Structura Legala

CUPRINS

10. ANEXE

INTRODUCERE

Pentru a putea începe dezbaterea temei propuse de mine și anume Plan de afaceri PRO – BEE trebuie să clarific anumiți termeni prezenți încă din titlu și până în final. Conform Wikipedia planul de afaceri este un instrument de planificare ce are ca obiectiv să ofere o mai mare vizibilitate asupra țelurilor si evoluției unei anumite afaceri careia îi este planificat. Primele planuri de afaceri au apărut cu mult înainte de apariția tehnologiei informatice, dar rolul și importanța unui plan de afaceri bine facut, a rămas aceeași până in zilele noastre. De fapt principiile de baza ale banilor și ale afacerilor de succes, rămân la fel. De multe ori rolul unui plan de afaceri este și de suport în obținerea unei finanțări de la un investitor privat, de la o bancă sau chiar de la statul român. Acesta din urmă, derulează o serie de programe de finanțare nerambursabilă destinate IMM-urilor din România, obținerea finanțării fiind condiționată de realizarea unui plan de afaceri. Valoarea reală a creării unui plan de afaceri nu este de fiecare dată palpabilitatea produsului, adică aceea ca, la final, vei simți produsul in mana. Adevărata valoare este că necesită un proces de cercetare si gândire despre tipul de afacere pe care vrei să-l faci, totul decurgând într-un mod sistematic. [22]

În timp ce scrii un plan de afaceri, vei studia, vei cerceta, te vei gandi de mai multe ori înainte sa-ți răspunzi la întrebari, vei analiza orice idee și cât de bună este ea pentru tine. Necesită timp acum, dar efectele viitoare sunt cât se poate de profitabile. Lipsa unui plan de afaceri te poate costa grav în viitor si duce chiar la falimentul afacerii. Ideea planului de afaceri având la bază afacerea cu stupii de albine a plecat de la o tradiție existentă în familia noastră de zeci de ani și anume creșterea familiilor de albine și exploatarea produselor apicole. Familia mea nu a văzut niciodată acest hobby ca pe o afacere ci doar ca un mod de relaxare – ținand cont că nicodata nu a depașit un numar de 20 de familii de albine – și de a avea un mod de viață sănătos consumând miere în detrimentul zaharului dar și produsele secundare ce le produc albinele care sunt de asemenea sănătoase, ideea de afacere a pornit în momentul în care am vândut primul borcan de miere unei colege de serviciu și mi-am dat seama de oportunitățile acestui produs. În modul acesta încet încet am început să analizez punctele forte dar și punctele slabe, oportunitățile dar și amenințările pe care această afacere le prezintă – o analiză SWOT pe care pe parcursul acestei lucrări o voi prezenta pe larg, în felul acesta am aflat ca în prezent numărul apicultorilor din Romania ajunge la 30.000-35.000, potrivit datelor Asociației Crescătorilor de Albine. În plus, pe plan local există 1,3 milioane familii de albine. Efectivul de albine din Romania o plasează pe locul 7 la nivel de Uniunea Europeană după tări precum Spania, Grecia, Franța, Italia sau Polonia. Apicultura se dovedește astazi o afacere cat se poate de viabilă, cu mari șanse de succes, având în vedere că potențialul melifer al Romaniei este de aproximativ 1.700.000 de familii de albine, iar în prezent nu există mai mult de 800.000.

Justificare

Justificare personală

Deși este o îndeletnicire ancestrală și deși nu există prea mulți români care să nu fi văzut vreun stup de albine, apicultura este un domeniu care abia în ultimii ani și-a gasit identitatea și a început să se dezvolte pe baze moderne. Este un business ce poate acorda mai mult timp liber decat te aștepți. Ceea ce la început poate părea un hobby ce te pune în contact direct cu natura poate deveni în timp o afacere profitabilă cu un consum minim de resurse și timp. Totul se poate realiza dar este nevoie de rabdare și informare pentru a ajunge la punctul de a putea susține întreaga familie pe baza unei ferme apicole. Pe langă principalul produs, mierea, obținem polen, propolis, ceara, venin, apilarnil sau laptișor de matcă, produse ce pot fi repartizate către o serie de industrii cum ar fi cea alimentară, farmaceutică și chiar spre producătorii de cosmetică. Încă de la ajungerea la majorat idea de a-mi deschide o afacere și de a fi pe cont propriu mi-a surâs, dar vroiam o afacere nouă dar cu fundații bine înrădăcinate, vroiam o afacere inovatoare dar care să se lege de ideea de tradiție și să nu fie agresivă cu mediul.

Justificare socio-economică

Ideea afacerii o reprezintă creșterea albinelor in vedea obținerii unor produse precum mierea sau propolisul. Lipsa unei legislații foarte coerente, costurile destul de ridicate pentru începerea unei astfel de afaceri, nepriceperea unor funcționari publici, condițiile tot mai stricte de igiena și calitatea produselor pe care acestea trebuie să le îndeplinească au costituit greutăți în calea dezvoltării apiculturii. Totuși, faptul că, în ultima vreme, cursurile de apicultura organizate de forurile abilitate se țin cu sălile pline reprezintă un semnal pozitiv. Trebuie menționat că pe piață există două tipuri de producători: persoane fizice, în număr covărșitor, proprietari au până la 50 de stupi, deși mai mulți se opresc la 10-15, dar există și persoane juridice, firme, care nu produc numai miere ci și polen sau propolis, dar numărul acestora este foarte mic. Ca un semn de însănatoșire a pieței au aparut, de curând, firme specializate în ambalare și export. Necesitatea investiției propuse oferă oportunități de muncă pentru persoanele din mediul rural, facilitându-le posibilitatea de a obține venituri alternative. Ca și oportunități, flora meliferă din județul Bacău este bogată si variată, cuprinzând numeroase specii de plante cu valoare apicolă ridicată. Aceasta, poate conduce la obținerea unor recolte de miere ridicate și constante în timp. Realitățile economice din ultimii ani au generat în județul Bacău o rată ridicată a somajului, care poate fi diminuată și prin implicarea diverselor categorii de șomeri în domeniul apicol. În cadrul acestui proiect vor fi implicați doar membrii familiei. În timp numărul acestora poate să crească pe masura ce stupina se va extinde. Persoanele implicate în proiect vor urma cursuri de specializare în acest domeniu, în urma carora vor obține atestate de apicultor. Personalul este necesar pentru efectuarea la timp și în bune condiții a lucrărilor prevăzute de tehnologia de creștere și producție.

Obiectivele lucrării de disertație

Pentru realizarea scopului lucrării s-a stabilit un prim obiectiv principal și anume eleborarea unui plan de afaceri inovator dar accesibil tinerilor ce doresc să se inspire în vederea unui nou început cu capital puțin dar muncă multă. Din acest obiectiv principal putem distinge cateva obiective specifice și anume:

transformarea unui hobby de familie într-o afacere prosperă;

promovarea zonei în care va fi amplasată stupina, ținand cont ca este o zonă montană cu un nivel de poluare egal cu zero, și astfel produsele obținute vor fi totalmente bio putem lua în considerare amenajarea unui spațiu pentru turism montan ca și o afacere viitoare;

promovarea unor meserii ancestrale, dat fiind dorința tinerilor de a se orienta doar spre latura modernă a meseriilor uitând ca meseriile moștenite pot fi la fel de potente financiar ca și cele moderne;

atingerea unui scop personal în vederea obținerii succesului în această afacere, pentru a demonstra celor din jur că aceasta poate fi o afacere de succes cu împliniri financiare dar și personale;

Structura lucrării de disertație

O dată cu justificarea, atât cea persoanală cât și cea socio-economică, alegerii temei de lucru voi prezenta pe scurt structura lucrării, astfel ca în continuarea primului capitol voi descrie principalele produse ce rezultă din munca la familiile de albine de asemenea tipul de afacere în care ma voi afilia și prezentarea administratorului. In al doilea capitol se face descrierea sectorului de piață în care se încearcă patrunderea, analiza potențialilor clienți dar și a concurenței, precum și a analizei SWOOT pe scurt se face analiza pieței. Despre strategia de piața și planul de marketing se face vorbire în capitotul al treilea unde se punctează principalele elemente și anume prețurile, produsele și promovarea noii afaceri. Procesul de producție, impactul asupra mediului, obiectivele precum și standarde de calitate sunt teme ce sunt dezvoltate în capitolul al patrulea. Un alt subiect important pentru orice afacere în care pornim este managementul resurselor umane care este dezbatut în trei subcapitole și anume organigrama afacerii, nevoile de personal precum si nivelul de salarizare a fiecarui salariat.

1.4. Prezentarea Curriculum Vitae al promotorului.

Curriculum Vitae

1.5. Descrierea planului de afaceri

Beneficiarul proiectului, PRO – BEE fiind administrată de Preotu Adriana Alexandra, din județul Bacau, provine din familie de apicultori, bunicul Preotu Petre lucrând în fostul Agrocoop ca apicultor, este înregistrat în Registrul Agricol din anul 2011. Pentru a se moderniza, accesează Programul Național de Dezvoltare Rurală, Masura 141- Ferme de Sumisubzistență, întrucat după aderarea Romaniei la UE apicultorii sunt nevoiți să fie bine pregătiți teoretic și practic, pentru a deveni parteneri de piață ai apicultorilor din Uniunea Europeană.

Dorește de cațiva ani să mărească veniturile familiei sale, prin desfașurarea unei activități apicole. De aceea, în august 2014 a achiziționat un pavilion transport stupi, iar in noiembrie 2014 o autofurgoneta Dacia 1,9 Diesel carosată pentru trasport marfuri, ambele second-hand, deoarece a existat oportunitatea de a le achiziționa la prețuri scăzute (2.000€ si respectiv 1.500€).

Societatea comercială PRO-BEE este o firma abia aparută pe piață. În aceasta firmă se găsesc foarte multe viețuitoare,anume albinele, și de asemenea și lucrători care ajută la producția și comercializarea mierei.

PRO-BEE este o afacere nouă, care se va concentra inițial pe vânzare cu amănuntul de borcane de miere pură și venin de albine, iar restul mierii este ambalat în butoaie mari de 10 litri și trimis către S.C. APICOLA S.R.L și la companiile farmaceutice. Pentru început sunt doar 25 de stupi în care se găsesc albinele lucrătoare, matca și trântorii.

Materiile prime de valoare produse de firma PRO -BEE sunt reunite intr-o alcatuire fină și gustoasă care redă consumatorului savoarea gustului tradițional și placerea de a descoperi sortimente noi, menite să satisfacă preferințe dintre cele mai exigente.

Beneficiarul proiectului PRO – BEE deține documente de proprietate pentru o suprafață de teren extravilan de 1,50 ha, amplasat în comuna Ungureni, sat Botești, județul Bacău.

Vatra de stupină permanentă este amplasată pe terenul proprietate privată a apicultorului. amplasarea geografică fiind prezentată în Figura 1. Cu ajutorul aplicației Google Earth [28] s-a obținut o vedere din satelit asupra locației unde va fi inițiată afacerea, conform Figurii 1.2.

Figure 1.1 Vatra de stupină permanentă.

Figure 1.2 Vedere din Google Maps.

1.5.1. Viziunea misiunea planului de afaceri

Misiunea

PRO-BEE, are misiunea de a duce mai departe renumele apiculturii romanești, vrem să transmitem întregii lumii beneficiile mierii și produselor derivate. Dedicați servirii comunităților de apicultori, consumatori ai produselor apicole și iubitori, suntem la rândul nostru iubitori de apicultura și chiar apicultori.

Viziune

Livram beneficiile albinelor către sănatatea consumatorului bazându-ne pe principiul echitații și returnând naturii ceea ce ne daruiește pentru consumul propriu. În atmosfera entuziastă de prietenie specifică crescatorilor de albine urmărim:

Să fim cel mai bun mediator posibil între consumator și apicultor;

Să sprijinim apicultorii prin practici echitabile;

Să stimulam mediului apicol;

Să servim drept resursă pentru apicultorii locali promovând cele mai bune practici de apicultură;

Să educam comunitatea;

Să educam publicul în sensul impactului benefic asupra sănătații a produselor apicole.

Valoari

Ne vom urmari misiunea respectând mediul în care ne desfășurăm activitatea punând pe primul plan:

Oamenii;

Mediul;

Tradiția;

Colaborarea;

Excelența în calitate;

1.5.2. Obiectivele firmei PRO BEE

Obiectivele pe termen scurt – 1 an:

Practicarea unui pret al produselor accesibil tuturor categoriilor sociale;

Realizarea unei pagini web;

Atragerea a minim 10 clienti;

Obiective pe termen mediu – 2 – 3 ani:

Menținerea rapotului preț – calitate în favoarea clienților;

Promovarea produselor prin spoturi publicitare la televizor și radio;

Dezvoltarea afacerii și în orașul Neamț;

Menținerea relațiilor cu clienții actuali și creșterea numărului acestora cu 5 în fiecare lună;

Realizarea unui nou produs în colaborare cu SC ANTIBIOTICE SRL Iași.

Obiective pe termen lung – peste 3 ani:

Menținerea prețului produselor sub nivelul competiției;

Atingerea unei cote de piață de 15 %;

Crearea unui produs pe baza de propolis;

Crearea unui site propriu al firmei în care să se facă prezentarea firmei și a produselor comercializate.

1.6. Scurtă prezentare a produsului

Abundența și varietatea resurselor melifere din flora spontană și cultivată a României asigură din belșug hrana albinelor, de primăvara foarte timpuriu, până toamna târziu. Astfel, creșterea albinelor, ce nu necesită investiții deosebite, a devenit o profesie pentru cei a căror existență este asigurată din veniturile realizate din stupărit sau un mijloc de recreere pentru cei cu efective mici de familii de albine.

Stupăritul creează relaxare și satisfacție apicultorului atât prin contactul permanent cu natura cât și prin activitatea cu o specie fascinantă prin hărnicie, disciplină și organizare socială.

Practica apicolă este o terapie, reușind prin specificul preocupărilor să proiecteze permanent în viitor pe cel care ingrijește albinele, să-i ofere satisfacție prin realizările anuale și o alimentație naturală, dietetică, de mare valoare biologică.

Efortul în această profesie este relativ redus, cu excepția celor trei luni de recoltare a producției, când un apicultor cu o stupină de 100 – 150 familii de albine trebuie să depună un efort substanțial, necesitând chiar angajarea de forță de muncă suplimentară.

Ceea ce i se cere, însă, unui apicultor este o bună pregătire profesională, cu atât mai mult cu cât specia cu care lucrează are particularități biologică – productive neîntâlnite la alte specii cresute de om și de viață socială bine organizată de care se impune a se ține seama. De aceea, el trebuie să aplice tehnologiile apicole în așa fel încât interesul său economic să se armonizeze cu particularitățile biologice ale speciei, pentru a nu o stresa sau distruge.

Descoperirile paleontologice plasează apariția albinelor solitare în urmă cu 50 – 25 milioane de ani, iar a celor cu viată socială, care iși fac rezerve de hrană, în urmă cu 20-10 milioane de ani.

Omul vremurilor îndepărtate, în căutarea hranei energetice,omora albinele și le lua mierea, iar mai târziu a început să le facă adăposturi primitive.

Albinele sunt răspândite pe toată suprafața Globului, adaptându-se conditiilor de climă, relief și vegetație specifice diferitelor zone, fapt care a creat între ele diferențe morfologice și de comportament, situație care a facut posibilă delimitarea lor ca rase.

În condițiile bioapicole specifice țării noastre, s-a format rasa Apis mellifera carpatica, cu bune însușiri biologico – productive.

Datorită unei baze melifere foarte bune, specia s-a dezvoltat și a fost exploatată de către locuitorii meleagurilor țării noastre încă din timpuri străvechi. Ulterior, din scrierile cronicarilor vremii, cum ar fi Dimitrie Cantemir, reiese că localnicii se ocupau cu creșterea albinelor și cu negoțul de miere și ceară.

În Evul Mediu nu sunt facute referiri speciale asupra acestei îndeletniciri. În anul 1785, Ioan Molnar Piuariu publică prima carte de apicultară, intitulată Economia stupilor.

Secolul XIX a revoluționat știința apicolă atât prin descoperiri de ordin tehnologic, menite să îmbunătățească creșterea albinelor și să sporească productivitatea muncii în exploatarea lor, cât și a celor de ordin biologic, privind particularitățile de producție ale speciei și organizarea socială a acestora.

În secolul XX se înființează asociații ale crecătorilor de albine, la nivel național și mondial – APIMONDIA, la care România a devenit membră în 1958, iar din 1965 președintele respectivei asociații a fost ales distinsul Prof. Univ. Veaceslav Harnaj, remarcabilă personalitate a apiculturii românești. Asociația Crescătorilor de Albine din România s-a înființat în anul 1957, alegând ca președinte pe același Prof. V. Harnaj, care, alături de alți membri fondatori și de un colectiv de cercetători de elită, a organiyat apicultura industrială, creșterea speciei și prelucrarea produselor apicole, dând strălucire acestui domeniu de activitate. A fost înființat Institutul de Cercetare și Producție pentru Apicultură din București, cu stații de cercetare la Tulcea, Iași și Vâlcea, Combinatul Apicol pentru condiționarea, prelucrarea, îmbutelierea și desfacerea mierii și a altor produse apicole, precum și pentru producerea de utilaje apicole și mijloace de transport specifice. În țară au fost înființate filiale apicole pentru asigurarea legăturii cu apicultorii și a aprovizionării acestora cu mijloace necesare activității lor.

Prin experiența proprie specialiștii români au participat direct la organizarea și dezvoltarea apiculturii altor țări.

Imensa contribuție a albinelor la viața planetei este reprezentată de polenizarea plantelor entomofile de către acestea. Prin acestă activitate ele asigură hrana de origine vegetală omului și animalelor, precum și conservarea durabilă a biodiversității, albinele reprezentând un important factor de echilibru al ecosistemelor. Relația lor cu mediul extern este în totalitate ecologică.[13]

Alături de producțile sporite de semințe, fructe și masă verde, ca rezultat al polenizării plantelor de către albine, produsele apicole recoltate de la ele vin să întregească importanța lor economică pentru om. Astfel, mierea, polenul, propolisul și ceara pe care omul le obține din surplusul agonisit de albine pentru necesitățile lor de viață constituie alimente și medicamente ecologice, cu o mare valoare biologică pentru consumul uman.[15]

Produse apicole ca veninul, laptișorul de matcă și apilarnilul sunt obținute de om de la albine prin imitarea unor condiții de viață din cadrul coloniei de albine.

Toate produsele apicole constituie materie primă pentru industrii precum cea alimentară, farmaceutică și cosmetică sau sunt utiliyate în terapia unor boli ale omului și animalelor.[16]

Practica apicolă dezvoltă comunicarea între oameni, la nivel național și internațional, constituind un mijloc de educare pentru copii în spiritul disciplinei, hărniciei și al vieții sociale.

În ultimii ani, în tări cu economie avansată și cu preocupări în testarea calității mediului, albinele au început să fie utilizate în detectarea zonelor poluate. Această nouă utilizare a lor se bazează pe faptul că albinele care au o rază utilă de zbor de 2 km culeg nectar, polen și propolis de la vegetația de pe o suprafața de 1.256 ha. Rezultatele examinării de laborator privind recoltele aduse de albine în stup dă informații asupra gradului de poluare a zonei respective, precum și asupra naturii agenților poluanți.

Deși rolul albinelor în viața omului și în natură este incomensurabil, totuși specia nu se bucură de o atenție pe masură, fapt ușor de observat din scăderea dramtică a efectivelor de albine din țara noastră de la 1.400.000 familii de albine în 1989, la puțin peste 600.000 familii de albine în 2005. De mult ori specia cade victimă unor chimizări neautorizate, neanunțate sau prin utilizarea unor substante de mare toxicitate, aduse fraudulos în țară, fără ca responsabilii de mediu să le declare drept accidente ecologice și să ia măsuri dintre cele mai drastice împotriva celor care le generează.

În asemenea situații albinele mor, iar mediul a încasat o poluare pe care o va transmite omului prin verigile trofice dintre natură și acesta.

Observându-i importanța în natura și rolul de fin detector al calității mediului, anterior apariției poluării alarmante, marele savant Albert Einstein a spus: Dacă ar dispărea albinele de pe suprafața Globului, omul ar mai avea doar patru ani de trăit. Cu cât există mai multă poleniyare, cu atât iarba este mai multă, sunt mai multe animale, mai mulți oameni.

Mierea este definită conform directivei comunitare 74/409/CEE, astfel: Se întelege prin miere acel articol de consum alimentar produs de albinele melifere din nectarul florilor sau din unele secreții ale unor părți vii de plante pe care albinele le culeg, le transformă, combinându-le cu materii specifice, proprii, înmagazinându-l și lăsându-l să se matureze în fagurii din stup.

După natura sursei de cules, mierea poate fi:

Vegetală – florală, estraflorală și de mană provenită din seva plantelor;

Animală – din secreția unor insecte, care trăiesc pe plante, mană de origine animală.

Concentrația nectarului sau a manei în zahăr poate varia între 5 – 90%, în funcție de sursa de cules și evoluția factorilor meteorologici. Albinele sunt atrase de nectarul cu concentratie de 40-50% zahăr.

Mierea extrsă poate fi monofloră sau polifloră din nectarul florilor, trebuie sa aibă următoarele caracteristici:

Culoare, gust, aromă și consistență specifice resursei melifere de la care provine;

Greutatea specific să fie de 1,417;

Apă 17- 20%;

Substantă uscată 80 – 83%;

Monozaharide (glucoză și fructoză) 70 – 75%

Dizaharide (zaharoza, maltoza, izomaltoza etc.) 5% pentru mierea florală și 10% pentru mierea de mană;

Proteinele 0,15 -0,70%;

Săruri minerele: potasiu, fosfor, clor, sulf,calciu, magneziu, fier, siliciu, aluminiu, bor, crom, cupru, sodiu, litiu, nichel, plumb, staniu, zinc, osmiu;

Enzime;

Vitamine: tiamina, piridoxina, acidul nicotinic, riboflavina, acidul patotinc, vitamina k etc.;

HMF (hidroxil-metil-furfurol) maxim 1,5 mg /100g;

Indice diastazic minimum 10,9;

Adaosuri de falsificare ( glucoză,amidon, zahăr,dextrine) absente total.

În funcție de modul de prelucrare, mierea de albine se clasifică în:

Miere de fagure

Miere obținută prin scurgere liberă

Miere obținută prin centrifugare

Substanțele biologic active conținute de miere îi conferă acesteia o pluritate de efecte cu acțiuni terapeutice globale, dintre care: trofice, fortifiante, tonice, cicatrizante, conservante, protective antigerminative, nutritive, hemostatice, regeneratoare.

PRO – BEE este o afacere abia aparătă pe piată, inițial, se va concentra pe vânzarea cu amănuntul: Mierea Polifloră, Mierea de Salcâm, Mierea de tei, Mană de pădure, Mierea de zmeură, Propolis șî Veninul de albine.

1.6.1. Mierea Polifloră

Mierea Polifloră – este o miere cu nuanțe de chihlimbar, cu un parfum deosebit, puternic, ce scoate în evidență multitudinea de arome diferite de polen. Mierea polifloră din Podișul Transilvaniei este deosebită de cea din alte zone ale țării: ea nu este un amestec din mai multe sortimente, ci o miere aparte, obținută de

albine din varietatea florilor de câmp care se găsesc din abundență doar pe renumitele "fânețe" din Moldova. [ ]

Varietatea polenului din care provine, îi conferă acestui sortiment și un conținut bogat în vitamine (B1, B2, B3, B5, B6, vitamina C, vitamina K etc) și minerale (Ca, Mg, Fe, Bor – ajută la sintetizarea vitaminei C), fiind recomandată în alimentația copiilor și a vârstnicilor.[]

Datorită cantității sporite de hormoni pe care aceasta îi conține, ajută la vindecarea rapidă a rănilor și arsurilor. Rănile bandajate imediat cu miere se vindecă ușor, fără infecții și cu mai puține cicatrici decât în cazul altor tratamente.[ ]

1.6.2. Mierea de Salcâm

Mierea de Salcâm – este ușor de recunoscut după culoarea sa alb-gălbuie, luminoasă și transparentă, cu un miros plăcut de floare de salcâm. Este considerată miere de calitate superioară, fiind singurul sortiment care nu cristalizează.[ ]

Este recomandată pentru tratarea insomniilor și calmarea sistemului nervos (în amestec cu lapte sau ceai – pentru copii, sau cu whisky – pentru adulți). [ ]

Administrarea sa este recomandată copiilor bolnavi, și poate fi utilizată pentru recăpătarea apetitului, deoarece glucoza din miere este direct absorbită în sânge. [ ]

Acest sortiment de miere este preferat în special de copii pentru că are un gust ușor dulce și nu are o aromă atât de puternică ca alte sortimente. [ ]

1.6.4. Propolis

Propolisul este un amestec de substanțe rașinoase naturale, ceara vegetală și ceara de albine, colectat de albine din mugurii, scoarța și ramurile unor arbori, arbuști etc., în scopul protejării coloniei împotriva bolilor și inamicilor naturali.[]

Compoziția naturală a propolisului constă din flavonoizi, compuși fenolici, aldehide aromatice, cumarine, vitamine și elemente minerale, care conferă produsului excelente proprietăți menite să asigure menținerea bunei funcționalităti a organismului.[ ]
Propolisul are proprietăți antiinflamatorii, antioxidante,antimicrobiene, cicatrizante, anestezice locale, cicatrizante, etc. Ca și mierea, propolisul a fost cunoscut înca din antichitate și este actualmente utilizat în întreaga lume ca remediu de uz intern (diabet, cancer, reumatism, afecțiuni cardiovasculare, bronhopulmonare și hepatice) și extern (afecțiuni dermatologice, arsuri, rani etc.). [ ]

Lipsa sa de nocivitate a atras atenția și interesul specialiștilor din nutriție și terapeutică, fiind actualmente considerat unul dintre cele mai interesante și promitătoare resurse naturale ale viitorului. [ ]

1.6.5. Venin de albine

Veninul de albine este secretat de glandele specializate ale albinelor lucratoare și ale matcilor. [ ]

Lucratoarele îl utilizează pentru apararea stupului împotriva intrușilor, iar matcile pentru a-și ucide și elimina rivalele. [ ]

Veninul de albine conține o mare varietate de substanțe-amine biogene, care în ciuda conotației neplăcute asociate denumirii de venin sunt foarte importante pentru organismul uman.[ ]
Efectele veninului de albine sunt cunoscute din vechime, motiv pentru care produsul a fost utilizat în medicina tradițională. [ ]fsdfsddsfdsfsdfsfdsfdsfsfdsfdsdssfffffffffffffffffffffffff
Metode recente de tratament constau aplicarea terapiei cu venin de albine în puncte de acupunctura (apipunctură), în aplicarea de injecții, conform medicinei orientale. Pentru evitarea durerilor asociate tratamentului clasic cu înțepături de albine sau injecțiile, veninul de albine este componentul activ al unor unguente și linimente cu aplicare locală sau tehnici fitoterapeutice. Principalele afecțiuni în care veninul de albine iși probează eficacitatea sunt cele reumatismale, nevralgiile, scleroza multiplă, dar și ca stimulent al sistemului imunitar. [ ]

1.6.6. Mană de pădure

Mierea de mană de pădure provine în cea mai mare parte din sucurile dulci de pe alte părți ale plantelor decât florile (este obținută de pe frunzele de fag, de frasin și de stejar), în amestec cu nectarul florilor din pădure. [ ]

Este o miere foarte închisă la culoare, aproape neagră, cu un gust pronunțat, ușor amărui. Este singura miere care nu coține polen, de aceea se recomandă persoanelor alergice la polen.

Mierea de mană este foarte bogată în proteine, aminoacizi și minerale (Ca, Mg, Fe), de până la 20 de ori mai mult ca alte sortimente, de aceea este indicată consumarea acesteia mai ales de către copii, persoanele anemice și cele aflate în convalescență. Organismul uman asimilează mult mai bine aceste săruri prin alimentația naturală decât prin administrarea sintetică. [ ]

Pentru că are proprietăți revitalizante și energizante este recomandată oamenilor activi și sportivilor. Are proprietăți laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, favorizează eliminarea toxinelor din corp. [ ]

1.6.7. Mierea de zmeură

Mierea de zmeură – face parte dintre așa-numitele soiuri de pădure – este o miere 100% naturală, fără nici un fel de adaosuri de arome, ea fiind obținută de către apicultori, prin plasarea stupilor

lângă culturile intense de zmeură, în perioada de florenscență. [ ]

Are o aromă discretǎ de zmeură, culoare galbenă, cu ușoară nuanță verzuie, roșiatică sau maronie. Parfumul este proaspăt, gustul plăcut și dulce. Se recomandă pentru îndulcirea ceaiurilor folosite ca remediu în stări gripale, tuse și răceală. [ ]

Reglează activitatea ovarelor, previne apariția unor afecțiuni ca osteoporoza, sclerodermia, și este cunoscut ca un element de reîntinerire a tenului, folosit în măștile și tratamentele cosmentice. [ ]

1.6.8. Producția obținută

Ținând cont că o familie de albine produce anual 25-30 kg de miere, 5 g de venin și alte produse nutritive cum ar fi: ceara (800g), polen (3-4 kg), firma PRO – BEE deține 25 de familii de albine, de pe întreaga vatra se vor obține anual în jur de 700 kg de miere, 125 g de venin, 20 kg de ceară și 100 kg de polen. La sfârsitul primului an apicol se va produce 700 kg de miere și 125 g de venin. Dezvoltarea gamei de produse: polen și ceară, reprezintă obiectivul pentru anul 2 de activitate.

Tabel 1.1 Planul de produție al fermei zootehnice

Pentru anul 1 s-au luat în calcul la miere de producția estimata din Certificatul de producător, iar pentru anul 2 au fost luate în calcul pentru fiecare familie de albine producția:

– 28 kg miere/familie

Menționăm ca în primul an cantitatea de ceara obținută de la cele 28 familii albine nu este comercializată, întrucât se asigură fagurii necesari creșterii numărului de albine, respectiv creșterea producției și a numărului de UDE-URI.

1.7. Avantajele concurențiale al firmei

2. CERCETAREA DE PIAȚĂ

Producția anuală de miere la nivel mondial se cifrează, în medie, la circa 1,2 mil. tone. Aproximativ o treime din această producție (420 mii tone) sunt comercializate pe piața internațională. Piața globală a mierii a fost estimată să ajungă la 1,9 milioane tone până în anul 2015.

Potrivit estimărilor FAO, cei mai mari producători mondiali de miere, în anul 2012, erau China (367 mii tone), Turcia (81 mii tone), Argentina (81 mii tone), Ucraina (74 mii tone ) și SUA (74 mii tone). România ocupă locul 19 în topul marilor producători, cu o producție de aproximativ 20 mii tone (Tabel 2.1).

Creșterea preferințelor consumatorilor pentru produsele pe bază de miere stimulează extinderea varietăților și sortimentelor de produse alimentare pe bază de miere. Mai mult, mierea conține antioxidanți, minerale, vitamine și proteine, caracteristici care o susțin ca ingredient atractiv comparativ cu îndulcitorii artificiali.

Europa și regiunea Asia – Pacific (inclusiv Japonia) domină piața globală a mierii. Această piață se confruntă, în prezent, cu mari dificultăți legate de pierderea în masă a coloniilor de albine (CDD ‐ Collony Collapse Disorder), cauzată de diverși factori, precum stres, peste și boli. Astfel, începând din anul 2007, piața mondială de miere a înregistrat un deficit de ofertă, acesta fiind determinat de obținerea unor producții foarte scăzute în marile regiuni producătoare, cauzate de o lungă vară aridă în Europa de Est, o secetă prelungită în Australia și declanșarea CDD în SUA, pe fondul creșterii fără precedent a cererii de consum în China și India.

Mierea naturală este clasificată la poziția 0409 în cadrul Sistemului Armonizat de Descriere și Clasificare a Mărfurilor (SA).

Tabel 2.1 Comerțul mondial cu miere în anul 2013

Sursă: ITC/UNCTAD/WTO Trademap, CRPCIS – prelucrare date [5].

Principalele regiuni importatoare de miere sunt Europa (60% din importurile globale), America (20%), Asia (17%) și Orientul Mijlociu (5%). UE și SUA acoperă prin importuri 50% din cererea internă. Până în anul 2002, China a ocupat o poziție de top la exporturile de miere (circa 100 mii tone), însă măsurile anti‐dumping impuse de SUA și suspendarea importurilor de către UE, datorită reziduurilor de cloramfenicol conținute de mierea exportată, au determinat diminuarea exporturilor acestei țări. În general, mierea pentru export este ambalată în rezervoare de 300 kg, pentru sectorul de desfacere cu amănuntul fiind ulterior ambalată în recipiente de dimensiuni variate, în funcție de piața specifică de consum.

Exporturile mondiale de miere s‐au cifrat la circa 1.125 mil. Euro în anul 2013. Primele 10 țări exportatoare au fost China, Argentina, Germania, Mexic, Spania, Noua Zeelandă, India, Ungaria, Canada și Brazilia, acestea cumulând o pondere de 63,8% în totalul exporturilor de miere la nivel mondial. România ocupă locul 13 în topul exportatorilor mondiali, având o pondere de 2,9% în totalul exporturilor mondiale. Valoarea exporturilor de miere ale României s‐a situat la circa 32 mil. Euro, reprezentând o cantitate de 11 mii tone.

Importurile mondiale de miere au totalizat o valoare de 1.129 mil. Euro în anul 2013. Principalele țări importatoare la nivel mondial au fost: SUA, Germania, Marea Britanie, Japonia, Franța, Italia, Belgia, Spania, Elveția și Olanda. Ponderea acestor țări în totalul importurilor mondiale a fost de 75,8% în anul 2013. Ponderea importurilor României în totalul importurilor mondiale este neglijabilă (0,16%), valoarea acestora cifrându‐se la numai 1,795 mil. Euro în anul 2013, reprezentând o cantitate de 880 de tone.

2.1. Descrierea sectorului

2.1.1. Piața mierii în România

Principala caracteristică a pieței românești o constituie faptul că cea mai mare parte a producției revine micilor producători privați, unii dintre aceștia aflându‐se sub umbrela protecționistă a unor procesatori sau asociații comerciale, sau derulând contracte de furnizare cu aceștia. Actualmente, în țara noastră există circa 35 de mii de apicultori, numărul familiilor de albine fiind de aproximativ un milion. Potrivit datelor statistice, circa 70% din producția anuală de miere a României este exportată, dar și exportul este în scădere.

Apicultorii au reușit după 2007 să introducă noi tehnologii în procesul de creștere a albinelor, iar noile norme europene privind tratamentele apicole au adus o îmbunătățire a calității mierii.

Potrivit FAO, producția de miere obținută în anul 2013 se cifrează la 22.222 tone, în creștere față de 2012, când a totalizat 19.937 tone. România are, în prezent, un potențial mare de dezvoltare a sectorului apicol, de circa 1,5 milioane de familii de albine, în funcție de potențialul melifer. În privința efectivelor de albine, România are înregistrate, la finele lui 2012, 1,101 milioane familii de albine, încă sub nivelul anului 1989, când erau înregistrate 1,201 milioane familii albine. În perioada 2009 ‐ 2013, datorită susținerii prin Programul Național Apicol a repopulării șeptelului, a crescut media familiilor de albine/exploatație. Pentru 2013 se estimează o creștere cu 6,5% până la 1,170 milioane familii de albine. Numărul apicultorilor este estimat la 40.000 ‐ 45.000, față de 80.000 de apicultori în anii ‘80.

Creșterea numărului de familii de albine se datorează accesării fondurilor prevăzute în Programul Național Apicol pentru perioada 2009 ‐ 2013 prin achiziționarea de material biologic necesar repopulării șeptelului apicol, aspect care a dus la înmulțirea și/sau înlocuirea familiilor de albine conform practicilor apicole și, implicit, la obținerea unor stupine mai mari, sănătoase și productive.

Programul Național Apicol a fost aprobat în luna mai 2010 și conține tipurile de activități care pot fi finanțate și condițiile de

acordare a sumelor pentru apicultorii organizați în asociații de crescători de albine, uniuni apicole, cooperative sau grupuri de producători. Ajutorul financiar se acordă pentru obținerea unor produse apicole de calitate, pentru profilaxia și combaterea varoozei, dar și pentru repopulare. Comisia Europeană participă la finanțarea acestor măsuri cu până la 50% din cheltuielile efectuate de România pentru fiecare acțiune, excluzând TVA.

Tabel 2.2 Producția de miere a României, 2009 ‐ 2013

Sursa: FAOSTAT [28].

România ocupă locul 3 în Uniunea Europeană la producția de miere (după Spania și Germania) și locul 4 în ceea ce privește numărul de stupi (după Spania, Polonia și Grecia).

Producția de miere se obține în zonele muntoase ale României într‐un procent de 20 ‐ 25% din totalul producției naționale. În anul 2013, producția de 22.222 tone a fost obținută de la 1,1 milioane familii de albine putem observa în tabelul 2.2. Estimările pentru anul 2011 indică o producție de 20.000 tone în condițiile de vreme favorabilă.

În ultimii ani, numărul apicultorilor ecologici a crescut la peste 1.000, cu o producție de circa 3.000 de tone, care merge aproape în totalitate la export. Dacă în 2005 erau înregistrați 132 de producători de miere de albine certificați în agricultura ecologică, în 2011 s‐a ajuns la 584 de producători, 15 proce‐ satori, 22 de comercianți, un importator și 8 exportatori. În 2012 erau înregistrați 1018 apicultori ecologici, producția estimată fiind de 3.200 de tone, raportat la 2.357 de tone în 2011.

În privința consumului de miere, România este printre țările cu cele mai scăzute consumuri din Europa, deși s‐a înregistrat o creștere, în ultimii ani.

Astfel, în ultimii 20 de ani, consumul de miere a înregistrat o creștere de aproape 10 ori, de la 50 ‐ 60 de grame pe locuitor, la 400 ‐ 600 grame în prezent. Cu toate acestea, românii consumă încă foarte puțină miere, față de țările occidentale, care înregistrează și 4 ‐ 5 kilograme anual.

În ultimii doi ani, însă, consumul aproape s‐a dublat pe fondul proliferării produselor naturiste pe bază de miere. Consumul de miere a crescut în ultimul an de la 100 grame/cap de locuitor, în 2010, la cel mult 200 de grame, în 2011 și ar putea să crească în continuare prin aplicarea legii privind distribuirea de miere în școli.

În prezent, consumul individual de miere în România este de 300 ‐ 400 de grame, comparativ cu 5 kg în Danemarca, 1,5 ‐ 2 kg în Germania, 1,5 kg în Olanda și Belgia și peste 600 g în Ungaria. Dacă în următorii 10 ani consumul de miere ar crește de trei ori, piața internă ar putea consuma toată producția autohtonă de miere.

Tabel 2.3 Prețurile pentru miere la producător în România, 2008 ‐ 2012

Sursa: FAOSTAT [28].

Cu un consum anual de circa 300 ‐ 400 grame pe an pe cap de locuitor, este explicabil de ce o mare parte din producția românească de miere merge la export, unde și prețurile obținute sunt mai mari, nu doar raportat la piața internă, ci și față de ce obțin apicultorii din alte țări la extern. Așa se face că circa 60% din producție este livrată la export, cu prețuri situate între 2,4 ‐ 3,5 euro pe kilogram în funcție de tipul de miere, polifloră sau de salcâm, principalele destinații fiind Germania, Marea Britanie, Italia, Franța, precum și SUA, Canada, Japonia sau China (Tabel 2.4).. Din păcate, mierea locală se exportă mai mult în vrac, fiind folosită de multe ori la cupaje (amestecuri) de procesatorii din afară. Fenomenul se întâmplă și în România, dar este vorba de mierea adusă din China, la un preț reprezentând doar un sfert din cel cerut de apicultorii români, sau din Argentina.

2.1.2. Comerțul internațional cu miere al României

În perioada 2009– 2013, comerțul cu miere al României a înregistrat un puternic trend ascendent, susținut exclusiv de evoluția exporturilor.

Astfel, dacă în ultimii 5 ani, cererea globală de miere a cunoscut o rată medie de creștere anuală de 16%, exporturile românești de miere au crescut, în medie, cu 30%.

Valoarea exporturilor de miere realizate de România s‐a refăcut puternic în anul 2010 după un declin abrupt de 27% la nivelul anului 2010, ajungând la circa 32 milioane euro (Tabel 2.4). În ciuda acestei reveniri, valoarea exporturilor a înregistrat o creștere modestă în anul 2013 comparativ cu anul anterior (+5%). Cu toate acestea, România se menține în topul primilor 15 furnizori de miere la nivel global prezentați în tabelul 2.5.

Sursa: ITC/UNCTAD/WTO Trademap, CRPCIS – prelucrare date [5].

Principalele piețe de desfacere a exporturilor românești de miere sunt piețele europene, precum Germania, Marea Britanie, Italia, Austria și Polonia (peste 90% din exporturile românești).

În funcție de rata medie de creștere anuală a cererii pe piețele de export ale României (calculată pe baza celor mai recente date disponibile pentru perioada de analiză) și valoarea exporturilor realizate, piețele de desfacere a exporturilor românești de miere pot fi clasificate în 4 categorii:

Piețe cu tendință de creștere a cererii din România: Germania, Marea Britanie, Italia, Austria, Polonia, Franța, SUA, Rep. Cehă, Canada, Elveția, Luxemburg, Suedia;

Piețe cu tendință de stagnare a cererii din România: Spania, Japonia, Belgia;

Piețe cu tendință de scădere a cererii din România: Grecia, Ungaria, Singapore;

Piețe noi cu potențial ridicat pentru exporturile românești: Slovacia, Israel, China, Danemarca, Kuweit.

Table 2.5 România – Exporturile de miere in anul 2013

nu a importat din România în perioada 2010 – 2011;

nu a importat din România în anii 2009 și 2011;

importă din România din anul 2013.

Piețe de export cu cerere în creștere, în perioada 2009 ‐ 2013;

Piețe de export cu cerere stagnantă, în perioada 2009‐ 2013;

Piețe de export cu cerere în scădere, în perioada 2009 ‐ 2010.

Sursa: ITC/UNCTAD/WTO Trademap, CRPCIS – prelucrare date [5].

Importurile de miere ale României sunt extrem de scăzute comparativ cu cele al marilor consumatori mondiali. Cu toate acestea, în perioada 2009 – 2013, importurile de miere ale României au înregistrat o creștere exponențială atât în termeni valoric, cât și în termeni cantitativi în tabelul 2.5. În consecință, deși volumul importurilor de miere pe piața românească s‐a situat la numai 21 tone (35.000 euro, în termeni valorici), la finele anului 2010, acesta înregistra o creștere la peste 800 tone (circa 1,1 milioane euro).

Table 2.6 Furnizorii de miere pe piață românească (1000’ Euro's)

Sursa: ITC/UNCTAD/WTO Trademap, CRPCIS – prelucrare date [5].

2.1.3. Susținerea sectorului apicol pe plan intern și internațional

Susținerea și relansarea sectorului apicol românesc este necesară întrucât vizează și sectorul din aval prin ocuparea forței de muncă ce condiționează și prelucrează produsele apicole destinate asigurării fabricării unor preparate pe baza acestor produse de larg consum, precum și rețeaua comercială prin care se desfac aceste produse.

Programele de susținere a sectorului apicol au în vedere atingerea următoarelor obiective:

Ameliorarea genetică a rasei de albine autohtonă și a ecotipurilor sale prin intensificarea aplicării măsurilor din programul național de ameliorare a albinelor și de producere de mătci ameliorate;

Respectarea și realizarea programului de ameliorare a albinei românești, concomitent cu întreținerea și revigorarea colecțiilor de material biologic apicol din cadrul patrimoniului genetic;

Elaborarea unor politici pentru îmbunătățirea și extinderea resurselor melifere naturale și cultivate din fondul agricol și silvic cu soiuri și varietăți de plante cu potențial ridicat;

Elaborarea de noi tehnologii de prelucrare, conservare, ambalare a mierii și a celorlalte produse apicole, precum și diversificarea sortimentelor de miere românească.

Sectorul apicol necesită unificarea și alinierea standardelor de producție și calitate la nivel național la standardele europene. Date fiind condițiile naturale diferențiate din țările europene, principalii producători vor influența considerabil nivelul producției de miere al UE.

Comerțul internațional și schimburile comunitare de albine și produse apicole reprezintă procese complexe, în funcție de originea și utilizarea diferită a acestora. Comerțul cu albine, principala cauză a răspândirii bolilor specifice sectorului apicol, este foarte dinamic însă nu este reglementat suficient. Certificatele veterinare sunt solicitate atât pentru albine, cât și pentru ceară, dar nu și la importul de miere și polen în scopul utilizării apicole a acestora. Țara de origine și statusul sanitar în ceea ce privește infestarea cu AFB, EFB, varoză, acarioză, nosemoză și alte peste ar trebui avute în vedere la eliberarea certificatelor veterinare.

În data de 14 septembrie 2010, Comisia Europeană a aprobat Programul de îmbunătățire a producției și comercializării produselor apicole prezentat de România în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului și de stabilire a contribuției Uniunii la acest program.

Acțiunile aprobate în Programul național apicol pentru perioada 2011 – 2013 pentru care se acordă ajutor financiar sunt:

Tipărirea și multiplicarea Ghidului de bune practici pentru apicultură și a materialelor informative;

Achiziția de medicamente, produse biologice și suplimente nutritive folosite în tratarea varoozei în apicultura convențională și în apicultura ecologică;

Achiziția de mătci, roi la pachet, roi pe faguri și familii de albine pentru refacerea șeptelului apicol;

Realizarea și implementarea Programului Național de Management al Resurselor Melifere (PNMR) de origine silvică și al culturilor entomofile sub aspectul eficientizării stupăritului pastoral din România;

Achiziția de stupi în vederea reformării stupilor uzați deplasați în pastoral.

Efectuarea analizelor fizico‐chimice ale mierii care atestă calitatea acesteia.

Acțiunile din Programul Național Apicol sunt finanțate de Comisia Europeană în proporție de până la 50% din cheltuielile efectuate de România pentru fiecare acțiune accesată, excluzând TVA.

Contribuția Uniunii Europene la Programul de îmbunătățire a producției și comercializării produselor apicole este aprobată prin Decizia Comisiei din 14.09.2010, iar cursul Euro este stabilit de Banca Centrală Europeană la data de 29.12.2009 la valoarea de 4,2325 lei, conform art.11 al Regulamentului (CE) nr. 1913/2006 al Comisiei privind normele de aplicare a regimului agro‐monetar pentru moneda Euro în sectorul agricol și modificarea unor regulamente.

Beneficiarii Programului național apicol sunt apicultori, persoane fizice sau juridice, persoane fizice autorizate organizate în asociații de crescători de albine, federații, uniuni apicole, cooperative agricole sau grupuri de producători recunoscute, conform legislației în vigoare.

2.1.4. Analiza Swot a sectorului apicol românesc

În ceea ce privește analiza SWOT a pieței românești, aceasta relevă următoarele aspect din tabelul 2.7:

Tabel 2.7 Analiza Swot a sectorului apicol românesc

* miere cu bucăți de fagure; lichioruri; gemuri și dulcețuri; miere cu fructe, alune, nuci, semințe; miere cu polen și propolis; pastă de miere pentru tratamentul leziunilor externe; jeleuri din miere; caramele; nuga; turtă dulce; marțipan; miere uscată, etc.

Piața globală a mierii a parcurs o perioadă de relativă stagnare a cererii de consum, chiar cu o ușoară tendință de scădere. În acest context, ritmul de creștere a cererii valorice (16%) a depășit cu mult ritmul de creștere a cererii cantitative (1%), astfel că se poate aprecia că piața mierii a evoluat ascendent mai mult prin prisma majorării prețurilor practicate în cadrul schimburilor comerciale. Valoarea importurilor globale de miere s‐a situat la peste 1.100 milioane Euro în anul 2010, marcând o creștere medie anuală de 17% în ultimii 5 ani. În același timp, volumul importurilor mondiale de miere a marcat o creștere modestă, de numai 3%.

Principalele țări importatoare la nivel mondial, în anul 2010 au fost: Germania, SUA, Marea Britanie, Japonia, Franța, Italia, Belgia, Olanda, Spania și Elveția. Ponderea acestor țări în totalul importurilor mondiale a fost de 75% în anul 2010. Cei mai mari furnizori de miere sunt Argentina, China, Germania, Mexic și Brazilia, România ocupând locul 13 în topul primilor 20 mari exportatori de pe piața internațională, cu o pondere de 2,9% în totalul exporturilor globale din anul 2010.

În funcție de rata medie de creștere anuală a cererii pe plan mondial, calculată pe baza celor mai recente date disponibile, piețele cu potențial de absorbție a exporturilor românești de miere pot fi clasificate în trei categorii:

Piețe cu creșteri medii anuale de peste 50%: Croația, Federația Rusă, Indonezia, FYR Macedonia, Ucraina, Letonia, Belarus, Mexic, China, Lituania, Vietnam;

Piețe cu creșteri medii anuale de 20 – 50%: Bulgaria, Polonia, Bahrain, Estonia, Australia, Filipine, Mauritius, Tunisia, Thailanda, India, Mongolia, Belgia, Cipru, Kazakhstan, Argentina, Suedia, Israel, Finlanda, Algeria, Italia, Hong Kong, Malta, Malaysia, Coreea de Sud, Austria, Macao;

Piețe cu creșteri medii anuale de 0 – 20%: Maroc, Elveția, Norvegia, Franța, Maldive, Germania, Singapore, Olanda, Portugalia, Danemarca, Slovenia, Muntenegru, SUA, Japonia, Bosnia‐ Herțegovina, Ecuador, Yemen, Marea Britanie, Spania, Slovacia, Rep. Cehă, Islanda, Irlanda, Oman, Canada, Iordania, Luxemburg, Arabia Saudită, Grecia, Taiwan, Kuweit, EAU, Africa de Sud.

Există, de asemenea, potențial de consolidare a principalelor piețe de desfacere europene, precum Italia, Belgia, Austria, Polonia, Suedia și Finlanda, dar și de pătrundere pe noi piețe de export, precum țările baltice (Letonia și Lituania), care înregistrează, în prezent, o creștere semnificativă a cererii de import.

În ceea ce privește accesul exporturilor românești pe potențialele piețe terțe, este de reținut faptul că, majoritatea țărilor extra‐comunitare cu potențial de absorbție aplică taxe vamale de import la mierea originară din Uniunea Europeană.

2.2. Analiza potențialilor de clienți

Dezvoltarea pieței de miere românească este posibilă, pe de o parte, prin penetrarea piețelor externe, și, pe de altă parte, prin stimularea consumului intern. Mai mult de jumătate din mierea produsă în România este vândută pe piețele externe, cu toate acestea, prețul de vânzare este încă redusă, datorită vânzării en gros. Strategiile de management trebuie să se bazeze pe creșterea calității produsului (controlul calitatii, respectarea normelor, certificare, promovare), pe o mai bună poziționare pe piața cu amănuntul și pe îmbunătățirea imaginii produsului. În plus, stimularea consumului de miere interne ar trebui să fie ghidat de strategii derivate din familiaritatea cu caracteristicile de acest consum.

Mierea este un produs universal și poate fi consumată de oricine, fără limită de varstă, pregătire fizică, sex, etc, se comercializează la un preț accesibil atât populației cu venituri mici cât și mari. Segmentul țintă al firmei PRO-BEE este reprezentat de populația cu venit mediu, vârsta medie și înaintată, care este preocupată de un mod de viață sănătos, consumatorii de produse ecologice. Veninul de albine este destinat firmelor farmaceutice și cosmetice din România care se specializează în producția de medicamente, creme pentru piele, îngrijire corp, profilaxie boli cum ar fi astmul, bronșita, reumatism etc.

Cei mai mulți cumpărători se înregistrează în mediul urban. Practic oricine poate să achiziționeze acest produs. Determinarea criteriilor psihografice este cel mai important aspect în cadrul comunicării cu publicul țintă. Între aceste criterii se disting stilul de viața și personalitatea.

În aria de cuprindere a pieței din Bacău, se poate identifica un ansamblu de persoane, cu nevoi diferite, dorințe diversificate, care reprezintă populația totală. O parte din această populație este formată din consumatori, care se desprind de restul populației prin faptul ca au adoptat o anumită atitudine față de un produs, fie că l-au adoptat deja, fie că îl vor adopta în viitor. Cealaltă parte din populația totală poartă denumirea de nonconsumatori, care pot fi absoluți și relativi.

Nonconsumatorii relativi sunt reprezentați de cei care nu consumă produsul în momentul de față, ar avea nevoie de el, dar nu-l consumă încă, din motive conjuncturale sau subiective: fie nu au bani, fie nu au aflat de existența produsului, fie au substituit produsul cu altceva, deoarece nu sunt convinși de utilitatea și calitatea lui, fie că pur si simplu nu vor.

Nonconsumatorii absoluți sunt persoanele care nu vor cumpăra sau utiliza niciodată produsul, deoarece nu percep utilitatea produsului.

Mierea de albine este căutată de toate categoriile de consumatori, produsele lor se adresează tuturor oamenilor: copiii consumă datorită gustului dulce, iar cei mai în vârstă o preferă datorită proprietăților curative, pe care le are. Deși are o gama largă de consumatori, cererea de miere de albine este o cerere relativ elastică, variază direct proporțional cu venitul deoarece pe piață există înlocuitori, mai puțin sănătoși însă mai accesibili ca preț.

Clienții noștri poat fi împărțiți în mai multe grupuri țintă pentru vanzarea produselor apicole: distribuitori en gros și cu amănuntul, precum și cumparatori individuali.

2.2.1. O cercetare despre tipurile de miere care sunt cele mai utilizate

Pentru a determina cu ce tip de miere vom începe în primul an de activitate PRO – BEE a participat la Târgul Bio Expo- Târgul regional de produse ecologice, naturale și tradiționale la Centrul De Afaceri Si Expoziții Mircea Cancicov Bacău (Figura 2.1și Figura 2.4), am făcut un studiu de piață despre tipurile de miere care sunt cele mai utilizate de către românii care trăiesc în orașul Bacau și mai ales pentru a face firma cunoscută pe piață.

Figura 2.1 SC CENTRUL DE AFACERI ȘI EXPOZIȚIONAL BACAU

Metodele de cercetare utilizate pentru a studia percepția consumatorilor cu privire la tipurile de miere produse de PRO-BEE au fost atât cantitative și calitative. Ca o metodă de cercetare cantitativă, a fost folosită ancheta sociologică. Volumul eșantionului a fost de 1449 respondenți, 70% din mediul urban, iar 30% din mediul rural. Eșantionul de cercetare a fost una probabilistică aleator, mărimea orașului și nivelul de dezvoltare socio-economică pentru zona rurală. Marja de eroare a eșantionului este de + / -2.6 %. Chestionarele au fost aplicate în cursul lunii semptembrie, 2014. Întrebările au fost structurate în mai multe categorii, după cum urmează: întrebări privind percepțiile legate de mierea produsă de PRO-BEE și alte produse apicole, întrebări cu privire la caracteristicile consumatorului și obiceiuri de consum, alături de întrebări socio-demografice.

Datele colectate au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS (Statistical Package for the Social Sciences) este unul dintre cele mai utilizate în analiza statistică a datelor. În scopul de a arăta rezultatele detaliate, metodele cantitative au fost completate de o cercetare calitativă. Ca atare, în perioada 12-14 septembrie 2014, în cadrul programului Life Bio – Alimentație pentru o stare de bine și habitat armonios și sănătos, care a avut loc în timpul târgului, au fost efectuate degustari de cinci tipuri de miere produsă de Pro- albine, și anume pentru: : miere polifloră, miere de salcâm, miere de tei, mană de padure, miere de zmeură, miere de floarea soarelui, miere de cimbrișor.

Vizitatorii târgului au analizat cinci eșantioane de miere și au răspuns la întrebările referitoare la culoare mierii, consistența mierii, mirosul mierii și gustul de miere. Răspunsurile au fost clasificate pe o scară de la 1 la 5, de la "Îmi place cel mai mult" pâna la "Nu-mi place". Este important să menționăm că rezultatele analizei senzoriale sunt bazate pe opinii ale unui număr limitat de consumatori, datele nu a putut fi considerate reprezentative din punct de vedere statistic pentru întreaga populație conform studiului, din orașul Bacău. Rezultatele cercetării calitative au fost folosite doar pentru a fi în măsură să decidem cu ce tip de miere ne va lansa în primul an de funcționare, urmând ca în următorii ani să lansăm celelalte produse apicole.

Studiul Cantitativ:

Două dintre afirmațiile cu privire la percepțiile privind mierea de albine în care respondenții sunt de acord sau nu sunt de acord cu, sunt: Toate tipurile de miere produse de PRO – BEE nu sunt foarte calitative, și Toate tipurile de miere produse de PRO-BEE sunt la fel ca produsele concurenților – în ceea ce privește calitatea, (Figura 2.2).

La nivelul populatiei investigate, există o structură opțional relativ omogenă în ceea ce privește calitatea mierii de albine produse de PRO – BEE. Ca atare, doar 8% dintre respondenți sunt de acord că toate tipurile de miere produse de PRO – BEE nu sunt foarte calitative și doar 9% sunt de acord că toate tipurile de miere produse de PRO – BEE sunt la fel ca produsele concurenților – în ceea ce privește calitatea. Majoritatea respondenților (75%, respectiv 74%), nu sunt de acord cu aceste afirmatii. Diferența până la 100% reprezintă rata de nici un răspuns.

Figure 2.2 Răspunsurile cu privire la percepția asupra calității tipurilor de miere produse de PRO-BEE.

O altă întrebare din chestionar se face referire la ceea ce vor sa cumpere din următoarele tipuri de miere: miere polifloră, miere de salcâm, miere de tei, mană de padure, miere de zmeură, miere de floarea soarelui, miere de cimbrișor de la firma PRO – BEE.

Răspunsurile la această întrebare evidențiază faptul că cea mai populară miere pe care o doresc să o cumpere este miere polifloră – 80% din respondenți, urmată de miere de salcâm – 70% dintre subiecți și miere de tei – 54% dintre respondenți. Ultimele tipuri de miere pe care doresc să cumpere (și, prin urmare, consumate) sunt: miere de floarea soarelui – 16% dintre subiecții investigați și miere de coriandru – 8% (Figura 2.3).

Figura 2.3 Procentul respondenților care doresc să cumpere cel puțin un tip de miere de la PRO-BEE.

Comparând cu ceea ce doresc să cumpere din tipurile de miere cu caracteristicile socio-demografice, putem afirma următoarele: cei care cumpara miere au un statut de învățământ superior sau un statut ocupațional mai mare, precum și categoria de vârstă medie, care este de

26 – 50 ani.

Figura 2.4 Standul firmei PRO –BEE la Târgul regional de produse ecologice, naturale și tradiționale la Centrul De Afaceri Si Expoziții Mircea Cancicov Bacău.

Studiul Calitativ:

Spre deosebire de rezultatele studiului cantitativ, demonstrând că tipurile cele mai cumpărate de miere polifloră, urmată de mierea de salcâm și mierea de tei, analiza senzorială a subliniat alte preferințe. Consumatorii au arătat că au fost impresionați de tipurile de miere gustate; cele mai apreciate fiind, de asemenea, puțin cunoscute – mană de pădure și miere de zmeura. Acest fapt scoate în evidență încă o dată faptul că mierea produsă de PRO-BEE ar trebui promovată mai mult pentru consumatori.

Studiul a fost realizat cu ajutorul anchetei sociologice și un număr de 1449 de chestionare a fost aplicat, atât respondenți din ​​zona urbană cât și din zonele rurale. Rezultatele arată că cea mai populară mierea în rândul consumatorilor din Bacau este mierea polifloră, urmată de miere de salcâm și mierea de tei. Soiurile de miere cel mai puțin achiziționate (și, prin urmare, mai puțin consumate) sunt miere de floarea-soarelui și miere de cimbrișor. O analiză mai profundă a tipurilor de miere cele mai cumpărate, conduce la următoarea concluzie: mierea este cumpărată de către persoanele cu studii superioare sau de cei cu statutul ocupațional ridicat, precum și, de asemenea, în funcție de categoria de vârstă medie (26-50 ani). Rezultatele cantitative ale studiului au fost completate de o analiză senzorială, bazate pe utilizarea anumitor soiuri de miere – miere polifloră, miere de salcâm, miere de tei, mană de padure, miere de zmeură, miere de floarea soarelui, miere de cimbrișor. Rezultatele au arătat că produsele pe care vrem să le lansam pe piață în anul 3 (mană de padure și miere de zmeură) sunt de fapt foarte plăcute pentru consumatori.

În România, există foarte multe sortimente de miere, dar majoritatea consumatorilor cumpere doar câteva soiuri: miere polifloră, miere de salcâm și miere de tei. Mierea de floarea soarelui și miere de cimbrișor sunt vândute în străinătate, în special în Germania, unde aceste soiuri sunt foarte apreciate. Un alt motiv pentru care mai multe soiuri (miere de floarea-soarelui și miere de cimbrișor) nu sunt consumate de consumatorii din orașul Bacau, se bazează pe lipsa de informații din cauza lipsei de promovare a strategiilor de pe piața românească.

Majoritatea celor care nu au cumparat miere in ultimul an (83 % ), au declarat ca aceasta are origine autohtona, și numai 6% au cumparat mierea din alte țări. Nivelul de educație și ocupația sunt principalele caracteristici care influențează comportamentul de consum de miere.

2.2. Analiza potențialilor de clienți

Creșterea albinelor este o ramură cu tradiții în România, pe piață există numeroși producători cu prețuri competitive și sortimente variate. În România există 1,3 milioane familii de albine, iar potențialul de dezvoltare este să se ajungă la 1,5 milioane familii.

Din totalul producției de 21 mii tone, jumătate este reprezentată de mierea polifloră, mierea de salcâm – 35%, iar cea din urmă mierea de tei – 15%. Concurenții principali în producția veninului de albine pe piața românească sunt: Florissa, Wihelm Tartler, Apicola care au capacitate considerabilă și tehnologii pentru creșterea acestei ramuri.

Figure 2.5 Tipurile de miere

În prezent, în România sunt înregistrați la nivel național circa 50.000 apicultori, numărul total de familii de albine fiind de peste 1.200.000. Principalele orașe unde se regăsesc cele mai multe familii de albine sunt: Mureș, Vâlcea, Bihor și Arad. Concurenții principali pe piața română sunt: ApiHoney, Apidava, Apicola Pastoral Georgescu, Apimond și Akybud.

Putem vorbi de o piață care nu este încă dezvoltată, cererea este întotdeauna în creștere datorită faptului că produsele din miere au o valoare nutritivă foarte mare. Creșterea albinelor se demonstrează astfel o afacere cat se poate dedurabilă, cu mari șanse de reusită, avînd în vedere că randamentul melifer al Romaniei este de aproape 1.800.000 de familii de albine, iar in prezent nu exista mai mult de 1.200.000. Piața locală are potențialul de dezvoltare pentru că media consumului de miere estemai mică decât în occident.

Concurenții principali sunt:

Magazine și supermarketuri locale unde se poate cumpăra produse de miere;

Apicultori locale care comercializeză în piețe locale.

 2.3.1. Analiza principalelor concurenți

In tabelele 2.8; 2.9; 2.10, voi prezenta descrierea afacerilor principalilor concurenți și analiza strategiilor lor, identificarea zonele unde sunt cele mai vulnerabile, aceasta se poate face prin examinarea punctele slabe și punctele forte ale concurenților. Punctele slabe si punctele forte ale unui concurent se bazează de obicei pe prezența și absența principalelor avantaje și abilitățile necesare pentru a concura pe piața.

Table 2.8 Descrierea afacerii – Apidava

Obiectivele companiei sunt: Investirea în cumpararea unor concurenti cu cote de piată mai mici si ocupara unui segement mai mare de piată. Concentrarea pe un perimetru mai mare pe piața internă, introducerea unor politici de marketing care să ridice consumul de produse apicole în rândul românilor, ca o alternativă sănătoasă la consumul de dulciuri contraindicate, ceea ce ar conduce în timp la o acțiune generalizată de creșterea consumului național de produse pe bază de miere.

Punctele tari ale Apidavei sunt:

Deținerea unei linii de prelucrare tehnologice și ambalare performante, ceea ce a condus la micșorarea costurilor asociate cu producția finală, prin optimizarea activitatii; de exemplu: în prezent, compania a dobândit o linie de ambalare miere la stick-uri de 7-8 grame, la fel ca și cele de zahăr pentru ceai și cafea, pentru pieța HoReCa, destinat să crească cota de piață; De asemenea, în ceea ce privește facilitățile, compania a construit o sala nouă conform cerințelor Uniunii Europene, de depozitare a materiilor prime, cu o capacitate de depozitare de 1.000 de tone de miere.

Conform tradiției, firma Apidava profită din plin de reputația românilor în ceea ce privește procesul de fabricare apicolă, această veche tradiție românească în producerea mierii este dovedită până și de frescele de pe vestita Columnă a lui Traian, acest fapt fiind aducător de potențiale oportunități pentru export, ceea ce duce la creșterea vânzărilor.

Punctele slabe ale Apidavei sunt:

Poate fi luat în considerare situația cererii scăzute în produsele apicole existente pe piață românească ceea ce implică îndrumarea producției predominant pentru export, cu asumarea unor riscuri pentru a se extinde;

Nivelul tehnologic bun a firmei Apidava, pe de altă parte, poate însema a fi o pierdere în situația în care producția marchează scăderi majore, costurile unitare crescând, iar costurile cu procurarea noilor tehnologii nu se motivează, și deci nu pot fi amortizate.

Table 2.9 ApiHoney – Descrierea afacerii

Obiectivele companiei ApiHoney sunt:

ApiHoney se va concentra asupra vânzărilor către clienți externi. Cantitatile livrate la export cresc de la an la an, deoarece acestea colectează și produc mai multe produse de miere de albine de înaltă calitate. Creșterea productivității este un rezultat al muncii angajaților cu experiență care se dedică.

Un alt obiectiv este de a deveni profitabili în 5 ani de activitate, fluxul principal de venituri fiind pe piața externă. Acestea vor funcționa pe piata interna, de asemenea,; cantitatile livrate se confruntă cu o creștere lentă și consumul de miere pe cap de locuitor este îmbunătățirea la an la an.

Social, ApiHoney are obiectivul este de a sporii, și, de asemenea, sa creeze locuri de munca pentru locuitorii orașului Mureș.

Un alt obiectiv este de a distribui până la 55 tone de miere în umătorii trei ani, fiind promovat pe piața internațională și internă, sub marca clientului.

Punctele tari ale firmei ApiHoney sunt:

Relații bune cu furnizorii de miere, furnizarea consecventă de miere de bună calitate;

Prețuri relativ mici pentru produsele de miere de la apicultori;

Un climat ideal pentru producția de miere din orașul Mureș;

Accesul la piețele regionale din Europa;

Costurile forței de muncă locale relativ scăzute, experiență în apicultură și producția de miere.

Punctele slabe ale firmei ApiHoney sunt:

Contacte limitate înafară de piața românească;

Nici un magazin local de aprovizionare de stupi, rame sau fundații;

echipa de management neexperimentați;

Alimentarea cu miere inadecvată în present (care a restrâns compania de marketing).

Table 2.10 Apicola- Descrierea afacerii

Obiectivele companiei Apicola sunt:

Diversificarea produselor;

Atragerea de noi clienți;

Realizarea cifrei de afaceri realizată în 2012 de 10.7 mil. Euro, o creștere de 35% față de anii precedenți;

Producția de materiale de instruire pentru apicultură;

Recuperarea investițiilor făcute;

Îmbunătățirea continuă a calității.

Punctele tari ale firmei Apicola sunt:

Produsele sunt 100% naturale;

Gama de produse este diversă;

Produsele nu pierd consistența lor și sunt de bună calitate;

Au un grad foarte ridicat de valabilitate.

Punctele slabe ale firmei Apicola sunt:

Lipsa de materiale promoționale;

Lipsa de investiții pe termen lung;

Lipsa de informare a consumatorilor despre beneficiile produselor pe bază de miere.

2.4. Analiza SWOT

Analiza SWOT a firmei PRO – BEE presupune luarea în calcul a următoarelor componente: Punctele tari (Strengths), Puncte slabe (Weaknesses), Oportunități (Opportunities), Amenințări (Threats). În analiza studiată voi prezenta fiecare dintre aspectele enunțate, dorind să pun în evidență componentele relevante pentru cercetarea mediului de marketing.

PUNCTE TARI

În România, 70% dintre apicultori sunt persoane de peste 50 ani, care locuiesc în mediul în mediul rural și care, practic, au moștenit această meserie de la părinții lor. Firma PRO – BEE are o echipă tânără vine pe piață cu idei inovatoare, potențial de creștere și dezvoltare axându-se pe consumatorul urban. Rețeaua de distribuție cât mai mică, producător – distribuitor (rețele mari de supermarketuri, magazine bio). La ora actuală, sigla care certifică faptul că produsele sunt ecologice este utilizată de un număr mic de producători în România, firma PRO – BEE, va demonstra calitatea produselor prin certificate și atestări la nivel European.

PUNCTE SLABE

Nume necunoscut pe o piața cu tradiții. Concurenți cu o clientelă fidelă, care au o gamă largă de produse apicole (miere, ceara, polen). Produsele ecologice sunt mai costisitoare, și au o pondere mai mică în coșul de consum al populației. Cantitatea totală de miere produsă în primii ani e destul de mică (< 1 tonă), și nu favorizează ocuparea unei părți de piață semnificative. Spre deosebire de concurenții mai vechi pe piață, firma nu are experiență și talentul în vederea previzionării unui an cu recoltă mare, și respectiv producție mare de miere.

OPORTUNITĂȚI

Politicile europene oferă oportunități de dezvoltare tinerilor apicultori prin subvenții, astfel începând cu al doilea an firma va spori producția și sortimentul de produse (lăptișor, ceară, polen). Intrarea în UE influențează pozitiv consumul de produse bio. În medie în spațiul European produsele bio reprezintă 3 – 5% din totalul produselor consumate, în România acesta se situează sub 1%, dar se observă tendința de creștere datorită politicilor de promovare a modului sănătos de viată, protecția mediului etc.

AMENINȚĂRI

Producția variabilă în funcție de factori naturali (clima, precipitații). Astfel în 2009 – 2010 s-au obținut cele mai slabe producții de miere din ultimii 20 de ani din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile. Asociatia Crescătorilor de Albine din România (ACAR) a anunțat ca cu greu s-a depășit pragul de 10.000 de tone de miere.

Productivitatea albineloor e amenințată de boli și maladii sezoniere. Sunt necesare cheltuieli suplimentare cu medicamentele. Variația cursului euro e o amenințare pentru exportul de venin, cu cât cursul scade mai mult cu cât venturile firmei sunt mai mici.

3. STRATEGIA DE AFACERI ȘI PLANUL DE MARKETING

Cererea de miere de albine este o cerere relativ elastică, având o gama largă de consumatori care variază direct proporțional cu venitul deoarece pe piață există înlocuitori, mai puțin sănătoși însă mai accesibili ca preț.

Cantitatea cerută de consumator este determinată de o serie de variabile și anume: prețul bunului solicitat, prețurile celorlalte bunuri, venitul consumatorului, gusturile consumatorului, forțele exterioare controlului uman etc. Aceste variabile sunt sintetizate în funcția cererii care în final este determinată de gustul consumatorului.

O mică parte din consumatori își procură mierea pentru consum direct de la producători; majoritatea o pot achiziționa din supermarketuri. Datorită consumului mediu scăzut de miere în România, frecvența cumpărării acesteia este medie, însă poate varia de la o persoană la alta foarte mult. La fel și cantitatea, aceasta variază în funcție de nevoile, venitul si preferințele consumatorului. Cel mai vândut sortiment este mierea poliflora în procent de 50 %, urmată de mierea de salcâm.

Criteriile principale după care consumatorii aleg marca sunt: prețul (o miere cu un preț foarte scăzut, de cele mai multe ori, nu este naturală, ci conține glucoză industrială), vechimea ei pe piață (în general, producătorii noi pentru a câștiga un anume segment de consumatori pun un preț foarte bun, cu care este imposibil sa nu faci rabat la calitate) și reclamele pe care ceilalți consumatori o fac mărcii respective (pe internet, ziare, prieteni, etc.)

Capacitatea pieței este dată de volumul ofertei, volumul cererii, volumul tranzacțiilor, cota de piață, numărul de consumatori, numărul de clienți și numărul de furnizori. Creșterea preferințelor consumatorilor pentru miere și produsele apicole stimulează extinderea varietăților și sortimentelor de produse alimentare pe bază de miere. Creșterea preferințelor consumatorilor trebuie să îi pună pe gânduri pe marii producători. Astfel, calitatea mierii de albine, minuțiozitatea cu care este prelucrată și efortul depus pentru trebuie să crească direct proporțional cu cerințele și preferințele consumatorului. La momentul actual mierea de albine nu este suficient de promovată și acest lucru duce la pierderea potențialilor clienți.

Datorită faptului că, în România, consumul mediu de miere pe cap de locuitor este foarte scăzut în comparație cu media europeană, producătorii autohtoni încearcă să-și orienteze atenția în special asupra dezvoltării pieței pe cale intensivă, arătând consumatorilor, prin diferite metode, efectele curative ale produselor apicole. Producătorii de miere se pot axa și pe dezvoltarea pieței într-o manieră intensivă, în sensul că există multe persoane care consuma mierea ocazional sau foarte rar, iar prin calitate, evidențierea beneficiilor aduse de miere, promoții și recomandări îi pot determina să mărească consumul.

3.1. Produsul

Apicultura a fost efectuată în România de secole, dar industria are încă un potențial ridicat pentru dezvoltarea în continuare. Inițial, producția de miere a fost și rămâne o sursă importantă de venituri. În ultima vreme, polenizarea fructelor specifice și culturile de câmp a devenit tot mai importante; România având locații bune pentru maximizarea potențialului de producție de albine.

Firma PRO-BEE se specializează în 2 produse de bază – miere și venin, cu perspectiva lărgirii sortimentului pe parcurs. Mierea polifloră, de cea mai înaltă calitate, cea mai cautată pe piața internă. PRO-BEE va oferi pe piața internă și pentru SC.APICOLA SRL produse apicole de înaltă calitate, cum ar fi: miere (extrase, faguri de miere) și venin de albine.

Produsele vor fi ambalate și livrate în diferite forme de la 200 de litri butoaie metalice la 250 ml borcane de miere și 25 ml sticle de venin de albine. Produsul oferit poate fi folosit în mai multe moduri, cum ar fi: suplimente de dieta, ca materie primă în industria cosmetică (loțiuni, creme pentru piele, și balsamuri de buze), industria mobilei (lustruire) și industria alimentară (rețete de prăjituri), etc.

Strategia de produs a firmei PRO-BEE se va concentra pe următoarele:

Întreținerea de înaltă calitate a mierii pure;

Dezvoltarea de diferite opțiuni de ambalare cu amănuntul (inclusiv o sticlă de plastic transparent pentru comercianții cu amănuntul și borcane mici de 200-800 ml (350 de grame la 1200 grame);

Aprovizionarea de 300 de butoaie metalice kg pentru vânzare en-gross pentru clienți comerciali;

Etichete profesionale fiind esențiale și necesare.

Elementul principal al strategiei de produs va fi dezvoltarea unui lanț de aprovizionare sigură și producția în mod constant de înaltă calitate. Acest lucru va susține un avantaj competitiv față de concurenții noștri locali.

3.2. Prețul

Prețul este una din cele patru variabile clasice ale mixului de marketing, care are cea mai mare importanță în activitatea firmei în general, a celei de marketing, în mod special, deoarece el afectează direct și rapid: profitul, volumul vânzărilor, cota de piață și poziția pe care aceasta o ocupă pe piață în complexul economic național. Astfel, prețul ca component de contact și armonizare a firmei cu mediul de afaceri, se adaptează ușor la cerințele segmentelor de piață, stimulându-i pe cumpărători să cumpere.

Prețul stabilit pentru un produs afectează venitul firmei și deci câștigul său. Un preț mai mare va determina sporirea venitului obținut pe unitate, dar va genera reducerea cantității vândute.

La stabilirea prețului produselor firmele ia în considerare :

Prețul bazat pe costul de producție (stabilește prețul pentru un produs estimând costul de producție unitar și adăugând o marjă de profit. În cazul în care se folosește metoda prețului bazat pe cost trebuie să țină seama de toate costurile de producție atribuite producerii bunului respectiv).

Prețul determinat la nivelul stocurilor.

Prețul bazat pe concurență (ia în considerare prețurile concurenței).

Strategia de stabilire a prețurilor de pe piața internă se va baza pe oferirea unui produs de calitate la un preț corect. Cu ambalarea și etichetarea îmbunătățită, acest lucru va fi o ofertă atractivă pentru lanțurile de supermarketuri.

Raportul preț – calitate este rezonabil. Produsele se vor comercializa la prețuri accesibile populației, mierea la prețul mediu pe piață ( aproximativ 4,5 euro kg), și veninul în funcție de cererea și oferta pe piața comunitară ( în medie 60 euro/gram).

3.3. Distribuția

Accesibilitatea produselor e o condiție importantă pentru sporirea numărului de vânzări și cumpărători. Punctele de desfacere trebuie să fie amplasate cât mai aproape de consumatorii finali. Mierea se va comercializa în marile lanțuri de supermarketuri inițial în Bacău (Auchan, Carreffour, Billa).

Supermarketurile sunt localizate în principal în marile regiuni urbane și în stațiuni de vacanță. În timp ce în trecut supermarketurile vindeau în principal produse de primă calitate și importate, aceste magazine au început să țină seama de nivelul vânzărilor în timpul recesiunii puternice din România și deci au început să vândă cu succes produsele fabricate local. Lanțurile de supermarketuri: Auchan și Cora s-au dovedit cu mare succes.

3.4. Promovarea

Produsele firmei se vor promova atât prin mijloace media ( reclame tv , radio, reviste) cât și prin promoții, degustări în supermarket-uri, unde consumatorii vor avea ocazia să testeze și să cunoscă produsele firmei. Se va apela la opinia prescriptorilor, medici, farmaciști cât și vedete, artiști, fotbaliști,etc, prin intermediul cărora se va transmite marele mesaj : Mierea iți dă energie, sănătate și viață!

Promovarea vânzărilor se va face de asemenea cu ajutorul reducerilor de preț care au, în cele mai multe cazuri, efecte psihologice asupra consumatorului, fiind considerate acte de bunăvoință din partea firmei. Foarte populară printre produsele alimentare, este publicitatea la locul vânzării: în supermarketuri există persoane care ne oferă produsul să-l degustăm.

Vom folosi ca tehnică de promovare a vânzărilor, vânzări grupate în special când lansăm un nou sortiment de miere, astfel permițând consumatorului să consume și să îl determine să cumpere ulterior fără rezerve.

Firma va participa pentru promovare la târgurile agroalimentare și târgurile apicole. De la an la an, calendarul târgurilor apicole este tot mai bogat, ceea ce înseamnă ca apicultorii se dezvoltă tot mai mult de la an la an, iar aceste târguri nu sunt destinate doar vânzării de echipamente apicole, ci și consumatorilor de produse apicole care au ocazia să deguste și să cumpere cea mai mare varietate de produse apicole direct de la producători.

Veninul de albine se va promova in preponderență prin reclame on-line, tot prin internediul internet se vor găsi potențialii clieți, firmele farmaceutice și cosmetice europene.

3.5. Capacitate anuală de producție și vânzarea estimată.

Table 3.1 Capacitate anuală de producție și vânzarea estimată.

Cheltuielile luate în calcul pentru fiecare familie de albine sunt de 40 de euro și sunt reprezentate de cheltuieli cu mediamentele și biostimulatorii neesari, cât și cheltuielile cu transportul stupilor în pastoral, respectiv taxele necesare inscrierii ca producător ecologic.

Cheltuielile luate in calcul pentru fiecare familie de albine sunt de 59 de lei si sunt reprezentate de cheltuieli cu mediamentele si biostimulatorii neesari, cat si cheltuielile cu transportul stupilor in pastoral, respectiv taxele necesare inscrierii ca produator ecologic.

Astfel:

Cheltuieli anul 1: 25 fam. albine X 40 euro/fam=1000 euro,

Cheltuieli anul 2: 64 fam. albine X 40 euro/fam=2000 euro,

Cheltuieli anul 3: 64 fam. albine X 40 euro/fam=2460 euro,

TOTAL:

Cheltuieli anul 1: 1000 euro,

Cheltuieli anul 2: 2000 euro,

Cheltuieli anul 3: 2460 euro.

Pentru obținerea veniturilor s-a luat în calcul in primul an de activitate un preț de 4,5 euro/kg miere, 60 euro/kg de venin de albine, în al doilea an vom avea 9 euro/kg ceara de albine și 7 euro/kg polen.

Astfel,

Venituri anul 1: la 25 fam. albine :

700 kg/miere X 4,5 euro/kg miere = 3150 euro,

125 kg/venin de albine X 60 euro/kg venin de albine = 7500 euro,

Venituri anul 2: la 50 fam. albine :

1400 kg miere X 4,5 euro/kg miere = 6300 euro,

250 kg/venin de albine X 60 euro/kg venin de albine = 15000 euro,

40 kg\ceară de albine X 9 euro/kg ceară de albine = 360 euro,

200 kg\polen X 7 euro/kg polen=1400euro.

Venituri anul 3: la 64 fam. albine :

1792 kg miere X 4,5 euro/kg miere = 8064 euro,

320 kg/venin de albine X 60 euro/kg venin de albine= 19200 euro,

52 kg\ceară de albine X 9 euro/kg ceară de albine= 468 euro,

256 kg\polen X 7 euro/kg polen=1792 euro.

TOTAL:

Venituri anul 1: 10650 euro.

Venituri anul 2: 23060 euro.

Venituri anul 3: 29524 euro.

Diferența între producția de miere realizată și comercializată este reprezentată de consumul propriu familal cât și de consumul necesar iernării familiilor de albine. De asemenea, putem constata o creștere previzionată a producției destinată comerializări cu 190% și creșterea cu 12.410 a numărului de UDE în al doilea an de activitate.

4. PLANUL DE OPERAȚIUNI

4.1. Procesul de producție

Referitor la produsele apicole, Uniunea Europeană impune ca acestea să fie cât mai naturale, iar în ele să nu se regăsească reyiduri medicamentoase, reziduuri de la subsțantele de furajare (zahăr) și nici mirosuri caracteristice hranei.

Prin aplicarea tehnologiilor apicole moderne de obținere a produselor furniyate de albine sunt viyate următoarele obiective:

Creșterea productivității muncii;

Reducerea costurilor de producție;

Rentabilizarea activității apicole;

Diversificarea și sporirea producțiilor apicole;

Realizarea de produse apicol ecologice;

Asigurarea protecției sanitar-veterinare a albinelor.

Materializarea acestor obiective se poate realiza prin următoarelor căi:

Folisirea utilajelor performante;

Utizarea unor tehnici speciale și crearea condițiilor de lucru adecvate pentru obținerea produselor ecologice;

Creșterea efectivelor de albine;

Îmbunătățirea materialului biologic;

Stabilirea unui plan sanitar -veterinar specific albinelor, evitându-se folosirea antibioticelor;

Ridicarea gradului de pregătire profesională a apicultorilor;

Stabilirea unui management eficient de exploatare a stupinei;

Pentru a obține miere ecologică este necesar să se respecte următoarele reguli:

Recoltarea mierii să se facă numai în faza de maturitate a aceteia;

Interzicerea hrănirii albinelor cu zahăr prin doparea acestora înaintea culesurilor de producție;

Interzicerea tratamentelor împotriva varoozei în perioada culesurilor de produție;

Recoltarea mierii în spații închise, în condițiii igienice;

Folosirea uneltelor și utilajelor pentru extracție din inox, dezinfectate anterior folosirii lor;

Pastrarea mierii în recipienți de plastic alimentar sau inox;

Depozitarea recipienților cu miere în spații curate, cu temperatura de 16 18 C și 60 umiditate.

4.1.1. Etapele fluxului tehnologic de prelucrare a mierii de albine

Recoltarea și extracția mierii.

Operațiunea de recoltare a mierii începe în faza în care o treime din fagurii de miere sunt căpăciți. Această operațiune se poate executa o dată sau de mai multe ori în urma unui cules, dar ultima recoltare trebuie să se execute cu 1-2 zile înainte de sfârșitul culesului.

Sfârșitul culesului se stabilește după: indicațiile cântarului de control, terminarea înfloririi plantelor melifere și după scăderea activității albinelor ce devin mai irascibile.

Pentru recoltarea mierii, apicultorul, are nevoie de o pernă fenicată, un cuțit de descăpăcit, așa cum este prezentat în figura 4.1 (prima imagine), extractor, sită pentru miere și bidoane pentru păstrarea acesteia.

Albinele sunt înlăturate de pe faguri cu ajutorul periei apicole sau a pernei fenicate. Perna fenicată este folosită la stupii verticali, îndepărtându-se albinele cu ajutorul acidului fenic 5%.

Fagurii se culeg cu atenție, evitându-se stropirea stupilor cu miere, pentru a preveni furtul, apoi sunt puși în lăzile de transport până la locul de extracție. [5]

Extracția mierii, se execută cu ajutorul extractoarelor, procedeul de obținere a mierii prin stoarcere fiind abandonată.

Extractorul centrifugal se prezintă sub diverse forme în funcție de scop, fie pentru o exploatare modestă având doar câțiva stupi sau fie pentru o fimă unde se extrag câteva tone de miere în fiecare an.

La oricare extractor, baza este aceeiași, nu contează dacă extractorul cu patru rame este operat manual sau că cel cu 40 sau 80 de rame este operat electric.

Extractoarele pot fi tangențiale sau radiale. [9]

În extractorul tangențial, ramele sunt puse tangențial față de cilindrul virtual pe care deplasarea coșului le face să-l descrie. Puerea aplicată ramelor este uniformă sau aproape constantă pe toată zona.

Extracția cu ajutorul acestui tip de extractor se face în trei timpi, și anume: în primul timp se extrage sumar mierea de pe prima față la o viteză mică, în al doilea timp se extrage mierea de pe fața a doua iar, în cel de-al treilea timp, se întoarce la prima față pentru a se finaliza extracția.

În extractorul radial, forța centrifugă aplicată ramei diferă progresiv, astfel în vecinătatea axei extractorului aceasta fiind mai mică.

Comparând cele două sisteme, vedem că fiecare prezintă avantajele și dezavantajele sale. Astfel, se observă că extractorul tangențial lucrează mai omogen decât cel radial, dar îl obligă să lucreze de trei ori. Un alt dezavantaj la extractorul tangențial este dat de capacitatea mică de extracție pentru cât spațiu ocupă. Acest tip de extractor este potrivit pentru exploatările mici cu vâscozitate mare și deasemea vom folosi aceată metodă pentru firma noastră.

Extractorul radial prezintă următoarele avantaje: are o capacitate mare, până la 80 de rame, nu necesită reluarea ramelor dar totuși necesită un timp mai îndelungat pentru o extracție totală.

În prezent, extractoarele sunt fabricate din materiale nobile. Folosid inoxul și a materialele plastice alimentare se dă garanția de curățire, igienă și nepoluare cu metale grele.

Forțele centrifuge aplicate mierii aparțin de vâscozitatea acesteia, de temperatură și de conținutul de apă. Pentru a se reduce extracția mierii, este bine să se lucreze la temperaturi ridicate pentru a-i scădea vâscozitatea. O ambianță prea rece ar face extracția dificilă.

Mierea extrasă nu poate fi direct îmbuteliată, prin centrifugare, ci pentru obținerea unei mieri comercializabilă, este necesară purificarea acesteia prin diferite procese. [11]

Figura 4.1 Descăpăcirea și centrifugarea fagurilor, urmate de o primă filtrare.

Condiționarea mierii

Condiționarea mierii constă în procesele la care este supusă mierea pentru a asigura purificarea acesteia. Procesele prin care se realizează aceasta sunt: filtrarea, limpezirea, reducerea conținutului de apă, pasteurizarea și conservarea.

Cristalizarea mierii

Cristalizarea mierii este un proces natural, depinzând de anumiți factori cum ar fi: conținutul de zahăr, temperatură, conținutul de apă și perioada de stocare.

Conținutul în zahăr – Se știe că mierea are un conținut ridicat de zaharuri, în special glucoză și fructoză. Principalul factor al cristalizării îl constituie raportul dintre cele două zaharuri. Astfel, când raportul dintre glucoză și fructoză este de circa 1:1, mierea poate cristaliza într-o lună, iar când raportul este de circa 1:1,5 cristalizarea are loc abia după 2 ani.

Mierea ce conține peste 28% glucoză v-a cristaliza rapid, insă mierea ce conține un procent de glucoză mai mic de 28% , tinde să rămână fluidă.

Dacă mierea de mană are în compoziția sa un procent mai mare de 10% de melezitoză v-a cristaliza, obținându-se așa numita miere ciment.

Unlele sorturi de miere pot cristaliza mai rapid datorită conținutului mai ridicat de glucoză față de cel de fructoză cum apare în cazul mierii de floarea-soarelui, muștar, rapiță, iar unele nu cristalizează timp îndelungat datorită conținutului de fructoză care e mai mare decât cel de glucoză, și anume la mierea provenită de la salcâm, salvie, lucernă, castan comestibil și altele.

Temperatura optimă de cristalizare se află între 10-180C. La temperaturi mai scăzute sau la temperaturi mai ridicate, decât temperatura optimă, procesul de cristalizare este încetinit. La aceste temperaturi mierea cristalizează cu o textură cristalină dură.

Mierea cu un conținut de apă cuprins între 15-18% prezintă o cristalizare optimă, iar mierea cu un conținut mai ridicat sau mai scăzut de apă cristalizează mai lent.Cea mai bună capacitate de a cristaliza o reprezintă mierea cu un conținut de apă cuprins între 17-18%.

Filtrarea mierii se realizează în momentul extragerii mierii cu ajutorul unei

strecurători. Aceasta este formată din două site, prima având ochiuri mai mari pentru a reține impuritățile grosiere iar a doua este mai fină pentru a reține impuritățile mici. Sita este amplasată la robinetul extractorului sau deasupra vasului de recoltare a merii, așa cum apare în figura 4.1 .

Filtrarea se realizează pentru a îndepărta resturile de căpăcele, de eventuale larve sau alte impurități din miere. Filtrarea se mai poate realiza și în momentul când mierea este turnată în maturator.

Limpezirea mierii

Acest proces de purificare a mierii se realizează în vasul maturator prin decantare. În timpul limpezirii, corpurile străine se separă pe baza dimensiunilor, cele mai mici ridicându-se la suprafață, iar cele mai grele se lasă la baza vasului.

Bulele de aer mai mari se ridică la suprafață datorită dinferențelor de densitate între aer și miere. Impuritățile aflate la suprafață se elimină cu ajutorul unei linguri.

Maturatorul este prevăzut cu un robinet, situat la o anumită distanță față de fundul vasului, pe unde se evacuează mierea curată. Mierea se află dedesubtul robinetul maturatorului, se colectează separat, se supune unui proces nou de limpezire.

Durata de limpezire depinde de temperatură și de înălțimea vasului. La un cm înălțime durata de limpezire de la temperatură de 100C este de 150 de zile, la 200C timp de 30 de zile, la 300C timp de 18 ore, la 400C timp de 6 ore, iar in timp de 2 ore la o temperatură de 500C. Cu cât înălțimea maturatorului crește cu atât timpul de limpezire este mai îndelungat.

Deshidratarea mierii

Se știe că valoarea normală a conținutului de apă din miere este de 17-18%. Deshidratarea mierii este procesul prin care se realizează îndepărtarea surplusului de apă din mierea extrasă. Un conținut ridicat de apă duce la fermentarea acesteia. De obicei, deshidratarea mierii se face odată cu procesul de limpezire, în aceleași vase doar menținute în camere încălzite și uscate.

Prin cercetarile sale, Stephen (1941), a arătat că prin deplasarea unui curent de aer printre stivele de depozite cu faguri, la temperatura de 38C, umiditatea de 33%, cu o viteză de 250 m/minut, durată de 12 ore, a diminuat cu 0,7% conținutul de apă din fagurii aproape căpăciți și cu 3,1% din cei necăpăciți.

Pentru deshidratarea mierii extrase se folosesc camere de încălzire care au în principiu circularea aerului cald, relativ uscat, prin termoreglare. Temperatura folosită pentru uscare trebuie să fie cuprinsă între 32-350C și nu trebuie să depășească 380C.

S-a costatat că în timp de 2 zile, mierea încălzindu-se la o temperatură de 35C , dăunează foarte puțin calității mierii, dar dacă timpul de încălzire se prelungește, calitatea mierii se depreciază datorită creșterii conținutului de hidroximetilfurfurol.

Folosind camerele încălzite procesul de deshidratare a mierii este favorizat deoarece mierea cu un conținut ridicat de apă se ridică la suprafața vaselor de păstrare. Prin utilizarea acestei metode s-a constatat căci conținutul apei din miere la suprafață, în timp de 30 de ore, s-a redus cu 1,2%.

Lichefierea mierii

Lichefierea reprezintă fenomenul de trecere a mierii cristalizate în miere fluidă. Acest proces trebuie să fie efectuat numai în unități speciale și sub control de laborator.

Încălzirea este metoda cea mai utilizată, dar conform Codex Alimentarius și a altor regulamente etse interzisă deoarece acest proces de încălzire al mierii poate afecta calitatea acesteia. Prin urmare miere trebuie lichefiată în așa fel încât să se evite daunele ce ar putea fi cauzate de căldură.

Timpul de lichefiere depinde de conținutul de glucoză. Cu cât conținutul de glucoză este mai mare cu atât timpul de lichefiere este mai mare.

Încălzirea mierii la temperaturi ridicate pe o perioadă lungă de timp, poate duce la supraîncălzirea mierii și astfel la distrugerea calității acesteia.

Supraîncălzirea este determinată cel mai ușor prin determinarea conținutului de hidroximetilfurfurol și activitatea enzimatică. S-a impus ca mierea să nu fie încălzită la temperaturi mai mari de 400C. Încălzirea timp de 1-2 zile la o temperatură cuprinsă între 40-500C, nu v-a deterioara calitatea mierii.

Metoda de încălzire a mierii folosită de PRO –BEE este încălzirea pe baie de apă. Din punct de vedere al transferului termic, această metodă este cea mai bună. Se folosesc recipiente de 25kg miere, pe o baie de apă timp de 40-43 de ore.

Pasteurizarea mierii

Prin pasteurizare a mierii se înțelege încălzirea acesteia la temperaturi mai ridicate. Mierea se pasteurizează pentru a se distruge cristalele din miere și anumite drojdii. Procesul de pasteurizare constă în încălzirea mierii la temperaturi ridicate și apoi răcirea bruscă a acesteia.

Într-un pasteurizator mierea lichidă circulă în contracurent cu apa caldă, la o temperatură de 70-780C, se menține timp de 5-6 minute, după care v-a intra în contracurent cu apa rece și se va răci brusc la 420C. Mierea pasteurizată astfel își va păstra fluiditatea tip de cel puțin 6 luni.

Ambalarea mierii

Ambalarea mierii se realizează după terminarea proceselor prezentate mai sus. Alegerea ambalajului pentru miere depinde de motivațiile ordinului tehnic cât și de cel estetic. Se știe că mierea atacă majoritatea metalelor, de aceea mierea este ambalată în vase din aluminiu, sticlă sau alte materiale transparente. Se folosesc de obicei vase transparente deoarece, vasele opace pot ascunde unele defecte ale mierii sau unele falsificări aplicate mierii.

Păstrarea mierii

Mierea poate fi păstrată atât îmbuteliată cât și în vrac. În cazul mierii neprelucrate, păstrarea mierii se face în vrac.

După conținutul de levuri, mierea se păstrează foarte bine în vrac în următoarele cazuri: indiferent de conținutul de levuri, dacă conținutul de apă este sub 17,1 %, dacă conținutul de apă este cuprins între 17,3% și 18% iar levurile nu depășesc 1000/ g, dacă conținutul de apă este cuprins între 18,1% și 19% apă și levurile nu depășesc 10/ g iar, între 19,1% și 20% apă și levurile nu depășesc 1/ g. Miere cu o umiditate mai mare de 20% , indiferent de conținutul de levuri, nu poate fi păstrată în vrac deoarece fermentează și este supusă procesului de degradare. Mierea poate fi păstrată foarte bine în containere, cu condiția ca acestea să fie închise ermetic și să fie confecționate din materiale rezistente la umiditate, și în borcane, cu condiția ca acestea să fie ținute timp de cinci luni la temperatura de 00 C, iar cutiile cu borcane să fie așezate la anumite distanțe pentru a permite trecerea unui curent de aer rece printre ele.

4.1.2 . Producerea, recoltarea și conservarea veninului de albine

Veninul este un produs secretat de glandele de venin ale albinelor lucrătoare. Cantitatea de venin secretată de albine variază în funcție de următoarele aspecte:

Vârsta albinei

Hrană, cantitatea și calitatea ei

Sezon

Astfel, până la vârsta de 6 zile, albinele nu secretă venin. După aceasta, până la vârsta de 15 zile, secreția de venin ajunge de 0,2 mg și, la vârsta de 20 de zile, este de 0,3 mg, după care scade.

Veninul produs de albine poate fi obținut de la aceasta prin intermediul unui aparat, care, mimând prezența atacatorului, determină albinele să se manifeste ca atare și să înțepe sursa de unde vine stimulul. Acest loc este tocmai placa activă a aparatului, care colectează veninul albinelor ce vor înțepe în zona stimului.

Aparatul de recoltat venin este alcătuit din următoarele părți componente:

Generator de impulsuri reprezentat de un aparat electronic;

Sursa de energie electrică de 9 – 12 V;

Conducători electrici;

Placa activă, alcătuită la rândul ei din:

Un cadru de susținere de mărimea ramei de magazin;

Rezintența de 0,5 care înfășoară placa activă de la un cap la altul, cu o distanță între spire de 5 mm;

Folie de plutex, cauciuc natural 100%, care are proprietatea de a nu retine acul albinelor după întepare.

Aparatul poate fi folosit pe toată perioada sezonului activ, cu exceptia perioadelor de cules de producție.

Familiile de albine la care se poate folosi acest aparat trebuie să fie puternice și sănătoase.

Metoda de utilizare a aparatului de recoltat venin, care va fi descrisă, are următoarele avantaje:

Are o productivitate ridicată, deoarece implică un volum de muncă redus, prin faptul că nu eeste necesară supravegherea lui pe perioada cât este introdus în stupi;

Cantitatea de venin recoltată prin această metodă este bună;

Evolutia biologică – productivă a familiilor de albine în care este folosit aparatul nu este afectată;

Aparatul de recoltat venin cu 10 plăci active este utiliyat după cum urmează:

În fiecare familie de albine din grupa de 10 familii (de unde se va recolta venin cu aparatul) este introdusă de câte o placă activă între ultima ramă de hrană și diafragmă;

Plăcile sunt legate în serie prin intermediul unor conducători electrici prevăzuți cu dispozitive de conectare la generartorul de impulsuri, căruia i s-au montat bacteriile. În momentul acționării generatorului de impulsuri, în jurul plăcii active se formează un câmp electromagnetic care declanșează la albine instinctul de apărare prin înțeparea plăcii active, deci a plutexului, fără a pierde acul. Podișoarele și capacele stupilor la care se face recoltarea de venin pot fi puse la loc, fără a împiedica recoltarea.

Aparatul poate fi acționat de câteva ori pe zi câteva secunde, la interval de până la 30 de minute, două zile, după care plăcile active pot fi introduse în alte familii de albine pentru o nouă recoltare de două zile. Astfel, pentru o colectare de venin de pe plăcile active, este necesar ca fiecare dintre ele să fie introdusă în 8-10 familii, câte două zile la fiecare introducere. După această serie de introduceri, plăcile active sunt ținute 72 de ore în condiții de temperatură și umiditate normală pentru uscarea veninului pe sticlă. În continuare, plutexul de pe sticlă se îndepărtează și, după o prealabilă echipare a celui ce colectează veninul, se trece la raclarea veninului cristalizat pe sticlă cu ajutorul unui aparat de ras. Pulberea rezultată în urma raclării este colectată pe un carton de culoare neagră și depozitată într-un vas de sticlă neutră, de culoare fumurie și închisă etanș, cu u dop rodat. Recipientul cu venin se ține în condiții de temperatură și umiditate normală. Vasul trebuie anterior spălat cu alcool dublu rafinat. După colectarea veninului de pe plăcile de sticlă, acestea se curăță cu spirt tehnic. La fel se procedează și cu spirele de pe plăcile active, care se propolizează în timpul folosirii lor în familiile de albine.

Caracteristicile veninului sunt: culoare albă; aspect de pulbere; miros iritant; gust amar; puritate fără impurități; aciditate 4,5-5,5; apă 7%; proteine 65-75%; cenușă 3,5-4; greutate specifică 1,131. Veninul de albine se folosește în industria farmaceutică și în homeopatie

Figura 4.2. Aparatul de recoltat venin

4.2. Achiziții