Structura Organigramică a Instituției Culturale

=== 29983560ee367076ec00cbdb2b0da9b1b1849f62_433255_1 ===

Universitatea Ovidius

Facultatea de Teologie Sfântul Apostol Andrei

   MASTERAT Teologie Ortodoxă – Strategii de comunicare 

Referat la disciplina Management cultural

STRUCTURA ORGANIGRMICĂ A INSTITUȚIEI CULTURALE

NUME ȘI PRENUME:………………

Anul de studiu și adesa personală de email:……….

Constanța, 2017

CUPRINSUL REFERATULUI

Cuprins…………………………………………………………………………….2

Secțiunea I. Introducere în studiul Managementului Cultural…………………………………………………………………………….3

§1.Considerații istorice asupra instituției culturale pe teritoriul României

§2. Conceptul actual de instituție culturală

Sectiunea a II-a. Structura Organigramică a instituției culturale……………………………………………………………………………6

§1. Conceptul de organigramă

§2.Rolul managementului în organigrama unei instituții

Secțiunea a III-a Studiu de caz asupra organizării unor instituții culturale românești comparativ cu cele Europene …………………………………………………………………………………………8

§1. Comparatia structurii organigramice și administrative implicit a Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Greacă

Concluzii………………………………………………………………………..10

Bibliografie…………………………………………………………………….11

STRUCTURA ORGANIGRMICĂ A INSTITUȚIEI CULTURALE

Secțiunea I. Introducere în studiul Managementului Cultural

§1.Considerații istorice asupra conceptului de instituție culturală pe teritoriul României

Managementul cultural, ca parte a culturologiei, dar și a managementului contemporan, pleacă de la premisa că vorbim despre el atunci cînd avem un sistem în interiorul căruia, printr-o activitate umană conștientă, putem organiza, educa, orienta dezvoltarea spirituală. El definește spațiul în interiorul căruia se pot realiza condițiile creației culturale și îndeosebi, artistice, formele implementării acesteia și ale receptării de către publicul larg. De aceea, managementul cultural presupune efortul individului ca, printr-o activitate conștientă să aducă la un numitor comun, să faciliteze relația dintre cererea specifică și coerența de natură spirituală a unei comunități și activitățile sale de creație în domeniul culturii și artei, în vederea unei cât mai bogate și mai dinamice vieți culturale ale acesteia.Una din instituțiile importante în Evul Mediu a fost Biserica. În opera de consolidare a statului și a independenței sale, instiruția ecleziastică a sprijinit domnia. După întemeierea statului medieval domnia organizează mitropoliile, prin care se legitimează statul medieval de sine stătător. În ultimele decenii ale sec. al XIV-lea apare și în Transilvania o ierarhie superioară ortodoxă. Religia ortodoxă a constituit un element de unitate și solidaritate, Ortodoxia fiind religia românilor din toate cele trei țări române. Biserica și religia ortodoxă au suferit în evul mediu presiunea continuă a catolicismului îndreptate împotriva românilor. În Transilvania, pe lângă religia ortodoxă a românilor, Biserica catolică a reprezentat o forță politică ce sprijinea stările privilegiate. Epsicopiile romană catolice de la Alba Iulia și Oradea sunt importante centre culturale.  Împreună cu Domnia, Sfatul Domnesc și Adunarea Țării se alcătuia un tot unitar care exprima funcționalitatea statului în această perioadă istorică.

Până în secolul VII, Aparatul central și local al statului avea ca o caracteristică principală birocrația și fiscalitatea. Aparatul fiscal era deosebit de abuziv și spoliator, iar justiția era părtinitoare în realizarea dreptății, egalitatea în fața justiției rămânând doar la nivel de deziderat

Biserica ortodoxă își pierde rolul ce-l deținea în cadrul mecanismului statului, deși marii clerici aveau încă poziții privilegiate. Biserica ortodoxă transilvăneană și-a sporit rolul de exponent politic în lupta de eliberare națională și socială, sprijinind populația românească majoritară.

Patru veacuri mai târziu în Codul Civil al lui Alexandru Ioan Cuza în 1864, cu privire la persoanele juridice, ele se împart în două categorii:

cu scop lucrativ, ce urmau să fie reglementate prin codul comercial, și

cele fără scop lucrativ, de tipul asociațiilor culturale, sportive, de binefacere și partide politice, ce urmau să se înființeze prin decret

domnesc, fiind considerate o ficțiune a legii.

Cum se putea consolida statul român, administrator al unui alt teritoriu și al unei populații cu o compoziție etnică, religioasă, economică și culturală diferită decât cea de dinainte de cel de primul război mondial? Alături de mijloace politice și economice, se cerea obligatoriu înfăptuirea solidarității spirituale, iar Biserica Ortodoxă Română-biserica celei mai mari părți din locuitori-, nu putea rămâne neutră.

În lucrarea Sociologie românească modernă citată mai sus, autorul oglindește influența de necontestat a Bisericii, ca instituție, în formarea administrativă a statului modern român. Încă din timpuri medievale până la prima conflagrație mondială, regăsim sursă de culturalizare a populației și solidaritate spirituală în cadrul acesteia.

§2. Conceptul actual de instituție culturală

Conform capitol art. 4, coroborat cu art. 5, alin.8 din Legea nr.292/3003 din privind organizarea și funcționarea așezămintelor culturale: Așezămintele culturale funcționează în subordinea autorităților administrației publice locale sau în subordinea autorităților administrației publice centrale, după caz.

(8) Coordonarea și îndrumarea metodologică a activităților se fac de către Ministerul Culturii și Cultelor, prin intermediul unor comisii mixte, desemnate de serviciile descentralizate și formate din specialiști ai Centrului Național pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, ai centrelor județene pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale și ai direcțiilor județene pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național.

Sectiunea a II-a. Structura Organigramică a instituției culturale

§1. Conceptul de organigramă

Organigrama este o reprezentare schematică, redare grafică a structurii organizatorice a unei întreprinderi, a unei instituții, a subordonării compartimentelor acestora, a tipurilor de legături între aceste compartimente. În mod obișnuit organigrama este alcătuită din dreptunghiuri ce reprezintă posturi de conducere sau compartimente și din linii care reflectă legăturile organizatorice. Organigramele se clasifică în funcție de mai multe criterii: a) după sfera de cuprindere, în:- organigrame generale sau de ansamblu (în care se reprezintă grafic structura organizatorică a întregii unități economico-sociale)- organigrame parțiale (care reflectă detaliat un compartiment sau o grupă de compartimente ale structurii organizatorice respective), b) dupa modul de ordonare a componentelor structurii organizatorice, în:- organigrame piramidale (ordonate de sus in jos)- organigrame ordonate de la stanga la dreapta- organigrame circulare- organigrame in lambda- organigrame in steag.

§2. Rolul managementului în organigrama unei instituții

Structura organizatorică reprezintă un sistem de angajați care ocupă anumite posturi și care sunt grupați în compartimente constituite după anumite criterii, precum și relațiile care se stabilesc între angajați și compartimente în vederea realizării obiectivelor organizației. Scopul structurii organizatorice este de a divide activitățile organizației în sarcini care sunt efectuate de anumiți angajați pentru a realiza obiectivele organizației. Premisa efortului organizat este aceea că oamenii pot realiza mai mult dacă lucrează împreună decât dacă lucrează separat. Orice structură organizatorică trebuie să răspundă la două cerințe fundamentale: diviziunea muncii și coordonarea.

Structura organizatorică cuprinde următoarele elemente: postul, funcția, compartimentul și ponderea ierarhică.

Paradoxul este că, deși în țările în care evitarea incertitudinii este redusă, regulile sunt mai puțin severe, ele sunt în general mai respectate. În cazul unor țări cu o cultură bazată pe evitarea incertitudinii managerii se preocupă mai mult de operațiuni curente, iar în cazul în care evitarea incertitudinii este mică, managerii se ocupă de probleme strategice. Problemele strategice fiind prin definiție nestructurabile, impun o toleranță mai mare pentru ambiguitate decât pentru problemele operaționale.

Secțiunea a III-a Studiu de caz asupra organizării și evoluției unor instituții culturale românești comparativ cu cele Europene

§1. Comparatia structurii organigramice și administrative implicit a Bisericii Ortodoxe Române cu Biserica Ortodoxă Greacă

În prezent, Biserica Ortodoxă din România funcționează și este organizată pe baza unui statut propriu, elaborat de Sinod, completat sau modificat în acord cu împrejurările social-politice. Are un caracter autocefal, adică ,,nu depinde și nu este subordonată altor forme de organizare religioasă.

Din perspectivă sociologică, organigrama BOR ar fi următoarea:

1).Patriarhia României,

2).Mitropoliile,

3).Arhiepiscopiile,

4). Episcopiile,

5).Protopopiatele,

6).Parohiile.

Conform art.6, capitol VII din Statutul Bisericii Ortodoxe Romane, Unitățile ortodoxe române care pãstreazã legãturi spirituale și culturale cu Patriarhia Românã sunt : Așezămintele Românești din Sfântul Munte Athos (Prodromu, Lacu și altele).

La fel, în art. 9 din același act normativ se menționează: În Biserica Ortodoxã Românã, la nivel central funcționeazã: I. Organisme centrale deliberative: A. Sfântul Sinod; B. Sinodul Permanent; C. Adunarea Naționalã Bisericeascã; II. Organisme centrale executive: A. Patriarhul; B. Consiliul Naþional Bisericesc; C. Permanența Consiliului Național Bisericesc; III. Organisme centrale administrative: A. Cancelaria Sfântului Sinod; B. Administrația Patriarhalã.

Biserica Ortodoxă Greacă este organizată în 81 de episcopii, dintre care 20 (în nord-estul Greciei și pe câteva insule) se află formal sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, dar sunt la rândul lor integrate pe deplin structurilor sinodale ale BOG. Din acest motiv, spre deosebire de episcopiile Creta și Dodekanes, care se află nu numai formal, ci și de facto, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, toate cele 81 de episcopii ortodoxe din Grecia sunt socotite ca făcând parte din Biserica Ortodoxă Greacă. Patriarhia ortodoxă greacă a Alexandriei este cel mai vechi scaun patriarhal, fiind amintit de sinodul I ecumenic. Patriarhul, care se consideră a fi succesorul evanghelistului Marcu și poartă titlul de "papă si patriarh al Alexandriei si al Africii", ocupa la început locul doi dupa episcopul Romei. Bisericile ortodoxe răsăritene sunt un ansamblul de Biserici locale care: din punct de vedere dogmatic, mărturisesc aceeasi învatatură de credință, formulată de sinoadele ecumenice și dezvoltată de tradiția neopatristică ; din punct de vedere liturgic, toate folosesc ritul bizantin, în limba proprie poporului din care fac parte ; din punct de vedere al organizării, unele sunt autocefale adică au conducere proprie, iar altele sunt autonome, adică sunt atasate canonic pe lângă o patriarhie sau biserica autocefală.

CONCLUZII

Organizarea Bisericii, fixata in principiile ei fundamentale de Mantuitorul Iisus Hristos si practicata de Sfintii Apostoli, s-a precizat in decursul timpului, prezentandu-se din ce in ce mai dezvoltata. Organismul bisericesc apare la inceput simplu, dar cuprinzand in sine, chiar de la intemeiere, toate elementele necesare unei dezvoltari progresive.

BIBLIOGRAFIE

Doina Coleff, Managementul cultural în cea de-a doua jumătate a secolului XX-lea , în Revista de Administrație Publică și politici sociale, pagina 43, http://revad.uvvg.ro/files/nr4/4.%20doina%20coleff.pdf.

http://istoriaro.3x.ro/Formareastatelor/institutii.html.

Ioan Chiș, Istoria Statului și Dreptului Românesc, Suport de Curs,București, 2011, Editura Universității Nicolae Titulescu, pagina 156.

Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Galați, 1996, pagina 435, citat de Constantin Schifirneț în Sociologie Românească Modernă, Editura Criterion Publishing, București, 2009, pagina 225.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=49078.

http://www.comunicatedepresa.ro/organigrama/definitie/.

Alecxandrina DEACONU; Simona PODGOREANU; Lavinia RASCA, Factorul uman si performantele organizatiei în  http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=370&idb, pagina 2.

Adriana Bădescu, Codruța Mirci, Gabriela Bögre, Managementului Resurselor Umane- manualul profesionistului – Realizat în cadrul proiectului Phare 2005/ 017-553.04.02.02.01.529,“Întărirea rolului funcției de resurse umane în organizații”,Timișoara, 2008, pagina

Nicu Gavriluță, Sociologia religiilor, credințe , ritualuri, ideologii, Editura Polirom, Iași, 2013, pagina.50.

http://patriarhia.ro/images/documente/statutul_bor.pdf.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Ortodoxă_a_Greciei.

http://www.crestinortodox.ro/religie/bisericile-ortodoxe-rasaritene-69562.html.

http://www.crestinortodox.ro/drept-bisericesc/vechea-organizare-bisericii-sinodul-i-ecumenic-69952.html.