Structuralism Si Semiotica

Interesant este că regăsim o similaritate relativă între Roland Barthes și succesorul său de mai târziu, Michel Foucault, ambii catalogând structuralismul ca o atitudine a spiritului modern, o succesiune relativ regulata de operatii mentale, care însă nu urmăresc altceva decât să reconstituie obiectul. Implicit structuralismul este redus în viziunea acestora la un simulacru dirijat și interesat al obiectului, fiindca obiectul imitat va evidenția totuși ceea ce rămânea altfel invizibil (R. Barthes, 1964: 214). Conform Claude Lévi-Strauss, dar și Saussure, analiza structurală este plasată sub semnul jocului (Lévi-Strauss, 1978, pag 326), aceștia acuzând că demersul structuralist reduce variantele la invariante, situație în care semnele nu mai sunt importante prin ele insele, relevantă devenind doar valoarea ce o dau sistemului în ansamblu.

Structuralism si semiotica

Chiar dacă a fost criticat, structuralismul a dus în cele din urmă la apariția semioticii care s-a dezvoltat practic în plină expansiune structuralistă, aplicabilă, după cum spuneam ceva mai devreme, în antropologie, psihanaliză și literatură. Concret, între cele două școli exista o relativă apropriere prin reprezentanții Școlii de la Praga (Roman Jakobson, Jan Mukaøovsky, Felix Vodièa), aceștia considerând că structuralismul și semiotica se intersectează indubitabil atâtra timp cât prima studiaza obiecte fără ca ele să fie considerate sisteme de semne, iar semiotica utilizeaza cu precădere metode structurale. În aceste condiții sensul nu mai poate fi catalogat doar ca produs romantic al unei experiente individuale, private, ci reprezintă rezultatul sistemelor de semnificatie comune și acceptate unanim de membrii unei comunitati culturale. (T. Eagleton, 1994, pag 100).

Plecând de la realitatea că structuralismului a dat sistemului justa sa valoare, cercetatorii englezi si americani consideră că semiotica si structuralismul sunt corelate indisociabil, în timp ce tradiția franceză și canadiană apreciază că cele două școli se aseamană fără însă a se confunda.

Generată practic din structuralism si vizand corectarea lipsurilor, lacunelor și exceselor acestuia, semiotica definește o teorie a sensului aplicabilă fenomenelor sociale si umane în totalitatea lor, constituid în mod evident o depășire a structuralismului în ce totuși reușete să mențină rigoarea și coerența unui punct de vedere, care, în majoritatea cazurilor, este despre structura opozitivă binara yin-yang, terestru-celest, natură-cultură, etc. (P. Attalah, 1991 pag. 263).