Structura Organizatorica A Unei Banci Comerciale
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ
A UNEI BĂNCI COMERCIALE
Cuprins
Listă figuri:
Figura 1.1: Structura sistemului bancar în România …… p. 8
Figura 1.3: Organigrama funcțională a băncii …… p. 14
Figura 1.4: Structura rețelei de unități în teritoriu …… p. 21
Figura 2.1: Organizarea rețelei bancare …… p. 28
Listă tabele:
Tabelul nr. 1.1: Componența sistemului bancar pe forme de proprietate …… p. 9
Tabelul nr. 1.2: Avantajele și dezavantajele băncilor cu un singur sediu …… p. 18
Tabelul nr. 1.3: Avantajele și dezavantajele băncilor cu mai multe sedii …… p. 18
Tabelul nr. 1.4: Avantajele și dezavantajele holdingului bancar …… p. 19
Tabelul nr. 1.5: Avantaje și dezavantaje ale gestiunii centralizate (bănci cu sedii multiple) …… p. 20
Tabelul nr. 2.1: Băncile subsidiare RBI din Europa Centrală și de Est …… p. 22
Tabelul nr. 3.1: Structura Activelor Bancii Comerciale Române în perioada 2011-2014 …… p. 33
Tabelul nr. 3.2: Structura Pasivelor Bancii Comerciale Române în perioada 2011-2014 …… p. 34
Tabelul nr. 3.3: Structura Activelor Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 35
Tabelul nr. 3.4: Structura Pasivelor Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 35
Tabelul nr. 3.5: Situația cheltuielilor cu personalul în perioada 2011-2014 …… p. 36
Tabelul nr. 3.6: Numărul salariaților în perioada 2011-2014 …… p. 37
Tabelul nr. 3.7: Cheltuieli și venituri operaționale BCR în perioada 2011-2014 …… p. 38
Tabelul nr. 3.8: Cheltuieli și venituri operaționale Raiffeisen în perioada 2011-2014 …… p. 40
Tabelul nr. 3.9: Rezultatul finaciar obținut de BRC și Raiffeisen în perioada 2011-2014…… p. 41
Tabelul nr. 3.10: Clasificarea creditului după performanța financiară și serviciul datoriei ….. p. 43
Tabelul nr. 3.11: Volumul creditelor BCR în perioada 2011-2014 …… p. 44
Tabelul nr. 3.12: Volumul creditelor Raiffeisen in perioada 2011-2014 …… p. 45
Tabelul nr. 3.13: Calitatea creditelor în funcție de scala de evaluare la BCR …… p. 46
Tabelul nr. 3.14: Calitatea creditelor în funcție de scala de evaluare la Raiffeisen Bank …… p. 48
Tabelul nr. 3.15: Situația comparativă a creditelor neperformante acordate de BCR și Raiffeisen Bank (mii RON) …… p. 49
Listă grafice:
Graficul 1. Evoluția bilanțului BCR comparative cu Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 36
Graficul 2. Evoluția cheltuielilor cu personalul BCR comparativ cu Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 37
Graficul 3. Evoluția numărului angajaților BCR comparativ cu Raiffeisen Bank în perioada 2011-
2014 …… p. 38
Graficul 4. Situația veniturilor și cheltuielilor operaționale ale BCR în perioada 2011-2014 …… p. 39
Graficul 5. Evoluția veniturilor și cheltuielilor operaționale ale BCR în perioada 2011-2014 …… p. 39
Graficul 6. Situația veniturilor și cheltuielilor operaționale ale Raiffeisen între 2011-2014 …… p. 40
Graficul 7. Evoluția veniturilor și cheltuielilor operaționale ale Raiffeisen între 2011-2014 …… p. 41
Graficul 8. Evoluția rezultatului financiar obținut de BCR și Raiffeisen între 2011-2014 …… p. 42
Graficul 9. Volumul creditelor BCR în perioada 2011-2014 …… p. 44
Graficul 10. Volumul creditelor Raiffeisen în perioada 2011-2014 …… p. 45
Graficul 11. Evoluția comparativă a volumului creditelor BCR și Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 46
Graficul 12. Numărul creditelor în funcție de evaluarea riscului (BCR) …… p. 47
Graficul 13. Numărul creditelor în funcție de evaluarea riscului (Raiffeisen Bank) …… p. 48
Graficul 14. Evoluția comparativă a creditelor restante acordate de BCR și Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014 …… p. 49
Introducere
Băncile comerciale au o deosebită importanță asupra economiei actuale din perspectiva faptului că acestea, pe de o parte, atrag resurse provenind din disponibilitățile bănești ale populației care înregistrează un surplus și care doresc să-l plaseze pentru a obține venituri necesare activităților zilnice și, pe de altă parte, oferă împrumuturi persoanelor cu deficit de resurse, în schimbul unor dobânzi și comisioane.
Acest șir de relații care se realizează prin intermediul băncilor are o influență directă asupra nivelului de lichidități din economie, în sensul satisfacerii acestora și desfășurării normale a activităților de consum sau prestări de servicii.
Evoluția în timp a băncilor a fost afectată de factorii conjuncturali politici și economici, însă tendința în ceea ce privește dezvoltarea societăților bancare a avut un caracter continuu, cu mici perioade de stagnare în momentele critice prin care a trecut omenirea (recesiuni și crize economice). Informatica bancară a contribuit într-o pondere covârșitoare la dezvoltarea instituțiilor bancare, precum și a mediului concurențial al acestora
În elaborarea prezentei lucrări, „Structura organizatorică a unei bănci comerciale”, am avut în vedere modul de organizare al instituțiilor bancare, influența acestora în sistemul bancar românesc și, mai ales, traseele în cadrul circuitelor informațiilor bancare, precum și aplicațiile informatice utilizate în efectuarea operațiunilor specifice. Am acordat o deosebită importanță analizei în procesul creditării pentru a putea face o corelație cât mai corectă între modul în care se acordă împrumuturile bancare clienților persoane fizice și clienților persoane juridice prin prisma sistemului informatic utilizat de către personalul băncilor comerciale și între volumul de credite performante. Această corelație ajută la aprecierea gradului de eficiență a aplicațiilor informatice atât de mult utilizate de sistemul bancar.
Prezenta lucrare are ca principal suport două remarcabile lucrări care tratează în mod succint sfera sistemului bancar cu toate implicațiile acestuia: instituții bancare, operațiuni desfășurate de acestea, tehnologizarea și crearea mediului favorabil mersului în condiții optime a cadrului economico-financiar național. Aceste lucrări sunt „Economie Bancară – Repere teoretice și studiu monografic”având ca autori pe Vasile Cocriș și Dan Chirleșan și „Monedă și credit”, lucrare elaborată de Vasile Turliuc, Vasile Cocriș, Angela Boariu, Ovidiu Stoica, Valeriu Dornescu și Dan Chirleșan.
Totodată, în tratarea lucrării am avut în vedere relația dintre băncile comerciale așa cum sunt ele poziționate în structură și clienții acestora, valorificând astfel informații din practica de zi cu zi și din propriile concluzii trase la fața locului, pe exemplul operațiunilor și serviciilor prestate de Banca Comercială Română și Raiffeisen Bank.
Pentru îndeplinirea rolului ce le revine băncilor comerciale în cadrul economiei este necesară o instituție superioară care să reglementeze activitatea bancară în general și să emită moneda națională, fără de care societățile bancare nu ar exista. Această instituție superioară, banca centrală sau banca de emisiune, are aceleași atribuții, indiferent de țara a cărei „piatră turnantă” este. Activitatea desfășurată prin intermediul băncilor, fie ele bănci comerciale sau bănci specializate, în colaborare cu operațiunile băncii centrale, asigură un mediu stabil pentru economie și oferă populației atât condiții optime de economisire, cât și variante multiple de împrumuturi pentru necesitățile de consum sau achiziționarea diferitelor bunuri mobile sau imobile.
De o deosebită importanță este și pregătirea personalului băncilor spre a face față modernizării mijloacelor tehnologice și de a lucra în același ritm cu acestea, atât cât este posibil. Diferitele metode de transmitere a informațiilor (intra și interbancare) oferă posibilități nelimitate analiză a stării de rambursare a creditelor de către clienți și a volumului datoriilor acestora, oferindu-i băncii o viziune asupra nivelului de încredere pe care trebuie să îl acorde fiecărui client în parte ajutând-o astfel să dezvolte relații importante doar cu acele persoane care o supun celor mai puține riscuri.
Lucrarea de față reprezintă un pas important în cunoașterea sistemului informațional cu implicațiile sale și legătura acestuia cu structura organizatorică a băncilor comerciale, după cum bine se poate înțelege și din titlu.
Capitolul 1
Sistemul bancar românesc și rolul băncilor comerciale în evoluția acestuia
Definirea conceptelor legate de sistemul bancar
Sistemele bancare cuprind mai multe tipuri de bănci, caracteristică care le face să fie în prezent eterogene în principalele țări dezvoltate. Totuși, procesul de globalizare financiară determină tendința de uniformizare a sistemelor bancare.
În contextul mondial, privind din perspectiva organizării activității bancare, cât și al gradului de specializare, sistemele bancare se pot clasifica pe două categorii, și anume:
Sistem bancar continental – acest tip de sistem funcționează după băncii universale și este sistemul bancar specific Europei continentale.
Sistem bancar american – sistem care funcționează după modelul american (aplicat și în Japonia) și care are ca principiu de funcționare specializarea strictă a instituțiilor bancare.
Banca universală este acea instituție care oferă o gama completă de servicii financiare, printre care acordarea de credite, colectarea de depozite, gestionarea miloacelor de plată și, nu în ultimul rând, realizarea de plasamente în participații și titluri la capitalurile diferitelor întreprinderi.
Statele Unite ale Americii s-au ghidat după principiile băncii universale în trecut, însă o dată cu instalarea crizei din anii 30, care a adus cu sine reformele bancare care au delimitat activitatea bancară atât funcțional, cât și geografic, băncile de depozit (comerciale) și-au separat activitatea de băncile de investiții. Aceste măsuri au determinat apariția unui număr foarte mare de instituții de credit, întrucât începând cu anul 1993, băncilor americane li se interzice amplasarea simultană de sucursale în alte state federale.
În cadrul sistemului financiar se disting categoriile următoare de bănci, clasificate în funcție de rolul îndeplinit:
Banca Centrală (Banca Națională a României, Banque de France, etc.) îndeplinește rolul de emisiune de monedă, de implementare a politicii monetare, de spraveghere a a activității celorlalte bănci din sistemul bancar național.
Băncile universale (Banca Română de Dezvoltare, Raiffeisen Bank, Banca Comercială Română) asigură intergrarea activităților bancare comerciale și de afaceri, efectuând diferite tipuri de operațiuni bancare pe termen lung, mediu și scurt.
Băncile comerciale (ING Bank din Olanda sau Deutsche Bank din Germania) oferă servicii în special marilor organizații.
Băncile de investiții (Goldman Sachs din SUA, Nomura Securities din Japonia) asigură în principal capitalul financiar pe termen lung și finanțarea împrumuturilor companiilor prin emisiuni de titluri.
Băncile specializate în finanțarea comerțului (Merchant Bank din SUA sau Eximbank din România) se ocupă, după cum o spune și numele, cu furnizarea de fonduri de finanțare a comerțului și sub alte forme decât creditele clasice.
Bănci de economii (Caisse d’Epargne din Franța sau CEC din România) aveau în mod tradițional ca obiect de activitate atragerea de depozite si acordarea de credite ipotecare.
Băncile de retail (Volksbank din Austria și România) au drept clienți numai persoanele fizice.
Băncile private (Union Bank of Switzerland) au ca principala activitate gestionarea activelor persoanelor fizice sau juridice cu avere foarte mare.
Băncile off-shore (Elveția, Andorra, Insulele Virgine, Insulele Cayman – state cu jurisdicții denumite ”paradisuri fiscale”) realizează doar operațiuni bancare cu nerezidenții, asigurând anonimatul identității acestora.
În ceea ce privește sistemul bancar românesc, datorită faptului că este un sistem din categoria sistemelor bancare moderne, este organizat pe două trepte:
Banca centrală, care reglementează și supraveghează activitatea bancară a sistemului;
Băncile
Băncile comerciale, care acționează ca instituții operative pe piața monetară, piața creditelor, precum și direct sau indirect pe piața asigurărilor, a leasingului și pe piața de capital.
La rândul lor, băncile comerciale pot fi:
bănci universale;
bănci specializate în anumite operațiuni (bănci de investiții, bănci ipotecare etc);
bănci mutuale și cooperatiste, care au anumite restricții în atragerea fondurilor și distribuirea creditelor;
instituții financiare specializate (instituție emitentă de monedă electronică).
Figura 1.1: Structura sistemului bancar în România
A doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat apariția băncilor în România, chiar dacă activitatea bancară la nivel mondial după unii autori a apărut și s-a dezvoltat încă cu mii de ani înaintea erei noastre.
Banca Națională a României a luat ființă în anul 1880, ca societate pe acțiuni cu capital privat și public, urmând ca în perioada următoare, respectiv sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, activitatea bancară în România să se extindă prin înființarea unei rețele de bănci comerciale și instituții de credit specializate în acordarea de credite pe termen lung.
În prezent, structura sistemului bancar românesc este organizată pe două niveluri, care delimitează atribuțiile băncii centrale de emisiune de cele ale băncilor de depozit sau comerciale.
Banca Națională a României, care înainte de restructurarea legislativă din 1990 îndeplinea și funcția unei bănci comerciale de creditare directă a întreprinderilor și organizațiilor economice, se situează astăzi la nivel superior ca bancă centrală de emisiune, având ca funcție principală promovarea politicii monetare în economie.
La cel de-al doilea nivel se află băncile comerciale sau de depozit împreună cu Casa de Economii și Consemnațiuni (CEC), aceasta din urmă fiind banca de depozit a economiilor bănești ale populației și ale organizațiilor sindicale și obștești.
Banca comercială este ”persoana juridică autorizată să desfășoare în principal activități de atragere de depozite și de acordare de credite în nume și în cont propriu”.
În funcție de apartenența capitalului social, băncile comerciale din România se împart în:
– bănci cu capital integral de stat;
– bănci cu capital de stat și privat;
– bănci cu capital străin;
– bănci cu capital de stat și străin;
– bănci private cu capital autohton.
Analiza comparativă pe anii 2010-2014 arată schimbări foarte puțin semnificative în structura sistemului bancar după apartenența capitalului social al băncilor din România.
Tabelul nr. 1.1: Componența sistemului bancar pe forme de proprietate
Sursa: Prelucrare după Raportul asupra stabilității financiare 2014, BNR
Băncile comerciale îndeplinesc rolul de intermediere financiară și execută următoarele operațiuni tradiționale consacrate prin lege:
acceptarea de depozite;
contractarea de credite, operațiunile de factoring și scontarea efectelor de comerț, inclusiv forfetare;
emiterea și gestiunea instrumentelor de plată și de credit;
plăți și decontări;
leasing financiar;
transferuri de fonduri;
emiterea de garanții și asumarea de angajamente;
tranzacții în cont propriu sau în contul clienților cu: instrumente monetare negociabile (cecuri, cambii, certificate de depozit); valută; instrumente financiare derivate; metale prețioase, obiecte confecționate din acestea, pietre prețioase; valori mobiliare;
intermedierea în plasamentul de valori mobiliare și oferirea de servicii legate de acesta;
administrarea de portofolii ale clienților, în numele și pe riscul acestora;
custodia și administrarea de valori mobiliare;
depozitar pentru organismele de plasament colectiv de valori mobiliare;
închirierea de casete de siguranță;
consultanță financiar-bancară;
operațiuni de mandat.
Băncile comerciale sunt obligate să deschidă conturi curente la Banca Națională a României și să mențină la aceasta rezerve minime obligatorii. De aici rezultă legătura care există între banca centrală aflată la nivelul I al sistemului bancar și băncile comerciale de pe nivelul al II-lea.
Banca Națională a României autorizează, reglementează și supraveghează activitatea băncilor comerciale, promovând și monitorizând buna funcționare a sistemelor de plăți utilizate de acestea pentru asigurarea stabilității financiare.
Principalele etape ale evoluției sistemului bancar românesc
La o jumătate de secol după apariția primului proiect de înființare a unei bănci naționale, la 17/29 aprilie 1880, a fost publicată, în “Monitorul Oficial” nr. 90, Legea pentru înființarea unei bănci de scont și circulațiune. Lua astfel ființă Banca Națională a României, instituție de credit, care deținea privilegiul exclusiv de a emite bancnote. Capitalul băncii era în întregime românesc și aparținea în proporție de o treime statului și două treimi particularilor.
Până la declanșarea Primului Război Mondial, Banca Națională a României s-a implicat în susținerea dezvoltării economiei naționale, prin volumul creditelor acordate și nivelul redus al taxei scontului. De asemenea, alături de guvernul român, a contribuit în anii 1890-1892 la elaborarea legilor care au consacrat schimbarea etalonului monetar, prin renunțarea la bimetalism în favoarea monometalismului aur. Între 1900 și 1925, statul s-a retras dintre acționarii băncii, fapt pentru care BNR a devenit o instituție particulară privilegiată, dar care avea aceleași responsabilități naționale.
În timpul Războiului de Reîntregire, BNR a susținut financiar efortul de război al guvernului român. Evoluția evenimentelor militare a obligat Administrația centrală a BNR să plece în refugiu la Iași și să accepte transferul tezaurului său la Moscova, fără ca acesta să mai poată fi recuperat.
Imediat după 1918, BNR a trebuit să răspundă altor provocări, printre care: criza economică postbelică, restabilirea convertibilității leului, unificarea monetară și extinderea rețelei sale de sucursale și agenții la nivelul întregii țări. După revenirea statului între acționarii săi (1925), BNR a fost implicată în proiectul stabilizării monetare din 1929, în controlul comerțului cu aur și devize, precum și în acțiunile de conversiune a datoriilor agricole și în organizarea și reglementarea comerțului de bancă începând din 1934.
În anii celui de-Al Doilea Război Mondial, BNR a susținut guvernul în cheltuielile provocate de acțiunile militare, luând, în același timp, măsuri pentru a stăvili inflația și a-și salva tezaurul propriu.
Regimul comunist a impus etatizarea BNR (1946) și apoi reorganizarea sa, potrivit noilor imperative politice. În 1948, BNR devenea Banca RPR – Bancă de Stat, subordonată inițial Ministerului de Finanțe, iar din 1957, Consiliului de Miniștri. În 1965, titulatura băncii de emisiune s-a transformat în Banca Națională a Republicii Socialiste România. În toți acești ani, Banca Națională a îndeplinit un rol important în evoluția sistemului monetar și de credit prin implicarea în realizarea reformelor monetare din 1947 și 1952, în planificarea circulației monetare, în controlul asupra utilizării creditelor acordate etc.
Din 1990, BNR și-a reluat titulatura inițială, implicându-se în tranziția de la economia centralizată la economia de piață și asumându-și funcțiile normale ale unei bănci centrale, similare celor ale unor bănci centrale din Europa și din lume, obiectivul său fundamental fiind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.
Bancile comerciale din România și rolul lor în cadrul sistemului bancar
Reglementarea activitatii bancare din Romania
Ordonanța de Urgență a Guvernului României, nr. 99 din 6 decembrie 2006, privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului este actul normativ care reglementează funcționarea băncilor în țara noastră. Ordonanța a abrogat fosta Lege bancară nr. 58/1998.
Conform O.U.G. nr. 99/2006, art. 7, punctul 10, instituția de credit înseamnă:
o entitate a cărei activitate constă în atragerea de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public și în acordarea de credite în cont propriu;
o entitate, alta decât cea prevăzută la lit. a), care emite mijloace de plată în formă de monedă electronică, denumită în continuare instituție emitentă de monedă electronică.
Din punct de vedere organizatoric, băncile își desfășoară activitatea în condiții asemănătoare cu ale celorlalte societăți comerciale pe acțiuni; sub aspect funcțional, dimpotrivă, pot fi reținute particularități notabile.
Pe plan organizatoric, conducerea, administrarea și controlul sunt la fel ca la societățile pe acțiuni, băncile dispun de un for suprem de conducere (adunarea generală), de structuri care îi asigură gestiunea curentă (președinte, consiliu de administrație, comitet de direcție), de organe proprii de control (comisie de cenzori și controlul intern al băncii).
Structura organizatorică, conducerea și administrarea societăților bancare se stabilesc prin statutele proprii, înființarea comitetului de risc, comitetul de administrare a activelor și pasivelor, comitetul de credite este obligatoriu.
Funcțional, spre deosebire de societățile comerciale, total independente în elaborarea propriului management, băncile sunt obligate să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Națională a României pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere a societăților bancare.
În conformitate cu directivele B.N.R., funcționarea băncilor se particularizează îndeosebi prin următoarele: societățile bancare sunt obligate să obțină din partea B.N.R. autorizația de funcționare, ele își constituie fonduri specifice, păstrează rezerve obligatorii la B.N.R. și respectă normele stricte de garantare a solvabilității, nu pot fi constituite sub forma de societăți cu răspundere limitată, capitalul social trebuie să fie vărsat integral numai sub formă bănească la momentul subscrierii.
Acțiunile emise de societățile bancare vor putea fi numai nominative (Normele B.N.R. nr.6/1995); înregistrarea obligatorie a societăților bancare în registrul societăților bancare (Normele B.N.R. nr.4/1992) care este ținut de B.N.R.
Totodată, B.N.R., prin funcțiile exercitate de îndrumare și control, de constituire și funcționare, include și transformarea și lichidarea societăților comerciale bancare de naționalitate română, cât și a sucursalelor și reprezentanțelor în România ale băncilor din străinătate.
Pentru desfășurarea activității curente, băncile comerciale își deschid filiale, sucursale și agenții în teritoriu cu respectarea acelorași proceduri.
Conform standardelor internaționale, filialele din România ale unei societăți bancare sunt considerate persoane juridice, iar sucursalele sunt considerate reprezentante ale societăților bancare.
Deci, filiala trebuie să posede, pe de o parte, un patrimoniu propriu, delimitat în ansamblul patrimoniului societății bancare, iar, pe de altă parte, are personalitate juridică proprie.
Sucursala se înființează la inițiativa băncii și din fondurile ei care îi afectează capitalul necesar și o organizează, însă ea nu devine persoană juridică de sine stătătoare.
Sucursala, spre deosebire de filială, se caracterizează printr-o dublă subordonare față de bancă: pe de o parte, dependența de ordin economic, iar, pe de altă parte, cea de natură juridică.
Sucursala încheie contracte cu terțe persoane în numele băncii, în calitate de mandatar, sau în nume propriu, în calitate de comisionar.
Agenția se înființează la inițiativa băncii, exercitând atribuții fie de mandatar, fie de comisionar.
Structura organizatorică a băncii comerciale – organigrama
Reprezentarea grafică a activităților desfășurate de bancă poartă denumirea de organigrama. Organigrama poate fi sub două forme, după cum urmează:
a) Organigramă ierarhică – aceasta reprezintă structura de ansamblu a băncii, evidențiind subdiviziunile organizatorice și raporturile dintre ele, precum și numărul nivelurilor ierarhice.
Acest tip de organigramă dă posibilitatea izolării responsabilităților prin identificarea factorilor de decizie și modul de transmitere a respectivelor decizii, oferind o imagine de ansamblu asupra funcționării și, mai ales, dimensiunii băncii.
b) Organigrama funcțională (figura 1.3) – delimitează nivelurile ierarhice de exercitare a activităților băncii după ce acestea au fost identificate. În acest sens, gruparea principalelor activități poate fi realizată astfel:
activitatea de exploatare este cea care asigură relațiile directe cu clientela și se exercită în principal prin unitățile teritoriale ale băncii. Scopul principal a activității de exploatare îl reprezintă vânzarea de produse și servicii clienților băncii.
activitatea de producție este imediat legată de cea de exploatare, fiind reprezentată de efectuarea operațiilor inițiate de aceasta din urmă: evidența conturilor clienților, calculul dobânzilor și al comisioanelor;
activitatea de asistare este și ea în strânsă legătură cu exploatarea și urmărește în primul rând activitățile ce țin de asistență, asigurarea resurselor materiale și a personalului necesar, asistență de specialitate precum cea oferită de sectorul de marketing, sectorul juridic, cel al relațiilor externe și al piețelor de capital, dar și asistență tehnică legată de trezorerie sau inginerie financiară.
Figura 1.3: Organigrama funcțională a băncii
Nivel ierarhic Departamente Compartimente
Președinte
Direcții
Unități teritoriale
1 2 3
Asistare Producție Exploatare
Activități
Organigrama, indiferent dacă e ierarhică sau funcțională, permite reprezentarea grafică a organizării activităților băncii.
În cazul structurii organizatorice a unei bănci, centrala ocupă un loc deosebit de important, ea fiind elementul principal al băncii, datorită funcțiilor și rolului pe care-l joacă în cadrul acesteia.
O parte din funcțiile exercitate de centrala unei bănci este prezentată în cele ce urmează:
elaborează strategia de dezvoltare a băncii;
stabilește politica de creditare, cea de dezvoltare în țară și/sau străinătate, precum și politica de fuziune și achiziții;
efectuează studii de marketing;
acordă servicii de consultanță, audit;
organizează acțiuni de pregătire a cadrelor;
inițiază colaborări cu bănci din țară și străinătate;
asigură lichidități și fonduri de creditare unităților subordonate (filiale, sucursale, agenții);
stabilește nivelul dobânzilor și comisioanelor;
stabilește plafoane de credite pentru unitățile subordonate;
contactează împrumuturi și plasamente de pe piața interbancară;
asigură echilibrul între resurse și plasamente;
elaborează norme pentru fiecare activitate și serviciu;
angajează, promovează, concediază personalul de conducere din unitățile subordonate.
După cum se poate constata din cele prezentate mai sus, între centrală și unitățile teritoriale subordonate acesteia există legături care evidențiază rolul determinant pe care îl are managementul central asupra desfășurării tuturor tipurilor de activități ale băncilor.
Politica și strategia centralei băncii este aplicată în teritoriu de unitățile subordonate care acționează ca reprezentante ale acesteia.
Desfășurarea activității la nivelul teritoriului unde acționează diferitele compartimente ale băncii este reprezentată de structura organizatorică care variază de la o bancă la alta. În consecință, conducerea respectivelor unități este asigurată pe treaptă descrescătoare, de la director, director economic, șef agenție, contabil-șef până la comitetul de credite constituit din angajați ai unității.
Gestiunea personalului bancar
Resursele umane din cadrul unei bănci trebuie să fie gestionate în așa fel încât să consume cheltuieli cât de mici posibile. Pentru aceasta este nevoie de un sistem de organizare, instruire și gestionare a angajaților.
Principalul obiectiv al unei astfel de gestiuni este de a optimiza structura personalului bancar și de a majora astfel gradul de calificare a angajaților pentru a crea un mediu eficient și propice de desfășurare a activității băncii.
Pentru realizarea acestui obiectiv trebuie să se aibă în vedere identificarea numărului optim de persoane necesare desfășurării activităților băncii respective și gradul de calificare al personalului.
Gestiunea bancară care vizează optimizarea personalului are ca atribuții următoarele:
organizarea procesului de lucru în cel mai eficient mod pentru bancă. Pentru aceasta este necesară o analiză a structurii organizatorice a instituției pentru a determina care este numărul optim de angajați după posturi, dar și nivelul minim de calificare necesar fiecărui post în parte. În acest fel se stabilește și structura ierarhică a băncii;
optimizarea calității posturilor pentru a evita dublarea atribuțiilor;
formarea abilităților angajaților în domeniul eticii bancare;
verificarea și dirijarea personalului atât pe verticală cât și pe orizontală.
Îndeplinirea tuturor acestor atribuții are ca rezultat un management eficient al personalului și în același timp diminuarea cheltuielilor cu angajații.
Ca orice altă instituție angajatoare, banca pune în sarcina personalului său anumite obligații, dar crează și o serie de drepturi pentru angajati, asigurând condiții eficiente de muncă și stimulându-i în anumite moduri, dar și remunerandu-i corespunzător.
Atribuțiile care țin de gestiunea personalului trebuie executate de fiecare structură de conducere în parte, de la nivelul cel mai mic până la cel mai mare, toți angajații fiind obligai să se supună în mod egal acestor atribuții.
În cadrul structurii de conducere a băncii sunt identificate 7 posturi, dintre care 4 pe orizontală și 3 pe verticală.
Adunarea generală a acționarilor este organul suprem de decizie și este format din toți acționarii care au participat la capitalul social al băncii. Are în viziune rezolvarea următoarelor probleme:
– formarea strategiei de dezvoltare a băncii;
– stabilirea sferelor prioritare de dezvoltare a băncii;
– adoptare statutului și a planurilor strategice ale băncii;
– adoptarea bilanțului anual și repartizarea profitului;
– decizii de majorare a capitalului;
– numirea consiliului de administrație.
Consiliul de administrare este alcătuit din acționarii majoritari (min 3, max. 21).
Consiliul de directori reprezintă sectorul general de management (format din angajați ai băncii) și are ca principală grijă responsabilitatea față de acționari, față de administrația băncii dar și de profitabilitatea și stabilitatea acesteia.
Șefii de direcție, reprezintă blocul activităților comerciale, adică acele activități aducătoare de profit.
Finanțele: contabilitatea, casieriile, secția decontărilor interbancare.
Automatizarea este ramura care are în responsabilitae rețelele informaționale ale băncii, precum secția de constituire a programelor informatice și menținerea rețelei de transfer de informații.
Administrarea băncii cuprinde posturi din sectorul juridic, din cel de personal și sectorul privind aprovizionarea băncii.
Referitor la șefii de direcție, se poate adăuga faptul că aceștia formează gestiunea de mijloc, denumită și gestiune curentă. Comitetele verifică activitatea băncii pe anumite domenii (creditare, gestionarea activelor și pasivelor, risc), iar consiliul de cenzori realizează auditul intern al băncii.
Totalitatea acțiunilor pe care le poate întreprinde gestiunea bancară cu scopul de a optimiza structura organizatorică a băncii și care sunt prescrise într-un regulament specific poartă denumirea generică de politica de personal.
1.3.3. Tipologia băncilor comerciale în funcție de structura organizatorică
Orice bancă își desfășoară activitatea în baza unui un regulament propriu de funcționare, iar structura organizatorică reprezintă totalitatea unităților teritoriale ale unei bănci coordonate printr-un sistem unic de gestiune. Există mai multe tipuri de structuri organizatorice:
bancă cu un singur sediu;
bancă cu mai multe sedii;
centrală și un număr de sucursale, filiale, agenții;
holdingul bancar.
Structurile organizatorice enumerate mai sus au particularități de acțiune care pot fi sintetizate astfel:
Banca cu un singur sediu își desfășoară toate activitățile într-un singur loc. Această organizare oferă atât o serie de avantaje cât și o serie de dezavantaje, prezentate succint în tabelul următor:
Tabelul nr. 1.2: Avantajele și dezavantajele băncilor cu un singur sediu
Banca cu mai multe sedii presupune o structură mult mai complexă formată din centrală și o serie de sucursale, filiale și agenții.
Spre deosebire de banca cu un singur sediu, băncile care beneficiază de sedii în teritoriu se confruntă cu o serie de aspecte mai mult sau mai puțin pozitive, după cum urmează:
Tabelul nr. 1.3: Avantajele și dezavantajele băncilor cu mai multe sedii
Holdingul bancar este o structură organizatorică care presupune că banca este parte a unei companii financiare mari. Această formă de organizare presupune unele avantaje, dintre care:
• ocolirea interdicției de a constitui filiale interstatale prin participarea la capitalul social al altor bănci;
• efectuarea și a altor activități legate de bancă sub forma consilierii investiționale, procesarea și transmiterea de date, leasingul, cardurile, administrarea de credite;
• acordarea de credite prin emiterea de hârtii comerciale, fără atragerea de depozite bancare.
Aceste conglomerații de tip holding au în centru o bancă și diferite entități juridice prin care administrează activele financiare. Pentru exemplificare se poate aminti grupul financiar Raiffeisen care cuprinde următoarele formațiuni: Raiffeisen Bank, Raiffeisen Capital and Investments, Raiffeisen Leasing, Raiffeisen Asset Management, Raiffeisen Banca pentru Locuințe și Raiffeisen Leasing. Modelul prezentat reflectă modelul bancar universal care este adoptat pe scară largă în întreaga Europă.
Holdingurile bancare se pot regăsi sub trei forme: holdinguri cu o singură bancă, holdinguri cu o bancă care are filiale și holdinguri cu mai multe bănci și mai multe societăți financiare nebancare.
Tabelul nr. 1.4: Avantajele și dezavantajele holdingului bancar
În ceea ce privește banca cu mai multe sedii, aceasta poate beneficia de două tipuri de gestiune: gestiune centralizată și gestiune descentralizată.
Gestiunea centralizată presupune limitarea totală în drepturi de decizie a filialelor cu stabilirea tipurilor de probleme asupra cărora acestea pot acționa independent. Filiala poate fi limitată din mai multe perspective, dintre care: să nu aibă banii săi și să nu aibă dreptul să utilizeze individual resursele acumulate. Acest tip de gestiune oferă, la rândul ei, o serie de avantaje și dezavantaje:
Tabelul nr. 1.5: Avantajele și dezavantajele gestiunii centralizate
în cadrul băncilor mai multe sedii
Gestiunea decentralizată presupune transmiterea către filiale a drepturilor decizionale asupra unui spectru larg de probleme, în competența centralei rămânând doar deciziile care implică riscuri financiare majore sau cele ce prevăd direcțiile strategie de dezvoltare.
Este de remarcat faptul că tendința la ora actuală este aceea de trecere de la sistemul decentralizat la cel centralizat, măcar pentru unele operațiuni. Pentru un control cât mai eficient al riscurilor și costurilor pe fiecare credit, începând cu anul 2008, majoritatea băncilor din România au decis să schimbe procesul de aprobare al creditelor. Schimbarea vine din faptul că analiza și aprobarea creditelor nu se mai face în sucursale care funcționează independent, ci la nivelul centralei băncii.
Așa cum am amintit deja și după cum se poate observa și din figura următoare, o bancă poate avea următoarele trei tipuri de unități teritoriale: sucursale, filiale și agenți.
Sucursala – unitate teritorială care se formează la nivelul unor regiuni sau teritorii mari. Este asemănatoare centralei bancare, având consiliul de directori și un sistem al aparatului administrativ destul de complex. Sucursala este relativ autonomă în decizii și are dreptul să efectueze toata gama de servicii elaborate de centrală.
Filiala – se poate subordona direct atât centralei cât și sucursalei, iar serviciile oferite sunt cele de creditare, depozitare și decontare.
Agenția – unitate teritorială cu drepturi asupra unui singur tip de servicii și cu o structură de personal relativ simplă.
Figura 1.4: Structura rețelei de unități în teritoriu
Capitolul 2
Organizarea băncilor comerciale pe exemplul Băncii Comerciale Române și Raiffeisen Bank
2.1. Prezentarea Băncii Comerciale Române și Raiffeisen Bank
2.1.1. Structura și evoluția Raiffeisen Bank
Raiffeisen Bank S.A. (România) este subsidiara Raiffeisen Bank International AG (RBI), care activează de mai mult de 25 de ani, în principal, în Europa Centrală și de Est (inclusiv Austria), unde deține astăzi o rețea formată din bănci subsidiare, companii de leasing și numeroși furnizori de servicii financiare, prezentă pe 15 piețe.
RBI este o bancă universală și se situează printre primele bănci din regiune. De-a lungul timpului, RBI s-a poziționat în ECE ca un grup bancar de retail și corporate, complet integrat. Banca are nu doar acces corespunzător la clienți corporate și retail, ci și dispune și de o ofertă complexă de produse și servicii. La finalul anului 2013, aproximativ 55.000 de angajați deserveau în jur de 14,6 milioane de clienți prin intermediul a 3.000 unități bancare din ECE.
În Austria, Raiffeisen Bank International este printre cele mai mari bănci comerciale și de investiții. Clienții băncii sunt în primul rând austrieci, însă deservește și clienți internaționali și multinaționali care operează în Europa Centrală și de Est. În plus, RBI deține agenții și reprezentanțe chiar și în Asia. Raiffeisen Bank are în total aproximativ 58.000 de angajați și active în valoare de aproape 131 miliarde EUR.
RBI își desfășoară activitatea prin bănci subsidiare, prezente pe următoarele piețe din Europa Centrală și de Est:
Tabelul nr. 2.1: Băncile subsidiare RBI din Europa Centrală și de Est
Sursa: Prelucrare după http://www.raiffeisen.ro/despre-raiffeisen-bank
Deoarece este compania-mamă a tuturor acestor bănci, Raiffeisen Bank International deține în cele mai multe cazuri 100% sau aproape 100% dintre acțiunile lor.
Evoluția Raiffeisen Bank International
Raiffeisen Bank a fost fondată în anul 1927 ca “Genossenschaftliche Zentralbank”. În 1987, Raiffeisen a înființat prima sa bancă subsidiară în Europa Centrală și de Est, urmând ca în decursul anilor următori să fie fondate și alte subsidiare proprii.
Începând cu anul 2000, Raiffeisen Bank s-a extins prin cumpararea unor bănci existente și care au funcționat coordonate de un holding cu numele de Raiffeisen International (anul 2003). Ulterior, din 25 aprilie 2005, Raiffeisen International a fost listată la Bursa de Valori din Viena pentru a-și putea finanța în mod eficient dezvoltarea, folosind acest nume până în data de 12 octombrie 2010.
Raiffeisen Bank sub forma ei actuală a luat naștere în anul 2010, în urma fuziunii Raiffeisen International cu principalele arii de afaceri ale Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB).
După fuziunea din 31 decembrie 2013, Raiffeisen Zentralbank Österreich, instituție centrală a Grupului Bancar Raiffeisen (RBG), a rămas acționarul principal, deținând la momentul respectiv 78,5% din acțiuni. Procentul din acțiuni rămas, respectiv 21,5%, îl reprezentau acțiunile liber tranzacționabile, care au crescut semnificativ ca urmare a creșterii de capital de la începutul anului 2014, procentul ajungand la acea dată până la 39,3%.
În România, Raiffeisen Bank este o bancă universală de top deoarece oferă o gamă foarte largă de produse și servicii de calitate superioară pentru persoane fizice, IMM-uri și companii de mari dimensiuni.
Raiffeisen Bank are în prezent o rețea de 527 agenții în toată țara și un număr de aproximativ 2 milioane de clienți, dintre care 100.000 de IMM-uri și 6.800 corporații mari și medii.
La data de 2 iunie 2002, Grupul Raiffeisen deținea în România două entități, și anume Raiffeisenbank (România), care a fost înființată în 1998 ca subsidiară a Grupului RZB, și Banca Agricolă Raiffeisen S.A., care a luat ființă în anul 2001, după ce grupul austriac a preluat Banca Agricola (bancă de stat) preluarea bancii de stat Banca Agricola de catre grupul austriac. În consecință, din fuziunea încheiată în iunie 2002 a celor două entități a rezultat Raiffeisen Bank Romania.
În anul 2011, Raiffeisen Bank a fost apreciată și premiată de numeroase publicații pentru activitatea desfășurată în perioada 2010-2011:
„Banca Anului 2011" („Piata Financiara” și „Business Arena Magazin”);
„Cea mai dinamica bancă în 2011” dintre băncile austriece care activează în România (Business Arena Magazin – Austrian Awards for Excellence);
„Cea mai verde bancă din Romania în 2011” (GreenWeee International);
„Cel mai mare număr de clienți nou-înrolați în serviciul de internet banking în 2010” (revista e-Finance – Gala premiilor Online Banking);
„Cel mai vândut card de credit în 2010” pentru produsul Card de Credit Raiffeisen MasterCard Standard (Gala „NOCASH");
„Cel mai de succes program co-branded în 2010” pentru cardul de credit co-branded Raiffeisen Bank – Vodafone (Gala „NOCASH");
„Cea mai bună dinamică a creditării în 2010” (Gala „Bancheri de Top”).
2.1.2. Structura și evoluția Băncii Comerciale Române
Banca Comerciala Română (BCR) este membră a Erste Group și reprezintă cel mai important grup financiar din România, incluzând operațiunile de bancă universală (retail, corporate și investment, trezorerie și piețe de capital), precum și societățile de profil de pe piața leasingului, pensiilor private si a băncilor de locuințe.
Banca Comercială Română este banca situată primul loc pe piața bancară românească în ceea ce privește valoarea activelor (peste 15 miliarde EUR), numărul clienților pe care îi desevește și segmentele de economisire și creditare.
Banca Comercială Română are o rețea de 22 centre de afaceri și 23 birouri mobile dedicate companiilor, precum și 551 unități de retail amplasate în majoritatea orașelor din toată țara. Totodată, BCR dispune de cea mai mare rețea națională de ATM-uri (aproximativ 2.100 de bancomate și POS-uri, 13.500 terminale pentru plată cu cardul la comercianți, oferind și servicii complete de Internet banking, Mobile Banking, Phone banking și E-commerce.
Evoluția Băncii Comerciale Române
Principalele etape ale evoluției BCR sunt prezentate în cele ce urmează:
1990 – Banca Comercială Română ia naștere prin preluarea activităților comerciale desfășurate de către Banca Națională a României;
1998 – BCR deschide o filială în Chișinău (Republica Moldova);
1999 – BCR fuzionează prin absorbție cu Bancorex;
2001 – Se lansează BCR Leasing pe piața românească;
2003 – Are loc vânzarea pachetului de acțiuni către BERD și IFC, ceea ce a dus la privatizarea BCR;
2004 – Banca Comercială Română instalează Automate de Schimb Valutar (ASV);
2005 – Se înființează BCR Asigurări de viață;
2006 – Banca austriacă Erste Bank achiziționează 61,8825% din acțiunile BCR de la Guvernul României, BERD și IFC în urma achitării a 3,75 miliarde EUR, finalizând astfel achiziționarea BCR;
2007 – Pe piața românească apare BCR Administrare Fond de Pensii;
2008 – Operațiunile de asigurări ale Băncii Comerciale Române sunt vândute către Vienna Insurance Group;
2008 – Pe piața românească intră BCR Banca pentru Locuințe;
2009 – Banca Comercială Română adoptă un program de emitere de obligațiuni pe termen mediu – Medium Term Notes (MTN) – în valoare totală de 3 miliarde EUR.
Fiind principala bancă de pe piața românească, Banca Comercială Română a avut, de-a lungul timpului, rolul de a iniția atât unele produse cât și servicii noi. Astfel, BCR a fost prima bancă care a acceptat carduri, devenind principalul membru EUROPAY. A emis primele carduri de debit din România sub siglă internațională, a facut posibilă prima tranzacție la un ATM, a lansat primul credit de trezorerie pentru persoanele fizice și primul credit ipotecar de pe piața bancară românească.
De asemenea, BCR a fost prima bancă care a furnizat credite ipotecare clienților retail și corporate și prima care a permis ulilizarea cardurilor cu CHIP în rețeaua sa POS și ATM.
În anul 2006 a lansat, prin Universitatea BCR, un program de practică care a permis studenților să efectueze practică bancară în cadrul a șapte sucursale ale Bancii Comerciale Roâne din București. Acest program poartă numele de ”STUDENT BCR”.
BCR a reușit lansarea primei rețele de birouri din România dedicate exclusiv fondurilor europene – „EU Office BCR”.
2.2. Organizarea societăților bancare BCR și Raiffeisen Bank
Grupul BCR include, pe lângă Banca Comercială Română: BCR – Banca pentru Locuințe, BCR Pensii – Societatea de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., BCR Leasing și BCR Chișinău.
BCR Banca pentru Locuințe (BCR BpL) este subsidiara grupului BCR lansată în iulie 2008 și specializată în economisirea și creditarea domeniului locativ în sistem colectiv. În anul 2009 a încheiat contracte în valoare de 3,5 miliarde (mai exact, 134.000 de contracte). BCR BpL are peste 50% din active totale ale pieței și deține mai mult de 75% din contractele noi, ceea ce face să fie liderul necontestat al pieței.
BCR Pensii – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A. a avut în momentul înființării din luna iunie 2007 un capital social de 50.000.000 RON. Și-a consolidat din 2009 până la începutul anului 2010 poziția pe piață prin preluarea totală a Fondului de Pensii Administrat Privat Omniforte de pe piața pensiilor obligatorii, Fondului de Pensii Facultative BCR Prudent, și fondurilor de pensii obligatorii Prima Pensie și OTP. Banca Comercială Română deține u procent de 99,99 % din acțiunile BCR Pensii – Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A.
BCR Leasing S.A. a luat ființă în luna martie din anul 2001, ca o completare a ofertei de finanțare a Grupului BCR destinată persoanelor fizice, persoanelor juridice și persoanelor fizice autorizate, pentru cumpărarea bunurilor de folosință îndelungată (autovehicule, flote, echipamente și utilaje industriale, aparatură medicală, software și echipamente I.T. etc.), precum și achiziționarea de imobile utilizate în industrie sau comerț. Banca Comercială Română deține BCR Leasing în proporție de 89,03%, 10% fiind controlată de Financiara SA și 0,97% fiind deținut de persoane fizice.
Grupul Raiffeisen este reprezentat în România prin: Raiffeisen Leasing, Raiffeisen Asset Management, Raiffeisen Banca pentru Locuințe și Raiffeisen Bank.
Raiffeisen Leasing activează pe piața bancară românească din anul 2002, fiind membră a grupului financiar austriac Raiffeisen. Raiffeisen Leasing oferă soluții de finanțare pentru o gamă diversificată de bunuri: autoturisme, camioane, remorci, semiremorci, autocare, autobuze, microbuze; echipamente cu o largă aplicabilitate, în diferite sectoare de activitate: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului, industria alimentară și a băuturilor, agricultura, medicală, IT și telecomunicații, depozite și manevrarea materialelor, construcții. Finanțează, de asemenea, proiecte industriale complexe; proiecte imobiliare (centre logistice, cladiri de birouri, cladiri comerciale).
Raiffeisen Banca pentru Locuințe (RBL) funcționează potrivit O.U.G. 99/2006 – Bănci de economisire și creditare în domeniul Locativ (Titlul II). A fost înființată în iunie 2004 și este prima bancă de acest gen din sistemul bancar românesc. RBL oferă diferite produse destinate îmbunătățirii sistemului locativ și care se pot obține în baza combinării etapei de economisire cu cea de creditare. În acest sens, clientii Raiffeisen Banca pentru Locuințe pot contracta credite cu dobanzi fixe, foarte avantajoase, existând posibilitatea ca în perioada de economisire să beneficieze și de o primă de stat de 25% pe an în limita a 250 EUR, în plus față de dobanda fixă oferită de bancă. Toate produsele oferite de Raiffeisen Banca pentru Locuințe sunt vândute prin agențiile Raiffeisen Bank, precum și la parteneri de afaceri.
Raiffeisen Asset Management este subsidiară a grupului Raiffeisen în România și are drept obiect de activitate administrarea investițiilor. RAM oferă clienților posibilități viabile de plasare a disponibilităților financiare și administrare profesionistă a fondurilor, precum și o gamă variată de produse care să satisfacă opțiunile investitorilor pentru randament și risc.
Raiffeisen Bank International AG (RBI) a luat naștere din fuziunea Raiffeisen Zentralbank Österreich AG (RZB) cu Raiffeisen International Bank-Holding AG. RZB deține 60,7% din acțiunile RBI care îi este subsidiara integral consolidata. Aceste acțiuni deținute de RZB sunt listate la Bursa de Valori din Viena, restul fiind liber tranzactionabile. Raiffeisen Bank International oferă produse bancare corporate și de investiții pentru companii austriece și internaționale, o rețea bancară și de leasing extinsă în Europa Centrală și de Est, atât pentru clienții corporate cât și pentru clienții retail, dar și servicii bancare corporate și de investiții în Asia și în cele mai importante centre financiare din lume.
2.3. Sistemul informațional specific Băncii Comerciale Române și Raiffeisen Bank
Organizarea și conducerea activității bancare implică existența unui sistem informațional prin intermediul căruia să se asigure fluxul de informații bancare, valorificarea acestora, în conformitate cu eficiența cerută de factorii decidenți. De aceea, sistemul informațional se situează între activitatea de decizie și execuție, facilitând legătura permanentă și ambele sensuri dintre cele două.
Figura 2.1: Organizarea rețelei bancare
Din figura de mai sus putem observa care sunt activitățile principale pe care le presupune un sistem informațional:
1. acumularea datelor;
2. transmiterea datelor;
3. prelucrarea datelor, în scopul asigurării informațiilor necesare procesului decizional;
4. adoptarea deciziilor;
5. transmiterea deciziilor spre execuție;
6. asigurarea controlului și a monitorizării aplicării deciziilor.
Informațiile bancare se clasifică, în funcție de criteriul de organizare în teritoriu al rețelei bancare astfel: informații necesare agențiilor, informații necesare sucursalelor, informații necesare centralei băncii, informații necesare agențiilor, sucursalei și centralei, informații necesare agențiilor și sucursalelor, informații necesare sucursalelor și centralei.
Sistemul informațional are la baza organizării, funcționării și eficienței sale o serie de principii, cu ajutorul cărora poate sa-și îndeplinească în condiții optime rolul atribuit. Aceste principii sunt:
Principiul piramidal;
Principiul ierarhizării informațiilor bancare;
Principiul concentrării și centralizării informațiilor bancare;
Principiul tipizării documentelor bancare;
Principiul adaptabilității sistemului informațional bancar;
Principiul eficienței activității bancare.
Pentru a ilustra cum se desfășoară acțiunile sistemului informațional bancar în funcție de organizarea băncilor comerciale voi face referire la principiul piramidal.
Principiul piramidal se referă la conceperea și funcționarea sistemului informațional bancar în funcție de structura organizatorică a unităților bancare (agenții, filiale, sucursale, centrale). Acest principiu are în vedere reducerea volumului de informații la nivelul celor strict necesare și a frecvenței transmiterii acestora pe măsura trecerii lor de la verigile inferioare la cele superioare, operație care trebuie să se realizeze fără a afecta calitatea deciziilor și, mai ales, sporind eficiența sistemului informațional.
Prin această metodă informațiile devin mai sintetice pe măsură ce urcă în nivelul ierarhic de organizare al băncii, printr-un proces de centralizare și agregare.
Fluxurile informaționale între unitățile aceleiași bănci sau între unităților diferitelor bănci sunt deosebit de importante și au un rol determinant în desfășurarea în condiții de maximă eficiență ale instituțiilor bancare. Acestea contribuie în mare măsură la dezvoltarea sistemului informațional de ansamblu și chiar a sistemului informațional al economiei naționale.
Capitolul 3
Produse și servicii bancare specifice funcționării BCR și Raiffeisen Bank
Tendințe în evoluția pe piață a produselor și serviciilor bancare
În condițiile economiilor moderne, în activitatea băncilor s-au produs câteva mutații semnificative:
amplificarea forței marilor bănci corelată cu intensificarea internaționalizării și dezvoltării inegale a băncilor pe națiuni;
substituirea progresivă a specializării operațiunilor bancare cu universalizarea acestora;
înregistrarea unor transformări sensibile în relația dintre stat și băncile private;
accentuarea modernizării tehnicilor și tehnologiilor de informatică bancară.
Referitor la organizarea băncilor și domeniul de activitate, este de remarcat faptul că, deși la început băncile comerciale îndeplineau și funcția de bănci de emisiune, în cursul evoluției bancare s-a manifestat tendința de specializare prin delimitarea emisiunii de monedă de activitatea specifică băncilor comerciale, respectiv atragerea de disponibilități și acordarea de credite.
În plus, au apărut bănci cu o activitate specifică (companii de investiții, bănci ipotecare, bănci agricole, bănci cooperatiste) care au ilustrat într-un mod mai profund manifestarea specializării din domeniul bancar. Trebuie precizat că fenomenul specializării băncilor se menține, însă cea care predomină este tendința universalizării, deoarece tot mai multe bănci specializate nu se rezumă la activitatea lor propriu-zisă, ci efectuează și alte tipuri de operațiuni, în scopul obținerii unui profit cât mai mare.
Modernizarea tehnicilor și informaticii bancare vizează în principal două aspecte foarte importante:
1. asimilarea și introducerea în tehnica bancară a celor mai noi și mai moderne instrumente și produse bancare: categorii de credite, tipuri de depozite, modalități și instrumente de plată;
2. achiziționarea celor mai performante echipamente de informatică pentru a susține ansamblul operațiunilor bancare: viramente, evidențieri în conturi, acordări-rambursări de credite.
Instituțiile bancare fac parte din unul din cele mai informatizate sectoare din țările dezvoltate, iar această evoluție se anticipează a fi menținută și în viitor, deoarece fără un sistem informațional complex, activitatea bancară nu s-ar putea desfășura în condiții rentabile, operațiunile precum gestionarea mijloacelor de plată, ținerea conturilor și gestiunea valorii mobiliare neputându-se realiza eficient.
Activitatea băncilor suferă schimbări structurale datorită preluării și prelucrării automate a informațiilor bancare, dar și datorită sistemului electronic de transfer al fondurilor. Dacă lucrurile vor decurge în acest sens și în viitor, și este foarte probabil că așa se va întâmpla, aceste echipamente electronice vor deveni indispensabile unei bănci la domiciliu: clienții vor putea să realizeze operațiunile care le sunt necesare prin intermediul unor tehnici de transfer al fondurilor la distanță.
Modernizarea tehnicilor și informaticii bancare aduce numeroase avantaje în activitatea bancară, dintre care cele mai importante sunt simplificarea operațiunilor, reducerea costurilor și creștere operativității. Totuși, trebuie luat în considerare și cel mai important dezavantaj al utilizării tot mai accentuate a acestor aplicații informatice, și anume riscul de fraudă, care poate aduce grave prejudicii atât băncii în sine, cât și clienților acesteia care pot deveni mai rezervați în a apela la astfel de servicii bancare.
Produse și servicii oferite de BCR și Raiffeisen Bank persoanelor fizice
Raiffeisen Bank deține diferite unități specializate ca „agenții de retail” care se adresează persoanelor fizice și IMM-urilor.
Persoanelor fizice le sunt puse la dispoziție diferite produse și servicii, după cum urmează:
Economisire – Planul de economii pentru copii, Cont de economii, Flexidepozit, Depozite la termen;
Creditare – Credit de nevoi personale, Credit imobiliar fără ipotecă, Card de cumpărături, Descoperit de cont;
Economisire – creditare prin Raiffeisen Banca pentru Locuințe;
Carduri (debit: Card contactless, Card Smurd, Card de pensie, Card pentru studenți, Mastercard în RON, USD, EUR, Card Visa Electron, Card Maestro; credit: Card de cumpărături, Card de cumpărături Vodafone, Card de cumpărături Gold).
Multishop – bonusuri și rate fară dobândă la plata cu cardul;
Servicii bancare electronice (Internet Banking – Raiffeisen Online și Mobile Banking – Raiffeisen Smart Mobile);
Western Union – transfer de bani din străinătate în România, transfer de bani din România în străinătate, transfer de bani din România în România;
Bancassurance – asigurări.
Clienții cu averi ridicate beneficiază de un program special denumit ”Friedrich Wilhelm Raiffeisen”, care oferă titularilor acces la servicii de administrare profesională a investițiilor prin intermediul unui bancher personal dedicat și a unei echipe de specialiști reprezentativi prin prisma calității lor profesionale. În acest caz banca asigură cel mai înalt grad de confidențialitate, produse special destinate și tratarea tuturor solicitărilor cu maximă atenție, flexibilitate și prioritate.
Banca Comercială Română oferă, de asemenea, o gamă foarte variată de produse:
Operațiuni bancare – Pachete Cont Curent, Pachete Cont Curent și Carduri, Contul pentru tineri, Contul de salariu, Pachet COMODO BCR pentru pensionari, Plată facturi, 24 Banking, Transfer de bani;
Carduri de cumpărături – Cardul Bun de Plată, Rate fără dobândă, Banii înapoi;
Credite – Refinanțare, Credite Nevoi Personale, Credite pentru Casă, Leasing;
Economisire și investire – Depozite la termen, Cont de Economii, Plan de Economii, Operațiuni pe piața internă și internațională de capital, Fonduri de investiții, Banca pentru Locuințe, Pensii private, Asigurări de viață;
Asigurare și protecție – Asigurarea de viață și protecție a venitului, Asigurări pentru Casă, Asigurări pentru mașină, Casete de valori.
Banca Comercială Română încurajează și menține relațiile de lungă durată cu clienții din absolut toate segmentele, oferind produse accesibile și transparente, precum și servicii de consultanță personalizate.
3.3. Analiza situațiilor financiare ale BCR și Raiffeisen Bank în funcție de produsele și serviciile oferite
Rezultatele financiare ale Bancii Comerciale Române și Raiffeisen Bank sunt în cea mai mare parte diferite, ținând cont de structura organizatorică și de dimensiunea pe piața bancară românească.
Fiind cea mai importantă bancă din sistemul bancar românesc și cea mai mare ca număr de unități în teritoriu, Banca Comercială Română a înregistrat, în perioada analizată 2011-2014 rezultate semnificative comparativ cu Raiffeisen Bank, însă direct proporționale cu dimensiunile ei, ceea ce nu a dus neaparat la realizarea de profit.
După cum se poate vedea și din bilanțurile contabile ale celor două bănci, valoareaactivelor BCR este net superioară celei corespunzătoare Raiffeisen Bank, însă diferența individuală de la un an la altul este relativ mică.
Tabelul nr. 3.1: Structura Activelor Bancii Comerciale Române în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
Din tabelul care reprezintă structura activelor BCR din perioada 2011-2014 se poate observa scaderea ușoară a valorii activelor de la an la an, cea mai mare diferență înregistrându-se între 2012-2013, de aproximativ 7.000,00 milioane RON. Această diferență s-a datorat în cea mai mare parte creditelor și avansurilor acordate clienților, al cărui volum s-a micșorat în aceeași măsură cu cel al activelor.
În ceea ce privește structura pasivelor, diferența de la anul 2012 la cel următor a avut drept principală cauză scăderea nivelului depozitelor de la clienți și instituțiile bancare.
Micșorarea volumului depozitelor a influențat în mod direct acordarea de credite pe parcursul întregii perioade analizate.
Tabelul nr. 3.2: Structura Pasivelor Bancii Comerciale Române în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
În schimb, structura activelor Raiffeisen Bank a manifestat o tendință de creștere pe parsursul celor patru ani, excepție făcând anul 2012, când volumul activelor a înregistrat o scădere, însă nu una semnificativă, datorată, după cum se poate observa din următorul tabel, scaderii nivelului Titlurilor de valoare.
Tabelul nr. 3.3: Structura Activelor Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Creșterea nivelului pasivelor în 2013 și 2014 a fost consecința măririi volumului depozitelor de la clienți, fapt ce a făcut posibilă și acordarea unui număr mai mare de credite în această perioadă.
Tabelul nr. 3.4: Structura Pasivelor Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Graficul următor evidențiază tendința de creștere a activelor Raiffeisen Bank și de scădere a activelor Băncii Comerciale Române. De asemenea se poate observa diferența dintre bilanțurile celor două bănci.
Graficul 1. Evoluția bilanțului BCR comparative cu Raiffeisen Bank în perioada
2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Dimensiunea mai mare a BCR față de Raiffeisen Bank se poate observa și cu ajutorul contorizării numărului de salariați și, implicit, a cheltuielilor cu personalul.
Tabelul nr. 3.5: Situația cheltuielilor cu personalul în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Dacă în anul 2011 Banca Comercială Română a cheltuit cu salariile angajaților aproximativ 790.000 mii RON, în anul 2014 aceste cheltuieli s-au redus cu aproape 200.000 mii RON. Scăderea a fost posibilă datorită micșorării numărului de salariați. În cazul Raiffeisen Bank, cheltuielile cu personalul au alternat de la an la an, însă față de BCR scăderile înregistrate au fost mai puțin semnificative.
Graficul 2. Evoluția cheltuielilor cu personalul BCR comparativ cu Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Tabelul următor ilustrează situația personalului celor două bănci în ceea ce privește numărul angajaților. Astfel, chiar dacă cu un volum mai mare de salariați în toți anii de analiză, BCR a înregistrat diminuări semnificative de personal în anul 2012 față de 2011 și în 2013 față de 2012. De cealaltă parte, Raiffeisen Bank și-a diminuat numărul angajaților doar în anul 2012 față de 2011, în următorii doi ani volului personalului fiind aproape identic.
Tabelul nr. 3.6: Numărul salariaților în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
În reprezentarea grafică se poate observa mai usor diferența de la an la an al numărului salariaților, atât în cazul Raiffeisen Bank, cât și în cazul Băncii Comerciale Române.
Graficul 3. Evoluția numărului angajaților BCR comparativ cu Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
În ceea ce privește veniturile și cheltuielile operaționale înregistrate de cele două bănci pe care s-a făcut analiza, se poate spune că, în cazul BCR, atât cheltuielile operaționale cât și veniturile s-au micsorat din 2011 până în 2014.
Tabelul nr. 3.7: Cheltuieli și venituri operaționale BCR în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
Graficele următoare ilustrează cum au evoluat cele două elemente ale bilanțului și cât de semnificativă este diferența dintre ele.
Graficul 4. Situația veniturilor și cheltuielilor operaționale ale BCR în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
În anul 2014 față de 2013 venitul operațional a scăzut într-o proporție mai mare decât au scăzut cheltuielile operaționale, ceea ce a dus la obținerea unui rezultat financiar negativ pentru Banca Comercială Română.
Graficul 5. Evoluția veniturilor și cheltuielilor operaționale ale BCR în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
De cealaltă parte, cheltuielile operaționale înregistrate de Raiffeisen Bank au scăzut în anul 2012 față de 2011, însă nu în proporție foarte mare, urmând ca apoi apoape să se dubleze în 2013 față de 2012 și să scadă foarte puțin din nou în anul 2014.
Venitul operațional a crescut într-o mică proporție în 2012 față de 2011, iar apoi menținându-se aproximativ la același nivel în anii 2013 și 2014.
Tabelul nr. 3.8: Cheltuieli și venituri operaționale Raiffeisen în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Graficele redate mai jos ilustrează modificările suferite la nivelul cheltuielilor și veniturilor operaționale și evoluția mai mult sau mai puțin vizibilă a acestora pe parcursul celor patru ani de analiză, respectiv 2011, 2012, 2013 și 2014. Se observă și aici, ca în cazul BCR, diferența semnificativă dintre venituri și cheltuieli care a dus la un rezultat financiar pozitiv în toată perioada.
Graficul 6. Situația veniturilor și cheltuielilor operaționale ale Raiffeisen în
perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Graficul 7. Evoluția veniturilor și cheltuielilor operaționale ale Raiffeisen în
perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Rezultatele financiare obținute de Banca Comercială Română și Raiffeisen Bank sunt direct proporționale cu diferența analizată deja dintre venituri și cheltuieli.
În ciuda dimensiunii mari și a răspândirii în țară a numărului mare de agenții, BCR a reușit obținerea unui profit mai mic decât Raiffeisen Bank în anii 2011 și 2013, iar în 2012 și 2014 a înregistrat rezultate financiare negative.
Tabelul nr. 3.9: Rezultatul finaciar obținut de BRC și Raiffeisen în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Evoluția rezultatului financiar înregistrat de cele două bănci analizate este vizibilă în graficul următor. Se poate observa variația foarte mare în cazul BCR și menținerea rezultatului în cazul Raiffeisen Bank.
Graficul 8. Evoluția rezultatului financiar obținut de BCR și Raiffeisen
în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Situația creditelor acordate de BCR și Raiffeisen Bank
Pentru evaluarea calității portofoliului, Banca Comercială Română folosește următoarele categorii de performanță financiară a clienților :
A Împrumutatul dispune de venituri certe cu caracter de permanență, indiferent de moneda de exprimare și are credite înregistrate în RON și/sau o singură valută.
B Împrumutatul dispune de venituri certe cu caracter de permanență, indiferent de moneda de exprimare și are credite înregistrate în mai multe valute.
C Împrumutatul nu mai dispune de venituri certe, ca urmare a unor evenimente intervenite pe parcursul derulării creditelor.
D Împrumutatul este suspect de fraudă (ex. : a prezentat la bancă informații sau documente false).
E Împrumutatul a decedat, e dispărut de la domiciliu sau în stare privată de libertate.
Încadrarea în una dintre categoriile de mai sus se face în funcție de următoarele criterii de evaluare a performanțelor financiare :
Indicatori de performanță financiară: grad de îndatorare, lichiditate imediată, solvabilitatea patrimonială, rentabilitatea și gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri;
Factori calitativi;
Tipul garanțiilor materiale pentru operațiunea bancară;
Serviciul datoriei:
– BUN, atunci când dobânzile și ratele se plătesc la scadență sau cu o întârziere de maximum 15 zile ;
– SLAB, atunci când ratele și dobânzile se plătesc cu întârziere de până la 30 de zile ;
– NECORESPUNZĂTOR, dacă dobânzile și ratele se plătesc cu o întârziere mai mare de 30 de zile.
Clasificarea creditului are loc în conformitate cu următorul tabel.
Tabelul nr. 3.10: Clasificarea creditului în funcție de performanța financiară și serviciul datoriei
Sursa : Prelucrare după : ANDONE, Ioan, Sisteme Expert – Principii și dezvoltarea aplicațiilor de gestiune, volumul I, Ed. A92, Iași, 1994, p. 103
Factorii care influențează evaluarea unei convenții de credit pe baza criteriilor de profitabilitate sunt: cele cinci clase de credite posibile, cele patru criterii de evaluare a performanței financiare, cele trei valori ale serviciului datoriei și cele cinci categorii de performanță financiară, în funcție de punctajul acordat pentru indicatori și tipul garanțiilor materiale.
În perioada 2011-2014 volumul creditelor acordate de Banca Comercială Română a înregistrat o continuă scădere, cea mai mare diferență fiind în anul 2013 față de 2014.
Tabelul nr. 3.11: Volumul creditelor BCR în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
Tendința de scădere a volumului creditelor este vizibilă în graficul reprezentat mai jos pentru perioada 2011-2014.
Graficul 9. Volumul creditelor BCR în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
Deși mai mic față de BCR, volumul creditelor acordate de Raiffeisen Bank a înregistrat o creștere continuă, fără excepție, așa cum se poate vedea din tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 3.12: Volumul creditelor Raiffeisen in perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Raiffeisen Bank a atras mai multe depozite, reușind astfel să sporească și numărul creditelor acordate clienților și altor instituții bancare.
Graficul 10. Volumul creditelor Raiffeisen în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Graficul următor redă evoluția comparativă în ceea ce privește numărul creditelor acordate de Raiffeisen Bank și Banca Comercială Română. Acesta ilustrează foarte bine în ce măsură a scăzut volumul creditelor BCR pe parcursul a tuturor celor patru ani și cum a crescut numărul creditelor valorificate de către Raiffeisen Bank. Aceste rezultate au o influență deosebită asupra profitului, respectiv pierderii înregistrate de fiecare din cele două bănci în parte.
Volumul creditelor acordate este și el direct proporțional cu dimensiunea și distribuirea băncilor în teritoriu.
Graficul 11. Evoluția comparativă a volumului creditelor BCR și Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Dintre creditele acordate de Banca Comercială Română și Raiffeisen Bank, unele sunt performante iar altele cu un risc crescut de nerambursare. Băncile clasifică aceste credite în funcție de scala de evaluare a riscului de credit care la BCR arată ca în tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 3.13: Calitatea creditelor în funcție de scala de evaluare la BCR
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
În cazul Băncii Comerciale Române, volumul cel mai mare de credite acordate clientelei se regăsește în clasa creditelor cu risc scăzut, ceea ce înseamnă că împrumutatul dispune de venituri certe cu caracter de permanență. Acest lucru este benefic pentru bancă deoarece riscul de credit este foarte mic și drept urmare cei mai mulți dintre clienți își pot rambursa ratele și pot plăti dobânda la timp.
Graficul 12. Numărul creditelor în funcție de evaluarea riscului (BCR)
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR
Din următorul tabel se poate observa că cele mai multe credite acordate de către Raiffeisen Bank se încadrează în clasa creditelor ”acceptabile”, clasa creditelor ”marginale” (în toți anii de referință) și în clasa creditelor stabile (2013 și 2014) sau clasa creditelor slabe (2011 și 2012).
Aceste credite sunt de dimensiuni relativ reduse și, în ciuda faptului că există unele constrângeri de lichiditate, banca nu are intenția să întrerupă relațiile cu clienții.
Creditele din categoriile ”excelent” și ”foarte bun” nu sunt în număr foarte mare, însă tendința de creștere de la un an la altul a numărului de clienți care se încadrează în această clasă este deosebit de importantă. În anul 2013 față de anul 2012 și 2011 s-a înregistrat un volum semnificativ mai mare al creditelor din aceste două categorii, ceea ce poate duce la îmbunatățirea rezultatelor băncii în general.
Tabelul nr. 3.14: Calitatea creditelor în funcție de scala de evaluare la Raiffeisen Bank
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Graficul 13. Numărul creditelor în funcție de evaluarea riscului (Raiffeisen Bank)
Sursa : Prelucrarea datelor din Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Analizând rezultatele celor două bănci care constituie obiectul analizei în ceea ce privește performanța creditelor, se poate constata că Banca Comercială Română și-a îmbunătățit pe parcursul celor patru ani situația creditelor, deoarece clasa ”neperformante” a înregistrat o scădere foarte importantă în anul 2013 față de 2012 și 2011, scădere menținută și în anul următor. De cealaltă parte, numărul creditelor restante ale Raiffeisen Bank a crescut într-o proporție destul de mare în 2013 față de 2011 și 2012, urmând ca apoi să scadă puțin în 2014.
Tabelul nr. 3.15: Situația comparativă a creditelor neperformante acordate de
BCR și Raiffeisen Bank (mii RON)
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
În graficul de mai jos este vizibilă evoluția comparativă a creditelor mai puțin performante acordate de Raiffeisen Bank și BCR.
Graficul 14. Evoluția comparativă a creditelor restante acordate de BCR și Raiffeisen Bank în perioada 2011-2014
Sursa : Prelucrarea datelor din Situațiile financiare consolidate și individuale BCR și Rapoartele anuale Raiffeisen Bank
Concluzii
Existența și funcționarea băncilor sunt influențate într-o foarte mare măsură de modul de organizare al acestora, mai ales în contextul actual, când în sistemul bancar cea mai mare importanță se dă concurenței din ce în ce mai puternice care există între instituțiile bancare. Concurența este o determinantă pentru felul în care percep clienții „banca perfectă”, deoarece preferințele diferă foarte mult, iar băncile încearcă să atragă cât mai mulți clienți de partea lor și în defavoarea celorlalți competitori. Pentru aceasta, băncile pun foarte mare accent pe dezvoltarea de strategii care sa le ajute în îndeplinirea obiectivelor.
De o deosebită importanță pentru realizarea obiectivelor menționate mai sus și pentru supravegherea concordanței între mijloacele folosite și legislația în vigoare este banca națională și, mai departe, centrala fiecărei bănci din sistem. Centrala stabilește prioritățile și oferta de produse și servicii pentru toate instituțiile bancare proprii din sistem și, în legătura cu sucursalele din fiecare județ (referitor la Banca Comercială Română și Raiffeisen Bank), pune în practică toate mijloacele pe care le deține și contribuie la îmbunătățirea nivelului economiei naționale.
Agențiile vin în întâmpinarea clienților băncii prin faptul că sunt în număr relativ mare și permit realizarea unei relații mai strânse cu aceștia. Strategia centralelor băncilor comerciale din sistemul bancar românesc de a plasa agenții astfel încât să acopere zone mari și numeroase din anumite orașe ajută la atragerea de clienți care doresc să fie cât mai aproape de banca lor și să nu piardă timp prețios deplasându-se pe distanțe mari. De asemenea, de o mare importanță sunt ATM-urile băncilor și POS-urile, care reprezintă o facilitate deosebită în procesul cumpărăturilor sau a plăților de facturi. Eficiența acestor servicii este sporită mai ales pentru faptul că sunt la îndemâna clienților și nu necesită documente în utilizarea lor, cum sunt necesare documente pentru ridicarea banilor de la ghișeu, de exemplu.
Filialele băncilor oferă clienților posibilități multiple de împrumut, iar unele bănci dețin chiar și filiale care se ocupă cu asigurările persoanelor. Procurarea bunurilor de către cei care nu își permiteau a devenit astfel mult mai simplă, parteneriatele băncilor cu diferite magazine venind în ajutorul clienților prin intermediul facilității de a cumpăra „în rate”.
Funcționarea eficientă a instituțiilor bancare este influențată și de sistemul informațional bancar, care asigură circuitul documentelor de la centrala băncii la sucursale și de la aceasta la agenții și invers. O bună comunicare a unităților aceleiași bănci înseamnă o bună organizare și, în același timp, înseamnă o instituție în care oamenii pot avea încredere să-și plaseze banii sau pot merge cu încrederea că vor putea obține împrumuturi în caz de necesitate, dacă îndeplinesc, desigur, cerințele băncii în cauză.
După cum s-a putut bine vedea în prezenta lucrare, sistemul informațional are ca bază de desfășurare patru tipuri de sisteme informatice: sistemul expert, sistemul informatic standard, sistemul interactiv de asistare a deciziilor și sistemul informatic mixt. Toate aceste aplicații sunt de o mare complexitate, deservind în realizarea operațiunilor băncii și ușurând în același timp munca salariaților băncii.
Fiecare bancă comercială în parte dispune atât de un sistem informatic propriu, cum este cazul BCR, care a implementat aplicația SIBCOR, cât și de aplicații comune cu celelalte bănci, aici având ca exemplu Western Union sau multe altele. În plus, am văzut că băncile comerciale dispun în prezent și de așa numitele „internet banking”, „mobile banking” care permit utilizatorilor să acceseze propriile conturi cu ajutorul telefonului sau al calculatorului de acasă sau de la birou, fără să necesite, încă o dată, deplasarea acestora la sediul băncii.
Pentru a exemplifica cât mai punctat organizarea și structura sistemului informațional al băncilor comerciale, am făcut, în capitolul al treilea, un studiu de caz pe exemplul BCR și Raiffeisen Bank. Astfel, am văzut că aceste două bănci au implementat de-a lungul timpului aplicații necesare dezvoltării eficiente a activității și mai ales aplicații care să asigure securitatea și protecția informației.
Analiza datelor, interpretarea informațiilor prin utilizarea celor mai bune sisteme informatice și metode oferă un sprijin valoros managementului, dar și liniilor de business pentru cuantificarea, monitorizarea și controlul veniturilor, costurilor și profitului generat.
În afară de programele informatice amintite, Raiffeisen Bank și BCR dispun de multe altele care susțin toate tipurile de activități desfășurate și care fac munca întregului personal mai simplă și mai sigură.
Beneficiari ai acestor aplicații sunt, nu în ultimul rând, clienții. Pentru aceștia, băncile au dezvoltat sisteme ca Internet Banking, Mobile Banking, ATM-uri, POS-uri prin intermediul cărora se pot obține informații legate de soldul conturilor mult mai ușor și fără a face risipă de timp. Totodată, grație informaticii bancare, deținătorii de produse Raiffeisen Bank și BCR pot face plăți cu ușurință și pot beneficia de toate serviciile oferite de către aceste bănci.
Referitor la ponderea Raiffeisen Bank și BCR în sistemul bancar, acestea sunt două dintre cele mai mari și mai importante bănci care contribuie la dezvoltarea economiei și derularea firească a relațiilor financiare în interiorul țării și a relațiilor cu exteriorul.
Bibliografie
ANDONE, Ioan, „Sisteme Expert – Principii și dezvoltarea aplicațiilor de gestiune”, volumul I, Ed. A92, Iași, 1994;
BASNO, Cezar; DARDAC, Nicolae, „Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996;
BASNO, Cezar; DARDAC, Nicolae; FLORICEL, Constantin, „Monedă, credit, bănci”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1994;
CĂPRARU, Bogdan, „Activitatea bancară – Sisteme, operațiuni și practici”, Ed. C.H. Beck, București, 2010;
CĂPRARU, Bogdan, „Banca centrală și mediul economic – Repere teoretice, evoluții și analize”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2009;
COCRIȘ, Vasile, CHIRLEȘAN, Dan, „Managementul bancar și analiza de risc în activitatea de creditare”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2010;
COCRIȘ, Vasile; CHIRLEȘAN, Dan, „Economie Bancară – Repere teoretice și studiu monografic”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2009;
DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora, „Monedă, Bănci și Politici monetare”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005;
DIMA, Alina Mihaela și alții, „Banking. Theory, Cases and Applications”, Ed. ASE, București, 2010;
GUP, Benton E.; KOLARI, James W. , „Commercial Banking. The Management of Risk”, Ed. John Wiley & Sons , USA, 2005;
HOANȚĂ, Nicolae, „Bani și bănci”, Ed. Economică, București, 2001;
HUERTA de SOTO, Jesús, „Moneda, Creditul bancar și Ciclurile economice”, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași & Institutul „Ludwig von Mises”, România, 2010;
ISĂRESCU, Mugur Constantin, „Contribuții teoretice și practice în domeniul politicilor monetare și bancare”, Ed. Academiei Române, București, 2009;
ISĂRESCU, Mugur, „Banca Națională a României 1880-1995”, Ed. Enciclopedică, București, 1998;
KIRIȚESCU, Costin; DOBRESCU, Emilian, ‚Băncile – Mică Enciclopedie”, Ed. Expert, București, 1998;
MATTHEWS, Kent; THOMPSON, John, „The economics of banking”, Ed. John Wiley & Sons, Londra, 2008;
MONNIER, Philippe; MAHIER-LEFRANҪOIS, Sandrine, „Les techniques bancaires en 52 fiches”, Ed. Dunod, Paris, 2008;
NEGRUȘ, Mariana, „Plăți și garanții internaționale”, Ediția a III-a, Ed. CH Beck, București, 2006;
ROTARU, Constantin, „Sistemul bancar românesc și integrarea europeană”, Ed. Expert, București, 2000;
TURLIUC, Vasile; COCRIȘ, Vasile; BOARIU, Angela; STOICA, Ovidiu; DORNESCU, Valeriu; CHIRLEȘAN, Dan, ‚Monedă și credit”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2007;
VOINEA, Gheorghe, „Relații valutar-financiare intenaționale”, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2007;
***Legea bancară nr. 58/1998;
***Legea nr. 102/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, accesată în data de 15 mai 2015 la adresa: [http://www.bnr.ro/Statutul-BNR-2184.aspx];
***Legea nr. 312/28 iunie 2004;
***Profil BCR 2014 – accesat în data de 29 mai 2015 la adresa: https://www.bcr.ro/ro/presa/multimedia/prezentari-rapoarte;
***Rapoarte anuale 2011 – 2014 Raiffeisen Bank accesate în data de 15-18 mai 2015 la adresa: http://www.raiffeisen.ro/media/noutati/rapoarte-de-activitate;
***Rapoarte CSR 2011-2014 Raiffeisen Bank – accesate în data de 22-24 mai 2015 la adresa: http://www.raiffeisen.ro/media/noutati/rapoarte-de-activitate;
***Situații financiare anuale consolidate și individuale 2011 – 2014 BCR accesate în data de 15-18 mai 2015 la adresa: https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare.
Bibliografie
ANDONE, Ioan, „Sisteme Expert – Principii și dezvoltarea aplicațiilor de gestiune”, volumul I, Ed. A92, Iași, 1994;
BASNO, Cezar; DARDAC, Nicolae, „Operațiuni bancare. Instrumente și tehnici de plată”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1996;
BASNO, Cezar; DARDAC, Nicolae; FLORICEL, Constantin, „Monedă, credit, bănci”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1994;
CĂPRARU, Bogdan, „Activitatea bancară – Sisteme, operațiuni și practici”, Ed. C.H. Beck, București, 2010;
CĂPRARU, Bogdan, „Banca centrală și mediul economic – Repere teoretice, evoluții și analize”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2009;
COCRIȘ, Vasile, CHIRLEȘAN, Dan, „Managementul bancar și analiza de risc în activitatea de creditare”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2010;
COCRIȘ, Vasile; CHIRLEȘAN, Dan, „Economie Bancară – Repere teoretice și studiu monografic”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2009;
DARDAC, Nicolae; BARBU, Teodora, „Monedă, Bănci și Politici monetare”, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2005;
DIMA, Alina Mihaela și alții, „Banking. Theory, Cases and Applications”, Ed. ASE, București, 2010;
GUP, Benton E.; KOLARI, James W. , „Commercial Banking. The Management of Risk”, Ed. John Wiley & Sons , USA, 2005;
HOANȚĂ, Nicolae, „Bani și bănci”, Ed. Economică, București, 2001;
HUERTA de SOTO, Jesús, „Moneda, Creditul bancar și Ciclurile economice”, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași & Institutul „Ludwig von Mises”, România, 2010;
ISĂRESCU, Mugur Constantin, „Contribuții teoretice și practice în domeniul politicilor monetare și bancare”, Ed. Academiei Române, București, 2009;
ISĂRESCU, Mugur, „Banca Națională a României 1880-1995”, Ed. Enciclopedică, București, 1998;
KIRIȚESCU, Costin; DOBRESCU, Emilian, ‚Băncile – Mică Enciclopedie”, Ed. Expert, București, 1998;
MATTHEWS, Kent; THOMPSON, John, „The economics of banking”, Ed. John Wiley & Sons, Londra, 2008;
MONNIER, Philippe; MAHIER-LEFRANҪOIS, Sandrine, „Les techniques bancaires en 52 fiches”, Ed. Dunod, Paris, 2008;
NEGRUȘ, Mariana, „Plăți și garanții internaționale”, Ediția a III-a, Ed. CH Beck, București, 2006;
ROTARU, Constantin, „Sistemul bancar românesc și integrarea europeană”, Ed. Expert, București, 2000;
TURLIUC, Vasile; COCRIȘ, Vasile; BOARIU, Angela; STOICA, Ovidiu; DORNESCU, Valeriu; CHIRLEȘAN, Dan, ‚Monedă și credit”, Ed. Universității ”Al. I. Cuza”, Iași, 2007;
VOINEA, Gheorghe, „Relații valutar-financiare intenaționale”, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2007;
***Legea bancară nr. 58/1998;
***Legea nr. 102/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României, accesată în data de 15 mai 2015 la adresa: [http://www.bnr.ro/Statutul-BNR-2184.aspx];
***Legea nr. 312/28 iunie 2004;
***Profil BCR 2014 – accesat în data de 29 mai 2015 la adresa: https://www.bcr.ro/ro/presa/multimedia/prezentari-rapoarte;
***Rapoarte anuale 2011 – 2014 Raiffeisen Bank accesate în data de 15-18 mai 2015 la adresa: http://www.raiffeisen.ro/media/noutati/rapoarte-de-activitate;
***Rapoarte CSR 2011-2014 Raiffeisen Bank – accesate în data de 22-24 mai 2015 la adresa: http://www.raiffeisen.ro/media/noutati/rapoarte-de-activitate;
***Situații financiare anuale consolidate și individuale 2011 – 2014 BCR accesate în data de 15-18 mai 2015 la adresa: https://www.bcr.ro/ro/investitori/rapoarte-financiare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Structura Organizatorica A Unei Banci Comerciale (ID: 147294)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.