Stud.arh. Adrian ILIESCU [603359]

Universitatea Spiru Haret din București
Facultatea de Arhitectură

Stud.arh. Adrian ILIESCU

Restaurarea, conservarea și valorificarea
monumentelor istorice de tip fortificație din România

Îndrumătorul lucrării teoretice: Lect.dr. arh. Sidonia TEODORESCU
Îndrumătorul de diplomă : Prof .dr.arh. Sorin MINGHIAT

Anul universitar 2016 -2017

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
1
Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………… ………………………… …… pag. 3
Capitolul 1. Generalități privind restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor
istorice………………………………………………………………………………….. ……….. ……………….. …. pag. 5
1.1. Monumentele istorice din România ………………………………….. …………….. …………. …… pag. 5
1.2. Categorii de monumente istorice ……………………………………….. ………………………… …. pag . 6
1.3. Clasarea și declasarea monumentelor istorice …………………….. ………. ………………… …. pag. 6
1.4. Componentele monumentului istoric ……………………………………. ……………………….. … pag. 7
1.5. I ntervențiile ce pot fi efectuate asupra monumentelor istorice ………… ……………… …… pag. 8
1.6. Degradarea monumentelor istorice ……………………………………….. ………………………… . pag. 8
1.7. Restaurarea și consolidarea edificiilor sau a monumentelor istorice ………………… …… pag. 10
1.8. Materiale folosite pentru restaurarea monumentelor istorice …………… …………………… pag. 11
1.9. Acțiunile de protecție a monumentelor istorice ……………….. …………………………………. pag. 12
Capitolul 2. Cazuri concrete de monumente istorice restaurate, conservate și
valorificate .. ………………………………………………………………………………………………………… . pag. 14
2.1. Cetatea Alb a Carolina ………………… …………… ……………………… ……….. ……………. ……. pag. 14
2.1.1. Scurt istoric …………………………………………………………………………… ……………………. pag. 14
2.1.2. Starea actuală a monum entului istoric, după finalizarea lucrărilor de restaurare . ….. pag. 15
2.2. Cetatea Deva …………………………………………………………………… ……………………….. …… pag. 21
2.2.1. Scurt istoric ………………………………………………………………………………………….. …….. pag. 21
2.2.2. Starea actuală a monumentului istoric, după finalizarea lucrărilor de restaurare …… pag. 22
Capitolul 3. Monumente istorice – subiectul reabilitării și cons olidării ……………….. ……… pag. 29
3.1. Fortul 13 Jilava ………………………….. ……………………….. ……………… ………………… ……. pag. 29
3.1.1. Scurt istoric ………………………………………………………………………………………….. …….. pag. 29
3.1.2. Starea actuală a monumentului istoric……………………………………………………………. .. pag. 32
3.2. Cetatea Carsium ………………………. ……………. ……………………………… ……………… ……. pag. 37

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
2 3.2.1. Scurt istoric …………………………………………………………………………… ……………………. pag. 37
3.2.2. Starea actuală a monumentului istoric……………………………………………………………… pag. 38
Capitolul 4. Concluzii …………… ………………………………………………….. …………………………. pag. 42
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………………….. pa g. 45

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
3
Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de
tip fortificație din România

Introducere
Această lucrare cuprinde două situații concrete în care a avut loc reconstruirea, protejarea
și revita lizarea unor monumente istorice și alte două cazuri concrete în care se dorește acest lucru.
Soluțiile adoptate pentru acest amplu proces diferă de la o țară la alta, avându -se în vedere situația
specifică a fiecărei țări, cum ar fi numărul de date statistice, calitatea construcției actuale, interesele
populației și beneficiile clădirilor istoric e și ale siturilor1.
Restaurarea monumentelor istorice reprezintă, de fapt, reconstruirea acestora și
revitalizarea, urmărind cu grijă recuperarea formelor arhitectonice originale, consolidarea și
punerea acestora în valoare, însă fără a se permite încerc ări suplimentare cu scopul
„înfrumusețării”, „înnobilării”, sau „modernizării” monumentelor istorice care trebuie înțelese ca
o mărturie a autenticității ep ocii în care au fost realizate2.
În prezent, de actualizarea permanentă a registrului monumentelor istorice protejate se
ocupă administrația, ca urmare a explorării clădirilor ce merită să fie protejate, cu scopul de a fi
ulterior clasificate ca fiind monumente istorice. Cercetarea științifică în domeniul restaurărilor
implică cunoștințe v aste de istori e a monumentului, cu scopul de a putea oferi informații relevante,
preluate din literatura de specialitate. Cercetarea în ceea ce privește reconstruirea, protejarea și
revitalizarea unor monumente istorice implică cunoașterea descrierilor acestora din literatura de
specialitate, a reprezentărilor gr afice existente și a fotografiilor disponibile cu acestea. Mai mult
decât atât, sarcinile arhitecturale implică atât măsurătorile monumentelor, cât și proiectarea și
execuția reconstrucției (lucrări de reabilitare, picturi murale – picturile de pe diverse monumente
istorice, sculpturi și restaurări ale statuilor). P entru restaurarea clădirilor declarate monumente
istorice se folosesc materialele originale, o derogare fiind acceptată doar dacă este absolut necesară
(de exemplu din motive ce țin de structură) , la fel și în cazul schimbării sau înlocuirii anumitor
părți ale monumentului istoric, fapt permis doar în situația în care doar așa se poate păstra valoarea
istorică a acestuia.
Dacă se dorește extinderea monumentelor istorice, sunt luate în considerare motivele
arhitecturale și estetice. O formă specifică de reconstrucție poartă numele de ” anastiloză ”,

1SARADJ Fatemeh Mehdizadeh / Compatible development solutions in the context of historical settings
in Iran / Revista INCD URBAN -INCERC – Urbanism. Arhitectură. Construcții, Volumul 7, nr. 4 / 2016,
pag. 285.
2Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" / Studii și cercetări de istoria artei: Seria artă plastică / Editura
Academiei Rom âne / București / Volumul 21/ 2011, pag. 13.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
4 reprezentând cazul în care părțile rămase ale monumentului nu vor fi schimbate sau demolate, ci
baza conceptului fiind întocmai reasamblarea pieselor ori ginale ale st ructurii prăbușite3.

3Ph.D. DÉRER Candidate Beatrice / Architecture and the Protection of Historical Monuments in the
Hungarian Legislation / Conferința internațională Lumen / Iași / Volumul 2, Secțiunea Drept / 2011, pag.
166.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
5 Capitolul 1. Generalități privind reconstruirea, protejarea și revitalizarea
monumentelor istorice
1.1.Monumentel e istorice din România

România este o țară pe întinsul că reia, de -a lungul timpului, nenumărați meșteri anonimi,
dar și consacrați, și -au putut exterioriza „ geniul de constructor ”, putând să se exprime liber prin
ridicarea unor bijuterii arhitecturale .
De obicei, monumentele istorice dau acel caracter de individualizare orașelor noastre și, în
marea majorit ate a cazurilor, devin emblema orașului ( câteva exemple pot fi: Palatul Culturii –
Iași, Biserica lui Ștefan cel Mare – Piatra Neamț, Castelul Corvinilor – Hunedoara, Biserica Neagră
– Brașov, Biserica Precista – Galați, Biserica Borzești – Onești, ș.a.). Astfel de cădiri ar trebui
reparate sau chiar consolid ate, însă în România există și situații în care acestea au fost chiar
demolate (un exemplu ar putea fi demolarea Bisericii Ienii, monument istoric al Capitalei, de către
regimul Ceuașescu , a Mănăstirii Văcărești, ori a Bisericii Sfânta Vineri, Spitalul brâncovenesc
ș.a.), ori lăsate în paragină (un exemplu grăitor în acest sens este Mormântul Hipogeu din
Constanța, vechi de 1700 de ani, unic în România, ș.a. ).
În domeniul restaur ării nu există monumente istorice mai importante sau mai puțin
importante. Chiar și atunci când monumetulîn cauză si-a pierdut părți importante din forma
originară de -a lungul existenței sale, monumentul trebuie privit ca o operă spațială, participantă la
realitatea din jur. Prec eptele care guvernează domeniul conservării și restaurării monumentelor
istorice trebuie aplicate individualizat fiecărui monument, î n funcție de personalitatea sa,
funcțiunea sa trecută sau viitoare, starea de conservare, în măsura în care conceptul de re staurare
rezultă din echilibrarea obligațiilor de a nu dăuna monumentului – „primum non nocere ” 4, precum
și de a acționa pentru transmiterea lui generațiilor viitoare.
Orice m onument istoric trebuie privit în totalitatea celor trei atribute ale sale: FIRMITAS
(soliditate, tehnica de realizare), UTILITAS (funcționalitate, scopul pentru care a fost realizat),
VENUSTAS (frumusețe, expresie estetică).
În acest sens, Carta de la Veneți a5(1964), referindu -se la conservarea și restaurarea
monumentelor istoric e, a dat o semnificație mai largă noțiunii de monument, ca o consecință a
ofensivei urbanismului și sistematizării, amplificând -o prin introducerea conceptelor de
„centrumonumental ”, „ ansamblu istoric ”, „ rezervațieurbană ”, „ nucleul vechi urban”,
„zonăperiu rbană veche”, „zonă de protecție culturală și naturală” și altele. Astfel, noțiunea de
„monument istoric ” cuprinde atât creația arhitecturală izolată, cât și așezarea urbană sau rurală,
care aduce mărturia unei civilizații anume, a unei evoluții semnificat ive sau a unui eveniment
istoric.
În acest caz avem în vedere atât marile creații, cât și operele modeste, care au dobândit o
semnificație culturală deosebită cu odată cu trecerea timpului.

4Carta internațională privind conservarea și restaurarea monum entelor istorice / Cel de -al II-lea Congres
internațional al arhitecților și tehnicienilor monumentelor istorice / Veneția, Italia / 25 -31 mai 1964.
5Ibidem, nota 4, Primul Congres Internațional a avut loc la Paris, în 1957.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
6 1.2. Categorii de monumente istorice

Conform legii nr. 422/20016, privind protejarea monumentelor istorice, au fost stabilite
următoarele categorii de monumente istorice, bunuri imobile situate suprateran, subteran și
subacvatic:
a) monument – construcție sau parte de construcție, împreună cu instalațiile, componentele
artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea,
precum și lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreun ă cu terenul
aferentdelimitat topografic, care constituie m ărturii cultural -istorice semnificative din punct de
vederearhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau tehnic;
b) ansamblu – grup coerent din punct de ve dere cultural, istoric, arhitectural, urbanistic
orimuzeistic de construc ții urbane sau rurale care împreun ă cu terenul aferent formeaz ă o
unitatedelimitat ă topografic ce constituie o m ărturie cultural -istoric ă semnificativ ă din punct de
vederearhitectural , urbanistic, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific sau
tehnic;
c) sit – teren delimitat topografic cuprinzând acele crea ții umane în cadru natural care
suntm ărturii cultural -istorice semnificative din punct de vedere arh itectural, urbanistic,
arheologic,istoric, artistic, etnografic, religios, social, științific, tehnic sau al peisajului cultural.

1.3. Clasarea și declasarea monumentelor istorice

Monumentele istorice se claseaz ă astfel:
a) în grupa A – monumentele istorice de valoare na țional ăși universal ă;
b) în grupa B – monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local.
Clasarea monumentelor istor ice în grupe se face prin ordinul ministrului culturii și
cultelor,la propunerea C omisiei Na ționale a Monumentelor Istorice, conform procedurii de
clasareprev ăzute de lege a nr. 422/20017 privind protejarea monumentelor istorice .
Monumentele istorice clasate în grupele A și Bș i zonele de protec ție a acestora, aflate în
proprietate public ă, pot fi declarate, potrivit legii, de interes public na țional saulocal, dup ă caz,
prin hot ărâre a Guvernului ini țiată de Ministerul Culturii și Cultelor, respectiv prinhot ărâre
aconsiliilor locale, jude țene sau a Consiliului General al Municipiului Bucure ști, cu
avizulMinisterului Culturii și Cultelor .
Declasarea reprezintă radierea din Lista monumentelor istorice a unui bun imobil sau a
unei părți din acesta, prin menționarea în listă a ordinului de declasare.
Serviciile publice deconcentrate ale M inisterului Culturii și Cultelor comunică
proprietarului,titularului dreptului de administrare sau titularului altui drept real asupra
monumentului istoric declasat, după caz, în maximum 5 zile de la publicarea ordinului de
declasare, efectuarea radierii.

6Legea Nr. 422 din 18 iulie 2001 (republicată) privind protejarea monumentelor istorice. Dispoziții
generale, ART. 3. Emitent: Parlamentul României, publicată în: Monitorul Oficial Nr. 938 din 20
noiembrie 2006.
7Ibidem, nota 6, ART. 8 .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
7 Conform ART. 19 din legea Nr. 422/20018, declasarea monumentelor istorice urmează
aceeași procedură ca cea prevăzută pentru clasare. Ea este declanșată din oficiu în oricare dintre
situațiile următoare:
a) descărcarea de sarcină arheologică, în cazul situ rilor arheologice, conform avizului Comisiei
Naționale de Arheologie;
b) dispariția monumentului istoric;
c) constatarea pierderii calității de monument istoric a imobilului.

1.4. Componentele monumentului istoric

Un monument istoric este considerat a fi nu doar construcția în sine, ci și terenul pe care
acesta este poziționat și amenajările exterioare existente pe acel teren. Astfel, putem exemplifica
componentele unui monument istoric:
1. Terenul – parcela cadastrală;
2. Construcții:
– Clădiri cu funcțiuni principale;
– Alte construcții: ziduri de incintă, turnuri, locuințe, chilii, altare, s.a.;
– Anexe gospodărești.
3. Amenajări exterioare:
– Drumuri de acces, scări, alei carosabile, alei pietonale;
– Parcuri, plantații, alei, bazine, statui, ta luzuri plantate;
– Instalații exterioare.
4. Alte elemente:
– Cimitire;
– Elemente arheologice.
5. Bunuri culturale mobile.9

Fiecare monument istoric trebuie să dețină un inventar al elementelor componente care este
întocmit de proprietarul bunului sau de administratorul acestuia.
Prin modificarea structurilor (la interior), păs trarea sau refacerea fațadelor î n stilulvechi
(care are un aspect artistic deosebit, comparativ cu aspectul de produs industrial al construcțiilor
contemporane), prin readucerea la funcționalul și arhitectura exterioară inițială, cât și prin
reintegrarea lor culturală și socială se pot repune aceste monumente în siguranță10.
Din nefericire pentru inginerul constructor, punerea in siguranță a unui monument istoric
printr -o asemenea intervenție radicală asupra sistemului structural este aproape imposibilă,
deoarece, spre exemplu, bisericile ortodoxe sunt pictate in frescă la interior, fără a mai aminti de
mănăstirile din nordul Moldovei la care intervențiile structurale trebu ie să fie minime, date fiind
existența frescelor și la exterior.
Clădirile cu o durata relativ lungă de exploatare (de peste 50 ani) au materialelede rezistență
mai mult sau mai puțin îmbătrânite, situație in care caracteristicile lor mecanice inițiale su nt
afectate. La zidării s -au folosit, de regulă mortare slabe (aprox. M2, M4 și mai rar M10) care uneori

8Ibidem, nota 6, ART. 19, alineatul (3).
9I.C.A . Sandu, Teoria generală a restaurării, Iași, 2000.
10S. Tologea, Probleme privind patologia și terapeutica construcțiilor, București, 1976.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
8 s-au măcinat in timp, iar lemnul a suferit ori putreziri ori fisurări din uscare. Anii industrializării
au accentuat agresivitatea fizico -chimică a med iului ambiant.
Datorită acestor agenți specifici, cele mai multe dintre construcțiile vechi prezintă
degradări și avarieri suplimentare față de cele ale construcțiilor mai noi, deoarece au rezistat
acțiunilor seismice repetate având rigiditatea structural ă deja afectată11.

1.5.Intervențiile ce pot fi efectuate asupra monum entelor istorice

Conform Legii Nr. 422/2001, republicată, ART. 2312, intervențiile ce se efectuează asupra
monumentelor istorice sunt considerate a fi:
a) toate lucr ările de cercetare, conservare, construire, extindere, consol idare, restructurare,
amenaj ări peisagistice și de punere în valoare, care modific ă substan ța sau aspectul monumentelor
istorice;
b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;
c) amplasarea def initiv ă sau temporar ă de împrejmuiri, construc ții de protec ție, piese de mobilier
fix, de panouri publicitare, firme, si gle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;
d) schimb ări ale func țiunii sau destina ției monumentelor istorice, inclusiv sc himb ările temporare;
e) str ămutarea monumentelor istorice;
f) amenaj ări de c ăi de acces, pietonale și carosabile, utilit ăți anexe, indicatoare, inclusiv înzonele
de protec ție a monumentelor istorice.
Intervențiile asupra monumentelor istorice se pot face numai pe baza avizului emis de către
Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii și Cultelor.

1.6.Degradarea monumentelor istorice

Toate monumentele istorice , și acelea construite înaintea apariției cimentului, au fost
expuse în decursul existenței lor unor multiple cauze de degradare.
Pe lângă cauzele de tip „traumatic” (incendii, cutremure, războaie), cauzele degradării
„naturale” pot fi împărțite în: chimice , fizice, biologice și mecanice. În tabelul 1 sunt prezentate pe
scurt cauzele degradării „naturale” și mai ales, cauzele mai puțin cunoscute și recent evidențiate
în literatura tehnico -științifică.

11R. Suman și colab., Tehnologii moderne în construcții, vol. I și II, București, 1989 .
12Ibidem, nota 6, ART. 23, alineatul (2).

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
9 Tabelul 1. Cauzele care duc la degradarea clădirilor istorice
CAUZELE DEGRADĂRII
„Naturale” „Traumatice”
CHIMICE
Atac sulfatic
Reacții alcani – piatră (agregat) Incendii
FIZICE
Îngheț – dezgheț, șocuri termice Cutremure
BIOLOGICE
Alge
Licheni Războaie
MECANICE
Tasarea fundației
Suprasarcini prin schimbarea destinației
clădirii

Cauzele degradărilor de tip chimic pot fi reduse în principal, la două fenomene:

1) Reacția substanțelor alcaline (sodiu și potasiu) conținute în liant cu diferite forme de siliciu
amorf, prezent în nisipul cu care se prepară mortarele de zidărie și în agregate (pietre), fenomen
deja cunoscut în tehnologia de fabricare a betonului ca reacții alcali – agregat.

2) Reacția sulfatului prezent în zidărie cu hidro -silicații de calciu (C -S-H) și hidro -aluminații de
calciu (C -A-H) prezenți în mortarul hidraulic (produși ai varului puz zolanic sau varului hidraulic).
Atacul sulfatic este foarte intens, având acțiuni distructive, și se manifestă frecv ent în
degradarea zidăriilor din piatră și î n special din caramidă, la diverse edificii vechi din centrele
istorice ale Europei.
Sulfații pot fi prezenți în interiorul zidăriilor, datorită unuia dintre următorii factori :
– utilizarea ghipsului/ipsosului în materialele originale sau de la precedentele restaurări;
– ascensiunea umidității prin infiltrarea capilară și a sărurilor sulfatice din teren, prin fundații
(mai ales atunci când clădirile sunt imersate în apă – așacum este în cazul Veneției);
– utilizarea cărămizilor bogate în săruri sulfatice, care ad esea se manifestă pe suprafețe sub
forma unor eflorescențe;
– sulfatarea mortarelor originale prin penetrarea anhidridei sulfuroase (SO2) prezentă în
atmosfera poluată.
Oricare ar fi sursa sulfatului, atunci când este prezent, fie d irect sub formă de ghips
(CaSO4. 2H2O) sau în altă formă capabilă să dea naștere ghipsului in situ , se amorsează procese
chimice, care conduc la producerea a două componente (ettringit și thaumasit) foarte periculoase
prin acțiunea lor expansivă, dezagregantă, care însoțește formare a lor. (Obs ervație: Acțiune a
distructivă este datorată unei creșteri importante de volum la formarea lor , de 1,5 – 3 ori).
Se definește ca fiind coloidal , ettringitul format din cristale de dimensiuni mici (de câțiva
μm) și deci capabil să se umfle (modifi care de volum) prin absorbția de apă.
Ettringitul coloidal se formează în mediu bazic, iar cel cristalin în absența varului.
Ettringitul cristalin nu este periculos în ceea ce privește degradare a, însă ettringitul coloidal
împreună cu thaumasita sunt capabil e să provoace deteriorarea mortarelor edificiilor istorice.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
10

Figura 1 . Degradarea și dispariția tencuielii, a liantului dintre cărămizi și în final, degradarea
cărămizilor la o zidărie în Vanvitelliana Ancona

Înfigura 1 este arătat un exemplu de degradare severă, atât a mortarului de tencuială, cât și
a patului de mortar de zidărie, datorită atacului sulfaților. Cărămizile au rămas neprotejate și au
fost expuse acțiunii distructive a apei și înghețului din timpul iernii, având ca re zultat degradarea
zidului.

Apa joacă un rol vătămător în toate tipurile de degradări: biologic, fizic și chimic. Apa se
poate transforma în gheață (acțiune distructivă prin creșterea volumului); apa poate favoriza
creșterea algelor și a lichenilor, și cel mai important, apa poate să amorseze procese chimice
(reacția alcali – agregate, formarea de ettringit și thaumasit); apa acționează fie prin participare
directă la reacții, fie constituie fluidul de transport pentru diferite componente hidrosolubile prin
și din interiorul zidăriilor: ascensiune prin capilaritate, evaporare în ambient, apă de precipitații.

Cauzele degradărilor de tip mecanic sunt reprezentate de stresul datorat solicitărilor care
apar înainte sau după construire, solicitări mecanice care sunt prea mari pentru deformabilitatea
și/ sau rezistența materialelor și/ sau a structurii.

Cauzele degradărilor de tip biologic sunt legate de formarea și apariția de licheni și mai
ales de alge, care se dezvoltă în zonele umede ale zidăriei.

Cauzele d egradărilor de tip fizic sunt esențial legate de variațiile de temperatură și în
special de producerea gheții care are drept consecință creșterea volumului.

1.7. Restaurarea și consolidarea edificiilor sau a monumentelor istorice

Oricare ar fi cauza care a provocat degradarea („naturală” sau „traumatică”), este necesar
ca materialul utilizat pentru restaurare (mortarul sau liantul) sau consolidare (injectare) să satisfacă
următoarele două cerințe, teoretic opuse:

1) trebuie să fie suficient de poros pentru a permite evaporarea umezelii din interiorul
zidurilor spre exterior în anotimpul uscat și mecanic compatibil prin rezistență mecanică și
modulul de elasticitate asemănător cu materialele originale;

2) nu trebuie să fie vulnerabil în ciuda porozită ții sale și a modestelor caracteristici
mecanice, la atacul agresiv venit din exterior (ploaie, îngheț, aer poluat) sau din zidăria însăși

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
11 (sulfați și agregat reactiv la alcali). De regulă, această a doua cerință se realizează în restaurarea
operelor din b eton utilizând mortare normale sau de injectare cu un raport apă/ ciment scăzut, astfel
încât să confere materialului impermeabilitate și impenetrabilitate la agenții a gresivi.

La restaurarea zidăriilor edificiilor istorice însă, această soluție nu poate fi adoptată întrucât
vine în contradicție cu cerința 1.
În ceea ce privește alegerea lianților utilizați pentru lucrările de restaurare , mortarele
„antice” pe bază de var puzzolanic, carămidă fărâmițată în amestec cu mortar de var sau mortarele
pe bază de var hidraulic, sunt în general în măsură să satisfacă cerința 1; ele nu sunt imune la riscul
„vulnerabilității” prin expunere la agenții agresivi reprezentați de sulfați: în realitate, în aceste
mortare există posibilitatea să formeze fie hidro -silicați de calciu (C -S-H), fie hidro -aluminați de
calciu (C -A-H) și de aceea există pericolul de a se forma ettringit „coloidal” și thauma sit în u rma
proceselor chimice .
Pe de altă parte, exceptând considerentul estetic, utilizarea cimentului nu este recomandată
pentru înlocuirea mortarelor „antice” pe bază de var puzzolanic sau var hidraulic datorită
incompatibilității prorietăților mecanice și fiz ico-chimice. Mortarele pe bază de ciment, datorită
modulului de elasticitate ridicat și a rezistențelor mecanice înalte, cu cât sunt mai rezistente (au un
raport mic de apă/ciment) pentru a rezista la agenții agresivi, devin mai contraindicate cu
materiale le originale.

1.8. Materiale folosite pentru restaurarea monumentelor istorice

În ceea ce privește materialele folosite pentru restaurarea monumentelor istorice, acestea
trebuie să fie înțelept alese astfel încât să întrunească atât proprietățile fizice, chimice și mecanice
necesare, cât și pe cele estetice, dorindu -se ca soluția de consolidare aleasă să nu afecteze aspectul
arhitectural.
Pentru a crea o barieră chimică se folosește o emulsie pe bază de rășini siliconice cu
diametrul între 20 -60 nanometri, ce se aplică prin injectare, pentru a opri ascensiunea umidității
pe verticală, prin zidărie).
Materialele pe bază de var hidraulic ce se folosesc pentru restaurarea monumentelor
istorice sunt:
– mortar predozat, primul strat dat cu rol de punte de aderență, rezistent la săruri și sulfați;
– mortar predozat de culoare deschisă, rol de m ortar dezumidificant;
– mortar predozat de culoare rozalie, rol de mortar dezumidificant;
– liant hidraulic de culoare albă, pentru preparare de mortare dezumidificante;
– mortare predozate, de culoare deschisă, cu rol de glet.
Materialele de injectare și consol idare a zidăriei și a tencuielilor folosite pentru restaurare
sunt:
– liant pentru injectare în zidăriile edificiilor istorice;
– mortar predozat pentru consolidarea zidăriilor edificiilor istorice.
Materialele pe bază de ciment folosite sunt:
– mortar predozat, primul strat dat cu rol de punte de aderență, rezistent la săruri și sulfați;
– mortar predozat de culoare gri, cu rol de mortar dezumidificant;
– mortar predozat, cu rol de punte de aderență, aplicare mecanizată;
– mortar predozat de culoare gri, rol de mortar dezumidificant;

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
12 – mortar predozat fin, cu rol de tinci.
Linia de vopsele decorative trebuie să fie cu permeabilitate ridicată, pe bază de rășini
siliconice sau silicatice:
– vopsea pe bază de rășini siliconice în dispersie apoasă cu grad mare de hidrofobizare și
permeabilitate ridicată la vaporii de apă pentru exterior;
– sistem de protecție și decorare pe bază de silicați, impermeabil la apă, dar permeabil la vaporii
de apă din zidărie, pentru tencuieli pe bază de ciment sau var, exterior și interior.
Pentru co nsolidarea structurală se poate folosi:
– mortar biocomponent pe bază de var hidraulic și eco -puzzolan, cu ductilitate ridicată, pentru
consolidarea structurală a lucrărilor de zidărie;
– plasă din fibră de sticlă, specială, rezistentă la alcali, pentru consolidarea straturilor suport din
piatră, cărămizi și tuf (cu ochiuri de 25×25 mm și greutate de 225 g/ m2);
– plasă din fibră de sticlă, specială, rezistentă la alcali, pentru consolidarea straturilor suport din
piatră, cărămizi și tuf (cu ochiuri de 12,7×12,7 mm și greutate de 125 g/ m2);
– plasă din fibră de bazalt, specială, rezistentă la alcali, pentru consolidarea straturilor suport din
piatră, cărămizi, tuf și beton (cu ochiuri de 6×6 mm și greutate de 150 g/ m2)13.

1.9. Acțiunile de protecție a mon umentelor istorice

Acțiunile de protecție a monumentelor istorice trebuie să aibă în vedere următoarele
obiective și principii:

1. Obiective :
Întreținere : Observarea continuă a stării fizice a monumentului istoric și ansamblul de
măsuri luate pentru menținerea acestei stări.
Restaurare : Acțiune de înaltă specializare care are scopul de a evidenția mărturiile istorice
incluse în monumentul istoric și de a păstra autenticitatea acestuia.
Consolidare : Acțiune de înaltă specializare care urmărește îmbun ătățirea integrității
structurale a monumentului istoric.
Pază : Activitate care are ca scop protejarea monumentului istoric împotriva furturilor sau
a distrugerilor intenționate (vandalisme).
Integrare socială, economică și culturală în viața comunității locale : Înscrierea în
programele de dezvoltare și în planificarea locală și regională a acțiunilor de protecțiea
monumentelor istorice.

2. Principii :
Expertizarea stării clădirii din toate punctele de vedere : Nu pot exista concepte separate
pentru componentele arhitectură, structură, decorațiune, ci numai un singur concept, unitar, care
să le armonizeze pe toate. Investigarea monumentelor istorice, din punctul de vedere al fiecărei
specialități, reprezintă suma observațiilor pure, imparțiale, pe care monumentul ne permite să le

13 Sisteme pentru restaurarea clădirilor și monumetelor istorice – Consolidare, dezumidificare, protecție,
decorare, Revista Realtà Mapei, Mape -Antique, Mapei România, 2011.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
13 obținem și care trebuie înregistrate ca atare. Interpretarea datelor trebuie făcută numai după
terminarea investigării și cu participarea tuturor membrilor echipei.
Soluția de consolidare trebuie să nu afecteze aspectu l arhitectural : Conservarea și
restaurarea monumentelor istorice nu poate s ă fie abordată decât în echipă, fiecare specialitate
având importanța ei aparte în stabilirea unor concepte unitare de restaurare. E chipa trebuie formată
de către șeful de proiect a rhitect și se bazează pe bună înțelegere, respect reciproc și coeziune.
Echipa nu poate fi completă fără participarea restauratorului executant.
Menținerea autenticității : considerată ca fiind acel ansamblu de acțiuni menite să dea
obiectului starea pe care a avut -o la un anume nivel istoric – cel mai adesea cel original – constă
în reconstrucția tehnică, independent de starea obiectului înainte de intervenție.
Stabilirea nivelului de intervenție și de asigurare antiseismică : Gradul de intervenție
asupra unui monument variază de la simple lucrări de întreținere și conservare, trecând prin acțiu ni
de protecție, consolidare și întregire, ajungând la intervenții complexe de restaurare și
recompunere, de dezasamblare și reasamblare, sau, în cazuri extre me, de translare sau reconstruire
parțială (ex. Biserica Rebegești, sec. al XVI -lea – translate vertical + 3,50 m, ing. Emil Prager,
1935 șiun număr destul de mare de biserici„mutate” în București în anii ’80, autor dr.ing.
Iordăchescu).
Execuția în regim de maximă urgență a lucrărilor de consolidare : Este un factor
obligatoriu la majoritatea monumentelor istorice, datorită degradărilor și deteriorărilor avansate,
constate în urma expertizărilor deja efectuate și este necesar pentru a preîntâmpina un dezas tru în
cazul unui cutremur, cu prioritate a monumentelor care adăpostesc oameni a le căror vieți pot fi
puse în pericol împreună cu inestimabile valori de patrimoniu.
Reversibilitatea metodelor aplicate în conservare și/sau restaurare: Plecând de la ipotez a
că viitorul ne va aduce tehnologii mai viabile se impune alegerea unor modalități de conservare și
restaurare care vor putea fi cuușurință îndepărtate în viitor, în condițiile unei posibile operații de
restaurare utilizând tehnologii și principii care deocamdată ne sunt necunoscute.
Compatibilitatea materialelor utilizate la conservare și/sau restaurare : Trebuie utilizate
numai materiale compatibile, de preferință din aceeași sursă, pentru că majoritatea
incompatibilităților survenite la folosirea unui material vechi (original) , alături de unul nou, duc
deseori la o degradare ulterioară mult mai rapidă.
Încărcările rezultate din noile elemente de consolidare nu trebuie sa depășească
rezistentele capabile ale materialelor (blocuride zidărie, mortar, etc .)
Structura rezultată după consolidare trebuie sa conducă la o bună comportare seismică a
ansamblului „structură veche – elemente structurale noi”
Reintegrarea culturală și socială : Monumentele istorice trebuie menținute în permanență
într-o star e de fu ncționare cât mai bun ă, fie prin păstrarea, dar și modernizarea funcțiunilor lor
inițiale, fie prin acordarea de funcțiuni noi, viabile, compatibile cu natura, structura și/sau valoarea
lor. Un monument „exploatat", dar și întreținut permanent, menținut viu, se conservă mult mai
bine decât altul, fie și consolidat și restaurat, dar neutilizat14.

14Monumente istorice – manualul administrației publice locale, Minist erul Culturii, Centrul de Cercetare
pentru Patrimoniul Cultural Național, București, 2000 .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
14 Capitolul 2. Cazuri concrete de monumente istorice reconstruite, protejate și
revitalizate – Eșec sau succes
2.1. Cetatea Alba Carolina

2.1.1. Scurt istoric
Arhitectura cetății din Alba Iulia a fost realizată de către unul dintre cei mai importanți
arhitecți care realizau construcții militare ale barocului târziu, și anume de Giovanni Morando
Visconti. Acesta a fost remarcat î n toate expedi țiile antiotomane al e armatei Imperiului Habsburgic
de la finalul secolului al XVII -lea. Giovanni Morando Visconti a trăit între anii 1652 -1717, fiind
originar din loc alitatea Curio, cantonul Ticino (în prezent fiind parte din Elveția), aproape de
frontiera italian ă. La insta urarea administra ției habsburgice in Transilvania, Giovanni Visconti a
fost deta șat prin decret imperial în regiune, cu misiunea de a identifica loca ții favorabile pentru
planificarea și construc ția fortifica țiilor a 12 ora șe (a cestea trebuiau s ă gazduiasc ă garnizoane
permanente ale armatei imperiale conform Tratatului de la Blaj din 1687).
În anul 1693 Giovanni Morando Visconti a fost numit inginer militar , șef al principatului,
contribuind la imagine a orașelor Cluj, Sibiu , dar și a cetății bastionar e de la Alba Iulia.
Caracteristice fortifica țiilor sale constau în metodele arhitectonice militare de tip Vauban, cu ziduri
masive din caramid ă, înalte de aproximativ 20 de metri i, astfel făcâ nd cet ățile și orașele fortificate
impenetrabile de c ătre armata otoman ă.
Cetatea fortificat ă din Alba Iulia a primit numele de Cetatea Alba Carolina, în onoarea
Împă ratului Carol al VI -lea de Habsburg , fiind ridicat ă între anii 1715 și 1738. Giovanni Morando
Visconti a proiectat această cetate conform metodelor Vauban, cu form ă stelar ă, prevăzând -o cu 7
bastioane, ocupând mai bine de 70 de hectare .

Figura 2. Cetatea Alba Carolina. Imagine preluată de pe site -ul http://turism.apulum.ro/galerie -foto/

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
15 Cetatea Alba Carolina este cea mai mare cetate fortific ată în stil Vauban din sud -estul
Europei.
Din nefericire , Giovanni Morando Visconti nu a apucat să -și vad ă opera finaliza tă, încetând
din viață chiar î n timpul coordon ării șantierului aestei fortifica ții, în anul 1717, datorită unei
epidemii de cium ă. Marele arhitect Visconti fost înmorm ântat în Catedrala Romano -Catolic ă
„Sfântul Mihail”, loc în care se aflăși un epitaf în cinstea sa15.
Cetatea este cea mai mare fortificatie de tip Vauban din Romania si cel mai impozant
monument baroc al Transilvaniei.
În data de 4 noiembrie 1715, la Alba Iulia , și-au dat întâlnire guvernatorul Transilvaniei,
comandantul trupelor austriece în Transilvania, Giovanni Morando Visconti , peste 100 de preo ți
români, cât și alte notabilit ăți ale vremii , cu scopul de a pune piatra de temelie a bastionului dedicat
împăratulu i Carol al VI -lea. Alegerea acestei zile nu a fost intamplatoare, deoarece coincidea cu
aniversarea împă ratului de la Viena.
Lucr ările a u fost efectuate de o echip ă condus ă de arhitectul Giovani Visconti, punându -și
trei ani mai târziu iscălitura pe proiectul noii fortificaț ii. Cetatea Alba Carolina a fost ridicat ă peste
alte două fortificații mai vechi, respectiv peste castrul roman al Legiunii a XIII -a Gemi na și peste
Cetatea medievală Bălgrad.
Fortificația Alba Carolina a fost gândită ca un simbol al puterii politice, economice și
militare a l curții de la Viena , motiv pentru care a și primit numele împăratului, respectiv Carlsburg –
Cetatea lui C arol. Scopul propagandistic al cetății este eviden țiat cel mai bine la Poarta a III -a,
denumita și Poarta lui Carol, înzestrat ă cu sculptur i distribuit e atâtpe fațad a estică, cât și pe cea
vestică.
Costurile totale ale cetății Alba Carolina sunt estimate la peste un milion de guldeni de aur,
reprezentând o sum ăimpresionant ă pentru acea epoc ă.
Unul dintre elementele c are particularizeaz ă Cetatea din Alba Iulia este cel dat de
succesiunea celor șase por ți situate pe axa est -vest, pe flancul sud ic al fortifica ției. Doar cea de –
așaptea poartă este situata pe flancul nordic.
Lucrarile principale pentru această fortificație au fost î ncheiat eîn 1738 , însă au mai fost
făcute și l ucrări secundare și renov ări în anii 1747, 1764 -1765, 1804, 1812, 1825, 1835, 1838,
1849, 1862 și 1873.
Ultimele lucrari efectuate asupra Cetății Alba Carolinaau fost finalizate în 2014, acestea
fiind î n mare parte cofinan țate din fonduri ale Uniunii Europene , astfel că municipalitatea a urmat
principiul reconstruirii și red ării inimii ora șului Alba Iulia localnicilor și turiștilor de
pretutindeni16.

2.1.2. Starea actuală a monumentului istoric , după finalizarea lucrărilor de restaurare
Alba Iulia și Cetatea Alba Carolina reprezintă un simbol al daco -romanității și românității
de peste 2000 de ani. După 91 de ani de stat mai mult îngropată în pământ, Cetatea Alba

15Cine a proiectat Cetatea Alba Carolina?, 23 mai 2017, http://viziteazaalbaiulia.ro/cine -a-proiectat –
cetatea -alba-carolina/ .
16 Nicu Neag, Cetatea Alba Carolina: Povestea continua din 4 noiembrie 1715, 23 mai 2017,
http://viziteazaalbaiulia.ro/cetatea -alba-carolina -povestea -continua -din-4-noiembrie -1715/ .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
16 Carolina se poate „lăuda” cu frumusețea -i aparte datorată restaurării, propulsând orașul Alba
Iulia în rândul celor mai im portante obiective turistice din România , dar nu numai.
După mai bine de un deceniu de la demararea luc rărilor, Cetatea Alba Carolina a fost
restaurată aproape în totalitate , fiind considerată una dintre cele mai reprezentative fortificații
bastionare de t ip Vauban din România și chiar și din sud -estul Europei .
Restaurarea Cetății Alba Carolina a pornit ca un vis, o idee, ajungând să fie un proiect
complex, bine gândit, la momentul oportun, devenind o adevărată “perlă arhitectonică” a orașului
Alba Iulia dar și a tu rismului din România , dovada fiind miile de turiști ce au vizitat -o în ultimii
ani de când a fost restaurat ă.
În continuare sunt prezentate principalele lucrări de restaurare ce au avut loc la Cetatea
Alba Carolina:
a) Restaurarea Porților Cetăți i Alba Carolina (Traseul Porților)
• Poarta I
Urcând dinspre Orașul de Jos (în partea de est) se poate observa complexul pr imelor trei
porți – I, II, III, acestea fiind cele mai bogat ornamentate porți ale Cetății, considerate adevărate
bijuterii arhitectonice.
Debutul lucrărilor la Poarta I a avut loc în anul 2001, însă la scurt timp au fost întrerupte
din cauza lipsei banilor , fiind realuate abia în anul 2006 și finalizate în anul 2007.
Restaurarea Porții I a constatîn intervenții și operațiuni p recum tratamente le de
hidrofobiz are și sistematizare verticală. Frumusețea apartea porții este dată de faptul că pe ambele
fațade ale sale se află patru basoreliefuri cu scene mitologice. Poarta este construită din piatră
cioplită sub forma unui arc de tri umf, fiind străpuns ă de o arcadă centrală înaltă și două laterale
mai scunde. Deschiderile sunt delimitate de patru pilaștri articulați cu patru semicolonete inelate
ce dau porții masivitate și plasticitate. Zeul Marte îmbrăcat în armură de tip roman și ze ița Venus
sunt reprezentați d easupra pilaștrilor în stilul baroc, iar pe centrul porții, pe un piedestal, se află
stema Austriei ( reprezentată de vulturul bicefal cu spadă, sceptru și coroană).

• Poarta a II -a
Cea de -a doua p oartă a Cetății Alba Carolina a fost reconstruită în perioada 2008 -2009 .
Restaurarea sa a inclus atât operațiuni de conservare a zidăriilor de cărămidă , a elementelor din
piatră, cât și operațiuni de reîntregire și reconstituire. Această poartă a fost demolată parțial în anul
1937, pentru a p utea p ermite desfășurarea lucrărilor de construcție la “Obe liscul Horea, Cloșca și
Crișan”, astfel că p entru redarea formei inițiale au fo st folosite diferite informații extrase din
documentare și fotografii de epocă. Din vechea poart ăau fost păstrați „in situ” doar doi pilaștri
laterali decorați cu ghirlande și cu câte o ghiulea decorativă. În perioada 2008 -2009 au fost refăcuți
cei doi atlanți și cei doi lei cu scuturi pe care este reprezentată monograma împăratului Carol al
VI-lea.

• Poarta a III -a
Lucrările la Poarta a III -a au fost început e în anul 1998, însă au fost reluate pentru a fi
finalizate abia în anul 2007. Această poartă a fost aproape în totalitate refăcută . Poarta a III -a,
consider ată ca fiind cea mai importantă poartă a Cetății Alba Carolina (datorită semnificației
istorice) , a beneficiat de o restaurare ce a inclus practic lucrări lepentru consolidare a construcției,
a izolațiil or, refacere a terasamentelor și a camerelor de gardă, l ucrări le de consolidare, restaurare,

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
17 reconstituire și conservare a componentelor artistice de piatră, inclusiv a lucrări lor de realizare a
podului mobil din lemn și și a lucrări lor de rest aurare a zidului de la curtină.
Poarta a III -a are forma unui dublu arc de triumf, cu patru piloni și 8 pilaștri care susțin
bolțile și arcadele celor trei intrări . În centru l acesteia este statuia împăratului Carol al VI -lea de
Habsburg (în soclul statuii fiind celula unde se pr esupune că a fost închis H orea, conducător al
marii răscoale țărănești din perioada 1784 -1785 ), dar și vulturul bicefal, purtând pe piept stema
Transilvaniei , iar pe părțile laterale ale soclului se află mănunchiuri de trofee militare . Tot pe
această poartă mai sunt reprezentați și generalul Eugeniu de Savoia, precum și basoreliefuri cu
scene i nspirate din luptele cu turcii.

• Poarta a IV -a
Lucrările de consolidare pentruPoarta a IV -a au început în anul 2003, prin lucrări de
consolidare și restaurare .
Printre lucrările făcute pentru această poartă se numără și lucrările de revizuire a șarpantei ,
instalații le și hidroizolații le, zidăria , tencui ala, zugrăveala și pardoseli le, dar au fost restaurate și
componentel e artistice din piatră ale acesteia .
Această poartă face legătura dintre nu cleul cetății și ravelinul pe care se află traseul
celorlate porți (a V-a și a VI -a) printr -un pod fix .
Poarta este bogat ornamentat ă cu tobe, sulițe, săgeți și steaguri cu însemnele lui Carol al
VI-lea, având o singură intrare semicirculară încadrată de p ilaștri, pe laturile acesteia găsindu -se
două camere de gardă, iar deasupra porții se află o clădire care adăpostea în trecut un alt corp de
gardă. Poarta a IV -a cuprinde cei doi atlanți (care mai sunt redați și la poarta I și III) , iar pe
frontispiciu se află stema imperială cu însemnele puterii.

• Poarta a V -a
Cea de -a V-a Poarta a Cetății Alba Carolina a fost blocată cu un zid de cărămidă mai bine
de 50 de ani, fiind redată ciclului turistic abia în anul 2010, după doar 6 luni de lucrări de restaurare.
Monumentul a suferit lucrări de refacere a paramentului prin țesere, desfacere -refacere cu
același tip de material ca cel folosit inițial , a fost completată zidăria, au fost reabilitate piesele
metalice, elementele de arhitectură, asigurat iluminatul exteri or și a fost amenajat un sistem d e
evacuare a apei meteorice.
Portalul facelegătura între primele 4 porți cu cea de -a VI-a Poart ă. Arhitectura acestei porți
este una simplă, lipsită de eleme nte sculpturale.

• Poarta a VI -a
Cea de -a VI-a Poartă este ultima c are a intrat în procesul de restaurare , fiind finalizată în
mai 2012 . Prin această poartă au intrat în Cetate Regele Ferdinand și Regina Maria când au vizitat
pentru pr ima dată Cetatea, în anul 1919.

• Restaurare a și amenajare a Poart ii de Sud a Castrului Roman
Poarta de Sud a Castrului Roman a fost restaurată în două etape. Lucrările pregătitoare de
degajare a perimetrului, de canalizare și de dirijare a apelor pluviale din zona sitului au reprezentat
prima etapă ( 2006), iar cea de -a II-a etapă (2009) este cea în care au fost executat e lucrări le de
conservare și restaurare.
În present, d in fortificația construită de romani la Alba Iulia (după cucerirea Daciei ), se
mai păstrează în elevație doar poarta de sud.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
18
Tot în cadrul Cetății Alba Carolina au mai fost refăcute și traseele: estic, sudic și nordic. În
anul 2011 acestea au fost deschise publicului, iar câteva dintre cele mai notabile imbunătățiri aduse
cetății sunt amenajarea sistemului pietonal și auto din d ale de piatră naturale , conceperea unui parc
sub forma unei grădini dendrologice (ce completează conceptul arhitectural istoric al Cetății ), dar
și lucrările executate pentru protecția mediului.
Pe Traseul de Nord poate fi admirată s tatuia dedicată memorie i soldaților români
necunoscuți din regimentele de graniță r omânești ale armatei austriece.
Chiar și l atura de Vest (cea care face legătura dintre traseele de sud și de nord ), a fost
restaurată. Astfel, a u fost amenajate parcări (iar pentru asigurarea acce sului auto în interiorul
Cetății s -au construit 3 poduri, unul peste șanțul principal și două peste șanțul contragărzii ), piste
de biciclete, trotuare și mobilier urban . Accesul pietonal din zona centrală a Parcului Unirii s -a
realizat printr -o scară și o rampă pentru persoane c u dizabilități. A ccesul pietonal se realizează
printr -un sistem de 4 pasarele și 2 poduri mobile17.

• Planul urbanistic zonal
Demersurile pentru Planul Urbanistic Zonal al centrului istoric au demarat în anul 2005 cu
documenta ția „Studiu de caz: Plan Urbanistic Zonal Cetatea Alba Iulia” , realizat ă de către
Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului, însă a fost mai greu pus în aplicare
datorit ă lipsei de aprob ări. Conform arhitecților, cel mai greu au fost obținute a vizele Ministerului
Dezvolt ării Regionale și Administra ției Publice și cel al Ministerului Culturii. Aprobarea Planului
Urbanistic Zonal a avut astfel loc abia în anul 2014.
Planul Urbanistic Zonal (PUZ -ul) este de o importan ță incontestabil ă, atât pe plan local,
cât și din punct de vedere al poten țialului turistic al zonei.
Planul Urbanistic Zonal pentru centrul istoric al Municipiului Alba Iulia a fost coordonat
de arhitectul Toader Popescu ,împreuna cu consultantul științific Serban Popescu Creivan, în
strânsă colaborare cu colectivul local , fiind prezentat ă în această lucrare atât Situația existentă –
Regimul de protecție și valoarea construcțiilor și amenajărilor (figura 3), cât și Reglementările
urbanistice – Zonificare funcțională și propuneri (figura 4), ambele fiind preluate de pe site -ul
primăriei Municipiului Alba -Iulia18.

17 MATEȘ Alexandra , arhiva ziarului Unirea, fototeca Primăriei Municipiului Alba Iulia, Emanuel
Drăgușin, Romulus Op rișcan, Arhivele Naț ionale Alba .
18 Actualizare Plan urbanistic zonal – zona protejata Cetatea Alba Iulia, site-ul Prim ăriei Municipiului
Alba -Iulia, 23 mai 2017, http://www.apulum.ro/i ndex.php/primaria/document/1604 .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
19
Figura 3. Situația existentă. Regimul de protecție și valoarea construcțiilor și amenajărilor. Planul
Urbanistic Zonal a fost preluat de pe site -ul primăriei Municipiului Alba-Iulia
(http://www.apulum.ro/index.php/primaria/document/1604)

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
20

Figura 4. Reglementări urbanistice. Zonificare funcțională și propuneri. Planul Urbanistic Zonal a
fost preluat de pe site -ul primăriei Municipiului Alba -Iulia
(http://www.apulum.ro/index.php/primaria/document/1604)

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
21
2.2. Cetatea Deva

2.2.1. Scurt istoric
În nord -vestul orașului Deva se află Cetatea care îi poartă numele , fiind așezată pe
magura andezitic ă a Dealului Cetatii, la o altitudine de 371 m. Cetatea Deva a fost construit ă pe
urmele un ei fortifica ții daco -romane.
Încă din primii ani ai secolului XI datează primele lucrari de edificare, iar următoarele
lucrări au fost executate în timpul regelui maghiar Geza II ( fiind regale Ungariei între anii 1141 –
1161), pe când au sosit primii co loniali ști germani în Ardeal.
Cea mai plauzibil ăipoteză este aceea conform căreia cetatea a fost înălțatăîn jurul anului
1250 , în timpul regelui Bela IV ( după năvălirea t ătarilor din 1241, năvălire care a pustiit Valea
Mure șului).
Cetatea Deva a fost înălțată î n secolul XIII într-o zon ă strategic ă, situându -se la
ingustarea Vă ii Mure șului și la pătrunderea r âului în defileul dintre Mun ții Poiana Rusc ă și
Munții Apuseni .
Cetatea Devei este considerate ca fiind una dintre cele mai import ante ce tăți ale
Transilvaniei.
De-a lungul timpului , Cetatea Deva a avut ca principal rol aparare aîmpotriva t ătarilor și a
oricăror alte popoare care ar fi dorit ocuparea regiunii, fiind o reședință pentru nobili, un refugiu
pentru aceștia în fața rascoalelor țărănești, dar și î nchisoare și garnizoan ă, asigur ândastfel
protec ția călă torilor și a comercian ților care circ ulau de-a lungul V ăii Mureș ului.
Prima atestare documentar ă a cetății dateaz ă din anul 1269, an în care a fost emis un act
de cătreȘ tefan , duce al Transilvaniei, în care se aminte ște de “Castrum Deva”.
Cetatea Deva a fost re ședință voievodal ăîncep ând din 1307, iar în secolele XIV și XV a
fost district militar valah , și a avut în jurisdic ție patru districte rom ânești. Iancu de Hu nedoara a
transformat cetatea î n castel nobiliar în anul 1453 , ajung ând astfel să fie una dintre cele mai
puternice cet ăți ale Transilvaniei. În anii 1550, 1552, și 1557, Cetatea Deva a suferit asedii
otomane, fiind ocupat ăîn anul 1557 de sultanul Soliman cel Mare, care a predat -o Reginei
Isabela a Ungariei și fiului s ău Ioan Sigismund.
În secolul XVI Cetatea Deva a funcționat ca și î nchisoare, aici fiind întemni țați David
Ferencz (fondatorul bisericii unitariene ) și Moise Secuiul (conducatorul nobilimii tansilv ănene ).
În celula î n care a fost închisDavid Ferencz a fost amplasată o placă comemorativă (î n anul
1948 ).
Cetatea Deva a avut un rol important și în înăbușirea r ăscoalelor țărănești din anii 1437,
1514 și 1527.
În secolul XVII Cetatea Deva a fost st ăpânită de nobilii Stefan și Gabriel Bethlen , de
Gheorghe Rakoczy și Acatiu Barcsay . În această perioad ă au fost făcute lucrări de repara ții și a
fost ridicat bastionul circular din partea de sud a Cetății . Începând in anul 1686 , cetatea trece sub
stapanire austriac ă, până în secolul XIX.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
22 Încep ând din anul 1713, guvernatorul Transilvaniei de la acea vreme ( Ioan Steinwille ),
care își avea re ședința la Deva , încaseaz ă de la popula ție un impozit în valoare de 50.000 de
florini cu care construie ște noi fortifica ții și întărește Cetatea Deva cu doua bastioane în partea de
est și cazemate în partea de vest.
În timpul r ăscoalei din anul 1782 , Cetatea Deva a fost ocupat ăde țăranii din Dobra, iar î n
anul 1786 , a fos t asediat ă de țăranii r ăsculati conduș i de Horea, Clo șca și Crișan.
Cu toate acestea, l a sfârșitul secolului XVIII , Cetatea Devaș i-a pierdut importan ța
strategic ă, perioadă în care a fost părăsită, dar și-a rec ăpătat importan ța dup ă 1817, cand
imparatul Fracnisca hot ărât să o restaureze (lucrări ce au durat mai bine de un an) .
Din păcate, î n timpul revolu ției din 1848 -1849, garnizoana austriac ă aflata în cetate, la
vestea victoriilor dob ândite de revoluți onari asupra armatelor imper iale, a minat zidurile cet ății.
În primavara anului 1849 cetatea a fost asediată de către revoluționari , astfel că garnizoana
austriac ă a părăsit cetatea.
În perioada derul ării ultimelor evenimente revolu ționare din augusta avut loc explozia
depozitului de muni ție, astfel că a fost aruncat eîn aer zidurile Cet ății Devei19.
Ca urmare a întâmplărilor din august 1849 , cetatea Deva a fost abandonată, anul 1874
reprezentând sfârșitul vieții din Cetatea Deva20.

2.2.2. Starea actuală a monumentului istoric, după finalizarea lucrărilor de restaurare
În pre zent, Cetatea Deva este o zon ă cu patrimoniu arheologic cunoscut, inclus ă pe lista
monumentelor istorice , aflându -seîn intravilanul ora șului Deva, pe dealul cu același nume, pe
malul stang al râului Mure ș, fiind î ntinsă pe o suprafa ță de aproximativ 30 ha.
Cetatea medievala a Devei este poziționată strategic datorităînălțimii, dominând orașul
Deva . Aici au fost descoperit e urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului , dar au fost găsite
și blocuri de piatr ă cioplit ă (cu caracteristicile t ăieturi în form ă de coad ă de rândunic ă), fapt ce
dovede ște că în acest loc a existat și o fortifica ție dacic ă.
Lucrările de restaurare au fost complexe, mai ales datorită stadiului în care se afla Cetatea,
astfel că au fost restaurate Incinta a III -a (cu tot cu poarta I și a II -a), Camera artileristilor și Incinta
a II-a, fiind reabilitate și căile de acces și iluminatul.

• Incinta a III -a
Incinta a III -a a datează din secolul al XVIII -lea și inconj oară celelalte dou ă incinte ,
inglobând o suprafață apreciabilă de teren. Această incintă protejeaza drumul carosabil de acces
spre incintele principale de pe varful st âncii.
Accesul î n incinta a III-a se face printr -o poart ă, situat ă pe latura de sud aacesteia. Zidurile
ei sunt reali zate din piatra nefasonat ă, cu o grosime de 2 metri, iar pe latura dinspre exteriorul
incintei cetății zidurile au colturile î ntărite cu blocuri fasonate din calcar.
Poarta din exterior avea înainte de restaurare un ancadrament din blocuri de piatr ă fasona te,
parțial distrus, însă c ladirea e ra deja bine pastrat ă. Zidurile a veau paramentul intact în proporț ie de
80%. Acoperisul era integral distrus, deasupra cladirii cresc ând vegeta ție, iar imaginea acestuia

19 Cetatea Deva – Informații, 23 mai 2017, http://www.turism –
deva.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=115&Itemid=95 .
20 Istoric, 23 mai 2017, http://cetateadeva.ro/istoric/ .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
23 mai fiindpăstrată doar într-o stampa din secolul al XVIII -lea, sau în referirile la inventarul acestei
porți din lucrarea publicat ă în anul 1906 de dr. Veress Endre „Deva vara es uradalma”21.
Din documentele pă strate s -a putut deduce faptul că poarta (poarta I) era acoperit ă cu o
șarpant ăîn patru ape , cu invelitoare din șindril ă, având două porți de acces ce se deschideau î nspre
exteriorul cetății. Porțile erau din lemn, î ntărite cu benzi și colțuri din fier , având pe una dintre foi
o poartă mai mică (decorate și ea cu elemente din fier ).
Drumul de acces se continua pe langa latura de nord a zidului incintei a III-A și trecea
printr -o a doua poart ă (Poarta a II-a) situat ă la mij locul laturii de nord, la aproximativ 180 m
depărtare de poarta I.
Cladirea are form ă dreptunghiular ă, iar p ereții acesteia sunt din piatr ă nefasonat ă,
combinată cu caramid ă. Cladirea are s pațiul interior împărțit în două, iar a mbele încăperi interioare
sunt boltite cu c âte trei bol ți din c ăramid ă. Înainte de restaurare, g olurile por ților și ale ferestrelor
nu aveau a ncadramente. Această clădire era deja destul d e bine p ăstrată, zidurile sale având
paramentul intact în proporție de 65%, însă tavanul era integral distrus. Î n lucrarea publicata de dr.
Veress Endre „Deva vara es uradalma” (în anul 1906 ) se fac referiri și la inventarul acestei cl ădiri.
În coltul de sud – est este un bastion de artilerie .

Figura 5 . Incinta III – Poarta 1 (înainte de începerea lucrărilor de restaurare)

21 VERESS Endre, „Deva vara es uradalma” , lucrare publicată în anul 1906.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
24
Figura 6. Incinta III – ziduri lăsate în paragin ă (înainte de începerea lucrărilor de restaurare)

Lucrarile de preg ătire, conservare, consolidare și restaurare a monumentului au constat în
decaparea stratului vegetal și a pămâ ntului depus de -a lungul timpului în incinte (pentru readucerea
lor la nivelul de calcare originar ), în î nlăturarea d ărâmăturilor și a molozului (din pivni țe
sauîncă peri cu bol ți prăbușite, ș.a.), precum și în transportul p ămantului rezultat în urma s ăpăturilor
arheologice care au precedatintervențiile asupra monumentului.
Lucrările de restaurare efectute l a Poarta Iau fost lucrări de pregătire a amplasamentului
(înșăturarea vegetației, degajarea depunerilor de pământ ș.a.), lucrări de conservare primară și
consolidare (plobări de ziduri, desfacerea tencuielilor degradate ale pereților, curățarea,
conservarea și completarea pietrelor fățuite folosite la colțurile exterioare ale porților ș.a.), cât și
lucrări de reabilitare volumetrică și funcțională (refacerea arcelor, repararea bolților, bordarea
golurilor de acces, tencuirea pereților interior în camp de tencuială de epocă, spoirea acestora cu
lapte de var, executarea scării de acces pentru platforma belvedere, executarea acoperișului cu
șarpantă ș.a.). Lucrările de restaurare efectuate pentru Poarta a II -a au fost similare cu cele
efectuate pentru Poarta I.

Incinta III – Poarta 1 dinspre amonte , situația
existentă înainte de începerea reabiliării Incinta III – Poarta 1 dinspre amonte , propunere
de reabilitare

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
25
Incinta III – Poarta 1 dinspre a val, situația
existentă înainte de începerea reabilitării Incinta III – Poarta 1 dinspre a val, propunere de
reabilitare
Figura 7. Incinta a III -a – Poarta I (înainte deînceperea lucrărilor de restaurare)

Lucrările de restaurare efectuate pentru Poarta a II -a au fost similare cu cele efectuate
pentru Poarta I, și anume au fost făcute lucrări de pregătire a amplasamentului, de conservare
primară și consolidare, cât și lucrări de reabilitare volumetrică și funcțională.

Poarta a II-a și ziduri Incint ei III, vazute din
amonte – situa ția existent ă înainte de începerea
reabilitării Poarta a II-a văzută din aval – situație existentă
înainte de începerea reabilitării

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
26
Poarta a II-a, secțiune – propunere de reabilitare
Figura 8. Incinta a III -a, Poarta a II -a

Camera artileri știlor necesita și ea lucrări de restaurare, astfel că au fost făcute și aici lucrări
de pregătire a amplasamentului (înșăturarea vegetației, curățarea zidurilor de depuneri, de adaosuri
contemporane, degajarea depunerilor de pământ ș.a.), lucrări de conservare primară și consolidare
(plobări de ziduri, consolidari ale boltilor interioare din caramida , conservarea și com pletarea
zidurilor acolo unde era cazul, consolidarea și sistematizarea terenului în zonele de acces ș.a.), cât
și lucrări de reabilitare funcțională și volumetrică (refacerea rampelor de acces cu trepte din piatră,
refacerea acoperișului cu șarpantă din l emn și învelitoare din țiglă solzi, refacerea pardoselii
încăperii și a ferestrelor, prin închiderea cu tâmplărie din lemn ș.a.).
Zidurile incintei a III -a au fost reabilitate prin: înlăturarea vegeta ției de lângă zidurile
incintei a III -a, înlă turarea dărâmăturilor și a depunerile de pămâ nt de l ângă zidurile incintei,
nivelul de calcare al incintei a III -aa fost adus la cel din secolul al XVIII -lea (prin înlăturarea
pământului), au fost executate lucră ri de conservare primar ăși consolidar e pentru zidurile incintei
a III -a, a fost executată completarea/restaurarea zidurilor î n zonele pr ăbușite, a fost refăcut
coronamentul , au fost făcute completari locale la zidăriile din piatră , injectări cu pastă de ciment
(pentru fisuril e și crăpăturil e cu deschideri mai mari de 3mm ), au fost curățate rosturil e zidăriei
din piatră și rostuite cu mortar de var de epocă, a fost reabilitat și drumul de straj ă pe latura vestică
și sudică , fiind montați parapeți pentru protecția turiștilor, și tot pentru aceș tia a fost amenajată
aleea de acces ce leagă poarta I de poarta a II-a și de podul din lemn

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
27 • Incinta a II -a
Incinta a II -a are un traseu ovoidal neregulat, care este determinat de forma primei incinte
și de configura ția terenului, fiind construită la mijlocul secolului al XVI -lea și modificată atât î n
secolul al X VII-lea (î ntre anii 1613 -1660 ), cât și în prima jumatate a secolului al XVIII -lea.
Zidul incintei este construit din piatră brută (cu grosimea medie de 1,30 m), fiind prev ăzut
cu un drum de strajă (cu lățimea de 0,80 m ) și cu un parapet care continuă până la înălțimea de
1,50 m. Latura de nord -est a incintei era complet distrus ă pe o lungime de 25 m , fapt ce se datora
exploziei ce a avut loc la Cetatea Deva în anul 1849.
Un bastion semicircul ar, cu diametrul de 7,20 m , se află aproape de colț ul sud -vestic , care
a fost construit de principele Gabriel Bethlen (în anul 1618 ). Acesta este construit din ziduri de
piatrăși caramidă, groase de 1,85 m șiînălțime de 13 m, având parter, un etaj și o ter asă superioar ă.
Atunci când cetatea era locuita, această terasă era folosită pentru a susține arme grele de foc ,
dispuse în faț a a patru creneluri, carora li se ad ăugau trei jgheaburi pe ntru lansat lichide incendiare
și grenade.
Înainte de începerea restaurărilor, terasa superioar ă era acoperită cu un strat de moloz de
aproximativ 50 cm , planș eul dintre parter și etajul bastionului este distrus. Nu putea fi văzută nici
pardoseala parterului din cauza stratului de moloz de pe aceas ta.
Pe partea semicirculară, spre exterior, zidul bastionului era încă tencuit , chiar dac ă această
tencuială era puternic degradat ă. Pe latura de nord-vest însă,zidurile nu s -au pă strat laînălțimea lor
inițială .
Reabilitarea incintei a II -a a constat în lu crări de pregătire, conservare, consolidare și
restaurare a monumentului ( decaparea stratului vegetal și a pământului depus de -a lungul timpului
în această i ncint ă, înlăturarea dărâmă turilor, a molozului lasat în urma acestora, cât și evacuarea
lui, dar și transportul pămâ ntului rezultat în urma s ăpăturilor arheologice care au precedat
intervențiile asupra monumentului ).
A fost reabilitată și scara semicirculară din est și încăperile anexe ale incintei II apelându –
se la lucrări de pregătire a amplasamentulu i (constând în înlăturarea vegetației de pe scară și din
apropierea ei, curățarea zidurilor scării de depuneri de vegetație și pământ, înlăturarea molozului
și a pământului de pe, dar și din cele două încăperi în care se poate ajunge folosind scara), lucră ri
de conservare primară și consolidare (executarea plombelor din ziduri, injectarea fisurilor din
acestea, consolidarea bolților din cărămidă ale încăperilor anexe).
Un lucru de menționat în cazul scării semicirculare și a încăperilor anexe este acela că
pentru restaurarea lor a fost nevoie și de efectuarea lucrărilor de cercetare arheologică, deoarece
despre acestea nu există decât câteva informații, nefiind descrise î n nici o lucrare p ublicat ă pânăîn
prezent.
Pentru bastionul semicircular Bethlen au fos t de asemenea făcute lucrări de pregătire a
amplasamentului, de consolidare primară (plombarea zidului, curățarea rosturilor acestuia,
conservarea porțiunilor de tencuială originară ș.a.) și de reabilitare volumetrică și funcțională
(amenajarea unei platfo rme ca punct de observație a panoramei orașului Deva, dar și a
împrejurimilor, refacerea planșeului intermediar și a scării interioare, închiderea spațiului interior
cu ajutorul tâmplăriei din lemn de stejar ș.a.).
Zidurile celei de -a II-a incinte au suferit și ele lucrările clasice de pregătire a
amplasamentului (dar au fost realizate și consolidari ale versantului nordic din zona afectat ăde
explozia din anul 1849 , iar stâncile dislocate , aflate inc ă intr -o poziț ie instabil ăau fost distruse ),
lucrări de conservare și consolidare ( plobări de ziduri, refacerea zidului pe latura de nord, mai ales
că pe anumite porțiuni fusese complet distrus, restaurarea drumului de strajă din această zonă ș.a.).

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
28 Pentru toată cetatea De va au fost făcute lucrări de reabilitare ale căilor de acces spre cetate,
atât pietonale cât și carosabile, și au fost realizate instalații electrice de iluminat exterior22.

Figura 9. Cetatea Deva în timpul lucrărilor de restaurare. Imagini preluate de pe site -ul oficial al
cetății Deva ( http://cetateadeva.ro/gallery/ )

22 Concept reabilitare Cetatea Deva – Incintele 2 și 3 – Informații, 23 mai 2017, http://www.turism -deva.ro
/index.php?option=com_content&view=article&id=153&Itemid=114 .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
29 Capitolul 3. Monumente istorice – subiectul reabilitării și consolidării
3.1. Fortul 13 Jilava

3.1.1. Scurt istoric
La sugestia regelui Carol I, în perioada 1870 – 1890, a fost ridicat în jurul Bucureștiului un
sistem de apărar e (format din 18 forturi) împotriva unui posibil atac otoman.F iecare fort era
prevăzut cu o baterie de artilerie.
Proiectul sistemului de apărare format din 18 forturi a fost elaborat de generalul Henry
Alexis Brialmont și de căpitanul Ioan Clucer . După finalizarea construcției, Fortul 13 Jilava a fost
folosit mai întâi ca depozit de muniți eși ca garniz oană militară până în an ul 1907 . Începând din
anul 1907, fortul a fost amenajat ca închisoare militară până la 1 aprilie 1948 (fiind subordonată
Statului -Major al Armatei ), după care a trecut în subordinea Ministerului de Interne, Direcția
Generală a Penitenciarelor .
Pentru cons trucția fortului au fost necesare săpături de până la 10 m , iar pământul rezultat
în urma săpăturilor a fost folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe care au fost amplasate turnuri
de observație.
La intrarea în fort este o poartă b oltită, pe frontispi ciul căreia este gravat anul de înființare
al închisorii militare alături de inscripția „Fortul 13 Jilava". În anul 1907, închisoarea dispunea de
un pavilion administrativ de 180 m2, de o c ancelari ede 30 m2, de dormitorul trupei de 120 m2 și
de fortul prop riu-zis, cu 52 de camere (suprafața totală a camerelor era de 15000 m2).

Figura 10. Planul general al Fortului 13 Jilava
Imaginea este preluată din numărul 2/2013 al revistei Arhitectura

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
30 Comandamentul gărzii, a ofițerului de serviciu și cancelaria închisorii se află p e partea
stângă a drumului de intrare în fort, iar pe partea dreaptă se aflau dormitoarele soldaților care
asigurau paza închisorii .
Din punct de vedere a dministrativ, penitenciaru l este împărțit în trei secții:
– Reduitu;
– Zona centrală (care este și cea mai umedă a fortului );
– Alte două secții plasate în stânga și în dreapta reduitului.
Secția centrală dispunea de 17 camere (de 5 m lungime și 4 m lățime ) a câte 20 de paturi
suprapuse, iar celelalte două secții erau împărțite în 17 camere (de 5 m lungime și 4 m lățime ), în
fiecare dintre aceste camere fiind amenajate 27 de paturi suprapuse. Chiar și asa, locurile erau
insuficiente, astfel că în fiecare pat dormeau și câte doi, trei deținuți.
După anul 1948, în fața penitenciarului au fost amenajate și patru curți interioare de
plimbare.

a) b)
Figura 11. Fortul 13 Jilava . În figura a) este reprezentată o p erspectivă din foișorul de pază al curții
de plimbare , iar în figura b) este prezentată a ripa vestică a Fortului.
Imagin ile sunt preluat e din numărul 2/2013 al revistei Arhitectura

Între anii 1907 și 1948, Fortul 13 Jilava a fu ncționat ca închisoare militară, fiind destinată
deținuților militari condamnați pentru încălcarea și nerespectarea regulamentului militar, civililor
arestați și condamnați pentru infracțiuni militare șisoldaților pedepsiți disciplinar , iar în timpul
primului război mondial au fost închiși aici soldații care au refuzat să se prezinte la încorporare.
După ce germanii au ocupat Bucureștiul, Fortul 13 Jilava a fost folosit pentru a ține închiși
prizonierii din armata română.
Între anii 1921 și 1944, în acest Fort au fost închiși membrii ai Partidul ui Comunist (care
au fost arestați în mai 1921, ca deținuți politici ). În anul 1933, au fost aduși la Jilava o parte dintre
comuniștii arestați de la greva Atelierel or CFR Grivița, printre care se număra și Gheorg he
Gheorghiu -Dej, Alexandru Drăghici, Chivu Stoica sau Gheorghe Vasilichi .
În anul 1940, în noaptea de 25 spre 26 noiembrie , la Jilava au fost împușcați opozanți ai
Mișcării Legionare (în număr de 64), care au fost închiși pentru uciderea lui Corneliu Zelea
Codreanu. Printre cei 64 de încarcerați uciși se numără și generalul Gheorghe Argeșeanu, fostul
prefect al Poliției Capitalei ( Gabriel Marinescu ), ministrul de Justiție ( Victor Iamandi ), directorul
Siguranței Statului ( Niky Ștefănescu ), șeful Serviciilor Secrete ( Mihai Moruzov ), sau fostul prim –
procuror al Tri bunalului Militar al Capitalei ( Vasile Zeciu ).

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
31 Începând din luna ianuarie 1941, în Fortul 13 Jilava au fost închiși o parte dintre legionarii
arestați și condamnați pentru rebeliun ea legionar ă din 1941.

Figura 12. Planul de situație al Fortului 13 Jilava
Imaginea este preluată din numărul 2/2013 al revistei Arhitectura

Începând din 23 august 1944 , până la 1 aprilie 1948, Fortul 13 Jilava a funcționat ca
închisoare militară, iar după această dată a fost trecută în subordinea Ministerului de Interne,
Direcția Generală a Penitenciarelor, ca fiind un penitenciar civil.
În perioada 1944 – 1964, și -au executat pedeapsa la Jilava deținuț ii de drept comun (fie ei
bărbați sau femei – secția de femei avea doar pat ru camere și era izolată de celelalte secții), aflați
în curs de judecare sau condamnați, deținuți i cercetați sau condamnați pentru „infracțiuni
împotriva securității" ( aceștia erau fie membri ai partidelor PNL, PNȚ, PSD, legionari, spioni,
„criminali de r ăzboi ”, oricei care „au trădat patria”, fie m embr ii ai unor „organizații subversive
anticomuniste").
În 1958, la Jilava a fost amenajată o secție specială pentru cei aduși cu mențiunea
„supliment de anchetă ”23.

23 MURARU Andrei (coordonator), MAREȘ Clara, LĂCĂTUȘU Dumitru, ROMAN Cristina , STAN
Marius , PETREM Constantin , CUCERAI Sorin , Dicționarul penitenciarelor din România comunistă
(1945-1967), Polirom, Iași, 2008, pag . 351 -363.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
32 3.1.2. Starea actuală a monumentului istor ic
Penitenciarul Jilava este poziționat în apropierea drumului național București -Giurgiu, la
10 km sud de București și la 3 km nord -est de comuna Jilava, din punct de vedere administrativ
aparținând comunei Jilava24.

a) b) c)
Figura 13. Foartul 13 Jilava. În figura a) și b) este prezentat interiorul Fortului 13, iar în figura c) este
surprinsă scara spre nivelul superior al reduitului.
Imaginile sunt preluate din numărul 2/2013 al revistei Arhitectura

Fortul 13 Jilava datează din secolul al XIX -lea, în interiorul acestuia alternând spații le
închise cu cele deschise, iar lungimea fațadelor și grosimea zidurilor confer ă o stare de confuzie .
Fortul 13 Jilava a fost construit pentru a fi un element al centurii de fortificații a
Bucureștiului , însă nu a fost folosit nici măcar o dată pentru scopurile inițiale , el fiind folosit așa
cum am amintit în subcapitolul 3.1.1. – Scurt istoric: ca pușcărie pentru țăranii răsculați în 1907,
pentru deținuții politici și de drept din perioada interbelic ă, ca loc al crimelor legionare din ianuarie
1941 și a l celor comuniste de după 1945.
După cutremurul din 1977 a început procesul de dezafectare al Fortului 13 Jilava care a
fost întărit de folosirea sa în decembrie 1989.
Datorită faptului că Fortu l 13 Jilava a fost folosit pe rând cu mai multe scopuri, construcției
inițiale i s -au mai adăugat o serie de clădiri , împrejmuiri , edicule , și chiar și construcția inițială a
mai suferit modificări . Astăzi, Fortul 13 este lipsit de orice echipame nt rămas d in proiectul militar.
Planul de ansamblu al Fortului 13 Jilava poate fi înțeles dacă îl privești ca pe o fortificație,
însă parcurgerea spațiilor care -l compun te trimite cu gândul la un penitenciar.

24 Ibidem, Nota 23.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
33 Fortul 13 Jilava poate fi considerat a fi un Reduit , unde se poate vedea dispoziția specifică
arhitecturii militare, însă geometria și detaliul arhitectural indică detalii despre închisoarea politică
unde a avut loc tragedia elitelor românești în secolul al XX -lea.
Datorită faptului că istoria militară a loc ului lipsește, comparativ cu cea generată de
perioada în care a funcționat ca și închisoare – căreia i se adaugă asocierea suprarealistă a
construcțiilor (fie ele noi sau vechi ) și grădinile de roșii cu micile țarcuri pentru păsări – se sporește
astfel dificultatea de înțelegere a locului25.
Deși în jur aproape totul este pământ crud sau ars, fiecare perete poartă urme care -i dau o
înfățișare diferită. Prin zidurile din cărămidă cu grosimi de peste un metru, umezeala urcă din
fundații și coboară din bolțile de beton acoperite cu un strat gros de pământ. Umezeala e prezentă
până și în toponimul locului, iar faptul că fortul a fost săpat la o adâncime de circa 8 m față de
terenul înconjurător, astfel încât umplutura de pământ de deasupra construcțiilor să ating ă cota
terenului învecinat, nu face decât să -i favorizeze prezența. Peste tot înfloresc săruri minerale care
pătează pereții și macină încet cărămida.
Drenul colmatat al curții inelare a făcut ca nămolul adus de inundațiile din 2005 să nu poată
fi curățat în întregime decât patru ani mai târziu. Urmele nivelurilor în scădere ale apei din
inundații au desenat pe pereții interiori ai reduitului o stratificație stranie, în care pseudo -fosile
recente coabitează cu semnele încrustate în tencuială de deținuți. Li chenii și algele proliferează pe
toate suprafețele expuse apei de ploaie, iar copacii crescuți în pământul de peste construcții își
întind rădăcinile până la bolțile de beton.
Peste tot, spațiul este parazitat de compartimentări ulterioare, de construcții anexe aflate
într-o stare precară, de schelete metalice ruginite și deformate. Multe ziduri sunt mutilate de leziuni
profunde datorate tasării pământului de deasupra și de dedesubt sau de desfaceri de zidărie urmate
de reparații neglijente. Straturi succes ive de var se scorojesc la soare sau ascund inscripții zgâriate
în pereții celulelor. Gratiile ferestrelor se corodează încet și ușile cu vizetă își expun rândurile de
vopsea de ulei și tăblițele cu numere de celule din epoci succesive. Circulația în inter iorul clădirilor
fortului este întreruptă prin zidirea coridoarelor în numeroase puncte. Prin astuparea tunelurilor de
aerisire în perioada detenției politice, în reduit, care este practic îngropat în pământ, s -a creat un
adevărat instrument de tortură: „N eagra”, după cum au denumit deținuții perechea de celule
înghețate și umede, fără ferestre, cu mucegaiuri și stalactite de calcit atârnând din bolțile fisurate26.

• Tipologie
Planimetria generală se încadrează în Tipul II de construcție de gen, aplicat la constituirea
sistemului defensiv al Cetății Bucureștiului și respectă principiile stabilite de generalul Brialmont
în proiectul inițial din anul 1882, respectiv de fort cu reduit central cu trei turele -cupole cu eclipsă,
două șanțuri aproximativ concentric e, masiv flancat de o caponieră de capăt și două semicaponiere
cu turele de tragere pentru artilerie pe frontul sudic, glacis larg delimitat de un val de pământ și cu
plantație.
Volumetria este specifică tipului de fort izolat -detașat amplasat în zonă de c âmpie, în teren
fără denivelări. Cerințele tehnice de camuflare și de reacție la atac a obiectivului au determinat
crearea unor volume caracteristice, puțin reliefate peste nivelul general al zonei. Repartizarea

25 NISTOR Sergiu – conferențiar la Universitatea de Arhi tectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București ,
Dilema veche, nr. 448, 13 -19 septembrie 2012.

26 BULBOREA Cătălina, Revista Arhitectura, numărul 2/2013, 12.06.2013.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
34 spațiilor funcționale și a circulațiilor pe verticală și orizontală este realizată în trei masive
construite și acoperite de strat gros de pământ înnierbat,
parțial cultivat.
Secțiunea transversală prin fort evidențiază elementele componente principa le și distribuția
lor în lungul „ capitalei” – axa centrală a construcției, precum și raportul înălțimilor cu nivelul
terenului natural. Se disting trei volume principale, marcate prin șanțuri:
– masivul de intrare al porții, marcat de aleea de acces descendentă și creneluri, cu sala boltită
centrală și c orpul de gardă subteran ;
– masivul fortului propru -zis cu perimetru pentagonal, este subîmpărțit funcțional în zona
interioară, unde se desfășoară un complex de încăperi destinate cazarmei;
– primul șanț al complexului, spre poartă; sălile, distribuite pri n gangul de acces pe două ramuri –
corpurile A și C – ierarhizate pentru cazarea curentă a trupei de infanterie și servanților de artilerie,
subofițeri, magazii de materiale și armament, popota etc, sunt boltite larg în pannier sau în plin
cintru, ca și cu loarele de distribuție; zona exterioară a masivului adăpostește o rețea de galerii –
poterne subterane pentru circulații de distribuție spre caponiera frontală și cele două semicaponiere
laterale – punctele principale de tragere de artilerie, spre creasta de apărare cu parapet din pământ
pentru infanterie și în contraescarpa inelului central al șanțului interior, apărat prin goluri crenelate
de tragere; sălile izolate adiacente galeriilor, oarbe și boltite la rândul lor, erau destinate depozitelor
de armament și muniții de infanterie și artilerie;
– masivul central – reduitul – componenta centrală a fortului este înconjurată de inelul șanțului
interior, cu laterale zidite vertical; accesul și distribuția circulațiilor laterale se face prin gang larg,
boltit. S ălile subterane de la nivelul inferior, boltite, amplasate în contraescarpa inelului central,
erau destinate cazarmei pentru ofițeri; la nivelul superior al turelelor se accede prin scara principală
abruptă din care se ramifică două culoare laterale de acc es la sălile comandamentului și la cele trei
cupole de artilerie grea.
Construcția fortului a suferit modificări față de proiectul inițial, într -o primă etapă pe
parcursul execuției, rațiuni tehnico -tactice, evoluția rapidă a tehnicii de artilerie a impus utilizarea
unor materiale noi – betonul și betonul armat înlocuind, pe alocuri, piatra și cărămida prevăzute
inițial.
În timpul realizării sistemului de fortificații au intervenit și modificări din motive financiare
– reduceri de spații subterane de depoz itare, simplificarea traseelor de galerii, zidire parțială a
șanțului exterior etc.
În a doua etapă, refuncționalizarea complexului ca penitenciar militar, ulterior civil de
maximă siguranță, a determinat adaptarea spațiilor interioare și exterioare la cer ințe de
supraveghere și control, prin subîmpărțiri de săli pentru crearea celulelor -izolator și carcerelor,
obturarea unor galerii subterane și a turelelor exterioare, asigurarea perimetrală prin împrejmuirea
de creastă din sârmă ghimpată.
Suprateran, pe latura estică a fortului, a fost organizată o gospodărie proprie, cu remize
auto și trăsuri, șoproane pentru căruțe, adăposturi pentru animale, ateliere diverse – rotărie,
croitorie, cismărie, tâmplărie etc., iar o parte din galerii, care dispuneau de ilum inat electric și
sistem de ventilare, au fost amenajate ca ciupercării.
În timp, pe măsura cerințelor, au fost construite în incintă diverse anexe pentru manutanță,
barăci utilitare pe fort precum și o curte de „plimbare supravegheată” – împrejmuită cu zid uri înalte
de cca 2 m din cărămidă pe latura nordică.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
35 Componentele principale, bine definite în plan, sunt realizate pe o platformă generală
coborâtă cca 8 -10 m sub nivelul terenului exterior natural, anvelopa orizontală a construcțiilor
celor patru masive fiind o umplutură groasă de pământ, peste bolți.
Zidăria galeriior este masivă, în general cu grosimi de 1,5 – 2,00 m, până la cca. 3 m la
zidurile interioare de contraescarpă. Spațiile interioare sunt închise cu bolți din beton de cca . 1,00
– 1,50 m gros ime. Fundațiile construcției sunt din piatră – adâncimea de fundare și geometria
acestora sunt necunoscute până în acest moment.

• Materiale de construcții necesare reabilitării Fortului 13 Jilava
La realizarea fortului au fost inițial prevăzute lucrări de piatră și cărămidă cu umplutură
din pământ. Pe parcursul execuției, în urma evoluției tehnicii de artilerie a vremii, a fost necesară
adaptarea proiectului și utilizarea betonului armat la bolțile sălilor și a galeriilor – poterne.
Fortul 13, printre prime le puse în execuție, are în mare parte din ziduri realizate din piatră
brută sau cioplită.
Piatra brută și cioplită utilizată la socluri, pereuri, trepte de scări provine din extracțiile de
pe Valea Prahovei -Bușteni, Comarnic. Pietrișul și nisipul pus în operă la realizarea fortului a fost
adus din cariere locale – Chitila, Străulești, Cernica, Jilava, Sabar.
Cărămida utilizată, cu dimensiuni de 22×10,5×5,5 cm, a fost produsă local de ing. A.L.
Pluvier în urma unei convenții cu Ministerul de Război.
Varul de construcție pentru forturi era fabricat la Câmpina, Azuga sau Comarnic.
Cimentul, importat exclusiv din Franța până în 1886 – fabricile din Boulogne sur Mer,
Boulonnais – provine începând din 1890 și de la prima fabrică din țară, de la Brăila.
Asupra ma terialelor de finisaj inițiale există informații colaterale – pardoseli reci din
ciment sclivisit, zugrăveli simple cu var iar în Procesul verbal nr. 17/02.05.1948 sunt menționate
tîmplăriile din lemn cu gratii la ferestre, uși cu sisteme de închidere.
Zidurile verticale ale șanțului interior – escarpa și contraescarpa inelului central – au un
parament din cărămidă aparentă, ca și segmentele zidite ale șanțului exterior, celelalte zone
construite fiind tencuite și zugrăvite.

• Starea fizică actuală a FORT ULUI 13
Începând cu anul 2005 complexul Fortului 13 Jilava, aflat în administrarea Ministerului de
Justiție, este nefuncțional, inclusiv spațiile utilizate ca depozitări diverse și de producție ale
ciupercăriei.
Administrația Penitenciarelor asigură evacua rea periodică a apei din infiltrații, iar în acest
an demarează activitatea de igienizare prin îndepărtarea depozitelor de deșeuri diverse din unele
spații.
La exteriorul fortului, pe zona verde care acoperă cele două masive, sunt cultivate parcele
cu plan tații gospodărești pentru uzul propriu al penitenciarului.
Starea general -structurală a construcției este bună, însă prezintă un nivel ridicat de
umiditate și degradare a structurii constructive, mai ales la nivelul inferior, din cauza unor factori
multip li climatici și hidrologici – inundații, ploi excesive, infiltrații, ridicarea nivelului pânzei
freatice și lipsei protecțiilor specifice .
În galeriile reduitului central se pot observa fisuri în masivul construit și tasări ale
pardoselii, precum și depune ri de calcit din infiltrații.
La zidurile șanțului inelar se observă lacune în parament, pete și fisuri pronunțate.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
36 Finisajele interioare și exterioare sunt puternic afectate, degradate integral. Sunt prezente
mucegaiuri, eflorescențe minerale pe tencuieli vechi declasate.
Instalațiile interioare – electrice, sanitare, de ventilație – sunt nefuncționale27.

27 MIHĂILESCU Margareta, FORTUL 13 JILAVA ȘI CETATEA BUCUREȘTI (Articolul vine să
completeze studiul dedicat aceluiași subiect publicat în Revista de Istorie Militară, Nr. 3 -4, 2009,
București), Revista Monumentelor Istorice, Anul LXXIX, nr. 1 -2, 2010, Publicat de Institutul Național al
Patrimoniului, pag. 47 -62, http://revistamonumenteloristorice.ro/?articol=57782 -fortul -13-si-cetatea –
bucuresti .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
37 3.2. Cetatea Carsium

3.2.1. Scurt istoric
Cetatea Carsium este o cetate romană și romano -bizantină, care a fost construit ă, cel mai
probabil, peste o fortificație getică (în a doua jumătate a secolului I p. Chr. ). În timpul războaielor
dacice, în anul 103 p. Chr., împăratul Traian decide să întăre ască fortificația cu ziduri din piatră28.
Romanii au construit cetatea Carsium ca punct de legatu ră între litoralul M ării Negre și lumea
extracarpatic ă, dar și ca punct de aparare și de rezistență în faț a posibililor invadatori .
Cetatea Carsium a fost a rsă de mai multe ori de -a lungul timpului ( între secolele III -VII)
de către populatiile germanice, de huni, slavi, avari ș.a., însă a fost reclădită de fiecare dată. Potrivit
surselor istorice, c ele mai ample acț iuni de refacere au fost făcute în timpul împăraț ilor Constantin
Cel Mare și Justinian, iar după această perioadă spaț iul cetăț ii și teritoriul înconjur ator a u fost
locuit e de comunit ățile străromânești , organizate în sate modeste.
Bizantinii revin în zona Dunăr ii în secolul al X -lea, reclădind cetatea d e la temeli e. În
secolele care au urmat, Cetatea Carsium a suferit mai multe transform ări, fiind inclus ă în sistemul
defensiv al Ță rii Rom ânești.
În secolul al XV -lea, Cetatea Carsium, î mpreun ă cu întreaga Dobroge, au fost ocupat e de
turci, perioadă în care orașul se dezvolt ă foarte mult.
Datările istorice ale turcului Evlia Celebi din secolul al XVII -lea spun că localita tea avea
1.600 de case și chiar un bazar .
În prima parte a secolului al XIX -lea ora șul deținea un sistem de fortifica ții care închidea
cele dou ă stânci din depresiunea portuar ă. Dup ă încheierea tratatului de la Adrianopol , turcii au
fost ob ligați să distrug ă în totalitate cetatea.
Odată cu integrarea Dobrogei în Rom ânia și a construirii orașului modem, zidurile rămase
ale fortificației au fost transformate î n cariere de piatr ă.
Datorită datelor istorice de care dispunem, putem exemplifica s tratigrafia Cetății Carsium
ca având urmatoarele faze de construcț ie:
a) cetatea roman ă timpurie , care a fost construit ă din lemn, cu palisade : locația este necunoscut ă;
b) cetatea roman ă din secolele II-III: și această locație fiind necunoscut ă (un rest de tu rn a fost
descoperit în apropierea străzii Carsium);
c) cetatea romano -bizantin ă (din secolele IV-V): poarta de nord;
d) fortificaț ia justinianee (sec olul VI): probabil se afl ă pe suprafa ța rezervată ;
e) fortifica ția bizantin ă din secolul al X-lea: se află pe suprafa ța rezervat ă;
f) cetatea genovez ă: se afl ă pe suprafa ța rezervat ă;
g) fortificaț ia din secolele XV – XVII : se afl ă pe suprafa ța rezervat ă;
h) fortificaț ia din secolele XVII – XIX: se desfășoară pe o suprafata de aproximativ 28 ha în
depresiunea dintre cele două dealuri care mărginesc așezarea modernă ( la vest și est ).

28 Cetatea Carsium, sursa: Consiliul Județean Constanța, 23 mai 2017, http://www.harsova.ro/cetatea –
carsium/ .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
38 Exceptând Cetatea Carsium, î n împrejurimile localităț ii Hârșova mai sunt și alte fortifica ții
ce datează din antichitate și din evul mediu .
Atunci când au avut loc lucrări de reconstruire a fortificatiei s-au refolosit de fiecare dată ,
în cea mai mare masur ă, zidurile vechi ale cetății.

Figura 14. Reproducerea Cetății Carsium din Hărșova
Imagine preluată de pe site -ul http://www.danubelimesbrand.ro/carsium -oras-harsova -jud-constanta

3.2.2. Starea actuală a monumentului istoric
Situl arheologic Cetatea Carsium de la H ârșova reprezintă parcela pe care se află
obiectivul alcătuit din teren și ruine . Acesta se afl ă în pr oprietatea publică a Consil iului Județean
Constanța și este inclus î n lista monumentelor istorice din 2010 prin ordinul cu nr. 23611 din
12.07.2010 al MCP , publicat î n Monitorul Oficial nr. 670 bis/01.10.2010, având codul: 267 CT –
I-m-A-02676.02.
Cetatea Carsium din Hărșova este declarat ă ca având valoare de patrimoniu cultural de
interes național (prin Legea5/2000) . Terenul pe care este construită Cetatea Carsium se suprapune
cu teritoriul zonei naturale protejate de interes national , și anume cu "Canaralele din portul
Hârșova” .
În prezent, c omponentele principale ale fortăreței sunt reprezentate de sectarele din nord și
vest (fiind incinte succesive din secolele VI -XIV) cu porti de acces, de turnul bizantin care
suprapune o bazilic ă creștină din secoul al IV-lea și de fundațiile turnului din secolele IV -VI.
Sectorul din sud dispune de o instalaț ie portuară din perioada roman ă și din cea medievală .
Conform documentatiei cadastrale, monumentul istoric reprezentat de Cetatea Carsium
este compus din t erenul pe care aceasta este poziționată (teren cu o suprafață totală de 25520 m2)
din care 1720.21 m2 reprezintă zona inundabilă.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
39
Instalația portuară, un zid masiv de circa 40 m,
care a suferit mai multe refaceri , până în epoca
otomană
Imaginea a fost preluată de pe s ite-ul
http://www.cugetliber.ro/stiri -cultura -educatie –
senzationala -poveste -de-2-000-de-ani-a-portului –
cetatii -carsium -154054 Imaginea a fost preluată de pe site -ul
https://sites.google.com/site/romanianatura59/
home/dobrogea/cetatea -carsium -pe-faleza -inalta –
de-la-harsova -in-dobrogea

Figura 15. Ruinele Cetății Carsium din Hărșova

• Descrierea monumentului
Pe suprafata Cetății Carsium , la adancim i de 4,50 – 6 m au fost descoperite resturi ale
ziduri lor romane, iar în partea centrală a orașului a fost descoperită poarta de nord a cetății (fiind
descoperită abia în anul 2009 .
Conform datelor actuale, încă se pastrează fundaț iile celor doua tu rnuri (în forma literei
„U") cu un rand din paramentul exterior, fiind realizate din blocuri mari de calcar, unele dintre ele
având mai mult de 1 m lungime și de 0,5 -0,6 m grosime, cu o înălțime de până la 2,5 m. Grosimea
zidurilor este în medie de 2,7 m. Distanta dintre cele două turnuri este mai mare de 5 m, iar i ntrarea
se face pe un pavaj din piatră mică , printre care se găsesc și resturi ceramice.
În ceea ce privește construcția cetății, se pot o bserva c el putin două faze ale acesteia.
Elementele definitorii ale intrării pe poartă (de pe latura din dreapta ) cum ar fi stâ lpul po rții,
pragul acesteia , paramenul incintei din sp ate și chiar o parte din pavaj, au fost dislocate din
vechime, ele lipsind în prezent. P e baza pieselor existente pe latura st ângă și a amprentelor de
mortar (care sunt destul de vizibile ) a putut fi făcută o reconstituire a intr ării. Astfel au putut fi
apreciate dimensiunile ini țiale ale porții . Datorită modului în care a fost prelucrată placa de poartă
se știe faptul că pe i ntrare a acesteia puteau circula atat vehicule mici , cât și mari (cu distanț a dintre
roti de până la 1,5 m).
Pavajul din spate le porții era realizat din dale mari de piatr ă de calcar , având dimensiuni
variabile, între 0,7 – 0,8 m x 0,9 -1 m, însă pavajul dintre turnuri, din fața porții, era realizat din
piatră mica, prins ă cu pământ.
De asemenea, a u fost identificate resturi de ziduri din epoca roman ă, resturi care au făcut
parte din instalatia antică din zona portuară.
Se bănuieș te, pornind de la imagin ile stampelor datate la începutul secolului al XIX-lea,
dar și datorită existen ței unor rămășițe de zid „ sub cetate ”, că instalația portuară a funcționat pe
malul Duniirii și a fost construită între cele două stânci cu aspect de bastioane. Nevoia deslușirii

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
40 acestei probleme importante pentru o cetate dunăreană a determinat includerea acestei zone în
planurile de cercetare, astfel că au fost identificate urmatoarele nivele:
Nivelul l – este cel mai vechi, aflat la adâncimea de 3,20 – 3,30 m. Este constituit din piatră mică
și cărămizi bine compactate în malul aluvionar. Acest nivel r eprezint ă cheiul zidului din faza a II-
a a portului (datând din secolul al IV-lea, cel mai probabil);
Nivelul 2 – este un nivel aluvionar consistent , cu mai multe orizont uri nisipoase, ceea ce sugerează
o inundaț ie de propo rții car e a durat un timp îndelungat (nivelul acesta are o grosime de 0,96 m);
Nivelul 3 – este un nivel din piatră compactată în malul al uvionar, cu resturi ceramice foarte rare .
Grosime nivelului se încadrează în marja de 0,3 -0,4 m. Nivelul 3 reprezintă cheiul din perioada
romano -bizantină (secolele IV – VI), poate chiar și medievală ;
Nivelul 4 – este un nivel aluvionar cu mai multe lentile de nisip , datorat e unei inundaț ii mari, având
o grosime de 0,41 m;
Nivelul 5 – este un nivel de piatră mica și bine compactată în aluviuni. Grosime a nivelului este
foarte mica, de 0,04 – 0,06 m. Este posibil să corespund ă cheiului din perioada medieval ă;
Nivelul 6 – este nivel ul aluvionar ce are o grosime de 0,51 m;
Nivelul 7 – este nivel ul de piatră care poate constitui fie un rest al cheiului medieval , fie un nivel
de distrugere;
Nivelul 8 – este nivel ul aluvionar cu o grosime de 0,5 m;
Nivelul 9 – este nivel ul de depuneri modern, cu piatră și nisip , datorat inunda țiilor ultimilor decenii,
având o grosime de 0,6 m.
Astăzi știm cu siguranță că cea mai mare parte a fortificaț iei antice se află sub localitate a
modern actuală .
Este necesar un plan urbanistic pentru zona istoric ă veche , pentru că doar așa se mai poate
salva ceea ce a mai rămas și ce încă se mai găsește în profunzime a terenului din cetatea antică
Carsium.
Necropola antică a așeză rii se întinde de la intrarea î n ora șul Hârșova (venind dinspre
Constanța) și pana în apropierea ș colii vechi a orașului .

• Starea tehnic ă, din punctul de vedere al asigur ării cerin țelor esen țiale de calitate în
construcții, potrivit legii

Dorindu -se executarea lucrărilor de reabilitare, restaurare și amenajare a Cetății Carsium
din orașul Hârșova (inclusiv de modemizare a acesteia), monumentul istoric va trebui s ă răspund ă
cerinț elor de calitate astfel:
a) rezisten ță mecanic ă și stabilitate ;
Conform expertizei tehnice realizate în cazul acestui monument istoric, principalul defect
al structurilor istorice îl reprezintă lipsa elementelor c are asigur ă preluarea î ntinderilor ( centuri,
stâlpi ș.a.) ș i faptul ca nu exist ă proiectare ini țială. Mai mult decât atât, construcț ia a fost făcută în
mai multe etape.
Cauzele degradarii Cet ății Carsium pot fi: deficiențele de conformare, umiditatea de la baza
constructiei, prezenț a vegetației, fenomenele de î mbătrânire a materialelor sau chiar cauzele de
natură umană. Astfel, pentru reabilitarea cetății se preconizeaz ă realizarea unor solu ții de
interven ție și consolidare asupra componentelor acesteia, care să ridice gradul nominal d e
asigurare seismic ă.
b) siguran ță în exploatare;

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
41 Se va avea în vedere echiparea cu echipamente și dot ări pentru a raspunde siguran ței în
exploatare , clădirea va fi dotat ă cu priz ă de pământ, vor fi applicate măsurile specifice pentru
accesul persoanelor cu handicap la monumentele istorice , scările vor fi prevăzute cu balustrade de
protecție ș.a.
c) securitate l a incendiu ;
În conformitate cu legislaț ia în vigoare ș i cu cerințele normativului P -118.
d) igien ă, sănătate și mediu ;
Evacuarea deșeurilor se va face î n sistem ecologic .
e) protecț ie împotriva zgomotului ;
Prin natura funcț iunii, Cetatea Carsium nu va fi generatoare de zgomot, astfel că nu sunt
necesare tratamente fonoabsorbante .
f) economie de energie ș i izolare termică .

Pentru reabilitarea Cetății Carsium pot fi aplicate două planuri diferite, în funcție de
criteriile de selecție din momentul în care se stabilește faptul că există bugetul necesar pentru
efectuarea lucrărilor și anume:
Varianta 1 : Solutia aceasta își propune doar să î mbun ătățească starea generală a turnului,
ne ridicând însă nivel ul de asigurare seismică .
Lucrarile executate în această situație vor fi de reparaț ie structural ă local ă, de curăț are și
biocidare a pietrei și amenajarea exterioar ă.
Varianta 2 : Lucrarile executate vor ridica nivelul de siguranță seismic ă.
În cazul turnului: în toate perfora țiile în care se gă sesc tălpi de lemn să se introduc ă lemne
tratate cu soluție de piatră vânătă și substanț e de biocidare insecto -fungicide și anti-combustie .
Ulterior se vor inje cta cu mortar de var gras. O altă alternative o reprezintă injecta rea perforat țiilor
cu mortar de var și introduce rea tijelor de armare cu fibr ă elastic de tip steel Helibar.
În cazul peretelui portului: se va subzidi cu zid ărie de piatr ă cu mortar de var zona de perete
dinspre Dunăre, se va reface z idul anterior peretelui de chei, se vor face reparații structurale locale,
se va curăța și biocida piatra și amenaja exteriorul monumentului istoric.
Expert ii tehnic i recomand ă aplicarea variantei numărul 2, deoarece aceasta se apropie de o
rezolvare optim ă a elementelor ce trebuie corectate în cazul Cetății Carsium29.

29 Proiectul „Restaurarea, conservarea, amenajarea și valorificarea cultural turistică a Cetății Carsium
(Hârșova)”, Anexă la H otărârea CJC nr. 306/22.11.2016

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
42
Capitolul 4. Concluzii
La prima vedere, domeniul monumentelor istorice, de restaurare și protejare a acestora,
pare să fie cât se poate de clar și ușor de pus în practică, însă în realitate tot acest proces este extrem
de complex.
Pentru a putea face lucrări de restaurare, consolidare, reconstruire și conservare, trebuie șă
ai cunoștințe vaste legate de monumentele istorice și să le înțelegi cu adevărat.
În acest domeniu este necesară implicarea mai multor experți ce provin din domenii
diferite, cum ar fi arhitectura, construcțiile, artele (picturile murale, sculpturile), istoria ș.a. Pe
lângă toate acestea este necesară și cunoașterea istor iei și a literaturii de specialitate30.
Trecutul istoric al unei națiuni trebuie protejat și transmi s generațiilor viitoare intact, motiv
pentru care, cel mai adesea, sunt invocate următoarele soluții:
– educarea populației în spiritul dragostei și grijii f ață de trecut și implicit față de monumentele
istorice;
– legi privind protecția monumentelor, în scopul apărării lor de comercianții de antichități, de
vânători i de comori sau de amatorii incompetenți;
– crearea unui sistem de acreditare profesională și a lcătuirea unor coduri profesionale în urma
cărora numai oamenii profesioniști să se ocupe de studierea și prezentarea trecutului31.
Atunci când vorbim de monumente istorice trebuie să fim conștienți că se impune și crearea
unor criterii de selecție, pentru a putea stabilii care dintre acestea „merită” să fie conservate.
Toate a ceste semnificații se regăsesc în politica de conservare și restaurare a mon umentelor
istorice. Cererea de conserva re și îmbogăți re a patrimoniul național reflectă atât acțiunea stat ului-
națiune de căuta re a identității sale în trecut , cât și criteriile „științifice” de selecție a monume ntelor
care trebuie conservate32.
În prezenta lucrare am dorit să evidențiez importanța monumentelor istorice pentru
identitatea unei națiuni, a unui popor, oferind spre analiză două exemple de fortificații deja
restaurate (Cetatea Alba Carolina și Cetatea Deva), cât și două exemple de fortificații cu o mare
importanță pentru istoria noastră, a românilor, care însă din păcate în prezent sunt lăsate în r uină
din lipsa fondurilor pentru o reabilitare conformă (Cetatea Carsium și Fortul 13 Jilava).
Fortul 13 Jilava este un exemplu excelent de monument istoric a cărui conservare,
restaurare și punere în valoare nu se po ate face fără a decela amănunțit valori le istorice.
În cazul Fortului 13 Jilava, a lături de structurile fortificate de la sfârșitul secol ului al XIX-
lea, stau și alte c onstrucții precum sunt anexe le, garduri le, care împiedică perceperea corectă a
arhitecturii militare de la începutul construcți ei. În interior ul Fortului 13 , straturile de vopsea sunt
în majoritatea cazurilor scrijelite de mâinile celor încarcerați , iar compartimentările făcute atunci
când s -a dorit utilizarea eficientă a spațiului penitenciar ului, acoperă în prezent sau chiar asc und,
fîcând greu de înțeles funcționalitatea inițială a construcției.
Fortul 13 Jilava este astăzi dezafectat, fiind păzit de Administrația Națională a
Penitenciarelor care, deși nu are o viziune asupra viitorului acestui monument, e totuși conștientă

30 Ibidem , Nota 3 .
31 SHANKS Michael, TILLEY Christopher, Re-Constructing archaeology. Theory and practice , Ediția a
doua, London -New York: Routledge, 1992, p ag. 65.
32 DEMOULE Jean Paul, Ethnicity, culture and identity: French archaeologists and historians , Theory in
French Archaeology, “ Antiquity 73”, 1999, p ag. 190 -198.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
43 că trebuie protejat. În acest fel monumentul istoric de clasă A (a fost declarat obiectiv de mare
importanță națională în anul 2012) nu riscă să fie vandalizat sau demolat, dar din păcate poate risca
să fie insuficient analizat și apreciat, iar restaurarea lu i să fie necorespunzăt oare33.
Fortul 13 Jilava, a reprezentat una dintre cele mai dure închisori comuniste , iar în anul 2016
a devenit un memorial dedicat crimelor comunismului: "Este deosebit de important ca acest muzeu
să se facă mai repede, pentru că, in sist cu încăpățânare, este mult mai important să citim istoria de
la făuritorii de istorie și nu de la istoricii care scriu după dosare. Pentru noi, Fortul 13 înseamnă
mai mult decât pentru cei care nu au trecut pe acolo nici măcar să -l viziteze. Noi nu am trăit acolo,
ci ne -am târât ca niște râme pe sub pământ. Nu mai trăim nici măcar 1 din 100 de deținuți politici.
La nivel de țară, mai suntem aproximativ 3.000 de deținuți politici", a declarat, la semnarea
protocolului, Octav Bjoza, președintele AFDPR și fost deținut politic la Jilava34.
Se dorește ca Fortul 13 Jilava să devină un Muzeu al Represiunii Comuniste, deoarece un
muzeu ar reprezenta mai mult decât un memorial: m uzeul ar avea și valența comemorativă adresată
bineînțeles victimelor comunismului da r, ar putea reprezenta și un spațiu de cercetare, adresat
tuturor cercetătorilor sau oamenilor interesați de ace st subiect35.
Se dorește consolidarea, reabilitarea, protejarea și nu în ultimul rând valorificarea
patrimoniului istoric și culturat prin transf ormarea Fortului 13 Jilava în muzeu al comunismului,
astfel că Ministerul Culturii și Patrimoniului Național susține că va continua demersurile necesare
pentru ca acest lucru să se întâmple36.
În ceea c e privește valoarea urbanistică a Fortului 13 Jilava, ansamblul constituie un reper
important, fiind parte dintr -un sistem complex de fortificații ce a generat dezvoltarea circulației
inelare perimetrală a Bucureștiului – șoseaua de centură.
Fortul 13, edificat ca o componentă a unui obiectiv militar major ( Cetatea București ) în
sistemul de apărare a României la sfârșitul secolului al XIX – lea, a pierdut funcțiunea inițială
devenind în 1906 penitenciar military și astfel înscriindu -se în lanțul Memorialului Durerii alături
de închisorile din Sighet, Gherla, Dej , Periprava ș.a.
Fortul 13 Jilava este locul în care și -au găsit sfârșitul ( în urma c ondamnării la pedeapsa
capitală) și personalități ale vieții politice și culturale române care aveau viziuni opuse puterii de
după 1945, și astfel Fortului i se conferă o valoare memorial ă simbolică excepțională.
Echipa de specialiști care a elaborat documentația de clasare a acestui monument istoric
(compusă din arh. Margareta Mihăilescu, arh. Dan D. Ionescu, arhg. Raluca Iosipescu, ing.
Constantin Mehedințeanu ), a propus în același timp și includerea pe Lista Monumentelor Istorice
a întregului sistem de fortificații C etatea București ca fiind o zonă protejată, având în vedere
unicitatea sa în România – a reprezentat un ansamblu de tip defensiv37.
În ceea ce prive ște Cetatea de tip Vauban – Cetatea Alba Carolina, este de precizat faptul
că a fost construit ă la începutul secolului al XVIII -lea și restaurat ă din fonduri europene pe o
perioadă de aproximativ 7 ani (lucrările fiind finalizate î n anul 2014 ).

33 Ibidem, nota 25.
34 BJOZA Octav , președintele AFDPR și fost deținut politic la Jilava .
35 MATACHE Andreea – unul dintre coordonatorii proiectului studențesc interdisciplinar Fortul 13 Jilava ,
Interviu, Epoch Times.
36 Adresa de la Ministerului Culturii și Patrimoniului Național nr. 5360 din data de 30.11.2010, semnată
de către domnul Ministru Kelemen Hunor și adresată Parlamentului României, Camerei Deputaților și
domnului deputat Andrei Dominic Gerea) .
37 Ibidem, nota 27.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
44 Cetatea Alba Carolina a fost construită pe Dealul Citadelei având inițial rolul unei
fortifica ții strategic poziționată, pentru a apăra Imperiului Habsburgic î n cazul unor atacuri din
partea Imperiului Otoman. Costul total al acestei cetati a fost unul imens pe ntru acea
vreme, ridicarea cetăț ii fiind necesar ă pentru a consolida puter ea habsburgic ă pe plan local.
Cetatea Alba Carolina a fost construit a pe locul î n care anterior s -au aflat alte două
fortifica ții, respectiv Castrul Roma n al Legiunii a XIII -a Gemina (în 106 e.n.) ș i Cetatea Medieval ă
Balgrad ( între secolele XVI -XVII), astfel că Cetatea pastreaz ă și astăzi vestigii ale acelor vremuri.
Traseul celor trei Fortificații este unul dintre cele mai importante trasee turistice , oferind șansa
turiștilor de a călătorii î ntr-o singur ă zi prin istoria a dou ă milenii , din trei epoci diferite, put ând
observa cele 3 fortifica ții care au existat în Alba Iu lia de -a lungul timpului38.
În prezent, Cetatea Alba Carolina are statut legal de monument istoric (LMI: AB -II-a-A-
00088 )39, fiind cea m ai mare Cetate de acest tip din întreaga Europă de Est , motiv pentru care are
o deosebită valoare istorică, națională și chiar turistică .
Afirmația scurtă a lui Michael Kreft von Byern, președintele Consiliului de Turism al
Camerei de Comerț și Industrie a Germaniei40: “Aveți o perlă a culturii europene la Alba Iulia”,
este mai mult decât suficientă pentru a putea justifica i mportanța restaurării acestei Cetăți. Această
părere este împărtășită și de către specialiștii Comisiei Europene, care au dat orașului Alba Iulia
titlul de Destinație Europeană de Exce lență, și de asemenea juriul Europa Nostra a inclus Alba
Iulia pe lista siturilor semnificat ive ale patrimoniului european.
Concluziile pe care le -am putut trage din prezenta lucrare sunt atotcuprinzătoare, putând
explica oricui importanța generală a monumentelor istorice de tip fortificație prin aducerea unor
argumente simple, clare și concise: fortificațiile au eu imensă valoare istorică, motiv pentru care
trebuie reabilitate, restaurate, consolidate și conservate, națională, aducând și valoare turistică și
implicit economică țării.

38 Perle arhitecturale renovate cu bani europeni, 23 mai 2017, http://www.digi24.ro/special/campanii –
digi24/romania -cu-incetinitorul/perle -arhitecturale -renovate -cu-bani-europeni -446217.
39 ) Stiati ca? … Cetatea Alba Carolina are statut legal de monument istoric?, 23 mai 2017,
http://viziteazaalbaiulia.ro/stiati -ca-cetatea -alba-carolina -are-statut -legal -de/.
40 Michael Kreft von Byern, președintele Consiliului de Turism al Camerei de Comerț și Industrie a
Germaniei .

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
45
Bibliografie

1. SARADJ Fatemeh Mehdizadeh / Compatible development solutions in the context of
historical settings in Iran / Revista INCD URBAN -INCERC – Urbanism. Arhitectură.
Construcții, Volumul 7, nr. 4 / 2016, pag. 285.
2. Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" / Studii și cercetări de istoria artei: Seria artă
plastică / Editura Academiei Rom âne / București / Volumul 21/ 2011, pag. 13.
3. Ph.D. DÉRER Candidate Beatrice / Architecture and the Protection of Historical
Monuments in the Hungarian Legislation / Conferința internațională Lumen / Iași /
Volumul 2, Secțiunea Drept / 2011, pag. 166.
4. Carta internațională privind conservarea și restaurarea monum entelor istorice / Cel de -al
II-lea Congres internațional al arhitecților și tehnicienilor monumentelor istorice /
Veneția, Italia / 25 -31 mai 1964.
5. Ibidem, nota 4, Primul Congres Internațional a avut loc la Paris, în 1957.
6. Legea Nr. 422 din 18 iulie 2001 (republicată) privind protejarea monumentelor istorice.
Dispoziții generale, ART. 3. Emitent: Parlamentul României, publicată în: Monitorul
Oficial Nr. 938 din 20 noiembrie 2006.
7. Ibidem, nota 6, ART. 8 .
8. Ibidem, nota 6, ART. 19, alineatul (3).
9. I.C.A . Sandu, Teoria generală a restaurării, Iași, 2000.
10. S. Tologea, Probleme privind patologia și terapeutica construcțiilor, București, 1976.
11. R. Suman și colab., Tehnologii moderne în construcții, vol. I și II, București, 1989 .
12. Ibidem, nota 6, ART. 23, alineatul (2).
13. Sisteme pentru restaurarea clădirilor și monumetelor istorice – Consolidare,
dezumidificare, protecție, decorare, Revista Realtà Mapei, Mape -Antique, Mapei
România, 2011.
14. Monumente istorice – manualul administrației publice locale, Minist erul Culturii, Centrul
de Cercetare pentru Patrimoniul Cultural Național, București, 2000 .
15. Cine a proiectat Cetatea Alba Carolina?, 23 mai 2017, http://viziteazaalbaiulia.ro/cine -a-
proiectat -cetatea -alba-carolina/ .
16. Nicu Neag, Cetatea Alba Carolina: Povestea continua din 4 noiembrie 1715, 23 mai
2017, http://viziteazaalbaiulia.ro/cetatea -alba-carolina -povestea -continua -din-4-
noiembrie -1715/ .
17. MATEȘ Alexandra , arhiva ziarului Unirea, fototeca Primăriei Municipiului Alba Iulia,
Emanuel Drăgușin, Romulus Op rișcan, Arhivele Naț ionale Alba .
18. Actualizare Plan urbanistic zonal – zona protejata Cetatea Alba Iulia, site-ul Prim ăriei
Municipiului Alba -Iulia, 23 mai 2017,
http://www.apulum.ro/i ndex.php/primaria/document/1604 .
19. Cetatea Deva – Informații, 23 mai 2017, http://www.turism –
deva.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=115&Itemid=95 .
20. Istoric, 23 mai 2017, http://cetateadeva.ro/istoric/ .
21. VERESS Endre, „Deva vara es uradalma” , lucrare publicată în anul 1906.

Restaurarea, conservarea și valorificarea monumentelor istorice de tip fortificație din România
46 22. Concept reabilitare Cetatea Deva – Incintele 2 și 3 – Informații, 23 mai 2017,
http://www.turism -deva.ro /index.php?option=com_content&view=article&id= 153
&Itemid=114 .
23. MURARU Andrei (coordonator), MAREȘ Clara, LĂCĂTUȘU Dumitru, ROMAN
Cristina , STAN Marius , PETREM Constantin , CUCERAI Sorin , Dicționarul
penitenciarelor din România comunistă (194 5-1967), Polirom, Iași, 2008, pag . 351 -363.
24. Ibidem, Nota 23.
25. NISTOR Sergiu – conferențiar la Universitatea de Arhi tectură și Urbanism „Ion Mincu“
din București , Dilema veche, nr. 448, 13 -19 septembrie 2012.
26. BULBOREA Cătălina, Revista Arhitectura, numărul 2/2013, 12.06.2013.
27. MIHĂILESCU Margareta, FORTUL 13 JILAVA ȘI CETATEA BUCUREȘTI (Articolul
vine să completeze studiul dedicat aceluiași subiect publicat în Revista de Istorie
Militară, Nr. 3 -4, 2009, București), Revista Monumentelor Istorice, Anul LXXIX, nr. 1 -2,
2010, Publicat de Institutul Național al Patrimoniului, pag. 47 -62,
http://revistamonumenteloristorice.ro/?articol=57782 -fortul -13-si-cetatea -bucuresti .
28. Cetatea Carsium, sursa: Consiliul Județean Constanța, 23 mai 2017,
http://www.harsova.ro/cetatea -carsium/ .
29. Proiectul „Restaurarea, conservarea, amenajarea și valorificarea cultural turistică a Cetății
Carsium (Hârșova)”, Anexă la H otărârea CJC nr. 306/22.11.2016
30. Ibidem , Nota 3 .
31. SHANKS Michael, TILLEY Christopher, Re-Constructing archaeology. Theory and
practice , Ediția a doua, London -New York: Routledge, 1992, p ag. 65.
32. DEMOULE Jean Paul, Ethnicity, culture and identity: French archaeologists and
historians , Theory in French Archaeology, “ Antiquity 73”, 1999, p ag. 190 -198.
33. Ibidem, nota 25.
34. BJOZA Octav , președintele AFDPR și fost deținut politic la Jilava .
35. MATACHE Andreea – unul dintre coordonatorii proiectului studențesc interdisciplinar
Fortul 13 Jilava , Interviu, Epoch Times.
36. Adresa de la Ministerului Culturii și Patrimoniului Național nr. 5360 din data de
30.11.2010, semnată de către domnul Ministru Kelemen Hunor și adresată Parlamentului
României, Camerei Deputaților și domnului deputat Andrei Dominic Gerea) .
37. Ibidem, nota 27.
38. Perle arhitecturale renovate cu bani europeni, 23 mai 2017,
http://www.digi24.ro/special/campanii -digi24/romania -cu-incetinitorul/perle –
arhitecturale -renovate -cu-bani-europeni -446217.
39. Stiati ca? … Cetatea Alba Carolina are statut legal de monument istoric?, 23 mai 2017,
http://viziteazaalbaiulia.ro/stiati -ca-cetatea -alba-carolina -are-statut -legal -de/.
40. Michael Kreft von Byern, președintele Consiliului de Turism al Camerei de Comerț și
Industrie a G ermaniei