Stud. Arh. Grigoroaea Bogdan [617068]

UNIVERSITATEA TEHNICĂ “GH. ASACHI” IAȘI
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ “G.M. CANTACUZINO”

VIDUL IN ARHITECTURA

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Stud. Arh. Grigoroaea Bogdan
Profesor coordonator: Șef Lucrări Dr. Arh. Mihai Codreanu

2
CUPRINS
I. Introducere – De ce vid?

II. Forma si spatiu
1. Relatia dintre forma si spatiu
2. Spatiul si anti -spatiul
3. Pierderea spatiul ui
4. Relatia dintre vid si forma

III. Conceptualizare a vidului
1. Istoric
2. Conceptul vidului in filosofia vestica
3. Conceptul vidului in stiinta
4. Conceptul vi dului in design

IV. Clasificarea si caracteristicile vidurilor
1. Clasificare
2. Caracteristici

V. Vidul si arhitectura – Proiectarea absentei
1. Viduri intentionate
– Conceptul solid -vid in principiile de proiectare de arhitectura
– Conceptul solid -vid in practica de urban ism
2. Viduri neintentionate

VI. Tendinte actuale in arhitectura – studiu de caz
1. Contemplating the void – Guggenheim New York
2. Très Grande Bibliothèque
– Propunere OMA
– Propunere Dominique Perrault Architecture
3. National September 11 Memorial – Handel Architects impr euna cu Peter Walker
4. The Opus Dubai – Zaha Hadid Architects

VII. Concluzii

3
PLAN DE IDEI

Capitolul I – Introducere

Prim ul contact al unui student: [anonimizat] “vidul” o are la prima ora de Proiectare de
Arhitectura din cadrul Facultatii, unde este prezen tat si contra -conceptul de “solid”. Totusi, nu am
formulat niciodata intrebarea “Ce este vidul?”. Numerosi filosofi si savanti au dezbatut si studiat
conceptul de vid de peste doua mii de ani, insa, de cele mai multe ori, nu se analiza ce este vidul, ci
daca exista sau nu. Raspunsul ramane in continuare ambiguu , dat fiind faptul ca acest concept se
refera la non existenta. Insa, putem vorbi de o perceptie general valabila, ce descrie vidul ca “gol”
sau “spatiu gol” .

Este suficientă această descriere? Cred că nu. Pentru că, dacă vidul și golurile erau la fel, de
ce am avea nevoie de doi ce nu au legaturi etimologice? Ar trebui să consideră m că acest vid este
un concept atat de greu de definit că atributul său primar, fiind gol, es te folosit pentru a -l descrie în
loc să îl definească? Astfel, e mai adecvat sa sa definim vidul ca “spatiu gol” sau ca “spatiu complet
gol”? Exista, astfel, diferite niveluri ierarhice ale spatiului gol? In astronomia contemporana,
vidurile n u sunt complet goale. Regiuni ale spatiului ce contin mult mai putine galaxii stralucitoare
decat media sunt denumi te viduri. Totodata, gaurile negre , ce reprezinta entitati cu o masa enorma
din care nu poate scapa nici macar lumina, sunt considerate vidur i. Pe de alta parte, in fizica
cuantica, vidul descrie regiunea dintre nucleul atomic si electronii ce orbiteaza pe stratul exterior.
Vedem, astfel, ca vidul are definitii diferite nu doar in domenii diferite, ci si in cadrul acelorasi
discipline.

Paradox al in unele aspecte, conceptul are cele mai clare sensuri in limbajul colocvial,
referindu -se la:
– o pozitie sau o locatie ce este vacanta, nu este ocupata – gol;
– privire fara tinta – in gol.

In domeniul design -ului spatial, acest concept este dificil de definit, insa este extrem de facil
de experimentat, datorita exercitiilor din cadrul disciplinei de baza, Proiectarea de Arhitectura, unde
este creat prin stransa legatura cu solidul, conceptul contrar. Desi inclinam sa remarcam formele in
detrimentul fund alului, la piesele bidimensionale, si formele solide in detrimentul vidului implicit,
in piesele tridimensionale, acestea din urma sunt prezente si perceptibile . Mai mult, se observa o
tendinta generala de a incuraja compozitiile echilibrate ce trateaza in egala masura aceste doua

4
concepte opuse si de a cultiva in mintile viitorilor arhitecti si urbanisti ideea ca fundalurile si vidu l
sunt cel putin la fel de importante , iar dispunerea acestor echilibre in compozitii spatiale creaza
arhitectura.

Totusi, at unci cand conceptul spatialitatii si termenul “spatiu” devine predominant atat in
vocabular, cat si in proiectare, reguli de baza a organizarii volumetrice sunt deseori uitate. Sunt rare
ocaziile cand conceptul de vid este amintit, iar, in cazurile cand ac est lucru se intampla, este
proiectat pentru un scop specific. Insa, atunci cand sunt controlate si constituie o parte din obiectul
de arhitectura final, acestea devin elementele cele mai puternice din ansamblu , tinand cont de
atributele abstracte, neutre si neconditionate ce transmite semnificatii implicite utilizatorului sau
vizitatorului.

Arhitectural vorbind, vidurile supravietuiesc ca entitati de sine statatoare. In urbanism, insa,
nu este intotdeauna posibil. Desi pot fi gandite ca spatii goale intre corpuri solide in stadiul de
proiectare, atunci cand se implementeaza conceptul, aceste viduri trebuie sa se transforme in spatii
urbane deschise. Trebuie sa imbrace functiuni puternice, ca piete publice, parcuri sau gradini, prin
simplul fapt ca, atunci cand sunt percepute ca viduri, tendinta e de folosire a acestora si de atribuire
a unor functiuni complementare.

Vidul, pentru oameni, este ceva ce trebuie completat, umplut. Similar notiunii de “horror
vacui” in fizica, teorie bazata pe postulatul lui A ristotel “nature abhors vacuum” (natura are oroare
de vid , cu alte cuvinte orice spațiu gol ar fi întotdeauna gata să absorbă gaze sau lichide numai
pentru a evita sa rămână gol, iar, datorita acestei teorii, mai multe secole s -a crezut că spațiul nu ar
putea fi gol și că nu ar exista vidul) , fiintele umane au t endinta de a respinge sau de a nu agrea
vidul, existand chiar si un diagnostic medical pentru cazurile in care indivizii sufera reactii
emotionale speciale atunci cand vizioneaza sau experimenteaza obiecte c e prezinta crevase sau
gauri (tripofobie). Psihol ogic vorbind, este un sentiment apasator sa ne confruntam cu un vid si sa
nu fim in stare sa il completam. Extrapoland, acest comportament se aplica si in relatia noastra cu
spatiile goale din jur. Daca elementul in sine tine de interiorul cladirii (camera , perete, pardoseala),
incercam sa il completa m cu elemente de mobilier, postere, mocheta. La scara urbana , spatiile goale
primesc functiuni complementare atunci can d raman fara o functiune principala clara.

Totusi, vidurile apar recurent in tesutul urba n, fie ca rezultat al detasarii unei functiuni ce
lasa spatiul gol pe o perioada mare de timp sau datorita schimbarii functiunii pentru care a fost creat
spatiul, dar nu a fost exploatat. Definirea vidului urban nu este la fel de dificil de definit si, in

5
general, daca se incearca umplerea sau completarea spatiului gol dar niciodata nu se reuseste pe
deplin, atunci este un vid.

Obiectivul acestui studiu este de a evidentia si analiza influenta vidului in proiectarea de
arhitectura contemporana, incercand sa sublinieze aporturile estetice, functionale si formale in
cadrul obiectului arhitectural.

Capitolul II – Forma si spatiu

Spatiul arhitectural:
– Interiorul Vilei Capra e format din spatii multiple, interdependente, discrete. Camere
distincte ce pot fi diferite, dar legate intre ele secvential. Interiorul si exteriorul
cladirii sunt legate intre ele de un element tranzitoriu , porticul.

Anti-spatiul arhitectural
– Interiorul si exteriorul vilei Farnsworth a lui Mies van der Rohe e atent pozitionat si
proie ctat sa nu inglobeze nimic, insa sa sustina impresia unui flux continuu,
universal, deschis si neintrerupt, un “anti -spatiu” ce reuseste sa circule liber prin,
peste si pe sub planurile plutitoare.

Dicotomii fundamentale:
1. Spatiu – Anti spatiu ;
2. Perceput – Conceput;
3. Vizibil – Invizibil;
4. Format – Neformat;
5. Discontinuu – Continuu ;
6. Static – Dinamic;
7. Specific – General;
8. Variabil – Uniform;
9. Particular – Universal;
10. Multiplu – Singular;
11. Geometric – Nestructurat;
12. Finit – Infinit.

6
Capitolul III – Conceptualizarea v idului

Acest capitol abordeaz a tema vidului in istorie, de la grote pana la conceptul “Ma” in
arhitectura japoneza si vidul in porticurile templelor, apoi studiaza nasterea conceptului de vid in
filosofia vestica sau, mai specific, negarea acestuia, prim ele utilizari ale conceptul fiind atribuite
teoriilor de negare a existentei lui. Dupa o abordare mai atenta si mai amanuntita a fizicii cuantice,
domeniu care afirma categoric existenta vidului, lucrarea incearca sa explice cum Aristotel neaga
existenta n otiunii, focalizandu -se exclusiv pe conceptiile sale cu privire la vid si incearca sa explice
si termenul de “horror vacui”, teorie cu radacini in postulatul sau.

Din acest punct, ce corespunde aproximativ tranzitiei conceptului de vid de la filosofie la
stiinte , lucrarea incearca sa urmareasca descoperirile despre notiune in fizica, descoperiri ce s -au
schimbat treptat si au ajuns sa considere ca entitatile considerate vid prezinta urme de materie, deci
nu pot fi considerate astfel. Urmarind aceasta evol utie, intentia lucrarii este de a intelega cum a fost
vidul perceput de-a lungul timpului in diverse discipline.

Intr-un final , lucrarea abordeaza conceptul de vid in design, unde va fi analizata utilizarea
vidului in crearea de obiect.

Capitolul IV – Clasificarea si caracteristicile vidurilor

Vidurile se clasifica in:
– Viduri cognitive:
1. Conceptuale;
2. Perceptibile (transparenta) / vizuale (permeabilitate);
3. Sculpturale / monumentale.

– Viduri functionale
1. Intrare ;
2. Colt;
3. Balcon / terasa ;
4. Galerie / atrium / curte ;
5. Suprafata ;
6. Tranzitie / circulatie .

7

Capitolul V – Vidul si arhitectura – Proiectarea absentei

“Treizeci de spite se intalnesc intr -un punct ,
Dar vidul dintre ele formeaza esenta rotii .
Lutul da nastere oalel or,
Dar vidul din interior formeaza e senta oalelor .
Peretii cu ferestre si usi formeaza casa ,
Dar vidul din interior formeaza esenta casei .
Fundamental :
Materialul contine utilitatea ,
Imaterialul contine esenta .”
Lao-Tzu, citat din Itten, 1964

Din punct de vedere arhitectural, de sign-ul unei casei sau oricarui tip de cladire avand ca
element central vidul nu este un concept nou , existand o perioada in istoria arhitecturii cand
cladirile au fost proiectate deliberat ca un vid. Conrad (1998 , p 289) afirma ca Frank Lloyd Wright
era a tat de tare influentat de citatul lui Lao -Tzu, incat a aplicat ideea de baza ca principiu
fundamental de proiectare pentru Casele de Preerie, construite in suburbiile orasului Chicago,
Illinois. Incercand sa aduca echilibru si armonie in amplasamentul unde au fost proiectate,
planimetria Caselor de Preerie presupunea un open -space, diviziunile celulare fiind eliminate si
inlocuite cu o camera mai ampla . Conrad afirma aici ca “Vidul interior parea ca se imbina cu spatiul
continuu exterior” (Conrad 1998, p 27 9). Aceasta abordare nu este folosita exclusiv de Wright ,
continuitatea spatiala dintre exterior si interior fiind una din regulile arhitecturii moderne.

Societatea informationala sub semnul careia traim induce schimbari comportamentale
majore. Societatil e devin grupuri amorfe de indivizi care relationeaza din ce in ce mai putin. Orasul
functioneaza ca o retea in care automobilul detine rolul suprem. Reteaua sufera dese transformari ce
se regasesc in atitudinea des schimbatoare a locuitorului urban. Asista m la o lume in care imaginile
te asalteaza din orice directie. Oprirea intamplatoare a pietonului si perceptia de la nivelul
trotuarului devine apasatoare.

În contrast, Jan Gehl menționează, în cartea “Viata între cladiri”, despre orașele vechi că “n –
au evoluat pe baza unor planuri de dezvoltare si expansiune, ci printr -un proces lent ce s -a întins pe
sute de ani […] ce a permis contnua adaptare și ajustare a mediului fizic la nevoile populatiei” .

8
Astfel, orașul se plia pe nevoile utilizatorilor săi, în să rapiditatea expansiunii teritoriale ale orașelor
contemporane duce la omiterea scării umane și la spații reziduale.

In conceptia lui Hannah Arendt, doua notiuni definesc orasul:
– urbs;
– civitas.

Viata in oras a devenit un fenomen social cu valente noi. Incep sa apara raspunsuri la
disfunctiile existente. Valorile se regasesc in timp. Ele pot fi anihilate de modificarea intereselor
umane. Atunci cand aceste interese se muleaza pe sistemul nevoilor permanente ale societatii,
timpul poate fi invins. Revital izarea spatiilor pierdute ar putea genera o functionare corecta a
orasului, o dezvoltare a tesutului urban si mai mult, o transformare majora a fenomenului socio –
urban.

Spatiul public este delimitat si nelimitat in acelasi timp. Delimitarea este data de s patiul
privat si nelimitarea, prin continuitatea succesiunii spatiilor publice. Din aceasta perspectiva, spatiul
public poate fi asemanat cu natu ra.

Arhitectura functioneaza in interiorul orasului printr -o retea complexa de relatii si implica
mult mai mul t decat elementele sale componente. Spatiile noncoincidentei dintre arhitectura si oras
definesc si delimiteaza arhitectura ca disciplina si evidentiaza complexitatea fondului construit.
Exista, astfel, un paradox. In timp ce arhitectura creaza orasul, ace sta nu este constituit doar din
elemente arhitecturale. Pe de alta parte, arhitectura nu numai ca da nastere componentei construite a
orasului, dar produce si un discurs cu privire la natura in continua schimbare a zonei urbane.
Arhitectura este partial pr ezenta in oras, iar orasul nu este singurul context in care se gaseste
arhitectura. Totusi, exista alte forme, mai putin vizibile, de relationare ce articuleaza relatia dintre
arhitectura si oras. Aceasta lucrare adreseaza natura relationara a arhitecturii in oras, explorand
forme mai putin evidente si vizibile ale acestor raporturi cu mediul proxim, denumind aceste spatii
“viduri arhitecturale”.
Ce e arhitectura? Ce nu e arhitectura? Intrebarile acestea ajung sa sublinieze o nevoie de
redefinire a concept elor.

Arhitectura nu este doar despre cladire si nu se adreseaza exclusiv cladirilor, iar influenta in
contextul orasului trebuie sa se rasfranga si asupra a ce nu este construit, aceste “viduri” fiind de o
importanta arhitecturala majora. In alte cuvinte , arhitectura nu se poate detasa de mediul proxim, fie

9
el fizic sau intangibil, iar aceste “viduri” prezinta potentiale posibilitati majore de dezvoltare
arhitecturala.

De-a lungul timpului, arhitectura a imprumutat contexte, instrumente, concepte si ima gini
ale altor discipline, definindu -se permanent in relatie cu “altceva”. Astfel, arhitectura este, prin
definitie, o entitate relationara:
– la interior – prin modul de organizare intrinsec, ce tine de reguli si paradigme ale conceperii
spatiilor si forme lor;
– la exterior – prin modul cum se adapteaza la tipologiile de utilizare/locuire si la conditiile
culturale si de mediu.

Caracterul relationar al arhitecturii este si mai evident in oras, unde exista o relatie in
permanenta schimbare intre arhitectura s i contextul urban. Diferite definitii disciplinare atribuie
arhitecturii roluri mai mult sau mai putin formative in cadrul tesutului urban. Insa, cum se
raporteaza arhitectura la ce nu este arhitectura? Cum inglobeaza “vidul” arhitectural? Ce reiese din
explorarea acestei idei este posibilitatea extinderii definitiei arhitecturii intr -o zona dinamica,
restabilind , in acelasi timp, rolul crucial in definirea spatiului urban.

Capitolul VI – Tendinte actuale in arhitectura – studiu de caz

Capitolul VII – Concluzii

10
Bibliografie

1. Adorno, Theodor, Negative Dialectics , Routledge, 1973 ;
2. Eisenman Peter, Written into the Void: Selected Writings , Yale University Press, 2004
3. Peterson, S K . “Space and Anti-Space.” Harv ard Architecture Review, 88 –113, 1980 ;
4. Auge, Marc, Non-Places: Introduction to an Anthropology of Supermodernity , Verso, 1995 ;
5. Buchanan, Ian, Lambert, Greg, Deleuze and Space , University of Toronto Press, 2005 ;
6. Casey, Edward, The Fate of Place: A Philosophical History , University of California Press,
1997 ;
7. Ching, Frank, Architecture, form, space, order , John Wiley & Sons, 2007 ;
8. Cresswell, Tim, Place: A Short Introduction , Blackwell 2004 ;
9. Gehl, Jan, Orașe pentru oameni , Igloo Media, 2012 ;
10. Gehl, Jan, Soft Edgen in Residential Streets. Scandinavian Housing and Planning Research
3, nr.2, Mai 1986 ;
11. Gehl, Jan, Viața între clădiri. Utilizările spațiului public , Igloo Media, 2011 ;
12. Ghirardo, Diane Yvonne, Archit ecture after modernism , Thames and Hudson, 1996 ;
13. Krier, Leon, Rational Architecture , New York:Wittenbom, 1978 ;
14. Krier, Leon, The Architecture of Community, IslandPress, 2009 ;
15. Lefebvre, Henri, The Production of Space , Blackwell 1991 ;
16. McCarter, Robert, The Sp ace Within. Interio Experience as the Origin of Architecture ,
Reaktion Books, 2016 ;
17. Mihailescu, Teofil, Ioan, Augustin, România Paralelă. Alienare și kitsch în arhitectură și
spațiul public , Libris Editorial, 2016 ;
18. Montgomery, Charles, Orașul fericit. Transformându -ne viețile prin design urban , Igloo
Media, 2017 ;
19. Pallasmaa, Juhani, McCarter Robert, Understanding Architectur e, Phaidon Press, 2012 ;
20. Relph, Edward, Place and Placelessness , Pion Limited, 1976 ;
21. Steane, Mary Ann, The Architecture of light: Recent Approaches to Designing with Natural
Light , Routledge, 2011 ;
22. Tuan, Yi -Fu, Space and place: The Perspective of Experience , University if Minnesota
Press, 1977 ;
23. Macintosh, J.J . “Boyle, Bentley and Clarke on God, Necessity, Frigorific Atoms and the
Void ”, International Studies in the Philosophy of Science , vol. 15, no. 1, 2001 ;
24. Blackburn, S. The Oxford Dictionary of Philosophy , 2nd ed. Oxford: Oxford University
Press , 2005.