Stres Mat Licenta V2 [606722]

1

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
”VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA MEDICIN Ă GENERALĂ

Departamentul de Neuroștiințe
Disciplina de Psihologie

ILIE DUMITRU ALIN

LUCRARE DE LICENȚĂ

Conducător Științific : Conf . Univ . Dr. HOGEA LAVINIA MARIA

Timișoara
2020

2
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
”VICTOR BABEȘ” DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA MEDICINĂ GENERALĂ

Departamentul de Neuroștiințe
Disciplina de Psihologie

ILIE DUMITRU ALIN
LUCRARE DE LICENȚĂ
Impactul sindromului burnout în rândul studenț ilor m ediciniști:
Meta -analiză

Conducător Științific : Conf . Univ. Dr. HOGEA LAVINIA MARIA

Timișoara
2020

3

CUPRINS

ABREVIERI
INTRODUCERE

I. PARTEA GENERAL Ă

CAPITOLUL 1 : Facultatea de medicină și pregătirea pentru a deveni medic
1.1. Despre profesia de medic
1.2. Sunt student: [anonimizat] 2 : Stresul
2.1. Definirea conceptului
2.2. Stresul în rândul studenților de la Facultatea de Medicină

CAPITOLUL 3 : Sindromul burn -out
3.1. Introducere
3.2. Definiția și fazele sindromului burnout
3.3. Etapele sindromului burnout
3.4. Cauzele sindromului burnout
3.5. Simptomatologie
3.6. Factorii de risc
3.7. Sindromul burnout în rândul studenților de la Facultatea de Medicină

II. PARTEA SPECIALĂ

1. Scop și obiective
2. Materiale și metode
3. Rezultate și discuții

III. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

4

ABREVIERI

AVEM – Scala de comportament și experiență legate de muncă
CBI – metoda burnout de la Copenhaga
DP – depersonalizare
EE – epuizare emoțională
M – media
MBI – SS – Maslach Burnout Inventory St udent Survey
MBI -GS – Maslach Burnout Inventory – Studiul general
MBI -HSS – Maslach Burnout Inventory
OLBI – Oldenburg Burnout
PA – realizare personală
SD – deviația standard

5
INTRODUCERE

Sindromul Burnout, ce a fost descris prima data i n 1974 de Freudenberger, poate
afecta angajații din toate domeniile, mai ales atunci când profesia implică o interacțiune
socială intensivă. Cele mai ridicate procente de epuizare la nivel internațional sunt raportate
in cadrul profesiilor sociale, precum asistentii medicali, medicii și profesorii [1] .
Profesia medicală este asociată cu cerințe și responsabilități ridicate, iar în literatura
de specialitate au fost raportate rate mari de burnout la cadrele medicale. În ceea ce privește
originea prevalenței ridicate a burnout -ului în rândul medicilor, numeroase studii au susținut
teoria conform căreia epuizarea profesionala poate fi relevantă încă din școala medicală.
Sindromul burnout poate fi descris ca o stare caracterizată de epuizare mentală și
fizică. M ai mult decât atât, burnout -ul este asociat cu percepțiile cerințelor excesive, lipsa de
entuziasm și sentimente de frustrare sau cinism datorate performanței reduse [2] , conflictele
dintre așteptările privind rolul profesional și politicile administrative accelerand dezvoltarea
sindromului [3] .
Această lucrare își propune să rezume rezultatele numărului de studii disponibile.
Datorită utilizării diferitelor instrumente pentru măsurarea burnout -ului la studenții de la
medicină și a altor limitări metodologi ce, nu a fost posibilă calcularea unei metaanalize în
toate studiile incluse în literatura de specialitate sistematică. Metoda Maslach Burnout
Inventory MBI -HSS a fost cea mai frecvent utilizata metoda pentru a măsura bunrout -ul în
rândul studenților de me dicină.
Astfel, a fost realizată o metaanaliză cu acest instrument și subdimensionările sale.
Datele normative realizate de Maslach a implicat valori medii și abateri standard pentru
diferite subgrupuri profesionale. Rezultatele identificat e și calculate a le metaanalizei au fost
comparate cu datele normative ale lui Maslach.
Alegerea acestei teme este determinată de experienț a universitară din ultimii ani.
Supraîncărcarea de muncă, presiunile academice copleșitoare de a învăța mult într -un interval
de timp limitat și sentimentul de angajament emoțional față de medicină ca o carieră viitoare,
fac ca sindromul burnout sa se manifeste timpuriu în rândul s tudenților medicini ști. Este
deosebit de important să analizăm acest proces și nu numai; de asemenea , sa propunem și să
punem în aplicare strategii pentru a reduce incidența stresului și a burnoutului în rândul
studenților mediciniști , pentru a -și consolida angajamentul față de medicină , ca profesie și
pentru a permite o mai bună îngrijire a pacienților în viitor .

6

I. PARTEA GENERAL Ă

CAPITOLUL 1
Facultatea de medicină și pregătirea pentru a deveni medic

„Să intri la Facultatea de Medicină este important, însă să
supravietuiesti carierei de medic este esențial”

1.1. Despre profesia de medic
Meseria de medic este una dintre cele mai vechi meserii din lume. Fie ca i s -a spus
doctor, vraci, vindec ător, doftor, medicul a fost și a rămas o persoan ă important ă in via ța
societ ății, fiind printre cei mai respecta ți oameni ai comunit ății. Conform unui studiu al
Colegiul ui Medicilor din Iași, în topul profesiilor în societate, pacienții con sideră că meseria
de medic este cea mai importantă, urmată de cea de cadru didactic și apoi de cea de preot .
Profesiunea medicală este una dintre cele mai căutate în orice moment. Oamenii care
vor să -și conecteze viața cu practica medicală trebuie să fie adevărați profesioniști. În același
timp, trebuie să dețină anumite trăsături de c aracter, ca de exemplu rezistența la stres,
onestitatea și capacitatea de a reacționa în t imp într -o situație critică.
Cu siguran ță mulți dintre noi ne intreb ăm adeseori c um este într -adevăr viața unui
medic. Indiferent c ă privim dinafar ă sau c ă ne dorim s ă urmăm o cariera in medicin ă, sunt
câteva intreb ări care apar aproape intotdeauna: Medi cina este un studiu continuu? Sunt
garantate banii și prestigiul? Poate coexista o carieră medicală împlinitoare și o viață de
familie satisfăcătoare? Ce sprijin poate oferi un părinte sau un partener? Care medici sunt cei
mai fericiți? Care este cea mai i mportantă întrebare de adresat înainte de a studia medicina ?[4]
A fi medic nu inseamn ă doar un studiu al științei, ci și o art ă a iubirii aproapelui.
Responsabilitatea, c uriozitatea, empatia și reflecția reprezinta doar ghidul începătorului in
ceea ce pr ivește profesia de medic , iar p acientul nu este un set de simp tome, este o persoan ă.
Astfel, orice medic știe că în centrul unei practici de excep ție se află o preocupare profundă și
interesul pentru condiția uman ă. Așa cum a știut și Hipocrate acum mii de ani: “acolo unde
arta medicinii este iubită, există o iubire a umanității ”.

7
Un medic bun știe să comunice cu pacienții . Ascultarea pacientului este deosebit de
importanta in aceasta profesie. O buna relatie medic – pacient influenteaza modul de
comun icare a pacientului fata de medic. Medicul John Madden, de la St. George’s University
School of Medicine afirma ca “ durata medie după care un medic întrerupe pacientul, în timp
ce acesta vorbește, este de doar 17 secunde. Cu siguran ță, dacă ar asculta mai mult, ar putea
găsi mai ușor di agnosticul pe care îl caută”.
O parte esen țială a comunic ării o reprezint ă capacitatea medicului de a vorbi pe
intelesul pacientului.
Un medic bun este organizat și conștiincios . Aceste abilit ăți stau la baza succesului
în ace astă profesi e. Medicul trebuie sa mentina o evidenta a anamnezelor pacientilor si sa nu –
i supuna la investigatii inutil . Lipsa acestui focus poate degenera in erori ce pot distruge
reputația medicului, poate atrage sanctiunea acestuia sau a unității m edicale .
Un medic bun trebuie s ă se informeze continuu privind noile inovații, tehnici și
proceduri in domeniu.
Un medic bun este mereu la dispoziția pacienților , să stea de vorba cu pacien ții, să le
ofere suport emo țional, grij ă si aten ție.

Avantaje le și dezavantajele practicii medicale :
munca de medic este o responsabilitate uriașă; v iitorul pacientului depinde în mare
măsură de atenția, scrupulozitatea și cunoștințele sale ; greșeala îi poate costa vi ața sau
poate provoca handicap
ore lungi de munc ă în funcție de specializă ri
factorul material – salariile multor medici sunt reduse , mai cu seamă în primii ani de
practică
risc de imboln ăvire crescut, f iind în contact s trâns ș i constant cu pacientul
studiu permanent; medicul învață mereu, participă la seminarii, conferințe, citește
regulat literatură de specialitate
comunicare intensă cu oamenii și toți oamenii sunt diferiți – este nece sar un grad
crescut de rabdare ș i empatie
posibilitatea de a oferi sprijin și de a fi în serviciul celorlalti, posibili tatea de a salva
vieți
posibilitatea de a face o diferență î n lume
stimu lare mentală constantă

8
posibilitatea de a forma studenț i
dificultăți emoț ionale, depresie , anxie tate, burnout, dependenț e – cauzate de
responsabilitate ridicat ă, mediul de lucr u stresa nt, proceduri dificile și ore lungi de
muncă
afectează viața personală

1.2. Sunt student la Facultatea de M edicină

Pregatirea medicală include 6 ani de școală ș i apoi rezidențiat într -un spital.
Admiterea î n sine la Medicină este stresantă pentu viitori i studenți din cauza concurenț ei mari
la ocupare a locurilor. Competi ția continuă în timpul facultății între studenții dornici să intre
în programul de reziden țiat pe care și-l doresc.

Solicitările sunt numeroase, supraîncărcarea planului de inatamant conduce i n timp
la o degradare a performanțelor;
Un stresor major pentru studenții î n anul 1 la Medicină este cantitatea mare ș i
complexit atea materialului care trebuie învăț at.
Oboseala este deseori citată ca un factor de stres î n anul al doilea și mulț i
cercet ători descriu un fenomen ipohondric prin care studenții la medicină își
imaginează c ă au boala pe care o studiază .
In anul al treilea, studenții de la M edicină încep îngrijirea pacienților dar nu sunt
încă pregătiț i pentru asta.
Acceptarea morț ii apare ca o p roble mă centrală în î ndurarea stresului.
Un numar mare de studenții din anii terminali se confrunta cu o serie de factori de
stress dintre care enumeram managementul timpului ș i probleme financiare .

9
CAPITOLUL 2
Stresul

2.1. Definirea conceptului
Noțiunea de stres a fost descris ă pentru prima data de Selye H. indică o acțiune de
suprasolicitare exercitată din exterior asupra organismului, ceea ce determin ă o reacție de
adaptare a organismului. [5] Roger Guillemin a definit stresul ca fiind : „Stare tra dusă printr –
un sindrom specific corespunzând tuturor schimbărilor nespecifice induse astfel într -un
sistem biologic”.
Din perspectiva lui Selye H. stresul are efecte la nivel fiziologic , iar Spinoza
considera că „mintea și corpul sunt unul și același lucru ”. Reac ția la stres implic ă atât
component fiziologic ă cât si cea psihologic ă.
în anul 1967 Fraisse P. a definit stresul ca fiind „totalitatea conflictelor personale sau
sociale ale individului care nu își găsesc soluția” . [6]
Factorii de stres sunt eveni mente sau condiții ale mediului intense care solicită din
partea persoanei reacții fiziologice și psihosociale. [7]

2.2. Stresul în rândul studenților de la Facultatea de Medicină
Stresul este de regulă o amenințare permanentă în cazurile studenților la m edicină. Un
important motiv ce poate induce starea de stres studenților este reprezentat de presiunea
psihică determinată de cantitatea voluminoasă de materie care trebuie învă țată într -un timp
relativ scurt.
Un al doilea motiv al stresului poate fi cauza t de încercarea permanentă de a distribui
timpul alocat studiilor și acela alocat vieții personale (în condițiile prezentate la primul
motiv), cel puțin atât cât este necesar pentru sănătate.
O a treia sursă de anxiet ate este permanenta întrebare: ,,oare mă voi descurca?”
Vorbim aici de spre faptul că direct de pe băncile Facultăț ilor de Medicină, studenții se trezesc
față în față cu oameni ale căror vieți pot fi masiv influențate de aplicațiile medicale, nu de
puține ori problemele lor de sănătate fiind ch estiuni de viață și de moarte. În acele momente
te întrebi cu adevărat cât de pregătit ești și cât e de important rolul tău în a salva sănătatea
acelui pacient.

10
Cu siguranță sursele stresului unui student la medicină diferă numeric în funcție de
individ. A m observat însă, pe bază de experie nță, atât personală cât și a div erșilor colegi la
medicină, că în majoritatea cazurilor, anxietățile și dificultățile psihice provin din sursele
enumerate mai sus.

CAPIT OLUL 3
Sindromul burn -out

3.1. Introducere
”…Su nt sub foarte mult stress…”, ”Uneori mi -aș dori să împachetez totul și să
renunț…”, ”Mă simt epuizat!”. Cine nu a auzit astfel de expresii, atunci când oamenii vorbesc
despre munca lor? Sunt niște afirmații, care pot fi la fel de mult parte a unei soci etăți
moderne precum telefoanele mobile sau computerele, simple fraze uzuale, care de cele mai
multe ori trec neobservate, fiind luate drept scuze pentru lipsa performanței. Dar ar putea fi
acestea primele semne ale unei boli? Răspunsul este da! Deși acest lucru poate părea
imposibil specialiștii au estimat că aproximativ peste jumătate din populația activă
profesional a planetei este predispusă la sindromul secolului, și anume epuizarea emoțională.
Această tulburare a apărut pentru prima oară sub termenul de ”burn -out” în 1974.
Americanul Herbert Freudenberg a folosit această denumire în articolul intitulat ”Staff Burn –
Out” pentru a denumi o ”condiție psihologică specială în care personalul suferă de epuizare
(secătuire), simte lipsa împlinirii profesionale și tinde să îi vadă pe alții altfel decât ca pe niște
persoane” [3].
Sindromul burnout este considerat ca fiind o problemă de sănătate publică, ajunsă în
acest stadiu datorită frecvenței aflate într -o continuă creștere, dar în principal datorită
multitud inii de consecințe negative pe care le are asupra sănătății .

3.2. Definiția și fazele sindromului burnout
De-a lungul timpului au fost elaborate foarte multe metode pentru a se defin i acest
sindrom, dar multe dintre acestea includeau doar elemente ce țin de extenuarea emoțională,
confundându -se astfel cu oboseala cronică sau depresia. Singurul model care conferă o
definiție mai amplă asupra sindromului burnout este cel elaborat de Maslach și Jackson în

11
1981 [ 8,9], și cuprinde următoarele dimensiuni : exten uarea emoțională , depersonalizare și
reducerea realizărilor personale. [10]
Majoritatea cercetătorilor consider ă că sindromul burnout urmează un proces stadial,
și fiecare propune o ordine diferită. Aspectele principale ale fenomenului de ”burnout” le
putem rezuma prin următoarele faze:
a) Faza de stres, care se caracterizează prin cantitatea foarte mare de lucru, nivelul
ridicat de stres la locul de muncă precum și un nivel ridicat al așteptărilor. Toate
acestea creeză un decalaj între cererea de muncă și resu rsele studentului medical.
b) Faza de epuizare, în care persoanele afectate se simt epuizate atât fizic cât și
emoțional. Studen ții încep să simtă nevoia unei investiții energetice mai mari pentru a
reuși să facă față numărului mare de pacienți. De cele mai m ulte ori, în această fază
încep să se manifeste anxietatea, oboseala, durerile de cap, dar și alte dureri fizice.
c) Faza de epuizare defensivă, în care încep să apară schimbări de atitudine și de
comportament precum indiferența, cinismul și depersonalizarea . Studen ții aflați în
această fază încep să devină chiar apatici, deprimați și plictisiți.
d) Faza de disperare este caracterizată prin sentimentele de insuficiență și de vină. Mai
mult, în această fază oamenii simt disperarea, neajutorarea și prezintă destul de
frecvent aversiune atât față de sine cît și față de alții și față de tot ce este în jurul lor.

3.3. Etapele sindromului burnout
Acest sindrom nu se instalează dintr -o dată, ci dimpotrivă, este rezultatul unei serii de
evenimente, care se caracterizeaz ă prin niveluri ridicate de stres la care studentul medical nu
a reușit sau nu a știut să găsească o soluție. Prin urmare diferențiem următoarele etape:
a) Etapa de entuziasm. Studentul medical își privește profesia ca pe ceva stimulant, o
profesie care aduce satisfacții, fără conflicte, problemele care apar sunt interpretate ca
fiind trecătoare și soluționabile.
b) Etapa de blocare. Această etapă începe atunci când așteptările cadrului didactic în
ceea ce privește activitatea de muncă nu sunt îndeplinite iar ob iectivele încep să fie
din ce în ce mai greu de atins. În acest punct încep să apară îndoielile, primele semne
de întrebare cu privire la efortul depus, apar primele efecte de oboseală dar și de
anxietate și încetul cu încetul începe izolarea sau abordarea unei atitudini cinice față
de colegi.

12
c) Etapa de frustrare. Este perioada în care descurajarea atinge cote alarmante iar pe plan
profesional apare demotivarea profesională. Tot aici apar problemele fizice,
emoționale și comportamentale iar mai târziu încep să apară și simptomele
psihosomatice.
d) Etapa de apatie/hiperactivitate. În această perioadă încep să alterneze perioadele de
apatie, în care studenții medicali se resemnează în fața imposibilității de a schimba
lucrurile, cu cele de hiperactivitate în care agitația din punct de vedere fizic le aduce
din păcate probleme serioase de concentrare și multe activități le sunt astfel marca te
de eșecuri. Această etapă coi ncide cu începerea înregistrării primelor concedii luate
pe motive medicale.
e) Etapa de burnout. Î n această etapă se creează o situație de muncă de netolerat iar
persoana ajunge la imposibiliatea fizică și psihică de a continua această muncă.
Simptomatologia corespunzătoare acestui sindrom începe să se manifeste puternic
prin: epuizare emoțională, depe rsonalizare și realizări personale foarte scăzute în
muncă.

3.4. Cauzele sindromului burnout
Diferiți factori pot duce la sindromul burnout, dar dintre aceștia, majoritate sunt legați
de locul de muncă, de aspectele personale dar și de cele sociale. Prin urmare, aceste cauze le
putem clasifica astfel:
A. Cauze instituționale
B. Cauze sociale
C. Cauze personale

A. Cauze instituționale
Aceste cauze ț in de locul de munc ă sau de an ii de studiu din perioada învățămâ ntului
universitar. Astfel , volumul mare de muncă sau de învăț are, suprasolicitarea, ore lungi de
studiu , mediul educațional, senzația de lipsă de control asupra informației sau task -urilor,
așteptările nerealiste sau responsabilităț ile prea mari afectează fară îndoială productiv itatea,
capacitatea și performanț ele.

13
B. Cauze sociale
Aceste cauze cuprind factori externi mediului de lucru precum familia, prietenii, stilul
de viață, etc care din păcate își pun amprenta într -un mod pozitiv sau negativ asupra vieții
personale , cum sunt: comunicarea, atitudinile familiei și ale prietenilor, problemele familiare,
resursele familiare, cultura.
C. Cauze personale
Aspectele personale joacă un rol important în facilitarea adaptării la situațiile de stress,
sau dimpotrivă, pot accentua vulnerabilitățile la efectele nega tive. Astfel considerăm
relevante următoarele aspecte: locusul de control (poate fi intern sau extern), așteptările de
autoeficiență, strategiile de confruntare, trăsăturile de personalitate (adaptabilitatea,
stabilitatea emoțională, independența, toleranț a la frustrare), sexul (femeile în general sunt
mai predispuse), vârsta (o persoană cu cât este mai înaintată în vârstă cu atât gestionează mai
bine situațiile stresante), starea civilă (există o corelație între indicii scăzuți de burnout și
faptul că pers oana este căsătorită sau trăiește în cuplu).

3.5. Simptomatologie
Burnout a fost numit, în general, un sindrom, însemnând un set de semne și simptome
care indică o anumită stare/boală. Autorii pot identifica mai multe semne la trei nivele diferite:
indivi dual, interpersonal și instituțional [ 10].

Simptomele sindromului burnout la nivel individual
Există multe semne care pot conduce la diagnosticul de burnout, dar multe dintre
acestea sunt similare altor dezechilibre de ordin psihologic (anxietate, depresi e), schimbări de
personalitate sau chiar dezechilibre psihotice. Prin urmare, Schaufeli și Enzman [ 11]
raportează următoarele 5 tipuri de semne la nivelul individual: afectiv, cognitiv, fizic,
comportamental și motivațional.
Semnele afective sunt deprimare a, schimbările de stare, plânsul, epuizarea emoțională,
tensiunea crescută sau anxietatea.
Semnele cognitive la acest nivel sunt reprezentate de pierderea speranței, neajutorarea,
sentimentul de eșec, incapacitatea de concentrare , sentimentul de vină, idei le sinucigașe ,
stima de sine diminuată , uitarea și dificultățile în cazul unor sarcini mai complexe.
Semnele fizice sunt durerile de cap, amețeala, durerile musculare, tulburările de somn,
tulburările gastro -intestinale, alergiile, crizele de astm sau obos eala cronică.

14
Semnele comportamentale sunt date de hiperactivitate, consumul de alcool, tutun,
droguri , renunțarea la diferitele activități recreative, reclamații compulsive sau negare.
Maslach [ 9] a susținut că la nivel individual apar ca manifest ări epuizarea emoțională ,
eficiența redusă , epuizarea mentală și tulburari comportamentale. Aceste semne apar la
oamenii considerați ”normali” , fără psihopatologii și sunt legate de activit ățile de la locul de
munc ă.

Simptomel e sindromului burnout la nivel interp ersonal
Schaufeli și Enzman [11 ] descriu o listă lungă de semne la nivelul interpersonal, care
pot fi cuprinse în următoarele domenii: afectiv, cognitiv, comportamental și motivațional.
Semnele afective sunt: iritabilitatea, supra -sensibilitatea, empatia emoțională scăzută
cu pacienții sau furia crescută.
Semnele cognitive tipice sunt percepții cinice sau dezumanizante față de pacienți,
negativism / pesimism în legătură cu pacienții sau etichetarea lor într -un mod derogatoriu.
Semnele comportamentale la ni velul interpersonal sunt ieșirile violente, înclinația
pentru comportament violent și agresiv, agresivitatea față de pacienți, conflictele
interpersonale, conjugale și familiale, izolarea socială și retragerea precum și răspunsurile
mecanice pentru pacienț i.
Uneori, la nivelul interpersonal, o persoană cu burnout poate avea un comportament
violent, dar de cele mai multe ori, astfel de persoane preferă izolarea și retragerea socială.

Simptomele sindromului burnout la nivelul instituției
Într-o instituție, a cest sindrom este în primul rând caracterizat prin eficacitate redusă,
performanță slabă la locul de mun că și productivitate minimă [10 ,11]. Alte semne pot fi
încadrate în următoarele tipuri: afectiv, cognitiv, comportamental și motivațional.
Un semn afect iv tipic care se regăsește în cadrul spitalului este lipsa de satisfacție la
locul de muncă.
Semnele cognitive pot fi cinismul legat de rolul lucrului și în același timp și lipsa de
încredere în management, colegi și medici.
Semnele comportamentale sunt ef icacitatea redusă sau performanța de lucru redusă,
creșterea concediilor de boală respectiv absenteismul, dependența excesivă față de superiori
sau colegi și creșterea accidentelor.

15
Semnele motivaționale tipice la acest nivel sunt pierderea motivației pent ru muncă dar
și moralul scăzut.

3.6. Factorii de risc
Factorii de risc din relațiile interpersonale: relații tensionate, competitive sau
conflictuale cu colegii de muncă, relațiile conflictuale cu p arinții sau elevii , dinamica
negativă de muncă, lipsa spr ijinului social, lipsa de colaborare între colegi în ceea ce privește
sarcinile complementare, proces de contagiere socială a sindromului burnout, lipsa
reciprocității în schimburile sociale.
Factorii asociați caracteristicilor personale : motivația ridicat ă pentru ajutor: gradul
de altruism, grad ridicat de idealism, grad ridicat de empatie, grad ridicat de perfecționism,
nivel scăzut de stimă de sine, abilități sociale reduse, tendința către implicare emoțională
excesivă, t ipar de comportament de T ip A, lo cus de control extern, nivel scăzut de
autoeficiență.

3.7. Sindromul burnout în rândul studenților de la Facultatea de Medicină
Sindromul burnout afectează mai mult de jumătate din studenții și profesioniștii
implicați în asistența medicală la nivel mondial și se caracterizează prin epuizare emoțională,
depersonalizare și un sentiment scăzut de realizare personală .
Dezvoltarea sindromului de burnout începe în anii preclinici, în care cadrul este acela
al muncii copleșitoare și al materiilor ce trebuiesc învățat e cu resurse limitate de timp și
memorie și continuă de -a lungul anilor clinici.
Mai multe studii demonstrează că studenții de la medicină prezintă un risc crescut de
depresie, anxietate și epuizare, comparativ cu populația generală. Sondajele realizate de
englezi, canadieni și americani reflecta ca sindromul de burnout poate afecta până la jumătate
din studenții de medicină în timpul studiilor, rata de apariție variind în funcție de anul de
studiu. Sindromul de burnout poate avea consecințe personale, acad emice sau profesionale
grave. În plus, există o corelație vizibila între acest sindrom și lipsa de profesionalism,
precum și între burnout și o capacitate scăzută de empatie. [12]
Universit ățile și școlile de medicină ar trebui să joace un rol central în de pistarea și
soluționarea dificult ăților psihologice în rândul studen ților lor, dar simpla recunoaștere a
sindromului burnout ca o problemă reală cu care se confruntă studenții de medicină constituie
în prezent o provocare majoră.

16
Atunci când studenții sunt afecta ți de sindromul de burnout , munca clinică,
profesionalismul și comportamentul etic, precum și empatia, sunt afectate negativ, în timp ce
riscul de atri ție academică, depresie și i deea de suicid tind să cr ească. [13,14 ]
Numeroase studii notează rate a le sindromului de burnout cuprinse între 25% și 60%
într-un spectru larg de specializ ări medicale. Statistica de mai jos arată prevalența stresului și
a sindromului de burnout în studiile care includ studenți medicini ști pre-clinici din 1988 până
în 20 15, la nivel internaț ional.

Nivelurile diferite de stres și de sindrom burnout în diferite țări pot fi atribuite
stresorilor de viață care variază de la o regiune la alta. În plus față de stresorii din școala
medicală și din mediul academic, factorii socioe conomici, politici, legați de conflicte și de
sănătate contribuie la creșterea nivelului de stres și de burnout. În Liban, o țară din Orientul
Mijlociu, pe fondul conflictelor și al instabilității regionale, se estimează că nivelul de stres și

17
de sindrom burnout va fi mai mare decât în Spania, de exemplu, unde stresori similari sunt
relativ inexistenți.

II. PARTEA SPECIALĂ

1. Scop și obiective

Scopul acestei lucrări a fost acela de a oferi o revizuire sistematică detaliată,
concentrată pe impactul sindromu lui burnout -ului profesional în rândul studenților de
medicină, cu o privire de ansamblu detaliată a instrumentelor existente cu proprietăți
psihometrice și o meta -analiză a valorilor medii ale celor trei subscale al celui mai frecvent
instrument aplicat – Maslach Burnout Inventory (MBI -HSS).

Obiectivele studiului sunt:
1. Determinarea ratelor de prevalența a burnout -ului profesional în râ ndul studenților
de la medicin ă și identificarea diferențelor pe un eșantion de ță ri dat
2. Identificarea instrumente lor util izate î n măsura rea burnout -ului în rândul
studenților de medicină
3. Eviden țierea rezultatel or relevante a studiilor de meta -analiză a datelor
comparabile

2. Materiale și metode

S-au revizuit studii ce raporteaz ă burnout -ul în rândul studenților de medicină,
publicate între 2000 și 2017. Meta -analiza a fost realizată pe baza datelor disponibile privind
ratele de burnout la studenții de medicin ă măsurate prin metoda Maslach Burnout Inventory
(MBI -HSS).
Pentru a defini criteriile de eligibilitate de gă sire a lit eraturii relevante s -a utilizat
metoda PICO – abordarea „populație -intervenț ie-comparație -rezultat ”.
Criteriile de eligibilitate au fost următoarele:

18
1) populația să fie formată din studenți medicini ști din învățământul universitar,
incluzând proaspăt abso lvenț i, stagiari și studenți în ultimul an;
2) studenții medicini ști care nu au trecut prin nicio intervenție;
3) pentru meta -analiza MBI -HSS, valorile ponderate au fost comparate cu datele
normative;
4) studiile relevante s -au centrat pe rezultatele datel or primare ale burnout -ului, cu
accent pe instrumentele de studiu validate într -o secțiune transversal ă cantitativă sau
longitudinală.
Relevanț a studiilor inclu se este dată ș i de perioada de publicare între ianuarie 2000 și
noiembrie 2017 în țări din într eaga lume. Perioada de căutare începând cu anul 2000 a fost
stabilită în raport cu activitatea cercetatorilor Dyrbye, Thomas, Shanafelt (2006), care au
efectuat căutări de literatură sistematică asupra stării de bine psihologice a studenților de
medicină d in 1980 până în 2005 și nu au identificat studii legate de rata de burno ut a
studenților de la medicină .[15] O suprapunere de 5 ani a fost necesar să fie inclusă.
Bazele de date PsycINFO și PubMed au fost sursa pentru studii le relevante.
Termenii și combi națiile speciale pentru subiecț i, pentru a căuta lit eratură relevantă au
fost: studenți medicini ști, proaspăt absolvenț i și stagiari, precum și burnout, burnout
profesional, epuizare emoțională și sănătate mentală. Articole suplimentare au fost preluate
prin listel e de referință ale articole lor identificate.
Toate articolele au fost verificate pe baza titlului și a rezumatului și au fost clasificate
drept „eligibile” sau „neeligibile”. Într-o etapă următoare, studiile cu potențial au fost
evaluate pentru eli gibilitate pe baza analizelor cu text complet. Toate studiile incluse care au
trecut aceste etape au fost revizuite pentru ev aluarea aprofundată a calității.
Evaluarea calității a fost realizată pe dimensiunile referitoare la:
– design -ul studiului
– secțiunile de studiu
– ratele de răspuns
– contextul țării
– instrumentele aplicate
– valorile relevante ale ratei de burnout
– simptomologia sindromului de burnout
Meta -analiza MBI -HSS a fost realizată separat pen tru cele trei subscale – EE
(epuizare emoțională ), DP (depers onalizare) și PA (realizare personală ). Studiile adecvate

19
pentru aceasta meta -analiză raportează valori medii, abateri standard ale MBI -HSS pentru
toate cele trei sub -scale independent de alte variabile, cum ar fi genul sau nivelul educației :
EE- epuizare emoț ional ă – rezultă dintr -un efort emoțional și fizic excesiv; este
dimensiunea de bază și aspectul cel mai larg manifestat al sindromului de burnout ,
constituind dimensiunea de stres a acestuia ;
DP – depersonalizare – reprezintă încercarea de a se distan ța de ceilalți pentru a
face față sarcinilor profesionale dificile; acest lucru duce la creșterea indiferenței
sau cinismului , care la rândul să u poate fi asociat cu ignoranța cu privire la
problemele și nevoile clienților sau ale pacienților și cu accent pe aspecte
raționale
PA – realizare personal ă – poate fi asimilată ca experiență a ineficienței; se
manifestă în sentimente de nefericire și nemulțumire față de realizările personale,
iar persoanele afectate tind să se evalueze negativ, în special în ceea ce privește
calitatea și cantitatea lor de muncă .
Toate celelalte studii identificate care raportează orice fel de date brute primare cu
privire la caracteristicile burnout -ului, cum ar fi prevalența și valorile medii și nu utilizează
MBI -HSS, sau studii care utilizează MBI -HSS, dar n u raportează rezultate adecvate au avut
doar scop narativ. Studiile care au raportat date ale burnout -ului doar ca rezultat secundar,
fără date descriptive primare, au fost excluse.
Pe baza valorilor medii respective și a abat erilor standard, valorile medii ponderate și
abaterile standard ponderate au fost calculate în cadr ul studiilor pentru fiecare sub scală,
pentru fiecare eș antion .
În a doua etapă, aceste valori ponderate au fost comparate cu datele normative din
manualul Ma slach Burnout Inventory, iar m ărimile efectului pentru diferențele medii au fost
calculate pe baza metodei Cohen.

Exemple de studii [Tabelul 1] :
Santen ș i colab. 2010 – prin metoda Maslach Burnout Inventory (MBI -HSS), s -au
găsit rate de prevalență de 21% în rândul studenților de primă generație și de 43% în
rândul studenților de medicină din al treilea an. [15]
Bughi și colab. 2017 – prin metoda Maslach Burnout Inventory Students Survey
(MBI -SS) – rate de prevalență în jur de 12%. [16]

20
Aster -Schenck și cola b. 2010 (Germania) – prin metoda Work -Related Behavior and
Experience Patterns Scale (AVEM) – rate de prevalență 19,5% în randul studenților
de la medicină. [17]
Dahlin și Runeson 2007 (Suedia) – prin metoda Oldenburg Burnout Inventory (OLBI)
– rate de pre valență foarte mari, între 47 și 53%. [18]
Lyndon și colab. 2017 (Noua Zeelandă) – prin metoda Copenhagen Burnout
Inventory (CBI) – între 20 și 41% în rândul studenților medicini ști cercetați. [19]

Tabel 1
MBI-HSS MBI-SS AVEM OLBI CBI
Santen 2010 21 – 43
Bughi 2017 12
Aster – Schenck 2010 19,5
Dahlin – Runeson 2007 47 – 53
Lyndon 2017 20 – 41Rate de prevalență ale metodelor folosite în
rândul studenților de medicină (%) Studii

3. Rezultate și discuții

Rezumatul studiilor cu aceeaș i populație de studiu
După evaluarea calității și în urma grupării studiilor pe criteriul rezultatelor primare , a
rezultat un numar de 12 studii adecvate pentru colectarea meta -analitică și sinteza datelor ,
precum și 38 de studii calificate pentru sinteza narativă. Astfel, rezultatele raportate se referă
la aceste subseturi de studii, respectiv la totalul a 50 de studii.

Eșantion demografic al studiilor incluse
Mărimea eșantionului din studiile incluse (n = 50) a variat de la 73 la 4402 studenți de
medici nă cu un eșantion total de 35.166. Vârsta medie a studenților a variat între 19 și 29 ani.
Majoritatea studiilor (n = 44) au colectat d ate într -un design transversal.
– 11 studii nu au oferit nicio informație cu privire la semestru l sau an ul de
pregătire al studenților de la medicin ă chestionați

21
– 32 de studii au indicat că studenții aflați în studiu au fost în stadii timpurii
sau de mijloc ale învățământului universitar
– in 19 studii studenții au fost la niveluri superioare de învățăm ânt, adesea în
semestrul fi nal
În majorit atea studiilor incluse (n = 39) s-au aplicat diferite versiuni ale Maslach
Burnout Inventory:
– 26 de studii au utilizat MBI -HSS
– 12 dintre aceste studii au îndeplinit criterii pentru combinarea meta –
analitică
– 10 studii au raportat alte rezultat e eligibile ale burnout -ului
– 11 studii au evaluat burnout -ul cu Maslach Burnout Inve ntory Student
Survey (MBI – SS)
– 2 studii au folosit Maslach Burnout Inve ntory – Studiul general (MBI -GS).
În total, 4 studii au utilizat Scala de comportament și experiență legate de muncă
(AVEM ), 4 studii au folosit metoda Oldenburg Burnout (OLBI) și 3 studii au folosit metoda
burnout de la Copenhaga (CBI).
Împărțirea studiilor pe țări la nivel internaț ional:
– majoritatea studiilor incluse au fost efectuate în SUA – n = 1 9
– 6 studii – Germani a[20]
– 3 studii – Suedia [21]
– 6 studii din alte țări europene, inclu zand Serbia, Franța, Rega tul Unit,
Ungaria și România [22]
– 3 studii – Australia [23]
– 4 studii – Brazilia [24]
– 9 studii au provenit din țări precum Pakistan, India și Coreea, Trinidad și
Tobago, Liban, Noua Zeelandă și Arabia Saudită .[25,26,27]

Prevalența burnout -ului pro fesional
Studiile incluse au raportat diferite rate de prevalență cu rate de burnout variind intre
7,0% și 75,2%.
Rata de prevalență a burnout -ului măsurată prin MBI -HSS a variat între 10,0% și
63,4% .

22
Rata de prevalență a burnout -ului măsurată prin MBI -SS a variat intre 7,5% și 75,2% .
Rata de prevalență a burnout -ului măsurată prin AVEM a fost cuprinsă între 7,0 și
23,3%, în funcție de nivelul de educatie .
Rata de prevalență a burnout -ului măsurată prin CBI a variat intre 41,0% și 51,0%.
Rata de prevalență a burnout -ului măsurată prin OLBI a variat între 47,0 și 53,0%.

Tabelul 2 oferă o imagine de ansamblu asupra instrumentelor aplicate care evaluează
povara burnoutului profesional la studenții de medicină.
Overview (n) 38
Eșantion pentru meta-analiza si overview (n) 12
Total Eșantion studenti (n) 35.166
Eșantion minim (n) 73
Eșantion maxim (n) 4402
Vârsta Media de varsta (M) 19 – 29
Studii transversale (n) 44
Studii longitudinale (n) 6
Neidentificat (n) 11
Nivel incepător – Nivel mediu (n) 32
Nivel superior (n) 19
MBI-HSS (n) 26
MBI-SS (n) 11
MBI-GS (n) 2
AVEM (n) 4
OLBI (n) 4
CBI (n) 3
USA (n) 19
Germania (n) 6
Alte țări europene (n) 6
Brazilia (n) 4
Australia (n) 3
Suedia (n) 3
Altele (n) 9
Overall 7.0 – 75.2
MBI-HSS x 1 10.0 – 63.4
MBI-SS x 2 7.5 – 75.2
MBI-GS x 2 9.9 – 58.6
AVEM x 3 7.0 – 23.3
CBI x 4 41.0 – 51.0
OLBI x 5 47.0 – 53.0
Studii (n) 12
Eșantion total (n) 12.246
Epuizare emoțională (EE) 22.93 (10.25)
Depersonalizare (DP) 8.88 (5.64)
Realizare personală (PA) 35.11 (8.03)Eșantion meta-analiză
M (SD)Tabel 2. Evaluarea burnout-ului studenților de medicină la nivel internațional (2000 – 2017)
Studii
Design studiu
Nivel de educație medicală
Instrument (%)
Tară
Rata burnout totală (%)

23
Rezultatele meta -analiz ei inventarului Maslach burnout (MBI -HSS)
Tabelul 2 prezintă, de asemenea, rezumatul meta -analitic al celor 12 studii pentru
medie (M) și deviația standard (SD) pentru cele trei su b-scale „Epuizare emoțională”,
„Depersonalizare” și „Realizare personală” a MBI -HSS.
Mărimile eșantionului de studii incluse au variat de la n = 73 la 4050 de studenți.
Valorile medii (M) au variat între 12.94 și 28.26 pentru epuizare emoțională și de la 7 .30 la
13.43 pentru depersonalizare. M pentru realizarea personală a variat de la 31,3 la 38,07.
Mediile ponderate și deviatiile standard au fost M = 22,93 (SD = 10,25) pentru epuizare
emoțională, M = 8,88 (SD = 5,64) pentru depersonalizare și M = 35,11 (S D = 8,03) pentru
realizarea personală.

Comparația rezultatelor din meta -analiză cu date normative
Rezultatele meta -analizei MBI -HSS au fost comparate cu rezultatele normative ale
manual ului Maslach Burnout Inventory [10]. Mai precis, rezultatele grupului de studenți de la
medicin ă examinați, care au fost incluse în meta -analiză, au fost comparate cu educațiile
postliceale /universitare , care reprezintă populația potrivit ă din punct de vedere al v ârstei
[Tabelu l 3].

Date meta-analiza Date normative
Studenți la
medicinăStudii
postliceale /
universitare
Sub-scale MBI-HSS M (SD) M (SD) z p d
Epuizare Emoțională (EE) 22.93 (10.25) 18.54 (11.95) 9,08 <0.001 0.424
Depersonalizare (DP) 8.88 (5.64) 5.57 (6.63) 12,35 <0.001 0.581
Realizare Personală (PA) 35.11 (8.03) 39.17 (7.92) -12,57 <0.001 -.505Tabel 3. Rezultatele comparației intre meta-analiză si datele normative ale manualului
Maslach Burnout Inventory

Num ărul de studenți la medicin ă inclu și în meta -analiza prezentă este n = 12.246.
Numărul de subgrupuri ocupaționale conform manualului Maslach Burnout Inventory
este n = 635 pentru învățământul postliceal/universitar.
Conform ac estor rezultate, studenții de medicină examinați în cele 12 stud ii – pe baza
valorilor ponderate – au arătat valori semnificativ mai mari de epuizare emoțională și

24
depersonalizare și valori semnificativ mai mici pentru împlinirea personală decât eșantionul
general al persoanelor care urmează niveluri de învățământ post liceal /universitar .

Discuții
În ceea ce privește ratele de prevalență și impactul ridicat al burnout -ului profesional ,
s-au găsit rate de prevalență între 7,0 și 75,2% în funcție de instrumentele folosite .
Agregarea meta -analitică a celor 12 studii eligi bile a arătat valori ridicate de „epuizare
emoțională”, „depersonalizare” și „împlinire personală”. O comparație largă și un rezumat
meta -analitic al tuturor studiilor nu au fost posibile din cauza eterogenit ății ridicate a datelor .
Studiile din diferite ț ări din întreaga lume au folosit o gamă largă de instrumente diferite, cu
sub-instrumente specifice și criterii individuale pentru a descrie ratele de burnout la studenții
de la medicină .
Frecvent, autorii care au măsurat rata de burnout cu ac elași instrum ent nu au folosit
criterii comune de măsurare . Mai mult, rezultatele au fost raportate în funcție de
caracteristicile specifice grupului sau autorii au furnizat date în contexte corelaționale sau de
regresie. Prin urmare, o proporție mare de studii nu a pu tut fi inclu să în comparația
metaanalitică.
Cu toate acestea, această revizuire a furnizat valori medii ponderate ale unui total de
12 studii comparabile care aplică MBI -HSS. În comparație cu datele normative ale
manualului Maslach Burnout Inventory, stude nții medicini ști examinați în cele 12 studii – pe
baza valorilor ponderate – au arătat valori semnificativ mai mari ale epuizării emoționale și
depersonalizării și valori semnificativ mai scăzute pentru împlinirea personală decât grupul
normativ al persoan elor supuse educați ei postliceale /universitare.
Metoda MBI -HSS a fost aplicat ă în peste 50% din studii ca instrumentul cel mai
frecvent utilizat pentru măsurarea burnout -ului la studenții de medicină . Peste 60% din
studiile care au utilizat MBI -HSS au prov enit din SUA și 60% din studiile publicate au fost
efectuate în același grup de lucru.
În ceea ce privește utilizarea instrumentelor validate identi ficate , observăm că atunci
când evaluăm impactul burnout -ului la studenții de medicină , aceste instrumente a u
proprietăți diferite în ceea ce privește lungimea, structura și dimensiunile burnout -ului și pot
fi instrumente de screening adecvate pentru a identifica studenții cu risc dar asimptomatici .

25
Metoda MBI -SS încearcă să identifice factorii burnout -ului în rândul studentilor
folosind trei subscale:
– Subscala MBI -SS pentru epuizare emoțională evaluează oboseala severă
declanșată de cerințele academice
– Subscala MBI -SS pentru cinism măsoară distanța mentală a studenților de
la teorie /lecții
– Subscala MBI -SS pentr u eficacitatea academică reprezintă senti mente de
competență ca student
Un nivel ridicat de epuizare și cinism și o eficacitate academică scăzută contribuie la
apariția epuizării la elevi [26].
Este important să luăm în considerare această comparație cu da tele normative ale lui
Maslach cu multă precauție, deoarece studiul de validare realizat în anul 1996 este oarecum
depășit. Cu toate acestea, acest rezultat susține ipoteza literaturii actuale potrivit căreia
studenții de medicină sunt mai împovărați de ep uizare profesional ă decât alte grupuri de
studenți din alte profesii .
Metoda Copenhaga Burnout Inventory (CBI) a fost dezvoltat ă pentru a detecta o
singură dimensiune a epuizării emoționale cu două sub -dimensiuni, cognitiv și fizic ă, din trei
perspective: burnout personal, burnout profesional și burnout social .[27,28 ]
În timp ce MBI și CBI sunt concepute pentru a detecta o simptomatologie existentă,
un instrument diferit, modelele de comportament și experiență din mediul profesional
(AVEM) permite predicți a simptomatologiei burnout -ului. În plus, măsurarea AVEM
Burnout include aspecte ale trăsăturilor de personalitate ale persoanelor intervievate ca factori
de risc potențiali. Baza teoretică pentru aceasta este conceptul comportamental de tip A, care
sublin iază modalitatea specifică personalității de a face față cerințelor profesionale sub formă
de cheltuieli excesive și atitudine competitivă, care sunt deosebit de relevante pentru sănătate,
precum și conceptul de salutogeneză orientat către resurse. Metoda permite determinarea
probabilităților de atribuire a tiparelor, precum și creare a unui profil multidimensional [29]
Metoda Oldenburg Burnout Inventory (OLBI) a furnizat rezultate ale epuizării din
patru studii cu dimensiunile „epuizare” și „dezangajar e”. Rothenberger constată că OLBI are
unele avantaje față de MBI. Pe de o parte, elementele sunt un amestec de conținut pozitiv și
negativ, pe de altă parte, ele acoperă aspecte fizice și cognitive ale epuizări i. Pe de altă parte,
spre deosebire de MBI, OLBI mă soară doar bidimensional și nu acoperă performanțele
personale percepute. [30]

26
Limită ri ale meta -analizei
Studenții medicini ști din studii le incluse au fost chestionați folosind instrumente de
auto-raportare care sunt deschise pentru prejudecăți de răspuns.
Doar 3 dintre studiile incluse prezintă o comparație a burnout -ului la studenții
medicini ști cu un grup de control, de ex. a studenților non – medicini ști.
În acest studiu am comparat rezultatele metaanalizei cu populația generală, așa cum a
fost investiga tă de Maslach. Prezentarea generală nu oferă vari abile explicative, în afară de
burnout, definiții de burnout, gen, dimensiunea eșantionului și progresul educațional. Studiile
incluse nu au raportat în mod sistematic analizele fără răspuns la eșantioanele lor, astfel încât
se pot deduce puține în ceea ce privește efectele posibile ale prejudecăților d e selecție în
studiile incluse.

III. CONCLUZII

Această revizuire sistematică subliniază impactul ridicat al burnout -ului profesional în
rândul studenților medicini ști din diferite categorii ale educației medicale. De aceea se
recomand ă cu tărie continuarea cercetărilor în acest domeniu, abord ând și control ând în mod
explicit factorii descriși mai sus pentru a facilita comparația internațională a ratelor de
burnout.
De asemenea c ercetările viitoare ar trebui să se concentreze în mod explicit pe factori
de context specific și pe grupuri de studenți . Aceste eforturi sunt necesare pentru a controla
dependența de context în cercetarea privind deficiența de sănătat e mentală a studenților
medicini ști, pentru a permite comparații mai semnificative și strategii de prevenire adecvate.
Numeroase studii au arătat că studenții medicini ști sunt mai împovărați de tulburările
asociate stresului decât populația generală. În mo d evident, dovezile arată diferite tendințe în
timpul școlii medicale: unele studii au descoperit că creșterea burnout -ului cu fiecare an de
studiu în rândul studenților de medicină; altele au raportat că burnout -ul atinge un punct
culminant în cel de -al treilea an de studiu.
Totu și, la nivel global, s -a demonstrat că la începutul școlii medicale sănătatea
mentală a studentilor de la medicină este mai bună în comparație cu studenții non –
medicini ști ai populației generale. Aceste constatări implică faptul c ă procesul educațional în
sine poate duce la creșterea stresului psihologic.

27
Este deosebit de important să propunem și să punem în aplicare strategii pentru a
reduce incidența stresului și a burnout -ului în rândul studenților medicini ști preclinici, pentru
a-și consolida angajamentul față de medicină ca profesie și pentru a permite o mai bună
îngrijire a pacienților în viitor. De exemplu , se pot adopta strategii ce se concentrează pe
implicarea personală, reinterpretarea pozitivă și exprimarea emoției, prog ramele de susținere
oferite de studenții seniori și activități extracurriculare (în principal activități muzicale și
fizice). Binein țeles ca aceste mecanisme strategi ce de adaptare pot fi adoptate ș i aplicate de
către cadrele did actice, ce au rolul importa nt de a facilita trecerea mai lină a studenț ilor prin
anii de studiu , astfel încât să devină medici dedicați care să ofere cea mai bună îngrijire și un
nivel ridicat de angajament față de pacienți .

28
BIBLIOGRAFIE

1) Schaufeli, W. B. & Gree nglass, E. R. (2001), Introduction on a special issue on
Burnout and health. Psychology & Health, 16, 501 -510.
2) Freudenberger, H.J. (1974). Staff burnout. Journal of Social Issues, 30(1), 159 -165.
3) Maslach, C. Jackson, S. E. & Leiter, M. P. (1996). MBI: The Maslach Burnout
Inventory manual (3rd ed.). Palo Alto, CA: Consulting Psychologists, 4.
4) Srivastava, Dr. Ranjana (2018), What it takes to be a doctor – an insider’s guide,
Published by Simon Schuster Australia
5) Selye, Hans (1974), Stress without distress, New American Library
6) Fraisse P. (1967), Psychologie du temps, Paris: Presses Universitair es de France
7) Glen R. Elliott, Carl Eisdorfer (1982), Stress and Human Health: Analysis and
Implications of Research : a Study, Springer Publishing Company
8) Maslach, C., & Jackson, S. E. (1981). The measurement of experienced burnout.
Journal of Occupational Behaviour, 2, 99113.
9) Maslach, C. & Jackson, S. E. (1981). The Maslach Burnout Inventory (Research
edition). Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
10) Baba, V. V., Jamal., Tourigny, L., (1998). Work and mental health. A decade in
Canadian research. Ca nadian Psychology. Vol.39, No. 1 -2, pp. 94 -107.
11) Schaufeli, W. B. & Enzman, D. (1998), The Burnout companion to study & practice.
London: Taylor & Francis.
12) Shanafelt TD, Bradley KA, Wipf JE, Back AL. 2002. Burnout and self -reported
patient care in an intern al medicine residency program. Ann Intern Med. 136:358 –367.
13) Dyrbye LN, West CP, Satele D, Boone S, Tan L, Sloan J, Shanafelt TD. 2014. Burno
ut among U.S. medical students, residents, and early career physicians relative to the
general U.S. population. Acad Med. 89:443 –451
14) Santen SA, Holt DB, Kemp JD, Hemphill RR. 2010. Burnout in medical students:
examining the prevalence and associated factors. South Med J. 103:758 –763.
15) Bughi SA, Lie DA, Zia SK, Rosenthal J. 2017. Using a personality inventory to
identify risk of distress and burnout among early stage medical students. Educ Health.
30:26 –30.

29
16) AsterSchenck I, Schuler M, Fischer MR, Neuderth S. 2010. Psychosoziale ressourcen
und risikomuster für burnout bei medizinstudenten: querschnittstudie und
bedürfnisanal yse präventiver curricularer angebote. GMS Z Med Ausbild. 27:Doc61
17) Dahlin M, Joneborg N, Runeson B. 2007. Performance -based self -esteem and burnout
in a cross -sectional study of medical students. Med Teach. 29:43 –48
18) Lyndon MP, Henning MA, Alyami H, Krishna S, Zeng I, Yu TC, Hill AG. 2017. Bur
nout, quality of life, motivation, and academic achievement among medical students:
a person -oriented approach. Perspect Med Educ. 6:108 –114.
19) Demer outi E, Nachreiner F. 1998. Zur Spezifität von burnout für
dienstleistun gsberufe: fakt oder artefakt. Zeitschrift Fur Arbeitswissenschaft. 52:82 –
89
20) Burisch M. 2012. Auswertung für das Hamburger Burnou t Inventar (HBI). Swiss
Burnout
21) Popa -Velea O., Diaconescu L., Mihailescu A., Popescu M. , Macarie G. 2017. Burnout
and its relati onships with alexithymia, stress, and social support among Romanian
medical students: a cross -sectional study. Int J Environ Res Public Health. 14:E560
22) Bore M, Kelly B, Nair B. 2016. Potential predictors of psychological distress and
well-being in medical students: a cross -sectional pilot study. Adv Med Educ Pract.
7:125 –135.
23) Brazeau CM, Schroeder R, Rovi S, Boyd L. 2010. Relationships between medical
student burnout, empathy, and professionalism climate. Acad Med. 85:S33 –S36.
24) Almalki SA, Almojali AI, Alothman AS, Masuadi EM, Alaqeel MK. 2017. Burnout
and its association with extracurricular activities among medical students in Saudi
Arabia. Int J Med Educ. 8:144 –150.
25) Lee SJ, Choi YJ, Chae H. 2017. The effects of personality traits on academic burnout
in Korean medical students. Integr Med Res. 6:207 –213.
26) Muzafar Y, Khan HH, Ashraf H, Hussain W, Sajid H, Tahir M, Rehman A, Sohail A,
Waqas A, Ahmad W. 2015. Burnout and its Associated Factors in Medical Students
of Lahore, Pakistan. Cureus. 7:e390
27) Prinz P, H ertrich K, Hirschfelder U, de Zwaan M. 2012. Burnout, depression and
depersonalisation –psychological factors and coping strategies in dental and medical
students. GMS Z Med Ausbild. 29:Doc10

30
28) Wolf MR, Rosenstock JB. 2017. Inadequate sleep and exercise assoc iated with
burnout and depression among medical students. Acad Psychiatry. 41:174 –179
29) Rothenberger DA. 2017. Physician burnout and well -being: a systematic review and
framework for action. Dis Colon Rectum. 60:567 –576.
30) Thomas MR, Dyrbye LN, Huntington JL, Lawson KL, Novotny PJ, Sloan JA,
Shanafelt TD. 2007. How do distress and well -being relate to medical student
empathy? A multicenter study. J Gen Intern Med. 22:177 –183