Structura Externa a Inimii

Cordul este un organ musculo-cavitar de forma conica sau piramidala cu rol in pomparea sangelui. Este alcatuit din patru camere: doua atrii cu rol in aspirarea sangelui si doua ventricule cu rol in expulzia sangelui in arterele mari.

Este localizat la nivelul mediastinului mijociu intre plamani, fiind invelit in foita pericardica . Axul sau este oblic ( intre coastele a 3-a si a 5-a) orientat de sus in jos, de la dreapta la stanga si dinapoi inainte astfel incat o treime din organ se gaseste la drepat liniei mediane, iar restul la stanga acestuia.

Inima este suspendata ca o picatura la nivelul mediastinului de catre vasele mari de la baza sa oferindu-i, prin acest fel, un grad mare de mobilitate . Astfel, ea se poate deplasa in functie de miscarile corpului sau de miscarile plamanilor devenind mai vericala in inspiratie si orizontalizandu-se in expiratie.

Capacitatea inimii este de 500-700 cm3 , avand o greutate de 280-340g la barbati si 230-280g la femei , greutate data ,in mare parte, de miocard , dezvoltarea acestuia fiind direct proportionala cu cea a musculaturii scheletice. Dimensiunile medii ale cordului la adultul tanar sunt de 12 cm de la baza la apex , 8-9 cm diametrul trasnvers masural la baza ventriculelor si 6 cm diametrul anteropesterior. Aceste dimensiuni pot fi micsorate sau marite in diverse afectiuni.

STRUCTURA EXTERNA A INIMII

La exterior, cordul prezinta trei fete , margine dreapta, baza si varf.

Cele trei fete ale inimii sunt denumite tinandu-se cont de raporturile anatomice cu structurile vecine, astfel, avem:

Fata sternocostala ( denumita astfel datorita raportului sau cu sternul si coastele) este convexa si orientata antero-superior. Cuprinde componenta atriala (localizata in treimea superioara ), ce se prelungeste cu auriculele ,este ,in mare parte, acoperita de emergentele arterelor aorta si pulmonara si componenta ventriculara ( ce ocupa restul de doua treimi) ,reprezentata in mare parte de ventriculul drept si o portiune mai redusa a ventriculului stang .

Spre baza cordului, fata sternocostala cuprinde doua structuri atriale numite auricule. Acestea nu sunt altceva decat niste prelungiri laterale ale atriilor ce cuprind arterele aorta si pulmonara intr-o concavitate numita corona cordis si care acopera extremitatile anterioare ale santului coronar Auriculul drept are forma triunghiulara cu baza posterior si inconjoara aorta , iar auriculul stang , mai lung si mai ingust , inconjoara trunchiul pulmonar.

Pe fata sternocostala de gasesc doua santuri : santul interventricular anterior (longitudinal) si santul coronar sau atrioventricular ( transversal). Cei doi ventricului sunt separati de santul interventricular anterior ce are ca punct de plecare stanga trunchiului pulmonar si care se indreapta catre marginea dreapta a cordului pe care va forma incizura varfului inimii. Acest sant este traversat de artera descendenta anterioara si vena mare a inimii responsabile de vascularizarea acestui teritoriu. Ventriculul drept se prelungeste superior cu o portiune mai ingusta si mai bombata , cu aspect conic, numita con arterial sau infundibul . Din aceasta regiune pleaca artera pulmonara.

Compartimentul atrial este separat de cel ventricular de catre santul coronar .Acest sant este impartit de emergentele arteleror aorta si pulmorara in doua segmente: stang si drept . Segmentul drept porneste de la dreapta aortei si se indreapta , pe sub auriculul drept, spre fata diafragmatica a inimii . Aceste segment este traversat de carte artera coronara dreapta si vena coronara mica.

Segmentul stang incepe din stanga trunchiului pulmonar si se indreapta , pe sub auriculul stang, tot catre fata difragmatica a inimii, traversand inainte si fata pulmonara a acesteia. Segmentul stang cuprinde ramura circumflexa a coronarei stangi.

Fata diafragmatica ( denumita astfel datorita contactului direct cu diafragmul ) este plana , asezata in centrul tendinos al diafragmului. Este alcatuita preponderent din ventriculul stang si doar o mica parte a ventriculului drept.

La nivelul fetei diafragmatice , cei doi ventricului sunt separati de carte santul interventriculat posterior traversat de artera interventriculara posterioara si vena medie a cordului. Tot la acest nivel se poate observa santul coronar , ocupat in stanga de sinusul coronar.

Fata pulmonara ( denumita astfel datorita raportului intim cu fata mediastinala a plamanului stang) este alcatuita din ventriculul stang si o foarte mica parte a atriului stang . Ventriculul stang lasa la nivelul plamanului , inferior de hil, impresiunea cardiaca. La acest nivel , intre pleura si pericard, se gasesc nervul frenic si vasele pericardo-frenice.

Marginea dreapta reprezinta delimitarea dintre fata sternocostala si fata diafragmatica a corului intinzandu-se de la orificiul venei cave inferioare pana la apex. Este mai ascutita la cadavru si mai rotunjita la cordul in sistola. La adult ,aceasta margine este acoperita la nivelul ventriculului drept de tesut adipos.

Baza cordului situata superior, posterior si la dreapta este alcatuita preponderent din atriul stang si doar o mica parte din atriul drept. Este sperata de vertebrele toracice de catre pericard, venele pulmonare drepte, esofag si aorta. Se extinde superior catre bifurcatia trunchiului pulmonar si inferior carte partea posterioara a santului atrioventricular ce contine sinusul coronar si ramuri ale arterelor coronare. Baza se contua fara limita aparenta cu fata sternocostala , dar formeaza un unghi cu cea diafragmatica. Ea cuprinde ostiile venelor cave si a venelor pulmonare.

In ortostatism corespunde vertebrelor T4-T8.

Varful inimii sau apexul cardiac este orientat anterior inferior si spre stanga fiind alcatuit exclusiv din ventriculul stang . Este acoperit pleura si de plamanul stang. Este localizat in spatiul 5 pe linie medioclaviculara stanga , loc in care se poate palpa socul apexian . Este mobil cu pozitia corpului astfel ca in decubit lateral el se deplaseaza cu 3-4 cm pe linia axilara anterioara, iar in ortostatism coboara in spatiul 6 intercostal stang.

STRUCTURA INTERNA A INIMII

Peretii inimii sunt alcatuiti din trei structuri distincte asezate stratificat. Astfel, la exterior , cordul este imbracat in epicard, iar la interior este captusit de catre endocard, intre cele doua structuri gasindu-se miocardul contractil.

Epicardul , foita externa ce inveleste inima, mai poarte denumirea de pericard visceral. Acesta ,impreuna cu pericardul parietal , alcatuiesc un spatiu numit cavitate pericadica.

Miocardul reprezinta componenta musculara , contractila a inimii .Structura si grosime sa este in stransa legatura cu forta necesara expulziei sangelui in circulatia sistemica. Astfel, miocardul corespunzator ventriculilor (in special cel al ventriculului stang) este mult mai gros decat cel ce alcatuieste structura atriilor.

Endocardul , foita interna , se continua cu inima vaselor ce emerg din inimia. De asemenea , foita endicardica captuseste lama fibroasa ce intra in alcatuita valvelor atrioventriculare.

CAVITAILE INIMII

Cordul este un organ muscular , alcatuita din doua atrii si doi ventriculi. Atriile , spre deosebire de ventriculi, au o capacitate mai mica, miocard mai subtire , iar forma este cuboidala. Structura groasa a peretilor ventriculari se datoreaza rolului lor de a pompa sange in circulatie. Cei doi ventriculi sunt separti de carte septul interventricular . Acest sept, bombeaza carte ventriculul drept, fiind convex superior si anterior. Este alcatuita dintr-o parte musculara ( inferior) si o parte membranoasa ( superior) avand puncte de dezvoltare diferite prima rezultand din septul interventricular, iar ultima din cel aortic.

Atriile sunt separate de catre septul interatrial. Ele comunica cu ventriculii prin ostiile atrioventriculare prevazute cu valve atrioventriculare. Valvele au forma de palnie si au rolul , la diferite variatii de presiune, sa permita trecerea sangelui in ventriculi . Valvele sunt , la randul lor , alcatuite din cuspinde . Acestea sunt structuri triunghiulare cu baza inserata pe inelul fibros . Fiecare cuspida prezita o fata ce priveste carte axul ventricular si o alta spre peretii acestuia.

ATRIUL DREPT

Atriul drept reprezinta portiunea dreapta a bazei cordului avand o forma cuboidala cu o prelungire anterioara denimta auricul. Din punct de vedere embriologic, atriul are doua origini, astfel, partea sinusala a atriului rezultand din cornul drept al sinusului venos ,iar restul atriului derivand din atriul primitiv.

La acest nivel se pot observa urmatorii pereti: lateral , medial , reprezentat de septul interatrial, superior, posterior, anterior si inferior ( orificiul atriovetricular drept prin care atriul comunica cu ventriculul).

In atriul drept se gasesc urmatoarele structuri vasculare: vena cava superioara, vena cava inferioara, sinusul coronar si venele mici ale inimii.

Vena cava superioara se varsa in atriul drept prin ostiul venei cave superioare aflat la jonctiunea peretelui superior cu cel anterior. Aceasta vena este responsabila de colectarea sangelui de la nivelul gatului, capului, membrelor superioare si a peretilor trunchiului.

Vena cava inferioara se deschide in atriu prin ostiul venei cave inferioare localizat la jonctiunea peretelui superior cu cel posterior. Ostiul venei cave inferioare este marginit anterior de valvula venei cave inferioare, concava superior, rudimentara ce inchide incomplet ostiul. In timpul vietii intrauterine , aceasta valva are rolul de a dirija sangele provenit din vena cava inferioara catre orificiul interatrial (foramen ovale). Intre cele doua vene , ce se deschid in unghi obtuz, se poate observa o formatiune denumita tubercul intervenos, mai pronuntat la mamifere.

Sinusul coronar este localizat intre ostiul venei cave inferioare si ostiul atrioventricular drept, la jonctiunea dintre peretele medial si cel posterior. Este responsabil de colectarea sangelui de la nivelul cordului. Orificiul sinusului coronar este prevazut cu o valvula incompleta –valvula sinusului coronar. De asemena, sinusul coronar poate fi folosit pentru localizarea nodulului atrioventricular. Regiunea sinusala se deosebeste de restul atriului datorita peretilor sai netezi .

Venele mici ale inimii se deschid in atriul drept prin orificiile venelor mici localizate intre ostiul venei cave inferioare si ostiul atrioventricular. Acestea au rolul de a drena sangele din peretii camerei.

La nivelul atriului drept se pot distinge pereti netezi localizati in regiunea sinusului coronar,a peretelui medial si a peretelui posterior ce provin din sinusul venos si pereti alcatuiti din muschi cu o structura dintata numiti muschi pectinati ce se gasesc la nivelul auriculului, al peretelui anterior si al peretelui lateral , acestia provenind din atriul primitiv. Rolul acestor muschi pectinati este de a permite dilatarea peretilor in diastola. Regiunea sinusala , neteda, este separata de restul atriului prin creasta terminala ce porneste de la nivelul septului interatrial si trece anterior si la dreapta de ostiile venelor cave superioare si inferioare , terminandu-se la extremitatea dreapta a valvulei celei din urma.

Peretele postero-medial al atriului drept este reprezentat de fata anterioara a septului interatrial . Infero-posterior , la distanta de orificiul atrioventricular, se gaseste o zona subtiata si denivelata numita fosta ovala , marginta anterior si inferior de limbul fosei ovale . In aproximativ 25% din cazuri , in septul interatrial poate perisista gaura ovala sub forma unui orficiu taiat oblic in grosimea septului, dar acesta poate sa nu duca la tulburari importante datorita dimensuinilor mici ce nu permit trecerea unei cantitati semnificative de sange. Daca dimensiunea gaurii ovale depaseste 3 cm, atunci o cantitate mare de sange trece in atriul drept ducand la hipertrofia acestuia, iar la nivelul atriului stang se produce o atrofie in paralele cu o crestere a concentratiei de CO2 ce va duce la cianoza extremitatilor si mucoaselor.

VENTRICULUL DREPT

Ventriculului drept i s-a atribuit , clasic, o forma piramidala cu baza orientata spre atriul drept , corespunzand orifciului atrioventricular sau ostiului atrioventricular prevazut valva tricuspida.

Ventriculului drept i se descriu trei pereti : anterior , corespunzand fetei sternocostale, posterior sau fata diafragmatica si medial , reprezentat de septul intervetricular. Cavitatea porneste de la inelul tricuspidian, coboara aproape de apex si se prelungeste antero-superior si la stanga cu conul arterei pulmonare.

Ostiul atrioventricular este prevazut cu valva tricuspida ce este alcatuita, bineinteles din trei foite membranoase, numite cuspe. Aceste cuspe sunt orientate asemenea peretilor cavitaii : anterioara, posterioara si septala. Insertia cuspidei septale delimiteaza impreuna cu insertia cuspidei anterioara a ventrcilului vecin pe septul interventricular, septul atrioventricular . Ostiul atrioventriuclar de inchide prin suprapunerea si lipirea cuspidelor anterioara si posterioara pe cea septala .

Muschii papilari sunt structuri musculare conice , fixate pe unul din peretii ventriculari , spre varful acestuia , de la nivelul carora pornesc cordajele tendinoase ce se vor insera pe cupsele valvei tricuspide. Astfel, se descriu : muschiul papilar anterior , muschiul papilar posterior si muschii papilari septali. Exista posibiliatea , destul de frecventa , de altfel, ca o parte din cordajele tendinoase ce pornesc din mushiul papilar anterior, sa se insere atat pe cuspida anterioara cat si pe cea posterioara. Acelasi lucru se poate intampla in cazul cordajelor ce pornesc din muschiul papilar posterior si ajung sa se insere atat pe cuspida posterioara cat si pe cea septala. Rolul acestui sistem de cordaje si de muschi papilari este acela de a trage si a inchide cuspidele in timpul sistolei ventriculare pentru a nu prolaba in atriu. Muschiul papilar anterior este ancorat de peretel septal printr-o punte musculara ce porneste de pe sept