Structura Corpului Uman

Cuprins

Cuprins………….3

Argument………..4

Capitolul 1 …….5

Structura corpului uman…….5

1.2Arborele vascular……………6

1.3Fiziologia circulației venoase…9

Capitolul 2/

Argument

Nursingul promovează sănatatea, previne îmbolnăvirile, tratează pacienții din punct de vedere somatic și psihic în orice unitate sanitară, comunitate și are rolul de a înlocui nevoia afectată, pentru a putea recupera în timp rapid pacienții.

Asistentei medicale îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplinească cu seriozitate și profesionalism, cea mai importanta este aceea de a ajuta pacientul cu înțelegere, delicatețe și atenție.

Am ales acest subiect în urma stagiului efectuat în secția de chirurgie a Spitalului Județean Constanța, considerând ca profilaxia și tratarea acestei afecțiuni implică sarcini multiple de îngrijire din partea asistentei medicale și de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, în ce constă această afecțiune.

Îngrijirile acordate unui pacient cu varice pentru a efectua operația și a acorda pacientului îngrijirile corespunzătoare este nevoie de o echipă completă, pentru a duce cu bine la sfîrșit ingrijirea. Rolul asistentei este de a pregăti pacientul preoperator și de a preveni complicațiile postoperatorii, prin supravegherea atentă a pacientului și îngrijirile acordate.

Se spune ca suntem tot atât de tineri ca și credința noastră. Crezul meu este acela , de a dărui sfaturi și înțelegere celor sănătoși, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe aceștia din urmă să depășească momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie și societate

Capitolul I

Anatomia și fiziologia

Sistemului venos

1.1Structura corpului uman

Membrele inferioare

Centura pelviană leagă scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este alcatuită din două oase coxale care se articulează anterior, între ele, alcătuind simfiza pubiană și posterioară cu osul sacrum, formand bazinul.Oasele coxale sunt oase late, provenite din unirea altor 3 oase:ilium,ischium,pubis

Aceste oase se articulează cu osul sacrum și formează bazinul, impartit in 2 zone:
– bazinul mare
– bazinul mic

Muschii

Sunt țesuturi contractile de culoare roz-rosiatica alcatuite din celule musculare ce formează corpul. La capătul lore se găsesc tendoanele. Rolul acestora fiind de a genera forță și de a intreține locomoția

STRUCTURA

– corpul muscular (venter),  ca porțiune principală, contractilă
– tendoane, prin care forța musculară se transmite oaselor.
Anexele muschilor sunt formațiuni auxiliare ce susțin activitatea musculară

1.2 Arborele vascular:

Arborele vascular este alcătuit din artere,vene prin care circulă sângele încarcat cu O2 și substanțe nutritive de la inimă spre țesuturi,organe,capilare,vase cu calibru mic,interpuse între vene și artere,la nivelul lor făcându-se schimburile între sânge și țesuturi,și din vene pirin sângele încarcat cu CO2 este trimis înapoi la inimă.

Artele și venele au în structura pereților trei tunici suprapuse,de la exterior spre interior acestea fiind:adventiția,media și intima,calibrul arterelor scazând de la inimă către periferie,cele mai mici fiind arteriolele,continându-se cu capilarele.

Structura arterelor si venelor:

Adventiția este alcatuită din țesut conjunctiv,cu fibre de colagen si elastice.În strucura adventiției arterelor ca și la vene sunt vase de sânge care hrănesc peretele vascular,ele pătrunzând în tunica medie.Aici se găsesc fibre nervoase vegetative,aceste fibre având rol vasomotor.

Tunica mjlocie(media):are structura în funcție de calibrul arterelor.La arterele mari,acestea numindu-se artere de tip elastic,media este alcatuită din lame elastice concentrice,rare,fibre musculare netede si țesut conjunctiv.Arterele mici si mijlocii,se numesc artere de tip muscular,media este groasă,conține fibre musculare netede printre care sunt fibre colagene și elastice.

Tunica internă,intima(endoteliul):este formată dintr-un rând de celule endoteliate,așezate pe o membrană bazală.Tunica internă se continuă cu endocardul ventriculilor.La artere între aceste trei tunici se găsesc două membrane elastice,membrana elastică internă,aceasta separă intima de media,și membrana externă,aceasta despărțind media de adventiție.

Peretele venelor,calibrul acesteia crescând de la periferie către intimă,în structura ei având aceleași trei tunici dar cu cateva deosebiri:tunicile nu sunt foarte bine delimitate pentru că lipsesc cele două membrane elastice,tunica mijlocie a venelor este mai subțire decât a arterelor,țesutul muscular neted este mai redus,adventitia fiind mai groasă.Intima de la nivelul vaselor mari(venele cave)se continuă cu endocardul atriilor.In venele care se găsesc sub nivelul cordului,sângele circula în sens invers gravitației,endoteliul acoperând din loc in loc valvule în formă de cuib de rândunică cu rol de fragmentare și direcționare a coloanei de sânge.

Sistemul venos:

Sistemul venos al marii circulații este reprezentat de două vene mari:vena cavă superioară și vena cavă inferioară.

Vena cavă superioară:adună sângele venos de la creier,cap,gât,prin venele jugulare interne,de la membranele superioare. Vena subclavie care se continuă cu vena axilară care adună sângele venos de la nivelul membrelor superioare.Sângele venos al membrelor superioare este colectat de doua sisteme venoase,unul profund si altul superficial.Venele profunde au aceiași dimensiune cu cel al arterelor pe care le insoțesc.De obicei arterele mici și mijlocii sunt însoțite de două vene,iar artele mari doar de o singura venă.Venele superficiale(subcutanate) se află imediat sub piele,se pot vedea cu ochiul liber datorită colorației albastre,nu însotesc arterele și se vasrsă în venele profunde.

Vena cavă inferioară:strânge sângele venos de la membrele inferioare,de la pereții și viscerele din bazin,de la rinichi,suprarenale,testicule,de la peretele posterior al abdomenului.Se formează prin unirea venei iliace comune stângi cu cea dreaptă.Vena iliacă internă colectează sângele de la preții și viscerele din bazin.Vena iliacă externă continuă vena femurală care adună sângele venos de la nivelul membrului inferior.Dintre venele superficiale ale membrului inferior gasim vena safenămare care urcă pe fața internă a gambei și coapsei și se termina în vena femurală.

Venele superficiale

Venele superficiale au pereții groși, bogați în fibre conjunctive și mușchi, sunt prevăzute cu valvule așezate la 3-4 cm distanța una de alta. Aceste valvule nu permit circulația sângelui de jos în sus și sunt destul de largi pentru a permite dilatația venelor de o dată și jumătate, fără a deveni insuficiente.

Rolul venelor superficiale în întoarcerea venoasă este modest, ele transportă doar 8% din sângele care se întoarce către inima. Cea mai mare parte din sângele vehiculat de venele superficiale trece prin sistemul perforantelor în venele profunde.

Venele superficiale alcatuiesc rețele care nu însotesc arterele și drenează spre cele două colectoare venoase superficiale principale, venele safena mare (internă) și mică (externă). La nivelul piciorului se gasesc venele digitale ale piciorului care se varsă în arcul venos dorsal al piciorului. Din capatul medial al arcului pornește vena safenă internă, din cel lateral vena safenă externă. Pe fața dorsală a piciorului între cele două vene se găsesc multiple anastomoze care formează o rețea venoasă dorsală cu ochiuri mari.

Venele digitale profunde tare sunt subțiri, puse superficial pe aponevroza tara, anastomozate, într-o rețea venoasă tară cu ochiuri mici; reteaua drenează în vena safenă externă înconjurind marginea laterală a piciorului respectiv medial înspre profunzime în arcul venos tar.

Vena safena internă se îndreaptă de la origine înspre proximal peste fața medială a maleolei tibiale, apoi înapoia marginii mediale tibiale, pe fața internă a gambei; trece înapoia condilului medial al tibiei și al femurului și se îndreaptă spre radacina coapsei la nivelul hiatului safen situat la aproximativ 4 cm sub ligamentul inghinal și la 1,5 cm de mijlocul arcadei crurale. La gambă vena safenă internă primește ca afluent vena safenă anterioară superficială și un arc venos posterior (vena Leonardo, după numele lui Da Vinci). Proiecția safenei pe tegument este reprezentată de o linie ce unește maleola tibială cu hiatul safen. La nivelul hiatului vena safenă internă se varsă în vena femurală printr-o crosa orientată posterior. La nivelul crosei exista o variabilitate a venelor care se varsă și formează „steaua venoasă a lui Patureț" (vena epigastrică superficială, venele rușinoase externe, vena circumflexă iliacă superficială și inconstant vena safenă accesorie).

Vena safenă externă trece de la picior la gambă, fiind așezată înapoia maleolei externe peroniere și urmează un traiect rectiliniu ascendent pe axul median al feței posterioare a gambei; inițial este așezată superficial în țesutul subcutanat și apoi pătrunde într-o dedublare a fasciei la nivelul mușchiului gastrocnemian. În fosa poplitee descrie o crosă orientată ventral și se varsă în vena poplitee.

Venele profunde

Venele profunde însoțesc arterele și ramurile acestora, prezentând numeroase valvule. Ele au pereții subțiri, deseori sunt duble sau chiar triple.

Încep la nivelul feței plantare și dorsale a piciorului. Au rolul principal în întoarcerea venoasă, 92% din sânge fiind drenat pe aceasta cale.

Funcționalitatea sistemului venos profund este dependentă de contracția musculaturii membrelor inferioare, aceasta având rol de pompă.

Sistemul venelor perforante asigură legătura dintre sistemul venos profund și cel superficial. Venele perforante sunt prevăzute cu valvule astfel orientate încât permit sângelui să circule numai de la suprafața spre profunzime. În timpul contracției musculare valvulele se închid ermetic și nu dau voie refluxul sângelui spre exterior. Valvele venoase împiedică sângele să curgă înapoi în jos. Ele funcționează ca niște valve fără cale de întoarcere și nu permit întoarcerea sângelui, ci doar circulația acestuia într-o singură direcție, către inimă.

Acestea arată ca niște corăbii mici care sunt ancorate în jurul peretelui venei și se găsesc la mijlocul venei. Dacă sângele circulă în sus din cauza presiunii pompării de către mușchi, valvele se deschid. Dacă, datorită gravității, sângele încearcă să curgă înapoi, acestea se închid.

Venele profunde au un rol important în circulația venoasă a membrelor inferioare. Distrugerea lor prin procese flebitice sau devierea insuficientă prin dilatația venelor, este determinată de refluxul sângelui din profunzime spre sistemul superficial în timpul contracției musculare astfel încât se instalează insuficiența venoasă.

1.3 Fiziologia circulației venoase:

Venele sunt vase prin care sângele se reîntoarce la inimă.Volumul venos este mai mare față de cel arterial,deoarece în spatiul venos se află aproximativ 75% din volumul de sânge.

Proprietățile venelor:din cauza sistemului pereților,care conțin cantități mici de țesut elastic și muscular neted,venele prezintă distensibilitate și contractilitate.

Distensibilitatea este proprietatea vaselor de a-și mari calibrul sub presiunea sângelui,capacitatea sistemului venos crește putând acumula cantitați mari de sânge.

Contractilitatea este proprietatea venelor de a-și varia calibrul prin contracța sau relaxarea muschilor netezi din perete.Prin conractia venelor are loc mobilizarea sângelui.

Datorită structurii pereților lor, ce conțin cantități mici de țesut elastic și muscular neted, venele prezintă distensibilitate și contractilitate.

Distensibilitatea este proprietatea venelor de a-și mari pasiv calibrul sub acțiunea presiunii sângelui. Prin distensie, capacitatea sistemului venos crește, venele putând înmagazina volume sporite de sânge. Deosebit de distensibile sunt venele hepatice, splenice și subcutanate, care îndeplinesc rol de rezervoare de sânge.

Contractilitatea este proprietatea venelor de a-și varia în mod activ calibrul prin contracția sau relaxarea mușchilor netezi din peretele lor. Prin contracția venelor au loc mobilizarea sângelui din organele de rezervă și deplasarea lui către inimă, ceea ce determină creșterea debitului cardiac.

Cauza principală a întoarcerii sângelui la inima este însăși activitatea de pompa cardiacă a acesteia.

Inima creează și menține permanent o diferență de presiune între aortă (100 mmHg) și atriul drept (zero mmHg ). Deși presiunea sângelui scade mult la trecea prin arteriole și capilare, mai rămâne o forță de împingere de 10 mmHg ce se manifestă la începutul sistemului venos. Inima funcționează simultan ca o pompa aspiro-respingătoare. Ea respinge sânge spre aortă, în timpul sistolei ventriculare, și concomitent, aspiră sângele din venele cave în atriul drept.

Aspirația atrială dreaptă se datorează creșterii bruște a capacității atriului, ca urmare a deplasării în jos a planșeului atrio-ventricular, în timpul fazei de ejecție a sistolei ventriculare.

Alți factori care mai determină întoarcerea sângelui la inima sunt:

aspirația toracică – factor care acționează mai ales în timpul inspirației și influențează predominant presiunea din venele mari, realizând o aspirație a sângelui spre cord, se formează un vid ce creează o presiune negativă ce aspiră sângele din venele periferice spre inimă. În timpul inspirației acționează și coborârea diafragmului care mărește presiunea intraabdominală, împingând sângele spre cord.

presiunea sângelui din capilare – împinge sângele dinspre venule spre venele mai mari, în care scade progresiv cu cât se apropie de cord.

pompa musculară = în timpul contracțiilor musculare, venele profunde sunt eliberate de sânge, iar în momentele de relaxare dintre două contracții ele aspiră sângele din venele superficiale. Refluxul sangvin este împiedicat de prezența valvulelor (la nivelul venelor membrelor inferioare).

gravitația = are efect negativ asupra întoarcerii sângelui din venele membrelor inferioare. Ea favorizează curgerea sângelui din venele situate deasupra atriului drept, la nivelul gambei presiunea hidrostatică fiind de 100 mm Hg, când persoana stă în picioare, nemișcată; ea scade la 20-25 mm Hg în timpul mersului.

masajul pulsatil = efectuat de artere asupra venelor omonime, aflate împreună în același sistem vascular, are efect favorabil asupra întoarcerii venoase.

Ortostatismul static agravează stază. La fel afecțiunile osteo – articulare ce îngreunează contracția musculaturii gambelor favorizează stază.

Reglarea nervoasă a circulației sangvine

Sistemul nervos lezează în special funcțiile globale. Sistemul nervos controlează circulația prin intermediul sistemului nervos vegetativ, mai ales prin sistemul nervos simpatic; sistemul nervos parasimpatic este important în reglarea funcțiilor cordului.Nervii simpatici conțin un număr foarte mare de fibre vasoconstrictoare și doar puține fibre vasodilatatoare. În substanța reticulată bulbară și în treimea inferioară a punții, bilateral, se găsește centrul vasomotor. Acest centru transmite impulsuri eferente prin măduva spinării și, de aici, prin fibre simpatice vasoconstrictoare, la aproape toate vasele sangvine, care prezintă o zonă vasoconstrictoare și o zonă vasodilatatoare.

Capitolul II

Varicele membrelor inferioare

2.1Definitie

Boala varicoasă este o venopatie cronică caracterizată prin dilatați permanente ale venelor la nivelul membrului inferior

2.2 Etiologie

În geneza bolii varicoase sunt enumerați următorii factori:factorul genetc,tipul constituțional,sexul,vârsta,profilul endocrin,sarcina,obezitatea.Acestea poti fi redată de elemente de ordin profesional cum ar fi ortostatismul prelungit,practicarea unor sporturi,obezi,acestea determinând o hiperpresiune venoasă ortostatică continuă sau în pusee.

Elementul principal etiologic este dat de staza circulatorie venoasă.De cate ori pe o venă apare o stază sau o defecțiune de ăntoarcere a sângelui,apar varicele.Boala varicosă este o boală a sistemului venos,definită prin modificări ale pereților venoși.Tulburarea principală este reprezentată de insuficiența valvulară. ).Varicele sunt de obicei vene lărgite,care se dezvoltă sub piele.

Varicele pot fi:

congenitale (sindromul Klippel- Trenaunay, sindrom Parks-Weber și aplazia congenitala a valvelor venoase).

primitive = primare (primare, hidrostatice),secundare (de etiologie cunoscută).

Factorii care duc la apariția bolii varicoase sunt:

presiune crescută în venele picioarelor

leziuni la nivelul venelor picioarelor

leziuni la nivelul valvelor venelor picioarelor .

Adesea, boala varicoasă este o boala familială.Modificările hormonale care apar la pubertate: sarcina sau menopauza,administrarea de estrogen, progesteron sau anticoncepționale, toate pot contribui la apariția și dezvoltarea varicelor.

Mai rar boala varicoasă poate fi un semnal al unor probleme sau afecțiuni asociate care au nevoie o de tratament, printre care se numără;

– trombi ( cheaguri de sânge cu organizare fibroasă ) care obstruează sau blochează complet venele profunde sau venele perforante,

leziuni la nivelul venelor profunde ,

vase de sânge anormale care fac legătura între vene și artere (fistule arteriovenoase ). Aceste anomalii pot fi prezente înca de la naștere sau se pot dezvolta ulterior pe parcursul vieții ,

tumori ( foarte rar ).

Factorii favorizanți ai apariției varicelor sunt :

1) Factorul ereditar (genetic )

distrofia peretelui venos ( scăderea fibrelor elastice )

asocierea cu alte boli datorate distrofiei de collagen colagen (hemoroizi, hernia, varicocel

2) Sexul ( femeile au un risc crescut datorită schimbărilor hormonale )

Femeile suferă de aceste probleme circulatorii mult mai frecvent decât bărbații. 80% dintre varice se datorează eredității, însă mai există și alți factori care le pot acentua: dereglări hormonale, sedentarismul, încălțăminte cu tocuri înalte, căldura, obezitatea.

3) Obezitatea ( tinde să fie un factor de risc mai important la femei). Raportul masa musculara diminuată și țesut grăsos în exces scade suportul venos.

4) Graviditatea (mai ales sarcinile repetate)

5) Ortostatismul prelungit

6) Munca fizică grea

7) Afecțiuni care cresc presiunea abdominală, cum ar fi: boli hepatice, ascita (lichid în cavitatea abdominală ), intervenții chirurgicale abdominale sau pelviene în antecedente sau insuficiența cardiacă.

Etiologia varicelor primitive ale membrelor pelvine

Absența congenitală a valvulelor (ff. rara)

Slabirea peretelui venos 10-20%

Agregare familiala

Incapacitate valvulara

Modificarea peretelui venos

Etiologia varicelor secundare ale membrelor pelvine

Obstructia fluxului venos

Sarcina

Neoplasme pelvine: uter, rect, ovar, cervix

Fibroame, chiste ovariane voluminoase

Ascita

Fibroza retroperitoneala

Limfadenopatie retroperitoneala

Tromboza de vena iliaca

Distrugeri valvulare

Tromboza venoasa profunda

Cresterea fluxului venos

Fistula arterio-venoasa

Postraumatica

Congenitala

2.3Patogenie

Aparatul valvular venos contribuie la sensul circulației de la periferie spre centru și de la suprafața spre profunzime.Primul factor care îngreunează intoarcerea venoasă la nivel membrlui inferior este forța gravitațională a coloanei de sânge.Dacă la dubutul bolii,sistemul venos profund ia o parte din sângele sistemului superficial,reușeste sa compenseze insuficiența venoasa superficială,in timp ce evoluează se instalează insuficiența venoasă profundă

2.4 Fiziopatogenie

Obstrucția mecanică a lumenului venei este primul factor care determină modificările fiziopatologice din cursul TVP.Obstrucția dinamică prin spasm are o importanță scăzută,venele profunde având o musculatură slabă.În spatele obstacolului presiunea venoasă crește și destinde vena.Dilatația venoasă poate provoca incompetența primei valvule din spatele obstacolului,în acea venă sau în colaterale.Creșterea presiunii venoase se transmite din aproape în aproape în sens antidromic către periferie și apoi din profunzime către suprafață.

Din cauza incompetenței succesive a vavulelor,mecanismul de protecție împotriva efectelor gravitației dispare incompetența valvulelor comunicantelor și perforantele inversează sensul curentului sanguin,presiunea venoasă ridicată crește fluxul sanguin din profunzime spre suprafață la nivelul mâinilor,picioarelor și portiunii distale a antebrațelor dilatând venele superficiale.Leziunile peretelui venos și distensia venelor poate provoca dureri.Dacă staza venoasă este marcată,filtratul capilar nu mai poate fi vehiculat de limfatice și apar edeme.

În caz de stază venoasă marcată și influx de sânge arterial mic,se pot produce fenomene axfice ireversibile,până la gangrenă venoasă.Gradul tulburărilor circulatorii in TVP depinde de extensia si localizarea obstrucției venoase.Trombozele limitate,de obicei distale la gambă care blochează segmente scurte de vene mici cu tributare puține sunt bine compensate de circulația colaterală și au expresie clinică minimă sau absentă.Când o venă este obstructuată ca în trombozele venoase proximale,circulația de derivație poate fi insuficientă și apar edeme,cianoză și durere.

2.5. CLASIFICARE

Clasificarea Hach a insuficienței venei safene mari:

gradul I – deschiderea valvulei ostiale a venei safene magna cu dilatarea porțiunii inițiale a safenei;

gradul II – dilatarea retrogradă a safenei la coapsă cu insuficiența valvulară și dilatare anevrismală până deasupra genunchiului;

gradul III – dilatarea până la gambă (sub genunchi);

gradul IV – reflux și dilatare până distal de maleola cu varice de grosimea unui deget.

Sistemul CEAP de clasificare a bolii varicoase a membrelor inferioare.

Clasificarea clinică:

-Clasa 0 – fără semne vizibile sau palpabile de boală venoasă;

– Clasa 1 – teleangiectazii sau vene reticulare;

-Clasa 2 – nevaricoase;

-Clasa 3 – edem;

-Clasa 4 – modificari cutanate datorate bolii venoase (pigmentare, eczeme noase, lipodermo-scleroza

-Clasa 5 – modificări cutanate ca cele definite mai sus, cu ulcerație vindecată;

-Clasa6- modificari cutanate ca cele definite mai sus cu ulcerație activă.
Clasificarea etiologică:

Congenital

•Primar – cu cauză nedeterminata.

• Secundar – cu cauze cunoscute.

Clasificarea anatomică:

• Vene superficiale

• Vene profunde

• Vene perforante

2. 6.FORME CLINICE

Varice primare ( esențiale, hidrostatice ) – puseele de hiperpresiune venoasă care acționează asupra unui perete venos cu elasticitate scăzuta și cu un aparat valvular incompetent duc la reflux retrograd și la dilatarea lumenului venos. Varicele primare se dezvoltă în absența unei afecțiuni , având componenta genetică. Ele pot persista zeci de ani la nivelul membrelor inferioare.

Varice secundare (simptomatice ) – varicele sunt consecința suprasolicitarii sistemului venos superficial din cauza obstrucției sau incompetenței sistemului venos profund. Varicele secundare apar ca o manifestare , adesea dupa o tromboză venoasă. Există situații în care cele doua tipuri de varice coexistă. Ele pot regresa spontan după înlăturarea cauzei care a determinat apariția lor, existând posibilitatea apariției insuficienței venoase cornice la persoanele care au varice.

Exemple de varice secundare: varicele secundare din sindromul postrombic, varice secundare secundare unei compresiuni prin tumoră pelvină sau abdominală voluminoasă.Varicele primare ale membrelor inferioare se găsesc sub patru forme principale:

1.) varicele tronculare sau safeniene , cu sau fără interesarea tributarelor sau comunicantelor 2.) varicele reticulare , interesand tributarele safenelor sau ramuri ale tributarelor

3.) varicele intradermice ;

4.) varicele venelor musculare (mai ale ale solearului ) .

Varicele secundare ale membrelor inferioare interesează mai ales safena internă și venele mușchilor gambei .

Alte tipuri de varice .

1. Teleangiectaziile ( venule intradermice dilatate cu diametrul până la aproximativ 1 mm). Se pot observa adesea ca venectazii “în coadă de matură’’, mai ales la femei pe coapse.

2. Vene reticulare: vene subdermice dilatate pana la 4mm și care nu sunt palpabi

3. Varice ale colateralelor venelor safene.

4. Varice tronculare adică a celor două colectoare venoase principale; venelor safene interne și externe .

5. Varice în interiorul unor vene perforante insuficiente.

2.7. LOCALIZARE

Vene superficiale

1. Teleangiectazii / ne reticulare.

2. Vena safena mare deasupra genunchiului.

3. Vena safena mare sub genunchi.

4. Vena safena mica.

5. Nonsafeniene.

Vene profunde

6. Vena cava inferioara.

7. Vena iliaca comuna.

8. Vena iliaca interna.

9. Vena iliaca externa.

2.8TABLOU CLINIC

Boala varicoasă poate fi complet asimptomatică. De obicei este recunoscută apariția varicelor de către pacient prin vizualizarea cordoanelor venoase răsucite, inflamate, de culoare albastră, sub suprafața pielii.

Dacă apar simptome, acestea tind să fie ușoare și pot include:

– o durere,o senzație de arsură sau de greutate în picioare, simptomatologia se amplifică în decursul zilei sau după perioade îndelungate de stat în picioare sau pe scaun

inflamație ușoară, doar la nivelul piciorului și gleznei

-prurit (mâncarime) la nivelul pielii de deasupra varicelor.

În fazele mai avansate apare, durerea, prurit al tegumentelor din zonă, edemul, dermite în faza complicațiilor aparând ulcerul trofic. Dilatațiile venoase înaintează treptat căpătând aspect șerpuitor, afectând estetic și funcțional întregul membru.Varicele primare izolate nu provoacă simptome sau provoacă dar sunt reduse, corespunzând modificărilor minime ale fluxului venos, și dispar în ortodinamism. Pacientii cu varice primare pot avea senzația de greutate sau tensiune în gambă, uneori dureri ușoare, parestezii sau prurit, mai ales spre seară, dupa ortostatismul din cursul zilei,din când în când crampe musculare nocturne. Paresteziile (arsuri, furnicături, înțepături) se pot găsi și în cazul varicelor intradermice, produse prin dilatații venoase postcapilare. Dacă venele Cockett sunt insufuciente presiunea la acel nivel poate provoca jenă dureroasă
Edemele perimaleolare ușoare, vesperale, situate mai ales intern la nivelul gleznei sunt frecvente. Ele dispar după repausul din cursul nopții și pot fi prevenite prin compresia externă adecvată sau, în cazurile mai ușoare, prin evitarea situațiilor care produc staza în teritoriul venos respectiv. Edemele mai exprimate nu se datorează varicelor.

Varicele intradermice apar sub formă de stea, sau de manunchi de crenguțe violacee, ramificațiile neregulate pornind de la un punct central și golindu-se la presiune. Varicele reticulare, sunt dilatații ale venelor tributare ale safenelor sau ale ramurilor lor, survin adesea izolate și sunt cel mai adesea circumscrise și rar difuze.

Simptomatologia și evoluția clinică a bolii varicoase

Varicele membrelor inferioare au patru stadii clinice și fiziopatologice :

Stadiul I – insuficiența valvulară ostială a crosei safenei interne (avalvularea axială e redusă ), reflux ortostatic moderat

Aspect clinic: dilatații venoase cilindrice sau sinuoase pe traiectul venei safene
Stadiul II – insuficiența ostială afectează și comunicantele; avalvulare axială – reflux important

Aspect clinic:greutate, tensiune în gambă, oboseală precoce(simptome care apar în ortostatism)

dilatații venoase sacciforme și stematizate în unul din teritoriile safene-depresibile, nedureroase, dispar la declivitate, reapar la revenirea în ortostatism, sunt acoperite de tegumente normale

Stadiul III

înmulțirea zonelor de reflux (mai ales la gambă)

presiunea hidrostatic crește în timp ce presiunea coloid-osmotică rămane constantă

dezechilibru între filtrare și resorbție

edemul (inițial venos – febedem – apoi și limfatic – limfedem) – edem – tulburări metabolice locale – proliferarea fibroblastilor – țesutul celular subcutanat devine dur, scleros, aderent de planul fascial subiacent (celulita scleroasă)

creșterea în continuare a presiunii venoase – deschiderea anastomozelor arterio-venoase Aspect clinic:

edemul decliv (perimaleolar), apare seara (dupa ortostatismul din timpul zilei), dispare noaptea celulita scleroasă (indurativă), indurație care determină aderența tegumentului pe planul fascial

leziune definitivă (ireversibilă), ulcerul de gambă este o ulcerație cutanată care apare după traumatisme minore, evoluează lent progresiv, fără tendință la vindecare.

Stadiul IV – insuficiența valvulară la nivelul trunchiurilor venoase profunde

Aspect clinic:

varicozitați gigante

tulburari trofice complexe

scăderea capacitații de muncă sau chiar impotența funcțională a membrului inferior.

2.9 Investigații

Explorarea sistemului venos vizează scoaterea în evidență a insuficienței valvulare ale venelor superficiale sau profunde,și eventualele obliterări trombotice.

Metodele clinice explorare sunt proba Trendelenburg,proba Perthes,proba celor 3 garouri,acestea nu necesită pregătirea prealabilă a pacientului.

Teste venoase functionale

Testul Trendelenburg-Brodie pacientul în decubit dorsal ridică membrul inferior examinat aproximativ la verticală și se asteaptă golirea venelor.Apoi se comprimă manual sau cu un garou la baza coapsei,se ridică pacientul în ortostatism,se apreciază rapid umplerea venelor.Normal vizualzarea venelor membrului inferior se produce în ortostatism în 30 de secunde prin umplerea cu sânge distal spre proximal.Umplerea rapidă dinspre proximal la scoaterea garoului indică insuficiență ostială.Observarea rapidă a venelor gambei cu garoul pe loc indică insuficiența unor vene perforante.

Testul Mahorner este asemănător cu testul Trendelenburg doar ca se pun 3 garouri .Aceasta permite o reperare mai exactă a refluxului și localizarea perforantelor

Testul Perthes se aplică la pacientul în ortostatism un garou în 1/3 distală a coapsei.Pacientul este rugat să meargă,golirea varicelor gambei în timpul mersului indică permeabilitatea sistemului venos profund,accentuarea turgescenței venelor indică un sistem venos profund obstruat

Testul Linton se aplica un garou sub genunchiul pacientului,acesta va sta în decubit dorsal cu membrul inferior ridicat,va prezenta o golire rapidp a varicelor dacă sistemul venos profund este permeabil

2.10 Explorări paraclinice

Ecografia Doppler oferă informații despre modul scurgerii sanguine în artere și vene,laminar sau turbulent,arată existența,locul și gradul unei eventuale obstrucții.Procedeul este noninvaziv,nu prezintă riscuri sau complicații și de aceea este una din metodele cele mai solicitate de explorare a vaselor.Este principală pentru aprecierea permeabilității sistemului venos profund.Obstrucția axului venos femuro-popliteu se scoate în evidență prin

-observarea trombului venos profund

-imposibilitatea compresiunii venei cu traductorul fluxului

Indicațiile examenului doppler color

-recidiva

-tromboflebita superficială și profundă

-permeabilitatea venelor profunde

-leziuni trofice

-dermatită

-lipodermatoscleroza

-ulcer venos

Ultrasonografia Doppler,ecodoppler sunt probele neinvazive utile pentru punerea diagnosticului și pentru a stabili decizia de a interveni chirurgical.

Flebografia sau venografia-reprezintă investigarea radiologică(cu ajutorul substanței de contrast hidrosolubilă) a sistemului venos al membrului inferior și cu care se poate evidenția

-obstrucția axului venos profund al membrului inferior

-recanalizarea incompletă a axului femuro-popliteu

-refluxul sanguin în sistemul venos superficial

Flebografia se realizează prin introducerea intravenos cu seringă automată de presiune a 20-30 ml de substanță de contrast,cu concentrație redusă( pentru a nu leza pereții vasului)

Fotopletismografia este o metodă de explorare a circulației periferice care se bazează pe înregistrarea variatiilor de volum a unui membru,cu ajutorul unei celule fotoelectrice.Creșterea volumului unui membru sau a unui deget este datorat de umplerea mai abundentă cu sânge.Degetul este cuprins între celula fotoelectrică și o sursă puternică de lumină,se va lăsa să treacă lumina în funcție de masa sanguină pulsatilă din vasele sale.Ea este asemănătoare cu sfinmografia.

2.11Diagnosticul

Diagnosticul – are următoarele etape:

1. Diagnosticul pozitiv – anamneza și examenul clinic

2. Diagnosticul topografic – identificarea zonelor de reflux

3. Diagnosticul tipului varicelor

4.Diagnosticul lui de evolutie și al complicatiilor

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul pozitiv este ușor de stabilit pe baza examenului clinic care se constată prezența unor vene superficiale dilatate.Examenul clinic este suficient pentru a diagnostica varicele,dar tot odată insuficient pentru localizarea exactă,și pentru stabilirea existenței refluxului retrograd și a capacității funcționale a venelor profunde.Pentru stabilirea exactă a unui diagnostic trebuie să știm dacă

-acuzele sunt determinate de varice

-exista insuficiență ostială

-sistemul venos profund este permeabil

Diagnosticul bolilor venelor cere o anamneză foarte atentă,un examen clinic corect și investigații paraclinice.

Anamneza

Aspectele genetice ale bolilor venelor impun cunoașterea prezenței acestor afecțiuni,observăm dacă l antecedentele heredocolaterale este precizat prezența bolii varicoase,a tromboflebitelor.Din antecedentele personale patologice cele care sunt importante sunt tromboflebitele,medicamentele utilizate(anticoagulante,diuretice,anticoncepționale),consumul de nicotină,diabetul zaharat,

Hiperlipidemiile,arteriopatiile,deshidratările și varicele.Sunt importante bolile cardiace,renale sau hepatice pentru diagnosticul diferențial al edemelor și stabiliarea tratamentului.

Examen clinic

Inspecția pacientului cu afecțiuni ale venelor inferioare se face in ortostatism și culcat cu ambele membre făra a fi împiedicate de haine,cu examinarea din anterior și posterior.Se apreciază diferențele de grosime (prin edem) sau de lungime ale membrelor inferioare.Se poate constanta edem,vene dilatate,pigmentările și tulburările trofice cutanate(la venoși,ulcere de gambă)noduli cutanați.

Prin palpare,se apreciază venele dilatate,venele trombozate care sunt reprezentate de cordoane nedepresibile.Aprecierea dilatării vericoase a venelor la obezi este mai dificilă,și la inspecție dar și la palpare la nivelul venelor vizibile.

Diagnostic diferențial

În primul rând se va efetua diagnosticul diferențial etiologiei varicelor,care pot fi primare sau secundare.Se va mai face diagnosticul diferential cu alte afecțiuni care ar putea fi cauza simptomelor(durere,tumefacție locală,ulcerație sau edem)

-hernia crurală,adenopatii inghinale

-dureri lombosciatice,arteriale,osoase,articulare

-alte afecțiuni care pot fi cauza ulcere de gambă,arteriopatii,neuropatii,neoplasme ulcerate,hipertensiune arterială

Se mai face diagnosticul diferențial al edemelor

-edeme de cauză generală cardiac,renal,hepatic,endocrin,hipoproteic,

-edeme venoase cronice care apar la pacienții cu varice voluminoase cu comunicante insuficiente și care cedează la repaus la pat.Edemul tromboflebitei acute este însoțit de durere.

Edemul din insuficiența arterială se evidențiază pe baza lipsei pulsului,este însoțit de dureri în timpul mersului sau în repaus.

-lipodistrofiile determină creșterea de volum a membrelor inferioare dar acestea nu depind de poziție si tegumente

Diagnosticul diferențial al durerii

-în osteoartrita coxofemurală a genunchiului

-în sindromul de ischemie cronică a membrelor

-iritașie de nerv lombar

2.12 Evoluție,prognostic,complicații

Boala varicoasă care este netratată evoluează continu,lent și survin diferite complicații cu caracter acut pe fodul insuficienței cronice

a)insuficiență venoasă cronică este rezultatul unei evoluții de aproximativ 15-20 ani

b)tromboflebită varicoasă

c)rupturi spontane sau post traumatice ale venelor varicoase

-subtegumentare=hematom

-intramusculare=hematom situat profund

-externă=hemoragie abundentă care adesea generează panică pacientului și celor din jurul său.

Cele mai frecvente complicații sunt

-ruperea unui pachet varicos,poate duce la decesul pacientului,tromboflebita superficială(inflamarea și trombozarea unei anumite părți varicoase sau a întregii vene afectate)

-modificări trofice cutanate,în condițiile în care se asociază insuficiența venoasă cronică cu diferite stadii de evoluție,de la edem până șa dermatita de stază și ulcerul varicos.

2.13Tratamentul

Tratamentul combină lupta împotriva acumulărilor de sânge,prescrierea de medicamente venotonice,screlozarea varicelor,tratament chirurgical care constă în ligaturarea venelor deficitare.

Tratamentul profilactic

Tratamentul profilactic,este util dar din nefericire limitat la stadiile incipiente.Persoanele care au tendință la varice trebuie să evite poziția ortostatică prelungită și cu mișcări foarte limitate.Se recomandă în mod special înotul pentru că acest sport se practică în poziție orizontală și folosește mult muschii gambei care compresează venele.Canotajul și ciclismul sunt și ele sporturi recomandate care sunt predispuși la boala varicoasă.Pentru a favoriza circulația venoasă trebuie să evite imobilizarea prelungită și activitățile statice,efectuând la intervale regulate mișcări ale gambelor,evitarea băilor calde,mai ales la nivelul gambelor,evitarea expunerii pe o perioadă lungă la soare,practicarea precum natația,joggingul,mersul pe bicicletă.

În timpul sarcinii trebuie urmărită cu atenție apariția și eventualele evoluții ale varicelor.Purtarea unui ciorap medicinal este utilă în orice situație dacă nu se poate evita ortostatismul prelungit și imobilizarea îndelungată.

Tratamentul medicamentos

Metoda nechirurgicală cea mai eficientă este cea care necesită folosirea ciorapilor elastici pentru a face un suport compresiv al venelor de la nivelul piciorului și a gambei(fără genunchi).Metoda este folosită în fazele precoce și în profilaxia progresiei afecțiunii.Purtarea ciorapilor elastici în perioadele de ortostatism prelungit și prin menținerea în poziție orizontală a picioarelor,atunci cand timpul permite acest lucru,se pot evita progresia afecțiunii și aparitia complicațiilor.

Această metodă este indicată la pacienții vârstnici,la cei care doresc amânarea intervenției chirurgicale.Tratamentul corect al bolii se face prin abordarea fiecărei caz în parte și se stabilește tipul de tratament necesar fiecărui pacient .Singurul tratament curativ este cel chirurgical.

Metodele operative de tratament ale acestei boli sunt bazate pe lichidarea venelor superficiale varicoase,obliterarea insuficienței valvulare prin intermediul legării,intersectării unor vene profunde.

Tratamentul chirurgical.

Are ca și obiective

-suprimarea refluxului ostial

-suprimarea refluxului venei safene interne

Intervenția chirurgicală constă în crosectomie și safenctomie prin extirparea safenei interne și prin legătura comunicantelor(safenectomia internă) și extirparea safenei externe.Cel mai utilizat procedeu este cel Babcock.

Tratamentul chirurgical al bolii varicoase constă în îndepărtarea dilatațiilor varicoase și venele perforate care sunt incompetente.Identificarea și delimitarea precisă a acestora sunt foarte importante pentru prevenirea recidivelor varicelor de la venele anterioare neafectate.Segmentele venoase cuprinse de varice nu trebuie ligaturate,ele pot fi necesare ca grefe arteriale pe parcursul vieții pacientului.

Cele mai importante metode de tratament chirurgical sunt

-excluderea prin ligături(superior și inferior) a venei dilatate

-excizia venelor dilatate

-injectarea de substanțe screlozante în varice

-screlozarea cu sonde laser a varicelor

Tratamentul chirurgical se poate folosi dacă

-venele varicoase nu au putut fi vindecate prin tratament ambulatoriu și prezintă încă simptome

-varicele au un aspect care este deranjant iar terapia cu laser sau screloterapia nu imbunătățește aspectul acestora.

După efectuarea intervenției chirurgicale pacienții se pot mișca singuri și pot pleca acasă pe propriile picioare.Pacientul este internat,operat și externat putându-și relua activitățile casnice,iar cele profesionale la aproximativ o săptămână de la intervenție.Soluția injectată produce inflamația peretelui vascular având ca și efect secundar producerea flebitei ușoare.

CAZ CLINIC

DATE DESPRE SPITALIZARE

SITUAȚIA FAMILIALĂ ȘI SOCIALĂ

ANTECEDENTE

ISTORICUL BOLII ȘI EXTRAS DIN EXAMENUL MEDICAL LA INTERNARE

TABLOUL CLINIC

NEVOI FUNDAMENTALE

REGIM IGIENO-DIETETIC

FUNCTII VITALE

INVESTIGATII DE LABORATOR

EXAMINARI PARACLINICE SUPLIMENTARE

TRATAMENT ÎN SPITAL

Alergic la:Nu specifică

PLAN DE NURSING

Nevoia afectata:Nevoia de a avea o bună circulație ……………………………………………………………………………………………………..

Nevoia afectata Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură…………………

Nevoia afectata: A invata cum sa-ti pastrezi sanatatea

Nevoia afectata:Nevoia de a elimina

Nevoia afectata:Nevoia de a dormi si de a se odihni

EDUCATIE PENTRU SANATATE

CONCLUZII GENERALE

FISA TEHNICA

Recoltarea sângelui cu sistemul vacumtainer

Avantaje:această metodă de prelevare asigură

-confortul pacientului

-calitatea probei de sânge

-securitatea personalului medical

Locurile de elecție sunt:vena cefalică,vena bazilică,vena mediană,venele de pe fața dorsală a mâinii,vene subclaviculare,vene supraclaviculare,vene femurale,vene maleolare interne,venele jugulare,epicraniene.

Materiale necesare

-de protecție mușama,aleză

-pentru fixarea locului de elecție pernă elastică pentru sprijinirea braului,atelă

-pentru dezinfecția tegumentului alcool etilic,betadină

-holder

-acul de puncție

-tuburi vacuumtainer

-alte materiale garou,tăviță renală,colector pentru acele folosite

Pregatirea pacientului

-psihica se informează pacientul asupra efectuării tehnicii

-fizică recoltarea se face de dimineță fară ca acesta să mănânce

-poziția pentru puncția venelor antebrațului se așează în decubit dorsal,această poziție fiind confortabilă și pentru pacient și pentru asistenta medicală.

-se verifică calitatea și starea venelor

-se îndepărtează hainele care împiedică circulația venoasă

-se protejează patul cu mușama

-se așează brațul pacientului pe pernă

-se degresează și dezinfectează tegumentele

-se aplică garoul la 7-8 cm deasupra locului puncției

-se roagă pacientul să strângă pumnul deoarece prin strângerea pumnului venele devin mai vizibile

Tehnica se efectueaza de către asistenta medicală sau de către medic.

Acțiuni premergătoare

-spălarea mâinilor cu apa și săpun

-punerea mânușilor

-asistenta se poziționează vis-a-vis de pacient

-se fixează venele cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncției,se comprimă și se tracționează în jos țesuturișe.

Tehnica propriu-zisă

-se ține în mână partea colorată a capacului,se scoate partea albă a capacului cu cealaltă mână

-se înșurubează capătul liber al acului în holder

-se scoate capacul colorat al acului și se introduce in dispozitiv

-se puncționează vena

-cu mâna dreaptă se stabilizează holderul înainte de a introduce tubul

-se apucă manșonul holderului și se împinge tubul vaccumtainer în holder

-dacă inserția a fost facută corect va începe să curgă sângele

-când sângele începe să curgă în tub garoul se va înlătura

-la final se scoate acul,acele se introduc într-un container special și se incinerează

Terminarea tehnicii

-toaleta locală a tegumentului

-schimbarea lenjeriei de pat dacă aceasta sa murdarit

-se asigură o poziție comodă

-se supraveghează pacientul

Reorganizarea locului de muncă

-îndepărtarea materialului de protecție

Accidente,incidente

-hematom se retrage acul și se comprimă locul puncției 1-3 minute

-străpungerea venei se retrage acul în humenul venei

-amețeli,paloare,lipotimie se întrerupe puncția,pacientul va fi așezat în decubit dorsal fară pernă,se anuntă medicul

-tromboză venoasă

-septicemie

-lezarea venei,arterei

-creearea unei căi false