Structuri patrimoniale de pasiv Capitaluri proprii și stăine [306024]

Capitolul 1.

PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI

Inteligența la elevii adolescenți

Deși considerată ca făcând parte din activitatea intelectuală, „[anonimizat] G”. ( Drăgan I., 1991, pag 58). Aceasta deoarece și ea este generatoare de performanțe și succese.

„[anonimizat], astfel, [anonimizat], [anonimizat]. Dar, [anonimizat], în cursul extinderii indefinite a [anonimizat], inclusiv cunoașterea biologică.” (Piaget J., 1965, pag.64)

[anonimizat], analize, experimente studii de caz pe tema inteligenței. Unii cercetători consideră inteligența o calitate în mare măsură de natură ereditară. Însă alți autori susțin că nu există o [anonimizat], atunci rezultă că ea este un produs statistic a modului în care sunt construite testele.

[anonimizat] a testului de inteligență. Modalitatea de îmbinare a rezultatelor a [anonimizat], iar pentru a asigura baza formală sistematică se folosește procedura stistică a analizelor factoriale. Utilizarea acestei proceduri statistice presupune operații de reducere a spațiului real la unul de o [anonimizat], apar pierderi de informații.

[anonimizat]. Există diferite tipuri de inteligență și atunci este mai greu de a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], abilități specifice și de grup.

[anonimizat]:

[anonimizat] a dezvolta tehnici noi și neobișnuite în rezolvare a problemelor;

[anonimizat] a [anonimizat];

[anonimizat], presupune abilitatea specializată a [anonimizat].

Inteligența umană este influiențată de diverse variabile:

-vârsta

-educația

-experiența

-cultura

-[anonimizat] a determina niveluri variate de performanță și de reușită în viață. În urma unor cercetări efectuate de către specialiștii în cauză, s-a demonstrat faptul că nu poate fi o [anonimizat], [anonimizat]-se astfel concepția psihometrică în favoarea perspectivei psihocognitive.

[anonimizat], de la cunoaștere, memorare, concetrare, procesare a informației până la strategii de soluționare a problemei.

Având în vedere faptul că legăturile dintre QI și alte variabile psihosociale cum ar fi motivație, abilități cognitive, aptitudini de conducere, inițiativă, experiență, nu dispar, performanța are la bază și factori non-intelectuali, sociali, educaționali. Așadar succesul în viața socială, reușita școlară și cea profesională a individului poate fi previziionat pe baza inteligenței generale, a factorilor de personalitate și a factorilor socio-educaționali.

De exemplu pentru subiecții cu un QI mediu și peste medie, probabilitatea este foarte mică de a fi sărac sau de a avea un statut socio-economic scăzut. Dimpotrivă, cei cu un QI sub medie (de maxim 85) prezintă un risc ridicat de a avea probleme sociale, de sănătate, de educație.

Există cazuri unde lipsa condițiilor sociale, educaționale, a oportunităților culturale și a suportului familial pot reduce posibilitățile cognitiv- intelectuale ale individului. Acesta poate reuși în viață datorită interacțiunii unor factori specifici de personalitate, intervenției unor variabile motivaționale de realizare și structuri caracteriale proprii de o importanță aparte.

„Inteligența socială se manifestă în procesul adaptării sociale, prin relații și acțiuni adecvate situațiilor concrete.” (Drăgan I., 1991, pag 60)

Inteligența generală, abordată din punctul de vedere al psihologiei cognitive, este produsă de interacțiunea unor multiple abilități mintale, de la cunoaștere, memorare, concetrare, procesare a informației până la strategii de soluționare a problemei.

„Nota esențială a inteligenței constă în capacitatea ei de a rezolva problema pusă fără a face apel nici la instincte, nici la cunoștiințele sau deprinderile învățate, ci doar prin folosirea perspicace a resurselor intelectului. Omul inteligent găsește rapid soluția unei probleme.” (Drăgan I., 1991, pag 59)

Conform cercetărilor psihologului Jean Piaget, etapele de dezvoltare a inteligenței sunt împărțite astfel:

Etapa inteligenței senzorio-motorii (0-18/ 24 luni);

Etapa preoperațională cu 2 stadii:

a) stadiul gândirii simbolice și preconceptuale (18/24 luni – 4 ani);

b) stadiul gândirii intuitive (4 – 7/8 ani);

3.) Etapa operațională:

a) stadiul operațiilor concrete (7/8 – 12 ani);

b) stadiul operațiilor formale sau gândirea ipotetico-deductivă (după 12 ani).

Adolescența reprezintă perioada de trecere de la copilărie la stadiul de adult integrat social.

„Adolescența se caracterizează prin extinderea orizontului cunoașterii și utilizarea intensivă a potențialului intelectual.” (Dumitriu Gh., 2001, pag.43). În ceea ce privește stabilirea unor subetape ale adolescenței, cercetători nu au ajns încă la un consens, drept urmare, nu pot fi fixate niște limite cronologice precise pentru începutul și sfâșitul acestei etape. Unii psihologi vorbesc despre 3 subetape:

Adolescența timpurie (11- 14 ani), în care au loc numeroase modificări fizice, acestă perioada fiind numităși cea de pubertate.

Adolescența mijlocie (14-18 ani);

Adolescența târzie (18 – 21/25 ani).

După cum arată Piaget, copilul „nu reflectează decât în legătură cu acțiunea în curs și nu elaborează teorii … ”. „Adolescentul, în opoziție cu copilul, este un individ care reflectează în afara prezentului și elaborează teorii despre toate lucrurile, complăcându-se, în special, în considerații inactuale”. „Această gândire reflexivă, caracteristică adolescentului, apare la 11-12 ani, în momentul când subiectul devine capabil să raționeze în mod ipotetico-deductiv, respectiv cu ajutorul unor simple aserțiuni, fără relația necesară cu realitatea …”.(Piaget J.,1965, pag. 68)

În concluzie gândirea adolescentului nu mai este legată de concret față de gândirea unui copil, adică de obiecte și imagini vizuale. El devine capabil să opereze, pe plan mintal, cu propoziții, adică cu enuțuri verbale, el reușind să clasifice noțiuni, să înțeleagă relații abstracte, să efectueze raționamente abstracte utilizând noțiuni și propoziții logice, să judece nu numai referitor la ceea ce este real, ci și referitor la ceea ce este posibil, să combine datele unei probleme în toate modalitățile posibile.

1.2.Cercetare

OBIECTIVUL CERCETĂRII

Analiza relațiilor dintre inteligența generală și media generală școlară, în calitate de viitor pedagog, la elevii postuniversitari.

IPOTEZELE CERCETĂRII

Inteligența se constituie ca predictor a performanței școlare a elevilor adolescenți.

Punctajul obținut în urma aplicării testului QI este cuprins între 93 (cel mai scăzut) și 118 (cel mai ridicat).

Întrucât am aplicat un test de cuantificare a nivelului de inteligență unui grup de 23 subiecți, reprezentând elevii clasei a X-a ai Colegiului Economic „Ion Ghica” Bacău (cu vârste cuprinse între 15 și respectiv 16 ani).

TEST DE INTELIGENȚĂ

„1. Cea de-a opta lună a anului în curs este:

Ianuarie; b) Iulie; c) Septembrie; d) Octombrie; e) August.

2. Amurg este opusul lui:

a) apus, b) răsărit, c) amiază, d) dimineață, e) înserare.

3. Majoritatea cuvintelor demai jos au ceva în comun. Care dintre ele diferă de celelalte?

a) școală, b) elev, c) profesor, d) diriginte, e) casă.

4. Completați seria de mai jos:

1, A, 2, B, 3, C, 4, D, 5, F, 6, …

5. Răspundeți cu DA sau NU dacă A.M. înseamnă AMIAZĂ.

6. Scrieți numerele lipsă: 8, 11, 10, 13, 12, 15, …

7. A dezvălui este opusul lui:

a) a deschide, b) a descoperi, c) a arăta, d) a ascunde, e) a spune.

8. ABCD este pentru DCBA, așa cum CAL este pentru … .

9. Care dintre cuvintele următoare nu aparțin seriei:

a) tun, b)cască, c) sabie, d) plug, e) obuz.

10. Ce număr face parte din următoarea serie:

a) 12345, b) 678910, c) 1112131415, d)11345678, e) 1617181912021?

11. Un elicopter parcurge în zbor 300 m într-o secundă. La aceași viteză, câți metri va parcurge într-un minut?

12. A vinde este față de a cumpăra ca a oferi față de:

a) a ajuta, b) a asculta, c) a solicita, d) a dărui, e) a ajuta.

13. În seria de cuvinte de mai jos, care ste cuvântul aflat în plus?

a) iarnă, b) departe, c) aproape, d) stânga, e) sus.

14. Sinonim este opusul lui:

a) asemănător, b) exact, c) antomin, d) departe, e) aproape.

15. O fetiță are 8 ani, iar fratele ei de trei ori mai mult. Când sora va avea 12 ani, ce vârstă va avea fratele ei?

16. Completați seria: 25-24-24-23-22-22 …

a) 21-21-19, b) 20-21-21, c) 21-21-20, d) 21-20-20, e) 21-20-19.

17. Călător/călătorie – acest cuvinte:

a) au înțeles asemănător, b) au înțeles contradictoriu, c) nu sunt nici asemănătoare, nici opuse.

18. În 30 de zile, Marian a economisit 50 de RON. Care au fost economiile lui zilnice?

19. Trecător/trecere – aceste cuvinte:

a) au înțeles asemănător; b) au înțeles contradictoriu; c) nu sunt nici asemănătoare, nici contradictorii.

20. Mereu este pentru rar așa cum insuficient este pentru:

a) des; b) rar; c) deloc; d) destul; e) prea mult.

21. Priviți seria de litere care urmează: A/bb/CCC/dddd/EEEEE/….. .

22. Dintre următoarele grupe de litere, care este aceea care continuă seria:

FFFFF; b) FfffF; c) Ffffff; d) ffFFFF; e) ffffff; f) FfffFF.

23. Răspundeți cu DA sau NU dacă P.M. înseamnă SEARĂ.

24. Pălărie/opincuțe – înțelesul acestor cuvinte este:

a) asemănător, b) contradictoriu, c) nici asemănător, nici contradictoriu.

25. Selectați cuvântul care desemnează obiectul ce nu corespunde seriei:

a) caiet, b) creion, c) școală, d) grădinar, e) clasă.

26. Oamenii inteligenți sunt neînțeleși. Eu sunt neînțeles. Eu sunt o persoană importantă.

Presupunem că primele două afirmații sunt adevărate. Ultima afirmație este:

adevărată, b) falsă, c) fără răspuns.

27. Două din următoarele proverbe au înțeles asemănător. Care sunt acestea?

a) Nu poți să faci o rochie de mătase dintr-o blană de urs.

b) Azi furi un ou, mâine furi un bou.

c) Rostogolirea unei stânci nu adună mușchi.

d) Nu poți strica o sculptură spartă.

e) Începi să absentezi o zi și uiți să mai ajungi la program.

28. Vladimir are aceeași vârstă cu Andaluza. Andaluza este mai tânără ca Petrică. Costinn este mai tânăr ca Petrică.

Presupunemcă primele două propoziții sunt adevărate. A treia va fi:

adevărată, b) falsă, c) incertă.

29. În seria următoare de cuvinte, unulsingur se deosebește de celelalte. Care este acel cuvânt?

a) colonie, b) mulțime, c) echipă, d) grup, e) individ.

30. Nicolae este mai înalt decât Petre cu 7 cm. Vasile este mai mic cu 17 cm decât Nicolae. Dacă Petre are 1,63 cm, atnci ce înățimeva avea Nicolae?

a) 1,75 cm, b) 1,41 cm, c) 1,55 cm, d) 1,70 cm, e) 1,65 cm.

31. Urmăriți cu atenție șirul de numere de mai jos și notați câte perechi de cifre apar:

753422688314556679211898898911345221211217667.

32. Completați seria: 1, 2, 3, 6, 9, 18, 27, 45, … .

33. Într-o gospodărie sunt rațe și iepuri. Știind că sunt 17 capete și 48 de picioare, câți iepuri sunt în gospodărie?

34. VOI sunteți pentru AI EI, așa cum Noi suntem pentru:

a) AL MEU, b) AI LUI, c) AI MEI, d) AL LUI, e) AL EI.”

STATISTICA REZULTATELOR OBȚINUTE LA TESTUL QI

Acest test cuprinde întrebări de:

logică (întrebările nr. 10, 12, 14, 22)

atenție (întrebările nr. 26,27,29)

control (întrebările nr. 7, 8, 12, 13, 15,21)

Interpretarea rezultatelor

În urma aplicării testului QI unei clase a X-a din Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, am constatat că nivelul clasei este mediu, ceea ce înseamnă că elevii au un nivel de inteligență normal, corespunzător vârstei și putem lucra cu ei încercând totuși să introducem mereu elemente de noutate pentru a le stârni interesul și pentru a ridica nivelul clasei. În acest caz vom avea un nivel mediu de performanță.

În tabelul de mai jos este atașat un tabel cu rezultate pentru testul QI și vârstele elevilor pentru o mai bună corelare a testului aplicat.

Concluzie

Conform cercetărilor realizate am obținut o valoare medie a QI-ului de aproximativ 105.

Având în vedere că acești elevi au un nivel de inteligență mediu-superior înseamnă că îmi va permite să desfășor activitatea în cadrul orelor la un nivel mediu, dar din când în când să-i provoc să înțeleagă lucruri mai complicate și să încerc în mod continuu să-i ajut să evolueze introducând gradual factorul de dificultate în desfășurarea orei.

Media de corelație între vârsta adolescenților și situația școlară a acestora este de 0,477997 ceea ce înseamnă că rezultatul indică o creștere direct proporțională a coeficientului de inteligență în raport cu vârsta.

Capitolul 2.

PEDAGOGIE I – FUNDAMENTELE PEDAGOGIEI. TEORIA ȘI METODOLOGIA CURRICULUM-ULUI

2.1. Oiectivele psihomotorii

Obiectivele operaționale sunt enunțuri cu caracter finalist prin care se intenționează provocarea unei schimbări în personalitatea elevului, ca urmare a implicării sale în activitatea de predare și învățare.

Obiectivele psiho-motorii, acționale, practice de aplicare și creație se referă la formarea priceperilor, a deprinderilor și obișnuințelor.

Obiectivele operaționale presupune realizarea mișcărilor adecvate scrierii literei respective, realizarea coordonării oculo-motorii (adică ochi-mișcare) din ce în ce mai fină în mânuirea instrumentului de scris, formarea unei mișcări grafice corespunzătoare scrierii literei respective pe baza modelului intelectual însușit prin învățarea și rememorarea regulilor grafice descriere a literei, scrierea literei cu o anumită ușurință, fără efort fizic deosebit, cu gesturi sigure, cu suplețeîntr-un ritm adecvat, autocontrolul în scriere.

TAXONOMII ÎN DOMENIUL PSIHOMOTOR

În teoria și practica instruirii s-a impus termenul de „taxonomie didactică”, ce reprezintă știința clasificării metodelor didactice, a principiilor învățământului,a formelor de organizare a activităților instructiv-educative, a mijloacelor de instruire, etc.

Taxonomia lui Simpson

Taxonomia obiectivelor domeniului psihomotor vizează capacități care ne sunt necesare în desfășurarea unor activități asigurându-ne un anumit grad de independență.

Activitățile de natură cognitivă (precum scrisul sau cititul) sunt de neconceput fără dezvoltarea aptitudinilor perceptive de bază. Nu trebuie ignorată activitățile senzorio-motorii deoarece sunt esențiale pentru dezvoltarea inteligenței.

De asemenea, o serie de învățări specializate cerute de învățământul artistic, tehnic, antrenamentul sportiv sunt condiționate de realizarea unor obiective psihomotorii. Gesturile, mimica, mișcările corporale sunt implicate în comunicarea non-verbală, fiind un instrument important al socializării.

Pentru acest domeniu, modelul lui Simpson se clasifică în:

1.) Percepția, (actul preparator pentru o deprindere motorie, bazat pe o stimulare senzorială).

2.) Dispoziția, (cunoașterea ordinii operațiilor, a instrumentelor necesare, etc).

3.) Reacția dirijată, (exersarea).

4.) Automatism, (deprinderea finalizată).

5.) Reacția complexă, (aplicarea deprinderilor eficiente, în contexte diferite).

Taxonomia lui Harrrow (1972)

– Domeniul psihomotor are importanța sa în procesul de modelare a personalității individului;

– Permite o explorare a mediului înconjurător;

– Menține sănătatea fizică și mentală;

– Are un rol important în activitățile spotive și active;

– Comunicarea non-verbală constituie un instrument important de socializare.

În anul 1972 a fost formulată o nouă taxonomie a acestui domeniu de către Harrow, fiind și cea mai dezvoltată.

DOMENIUL PSIHOMOTOR (Harrow, 1972)

2.2. Fișă de lucru la educația tehnologică

Denumirea produsului: Icoana

Materiale și instrumentele folosite:

Sticlă, desen pe hârtie, foaie de indigo, peniță și tuș, tempera, spirt sau diluant.

Etapele de lucru

Se pregătesc materialele necesare,

Se degresează sticla cu spirt sau diluant, pe partea unde se va realiza desenul,

Se așează sticla peste desenul lucrat de dinainte, apoi se conturează cu penița înmuiată în tuș negru,

Se trasează detaliile, tot cu culoarea neagră,

Când totul s-a uscat, se va trece la colorarea suprafețelor în culori tempera,

După ce culorile au fost așternute și procesul de uscare s-a încheiat, este preferabil să se lipească peste desen o foaie de hârtie albă sau colorată

Lipirea sticlei se va face numai pe marginea sticlei,

Lucrările rezultate vor fi puse în ramă.

Controlul tehnic de calitate:

Se va verifica dacă au fost respectate operațiile de execuție, modul de realizare și aspectul general.

Disciplina: Educație tehnologică

Clasa: a VI-a

Tema lecției: Icoana pe sticlă

Concluzii

În concluzie obiectivele psihomotrice au rolul de a dezvolta capacitățile intelectuale, aptitudini, de asemenea personalitatea elevului. Aceste obiective vin în ajutorul activităților sale școlare, dezvoltându-se ăn plan estetic, moral, fizic (O minte sănătoasă, un corp sănătos).

Pe parcursul desfășurării orei de educație tehnologică elevii își vor dezvolta îndemânarea, creativitatea, gustul pentru frumos, asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală,pregătirea pentru profesie, etc.

Capitolul 3.

PEDAGOGIE II. TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII

3.1. Forme de organizare a procesului de învățământ

Realizarea finalităților unui sistem educativ se asigură (în cazul educației instituționalizate) la nivelul școlilor de diferite grade, tipuri și profiluri, prin activități complexe și dinamice, cunoscute sub denumirea de proces de învățământ.

Putem defini procesul de învățămant ca un ansamblu de activități organizate și dirijate care se desfașoară in etape, in cadrul instituțiilor specializate, sub supravegherea unor persoane pregătite in acest sens, in vederea indeplinirii anumitor obiective instructiv-educative.

În cadrul procesului de învățământ se desfasoară anumite tipuri de activități:

de predare, invățare și evaluare;

manageriale;

economico-financiare;

administrativ –gospodărești;

în afara clasei și a școlii.

Clasa de elevi reprezintă:

gruparea elevilor pe clase după vârstă și nivel de pregătire;

activitatea didactică ia forma lecției;

organizarea conținutului învățământului pe discipline de studiu distincte, fiecare cu programe proprii, eșalonate pe ani de studii, divizate la rândul lor în teme ce se tratează într-un șir de lecții;

trecerea dintr-o clasă în alta se efectuează anual, pe baza promovării;

perioada de activitate este denumită an școlar și are o durată și o structură proprii fiecărui sistem de învățământ;

structura anului școlar cuprinde alternanța a doua tipuri de activitate (didactică și de recreere) și a două tipuri de unități (de lucru și de odihnă), de la macro la microsistem (semestru, lună, săptămâna, zi, oră de școală, respectiv vacanță, weekend, pauză);

ziua de școală se derulează după un program bine gândit la nivelul fiecărei școli numit orar.

Învățământului pe clase și lecții prezintă următoarele avantaje: antrenează un mare număr de elevi, costuri mai mici, asigură formarea culturii generale și de specialitate, dezvoltă tehnicile de muncă intelectuală ale elevilor, stimulează creativitatea elevilor, conturează profilul de personalitate: intelectual, moral, estetic, fizic, profesional etc.

Învățământului pe clase și lecții prezintă următoarele dezavantaje: predomină activitatea profesorului și pasivismul elevilor, autoritarismul relației profesor-elev, uniformizează demersurile didactice, nu promovează autoinstruirea și nici autoevaluarea, conexiunea inversă este dificil de realizat la clasele cu număr mare de elevi etc.

Lecția

Lecția reprezintă forma principală de organizare aprocesului de învățământ prin care se desfășoară activitatea comună a clasei de elevi sub conducerea profesorului. „Ca un micro sisitem pedagogic, lecția condesează într-un tot unitar elementele, variabile predării și învățării, conținutul, obiectivele, strategiile didactice, particularitățile psihice ale elevilor, personaliatea profesorului, etc.”(Pătruț V., Solomon D.C., Bucur I.A., Didactica disciplinelor economice, 2008, pag.85)

Fiecare lecție are un scop precis , anumite secvențe de continut, antrenează diferite strategii didactice, ceea ce conferă activității didactice un caracter sistemati, unitar și logic.

R. Gagne și Briggs consideră că pentru a se realiza instruirea sunt necesare următoarele evenimente:

Tipul de lecție reprezintă forma concretă pe care o lecție o ia în realizarea sa în funcție de o variabilă considerată esențială.

Variantă de lecție reprezintă forma concretă pe care o ia un tip de lecție în derularea sa.

Tipuri de lecții

1. Lecția de comnicare/însușire de noi conținuturi – Se orienteză pe identificarea celei mai bune structuri de acțiune care să conducă la învățarea, înțelegera și utilizareade noi informații (cunoștiițe, atitudini, valori.

2. Lecția de formare de priceperi și deprinderi – Se centrează atât pe domeniul intelectual (formarea deprinderiii de a elabora un rezumat, un plan de idei, o compunere, de a rezolva un tip de problema) cât și tehnic, motric, estetic.

3. Lecția de recapitulare și sistematizare – Se desfașoară cu scopul ordonării și aplicării conținuturilor asimilate din dorința de a contribui la organizarea lor in stucturi.

4. Lecția de verificare și evaluare a rezulatelor școlare – Își propune să stabilească nivelul de pregătire al elevilor atât pentru cunoașterea în sine a acestuia cât și pentru îmbunătățirea activității didactice în perioada următoare.

Structura relativă a acestui tip de lecție:

• precizarea conținutului ce urmează a fi verificat;

• verificarea conținutului (în cazul verificării orale, această etapă poate constitui un bun prilej pentru sistematizarea cunoștințelor, corectarea de confuzii, etc);

• aprecierea rezultatelor – dacă în cazul verificării orale sau practice aprecierea se face la sfârșitul orei, în cazul verificării scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a cadrului didactic cu elevii;

• precizări privind modalitățile de completare a lacunelor și de corectare a greșelilor și sugestii în legătură cu valorificarea conținuturilor actualizate în activitatea viitoare.

Variantele lecției de verificare și apreciere se stabilesc în funcție de metoda sau modul de realizare a evaluării: lecția de evaluare orală; lecția de evaluare prin lucrări scrise; lecția de evaluare prin lucrări practice; lecția de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.

5. Lecția mixtă (combinată) – Urmărește realizarea mai multor sarcini didactice (fixare, comunicare, însușire, formare de priceperi și deprinderi, evaluare). Are structură asemănătoare cu cea a lecției de comunicare/ îsușire.

Alvin Toffeler compară procesul de ȋnvățământ cu procesul de producție în care “ideea de a aduna laolaltă mase de elevi (materia primă) pentru a fi prelucrați de profesori (muncitori) într-o școală amplasată central (fabrica), copii merg ȋn șir dintr-un loc ȋn altul și se asează ȋn locuri stabilite dinainte. Clopoțelul sună pentru a anunța schimbarea orei. Tot el afirma că ”Prinși într-un sistem de învățământ dornic să-i transforme în anacronisme vii, studenții de astăzi au tot dreptul să se revolte”

3.2. Tipuri de lecții

Tip de lecție: Lecția de verificare și evaluare a rezultatelor școlare

Varianta lecției de verificare și apreciere: lecția de evaluare prin lucrări scrise;

Disciplina: Patrimoniul unității economice

Unitatea de învățare: Obiectul și metoda contabilității

Clasa: a- IX-a E

Unitatea de învățământ: Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău

Tema lecției: Structuri patrimoniale. Elemente de pasiv ale întreprinderii.

Resurse: umane: colectivul de elevi: 29 elevi

temporale: timpul de desfășurare a lecției: 50 min

Fișă de lucru nr.1

„1. Definiți partimoniul unei intreprinderi. (1,5p)

2. Completați spațiile punctate. (1,5p)

Obiectul contabilității îl reprezintă ………………………….. Prin patrimoniu se înțelege totalitatea …………………………. și a valorilor economice ale agentului economic, precum și totalitatea ……………………… și a …………………………. pe care acesta și le asumă în legătură cu bunurile șivalorile economice pe care le posedă.

3. Stabiliți care dintre următoarele elemente fac parte din activele circulante: (1.p)

a) Concesiuni

b) Terenuri

c) Creanțe imobilizate

d) Materiale de natura obiectelor de inventar

4. Comletați următoarea schemă: (2.p)

5. Calculați valoarea capitalurilor proprii pe baza următoarelor date: (3.p)

a) Capital social =400.000 lei

b) Rezerve legale =50.000 lei

c) Furnizori de imobilizări =200.000 lei

d) Conturi la bănci =100.000 lei

e) Titluri de plasament =200.000 lei

f) Rezerve din reevaluare =100.000 lei și Pierdere =50.000 lei

Total Capital propriu =…………………. lei

1 punct oficiu”

Concluzii:

În urma aplicării testului de verificare clasei a IX-a E din Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău am constatat că majoritatea elevilor știu să definească elementele de pasiv, caracteristicile acestora, precum și care este structura pasivului în cadrul unei întreprinderi.

Rezultatele obținute în urma aplicării acestui test sunt:

5 elevi au obținut nota 10;

7 elevi au obținut note între 9 – 9,50;

9 elevi au obținut note între 7,5 – 9;

4 elevi au obținut nota 7;

2 elevi au obținut nota 6;

2 elevi au obținut nota 5.

Elevii care au obținut note mai mici de 7 trebuie să își consolideze noțiunile privind structura elementelor de capital proprii, deoarece s-au creat confuzii între elementele acestei categorii de pasive.

Capitolul 4.

DIDACTICA SPECIALIZĂRII

4.1. Teoria și metodologia evaluării

Testul docimologic reprezintă o „probă complexă, formată dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (itemi), care permit determinarea gradului de însușire a cunoștințelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacități pe bază de măsurători și aprecieri riguroase”. (Nicu Adriana, Curs de pedagogie, 2008)

Pentru elaborarea unui test docimologic se parcurg mai multor etape:

Precizarea obiectivelor presupune descrierea comportamentului ce trebuie pus în evidență de către elevi și indicarea conținutului aferent acestuia.

Stabilirea conținutului (teme, capitole, grup de lecții) din care se va susține testarea.

Stabilirea variantelor de itemi – obiectivi, semiobiectivi sau subiectivi în funcție de obiectivele didactice și de conținuturile de învățat.

Elaborarea itemilor reprezintă operație complexă, corelată cu performanțele prevăzute de obiectivele operaționale și cu o notare obiectivă pe baza unui punctaj stabilit anterior.

Organizarea testului – gruparea itemilor de același tip și eșalonarea lor în ordinea dificultății, începând cu cei mai ușori și terminând cu cei mai dificili. Tot acum se estimează timpul de lucru necesar pentru rezolvarea probei.

Cuantificarea testului – atribuirea punctajului pentru rezolvarea corectă a itemilor. Punctajul însumat constituie scorul testului, care va fi apoi transformat în note sau calificative. Fiecărui item i se acordă un punctaj, în funcție de dificultatea acestuia.

Aplicarea și interpretarea testului – administrarea și analiza rezultatelor.

ITEMUL reprezintă elementul constitutiv al testului și poate fi definit într-un sens restrâns

și într-un sens larg astfel:

în sens restrâns, itemul reprezintă întrebarea, problema sau sarcina de efectuat;

în sens larg, itemul reprezintă întrebarea și răspunsul așteptat din partea elevilor. Adică, „item = întrebare + răspuns așteptat” (Stoica, 2003, p.50).

Un test docimologic este însoțit de barem (o grilă de corectare și notare), care prevede un anumit punctaj pentru rezolvarea corectă a fiecărui item.

Tipuri de itemi vor fi prezentați după următoarea clasificare:

1. Itemi obiectivi

solicită elevul să selecteze răspunsul corect din mai multe variante propuse;

se mai numesc itemi închiși, deoarece elevul nu este pus în situația de a elabora răspunsul, ci de a-l identifica din mai multe variante posibile.

din această categorie fac parte: itemii cu alegere duală, itemii cu alegere multiplă, itemii de tip pereche.

Itemi cu alegere duală

Presupun o sarcină de lucru a cărei soluție se alege de către elev dintr-o alternativă de tipul: adevărat/fals, corect/greșit, acord/dezacord, corect/ incorect.

1.2. Itemi cu alegere multiplă

Presupun o sarcină de lucru a cărei soluție se alege de către elev dintr-o listă de răspunsuri alternative. Sunt formați dintr-un enunț (premisă) și o listă de variante de răspuns, dintre care una sau mai multe pot fi corecte (răspunsuri cheie). Variantele incorecte se numesc distractori.

1.3. Itemi de tip pereche

Solicită elevii să stabilească o corespondență între elemente (cuvinte, simboluri, propoziții etc.) distribuite pe două coloane paralele. Coloana A reprezintă întrebarea (premisa), iar coloana B

răspunsurile. Cele două coloane sunt inegale ca număr de elemente.

2. Itemi semiobiectivi:

solicită elevului elaborarea unui răspuns scurt sau răspunsul la întrebări structurate;

din această categorie fac parte: itemi cu răspuns scurt și itemi cu răspuns de completare;

2.1. Itemi cu răspuns scurt și de completare – presupun formularea de către elev a unui răspuns în totalitatea lui sau doar ca o parte componentă a unei afirmații incomplete. Răspunsul elevului este limitat ca formă, spațiu sau conținut prin natura sarcinii de lucru.

2.2. Întrebările structurate – semnifică sarcini de lucru bazate pe mai multe sub-întrebări, legate între ele printr-un element comun. Se pleacă de la un material stimul (texte, date, diagrame, hărți etc.), pe baza căruia se delimitează un set de sub-întrebări, care oferă cadrul elaborării răspunsului.

3. Itemi subiectivi:

permit evaluarea unor obiective complexe ale învățării, care vizează originalitatea și creativitatea elevilor, abilitățile de evocare, organizare și integrare a idelior, de interpretare și aplicare a informațiilor dobândite;

din această categorie fac parte: itemi de tip rezolvare de probleme și itemi de tip eseu;

3.1. Rezolvarea de probleme surprinde capacitatea elevilor de aplicare a informațiilor și exersare a gândirii convergente sau divergente. Elaborarea și rezolvarea problemelor necesită mai mult timp și uneori implică și existența unor resurse materiale.

3.2. Itemi de tip eseu – solicită construirea unui răspuns liber în acord cu anumite cerințe.

După dimensiunile răspunsului așteptat, eseul poate fi: eseu cu răspuns restrâns, în care se precizează limita de cuvinte, propoziții sau rânduri.

După tipul răspunsului așteptat, se pot proiecta două tipuri de itemi: eseul structurat sau semistructurat, în care răspunsul așteptat este orientat prin indicii și cerințe clare și eseul liber, adecvat pentru obiective care vizează gândirea creativă, imaginația, creativitatea, originalitatea etc.

4.2. Test docimologic

Clasa: a IX-a D

Disciplina: Patrimoniul unității economice

Unitatea de învățare: Obiectul și metoda contabilității

Lecția: Structuri patrimoniale. Elementele de pasiv ale întreprinderii

Obiective operationale:

Cognitive

Să-și însușească formulele de determinare a capitalului propriu;

Să-și însușească ecuațiile de echilibru ale patrimoniului;

Afective

Dezvoltarea dorinței de a cunoaște cât mai bine obiectul și metoda contabilității;

Psihomotorii

Să determine dacă un element reprezintă un venit sau o cheltuială;

Să prezinte într-o maniere claă și corectă, oral sau scris succesiune pașilor de determinare a elementelor de capital propriu.

ITEMI OBIECTIVI

Itemi cu alegere duală

1.Citește următoarele enunțuri. Încercuiește litera A dacă le consideri adevărate și litera F dacă le consideri false.

a) Imobilizările necorporale sunt valori patrimoniale care îmbracă fizic o formă materiala concretă.

b) Acțiunea este o hârtie de valoare care dă dreptul deținătorului după suma imobilizată o cotă-parte din profitul net al unei societăți sub formă de titluri de participare.

c) Produsele finite sunt bunuri cmparate in scopul vânzării sau sunt obținute din producția proprie.

d) Pasivul reprezintă sursele de finanțare a bunurilor economice.

Itemi cu alegere multiplă

2.Alege varianta corectă din cele propuse:

Furnizorii sunt:

a) Datorii financiare

b) Datorii sociale

c) Datorii fiscale

d) Datorii comerciale

e) Datorii salariale

Itemi de asociere / tip pereche

3.Realizează corespondența dintre cele două coloane scriind pe foaie perechile corecte.

ITEMI SEMIOBIECTIVI

Itemi cu răspuns scurt

4. Indică pentru spațiile libere informația corectă:

a) Profitul apare atunci când veniturile sunt mai …………………decât cheltuielile.

b) Pierderea apare atunci când veniturile sunt mai ……………… decât cheltuielile.

Itemi de completare

5. Completați spațiile libere cu termenii corespunzători, pentru a da un sens corect propozițiilor.

Obiectul contabilității îl reprezintă ………………………….. Prin patrimoniu se înțelege totalitatea …………………………. și a valorilor economice ale agentului economic, precum și totalitatea ……………………… și a …………………………. pe care acesta și le asumă în legătură cu bunurile șivalorile economice pe care le posedă.

Întrebări structurate fără legătură

6.Definiți partimoniul unei intreprinderi.

Întrebări structurate cu legătură

7. Citește cu atenție textul următor:

„Prin patrimoniu se înțelege totalitatea bunurilor, a valorilor economice ale agentului economic, precum și totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care acesta și le asumă în legatură cu bunurile și valorile economice pe care le posedă.”

Răspunde la următoarele întrebări pe baza textului lecturat:

a) Realizati schema patrimoniului unei intreprinderi.

b) Realizati ecuatia de echilibru patrimonial.

c) Definiti drepturile si oligatiile economice

ITEMI SUBIECTIVI

Eseu strcturat

8.Caracterizați în 10-15 rânduri provizioanele pentru riscuri și cheltuieli.

Eseu liber

9. Alcătuiți un eseu (comentariu propriu) al următorului text din literatura de specialitate:

„Diversitatea sistemelor contabile în lume este deci un fapt ușor de constatat. Putem să ne gândim în mod rezonabil că evoluția economică marcată de internaționalizarea piețelor și de activitatea întreprinderilor, mai ales creșterea investiței internaționale directe, va determina tot mai mult națiunile să încerce apropierea sistemelor lor de contabilitate… .”

Rezolvarea de situații tip problemă

10. Determinați prima legată de capital cunoscând următoarele date:

a) Capital social inițial =180.000.000 lei

b) Număr de acțiuni = 6000 acțiuni

c) Creșteri de capital =30.000.000 lei

BAREM DE CORECTARE ȘI DE NOTARE

♦ Se punctează doar rezultatul.

♦ Nu se acordă fracțiuni de punct, dar se pot acorda punctaje intermediare pentru rezolvări parțiale, în limitele punctajului indicat în barem.

♦ Total 100 de puncte din care 10 sunt din oficiu.

Capitolul 5.

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ I

5.2. Proiect de lecție

Student: Hortolomeu Mateea

Profesor mentor: Radu Aneta

Profesor coordonator: Lect. univ. dr. Lupu Costică

Clasa: a-X-a

Disciplina: Contabilitate

Unitatea de învățare: Contul – procedeu de lucru al contabilității

Tema lecției: Articolul contabil

Tipul lecției: însușire de noi conținuturi

Resurse umane: colectivul de elevi: 29 elevi

temporale: timpul de desfășurare a lecției: 50 min

Competențe generale:

CG1: analiza unei situații în scopul descoperirii de strategii care să optimizeze soluțiile;

CG2: dezvoltarea capacității de investigare și soluționarea a unor situații noi;

Competențe specifice:

CS1: Definirea articolului contabil;

CS2: Recunoașterea elementelor articolului contabil;

Obiective operaționale:

a) Cognitive

O1: Să recunoască un articol contabil;

O2: Să-și însușească capacitatea de a întocmi un articol contabil;

b) Afective

O3: Dezvoltarea dorinței de a cunoaște cât mai bine modul de întocmire a unui articol contabil și de a recunoaște elementele ce îl compun;

c) Psihomotorii

-Să definească fiecare element al articolului contabil;

-Să prezinte într-o manieră clară și corectă, oral sau scris, modalitatea de întocmire a unui articol contabil;

Strategii didactice:

a) Metode și procedee:

M 1: explicația

M 2: conversația

M 3: exercițiul

M 4: munca cu manualul

b) Mijloace didactice: m1 – tabla, m2 – fișe cu exerciții, m3 – calculatorul de mână, m4 – manualul , m5 –planșe;

c) Forme de organizare: F1 – frontală, F2 – individuală.

Referinte bibliografice:

1.Contabilitate-manual pentru clasa a X-a ,Ed. Economică, București 2005.

2.Solomon Daniela Cristina , Bucur Iulia Andreea, Didactica disciplinelor economice 2013.

Capitolul 6.

PRACTICĂ PEDAGOGICĂ II

6.2. Proiect de lecție

Unitatea de învățământ: Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău

DATA: 4.04.2016

CLASA: A IX-A E

MODUL: PATRIMONIUL UNITĂȚII ECONOMICE

STUDENT: Hortolomeu Mateea

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Structuri patrimoniale de activ șide pasiv

Tema: Structuri patrimoniale de pasiv – Capitaluri proprii și stăine

8. Competențe generale: Încadrarea elementelor patrimoniale pe structuri specifice

9. Competențe specifice: Determinarea bunurilor economice, drepturilor și obligațiilor titularului de patrimoniu

10.Obiective operaționale:

Cognitive:

OC1: Să enumere corect elementele de pasiv cu ajutorul informațiilor prezentate de către profesor;

OC2: Să identifice corect elementele de pasiv cu ajutorul exemplelor primite;

OC3: Să grupeze în mod corect elementele patrimoniale în structuri de activ și pasiv;

Afective:

OA1: : Să recepționeze activ lecția;

OA2: Să manifeste interes, curiozitate pentru lecție;

Psihomotorii:

OPM1: Să-și formeze deprinderea de a lucra în grup;

11. Strategia didacticĂ:

Metode și procedee didactice:

M1: explicația

M2: conversația

M3: dezbaterea

M4: lucrul în echipă

Mijloace de învățământ:

m1: flipchart

m2: hârtie

m3: marker

m4: caiet

m5: pix

m6: fișe de lucru

m7 :bilete cu întrebări

m 8: tablă

m 9: cretă, cretă colorată

m 10: videoproiector

Forme de organizare:

F1: frontală

F2: individuală

F3: pe grupe

12. Tipul lecției: recapitulare și sistematizare a cunoștințelor

13. Resurse:

Umane: elevii clasei a IX-a economic

Temporale: 50 minute

Bibliografice: Oficiale : Programa școlară

Didactice:

1. Cojocea, A.G., Petre, D.A.M. – Contabilitate, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Economică Preuniversitaria, București, 2004

2. Bădilă, I. – Patrimoniul unității, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Universității „Lucian Blaga”

din Sibiu, 2010

3. Popa, I.E., Cardoș, V.D., Garcia, F.J.M. s.a. – Bazele contabilității, Aplicații practice în entitățile din România, Editura Intelcredo, Deva, 2011

6.4. Concurs de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante /rezervate in unitățile de învățământ preuniversitar

15 iulie 2015

Probă scrisă

Economic, administrativ, poștă

Varianta 3

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

SUBIECTUL I (30 de puncte)

1. Contabilitatea imobilizărilor – (20 puncte)

Referitor la tema Contabilitatea imobilizărilor:

a) Realizați clasificarea imobilizărilor (5 puncte)

b) Pentru una dintre categoriile de imobilizări, la alegere:

– prezentați trei operațiuni economico-financiare specifice și documentele de evidență corespunzătoare (3 puncte)

– descrieți modul de funcționare pentru trei conturi specifice categoriei alese de imobilizări

(6 puncte)

– realizați analiza și articolul contabil pentru cele 3 operațiuni economico-financiare prezentate anterior (6 puncte)

2. Cheltuielile publice în România – (10 puncte)

Referitor la cheltuielile publice:

a) Realizați o clasificare a cheltuielilor publice din România (5 puncte)

b) Prezentați o categorie de cheltuieli publice, la alegere (5 puncte)

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)

1. Structura de producție și concepție a întreprinderii – (20 puncte)

Alcătuiți un eseu cu tema Structura de producție și concepție a întreprinderii, după următorul plan de idei:

– prezentarea conceptului de structură de producție și concepție a întreprinderii (5 puncte)

– descrierea elementelor de bază ale structurii de producție și concepție (15 puncte)

2. Funcțiunile întreprinderii (10 puncte)

Descrieți două funcțiuni ale întreprinderii (concept și activități specifice)

SUBIECTUL al III-lea – (30 de puncte)

1. Elaborați un test de evaluare continuă, la una dintre temele prezentate anterior (la subiectul I sau II), format din trei itemi de tipuri diferite (obiectivi, semiobiectivi și subiectivi).

Notă: Se punctează corectitudinea proiectării itemilor, corectitudinea științifică a informațiilor de specialitate și elaborarea detaliată a răspunsului. (15 puncte)

2. Prezentați demersul didactic pentru formarea competențelor la una dintre temele prezentate anterior (la subiectul I sau II), utilizând o metodă activ/participativă de instruire, având în vedere următoarele aspecte: (15 puncte)

– stabilirea metodei activ/participative de instruire;

– argumentarea alegerii metodei de instruire;

– detalierea modalității de aplicare a metodei de instruire.

CONCURSUL DE OCUPARE A POSTURILOR DIDACTICE/CATEDRELOR DECLARATE VACANTE/REZERVATE ÎN UNITĂȚILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR

15 iulie 2015

Probă scrisă

Economic-administrativ-poștă

-REZOLVARE-

Varianta 3

Subiectul I

1.

a) Active imobilizate:

Imobilizări corporale;

Imobilizări necorporale;

Imobilizări financiare.

b)

Achiziționarea unui teren în valoare de 200.000 lei (TVA 24%) de la un furnizor de imobilizări.

Analiza contabilă:

2111 A + D

4426 A + D

404 P + C

Conform facturii nr. 204 din 20.04.2015

Achiziționarea unui utilaj în valoare de 100.000 lei (TVA 24%) de la un furnizor de imobilizări.

Analiza contabilă:

2131 A + D

4426 A + D

404 P + C

Conform facturii nr. 205 din 24.04.2015

Vânzarea unui mijloc de transport în valoare de 75.000 lei (TVA 24%) către un client, ulterior mijlocul de transport este scos din gestiune (VI= 90.000 lei), fiind amortizat complet.

Vânzarea:

Analiza contabilă:

461 A + D

7583 P + C

4427 P + C

Conform facturii nr. 17 din 15.05.2015

Scoaterea din evidență:

Analiza contabilă:

2813 P – D

2133 P + C

Conform Procesului verbal nr. 10 din 15.05.2015

c)

2111 ”Terenuri” = își începe funcțiunea prin a se debita cu valoarea amenajărilor de teren efectuate, se creditează cu valoarea amenajărilor de teren scoase din evidență. Soldul debitor reflectă costul efectiv al amenajărilor de teren existent;

2131 ”Echipamente tehnologice” = își începe funcțiunea prin a se debita cu valoarea lor de intrare, prin majorări, se creditează prin majorări cu valoarea ieșirilor. La sfârșitul exercițiului prezintă soldul final debitor sau nu prezintă sold;

2133 ”Mijloace de transport” = își începe funcțiunea prin a se debita cu valoarea lor de intrare și se creditează cu valoarea ieșirilor din timpul perioadei. La sfârșitul exercițiului prezintă soldul final debitor sau nu prezintă sold.

2. Cheltuielipublice din România

a) Clasificareacheltuielipublice din Româniadupănaturașidestinațialor specific:

Cheltuielipublicepentrufinanțareaunoracțiunișiobiectiveeconomice;

Cheltuielipublicepentrufinanțareaunoracțiuni social-politice;

Cheltuielipublicepentrucultură, religieșiacțiuni cu activitatesportivăși de tineret;

Cheltuielipublicepentruîntreținereaaparatului de stat;

Cheltuielipublicepentruapărareațării, siguranțanaționalășiordinepublică;

Cheltuielipublicepentruasigurărileșisecuritatea social.

b) Cheltuieli publice pentru cultură, religie și acțiuni cu activitate sportive și de tineret

Resursele financiare publice destinate culturii, religiei și acțiunilor cu activitate sportive și de tineret intră în componența instituțiilor de capital uman. Aceste resurse sunt îndreptate spre institutele culturale (edituri, biblioteci, muzee, case de cultură), instituții artistice (teatru, case de film) și instituțiile religioase.

Subiectul al II-lea

Structura de producție și concepție a întreprinderii

Din punct de vedere organizatoric structura de producție și concepție refectă locul de desfășurare a activității de producție, de control, tehnic de calitate și de cercetare în cadrul unor verigi organizatorice bine determinate. Aceasta reprezintă numărul și componența unităților de producție, de control și de cercetare, mărimea și amplasarea lor pe teritoriul întreprinderii, modul de organizare internă a acestora pe subunități și locuri de muncă, inclusiv legăturile funcționale care se stabilesc între ele pe linia realizării procesului de producție.

Elementele componente sunt: secția de producție, atelierul de producție, sectorul de producție, atelierul de proiectare, laboratorul de cercetare și control, locul de muncă.

Secția de producție reprezintă diviziunea principală într-o întreprindere în care se desfășoară activități și faze ale procesului de producție în vedera obținerii unor semifabricate sau produse finite.

Secțiile de bază se clasifică astfel:

Secții de bază pregătitoare- se efectuează pregătirea procesului tehnologic;

Secții de bază prelucrătoare- prelucrarea propriu-zisă;

Secții de bază de finisaj sau montaj- se realizeză fazele de ansamblare sau montaj ale pieselor componente ale produselor.

Secțiile auxiliare- secția energetică, secții de transport intern etc.

Secțiile de servire- secție de rețele energetice pentru transportul diferitelor tipuri de energie către diferiți consumatori din cadrul întreprinderii.

Secții anexe-sunt destinate valorificării deșeurilor, magazinele proprii.

Atelierul de producție reprezintă o subunitate de producție a unei secții sau poae funcționa și în mod independent, desebindu-se de secția de producție printr-un volum mai mic de activitate.

Sectorul de producție reprezintă subunitatea atelierului.

Atelierul de proiectare- se execută lucrările de proiectare de dimensiuni mai reduse.

Laboratorul de cercetae și control- se execută diverse măsurători ale calității produselor, materiilor prime și materialelor.

Locul de muncă- spațiul pe care un executant își desfășoară activitatea.

Funcțiile întreprinderii

Funcția de cercetare-dezvoltare este reprezentată de ansamblul activităților desfășurate în cadrul firmei în scopul producerii de idei noi și transfomarea lor în noutăți utile. Această funcție are un caracter complex, se manifestă în toate domeniile și rezintă în necesitatea adaptării permanente a fimelor la noile cuceriri tehnico-științifice.

Formele sub care se desfășoară acțiunile sale sunt:

Cercetarea pură;

Cercetarea fudamentală;

Cercetarea aplicativă;

Invenția și inovația;

Principalele activități ale acestei funcții sunt cercetarea științifică, ingineria tehnologică și introducerea progresului tehnic, investiția precum și organizarea producției și a muncii.

Funcția financiar-contabilă cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se referă la obținerea și folosirea mijloacelor financiare necesare unității, precum și înregistrarea și evidența în expresie valorică a fenomenelor economice din unitate.

Rolul acestei funcții este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului.

SUBIECTUL AL III-lea

1.

1.Citiți afirmațiile următoare. Dacă credeți că o afirmație este adevărată încercuiți litera A, dacă credeți că este falsă încercuiți litera F.

A-F Imobilizările corporale sunt bunuri tangibile.

A-F Cheltuielile de dezvoltare fac parte din categoria imobilizărilor financiare.

A-F Brevetele sunt imobilizări financiare.

2. Definiți imobilizările corporale.

3. Caraterizați în 15-20 de rânduri activele imobilizate.

2.

Exercițiul –constă în repetarea executării unor acțiuni în vederea formării unor deprinderi. Consider că exercițiul este o metodă bună în predarea imobilizărilor deoarece prin această metodă se cultivă interesul, se dobândesc abilități practice. Exercițiul presupune o suită de acțiuni ce se reiau relativ identic și care determină și apariția unor componente acționale ale elevilor. Această metodă ajută la consolidarea deprinderilor, adâncirea înțelegerii noțiunilor/ teoriilor, dezvolatrea operațiunilor mentale, prevenirea uitării ( elevii, pentru a realiza înregistrări contabile privind imobilizările vor apela la cunoștințele dobândite anterior privind conturile de activ și pasiv, funcționarea acestora, întocmirea articolului și a formulei contabile etc.) și evitarea tendințelor de confuzie. Prin intermediul exercițiului elevii vor invăța să lucreze cu palnul de conturi, în special cu clasa a II-a , cea specifică imobilizărilor.

Exercițiile trebuie să fie efectuate întotdeauna în mod conștient să se evite efectuarea de repetiții greșite, repetarea la intervale de timp optime, gradarea permanentă, progresivă, elemente de nouatate și diversitate. Pentru înregistrarea în contabilitate a imobilizărilor, elevii vor începe cu aplicații privind achiziția de imobilizări, pe parcurs vor fi introduse noi concepte cum ar fi amortizarea, scoaterea din gestiune, vânzarea imobilizărilor, astfel exersând elevii vor consolida informații ce le vor folosii în capitolele umătoare.

Capitolul 7.

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI

7.1. Colaborarea școlii cu alte instituții /persoane din comunitate și autoritățile

Introducere

Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual și geografic de dezvoltare al elevului. Prin caracteristicile ei, poate susține interesele școlii. Fiecare școală devine ,,o comunitate a celor ce învață”, în condițiile propriului său plan de îmbunătățire continuă a predării, învățării și disciplinei. Toți elevii săi se străduiesc și fac progrese în direcția atingerii standardelor dorite, fiind ajutați de părinți, cadre didactice și alți parteneri implicați. Școlile și comunitatea îmbunătățesc instrucția, evaluarea, dezvoltarea profesională a cadrelor didactice, implicarea părinților și a oamenilor de afaceri, astfel încât fiecare aspect al educației funcționează ca parte a unui sistem, care sprijină toți elevii pentru a-și atinge obiectivele. Prezenta lucrare abordează importanța colaborării dintre școală și comunitate, obiectivele managementului școlii bazat pe comunitate, forme de realizare a parteneriatelor școală –comunitate, acțiuni ale comunității de susținere a organizației școlare și blocaje care pot interveni în relația de parteneriat dintre școală și comunitate.

I.1. Delimitări conceptuale

Rolul oraganizației școlare, abordat din perspectiva sistematică este acela de a transforma „intrările” (prin care înțelegem elevii, profesorii, cunoașterea și principalele valori cultulare, resursele financiare, etc.) în „ieșirile ” așteptate(rezultatele educației școlare-oamenii educați, cu autoritate socială indusă de acestă educație, noi informații și cunoștiințe, noi valori reprezentări și alte elemente culturale etc). (Dușe C.S., Managementul Educațional, 2006, pag.43)

Între personalitatea elevului și societate este stabilită o relație sistemică, în care personalitatea integrată în diverse subsisteme (structuri de activități sociale care realizează funcții ale sistemului social, activități economice, politice, de familie, culturale, etc.), este în raport cu societatea, considerată sistem global, element în sistem, agentul actiunii sociale.

Societatea participă la modelarea personalității, a comportamentului social, iar când individul este activ, acest lucru are consecințe asupra sa și totodată societatea asupra personalității individului în stare pasivă a acesuia. Suficient fiind doar prezența în acel mediu și apoi acțiunea individului asupra mediului.

Parteneriatul educațional este forma de comunicare, cooperare și colaborare în sprijinul elevului la nivelul procesului educativ, presupunând o unitate de cerințe, opțiuni, decizii și acțiuni educative între factorii educaționali. Parteneriatul educațional se desfășoară simultan cu actul educațional propriu-zis. Parteneriatul educațional reflectă proiectarea, decizia, acțiunea și colaborarea dintre instituții, influențe și agenți educaționali.

I.2. Importanța colaborării dintre școală și comunitate

Importanța colaborării dintre școală și comunitate constă în stimularea serviciului comunității în folosul școlilor, asigură crearea unui mediu mai sigur în școli permițând totodată transmiterea de informații pozitive despre școală către diverși agenții instituționali.(Agabrian și Millea, 2005).

Primcipalele instituții care influențează în mod semnificativ formarea și dezvoltarea elevului sunt: Biserica, autoritățile locale, agenții economici, mass-media, poliția, instituțiile de cultură, etc.

Biserica reprezintă un posibil partener din comunitate și poate contribui ca factor important la cultivarea trăsăturilor morale pozitive: acceptarea diversității, respect, dragoste pentru semeni. În abordarea parteneriatelor cu biserica, în faza de elaborare a proiectului se va identifica apartenența religioasă a copiilor respectându-se cultul fiecăruia dintre ei.

Autoritățile locale, în virtutea prevederilor legale, oferă grădinițelor și școlilor sprijin concretizat prin fonduri, resurse materiale, facilitarea obținerii unor resurse financiare extrabugetare.

Agenții economici, ca parteneri educaționali, trebuiesă fie în atenția unităților preșcolare și școlare,în ipoteza că aceștia pot reprezenta actori importanți pe piața muncii în viitor.

Mass-media are o uriașă forță de influențare a consumatorului de informație, a publicului. Monitorizarea apariției numelui unei instituții de învățământ, a informațiilor despre aceasta sau a articolelor sau emisiunilor în care este menționată, reprezintă o activitate foarte utilă.

Poliția. Acest parteneriat educațional are ca argument educația copiilor pentru cetățeni e democratică în vederea formării unor cetățeni activi și responsabili. Prin acțiunile desfășurate în acest sens, copiii își însușesc concepte cheie: libertate, justiție, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcționare a instituțiilor democratice, înțeleg rolul drepturilor omului în viața cotidiană, sunt puși în diferite situații de a-i respecta pe cei de lângă ei, își formează deprinderi de a-ș proteja propria persoană și pe ceilalți. (Vîju C., Parteneriatul educațional, școală-comunitate)

I.3. Obiectivele managementului școlii bazat pe comunitate

Principalele obiective urmărite în colaborarea școlii cu alte instituții/persoane din comunitate sunt: adoptarea unor măsuri de pregătire a persoanelor implicate în relația de parteneriat; atragerea reprezentanților comunității locale în echipa managerială a școlii; responsabilizarea diversilor reprezentanți comunitari; conștientizarea agenților comunitari asupra rolului pe care îl au în educație și cu privire la avantajele proprii care decurg dintr-o bună colaborare, etc. (Managementul clasei de elevi, Suport pentru curs și seminar, Mâță L.2015).

1.4 Forme de realizare a parteneriatelor școală –comunitate:

– crearea unei atmosfere primitoare și expressive în școală:

– plasarea unor materiale promoționale la vedere în holul de primire;

– afișarea produselor activității elevilor;

– afișarea unor anunțuri ale evenimentelor viitoare

– proiectarea unor material publicitare despre școală;

– afirmarea performanțelor elevilor în comunitate:

– folosirea unor context publice pentru afirmarea performanțelor elevilor (festivități);

– invitarea membrilor comunității

-oferirea unor programe pentru adulți în timpul anului școlar, în colaborare cu centre locale de formare;

-implicarea elevilor în proiectele comunitare (oferă servicii pensionarilor, realizează voluntariat în instituții publice, sprijină inițiativele administrative în zona intereselor comunitare);

– realizarea unui film de prezentare a școlii;

– stabilirea contactelor cu mass-media locală;

– solicitarea de voluntari pentru distribuirea revistei școlii în vecinătate;

– construirea unui foto montaj care să ilustreze proiectele curente sau recent încheiate;

– editarea și distribuirea revistei școlii;

– crearea unei pagini web de sine-stătătoare a școlii sau ca extensie la cea a instituției coordonatoare(Inspectorat, Casa Corpului Didactic) (Mâță L., 2015, pag. 123 – 124)

I.5. Acțiuni ale comunității de susține reaorganizației școlare

– serbări, concursuri, excursii;

– schimburi de experiență;

– atragerea de sponsorizări, finanțări, donații;

– acțiuni de protecțiesocială (ONG-uri, serviciisociale);

– acțiuni de integrare în sistemul educațional a unor copii defavorizați social sau copii cu cerințe educaționale speciale;

– sprijinirea de proiecte de dezvoltare instituțională (Mâță L., 2015, pag. 125)

I.6. Blocaje care pot interveni înrelația de parteneriat dintre școală și comunitate

– cei implicați în relația de parteneriat se raportează la valori diferite;

– școala nu are o politică în ceea ce privește relația cu comunitatea;

– dezinteresul părinților;

– lipsa educației pentru valorile democrației;

– sărăcia;

– neidentificarea avantajelor și a finalităților;

-rezistența cadrelor didactice care pot opta sau nu pentru colaborarea cu agenți sau organizații exterioare școlii (efort suplimentar neremunerat); învățământul este considerat de cele mai multe ori ca o practică privată iar cadrele didactice au de prea puține ori inițiativa sau deschiderea de a împărți rolurile pe care le dețin sau de a învăța de la alții.

Munca de echipă este un obstacol permanent în cadrul unui parteneriat. Un parteneriat va fi cu atât mai complex cu cât cei implicați nu au competențe și abilități de a lucra astfel. Este necesară pregătirea celor implicați.(Școala și comunitatea, pag.8)

7.2. Aplicații pentru învățământul gimnazial

Concluzii

În concluzie, rolul colaborării școlii cu alte instituții/persoane din comunitate și autoritățile este acela de a contribui la o dezvoltareconstantă. Unitatea școlară este chemată să joace un rol important în dezvoltarea resurselor umane ale societății. Pentru a îndeplini acest rol semnificativ, școala trebuie să ofere serviciieducaționale de calitate. Una dintre condițiile pentru a se realiza o educație decalitate este aceea care solicită școlii ca, printr-un management eficient al calității,să își asume principiile parteneriatului educațional destinat să implice toți factoriisociali interesați în dezvoltarea educației și în valorificarea potențialului uman.

Implicarea comunitară este considerată ca fiind una dintre sursele calitățiiînvățământului de către toți managerii școlari. Există convingerea că pentru a puteaoferi servicii educaționale de calitate, eficiente, bazate pe profesionalism, atâtconducerile școlilor cât și serviciile comunitare, autorități locale și centrale,organizații nonguvernamentale, familiile elevilor trebuie să depășească tradiții și mentalități anacronice împământenite în zeci de ani.

Capitolul 8.

INSTRUIREA ASISTATĂ LA CALCULATOR

8.1. Importanța utilizării calculatorului

Procesul educațional atât de complex, devine scena a trei actori: profesorul, elevul și calculatorul, care împreună caută să asigure succesul demersului didactic. Profesorul are rolul schimbat, el nemaifiind actorul principal care dirijează întregul proces didactic

Utilizarea calculatorului în procesul de învățare a devenit o necesitate datorită dezvoltării avansate a tehnologiei informației. Pentru generatiile actuale, elevii sunt obisnuiti cu multitudinea de informatii multimedia, conceptul de asistare ăn cadrul procesului de învățare cu calculatorul fiind o cerință intrinsecă.

Ideea de asistare a procesului de învățare cu ajutorul calculatorului presupune:

-predarea unor lectii cu rol de formare;

-aplicarea și consolidarea noilor cunoștințe;

-verificarea unei lecții sau a unui grup de lecții (capitol).

Numită de unii ca fiind “inovația tehnologică cea mai importantă a pedagogiei moderne”, instruirea asistată de calculator contribuie la eficiența instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a informatizării în învățământ.

Interacțiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitând accesul elevului la informații mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate in modalități diferite de vizualizare.

Modernizarea pedagogică implică existența echipamentelor hardware (calculator), a software-lui (programelor) și a capacității de adaptare a lor, de receptare și valorificare în mediul instrucțional.

Pe lângă hardware și software, tehnologia înseamnă și alte resurse de informare, în afară de profesor ca furnizor de cunoștiințe. Accesul la bibliotecile virtuale, articole științifice sunt posibilități ce sunt oferite celui care vrea să se informeze, prin utilizarea facilităților oferite de legătură la rețeaua globală, “INTERNET” și a aplicațiilor specifice acesteia.

Școala trebuie să fie la curent cu tehnologia, să înțeleagă și totodată să anticipeze impactul asupra modului de învățare a elevilor. Calculatoarele au fost incluse în programele educaționale, oferindu-le celor care cercetează o libertate si flexibilitate mai amplă, respectiv individualitate în colectivul școlar. Afinitatea naturală dintre elevi sau studenți și Internet a dat naștere mai multor proiecte orientate înspre elevi, inițiate de elevi, fiind coordonate de aceștia.

Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor, reprezintă un tip de instruire ce îi dă elevului un rol activ în procesul de învățare. Elevii, fiind participanți activi, își imprimă ritmul propriu și propriile strategii. Modalitatea procesului de învățare este individualizată iar nu standardizată.

Învățarea ce îl situează pe elev în rol central, asociază învățarea este centrată pe particularitățile fiecărui individ (ereditatea, experiența, perspective, pregătire, talente, capacități și nevoi) cu cea pe predare, împărtășirea cunoștințelor necesare.

Sistemul IAC (Instruire Asistată de Calculator) este un mediu inclus în hardware-software destinat interacțiunii dintre deținătorii unui sistem de cunoștințe și destinatarii acestuia, în vederea asimilării active de informație însoțită de achiziționarea de noi operații și deprinderi.

Softul educațional(SE) este un rezultatul unui program special proiectat pentru a fi utilizat în procesul de învățare.

Courseware este un pachet ce cuprinde un soft educațional, documentația necesară (indicații metodice și descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) și posibil alte resurse materiale (ex. fișe de lucru, exerciții propuse, etc).

Trăsături generale pentru soft-ul educațional:

-este realizat pentru a învăța,

-trebuie să asigure interacțiunea flexibilă elev-computer sau computer-profesor,

-se adaptează în funcție de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

-solicită elevului să răspundă la o întrebare, să rezolve un exercițiu;

-prezintă aprecierea răspunsului și trece la o altă secvență în funcție de răspunsul elevului.

8.2. Prezentare power point

Societatea informatizată a ultimilor ani a impus utilizarea calculatorului în procesul didactic. Instruirea asistată de calculator a devenit una dintre metodele de învățământ de bază în procesul didactic modern. Asistarea procesului de învățământ cu calculatorul presupune: predarea unor lecții de comunicare de noi cunoștințe, aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunoștințe, verificarea automată a unei lecții sau a unui grup de lecții, verificarea automată a unei discipline școlare sau a unei anumite programe școlare.

În vederea facilitării modului de verificare a cunoștiințelor elevilor precum și a captivării atenției acestora, am realizat în programul Power Point lecția „Articolul contabil” structurată astfel:

BIBLIOGRAFIE

A. Dragnea, S. Teodorescu, S. Bota, Educație în fizică și sport –Teorie și didactică- FEST București.

A. Dragu, S. Cristea, (2003) Psihologie și pedagogie școlară, Constanța, Editura Ovidius University Press.

Agabrian, M., Millea, V. (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate. Iași: Editura Institutul European.

Bădilă, I. (2010), Patrimoniul unității, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Cojocariu V. (2008), „Teoria și metodologia intruirii, București, Editura Didactică și pedagogică.

Cojocea A. G., Petre D. A. (2005), Contabilitate, Manual pentru clasa a X-a , București, Editura. Economică.

Cojocea, A.G., Petre, D.A.M., (2004), Contabilitate, Manual pentru clasa a IX-a, București, Editura Economică Preuniversitaria.

Constantin Albu, Adriana Albu, Tiberiu Leonard Vlad, Ioan Iacob, (2006) Psihomotricitatea. Metodologia educării și reeducării psihomotrice, Editura Institutul European, Iași.

Drăgan I.,(1991), Psihologia pentru toți, Editura Științifică, București.

Dumitriu G., (2001), Psihologia educației, Bacău, Editura Alma Mater.

Dușe C.S., (2006), Managementul Educațional, Sibiu: Editura Universității „Lucian Blaga” .

https://www.moodle.ro/preparandia/index.php/liceal7/item/468-utilizarea-calculatorului-in-procesul-educational-instruirea-asistata-de-calculator- accesat la data de 18.05.2016.

Jinga I., Istrate E., (2001), Manual de pedagogie, București, Editura ALL Educational.

Lupu C. (2012), Didactica predării activităților matematicii, Bacău, Alma Mater.

Mâță L., (2015), Managementul clasei de elevi, Suport pentru curs și seminar, Bacău: Editura Alma Mater.

Nicu A., Curs de pedagogie, material găsit la adresa dppd.ulbsi/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie%202_curs_8_Testul%20docimologic.pdfbiu.ro/ro, accesat in data de 06.04.2016.

Nicu Adriana, „Curs de Pedagogie”- site-ul ppd.ulbsibiu.ro/ro/cadre_didactice/adriana_nicu/cursuri/Pedagogie2 curs_4_Moduri și forme de organizare a procesului de învățământ- accesat în data de 10.11.2014.

Piaget J., Psihologia inteligenței, București, Editura Științifică.

Popa, I.E., Cardoș, V.D., Garcia, F.J.M. s.a, (2011),.Bazele contabilității, Aplicații practice în entitățile din România, Deva, Editura Intelcredo.

Solomon D.C. , Bucur I.A., (2013), Didactica disciplinelor economice , Bacău, Editura Alma Mater.

Stănescu M., (2002), Educație fizică pentru preșcolari și școlari mici, Editura Semne.

Școala și comunitatea, Material găsit la adresa http://www.isjilfov.ro/files/fisiere/Suport_de_curs_Scoala_si_comunitatea.pdf, accesat în data de 28.04.2016.

Teste psihologice pentru orientare în carieră și autocunoaștere, autor: RADU Nicolae, editura Polirom, „Teste de inteligență”

Unicef (2005). 855 de jocuri și activități European Youth Exchange Moldova.

Vîju C., Parteneriatul educațional, școală-comunitate. Material găsit la adresa http://corneliaviju.blogspot.ro/2012/06/parteneriatul-educational-scoala.html , accesat în data de 28.04.2016.

DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE

privind elaborarea portofoliului didactic

Subsemnatul/subsemnata………………………………………………………………..

declar pe propria răspundere că:

lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;

nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;

nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;

lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.

Data, ABSOLVENT,

_______________ ____________________________

Semnătura,

Important Hint: to understand what exactly is meant by any report value – you can click "Help Image" . It will navigate you to the most detailed explanation at our web site.