Stud. Arh. FILIMON AUREL DORIN [304905]

[anonimizat]: LA ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

ARHITECTURA CENTRELOR

BALNEARE DE RECUPERARE

PROIECT DE DIPLOMĂ

CENTRU TRATAMENT BALNEOCLIMATERIC SI SPA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf.dr.arh. DANIELA-GEORGETA MARIAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

Cuprins

Pagina

A. Introducere……………………………………………………………………………………………………………

Structura lucrării……………………………………………………………………………………..

Motivare și argumente în alegerea temei……………………………………………………..

Capitolul I. Băile termale

Scurt istoric al băilor termale……………………………………………………………………..

Baze de tratament balneoclimaterice…………………………………………………………..

Capitolul II. Funcțiuni de bază ale Centrului Balneoclimateric………………………………….

Piscine în aer liber și piscine acoperite…………………………………………………….

Bazine de înot………………………………………………………………………………………

Zonă destinată hidroterapiei…………………………………………………………………..

Zonă destinata masajului medical și hidrokinetoterapiei……………………………

Capitolul III. Exemple de centre balneoclimaterice în arhitectura contemporană………..

Pamukkale – Kusadasi, Turcia………………………………………………………………

H2otel – [anonimizat]…………………………………………..

Aqua Dome Hotel & Tirol Therme, Längenfeld – Austria………………………

Capitolul IV. Exemple de centre balneoclimaterice în România……………………………….

Lotus Therm SPA & [anonimizat]………………………………

[anonimizat]……………………………………………….

Capitolul V. Structuri spatiale metalice și invelitori din sticlă……………………………………

Structuri din oțel acoperită cu sticlă………………………………………………………..

Centrul Național Aquatics, "Water Cube" China……………………………………….

[anonimizat] 2012……………………………

Capitolul VI. Istoria Ștrandului geotermal IOȘIA NORD………………………………………..

Capitolul VII. Prezentare proiect propus………………………………………………………………….

Amplasament…………………………………………………………………………………….

Concept

B. Concluzii……………………………………………………………………………………………………………….

C. Bibliografie………………………………………………………………………………………………………..

INTRODUCERE

S alus P er A quam

Se spune că literele care alcătuiesc cuvântul "SPA" ar fi de fapt inițialele expresiei latine "Salus per Aquam", adică sănătatea prin apă. [anonimizat], că ar putea proveni din cuvântul "Spagere", care în latină înseamnă a pulveriza sau uda.

Este cunoscut faptul ca romanii au fost una dintre primele civilizatii care au conștientizat puterea de vindecare și relaxare a apei, astfel încât legiuni întregi de soldați au folosit băile publice termale (numite Aquae ) pentru a vindeca rănile suferite în timpul luptelor, dar, de asemenea, să se relaxeze și chiar pentru a căuta tinerețe veșnică.

Analizând instoria sănătății cu ajutorul apei- ,,Sanitas (salus) per aquam” (SPA) se evidențiază importanța hidroterapiei – care reprezintă o metodă tradițională ce constă în utilizarea apei cu tot cu virtuțile ei curative și igienice. Acestor virtuți se alătură și efectul extractelor vegetale, al algelor, al nămolurilor, al argilelor, al sedimentelor și al sărurilor marine utilizate în diferite forme și în diverse proceduri terapeutice.

Stațiune balneo-turistică, ce este localitatea care dispune de factori naturali terapeutici și ambientali utilizați în cura balneară, odihna activă, agrement și alte activități turistice și beneficiază de organizare, dotări, construcții și amenajări de profil și urban-edilitare adecvate activității balneo-turistice (servicii turistice și balneare).

În ceea ce privește stațiunea balneară ca și evoluție, sunt urmărite trei obiective: resursele de substanțe minerale să fie valorificate într-un mod cât mai optim, funcția turistică a localității să fie dezvoltată și localitatea din punct de vedere economico-socială să fie dezvoltată.

Prezenta lucrare vrea să pună în evidența și să analizeze necesitatea unui CENTRU BALNEOCLIMATERIC ȘI SPA. Necesitatea constă în ceea ce privește activitațile turismului medicinal cât și o sursă de relaxare pentru oamenii cu afecțiuni cronice, pentru sportivi și pentru doritorii de răsfăț. Răsfățul și tratamentele curative sunt oferite de beneficiile apei termale și de serviciile aferente acestora: masaj, saună, etc. Orădenii și nu numai se vor putea bucura de momente de relaxare la piscinele interioare, exterioare, la saune, masaje, de spațiul destinat alimentație publice, precum și de zona de agrement nautic. Crișul Repede, adiacent amplasamentului, asigura un plus de atracție prin oglinda largă de apă.

A.1. Structura lucrării

Capitolul I. Băile termale

Acest capitol descrie evoluția băilor termale din antichitate până în prezent, precum și o imagine de ansamblu a bazelor de tratament balneoclimaterice.

Capitolul II. Funcțiuni de bază ale Centrului Balneoclimateric

Capitolul al doilea analizează funcțiunile a căror prezență este benefică într-un centru balneoclimateric. Dintre aceste funcțiuni sunt amintite: piscine în aer liber și piscine acoperite, bazine de înot, zonă destinată hidroterapiei, zonă destinata masajului medical și kinetoterapiei, zonă destinata procedurilor fizicale.

Capitolul III. Exemple de centre balneoclimaterice în arhitectura contemporană și

Capitolul IV. Exemple de centre balneoclimaterice în România

Aceste două capitole oferă exemple concrete de centre balneoclimaterice și spa cuprinse atât pe teritoriul României cât și în afara lui.

Capitolul V. Istoria Ștrandului geotermal IOȘIA NORD

Capitolul cu numărul V relatează parcursul istoric al Ștrandului Geotermal Ioșia Nord de la concepere și până în prezent.

Capitolul VI. Prezentare proiect propus.

Ultimul capitol descrie o altă perspectivă a ștrandullui văzuta prin ochii studentului, perspectivă care iși propune să amplaseze ștrandul la standardele unui Centru Balneoclimateric care va valorifica zona, va îmbunătății calitatea serviciilor oferite și care va aduce un plus orașului din punct de vedere turistic și economic.

A.2.Motivare și argumente în alegerea temei

În perioada tinereții pot spune că actualul ștrand a fost „ștrandul copilariiei mele”.

Pornind de la ideea petrecerii timpului liber alături de bunici(părinți), respectiv alături de nepoți(copii), ștrandul „vindecator” cu o apa „miraculoasă”plina de minerale, aduce și îmbunătățește bună starea și relaxarea corporală, cât și vindecă într-adevar unele boli cronice urmând să promoveze Oradea prin turismul de sănătate. Prin realizarea acestui proiect va fi revitalizată activitatea Ștrandului Ioșia, prin furnizarea de servicii de turism atractive.

În urma studiului efectuat pe amplasamentul propus și în vecinitățile acestuia, am ajuns la concluzia ca este necesară o intervenție de modernizare din punct de vedere compozițonal și funcțional. Centrul Balneoclimateric și Spa propus se dorește a fi de un caracter aparte, întrunind sportivi, vârstnici și toate celelalte categorii de vârste care să practice și să împartă beneficiile noului centru. Astfel că, dintre cele două mari categorii, în cazul de față Turism de agrement și cel Medicinal, acesta din urma fiind ideea principală de la care pornește acest proiect de diplomă. În complectarea necesară funcționării acestuia se simte nevoia implementării funcțiunii de cazare similar sistemului hotelier și alimentației publică.

Pentru relaxare se propune un minicentru spa, cu saună, masaj,tratamente, fizioterapii, etc.

În acest spirit actual și cunoscut al ștrandului, dealtfel, cunoscut și sub sintagma de „strand al pensionarilor”, se dorește prin prezenta propunere de proiect de diploma un concept cu totul nou pentru această latură a orașului revitalizând zona și dânndu –i un alt aspect atrăgător încă de la intrarea în oraș prin șoseaua de centură aflată în vecinatatea ștrandului și adiacentă râului Crișul Repede . Păstrând totodată și ceva din spiritul locului ca martor a ceea ce exista azi pe amplasament (un ștrand termal cu apă termală și mineralizată cu diferite proprietăți benefice corpului uman) rezultă titlul temei „CENTRU BALNEOCLIMATERIC ȘI SPA” – adică promovarea și fructificarea zonei actuale, cu tradiție și foraje de apă termală pe care se află azi un ștrand rudimentar la limită de funcționare si modest ca dotări. Se dorește transformarea ștrandului existent în centru termal unde orădenii vor beneficia de recuperare medicală având parte și de servicii de relaxare. Apa geotermală poate astfel să fie valorificată la un maximum posibil fără a fi necesare deplasările în Băile Felix sau Ungaria.

La baza alegerii temei de diplomă stă lipsa unui centru modern, de turism medicinal bazat pe beneficiile apei geotermale, care deși există încă din 1947, inițial sub forma unei scăldătoare (groapa in pamant, unde Oradenii se scaldau direct in apa geotermala), ulterior prin anii 1986 devine actualul ștrand cunoscut până în prezent fără a beneficia de nici o altă intervenție majoră.

Concluzii

Pentru crearea de condiții optime în funcționarea centrului, sunt necesare: zone de tratament, spații pentru masaj și saune, piscine interioare, exterioare pentru toate categoriile de varstă, zonă pentru plajă, camere de cazare, spații pentru alimentație publică, sală de sport, alei pietonale. În complectarea celor enumarate mai sus se propune o platformă pentru agrement nautic. Ca un reper pe verticala și ca un accent realizarea unei zone centrale, vitrată, sub care va fi poziționat un bazin interior de dimensiuni mai mari decât bazinele ce vor fi amplasate exterior. Acest accent va unifica toate celelelalte funcțiuni complementare centrului și necesare funcționării acestuia. Se va ține cont de toți factorii determinanți ai amplasamentului și vecinătăților , de la punctele cardinale, zonele insorite, umbrite, linii de forță ce vor alcătui conceptul și până la amenajarea teritoriilor interioare.Perimetrarea se va face prin zone tampon cu garduri vii și plantații de copaci de talie medie (max 2.1-2.5m înălțime), pentru a oferi zone intime la interiorul complexului, umbre și obstructionarea poluării fonice și olfactive oferite de traficul din zonă. La exteriorul amplasamentului se prevăd noi locuri de parcare.

Complexul va fi deschis pe tot parcursul anului și va cuprinde și separa trei activități de bază, reprezentate de: circuitul închis spitalicesc-recuperatoriu, circuitul semideschis (hidroterapie și kinetoterapie) și circuitul deschis (termoludism, agrement, fitness, aquagym și SPA).

Capitolul I. Băile termale

Obiective turistice Bath, atractii turistice Bath, de vizitat in Bath.

I.1. Scurt istoric al băilor termale

În Roma antică existau termini precum Thermae (termos (greacă)- fierbinte) și balneae (balaneion (greacă)).

Termele erau reprezentate de către complexele mari de băi imperiale, pe când balneele erau reprezentate de către instalații de dimensiuni mai mici, publice sau private, care erau mai răspândite în întreaga regiune.

În orașele romane exista cel puți o astfel de clădire care nu avea rolul doar de centru pentru baie, ci și pentru socializare și citire.

Terminologie

Balneum/ balineum- derivate din limba greacă- camera în care se afla baia- balneară.

Balneele/balineae – reprezentau băile publice .

Termele (termos-“fierbinte”) –izvoare calde sau băi de apă caldă.

Baia publică a fost construită ținându-se seama de trei camere principale: caldarium (baia fierbinte), tepidarium (baie caldă) și frigidarium (baie rece).

În unele termale existau atât baie de aburi umedă (sudatoriu) cât și o cameră caldă uscată (laconicum).

Atrium

Exista și o curte interioară (atrium) care împreună cu latrina (closet rudimentar) și cu porticul (galerie exterioară) formu vestibulul băii (vestibulului balnearum), unde servitorii așteptau.

Rolul atrium-ului era acela de a fi teren de exerciții pentru tineri, alteori servea drept promenadă pentru cei ce vizitau baia. Având și rolul unei săli în care se putea aștepta întoarcerea cunoștințelor din interior, au fost făcute anunțuri pentru teatru sau alte anunțuri de interes general.

Apodyterium / frigidarium

Apodyterium reprezenta o cameră (spațioasă , cu scaune de piatră așezate de-a lungul a trei laturi ale peretelui )în care toți vizitatorii trebuia să se fi întâlnit înainte de a intra în încăpere , rolul camerei fiind destinat dezbrăcării. Această cameră era luminată și avea șase uși fapt care a determinat la frigidarium (baie de răcire rece).

Tepidarium

Termenul este reprezentat de cătra camera din baie care este cea mai ornamentată, această cameră având destinația de ședere sau ungere. Ungerea era realizată de către slavi fie înainte de a merge la baia fierbinte, fie după băile reci.

Caldarium

Este reprezentat de către o cameră de aburi în băile romane. Caldariumul definește acel spațiu în care se pătrunde din tepidarium și al cărui mozaic se află chiar deasupra sistemului de încălzire subterană -hypocaust. Pereții acestuia sunt de asemeni prevăzuți cu goluri prin care pătrundea aerul cald. La unul din capetele acestuia se afla un bazin rotund -labrum, iar la celălalt un alt spațiu amenajat pentru băi (puelos, alveus, solium, calida piscina) ce putea fi accesat de pe o platformă -schola- prin intermediul unor trepte. Labrumul era dotat cu apă caldă ce se turna pe capul celor ce urmau să părăsească camera. Bazinele erau de obicei executate din marmură iar încăperile nu puteau fi bogat ornamentate datorită căldurii prea mari distribuite aici.

Laconicum

Reprezentat de către o camera mai fierbinte decât caldariul, folosită ca o camera pentru transpirație, fără baie.

Scopul băilor publice la romani

În afară de cele trei camera enumerate mai sus, băile cuprindeau adesea și o sală de gimnastică (palaestră), realizată în aer liber. Tot în acest spațiu se practica o curățire a corpului după obiceiul vremii, ce includea ungerea și îndepărtarea excesului de ulei.

Celor înstăriți le stăteau la dispoziție pentru astfel de operațiuni sclavii numiți capsarius

Semnificația culturală

Băile aveau ca și echivalent roman antic, centrele comunitare. Termele erau diferite față de băi prin faptul că aveau multe atricuții. Au fost prezente și locuri pentru citit (biblioteci), camera pentru lecture de poezie precum și pentru a cumpăra și mânca alimente.

În Roma, băile au servit drept o posibilitate a cetățeanului comun de a putea să se bucure de luxul oferit de către cărți.

Scopul pentru care uneori împărații construiau băi era acela de a câștiga favoarea și pentru a crea un monument durabil al generozității lor.

Camerele pentru terapia cu aer cald

Caldarium este considerată cea mai călduroasă camera în Roma antică.

În prezent, există o varitate de saune (uscată, umedă, cu infraroșu, aroma sauna, cu sare), precum și mai multe încăperi pentru terapia cu aer cald. Clienții au posibilitatea de a merge de la o încăpere la alta, astfel temperatura crescând gradual. Aceste camera sunt: Caldarium, Tepidarium, Sanarium, Laconium, Relaxarium.

Caldarium

Este o cameră în al cărei mijloc se află un bazin cu apă fierbinte (temperatura apei fiind mai mică de 50 de grade). Pe marginea bazinului se află băncuțe din ceramică, acestea fiind calde, iar pentru răcorire există o sursă de apă. Timpul recomandat de stat în Caldarium este de 20 de minute. După cele 20 de minute, este recomandată o pauză de Relaxarium.

Caldarium este recomandat pentru pori, astfel pielea ajungând să fie curățată de toxine. Circulația sanguină este stimulate de căldura din interiorul sălii, astfel fiind întărit sistemul imunitar și metabolismul.

Tepidarium

Această camera este situate înaintea sălii de Caldarium. În această camera te poți relaxa între două terapii. Aerul din încăpere ajunge doar pâna la temperatura corpului uman, nedepășind-o. Căldura din această camera vine doar din pardoseală. Rolul acestei camera este acela de a pregăti corpul pentru terapie sau de a regla temperature corpului după o terapie.

Sanarium

Reprezintă o combinație între o sauna și o cameră cu aburi. Astfel sunt îmbinate beneficiile ambelor camere într-o formă modorată. Comparativ cu o saună, temperatura din Sanarium este mai scăzută, între 50 și 60 de grade. Umiditatea din această cameră nu este foarte mare, aceasta oscilând în jurul a 20 %. Posibilitatea de dezhidratare în această încăpere este mult mai mica, având în vedere că aerul este mai puțin agresiv.

Laconium

Încăperea unde se realizează încălzirea treptată a corpului. Temperatură este percepută ca fiind mai scăzută în comparație cu o cameră cu aburi. Această cameră are rolul de a purifica și a detoxifia organismul. Timpul indicat de ședere în această cameră este de 15- 20 de minute. Camera este una luxoasă, având bănci din ceramică, muzică de relaxare, uneori și unele arome. În această încăpere ai posibilitatea de a-ți răcori trupul cu ajutorul unui duș existent.

Relaxarium

Este considerată ca fiind cea mai plăcută încăpere dintr-un spa. Aceasta se găsește la majoritatea spa-urilor mai mari. Camera destinată relaxarium-ului este frumos decorată, amenajată cu plante și fotolii termale (paturi din ceramică, permanent încălzite la 37 de grade) și are drept scop relaxarea corpului.

Pentru creșterea imunității, reglarea circulației și închiderea porilor, după petrecerea timpului într-o camera cu aer cald este recomandată trecerea la o terapie cu aer rece.

Termele lui Dioclețian

Termele lui Dioclețian sunt cele mai vaste terme construite vreodată în Roma antică, păstrate până în prezent în nord-estul Romei, pe colina Viminal. Construcția lor a început în 298 sub împăratul Maximian, numit Augustus al Occidentului de către Dioclețian. Termele au fost inaugurate în 306, după abdicarea celor doi împărați.

Plan: 1 Caldarium 2 Tepidarium 3 Frigidarium 4 Natatio

5 Palaestra 6 Intrare 7 Exedra

Termele lui Dioclețian au fost cele mai importante și cele mai luxoase construite vreodată la Roma și în lumea romană în general. Situate pe colina Viminal, în interiorul unei incinte de 380 x 365 de metri, ocupând aproape 14 hectare, termele numărau încă în secolul al V-lea, potrivit lui Olympiodor, 2.400 de bazinete. Clădirea centrală, care măsoară 250 × 180 m, putea primi până la 3.000 de persoane.

Doar colonada semicirculară actuală din Piața Republicii (în italiană: piazza della Repubblica), realizată la sfârșitul secolului al XIX-lea de către Gaetano Koch, care acoperă exact amplasamentul marii exedre a termelor, oferă o idee a proporțiilor monumentului.

Termele erau alimentate cu apă printr-o ramură a apeductului Aqua Marcia care pleca de la Porta Tiburtina și conducea apa spre un imens rezervor de 91 × 16 m, denumit botte di Termini. Aceest rezervor a fost distrus în 1876 pentru a lăsa loc Gării Termini, care, în consecință, a primit numele termelor.

Perioada greco-romană

Îmbăierea a fost un element important în cultura grecească și era inițial accesibilă doar oamenilor înstăriți, care dispuneau de băi private. Ulterior s-au dat spre folosință și băile publice. Îmbăierea a fost folosită în scop de igienă generală a corpului, în vremea lui Homer, pentru ca mai apoi să fie privită ca mai mult decât o simplă măsură igienică, dovedindu-se benefică în terapia multor boli, în epoca lui Hipocrate.

Dacia Felix și Dobrogea în epoca romană

Influența romană asupra provinciei a dus la o organizare sanitară superioară, manifestată prin construirea a numeroase edificii igienico-sanitare: apeducte, canalizări, băi publice.

În Dobrogea s-a descoperit unele conducte care alimentau cu apă orașele. Apeductele se găseau în număr mare iar în orașe existau canalizări sistematice (exemplu: Tomis). S-au putut identifica compartimente clasice ale termelor cum ar fi: apodyterium (vestiar), tepidarium (cameră cu aer cald), laconicum (baie cu abur pentru sudație), caldarium (bazin cu apă caldă), frigidarium (bazin cu apă rece), suspensurae sau subsoluri cu instalații de încălzire (hypocaustum). Trebuie menționat faptul că nu era bine conturată diferența existentă astăzi între baia cu apă obișnuită și cu rol igienic și baia cu ape minerale.

Stațiuni renumite în vremea romanilor: Germisara (Geoagiul), Ahibis (Buziașul), Aquae ( Călan).

Băile romane era accesibile celor bogați, celor care dețineau slavi, locuitorilot satelor care își tămăduiau bolile prin vechile lor remedii, într-un cadru mai sofisticat. Intensa activitate din epoca romană, demonstrată de diverse desoperiri de tip arheologic și epigrafic, evidențiază faptul că bolile reumatismale erau răspândite în această perioadă.

Evul Mediu și Renașterea

Sper sfârșitul Antichității termele se transformă în locuri de plăcere sau excese sexuale. Faptul că Imperiul Roman a căzut și a apărut Creștinismul a dus la închiderea băilor publice care își formase-ră o faimă proastă.

În cea de-a doua jumătate a Evului Mediu, ca urmare a amestecului de tradiții a apărut un nou concept și anume acela de baie turcească (hammam).

O baie turcească presupune a trece prin mai multe etape și încăperi: ,,camera caldă” – care produce transpirații, stropirea cu apă rece și pătrunderea imediată în camera fierbinte-unde se transpiră din nou. Urmează spălarea și masarea întregului corp.

În orașul Iași printre monumentele de arhitectură se află și baia turcească de la mănăstirea Cetățuia. Este remarcabilă și baia turcească de la conacul din Golești, în Țara Românească.

Epoca modernă și contemporană

După secolul al XVIII-lea are loc redescoperirea stațiunilor balneare precum și o perioadă de renovare a acestora. În jurul anilor 1800 crește interesul pentru tot ceea ce înseamnă îmbăiere. Apele minerale au fost analizate de către cercetătorii care doreau să îmbunătățească folosirea acestei tipologii de ape în medicină. Tratamentul de bază pâna la sfârșitul secolului al XIX-lea trara afecțiuni ale: aparatului digestiv, colonului, ficatului, aparatului respirator precum și afecțiuni genitale.

După anul 1923, explicația medicală a termenului de îmbăiere ajunge să fie cunoscută în special de către reumatologi și dermatologi care combinată îmbăierea cu alte proceduri: exerciții fizice, masaje, hidroterapie, electroterapie, aerosoli și împachetări cu nămol.

Stațiunile balneoclimaterice se diferențiau în funcție de localizarea lor precum și de compoziția chimică a apelor minerale.

Băile Herculane

Băile Herculane (în latină Aqua Herculis, în germană Herkulesbad, în maghiară Herkulesfürdő) este un oraș în județul Caraș-Severin, Banat, România, format din localitățile componente Băile Herculane (reședința) și Pecinișca. Are o populație de 6.019 locuitori. Orașul este situat pe Valea Cernei, la 5 km de DN 6 (E70), principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București.

Stațiune milenară menționată sub denumirea în limba latină: „AD AQUAS HERCULIS SACRAS AD MEDIAM”.

Factori naturali: climat de depresiune intramontană, cu influențe submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale și hipertermale (38-60 °C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compoziții chimice:

sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;

clorurate, sodice, calcice;

oligominerale.

Posibilități de tratament: aerohelioterapie, băi termale, în bazin descoperit, băi termale sulfuroase și sărate, în vane și bazine acoperite; buvete pentru cură internă cu ape minerale, instalații de hidrotermoterapie (și saună), electroterapie, kinetoterapie, hidrokinetoterapie, în bazine; inhaloterapie; cură de teren. Din stațiune se pot face excursii la ruinele Băilor Imperiale Romane, Grota Haiducilor (Peștera Hoților), Grota cu aburi, Crucea Albă, și altele.

Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Hr. de împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci pe care apoi l-au dezvoltat. Numele stațiunii de care este legat si numele societății noastre, vine de la zeul Hercules, fiul lui Zeus și al frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Esculap și Higeea.

,,Cultura apelor și proprietățile lor vindecătoare"- Granada, Spania

Băi Arabe – Hammam-Alhambra-Granada-Spania

Istoria Spaniei a evidențiat elemente importante precum apa și sănătatea. Iar ,,Cultura apelor și proprietățile lor vindecătoare,, ne trimite în Granada, oraș al Spaniei. Acest oraș a reușit să iasă în evidență prin prisma numeroaselor băi arabe, rămășițelor băilor romane, izvoarelor și bazinelor naturale.

Pe întreg teritoriul, băile arabe ,,Hammam ,, s-au dezvoltat cu ajutorul elegantelor practici igienice ale cremelor parfumate. Apei i se atribuie o importanță spirituală deosebită. Materialul utilizat în construirea cladirii pentru baie era în principal cimentul pentru pereți, construcția rezistând la diferența termică dintre interior și exterior.

Aceste clădiri, deși impunătoare, beneficiau de ventilație slabă. Era necesar ca o astfel de clădire să aibă cel puțin trei sau patru încăperi corespunzătoare unui atrium. Într-o încăpere se lăsau hainele, într-o altă încăpere exista o piscină cu rolul de a răcori, în cea de-a treia încăpere era camera centrală, unde exista o zonă temperate, cu o sobă cu aburi. Iar ultima încăpere era compusă din fluxuri de apă fierbinte, sub care se aflau elemente de încălzire.

Băile japoneze

În trecut li se ofereau oamenilor posibilitatea de a se spăla și de a se întâlni cu vecinii prin itermediul băilor publice(sento), multe case din Japonia neavând băi pesonale.

În zilele noastre, datorită faptului că majoritatea caselor beneficiază de băi, numărul băilor publice (sento-urilor) a scăzut. Pe de altă parte, au apărut băi publice mai moderne, având dotări mai complexe: saune, piscine, centre de fitness etc.

Pe perioada primăverilor, când temperaturile sunt mai ridicate, băile publice sunt alimentate cu apă de primăvară, caldă, apa normală având o altă utilitate.

Băile publice sunt deparate în băi pentru femei și băi pentru bărbați iar diferit față de cultura noastră este faptul că nu se poartă costume de baie, nuditatea nefiind rușinoasă la japonezi.

Baie publică japoneză – Sento

SENTO – BAIA JAPONEZĂ, 2005

O casă publică de baie în Japonia se numește sento și este de obicei un loc ascuns și intim. Este o oază mică, o relicvă din vechile vremuri în vechile părți ale orașelor din Japonia.

Oamenii japonezi nu merg să înoate, ci să se spele, să se curețe și să se relaxeze. În afară de igiena personală, scăldatul în Japonia are un înalt sens religios. Primele șantiere au fost construite într-un moment în care oamenii nu aveau băi private în casele lor. Dușurile private nu pot în mod evident înlocui bazinele calde și reconfortante de apă caldă ale unui sento.

În plus, aspectul social al unei vizite de sento nu trebuie subestimat. Oamenii se cunosc și se întâlnesc după-amiaza sau noaptea, pentru a păstra atingerea vecinătății.

Multe distrugeri vechi sunt decăzute și, la fel ca districtele tradiționale ale orașului, sunt amenințate de demolări în favoarea cartierelor moderne.

Onsen

Onsen este un termen pentru izvoarele fierbinți în japoneză.

Deoarece Japonia este o țară care are mulți munți vulcanici activi, în Japonia există multe Onsen-uri. În mod tradițional, Onsen este folosit ca loc de baie publică, iar acum Onsen este unul dintre magneții de turism din Japonia.

Onsen în sine constă din mai multe tipuri:

Unele sunt în aer liber iar unele sunt în interior. Apoi, există și cele care sunt deschise publicului conduse de obicei de guvernul provincial local sau de sectorul privat. Există, de asemenea, onsen privat, de obicei în hoteluri pentru oaspeții care stau.

Nu există nici o îndoială că Onsen este una dintre atracțiile principale ale turismului japonez. Onsen este adesea găsit în zonele rurale, dar, desigur, există unele în zonele urbane. Onsen este adesea vizitat de cupluri, familii sau colegi pentru a scăpa de stresul situației urbane. Oamenii japonezi folosesc, de asemenea, Onsen pentru a se cunoaște reciproc cu o atmosferă relaxată, pentru a elimina granițele, de aceea adesea se numește și "comuniune goală".

Onsen – Izvor public cu apa firbinte

În mod tradițional, Onsen este situat în aer liber, deși acum locuințele din Japonia au construit o mulțime de Onsen în cameră. Sursele de apă Onsen provin din apa încălzită geotermală. Prin urmare, Onsen trebuie să fie distins de Sento, care este o casă de baie interioară pentru public care folosește apă caldă din robinete. Una dintre cerințele Onsen este aceea că trebuie să conțină cel puțin unul din cele 19 elemente ale clasei naturale, dintre care unul este acidul metabolic și are o temperatură de 25 ° C sau mai mult.

Apa Onsen se crede că are puterea de a se vindeca din aceste elemente chimice. Onsen-Onsen în Japonia oferă diferite dimensiuni de baie și elemente chimice. Diferite elemente chimice înseamnă diferite efecte de vindecare. Baile în aer liber Onsen sunt de obicei făcute din brad japonez, marmură sau granit. În timp ce interiorul este realizat din țiglă, sticlă acrilică sau oțel inoxidabil. Pe Onsen se oferă de asemenea, de obicei, facilități de masaj.

În mod tradițional, bărbații și femeile se îmbăiau împreună în Onsen sau la Sento. Ei bine, după perioada Meiji, a fost aprobată o baie separată. Până în prezent, în zonele rurale există încă un sistem combinat de scăldat între bărbați și femei, însă acestea oferă, de asemenea, băi speciale pentru femei sau se aplică ore diferite pentru diferite sexe.

I.2 Baze de tratament balneoclimaterice

Istoria spa-urilor. O călătorie puțin în timp

Balneoterapia, adică înotul în apă, în special în apele termale, este unul dintre cele mai vechi tratamente din lume și este astăzi temelia spa-urilor noastre. Călătoria spre izvoarele calde de apă rece sau caldă pentru a vindeca bolile datează din epoca preistorică. În continuare vom vedea evoluția culturii spa de-a lungul secolelor.

În secolul al V-lea Î. H., grecii antici credeau că apa are proprietăți vindecătoare. Hippocrates recomandă atât apă rece cât și apă fierbinte.

Atât romanii cât și grecii, împreună cu alte religii, au recunoscut relația dintre o bună igienă personală și sănătate. Pentru romani, băile au însemnat centrul vieții sociale. Au existat facilități separate pentru bărbați și femei. Odată cu expansiunea Imperiului Roman ideea de băi publice a fost răspândită pe întreg teritoriul mediteranean și al Africii de Nord.

Baie romana cu temperatură ridicată și piscină – Roman Bath – Anglia

Sistem de hypocaust Sistemul Hypocaust al băilor romane de Chassenon

Romanii au inventat (și) încălzirea centrală. Costisitorul Sistem de Hypocaust era folosit la clădiri publice, în special la băile publice (Thermae) pentru încălzirea apei din bazine, dar și în casele celor care își permiteau un astfel de lux. Principiul era simplu, bazându-se pe circularea aerului cald prin podeaua și pereții dubli. Aerul cald din praefurnium, un mic cuptor alimentat din exterior, era dirijat prin podeaua ridicată pe mici piloni din cărămizi suprapuse (pila) și apoi prin tuburi de cărămidă incluși în pereți sau prin pereții dubli construiți cu ajutorul unor tegulae mamate. Acestea din urmă erau plăci de lut cu excrescențe care lăsau spațiu liber în structura peretelui, permițând circulația aerului evacuat în cele din urmă prin acoperiș. Acest sistem închis de încălzire era apreciat datorită menținerii unui interior lipsit de fum, dar era costisitor și prin cantitatea mare de combustibil necesară funcționării sale.

Evul mediu

Odată cu declinul imperiului român, a fost văzută credința că băile publice frecvente provoacă boli, o teorie susținută de biserică pentru a închide băile publice. Ecleziastii credeau ca baia publica a creat o atmosfera de imoralitate. Oamenii au continuat să frecventeze anumite surse, în special pentru că au crezut în beneficiile apei, atribuindu-le lui Dumnezeu sau unui sfânt. O astfel de sursă Spa era, în Belgia. În jurul său a fost construit un complex, iar termenul "spa" a fost folosit pentru locurile apropiate de izvoarele natural.

Baia din secolele XIX-XX

La începutul secolului al XIX-lea, scăldarea a fost o rutină creată din diverse tradiții care includeau apă fierbinte, apă potabilă, baie de aburi ca relaxare într-o cameră rece. Câte puțin, spa-urile europene au început să-și unifice tratamentele, oferind o rutină mai mult sau mai puțin egală în toate băile.

Curiozități despre băile publice din trecut.

Ce metode foloseau românii pentru a le alimenta cu apă minerală.

FOTO: Volker Wollmann – baie publica – Romania

Deși pare greu de crezut, în urmă cu un secol, întreaga Românie era împânzită cu băi publice, unde populația se putea „igieniza” și relaxa în același timp. Cei care au pus pe picioare aceste băi publice au apelat la metode ingenioase pentru a asigura alimentarea cu apă.

Primele băi publice din România sunt atestate în 1500. Așa se face că prin 1800 și la început de 1900 nu exista oraș mare în țară care să nu aibă un astfel de serviciu pentru locuitorii săi.   Dacă unele băi publice erau puse la punct de autoritățile locale, altele erau ridicate de societăți, medici sau chiar învățători. De obicei, băile publice puteau să primească și câteva mii de persoane zilnic, mai ales în orașele mare. Acestea erau dotate cu bazine interioare și exterioare, dar și văni din fontă și dușuri.    „Realitatea este că puține cazuri în care băile publice construite începând cu sfârșitul secolul al XIX-lea să funcționeze până în zilele noastre. O parte din ele au fost închise după anii `60 ai secolului al XX-lea, odată cu construirea blocurilor cu termocentrale de cartier sau când orașele întregi au fost racodate la marile termocentrale construite pentru producerea energiei electrice”, constată cu mâhnire Volker Wollmann, în volumul „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, unde le-a și dedicat o secțiune acestor construcții.

Spa-urile din Asia

Înotarea în izvoarele termale are o tradiție îndelungată în Japonia. Există mai mult de 2000 de surse, apă caldă și rece, care anterior au fost vizitate de samurai și soldați nobili. Metodele de medicină tradițională chineză au fost adoptate de multe spa-uri din Asia, deși terapiile pot varia în diferite țări. Accentul medicinei chineze este individualitatea, unde clientul primește o terapie unică, care lucrează cu sistemul energetic al organismului.

Primele spații în Statele Unite

Europenii au adus cu ei cunoștințele despre potențialul de vindecare al terapiilor cu apă în timp ce învățau beneficiile izvoarelor fierbinți ale americanilor nativi. După revoluție, spa-urile au câștigat popularitate. Primul centru spa care a fost cu adevărat faimos a fost Saratonga. În 1821, hotelul său avea deja o capacitate de 500 de camere. În 1850 existau deja stațiuni în 20 de state, oferind clienților o parte din izvoarele calde pentru înot, vânătoare și călărie.

Terasele de astăzi

În Europa, spa-urile sunt încă parte a culturii multor țări. Apa este un element esențial în spa-urile europene, în special în țările estice, bogate în izvoare termale.

Spa-uri din Asia de astăzi rămân valori de referință în ceea ce privește calitatea serviciilor,. Puteți vedea o nouă tendință în Asia, extinderea ofertei turistice existente, și este de a combina o vizită la un centru spa cu conferințe, întâlniri și târguri.

În Statele Unite, spa-urile de zi domină piața, tratamentele de frumusețe fiind un produs de stele. Oamenii preferă să fie răsfățați, transformând astfel saloanele de înfrumusețare în locurile de referință pentru bunăstarea generală.

Cultura Spa, un trend al ultimelor doua decenii

Un centru spa trebuie să cuprindă cel puțin patru/cinci specialiști (fizioterapeuți, maseuri, instructori de fitness sau aerobic). În țară există câteva tentative de spa-uri: Ocna Sibiului, Herculane și Balvanyos. Atât mersul la saună cât și mersul la Jacuzzi trebuie să fie atent supravegheat de către un specialist.

Acceptiunea de bază a spa-ului este legată de tratament, de sănătate, de forma fizică, de tratamente împotriva îmbătrânirii, de mobilitate iar de curând, centrele spa au adăugat și parte de servicii cosmetice.

Apele termale erau considerate tămăduitoare de la mesopotanieni și egiptenii, până la greci și romani.

Cel care a lansat moda spa-ului este Agrippa.

Rutina spa-ului este păstrată încă din vremea apariției lui: mai întâi câteva exerciții fizice de încălzire, trecerea prin încăperi unde temperature devine din ce în ce mai caldă, în fiecare dintre încăperi fiind realizat un alt tip de tratament- un alt tip de băi (băi de nămol, ungeri cu diferite crème, parfumuri, uleiuri) și masaj. Totul se încheie cu o scăldare ritual în bazinul cu apă rece.

Majoritatea spa-urilor din Occident păstrează misterul traseului inițiatic, unde nu se știe ce procedură te așteaptă în camera următoare.

Piscină tradițională japoneză – Tokyo

Stațiunile balneoclimaterice pot fi de tip permanent sau sezonier și pot avea un caracter general sau local.

Obiectivele stațiunilor balneoclimaterice vizează îndeosebi tratarea și recuperarea diferitelor afecțiuni.

Trimiterea către o stațiune balneoclimaterică parcurge unele etape: examenul medical, stabilirea contraindicațiilor, precum și stabilirea indicațiilor.

Trebuiesc luate în calcul și unele condiții asociate precum: evitarea suprasolicitării unor organe, sezonul (din punct de vedere al afecțiunilor meteorosensibile), vârsta, momentul plecării (vizând obiectivul propus).

Posibilități de tratament asociat în stațiunile de tip balneoclimateric: hidroterapia, masajul medical, kinetoterapia, proceduri fizicale: electroterapia, fototerapia, ultrasonoterapie, magnetoterapie, terapia respiratorie, cura de teren, jocuri, sport, terapii complementare și auxiliare.

Capitolul II. Funcțiuni de bază ale Centrului Balneoclimateric

II.1 Piscine în aer liber și piscine acoperite

Piscina este o construcție care are ca și finalitate desfășurarea competițiilor sportive și a antrenamentelor.

Primele modele de piscine au fost găsite în lumea romană antică în ceea ce însemna termele publice.

Criterii de clasificare:

– după criteriul sppecializării funcționale:

 Piscine de agrement

 Piscine de competiție

 Piscine mixte (piscine competiționale care permit accesul publicului, în scop de agrement)

– după criteriul modului de realizare:

 Piscine în aer liber

 Piscine acoperite

 Piscine mixte (piscine acoperite care au câteva din bazine aplasate în aer liber)

– după criteriul apei utilizate:

 Piscine cu apă normal (apă potabilă din rețeaua publică)

 Piscine cu apă termală (destinate în primul rând tratamentelor)

Schema funcțională a unei piscine în aer liber

Piscină – complex constituit din unul sau mai multe bazine de înot cu destinații diverse (înot, competiții sportive, relaxare, etc) împreună cu construcțiile complementare și serviciile aferente.

Utilizatori – persoane care utilizează apa din bazine de înot pentru recreere și în scopul practicării sporturilor acvatice.

Tipuri de bazine de înot

– după criteriul accesibilității:

Bazine publice de înot (municipale, orășenești)

Bazine semipublice de înot (complexe rezidențiale, etc)

Bazine private de înot

– după criteriul caracteristicilor ambientale și structurale:

Bazine de înot acoperite

Bazine de înot neacoperite

Bazine de înot mixte

– după criteriul activității desfășurate:

Bazine de înot cu adâncime mai mică de 1,20 m

Bazine pentru sărituri

Bazine polivalente

Bazine de relaxare

– după tipul sursei de aprovizionare cu apă:

Bazine cu apă potabilă

Bazine cu apă de mare

Scheme Funcționale

Bazine de înot

Tabel mărimi bazine înot

Piscine în aer liber și acoperite

Mărimi orientative pentru piscine acoperite: o suprafață de apă de 0,025 mp pe locuitor, în zonele cu destinație mică a populației și pâna la 0,01 mp suprafața de apă pe locuitor, în zone cu densitate mare a populației, se va stabili un echilibru între exigențele locuitorilor și ale școlilor și asociațiilor sportive.

Suprafața de teren (fară locuri de parcare): pentru piscinele acoperite, câte 6-10 mp la 1 mp de suprafață de apă în piscine acoperită, la suprafețe mari de apă este suficientă o valoare mai mică. Pentru suprafețele adiacente în aer liber (terase, solarii, gazon) se adaugă un supliment de 10-20 % la suprafața dată.

Terenurile plate sau cu înclinația de până la 150 grade permit proiectarea piscinelor pe un singur nivel. Este o condiție pentru proiectarea economică și funcțională. O înclinare mai mare a terenului duce la o creștere a costurilor de construcție și dezavantaje în funcționare.

Bazele proiectării unei piscine sunt: analiza existentului (bazine, amenajări pentru sport și agreement), analiza necesităților (suprafața totală de apă, posibilitățile de combinare, utilizări predominante), zona de deservit (distanța față de colectivități, școli și asociații) și localizarea (poziție centrală, infrastructură bună, asigurarea terenului de construcții și accesibilitatea). Piscinele în aer liber cunoscute și sub denumirea de “ștranduri” sunt destinate în special publicului larg, completând de obicei dotărilor pentru “loisir” ale unui teritoriu. Ele pot fi întâlnite adesea și în zonele balneare (turistice) consecrate, unde sunt integrate zonelor de tratamente, fiind alimentate cu ape termale.

Schema unei asemenea dotări se dezvoltă de obicei în jurul unui complex de bazine, cu gabarite diferite destinate adulților și copiilor. Bazinele pentru copii au forme extreme de variate, generate de nevoile de diversificare specifice vârstei lor. Ele au adâncimi de apă în funcție de vârsta utilizatorului (0,4 m pentru copii mici și 1,0 m pentru copii mari).

Depășind caracterul pur sportiv și intrând în domeniul construcțiilor pentru loisir, o asemenea piscină poate primi diverse elemente funcționale ce țin de petrecerea timpului liber, cum ar fi terenuri de sport, plaje, locuri de joacă pentru copii, unități de alimentație plublică.

Datorită perioadei de utilizare sezonieră (redusă la sezonul estival) în multe țări europene s- au adoptat piscine în aer liber asociate cu cele acoperite. Avantajele s-au dovedit extreme de mari, prin prelungirea perioadei de funcționare pe întreaga durată a anului.

Piscină acoperită – schemă relațiilor dintre spații

Bazine de înot

Bazinele de înot sunt instalații care se amenajează pentru antrenamente, competiții de înot și sărituri în apă. Se pot amenaja în ape naturale (pe râuri, lacuri, etc.) sau se construiesc artificial (din pământ, zidărie, beton, etc.).

Bazinele artificiale se construiesc pe terenuri ușor accesibile și trebuie asigurată o însorire optimă. Bazinul trebuie sa fie ferit de vânturi dominante și să existe posibilitatea să fie alimentat cu apă potabilă din conducta orașului sau de la un izvor cu debit abundant (eventual apă curgătoare sau fântână cu pompă).

Scopul principal al bazinelor în aer liber este refacerea și petrecerea activă a timpului liber al publicului. Valori pentru necesarul de suprafață de apă pe locuitor în zona deservită este de 0,15 mp în zone cu o densitate mică a populației, până la 0,5 mp în zone cu densitate mare a populației. Relația dintre numărul de locuitori și suprafața apei nu este influențată de numarul de vizitatori ocazionali/turiști.

Acestea se împart în patru categorii:

Bazine pentru bălacit, au suprafața de apă de 100 până la 400 mp, adâncimea apei 0,20 până la 0,50 m, de la suprafețe mai mari de 200 mp împărțirea în mai multe sectoare cu adâncimi diferite.

Bazine pentru neînotători, au suprafața de apă de 500 până la 1200 mp, adâncimea apei 0,60/0,70 până la 1,40 m, eventual împărțire în sectoare cu adâncimi diferite.

Bazine pentru înotători, au suprafața de apă de 417 până la 1250 mp, adâncimea de 1,80 m, marimea bazinului în funcție de numărul de culoare.

Suprafața terenului: 8- 16 m2 la metro de apă planificată

Locuri de parcare: un loc de parcare pentru automobile și două pentru biciclete la 200- 300 m2 de suprăfață.

Bazin în aer liber – schemă a spațiilor și suprafețelor

II. 2. Zonă destinată hidroterapiei

Ce este hidroterapia?

Deși poate părea cel mai recent avans în sănătatea globală, este de fapt o practică care datează din antica Romei. În ultimul timp, a fost reînviat în spa-urile moderne cu tratamente hidroterapice menite să ușureze durerea, să înmoaie simțurile și să întinerească corpul. Ca element natural, apa poate fi utilizată într-o varietate de tratamente pentru a furniza beneficii de hidroterapie, curățare și vindecare. Casele de baie romane erau spa- ul original de hidroterapie și o parte importantă a culturii și societății lor. Baile comunale au fost construite pe izvoare naturale, despre care credeau că ar putea vindeca zeii. După dezbrăcare, oamenii au trecut printr-o serie de camere: calde, calde și reci. În timp ce călătoresc în zonele de baie, au primit masaje și alte tratamente de înfrumusețare, pe lângă socializarea cu alte persoane.

Tratamentele hidroterapice moderne ecouază tradițiile băilor romane, cu circuite hidroterapice extinse. În timpul circuitului, oamenii se vor deplasa de la saune calde, la căldări cu jeturi pulsatoare, la bazine de imersie și dușuri sub presiune. La fel ca baile romane, multe dintre aceste circuite sunt comunale, deci este și un eveniment social, pe măsură ce discutați cu ceilalți în spa, în timp ce vă relaxați pe apă. Cu toate acestea, nu este ca o zi la piscină. Există o comandă prescrisă pentru etapele circuitului pentru a oferi oamenilor beneficiile pentru sănătate ale tratamentelor hidroterapice.

Foto – Cascada apa – Hidromasaj

În eleganța modernă a spa-urilor de hidroterapie, tradiția vindecării cu apă este viu și puternică. Prin circuitele și masajele hidroterapice, presiunea căldurii și a apei va trezi simțurile și vă va relaxa mușchii, lăsându-vă calm și reînnoit. Pentru ceva nou și relaxant, profitați de această terapie uimitoare și străveche data viitoare când vizitați spa-ul.

Circuitul de hidroterapie pe care SPA-urile îl oferă de regulă include:

Piscină termală la temperatură înaltă , cu jeturi (dacă piscina este mare, puteți înota și jeturile de apă sub presiune servesc la “dezmembrarea” mușchilor).

Jacuzzi (jacuzzi) : apa este fierbinte și include și jeturi de apă sub presiune îndreptate către diferite zone ale corpului.

Piscină cu apă rece ( se scufund[ după jacuzzi sau piscina termală pentru câteva secunde).

Footbath: este o cale de piatră de râu cu jet pe margine, căptușit alternativ la cald și la rece , înălțimea apei pe partea inferioară a piciorului.

Sauna: cabină închisă ermetic cu căldură uscată, care servește la eliminarea toxinelor și relaxarea sistemului nervos. Unii oameni îl tolerează prost (mai ales dacă au tensiune arterială scăzută), deci este recomandabil să vă asigurați că nu este cazul dvs. și nu trebuie să rămâneți înăuntru de mult timp.

Baie de aburi turcească: este similar cu sauna, dar cu o umiditate de 99%. Hidratează și descongestează tractul respirator și permite eliminarea toxinelor prin piele, deoarece căldura și umiditatea determină deschiderea porilor.

II. 3. Zonă destinata masajului medical și hidrokinetoterapiei

Hidrokinetoterapia reprezintă o variantă terapeutică recent intrată în practică medicală de specialitate. Hidrokinetoterapia constă în utilizarea apei în scop terapeutic, sub formă de tratament extern. Apa poate fi utilizată pentru proprietățile sale fizice (temperatura și presiune), cât și pentru cele biochimice ale eventualelor substanțe ce pot fi dizolvate in ea.

Apa asigură un mediu de facilitare a programelor de kinetoterapie (mișcare efectuată în scop terapeutic). Aspectele legate de presiunea apei se referă la rolul jucat de presiunea hidrostatică, cât și la cel jucat de rezistența hidrodinamica in contextul imersiei corpului uman în apă. Presiunea hidrostatica, se știe, este direct proporțională cu gradul imersiei in apa, se bazeaza pe legea lui Arhimede și asigură modificarea greutății corpului. Toate acestea se traduc printr-o reducere a greutății corpului sau prin fenomenul de descarcare, proporția descărcării depinzând de nivelul imersiei.

La ce ne folosește aceasta terapie?

Avantajele hidrokinetoterapiei sunt:

– prin schimbarea nivelului de imersie se modifică și gradul de solicitare mecanică a aparatului locomotor;

– facilitarea mișcării in apă, chiar și pentru forțe musculare scazute, cu posibilitatea de a asista mișcarea la mobilizarea activă;

– posibilitatea de a susține corpul sau segmente ale acestuia pe parcursul exercițiilor efectuate;

– facilitarea circulației de intoarcere la nivelul membrelor inferioare (aspect util în insuficientele venolimfatice, precum varice și/sau edemele gambiere);

– refacerea schemei de mișcare si de poziție a membrelor (aspect deosebit de util in suferințele neurologice).

Rezistență hidrodinamică se referă la rezistența opusă de catre apă la deplasarea corpului imersat sau a unui segment al sau.

Exrtciții acvatice Exerciții acvatice pentru activarea circulației

Masajul medical sau masajul terapeutic

O definiție a masajului terapeutic este următoarea: masajul medical este făcut cu intenția de a îmbunătăți condiția sau patologia care a fost diagnosticată de un medic și folosește o varietate de modalități sau proceduri care se concentrează pe tratamentul afecțiunii diagnosticate. Următoarele sunt considerate ca fiind discipline ale masajului terapeutic: drenajul limfatic, terapia neuromusculară, terapia cranio-sacrală, masajul ortopedic, masajul decontractant, masajul tonifiant.

Masajul ortopedic este cea mai raspândită formă de masaj terapeutic și este tot un amestec de mai multe tehnici, înglobând evaluarea terapeutică, mișcarea zonei cu testut moale pentru a reduce durerea sau disfuncția, restaurarea echilibrului structural al corpului, re-educarea neuromusculară, întinderea (stretching) și întărirea mușchilor, reabilitarea disfunctților mușchilor scheletali.

Terapia neuromusculară este o formă de manipulare a țesuturilor moi care are ca scop să ajungă la cauzele durerii cronice legate de sitemul nervos sau cel muscular. Este o formă de masaj terapeutic care este orientată pentru a rezolva puncte de declansșare a durerii, probleme circulatorii, compresia nervilor, probleme legate de postură, probleme biomecanice care pot fi cauzate de accidentări în urma unor mișcări repetitive.

Masaj terapeutic cu uleiuri naturale Masaj cu pietre calde

Capitolul III. Exemple de centre balneoclimaterice în arhitectura contemporană

Pamukkale – Kusadasi, Turcia

Terase cu ochiuri de apă, dispuse ca un amfiteatru apa caldă

Despre Pamukkale

Fenomenul geologic se prezintă sub forma unor terase de un alb imaculat, mari, presărate cu ochiuri de apă, dispuse ca un amfiteatru cu vedere spre mica localitate Pamukkale.

Proprietățile terapeutice ale apelor sunt cunoscute încă din anul 190 i.Hr când a fost fondat orașul Hierapolis chiar pe acest platou. Cunoscută fiind pasiunea românilor pentru bai și ape termale, orasul a fost inclus în anul 129 i.Hr. În Imperiul Roman și descris ca fiind o stațiune balneară.

Izvoarele termale, cu temperaturi de 34-35°C sunt bogate în bicarbonat de calciu care se transformă în oxigen, dioxid de carbon și carbonat de calciu.

Pamukkale se traduce din limba turcă prin “castel/fortareata de bumbac”, denumire primită ori pentru că această cascadă uriașă de travertin natural seamănă cu un castel alb din basme ori pentru faptul că în trecut localnicii își uscau bumbacul pe terase. Acest peisaj fantastic format din ziduri, terase și stalactite se întinde pe o distanță de 2,5 kilometri lungime și o lățime de jumătate de kilometru. Culorea albă care caracterizează ansamblul se datorează conținutului ridicat de var și de minerale dizolvate care se regăsește în apa din izvoarele vulcanice fierbinți.

Travertinul alb se formează când izvoarele fierbinți cu mari concentrații de carbonat de calciu se evaporă și se depozitează la suprafață. La Pamukkale există și travertin artificial, pe care vizitatorii pot merge nestingheriți, spre partea stângă a muntelui. Turiștii sunt sfătuiți să se descalțe pentru a nu murdări sau deteriora calcarul care face din acest loc unul dintre marile minuni geologice ale lumii. Deși în trecut turiștii puteau escalada cascada, acest lucru este interzis în prezent datorită degradării intensive, însă se poate înota în Piscina Cleopatrei, cu apă caldă. Se consideră că apa termală este benefică pentru ochi, dacă stați cu ochii deschiși sub apă.

Emblematic pentru Pamukkale este împunatorul castel ridicat pe colina din zonă, o adevărată fortăreață, ce se extinde pe o lungime de de 2.700 m și la o înălțime de 160 m, fiind vizibil chiar din orașul Denizili.

Izvoarele de la Pamukkale au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1998.

Pamukkale | Stațiunea Pamukkale se află la 25 km nord-est de Denizli și la 652 km sud de Istanbul, în regiunea Aegean ( sud-vestul Turciei), pe valea râului Menderes.

III.2 H2otel – Congres și Medical Spa, Portugalia

Piscine exterioare – H2otel

INFORMAȚII DESPRE HOTEL

Descrierea hotelului

Locație Proprietate Situat în Covilha (Serra da Estrela), H2otel Congress & Medical Spa se află în vecinătatea Torre și Penhas da Saude. Acest hotel de 4 stele se află în regiunea Parque Natural da Serra de Estrela. Rec, Spa, Facilități Premium Relaxați-vă și relaxați-vă cu masaje, tratamente corporale și tratamente faciale. După o zi pe pante, vă puteți relaxa într-una din cele 2 piscine în aer liber. Facilitățile suplimentare includ acces gratuit la internet wireless, servicii de concierge și babysitting / îngrijire a copiilor. Dining Puteți savura o masă la un restaurant care servește oaspeții de la H2otel Congress & Medical Spa sau puteți găsi o gustare într-o cafenea / cafenea. Îndepărtați setea cu băutura preferată la un bar / lounge. Business.

Poziția hotelului

Acest hotel modern și spa este înconjurat de natură, în satul mic și liniștit Unhais da Serra, pe versanții sud-vestici ai Serra da Estrela. Aici, oaspeții se pot bucura de tot, de la plimbări scurte până la drumeții de o zi prin valea glaciară, sau găsesc aventuri în cățărare pe stânci, excursii de jeep și picking de cireșe. În plus, orașul universitar Covilha este la doar 20 de minute de mers cu mașina.

Oaspeții se pot bucura de o ședere plăcută într-una din cele 90 de camere. Un lobby și o recepție sunt disponibile pentru călători. Printre opțiunile culinare disponibile la hotel se numără un restaurant, o zonă de luat masa, o sală de mic dejun și un bar. Există diverse magazine, inclusiv un magazin de suveniruri. Copiii se pot distra foarte bine pe terenul de joacă. Printre facilitățile suplimentare de la cazare se numără un loc de joacă și o bibliotecă. Cei care sosesc în propriile lor vehicule pot să le lase în parcarea din unitate. Serviciile suplimentare includ un serviciu de babysitting, asistență medicală, room service, un serviciu de trezire, un serviciu de spălătorie și un coafor. O piscină interioară și o piscină în aer liber călători în timpul lor liber. Terasa este un loc minunat pentru a îndepărta timpul. Cada fierbinte este locul perfect pentru relaxare. Barul de la piscină servește o selecție de băuturi răcoritoare. Cei care doresc să se bucure de sport în timpul vacanței se pot bucura de tenis de la fața locului. Oaspeții hotelului se pot bucura de activități în interior, inclusiv o sală de gimnastică. La unitatea de cazare există diverse opțiuni de wellness, inclusiv un centru spa, o saună, o baie de aburi, un hamam, un salon de înfrumusețare, tratamente de masaj și aplicații pentru hidroterapie. Un program de divertisment și o disco completează gama de facilități disponibile.

Piscine interior – H2otel Jacuzzi interior – H2otel

III.3 Aqua Dome Hotel & Tirol Therme, Längenfeld – Austria

Acest hotel luxos de 4 stele superioare oferă camere spațioase și elegante și vedere magnifică la Alpii Ötztal. În plus, aici veți găsi singurul izvor termal din vestul Austriei.

Arhitectura spectaculoasă a Hotelului Aqua Dome se integrează armonios în cadrul natural înconjurător. Oaspeții beneficiază de acces gratuit la zona mare de wellness a hotelului, unde există facilități spa ce ocupă o suprafață de 2 hectare.

Oaspeții au la dispoziție numeroase posibilități de relaxare și agrement, proprietatea oferind o zonă spa în aer liber, o peluză mare pentru plajă, saune, tratamente de înfrumusețare, un centru de fitness și un spațiu destinat copiilor și familiilor, Alpen Arche Noah.

Restaurantele cu un decor elegant servesc preparate din bucătăria regională și internațională, precum și mâncăruri sănătoase. Oaspeții se pot delecta cu băuturi în lounge, la bar și la barul de vinuri plăcut, care are un șemineu și canapele din piele.

Aqua Dome Hotel & Tirol Therme Längenfeld oferă o zonă acvatică separată pentru copii și familii, care include 2 piscine mari și un tobogan cu apă uriaș. În plus, familiile pot să se distreze în camerele de joacă. Parcarea subterană este disponibilă gratuit. Această proprietate este de asemenea bine cotată pentru locația sa excelentă în Längenfeld!

Piscine exterioare – Aqua Dome Hotel & Tirol Therme, Längenfeld – Austria

Piscine interioare – Aqua Dome Zonă relaxare – Aqua Dome & Tirol Therme, Längenfeld – Austria Hotel & Tirol Therme, Längenfeld – Austria

IV.1 Lotus Therm SPA & Luxury Resort, Stațiunea Felix

Lotus Therm SPA & Luxury Resort, Piscine exterioare – Stațiunea Felix

Relaxarea și refacerea sunt duse la perfecțiune în unicul complex termal de 5 stele din România

Amplasat aproape de liziera pădurii, în preajma lacurilor cu lotuși sacri, nuferi albi, nuferi termali, Lotus Therm Spa & Luxury Resort este un spațiu dătător de vitalitate și de echilibru.

Filozofia hotelului se bazează pe principii cheie ale ospitalității, Lotus Therm Spa&Luxury Resort impresionând prin valoarea și atenția oferită clienților săi. Cu o capacitate de 180 camere și 262 de locuri de cazare (79 camere single, 37 camere double, 3 camere pentru persoane cu dizabilități, 39 apartamente standard, 8 suite și 6 apartamente speciale – VIP, Honeymoon, Gold, Blue), Lotus Therm Spa&Luxury Resort este cel mai spectaculos hotel din regiunea de vest a țării. Etajul 7 al hotelului este alcătuit exclusiv din apartamentul VIP, care are terasă proprie. În zona recepției Lotus Therm Spa&Luxury Resort vă întâmpină Crystal Café – modern și ospitalier – este un bar de zi destinat întâlnirilor formale și informale.

Aquapark Felixarium – relaxarea și distracția se întâlnesc într-un concept acvatic surprinzător.

Cu o investitie de aproape 30 de milioane de euro, Lotus Therm Spa&Luxury Resort include un aquapark inedit, unic în România. Felixarium este construit și proiectat la cele mai înalte standarde și oferă distracție și surprize, indiferent de vârstă. 14 piscine interioare și exterioare cu recirculare și apă termală, jacuzzi, peșteri, cascade, 2 tobogane, zone de luat masa (Cascada Bar, Yammi Grill, Tiki Bar), teren de beach volley, centrul GOLD SPA cu 3 tipuri de saună și cameră de gheață. Însă, atracția principală rămâne cupola retractabilă de deasupra piscinelor interioare care lasă la vedere un impresionant spectacol celest, diurn sau nocturn.

Lux și excelență în domeniul serviciilor de balneologie și SPA

Centrul de tratament balnear si SPA, Nelumbo Med-SPA, este perfect conectat cu hotelul de 5 stele pentru că intimitatea oaspetilor noștri este supremă. Centrul dispune de cele mai variate servicii și terapii: hidroterapie, împachetări și băi cu namol, împachetări cu parafină, electroterapie, hidrokinetoterapie, kinetoterapie, masaje, piscine interioare cu apă termală, cosmetică, saune și o fântână cu gheață pentru curajoșii care vor să se răcorească. Apele termale din Băile Felix sunt cele mai curative și apreciate din regiune, având proprietăți miraculoase pentru majoritatatea afecțiunilor aparatului locomotor.

Tehnologie de ultimă generație în recuperare – TECAR TERAPIA – În cadrul centrului Nelumbo Med-SPA se află unicul aparat din regiunea de Nord-Vest a României.

Lotus Therm – Piscine interioare Lotus Therm – Piscine interioare

Evenimente memorabile

Versatile și neconvenționale, cele 3 saloane ale hotelului Lotus Therm Spa&Luxury Resort se adaptează cu ușurință unor evenimente diverse. Capacitate: Salon Topaz 100 locuri, Salon Opal 150 locuri, Salon Onix 200 locuri. Evenimente: conferințe, traininguri, cursuri, simpozioane, seminarii, nunți, banchete, botezuri, aniversări.

Pregătiți pentru cele mai înalte așteptări

Fiecare moment petrecut în Salonul Ambra, restaurantul hotelului Lotus Therm Spa&Luxury Resort, devine unul de referință pentru oaspeți sau pentru cei care decid să celebreze aici evenimente persoanale sau profesionale. Preparate culinare sunt pregătite cu pricepere de bucătari cu experiență certificate, în gastronomie. În câteva ore, transformăm Salonul Ambra potrivit celor mai exigente cerințe ale clienților. Capacitate: 180 locuri.

IV.2 Centru Balnear Multifuncțional, Borsec

Centru Balnear Multifuncțional, Borsec

Centrul balnear are o suprafață de 2.900 metri pătrați și este compus dintr-o bază de tratament și o componentă wellness, capacitatea zilnică fiind de 1.000 persoane vara și 700 de persoane iarna.

În partea destinată tratamentelor se vor efectua hidroterapii, electroterapii, aplicări cu nămol, masaj medical, vizitatorii având la dispoziție, de asemenea, mofete, o cameră cu sare, băi cu greutăți, băi de apă minerală și alte proceduri, iar ansamblul wellness include piscine interioare și exterioare, saună finlandeză, infra-saună și saună cu aburi.

Corpurile principale de clădiri sunt legate între ele funcțional, cuprinzând corpul principal, holul de acces, zona vestiarelor, bazinele interioare de agrement, bazinele cu apă minerală și corpurile destinate tratamentului, investiția totală, care acoperă inclusive utilitățile și amenajarea exterioară, ridicându-se la 35 de milioane de lei.

Obiectivul investiției:

Creșterea atractivității turistice a zonei, prin realizarea unui centru balnear modern conform standardelor Europene. Prin aceasta se va crea premisa creării de noi locuri de muncă, precum și dezvoltarea industriilor conexe. Sperăm ca efectele imediate a creării de noi locuri de muncă să fie stabilizarea tineretului local și readucerea forței de muncă emigrate.

Potențialii beneficiari ai investiției – grupul țintă:

Locuitorii orașului și din regiune, prin crearea de noi locuri de muncă. Turiștii care vor beneficia de serviciile nou create, 700 persoane pe zi, aproximativ 255000 persoane anual.

Capitolul V. Structuri spatiale metalice și invelitori din sticlă

V.1 Structuri din oțel acoperită cu sticlă

În mâinile specialiștilor în construcții de fațade internaționale, Seele, oțelul și sticla sunt transformate în învelitoare de clădire aparent greu de construit. Rezultatul sunt clădirile bine optimizate din toate punctele de vedere: geometria, structura încărcăturii, costurile. Arhitecții ambițioși cu cerințe de construcție extrem de complexe nu pot găsi un partener mai bun decât Seele, o companie competentă în toate aspectele legate de proiectarea stucturii metalice din oțel superior cu înveliș din sticlă, pentru realizarea optimă a ideilor de design.

Idei pentru schimbarea lumii arhitecturii încep încă de pe calculator.

Chiar faza de proiectare a proiectului poate fi numită high-tech; designul structurii metalice și sticlă sunt puse împreună în primul rând ca modele detaliate, complexe 3D. Nivelul ridicat de competență în inginerie la Seele servește la reducerea radicală a designului la numărul minim de elemente vizibile de sarcină.. Fazele inițiale ale lucrărilor de proiectare implică combinarea formelor, sistemelor și materialelor structurale pentru a rezolva cerințele structurale, arhitecturale și estetice ale clientului în cel mai bun mod posibil. Datele parametrizate pot fi utilizate pentru a simula scenarii și, prin urmare, pentru a planifica întinderi lungi fără coloane intermediare. Această lucrare preliminară digitală este baza pentru desenele de fabricație și conceptele de construcție.

Seele are inovații ale structurii care la exterior dă senzația de plutire a învelitorii

Abilitatea constă în controlul forțelor, al grupării, al îndrumării. Nodurile de inginerie precisă și detaliile de conectare inovatoare sunt esențiale aici. modelele lui Seele pentru acestea sunt inteligente în două moduri: în primul rând, ele garantează o stabilitate maximă; în al doilea rând, garantează o economie mai bună prin geometriile optimizate și fluxurile de lucru de fabricare.

Ca specialist în sticlă și geamuri cu o putere uimitoare de inovație, Seele este considerat un pionier în acest domeniu. Sticla de îndoire este una dintre competențele preeminente ale companiei. O tehnică de îndoire la rece presupune forțarea sticlei într-o formă curbată pe un cadru rigid și apoi fixarea acesteia în această poziție cu bare de prindere. Aceasta crește capacitatea de încărcare, iar încărcăturile distribuite, cum ar fi vântul și zăpada, sunt purtate în primul rând prin forțele membranei, mai puțin prin îndoire. Prin urmare, grosimea geamurilor poate fi redusă – și bugetul, de asemenea. Îndoirea la rece pe un cadru rigid poate fi, prin urmare, sensibilă și din punct de vedere economic. Când această metodă atinge limitele sale, seele comută la îndoire la cald și îndoire la rece prin laminare. Îndoirea la cald implică îndoirea geamului încălzit în forma dorită și răcirea acestuia astfel încât să rețină forma curbată. În îndoirea la rece prin laminare, filmul de laminare plasat între două geamuri de sticlă ține sticla în forma curbată dorită.

Detaliu structură metalica și înveliș sticlă Detaliu structură metalica și înveliș sticlă

V.2 Centrul Național Aquatics, "Water Cube" China

Detaliu fațadă "Water Cube" – China

Cercetătorii de la Trinity College din Dublin au anunțat fabricarea primei "spume de Weaire-Phelan", concept teoretic de distribuție optimizată a bulelor care până acum nu au putut fi reproduse în laborator.

Lordul Kelvin se întreba cum spațiul ar putea fi împărțit în celule de volum egal cu cea mai mică zonă de contact dintre bule, cea mai eficientă formă de spumă cu bule de săpun.

Răspunsul lui Lord Kelvin la acea vreme era acela că structura ideală ar fi formată din bule de aceeași mărime organizate sub forma unei faguri de mătase rotunjită, care apoi a devenit cunoscută sub numele de "structura Kelvin", un polyhedron care umple spațiul cu 14 laturi : șase fețe pătrată și opt fețe hexagonale, cu condiția ca fețele să fie ușor curbate pentru a se adapta mai bine la legile platoului, care guvernează structurile bulelor de săpun în spumă.

Această structură a fost calculată în 1994 la Trinity College, Dublin, cu ajutorul software-ului. Structura lui Weaire-Phelan utilizează două tipuri de celule de volum egal: un dodecaedru pentagonal neregulat și un tetracaidecaedron cu două hexagoane și douăsprezece pentagoane, din nou cu fețe ușor curbate. Spuma ipotetică a atins statutul de icoană adevărată când a fost copiată de către chinezi pentru a fi utilizată în proiectarea stratului exterior al "Cubului de apă" al Centrului acvatic al Jocurilor Olimpice de la Beijing.

Multe milioane de oameni au admirat de atunci cadrul său elegant de grinzi din oțel și plastic, care urmează modelul de suprafață al spumei ideale de Weaire-Phelan.

Acum, în sfârșit, această spumă există în realitate în întregul său volum, datorită muncii unei echipe conduse de Ruggero Gabbrielli de la Universitatea din Trento. Ruggero,

Schemă conceptuală "Water Cube"

recunoscând că eșecurile din trecut ar putea fi atribuite formei recipientelor utilizate pentru a conține bule, astfel el a proiectat un container a cărui pereți pot găzdui bule Weaire-Phelan.

Containere normale au pereți plați, asa că a presupus că un recipient cu pereți mai flexibili, ar putea potrivi spumei Weaire-Phelan (ca o „cutie magică“ Beijing ), ar putea încuraja formarea și stabilitatea.

El a făcut-o în Centrul de Nanotehnologie de la Trinity College, cu ajutorul lui Ștefan Hutzler american și dovedit a fi un hit instant atunci când bulele dimensionate au fost introduse în container. Când acest container a fost umplut cu bule, 1500 de bule în șase straturi, acestea au fost asociate automat cu structura lui Weaire-Phelan. Ei au reușit.

Noua spumă ar putea fi folositoare? Nu imediat. "Vom admira în primul rând frumusețea extraordinară a acesteia", spun fizicienii (care au câștigat-o). Dar în formă solidificată și în mai multe scale, s-ar putea găsi aplicații cum ar fi filtre chimice, schimbătoare de căldură, componente optice …

Imagine inspirație concept "Water Cube"

Centrul Național de Aquatics, cunoscut și ca "Water Cube", a fost unul dintre cele mai dramatice și mai interesante locuri sportive construite pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008.

În interiorul zidului cu bule sunt prevăzute cinci piscine (inclusiv o mașină de undă și plimbări), un restaurant și locuri și facilități pentru 17.000 de spectatori.

Fatada durabilă distinctă

Forma clădirii este inspirată de formarea naturală a bulelor de săpun. Designerii și inginerii constructivi ai lui Arup au realizat că o structură bazată pe această geometrie unică ar fi foarte repetitivă și construibilă, în timp ce va apărea organic și aleator.

Tetrafluoretilena de etil (ETFE) a fost aleasă pentru fațadă. Acest material cântărește doar 1% din sticlă și este un izolator termic mai bun. Aproximativ 20% din energia solară este blocată și utilizată pentru încălzire.

Lumina zilei admise în cub economisește până la 55% din energia de iluminare necesară pentru sala de piscină pentru petrecerea timpului liber.

Detaliu structură metalică și înveliș Tetrafluoretilena de etil (ETFE) "Water Cube"

Structura extrem de sustenabilă este placată cu tetrafluoretilenă de etil (ETFE) care cântărește doar 1% din panoul de sticlă cu dimensiuni echivalente.

Învelișul cu bule permite o lumină mai mare și este un izolator termic mai bun decât cel din sticlă și se curăță bine cu fiecare duș de ploaie.

ETFE pentru sustenabilitate

Aproximativ 20% din energia solară care intră în clădire este prinsă în interiorul acesteia și este utilizată pentru a încălzi piscinele și zona interioară.

Panourile ETFE translucide și reciclabile asigură că centrul este bine luminat în timpul zilei cu niveluri adecvate de lumină naturală internă, conexiune vizuală și confort vizual. Economii de până la 55% pentru utilizarea energiei iluminatului sunt realizate în sala de piscină pentru petrecerea timpului liber.

Pentru a reduce în continuare consumul de energie al centrului, proiectul a încorporat multe sisteme de recuperare a energiei, cum ar fi recuperarea căldurii din aerul evacuat pentru încălzirea aerului exterior rece (alimentare cu aer proaspăt).

Din moment ce Beijingul suferă de lipsa apei, conservarea apei a fost, de asemenea, centrală pentru filozofia de proiectare a lui Arup. Firma a propus reutilizarea și reciclarea a 80% din apa recoltată din zonele de captare a acoperișului, din sistemele de spălare a rezervoarelor din bazin și din fluxurile pe uscat. Acestea vizează reducerea dependenței și presiunilor asupra apelor locale receptoare și a sistemului municipal de alimentare cu apă, prin deversarea directă în sistemul de canalizare.

Conceput și penntru condiții seismice

Deși este fragilă, structura este ideală pentru condițiile seismice de la Beijing și este, probabil, cea mai rezistentă clădire seismică din lume.

V.3 Centrul Acvatic din Londra, Jocurile Olimpice din 2012

Un concept inspirat de geometria fluidă a apei în mișcare, creând spații și un mediu înconjurat de simpatia cu peisajul fluvial al Parcului Olimpic. Un acoperiș alunecător se strange de la sol ca un val, închizând bazinele Centrului cu gestul său unificator.

Detaliu Structură Metalică, Șantier, Centrul Acvatic, Londra

Centrul Acvatic din Londra: DATA

Designer: Zaha Hadid Architects

Director de proiect: Jim Heverin, Glenn Moorley, Sara Klomps

Colaboratori: Alex Bilton, Alex Marcoulides, Barbara Bochnak, Carlos Garijo, Clay Shorthall, Ertu Erbay, George King, Giorgia Cannici, Hannes Schafelner, Hee Seung Lee, Kasia Townend, Nannette Jackowski, Nicolas Gdalewitch, Seth Handley, Thomas Soo, Tom Locke , Torsten Broeder, Tristan Job, Yamac Korfali, Yeena Yoon

Client: Autoritatea de livrare olimpică

Locul: Londra

Proiecte structurale: Ove Arup & Partners

Suprafața totală utilizabilă: 21.897 mp

Suprafața lotului: 36.875 de metri pătrați

O ocazie de a reflecta asupra arhitectului irakian și despre depășirea metodelor clasice de concepere a tipologiilor de construcție. Concepția spațială a lui Zaha Hadid este exprimată în toate proiectele sale arhitecturale, de la cele mai renumite muzee până la acest centru sportiv din inima satului olimpic din Londra.

Centrul “Aquatics” din Londra insistă pe o axă ortogonală, perpendiculară pe Stratford City Bridge. Pe această axă există trei piscine, două olimpice și una pentru antrenament. Site-ul este situat în partea de sud-est a satului olimpic. Noul acces pietonal de la podul Est și Vest, numit Stratford City Bridge, leagă Stratford City de Parcul Olimpic.

În legătură cu deschiderea Jocurilor Olimpice, revista de arhitectură Tracce a solicitat Studioului Zaha Hadid conținutul acestui proiect special, care va fi unul dintre locurile principale pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice de Vară de la Londra din 2012.

Desen tehnic, structura principală metalică, Centrul Acvatic, Londra

PROIECT: “Aquatics” Center – Londra

Structura masivă a betonului expus la Centrul “Aquatics” din Londra, pe care se ridică un acoperiș arcuit parabolic puternic, exprimă ideea fluidității compoziționale inerente proiectelor arhitectonice ale lui Zaha Hadid și care distruge principiul fatadei principale ca o clădire, oferind arhitecturii aceeași importanță din orice punct de vedere.

Imaginea fluidului traduce intențiile, exprimând dinamismul și subiectivitatea impactului vizual. Din orice punct arhitectura este observată, va apărea diferită, modificată, schimbabilă. Doar ca un obiect, pentru care nu are sens să se stabilească o viziune principală, are interacțiunea cu corpul uman la 360 de grade. Conceptul arhitectural al Centrului Aquatic din Londra este, prin urmare, inspirat de geometria fluidă a apei în mișcare, crearea de spații și mediul înconjurător în armonie cu peisajul fluvial al Parcului Olimpic.

Din interviurile realizate cu Zaha Hadid despre proiectele sale de arhitectură, raportăm:

"Un val, am lucrat gândindu-ne la o morfologie organică, la o viață subacvatică; acoperișul este atât de ondulator, pentru că vrem să ajungem la ideea de luminozitate, de geometrie fluidă tipică a apei în mișcare; ne-am imaginat designul acoperișului ca un element care accentuează intrarea în parc, un fel de portal care în mod literal se extinde spre accesul pietonilor.

Desen tehnic, Fațadă principala, Centrul Acvatic, Londra

Centrul “Aquatics” din Londra dorește să fie o arhitectură imediat localizabilă, recunoscută de departe, transparentă datorită vitrajelor imense curbate. Pentru proiect, în care au ascultat opiniile multor asociații și chiar sportivi, au avut sprijinul celor care au gestionat deja Jocurile Olimpice cu experiențe diferite în diferite contexte. Comparativ cu episoadele anterioare, de această dată dorința era să construiască o arenă pentru înotători și nu doar o facilitate sportivă.

În timpul Jocurilor, fiecare gradenă va primi aproximativ 8.000 de spectatori, iar publicul va experimenta ceva diferit de ceea ce au experimentat dintotdeauna în timpul unui eveniment sportiv, în jurul unei piscine în situații similare. Un efect subliniat și de iluminarea sălii principale, unde peste 500 de puncte de iluminat vor oferi o atmosferă spectaculoasă, perceptibilă chiar și de cei care vor urma Jocurile prin televiziune ".

Bazin înot interior, Centrul Acvatic, Londra

Capitolul VI. Istoria Ștrandului geotermal IOȘIA NORD

Povestea ștrandului construit în secret în anii comunismului și îngropat la vizita lui Ceaușescu: „Riscam cu toții pușcăria!“

O bază de agrement cu bazin olimpic, terenuri de tenis și debarcader a fost construită în mare taină de șefii comuniști din Oradea într-o zonă cu izvoare termale situată pe malul Crișului Repede, investiția, păstrată secretă pentru că era prea scumpă ca să fie aprobată „la centru”, fiind realizată printr-o formă de muncă patriotică, întreprinderile locale contribuind cu bani, materiale și forță de muncă.

Cartier de agrement

„A fost un plan de sistematizare realizat în 1974 pentru cartierul Ioșia, care prevedea transformarea zonei într-o microstațiune, cuprinzând atât locuințe, cât și zone de agrement (bază sportivă, sală polivalentă, ștrand, pationar, debarcader”, a povestit pentru adevărul.ro istoricul orădean Cristian Culiciu.

Plan urbanizare cartier – Ioșia, 1974 Oradea

Planul a fost descris în amănunt într-un articol publicat în 1974 de cotidianul Crișana, arhitectul Tiberiu Lantos, angajat al Institutului de Proiectări al județului Bihor. Acesta scria despre "prefigurarea viitoarei înfățișări a Oradiei" arătând că în vechea Ioșie – un cartier de coloniști români, în special ceferiști, veniți aici după 1918, împroprietăriți cu câte 5 arii de teren și ajutați cu credite să-și ridice case –să fie transformat într-un cartier de locuințe întins pe 40-50 hectare, cu spații semnificative pentru odihnă și agrement.

Arhitectul a propus construcția a numeroase blocuri "în scară", de la blocuri cu două etaje la imobile cu 12 etaje, care ar fi trebuit să găzduiască zeci de mii de orădeni. De asemenea, cartierul urma să aibă o sală de cinema cu 600 de locuri, două școli, o creșă, un cămin și cabinete medicale, plus un lac, pistă de atletism, terenuri de tenis, baschet și volei, ștrand, popicărie, autodrom, sală de sport, patinoar artificial, bază nautică pe malul Crișului, complex comercial și zonă de jocuri mecanice.

Planul secret

Proiectul s-a pus în aplicare doar parțial. Zona a fost mobilată, în timpul aceluiași deceniu, cu blocuri scunde, aproape toate din panouri mari. Piatra de temelie a sălii polivalente a fost pusă în vara anului 1975.

„Până în la sfârșitul anului 1977 se construiseră o bună parte a blocurilor de locuințe, astfel că în zonele în care acestea erau finalizate s-a putut trece la amenajări. Casa Științei și Tehnicii pentru Tineret sau sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Oradea au fost construite și date în folosință în 1979, împreună cu ultimele locuințe”, a mai povestit istoricul.

Câțiva ani mai târziu, însă, în 1986, autoritățile locale s-au decis să ofere ceva în plus locuitorilor, pe lângă blocurile cenușii, majoritatea ca niște cutii de chibrituri. „Într-o dimineață am fost convocați în Ioșia Nord, la Groapă, un loc unde oamenii se scăldau pe malul Crișului datorită apei termale de cea mai bună calitate. A venit și Szabo Arnold, arhitectul șef al orașului, care a prezentat un proiect despre care atunci am auzit prima oară, pentru un complex de agrement”, își aduce aminte Ionel Ungur, la vremea respectivă vicepreședinte al Consiliului Popular al Municipiului Oradea, iar în anii '90 și prefect al județului.

În zonă urma să se construiască „pentru oamenii muncii” un ștrand, un debarcader și terenuri de tenis care să completeze dotările deja existente, adică Sala Sporturilor și Casa Științei și Tehnicii pentru Tineret.

“Groapă” – apă termală unde oamenii se scăldau – 1974, Oradea

Șantier la negru

Potrivit reglementărilor din acea perioadă, un proiect de investiții ar fi trebuit aprobat în prelabil de Comitetul de Stat pentru Problemele Consiliilor Populare (un fel de Minister al Administrației). Acela, însă, nu avea nimic, pentru că riscau respingerea planului, unul destul de costisitor.

Așa că tovarășii de la Consiliul Popular Județean și de la Comitetul Județean de partid, în frunte cu prim-secretarul Andrei Sorcoiu au decis să-l pună în aplicare cu forțe locale. S-a înființat un comandament condus de fostul primar Alecu Paraschiv și noul primar Gheorghe Groza, din care mai făceau parte arhitectul-șef, viceprimarii Ionel Ungur și Gheorghe Gligor, directorul Trustului de Construcții și președintele Uniunii Județene a Cooperativelor Meșteșugărești: „Trustului i-a revenit săparea fundațiilor, turnarea de betoane pentru bazine, construirea clădirilor administrative și pentru alimentație publică, realizarea instalațiilor de apă și electrice, iar UJCM-ului activitățile mai mărunte”.

“Groapă” – apă termală unde oamenii se scăldau – 1974, Oradea

Investiția nu avea niciun titular care să și-o fi asumat din punct de vedere financiar, iar în acte Consiliul Popular Municipal s-a trecut doar "coordonator". Lucrarea s-a executat printr-un fel de muncă patriotică: Trustul de Construcții a adus cu materiale, utilaje și personal, iar marile întreprinderi Înfrățirea, Alumina, Sinteza și IJGCL (Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă) contribuiau cu bani și, mai puțin, cu materiale.

Intrare initială Ștrand Ioșia – 1974, Oradea

Bazin „sub pământ”

La realizarea proiectului s-a lucrat zi lumină,timp de patru luni iar când s-a terminat nu s-a făcut nicio inaugurare oficială, fiind dat în folosință fără tăieri de panglici.

Deși puțin probabil ca o lucrare de o asemenea amploare să nu bată la ochi, Ionel Ungur spune că nu a avut repercursiuni. „Posibil să fi fost note informative, dar nu am avut consecințe. Oricum, orașul a beneficiat mult de pe urma îndrăznelii conducătorilor săi de la acea vreme”, spune fostul viceprimar. Singurul chemat la discuții a fost directorul Trustului de Construcții, Petru Cărmăzan (fost consilier local PD în anii 90. „Cineva l-a turnat la București pentru deturnare de fonduri. Dar a ascuns bine cheltuielile cu ștrandul, pentru că, în final, nu a pățit nimic”, zice fostul viceprimar.

În proiect era prevăzut și un bazin olimpic. Doar că, în timpul construcției, în Oradea se desfășura una din vizitele de lucru ale tovarășului Nicolae Ceaușescu. De teamă să nu fie „luați la ochi”, constructorii au îngropat în ajunul vizitei bazinul, astupându-l în întregime cu pământ. Bazinul nu a mai fost scos la luminăm fiind construit peste el unul dintre cele două corpuri de clădire din incinta ștrandului. „Nu a mai fost destupat pentru că realizarea nu a respectat standardele obligatorii pentru un astfel de bazin. Altmiteri probabil că era în ștrand”, spune Ungur.

Persvectivă aeriana ansamblu Ștrand Ioșia

Pentru deparcaderul de pe malul Crișului s-a realizat doar decolmatarea Crișului Repede. „Cei mai în vârstă își aduc aminte, probabil, de episodul acela, al decolmatării Crișului. Cea mai mare problemă a fost să ducem materialul rezultat, a fost dificil să găsim un loc unde să-l aruncăm”, povestește fostul viceprimar. Cât despre terenurile de tenis, acestea au fost terminate și preluate fără festivisme și închiriate imediat, în acte, echipei de handbal a Clubului Constructorul, patronată de Trust de Construcții. „Dacă se afla că am făcut lucrări neaprobate, riscam cu toții nu numai încheierea carierelor, ci poate și pușcăria. Terenurile de tenis, de pildă, era prevăzut să fie acoperite. Chiar și neacoperite fiind, la vremea respectivă erau considerate o extravaganță, un lux. Nu oricine avea îndrăzneala să facă așa ceva”.

Capitolul VII. Prezentare proiect propus

VII.1 Amplasament

VII.2 Concept

*pt descriere concept:

Din punct de vedere structural alegerea si propunerea aleasa va fi una spatiala pe ferme,cadre si alte elemente structurale de sustinere din metal.Este inspirata de faptul ca strandul Iosia se afla in vecinatatea cu o zona puternic industrializata. Faptul ca pe sit exista 2 stalpi de tensiune medie, cu structura metalica iar pe langa podul auto si pietonal invecinat exista paralel cu acesta un pod de structura metalica ce serveste caii ferate. Ca si invelis al structurii spatiale metalice, mai ales pentru zonele mari de deasupra bazinelor mari de apa interioare, se va utiliza sticla, permitand transparenta, reflexii, oglindiri, perceptia asupra panoramelor, captarea razelor solare cat si respingerea acestora.

B. CONCLUZII

C.BIBLIOGRAFIE