț ă de circa 111,12 metri.
Pista lungă de patinaj de viteză , are de obicei o circumferinț a de 400 de metri.

II.3. Funcț ionarea unui patinoar
Înainte de a încep e proiectarea unui patinoar, și pentru o bună dimensionare a
instalaț iilor aferente acestuia, este nece sară determinarea riguroasă a anumitor

parametri ai construcției, parametri ce nu țin î n mod dir ect de domeniul
instalatiilor, însa le pot influenț a:
– capacitatea arenei; depinde doar în mică măsură de numărul de locuitori ai
orașului;
– tipul instalaț iei de încălzire utilizate pentru arenă ;
– sisteme funcț ionale ad aptate pentru sporturi de vara ș i pentru sporturi de iarna ;
– corelarea arhitecturii ar enei cu planul urbanistic existent ;
– asigurarea clădirii cu sisteme de prevenire ș i stingerea incendiilor; est e necesară
asigurarea evacuării eficiente a arenei în caz de incendiu; ușile de ieșire î n caz de
incendiu din arena trebuie marcate cu o lumină r oșie și trebuie să se deschidă către
exterior; totodată acestea trebuie să fie de dimensiuni mai mari, pentru a putea
permite ieș irea a patru persoane simultan ;
– modalit atea de realizare a drenajului și a canalizării pentru arenă ș i parking -ul
adiacent arenei (acestea fiind diferite î n functie de tipul de sol) ;
– posibilitatea și tipul racordării la utilităț i (elect ricitate, apă , gaze, canalizare),
acestea fiind un factor important în selecț ia terenului pentru amplasarea
constructiei ;
– în realizarea construcției se va ț ine cont de punctele cardinale, încercându -se
reducerea radiației solare directe asupra gheț ii;
– este impor tant modul de realizare al intră rii prin cipale deoarece aceasta formează
prima impresie a publicului; intrările de serviciu treb uie să fie largi pentru a putea
permite aprovizionarea cu obiecte voluminoase; totodata acestea trebuie ampasate
astfel încât să permită accesul maș inilor de mare tonaj ;
– aspectul arhitectural trebuie foarte bine proiectat pentru a se putea permite
întret inerea și reparaț ia; anumite idei arhi tecturale nu sunt numai scumpe și greu de
realizat, însă foarte des imposibil de renovat ;
– arena este în general de formă rectangulară, având un acoperiș rotunjit sau
drept, grinzile acoperiș ului pot fi realizate din lemn sau din metal ;
– arenele trebuie dotate cu telefoane pub lice, acestea fiind amplasate lângă ieș ire
sau pe holul principal ;
– pentru o aren ă de mare capacitate sunt necesare aproximativ 8 – 10 magazine tip
fast – food; în gen eral acestea trebuie amplas ate în cel e patru colturi ale arenei cat
și de-a lungul coridoarelor ;
– dimensiunea vestiarelor ;
– arena trebuie dota tă cu un cabinet de prim – ajutor ;
Funcționarea unui patinoar implică următoarele caracteristici: consum de energie,
costurile de funcționa re și climatul interior. Proiectarea și funcț ionarea unui
patinoar este unică și diferă foarte mult de o clădire obișnuită. Condiț iile termice
difera de la –50C la suprafața gheț ii, la +100C în tribune (stand) ș i la +200C în
zonele publice cum ar fi birourile sau v estiarele. Umiditatea interioară ridicată

aduce probleme de cor oziune pentru structurile din oțel, ș i degr adează calitat ea
aerului interior ( ex: apariția mucegaiului). Evident, într -un patinoar există
necesitatea unor echipe tehnice pentr u a controla climatul interior și consumul de
energie. Aplicâ nd tehnologii moderne, se poate reduce consumul de energie cu
până la 50%, astfel sc ăzând costurile de funcționare și crescâ nd calitatea climatului
interior.
Costurile energetice și problemele de mediu implică un înalt standard pentru
soluțiile tehnice alese, fără soluț ii eficien te costurile de functionare urmând să
crească , iar din punct de vedere al mediului vor fi soluții de scurtă durată. Pentru a
putea obț ine un sistem economic din punct de vedere e nergetic, sunt necesare
investiț ii majore la acest capitol:
Izolarea tavanului și pereț ilor exteriori
Sistemul frigorific eficient
Ventilarea mecanică
Sistemul de încălzire eficient
Dezumidificarea aerului
Izolorarea tavanului și pereț ilor exteriori permite un bun control al climatului
interior indiferent de cel exterior.
Sistemul frigorific este format din compr esor, condensator, vaporizator și țevile
de sub nivelul gheț ii. Din considerent e energetice căldura generată la condensator
poate fi utilizată pentru încă lzirea climatului interior. Sistemul frigorific este
principalul consumator de energie dintr -un pa tinoar. Compresoarele, pompele ș i
ventilatoarele utilizate pentru sistemul frigorif ic consuma aproximativ 50% din
totalul energiei electrice utilizate pentru un patinoar.
Ventilarea mecanică este utilizată pentru controlul climatului interior ș i a
condiț iilor termice, precum și pentru controlul umidităț ii din interiorul
patinoarulu i. Ventilarea este necesară atât în spațiile publice (vestiare, spaț ii
comerciale etc. ), precum și în holul principal. Pentru o bună eficiență trebuie ca
inflitrațiile de aer să fie reduse pentru u n bun control al aerului proaspăt introdus în
clădire. Î n timpul verii aerul exterior infiltrat implică un consum mai mare de
energie pentru sist emul frigorific ș i cel pentru dezumidificare, iar î n timpul iernii
infiltratiile de aer exterior implică un con sum mai mare de energie pentru încă lzire.
Încălzirea patino arelor se realizează tot prin sisteme de ventilare. Pentru aceasta se
va utiliza o cen trală de climatizare care va putea realiza amestecul (ae r exterior si
aer recirculat), încălzirea ș i dezumidific area. Se va realiza o importantă eficiență
energetică în c azul în care pentru încălzire se utiliză căldura cedată de sistemul
frigorific. Trebui e avut în vedere că o arenă multifuncțională necesit ă un sistem
secundar de încălzire pentru situația în care se desfășoară alte activitati care nu
necesită pornirea cent ralei frigorifice.

Dezum idificarea aerului este necesară deoarece umiditatea produce c orodarea
structurilor de oț el, putrezirea structurilor de lemn și degradarea calităț ii climatului
interior.
Pentru a reduce costurile de funcț ionare ale unui patinoa r trebuie reduse costurile
energetice ale arene i. În î ncercarea de a reduce consumul energetic trebuie avut în
vedere tipul construcț iei, tipul centralei frigorifice și modul de ventilare ș i
dezumidificare a aerului interior.

II.4. Functi unile patinoar ului
Pentru proiectarea unui patinoar trebuie înțelese diferențele î ntre acest tip de
clădire și alte tipuri de construcți. Principalele diferenț e sunt:
Variații mari de temperatura în aceeași încăpere, î ntre –40C si +240C, în
acelaș i timp aceste temperaturi trebuie să fie stabile ș i bine controlate
Aceasta fluctuație a temperaturii generează umiditate; aceasta trebuie
redusa la minim ;
Reducerea infiltratiilor de aer exterior este mai importantă decât izolarea
termică a c lădirii;
Este recomandabilă reducerea la minim a suprafeței vitrate a clă dirii pentru
reducerea costurilor de functionare ;
În cazul proiectă rii unui patinoar de mici dimensiuni trebuie avută î n vedere
posibilitatea ext inderii ulterioare a ac estuia. Î n aceasta situatie trebuie luate in
considerare urmatoarele considerente tehnice:
Dimensionarea sistemului frigorific ;
Structura de susț ine trebuie supradimensionată pentru a putea primi sarcinile
ulterioare extinderii (ex: fundație, stâlpi de rezistență );
Anvelopa clădirii să fie măcar în parte demontabilă;

Pentru pro iectarea unui patinoar trebuie îndeplinite condiț iile impuse de IIHF:
cel puțin o suprafață de gheață cu dimensiunile de 60×30 m înconjurată de
mantinelă și geam de protectie și minim 1.5m î n exteriorul mantinelei .
patru vestiare inclusiv toalete, dușuri ș i dulapuri pentru obiecte personale ;
doua birouri pentru antrenori ;
un vestiar p entru arbitri inclusiv toalete și duș uri;
două uscătorii;
un hol de intrare , casă de bilete ;
cabinet medical ;
încăpere destinată întreț inerii tehnice ;
spațiu depozitare ;
spații teh nice pentru sistemele mecanice ș i electrice ale cladirii ;
tribune pentru minim 500 spectatori ;

toalete publice ;
restaurant ;

TIPUL ÎNCĂ PERII
SUPRAFATA [m2]

Încăperea principală 2100 Restaurant 132 Vestiare (4) 30 Cabină arbitrilor 18 Uscătorie (2) 4 Cabinet medical 15 Depozit de echipamente 8 Spațiu tehnic 50 Mașină refacere gheață 50 Garderoba public 20 Vestiare public (2) 10 Lobby intrare 70 Birouri 20
Decizia de a încălzi o arenă depinde în mare măsură de natura și tipul
activităților ce se desfășoară. Î n multe arene de mici dimensiuni să se încălzească
doar o parte din vestiare și casa de bilete. În altele se încălzește și holul sau zona
din imediata apropiere de intrarea principală . Proie ctul arenei poate include o sală
deschisă deasupra acestui hol î ncălzit, sala care la rândul ei este încălzită. Cei mai
mulți deținători de patinoare consideră că pricipala atracț ie este spectacolul oferit,
deci iau decizia unei încălziri parțiale. Totuși datorită televizării și a altor
posibilităț i de a petrece timp ul liber este recomandat ca ș i arenele de mici
dimensiuni să fie încălzite. Centrala utilizată la în călzirea acestor spat ii largi
genereaza aer cald, apă caldă sau abur .
La cealaltă extremă se află marile arene cu un public numeros unde trebuie
realizat un sistem de încălzire foarte complex. încălzirea se realizează majoritar
prin ventilo -convectoare. Tot î n cadrul marilor arene trebuie avută î n vedere în
etapa de proiectare și căldura importantă degajată de masa de oamen i. Deci și la
proiectarea instalației frigorifice trebuie luată în calcul temperatura interioară din
arena. În arenele d e dimensiuni medii se utilizează o sursa suplimentară de
încălzire bazată pe energie electrică sau gaz.

Încălzirea birourilor și vestiarelor î n arenele de mici dimensiuni se realizează cu
ajutorul unui boiler proiectat în acest scop, î n timp ce o unitate independentă
asigură necesarul frigorific.
Apa caldă este utilizată în special pentru duș uri, însă poate fi utilizată și pentru
încălzire sau curățire. Depinzâ nd de proiectul arenei se poate uti liza un singur
boiler pentru dușuri, sau boilere separate î n cazul celorlalte nece sități. Un rezervor
cu o capacitate de 1,5 m3 este s uficient pentru necesarul de apă caldă de la duș uri.
Un boiler de apa caldă este necesar și pentru mașina care reface suprafața gheț ii.
Iluminarea patinoar elor se real izează cu lă mpi incandesc ente, cu vapori de
mercur sau lămpi fluorescente. Î n toate aceste domen ii s-au realizat mari progrese
în ultima perioada iar alegerea unuia dintre el e se va realiza doar prin dorinț a
beneficiarulu i. Alegerea corpurilor de iluminat depin de de iluminarea minima
necesară pentru arenă și de înălțimea de atâ rnare a acestor corpur i. Iluminarea
depinde ș i de utilizare a camerelor de filmare. Instalația frigorifică trebuie să ia în
considerare și caldura generată de corpurile de iluminat. Vo psirea pardoselii
înaintea primei înghetari adaugă o reflexie puternica, ceea ce î nseamna reducerea
necesarului de flux luminos. Totodata este necesara o iluminare m edie constanta pe
toata suprafaț a patinoarulu i. Din motive de evacuare î n caz de incendiu t rebuie
amplasate lămpi de semnalizare la ieșirea din sală, indicându -se clar locurile de
ieșire din arena. Toate termostatele, î ntreruptoare le electrice sau aparatura
asemănătoare trebuie protejate împotriva atingerilor întâmplă toare.
Majoritatea arenelor sunt dotate cu un minim de patru vestiare. S -a constatat că
un numă r de doar doua vestiare este insuficient pentru a satisface necesitatile unui
program activ. Majoritatea sunt dotate c u un numar de 6 – 10 vestiare. Î n cazul
unei arene de hoche i se cunoaște că un vestiar este oc upat tot timpul de echipa
locală; cele lalte vestiare s unt necesare pentru a putea susț ine echipele de juniori din
localitate. Un singur vestiar trebuie dimensionat pentru un numar mediu de 24 de
persoane.
Mate rialele utilizate pentru pardoseală trebuie să suporte lama patinelor. Se pot
utiliza pardose li din beton, lemn masiv sau plă ci ceramice acoperite de b enzi din
cauciuc. S -a dovedit că cel mai bun mod de realiz are al pardoselilor este din plă ci
asfaltice, a cestea fiind cele mai economice ș i cele mai rezistente. Pardoselile din
beton neacoperite sunt total neadecvate deoarece produc stricarea lamelor
patinelor, totodata f iind o sursa constanta de praf și murdărie. Î n plus aceste
pardoseli din beton sunt total inestetice.
Plafoanele realizate din lemn sau alte materiale dure sunt de preferat
plafoanelor false sau ghips -cartonului deoarece acestea suportă invariabil pagube
datorită croselor de hoche i. Reparaț iile ar fi costisitoare, iar aspect ul ar avea de
suferit; din a cest motiv se prefera o investiț ie mai mare pentru reali zarea acestor
plafoane. Lămpile trebuie protejate împotriva ș ocurilor, cel mai indicat procedeu

fiind folosirea fibrei de sticlă . Pe tavan nu trebuie s ă fie expuse nici un fel de
conduct e.
În general arenele au o sală de duș pentru fiecare vestia r, însă există și arene de
mici dimensiuni în care nu există duș uri. Totodată este o practică uzuală de a
proiecta o singură sală de duș uri la doua vestiare . Se vor lua in considerare
armă turi automate reglate la o perioada de 30 de secunde, pentru economisirea
apei. Umiditatea ș i condensul vor cre a probleme in cazul plafonului și pereț ilor;
din acest motiv se vor utiliza diverse materiale pentru a combate aceast a problema:
materiale cerami ce și plastice sau pereț i din beton vopsit . Conductele nu trebuie să
fie expuse înafară de capul de duș. Este necesară utilizarea unui ventilator pentru
evacuarea umiditati i.
Orice arena, indifer ent de capacitate trebuie dotată cu toalete publice. În arenele
de mică capacitate trebuie amplasate lângă holul principal. În arenele de
dimensiuni medii sau mari toaletele sunt amplasate în mai multe locaț ii ale arene i.
Împărțirea în toalete pentru barbați ș i femei depinde de tipul publicului target. Spre
exemplu, pentru o arena cu o capacitate de 2500 de locuri sunt necesare
urmă toarele tipuri de grupuri sanitare: 5 – 11 pisoare, 4 – 8 toalete ș i 4 – 7 chiuvete
pentru barbati si 5 – 10 toalete și 4 – 7 chiuvete pentru feme i. Toaleta femeilor
trebuie dotata de asemenea cu o anticameră î n care trebuie amplasată o oglindă de
mari dimensiuni ș i un raft pe un perete.
Ca accesorii pen tru toalete nu se recomanda uscătoarele de mâini deoarece în cazul
în care ar ena este aglomerata, se formează cozii pentru uscare. Cea mai utilizată și
mai bună metodă pentru uscare sunt prosoapele de hârtie însă acestea sunt
principalul motiv pentru infundarea toaletelor, de ci trebuie o monitorizare atentă a
acestora.
Aprovizionarea ar trebui realizat ă printr -un cap ăt al arenei pen tru depozitul
încălzit în care se pă strea ză echipamentul de curățare a gheț ii. Totodata această
încăpere trebuie să beneficieze de o sursa de apă caldă. Acest spaț iu trebuie s ă fie
de aproximativ 50 m2 și trebuie separat de zonel e publice. Echipamentul de
curățare a gheț ii trebuie să aibă acces c ătre suprafața de gheață .
În ultima perioadă se încearcă eliminarea tuturor ferestre lor exterioare, motivul
fiind că majoritatea evenimentelor sportive au loc seara, deci nu exista nici o
justificare pentru uti lizarea lor. Aceasta eliminare prezinta un avantaj deoar ece se
elimina costurile de curățire și costurile de înlocuire î n caz de vandalism. Altfel,
sunt preferate ferestrele din fibra de sticla s au plexiglas (datorita rezistenței
ridicate) pentru vestiare și în încăperile î n care lum ina naturală este considerată
esențială .
Utilizarea jgheaburilor și burlanelor este importantă în anumite locații deoarece
ajută la eliminarea problemei cu apă curgând pe ușile exterioare și îngheț area ei,

cauzâ nd pagube. Se pot utiliza cabluri electrice p entru încălzirea jgheaburilor și
burlanelor pentru prevenirea îngheță rii apei.

II.5. AMPLASAMENTUL ARENEI – CERINTE IMPUSE ASUPRA
CALITATII SOLULUI
Patinajul este considerat o activitate recreațională. Astăzi, datorită
evoluț iei tehnologice, majoritatea patinoarelor funcționează pe întreaga durată a
unui an. În trecut un patinoar funcț iona doar pe o durata li mitata de 6 luni (durata
normală a unui sezon de patinaj) . Din experiență se știe că este necesar să se
cunoască încă de la î nceput ( înainte să se înceapă construcția și să se aleagă
caracteristici le mecanice ale sistemului) dacă patinoaru l este construit pentru o
durată de funcț ionare de 6 luni sau un an. Sco pul acestui capitol este de a scoate in
evidenta cateva piedici ce pot apă rea pe parcursul construirii pa tinoarelor, din ce
motive apar ș i cum pot fi evitate.
Dupa cum s -a mai menționat, este absolut necesar să se cunoască durata de
funcționare a unui patinoar, 6 luni sau un an. Acest lucru este atât de important
deoarece încercarea ulterioară de creștere a duratei de functionare de la 6 luni la un
an poate avea rezultate negative. În trecut s -a remarcat că în urma modificării
duratei de funcționare pe suprafața de gheață au apărut anumite crăpă turi cauzate
de denivelar e. Astfel stratul de gheață a devenit inutilizabil. Î ntr-un patinoar
artificial, saram ura sau agentul frigorific din țevile care asigură formarea pistei de
gheță sunt menținute la o temp eratură î ntre –80C și –90C. În cazul în care nu există
nici o pregătire specială, î n stratul de sol d e sub pista î ncep e procesul de congelare.
Depinzând de tipul și compoziția acestui sol procesul de îngheț poate atinge
diverse limite. Î n cazul patinoarelor cu durata de funcționare de 6 luni, după
termin area sezonului sistemul se oprește, avâ nd ca efect decongelarea solulu i. În
cazul patinoarelor cu o durată de funcționare de un an această decongelare nu are
loc, având ca efect înghețarea din ce în ce mai adâncă în stratul amplasat sub pistă.
Când apa îngheață și își mărește volumul rezultă și o mă rire a vol umului solului,
rezultând și mărirea neuniformă a suprafeței de gheață . Alte efecte negative ale
acestei expansiuni sunt si efectele mecanice (de distrugere) asupra solului, efecte
ce pot pune in pericol stabilitatea intregului patinoar.
Alegerea locului de amplasare a arenei e ste important. Se poate vedea că apa
este un produs periculos î n funda ția de sub un patinoar cu durată de funcț ionare de
un an. Deci se pune problema de alegere a locului de amplasare unde u miditatea
din sol este minima, ș i de aseme nea trebuie luate măsuri de a menține solul de sub
fundație că t mai uscat. Este recomandat s ă se realizeze un număr adecvat de găuri
în sol, și teste ale solului, pentru a se putea determ ina cu exactitate nivelul apei ș i
natura solulu i. Trebuie evitate solur ile cu pânză freatică aproape de suprafață ,
solurile argiloase (care pot cauza probleme de drenaj). Izvoarele subterane sau

solurile in stabile pot genera probleme a căror rezolvare necesită cheltuieli masive.
Din aceste motive este recomandabilă o testare riguroasă a solului înaintea
demară rii construc ției.
Stratul de sub suprafața de gheață este rece, având ca efect atragerea umidită ții.
Din cauza ef ectului capilar pe care suprafața de gheață îl exercită asupra umidităț ii
din sol, care în final va deveni ghea ță, solu ția problemei constă î n combinare a mai
multor metode de construcție ce vor cuprinde urmă toarele:
– asigurarea pă trunderi i unei umidit ăți minime î n stratul de sub ghea ță;
– oprirea pă trunderii frigului generat de ghea ță în stratul de dedesubt, fie pri n
izolare, fie printr -o instalație de î ncălzire prin țevi introduse î n acest strat;
– instalarea suprafeței gheții deasupra stratului astfel încât să fie eliminat e fectul de
congelare datorat gheț ii.
Multe locații sunt nefuncț ionale pentru un patinoar obișnuit din cauza pâ nzei
freatice foarte apropiate de nivelul solulu i. Pentru obținerea unei suprafețe de
gheață satisfăcă toare este necesară formarea unui s trat intermediar adecvat. Există
mai multe tipuri de instalaț ii pentru patinoare construite în apropierea lacurilor sau
râurilor, a căror pistă este susținută de stâlpi de beton la câț iva metri deasupra ape i.
Compoziția s olului este importantă, și orice suprafață argiloasă (neporoasă) trebuie
înlăturată pentru a evita posibilitatea cr eării unor reț ineri de apa imediat sub
suprafața gheț ii. În general orice s trat de material aflat sub pistă trebuie să fie poros
pe o adâ ncim e de aproximativ 1,2 metr i. Dacă materialul de sub stratul poros de
1,2 metri este neporos, pentru acesta trebuie asigu rat drenajul iar apa colectată
trebuie evacuată .
Orice material poros este în principiu satisfăcător pentru utilizarea î n cadrul
celor 1,2 metri necesari sub suprafața gheț ii. Însă pentru î ndepl inirea celor mai
exigente cerințe în ceea ce priveș te calitatea, argila existentă sau materi ale similare
neporoase trebuie înlăturate până la adâ ncimea de 1,2 metr i. Pentru suprafața
argiloasă rămasă după excavare se realizează un sistem de drenaj. La acest nivel se
adaugă un strat de pietriș de 0,9 metri deasupra că ruia se așează un pat de nisip fin
de 0,3 metri care trebuie tasat și netezit. Aceasta operațiune asigură o suprafață
plană pentru montarea stratului izolator.
Izolaț ia de sub conductele care asigură refrigerarea este din ce în ce mai des
folosită . Trebuie a vut în vedere ca stratul izolator folosit să fie neabsorbant. Stratul
izolator nu împiedică total transferul de căld ură ci doar îl amortizează . Din ace st
motiv este necesar ca în anumite cazuri să folosim anumite sisteme de încălzire
prin pardoseală .
Cele m ai utilizate metode de încă lzire prin parod oseală sunt:
– grila electrică de încălzire montată în stratul de sol de sub patinoar;
– sistemul de circulație unui agent de încălzire printr -o rețea de conducte montate
în stratul de sol de sub patinoar;

– canalel e de ventilare de sub pardoseală, dacă este posibil co nectate la un sistem
de circulație forțată a aerulu i;
La o primă vedere , utilizarea unui a dintre aceste sisteme poate părea
costisitoare, î nsă dacă sunt proiectate corect nu este necesară pentru încălzire decât
căldura deșeu produsă de instalația frigorifică (condensator ș i compresoare).

II.6. Sistemul utilizat pentru producerea frigului artificial
Utilizarea eficientă a resurselor energetice a devenit un aspect important î n
dezvoltarea instalațiilor necesare funcționării unui patinoar. Î n clipa de ța se pot
incorp ora suficiente măsuri de conservar e a energiei încă din stadiul de proiect. În
cazul proiectării unui patinoar trebuie ț inut cont de anumite valori necesare (aer
proaspă t, temperatu ri minime/maxime), prezentate în urmă torul tabel:

TIP SPORT TEMPERATURA
AERULUI IN
PATIONOAR (0C) TEMP.
GHETII
(0C) UMID.
REL.
MAX
(%) CANTITATEA
MINIMA DE
AER
PROASPAT
(l/s/om)

PATINOAR
(h=1,5m) TRIBUNA
HOCHEI JOC + 6 +10..+15 -5 70
4..8/spectator
ANTRENAMENT + 6 +6..+15 -3 70 12/jucator PATINAJ
ARTISTIC COMPETITIE + 12 +10..+15 -4 70 4..8/spectator ANTRENAMENT + 6 +6..+15 -3 70 12/patinator
ALTELE – + 18 + 18 – – 8/persoana

II.6.1. Variab ile care influentează instalația frigorifică
Proiectarea instalaț iei frigorifice depinde de mai mul ți factori:
– activităț ile propuse p entru patinoar: factorul de bază care influențează proiectarea
instalației frigorifice, după cum influențează și proiectul î ntregii arene. Din acest
punct de vedere este necesar să se cunoască dacă arena va fi folosită pe timpul
iernii și pentru activități la care nu este necesară gheața și care va fi regimul de
funcț ionare pe timpul veri i.
– dimensiunile s uprafeței de gheață: lățimea și lungimea stratului de gheață sunt
factorul principal î n proiectarea instalatiei frigorifice.
– lungimea sezonului: proiectarea instala ției frigorifice depide în mare măsură ș i de
lungimea perioadei pentru care stratu l de gheață este necesar; cu cât perioada este
mai lungă, cu atâ t necesarul frigorific este ma i mare. Acest factor este cu atât mai
important da că arena și desfășoară activitatea pe perioada de vara.

– tipul clădirii: proiectul clă dirii poate inf luența instalația frigorifică dacă arena este
sau nu izolată, dacă acoperiș ul este construit pe baza de lemn sau oțel și trebuie
luate măsuri speciale î n cazul barierelor de vapor i;
– necesităț ile electrice: sursa de electricitate și puterea electri că instalată vor
influenț a necesarul frigorific ;
– agentul frigorific: se pot u tiliza mai multe tipuri de agenți frigorifici, cei mai deși
întâlniț i fiind amoniacul sau freonul ca agent principal. Se poate cere utilizarea
unui agent secundar cum ar fi glicolul sau saramura dacă este necesară înlocuirea
rapidă a suprafeței de gheața în timpul sezonului de iarnă .
– materialele folosite la pardoseală: după cum s-a mai menț ionat cele mai utilizate
materiale sunt betonul sau nisipul tasat, iar materialele asfaltice nu sunt
recomanda te. Conductele prin care circulă refrigerantul po t fi din material plastic
sau oțel depinzâ nd de mat erialele utilizate la pardoseală . Toate aceste materiale vor
influența transferul de căldură .
II.6.2. Tipuri de instalatii frigorifice utilizate
În general toate fluxurile energetice sunt corelate de centrala frigorifică. Aceasta
consumă aproximativ 50% din totalul energiei e lectrice folosite pentru o arenă. În
faza de proiectare se poate alege un sistem direct sau indir ect pentru răcire. Într -un
sistem direct țevile care produc formarea gheții au rolul de vaporizator în instalația
frigorifică, iar î ntr-un sistem indirect se folosește un schimbator de căldură. Î n
cazul sistemului indire ct randamentul este mai scazut î nsa se pot folosi agenț i
frigorifici toxici (amoniacul), iar volumul de agent frigo rific este considerabil
redus. În urmă torul ta bel sunt prezentate avantajele și dezavant ajele celor două
sisteme:

SISTEM EXPANSIUNE DIRECTA SISTEM INDIRECT

+ Eficienta energetica Utilizare componente sistem ready –
made
+ Sistem simplu Volum refrigerant redus
+ Utilizabil cu orice tip de agent
frigorific
– Imposibil de realizat cu anumiti
agenti frigorifici Eficienta energerica redusa fata de
sistemele cu expansiune directa
– Costuri ridicate – Proiectare si exploatare dificila
În prezent există tendința de a se folosi agenț i frigorifici naturali (amoniac, dioxid
de carbon) sau HFC -uri cum ar fi R134a, R404A ș i R407a.
Există patru tipuri de sisteme utilizate:

amoniac/saramură
freon/saramură
expansiune directă amoniac
expansiune directă freon
Înainte de a detalia cele patru sisteme, trebuie menționat că saramur ă înseamnă
orice substanță care nu îngheață sub temperatura de 00C. Cele mai utilizate soluț ii
sunt clorura de calc iu, clorura de sodiu, glicolul ș i alcoolul.
sistemul care utilizează amoniac/saramură : este cel mai utiliz at sistem pentru
producerea gheți i. Instalația frigorifică funcționează după un ciclu amoni acal,
răcind saramura care circulă prin țevile de sub stratul de gheață. Acest sistem
utilizează conducte din oțel pentru ciclul amoniacal ș i cond ucte din plastic pentru
circulaț ia saramuri . Mai mult de 98% din totalul patinoarelor folosesc conducte de
plastic sub suprafaț a patinoarulu i.
sistemul care utilizează freon/saramură: are același principiu de funcționare
înlocuind amoniacul cu freon. Acest s istem este mult mai popular pentru piste mai
mici de curling. Pentru suprafeț e de p ână la 750 m2 se poate utiliza și amoniac și
freon. În cazul în care instalația frigorifică nu este utilizat ă pentru patinoar pe timp
de vară, ea poate fi folosită ca centra lă pentru aerul co ndiționat din restaurante sau
săli de conferință .
sistemul cu expansiun e directă a amoniacului: acest sistem este î n general evitat
deoarece poate pune probleme de control a temperaturi i
sistemul cu expansiune directă a freonului: aceste tipuri d e sisteme sunt foarte
rare. Mulți ingineri consideră că expansiunea freo nului reprezintă o problemă de
distribuție în țevile de sub stratul de gheață . Aceste probleme pot conduce la o
gheață „moale” și la probleme greu de rectificat.
II.6.3. Cerinte impuse instalatiei frigorifice
În general necesarul frigorific pentru patinoare standard este de aproximativ
300-350 kW. Dimensionarea se face în funcție de sarcina termică necesară, iar în
continuare sunt prezentate câ teva compon ente ale nece sarului total de căldură :
– răcirea suprafeței de gheață până la temperatura de funcționare î ntr-o durată
limitată de timp (î n gene ral 48 de ore). Sarcina necesară depin de de temperatura
ambientului și de temperatura pe care dorim să o obținem î n pista .
– Radia ția termică între suprafața gheții și celalalte suprafeț e
– Transferul de căldură prin convecție între suprafața răcită ș i aerul interior .
– Căldura latentă de condensare a vaporilor de apă din aerul interior pe suprafața de
gheață.
II.6.4. Exemplul schematic al unei centrale frigorifice
Instalaț ia frigorifică cuprinde condensatorul, vaporizatorul, compresorul,
ventilul de laminar e, pompele de agent frigorific și sistemul de automatizare și
control al instalaț iei.

În instalațiile frigorific e se utilizează în general două tipuri de compresoare:
compr esoare cu piston și cilindru ș i compresoa re cu ș urub. În majori tatea cazurilor
acestea sunt acț ionate electric. Pentru un siste m frigorific se folosesc cel puțin două
compresoare, atât pentru efic iență și flexibilitate în exploatare, cât și pentru
protecț ie în caz de defect.

II.7. Climatizarea aerului interior ș i caracteristici ale strat ului de gheață
II.7.1. Climatizarea aerului interior
Pentru condiț ii optime ale climat ului interior este recomandabilă folosirea u nui
sistem de ventilare mecanică . Centrala de climatizare poate avea rol multiplu:
– introducere aer proaspăt ș i ventilare (aer conditionat)
– dezumidificarea aerului interior (eliminarea fenomenelor de ceață ș i conde ns)
– încălzirea arenei
Calitatea ae rului interior poate fi afectată de prezenț a oamenilor, mater ialele
folosite pentru construcție ș i mașina folosită pentru curățarea și nivelarea gheții (în
cazul în care aceasta nu este actionată electric).
Umiditatea aerului apare datorită degajărilor de la ocupanți, vaporiză rii ap ei
folosite pentru formarea gheții și degajă rilor de la m așina folosit ă pentru curățarea
și nivelarea gheț ii. Dar cel mai ridicat aport de umiditate î l are aerul ex terior
introdus p rin ventilare și prin infiltraț i.
Umiditatea excesivă a aerului crește riscul deteriorării structurii de lemn, și
corodării suprafeț elor metalice, având ca rezultat scăderea duratei de existență a
arenei și, deci, o creștere a costurilor de mentenanță . Umiditatea ridicată a aerului
afectează calitatea acestuia, existând posibilitatea dezvoltării unor bacterii și
ciuperci (î n principal muc egai). În urmă toarele tabe le sunt prezentate valorile de
încadrare a temperaturii ș i umiditatii aerului pentru evita rea problemelor descrise:
TEMPERATURA GHETII ( 0C) UMIDITATEA REL . MAXIMA (%) Temperatura si umiditatea pentru evitarea formarii cetii 5 90 10 80 15 70 20 60 Criterii care implica deteriorarea elementelor din lemn Putrezire 50..5 >90..95 Mucegai 55..0 >75..95 Criteriu care implica coroziunea metalelor >0 >80

În general se utilizează două metode pentru dezumidificarea aerului:
– răcirea aerului până la o temperatură sub valoarea punctului de rouă . În acest caz
aerul se trece printr -o baterie de răcire, cauzâ nd ast fel condensarea vaporilor de apă
și eliminarea lor. Bateria de răcire poate fi integrată în centrala de ventilare ș i
climatizare .
Eliminarea ce ții și condensulu i: Pentru a vedea cum se elimină ceața și
condensul, trebuie mai întâi să examinăm factorii care cauzează aceste efecte:
– aerul poate reține umezeala, î n special aerul cald ;
– aerul deplasat dintr -o parte în alta a arenei este î nlocu it cu un alt aer aflat la o altă
temperatură
– punctul de rouă este cel care indică saturația de umiditate din aer. Când acest aer
intră în contact cu o suprafață mai rece se produce condensul ;
– gurile de ventilare nu amelioreaz ă situația, dimpotrivă, o î nrăutăț esc;
– folosirea barierelor de vapori încetinește proces ul de formare al ceții ș i
condensului, dar nu elimina definitiv aceste efecte.
De fapt presupunerea de baz ă este că atunci c ând aerul cald intră în contact cu o
suprafață rece se produce condensul. Ceaț a este un alt tip de condens. Se formează
din ace leași cauze, însă ea nu se prezintă sub forma unor picaturi de apa, ci sub
forma unor vapori vizibil
Eliminarea acestor efecte poate fi rea lizată utilizâ nd o baterie de dezumidificare,
în care temperatura aerului este scăzută sub cea a punctului de ro uă, realizâ ndu-se
condensarea vaporilor conținuți ș i eliminarea lor. De zumidificarea poate fi
realizată și chimic, utilizâ ndu-se materiale absor bante (acestea se pun în contact cu
debitul de aer și rețin vaporii de apa conț inuți).
II.7.2. Formarea și într eținerea stratului de gheață
Realizarea primului strat de gheață: după ce se instalează țevile prin care circulă
agentul frigorific, suprafaț a pat inoarului va fi perfect nivelată. Nivelul neted al
gheții trebuie menținut. Variația grosimii gheții poat e produce diferențe de
temperatură la nivelul suprafeței de gheață .
Patinoare a căror suprafață intermediară (dintre tevi ș i gheață) este constituită
din nisip tasat: deasupra țevilor se î ntinde un strat foarte neted de nisip. Pentru a
putea îngheța acest strat se toarnă apa astfel încât ea să ajungă până la nivelul
tevilor. Dupa ce apa a patruns întreagă suprafaț a de nisip se po rnește sistemul de
refrigerare.
Patinoare cu suprafață intermediară permanentă: acestea au suprafață de sub
gheață form ată din beton. Suprafața de beton se răcește până la temperatura de
îngheț (200F). Apa necesară formării gheț ii se pulverizeaz ă foarte fin astfel î ncât ea
să îngheț e instantaneu . Pulverizarea trebuie realizată cu ajutorul unor duze fine în
straturi succesi ve, asigurându -ne că apa este deja înghețată înainte de a aplica noi

stratur i. Se continuă pulverizarea până la obț inerea grosi mii dorite evitând apariția
deformă rilor.
După ce se îngheață apa de deasupra țevilor ș i a stratu lui de beton sau nisip,
suprafața gheții este vopsită în alb. Peste vopsea se pulverizeaza apa astfel încât
aceasta să se fixeze. După fixare se trasează liniile ș i cercurile.
Grosimea gheții trebuie să fie foarte bine controlată astfel încât să nu
depășească 4 -5 cm. Depășirea grosimii recomandate a gheții necesită temperaturi
mai scăzute de răcire la nivelul ț evilor. Ast fel, solicitarea excesivă a
echipamentelor de răcire implică un consum energetic neprevăzut rezultâ nd costuri
suplimentare.
Calitatea gheții precum și uni formitatea suprafeței sunt două caracteristici
esenț iale pentru un pa tinoar funcțional. Mașinile de refacere a gheț ii sunt folosite
zilnic pentru a menține gheaț a la un nivel optim patinajulu i. Aceste util aje sunt
dotate cu o lama care îndepărtează un stra t fin de gheață ș i un dispozitiv de
colectare a fulgilor de gheață rezultat . Aceștia sunt depozitați ulterior într -un spaț iu
exterior patinoarulu i. Stratul îndepărtat de gheață se reface imediat cu ajuto rul unor
rezervoare de apa caldă atașate maș inilor de refacere a gheti i. Apa nu numai că
readuce stratul de gheață la grosimea in ițială, dar îi acopera și imperfecț iunile
cauzate de lamele patinelor.
Încăperea în care se retrag mașinile de refacere a gheții este echipata cu
robineți de apă pentru aprovizionarea permanentă. Rezerva de apa caldă trebuie să
aiba 180F și să se realimenteze cu aproximativ 600 de litri pe ora. Aceste spaț ii
trebuie să fie dotate cu un sistem de drenaj prin pardoseală, astfel încât apa rămasă
în rezervoare și fulgii de g heață îndepărtați să se evacueze pe loc, iar mașinile să
nu părăsească arena. Pentru ca acest lucru sa fie posibil trebuie sa existe canale de
colectare a apei sub încăperea mețtionată .

Concluzie
Practicarea activit ății de patinaj î n scopuri recreative și sportive se poate realiză
în condițiile în care exist ă diverse și suficiente funcț iunii în acest sens, pentru a
satisface cerințele unui segment cât mai mare de vizitatori sau sportivi. Pentru ca
serviciile oferite s ă fie complete, diversele amenaj ări trebuie s ă fie însoțite de o
bogat ă ofert ă de alimentație, transport și divertisment. Totodat a, accesul și
parcările trebuie dezvoltate în pas cu cerințele.
În urma analizei datelor și a modului î n care s unt tratate patinoarele din
România ar trebui luate mă suri pentru practicare a disciplinelor sportive ce se
încadrează î n acest program în scop recreativ.

Bibliografie

Broto Carles – Architecture on sports facilities

Dunbar Poole – History of Ice Skating Rinks – Ice & Refrigerations systems

International Ice Hockey Federation – Ghidul proiectarii patinoarelor

CanmetENERGY – Comparative Study of Refrigerations Systems for Ice
Rinks

Howard Shubert – Architecture on Ice: A History of the Hockey Arena

Normativ privind proiectarea salilor de sport din punct de vedere al cerintelor
legii 10/1995