STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT ȘI MARKETING ALE FIRMEI CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI IMPACTUL ACESTEI A ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI COORDONATOR… [631647]

UNIVERSITATEA ,,LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ȘTIIN ȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA:
STRATEGII ȘI POLITICI DE MANAGEMENT ȘI
MARKETING ALE FIRMEI

CRIZA ECONOMICO -FINANCIARĂ ȘI IMPACTUL
ACESTEI A ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

2
CUPRINS:

CAPITOLUL I : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 4
CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CRIZĂ E CONOMICO –
FINANCIARĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 4
1.1 Istoricul conceptului de criză economico -financiară ………………………….. ………. 4
1.2 Considerații teoretice privind conce ptul de criză ………………………….. ……………. 9
1.3 Parametrii geoeconomici și geostrategici ai ultimei crize economico -financiare
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.4 Cauzele care pot declanșa o criză economică ………………………….. ……………… 12
1.4.1 Aspecte generale privind cauzele crizei ………………………….. ……………………. 12
1.4.2 Contextul care a declanșat și alimentat criza ………………………….. …………….. 14
1.5 Rolul statului în condițiile crizei economico -financiare ………………………….. … 15
1.5.1 Politica fiscală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 18
1.5.2 Politica monetară ………………………….. ………………………….. ……………………… 18
CAPITOLUL II: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 20
MANIFESTĂRI ALE CRIZ EI ECONOMICO -FINANCIARE MONDIALE …… 20
2.1 Criza economico -financiară în America ………………………….. ……………………… 20
2.2 Criza economico -financiară în UE ………………………….. ………………………….. …. 22
2.3 Criza economico -financiară în Asia -Pacific și America Latină ………………….. 29
CAPITOLUL III : ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 33
IMPACTUL CRIZE I ECONOMICO -FINANCIARE ASUPRA
ECONOMIEI ROMÂNIEI ………………………….. ………………………….. ………………… 33
3.1 România în timpul crizei economice ………………………….. ………………………….. 33
3.2 Evoluția economiei românești după criză ………………………….. ……………………. 43
3.2.1 Impactul creșterii economice pe plan so cial ………………………….. ……………… 47
3.2.2 Riscurile actuale asupra economiei naționale ………………………….. ……………. 49
CONCLUZII: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 53
BIBLIOGRAFIE : ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 55

3

,,Life is one crisis after another”
Richard M. Nixon

INTRODUCERE

Lucrarea de față se vrea o descriere despre evoluț ia economiei mondiale, la
nivel macroeconomic arătând că ea nu are o dezvoltare liniară și , din contră , este
cuprinsă de evoluții și involuții de o anvergură mai mare sau mai mică de -a lungul
existenței sale, marcată fiind de risc și incertitudine .
În to ată m ass-media s -a vorbit foarte mult despre această ultimă criză
economic ă izbucnită prin anul 2007 în America, care s -a propagat cu viteză și a
speriat o lume întreagă , cu toate relele pe care le -a adus: șomaj, inflație, falimente
și care la noi și -a arătat colții mult mai tare , deoarece această criză s -a instalat peste
o alta, care ne tot afecta de pe la începutul anilor `90 ai secolului trecut.
Voi î ncepe prin a arăta că acest concept de criză i -a interesat pe oamenii de
știință de foarte mult timp și voi puncta încă o dată , dacă mai era nevoie , că
această evoluție sinusoidală este foarte greu de prevăzut.
În partea a doua , lucrarea va cuprinde , pe lângă cauzele și manifestările
ultimei crize economico -financiare ce a tulburat apele economiei mondiale , cât și
impactul acesteia asupra economiei României , și evoluția acesteia în anii ce au
urmat.
Acestea sunt cauzele principale care m -au determinat să aleg acestă temă ,
consider eu destul de interesantă din punct de vedere macroeconomic, considerând
că acest subiect a fascinat și continuă să -i fascineze , deopotrivă pe economiști , cât
și pe oamenii de rând , fiecare dintre ei căutând rezolvări , care mai de care mai
pragmat ice sau mai fa nteziste despre cum și dacă se pot evit a aceste manifestări
economice î n viitor .

4
CAPITOLUL I :

CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CRIZĂ ECONOMICO –
FINANCIARĂ

1.1 Istoricul conceptului de criză economico -financiară

Sistemele economice sunt adesea marcate de dezechilibre complexe care le
afectează evoluția. Dintre acestea, dezechilibrul care apare între cantitatea de
bunuri existentă pe piață la un moment dat și cantitatea de monedă disponibilă
generează în anumite condiții apariția infl ației, iar de aici până la criză nu mai este
decât un pas.
În general , se consideră că o criză este dată de apariția bruscă , neaș teptată a
unui eve niment de viață care interesează și afectează subiectul și care generează o
situaț ie critică , de incer titudine referitor la capacitatea proprie de a -l depăși ș i astfel
de a se reîntoarce la situația anterioară , cea de echilibru macroeconomic și de
liniște sufletească sau, după mai mult de două trimestre consecutive , de scădere
economică .
Dacă vom căutăm explicația cuvântului și a fenomenului econ imic numit
criză , folosind dicț ionarul Larousse, aflăm că în vechea greacă „krisis ” însemna
decizie .
Astfel, hotărârea luării unei decizii cade pe momentul alegerii, al găsirii și
aplicării unei soluții pentru problema apă rută. Însă, având în vedere expe riența
secolului t recut, criza nu este doar o metodă de răspuns la tensiunile economice
apărute, ci și o metodă de cunoaștere și de dezvoltare a societății .
Astfel, după fiecare criză majoră , sistemele naționale sau internaționale s -au
modificat, fie recunoscând prezența unor noi pericole și dezechilibre economice în
spațiile propriilor societăți , fie înțelegând necesitatea unor modificări esențiale.
Practic, după fiecar e criză, societatea s-a îmbog ățit și niciodată nu a mai putu t fi
adusă în situația anterioară.1
După cum se știe , în toate domeniile de activitate umană apar
neconcordanțe și disf uncționalități , existând întotdeauna preocupări de
contracarare , care pot să apară în interiorul ei și, de aceea, societatea studiază
cauzele, modul de apariție și manifestări le acestora, precum și consecințele lor.
Crizele sunt astfel de disfuncțio nalități.

1 Lijphart, Arend, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în treizeci și ș ase de țări, Editura
Polirom, Iași, 2000, p ag.217

5
Economiștii studiază criza și o analizează după criterii specifice, atribuindu -i
caracteristicile unor fenomene cu urmări nefavorabile pentru organizații, instituții
și grupuri sociale care , totodată , afectează direct : inflația, șomajul, stagnarea,
recesiunea etc.
O criză financiară veritabilă are dr ept caracteri stică faptul că este un accident
economic , bine localizat , care are capacitatea de a se dezvolta și propaga asemenea
unui bulgăre de zăpadă care se transformă în avalanșă , la nivelul întregului sistem
economico – financiar al societății moderne.
Încă din antichitate , „Krisis ” era un concept fundamental în veche a greacă,
ceea ce însea mnă că el nu putea fi înlocuit cu nimic altceva. Derivat din „krino ”,
„krinein ” („a tranșa“, „a selecționa“, „a decide“, „a judeca“, „a se lua la întrecere“,
„a se certa“, „a lupta“), „krisis ” țintea invariabil către u n rezultat definitiv și de
netăgăduit . Astfel,conce ptul implica alternative exacte , care nu permiteau revizuir i
sau reinterpretăr i ulterioare: succes sau insucces , dreptate sau nedreptate, viață sau
moarte, în cele din urm ă iertare sau condamnare definitivă .
O abordarea sociologică a crizei economico -financiare este aceea că
sociologii susțin și existența a unei crize sociale care devansează criza economică ,
și că toate acest e fenomene au un caracter repetativ .
Ciclicitatea este o trăsătură importantă a activităților economice, deoarece ea
nu are o evoluție liniară, din contră , în literatura economică de specialitate , se
identifică fluctuați i economice sezoniere, aleatorii și ciclice , caracterizate prin
creșteri, descreșteri , stagnă ri, deci este fluctuantă.
Economia de piață are o evoluție identică , iar această caracteristică a ei este
de netăgăduit.
Ciclul economic constă în suișuri și scăderi succesive la nivelul activității
economice de ansamblu care se produc în mod repetat, ce pot delimita fluctuații
accidentale și repetate.
Aceste fluctuații repetative sunt determinate de anumiți factori ce țin de
funcționalitatea activității economice , de in terdependența dintre părțile sale, care se
produc cu o anumită regularitate în timp , dar nu se poate face o regulă bine
stabilită.
Termenul ciclu vine din cuvântul fran cez „cyclique ” care se traduce ca
„cerc, val sau ceva ce se repetă periodic ”.2
Încă de la mijlocul secolului al XIX -lea, anumiți oameni de știință s -au
aplecat asupra e voluției principalelor fenomene economice și au ajuns la
concluzia că dezvoltarea economică este pulsatorie, evoluează sau scade sub formă
ondulatorie și reprezintă un fel de mișcare a activităților economice dintr -o țară în

2 Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, 1975, pag.149

6
care alternează fazele ascend ente cu cele descendente , remarcându -se prin
importanța lor în faze scurte cu o durată de la 6 luni la 3 ani , în rândul cărora se
detașează ciclul inflaționist și cel al variației stocurilor care a fost observat de
Kitchin și abordat în studiul ,,Cycles and Trends in Economic Factors”
Teoria economică a desprins concluzia că cicli citatea reprezintă forma
normală de evoluție a economiei , de această teorie și -a dat seama pe la 1860
fizicianul de origine franceză Clement Juglar care a analizat , pentru prima dată ,
evoluția activităț ilor economice pe un interval de aproximativ 10 ani. Î n viziunea
lui, orice ciclu economic cuprinde trei faze: avântul economic sau pros peritatea,
criza și lichidarea acestor cic luri se mai numesc și decenale.3
În cad rul acestuia, apar subcicluri la interval de circa 40 de luni, între
perioadele de vârf ale acestuia. Acestea sunt determinate de modificări ale stocului
de mijloace fixe sau sunt rezultatul modificării cererii și ofertei de bunuri, în
special pentru prod usele agricole. În completarea studiilor efectuate de către
Juglar, economistul rus Kondratiev a determinat cauzele care generează
formarea ciclurilor pe termen lung (de 17 -18 ani) în construcții. Studii importante
cu privire la cauzele, efectele și meca nismele ciclicității economice sunt și cele ale
lui Ragnar Frisch, Weslez Mitchell sau John Hicks.4
Pe baza datelor statistice au fost identificate , după cum am arătat , mai multe
tipuri de cicluri economice care se suprapun și se întrepătrund.
– Ciclurile scurte sau cicluri Kitchin
– Ciclurile lungi, seculare sau Kondratiev
– Ciclurile propriu -zise, numite decenale sau cicluri Juglar
-Ciclurile de 15 -25 de ani sau Kuznets de investiții în infrastructură asociate
unor mișcări de migrație demografică care infl uențează intensitatea activităț ilor în
construcții.
-Ciclurile scurte, cu o durată de la 6 luni la 3 ani, din rândul cărora se
desprinde ciclul inflaționist și cel al variației stocurilor.
O interpretare simplificată a ciclului Kondratiev ara tă în graficul de mai jos
(1.1) că flu xurile și refluxurile activităț ilor economice sunt influențate de inovațiile
generatoare de pulsuri de productivitate în funcție de marile invenții tehnologice
implementate , care sunt menite să impulsioneze economia , respectiv industria ,
creându -se premisele unor dezvoltări economice fără precedent , ducând la
adevărate boom uri economice care , în cele din urmă , au dus la supraproducție și ,
inevitabil , la crize economice , mai mult sau mai puțin , dureroase pentru marea
masă a populației .

3 Juglar Clement , Crizele comerciale și revenirea lor periodică în Franța, Anglia și SUA, a II -a ediție , Ed. Guillaum,
Paris, 1889, pag.86
4 www.scrigroup.com/afaceri/economie/CICLURILE -ECONOMICE

7
Astfel:
– anii 1800 -1850 : motor cu aburi, mecanizarea industriei textile;
– 1850 -1900 : cale ferată, oțel;
– 1900 -1950 : electricitate, produse chimice;
– 1950 -2000 : produse petrochimice, automobile;
– 2000 : tehnologia informației.

Graficul 1. 1

Sursa: Cicluri economice – BNR

Perioada de la începutul unei contracții economice și până la declanșarea
celei următoare se numește ciclu economic.
După cum s e observă , economia nu evoluează pe un drum ascendent liniar,
și mai degrab ă după o perioadă de așa zis ,, boom“ economic, atunci când piața
tinde să aibă derapaje periculoase, populația c onsumând mai mult decât produce,
prin acordarea de către bănci a unor credite ieftine , aruncând pe piață bani , fără
acoperire în economie , producând inflație care duce inevitabil la criză economică.
Dar aceste cicluri economice sunt uneori perturbate de imprevizibil și
incertitudine care poate fi descrisă ca suma tutur or pericolelor potențiale din jurul
nostru , percepute sau nu . Altfel spus ,,incertitudinea este expresia caracterului

8
incomplet, aproximativ, al informațiilor cu privire la factorii de influență conjugată
și la consecințele acțiunii lor în timp și spați u”5.
Incertitudinea și riscul au o istorie relativ scurtă în teoria economică, deși
încă din 1738, un fizician, Daniel Bernoulli , a arătat legătura dintre risc și utilitate
anticipată. Presupunerea lui Bernoulli privind principiul utilității marginale
descres cânde implică faptul că într -un joc de noroc creșterea u tilității generată de
câștig ar putea fi mai mică decât scăderea utilității generată de pierdere. Prin
urmare, asumarea riscului ar fi irațională. Astfel, problema alegerii în condiții de
risc și inc ertitudine a fost privită cu suspiciune, sau, cel puțin, a fost plasată în
afara domeniului teoriei economice, care presupunea e xistența unor indivizi
cerebrali .
Ideea potrivit căreia riscul și incertitudinea pot fi relevante pentru analiza
economică a fost sugerată în anul 1921 de Frank H. Knight în lucrarea „Risc,
Incertitudine și Profit ”. După Knight , au urmat și alți economiști între care Hicks,
Keyn es, Kaleck y, Stigler sau Lange care au început să țină cont de aceste concepte.
Practic, ei au apelat la risc și incertitudine pentru a explica profitul, deciziile de
investiții , cererea pent ru active lichide, finanțarea etc.6
După cum se știe , sistemele economice , mai ales cel de tip capitalist , sunt
perturbate , adesea , de dezechilibre majore și complexe care le afe ctează evoluția.
Este, practic , o perioadă de declin economic ce se caracterizează printr -o scădere
dramatică a activității economice pe plan mondial, o cauză principală fiind ,
probabil , acapararea resurselor financiare de către un grup restrâns de persoane
restul populației fiind sărace, restrângându -se, astfel , consumul.
Conform „Dicționarului explicativ al limbii române ”, criza se definește ca o
manif estare ascuțită a unor neconcordanțe sau contradicții de ordin politic,
economic sau social, perioadă de tensiune, tulburare sau încercări adesea decisive
în care acestea se manifestă acut. Lipsă acută de mărfuri, de timp, de forță de
muncă.7
În funcție de cauzele pe care le declanșează crizele mondiale , aceasta se
manifestă prin: șomaj, sărăcie caracterizată prin scăderea de cumpărare a populației
prin evaporarea lichidităților din piață ceea ce duce la o inflație , respectiv deflație.
Criza , de cele mai multe ori , este văzută de economiști ca o asanare a economiei de
relele practici puse în practică în timpul boomului economic.
Desigur, criza econ omică produce crize în toate sferele vieții sociale.
Considerăm că s ocietatea se confruntă ea îns ăși, independent de criza economică,

5 Constantin Popescu: Creșterea care sărăcește , Editura Tribuna Economică, București, 2003, pag 76
6Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu – Risc și incertitudine în economia globală, Cap. 1.3 Abordarea economică a
certitudinii și riscului, Lucian Blaga 2008, note de curs, pag.30
7 Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR 1975 , pag.211

9
cu o criză proprie. Ea nu contribuie suficient la dezvoltarea socială și nici la
prevenirea și soluționarea crizei economice.
Ultima mare criză economico -financiară acutizează această multitudine de
probleme sociale nesoluționate . Problema prioritară, legitimă pentru interes ul
sociologiei, rămasă deschisă este: de ce sistemul public nu reușește să identifice
soluții rezonabile la masa imensă de probleme care se acumulează, și de ce pare să
nu exis te un interes special pentru această zonă tematică .

1.2 Considerații teor etice privind conceptul de criz ă

După cum se știe , orice activitate economică implică printre altele o doză de
risc și incertitudine. Incertitudinea exprimă o stare de nesiguranț a cu privire la
viitor.
Nesiguranța economică are ca sursă fie caracterul obiectiv, impredictibil al
unui proces economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoș tintelor
existente la un moment dat.
Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterize ază prin posibilitatea
descrierii unei legi de probabilita te pentru rezultatele scontate ș i prin cunoaș terea
acestei legi de către agenț ii economici.
Astfel , în macroeconomie , distingem trei tipuri de risc care cumulate și cu
alte cauze , după cum am arătat , pot duce la perturbări economice destul de grave
pentru economia unei țări , la un moment dat.
Astfel avem :
Ø Riscul social – este cel provocat de evenimentele socia le majore, cu un
puternic potențial perturbator în viaț a oam enilor, cum ar fi, de exemp lu, șomajul.
Acest tip de risc depinde de o serie de factori de natu ră complexă de tipul: structuri
organizatorice, politici sociale existente, precum ș i nivelul general de dezvoltare
economico -socială a țării.
Ø Riscul politic – este determinat de even imentele politice m ai
semnificative, de exemplu, ră zboiul.
Ø Riscul economic este determinat de dezechilibrele macroeconomice
mai important e, cum ar fi, de exemplu, inflaț ia.
La nivelul economiei mondiale , se manifestă riscul de țară , care poate fi
privit dintr -o dublă perspectivă, cea economică și, respectiv, cea politică .
Riscul de țară se exprimă prin numă rul mare al indicatorilor care serv esc la
aprecierea lui, cumulează și exprimă , în mod sintetic , totalita tea riscurilor care se
manifestă î ntr-o economie.
Aceste riscuri și incertitudini pot duce , însumate , la adevărate cataclis me pe
plan social, politic și nu, în ultimul rând , economic .

10
Această ultimă criză globală economico -financiară a evidențiat „apusul”
unor ideologii care au stat la baza societății capitaliste și care s -au dovedit că sunt
depășite în actualul context internațional .8
Totodată, pe fondul acestei situații invocate , se constată apariția unei noi
economii bazată pe cunoștințe și idei, o economie a cunoașterii, în care inovarea ,
după cum am văzut , poate constitui un antidot împotriva crizei economico –
financiare.
Criza economică poate fi definită ca o manifestare ascuț ită a unor dezordini
și dereglări de amplasare în desfășurarea activității economice și inversarea de la
faza asce ndentă la cea desce ndentă a ciclului, exprimată prin creș terea stocurilor de
produse nevâ ndute și reducerea producți ei, prin scăderea prețuril or (până la cel de –
al Doilea Război M ondial), prin șomaj și căderea cotațiilor bursiere.
Național Bureau of Economic Research (NBER) definește criza ca fiind “o
scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în
scăderea PIB (Produs Intern Brut) , scăderea veniturilor individuale , reducerea
nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului“.
Este destul de greu să facem aprecieri când o criză financiară devine una
economică sau dacă o criză economică gener ează o criză financiară . În principiu ,
vorbim întotdeauna de o criză economică generată fie de cauze financiare, politice
sau sociale.
Criza financiară este o formă de manifestare a crizei economice și reflectă o
neîncredere în sistemul financiar, o scăde re semnificativă a volumului tranzacțiilor
la bursă, o dereglare a mecanismelor și dispariția lichidităților din piață și chiar din
întreaga economie .
Criza economică descrie o stare de dereglare economică , expr esie a
încălcării unor reguli necesare desfășurării activității economice .
În concluzie, criza financiară poate fi definită ca acea stare de nefuncționare
sau funcționare defectuoasă a piețelor financiare, caracterizată prin puternice
scăderi de prețuri ale activelor și prin falimentu l unor numeroase societăți
financiare și nefinanciare .

1.3 Parametri i geoeconom ici și geostrategici ai ultimei crize economico –
financiare

Despre originea ultimei crize economice se vehicul ează diverse teorii. Cea
mai cunoscută dintre ele este prăbuș irea pieței imobiliare , a sistemului bancar din
America , evenimente care au destabilizat economiile celorlalte ță ri.

8 Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and Historical Experience", Federal Reserve Bank
of Richmo nd Economic Review 76 (1990), pag . 18-29.

11
Evaluările celor ce caută să înțeleagă c auzele și manifestările acestei ultime
crize economice globale se referă nu numai la u rmările sale negative, ci și la
eventuala posibilitate a unor schimbări profunde în evoluția societăților umane.
Unii experți merg atât de departe, încât consideră această ultimă criză drept
un „punct de cotitură” în evoluția omenirii.9
Fără a supralicit a urmările de natură doctrinară ale unei asemenea aprecieri,
considerăm util să explorăm acele schimbări care îndeplinesc rolul unor „indicatori
avansați” în activitatea de prospectare a evoluțiilor geoeconomice posibile în
perspectivă. Atenția noastră se va concentra asupra interacțiunii factorilor de natură
economico -financiară cu cei social -politici, interacțiune care exercită un efect de
întrepătrundere reciprocă asupra balanței de putere geopolitice și geoeconomice la
nivel global.
Astăzi, când ne ref erim la relațiile dintre criza globală și perspectivele
raporturilor de putere dintre state, o primă constatare care se impune este crearea
unui amalgam al procese lor geoeconomice și geopolitice.
Zona cu cele mai evidente șanse de a deveni un viitor centr u de gravitație a l
politicii și economiei globale este Asia, zonă în care au loc procese deosebit de
importante pentru viitorul echilibru global, îndeosebi ca urmare a evoluțiilor
posibile ale Japoniei și Chinei .
Datorită evoluției sale economice spectaculoase, China este țara care are cele
mai multe oportunități de a -și întări în perspectivă, poziția geopolitică și
geoeconomică .
Referitor la amploarea și perspectivele crizei globale, Philip St ephens
sublinia că „această criză este unică. Din două motive. În primul rând, este vorba
de ferocitatea ei cumplită. Al doilea motiv este de ordin geografic. ”10
Pentru prima dată, epicentrul a fost în vest. Văzute de la Washington,
Londra sau Paris, crizele financiare s -au produs întotdeauna în alte zone ale lumii –
în America Latină, As ia sau Rusia. Acum, criza a izbucnit pe Wall Street și a
contribuit , decisiv , la erodarea autorității morale a Occidentului totodata fiind luat
pe nepregătite . Lecția dată Occiden tului de căt re actuala criză este urmă toarea: să
nu își mai închipuie că ordinea global ă este doar cea mai importantă
responsabilitatea pe care trebuie să o suporte .
Mai mult de două de cenii, Statele Unite și Europa a u exercitat o hegemonie
economică politică și culturală, această hegemonie tocmai a luat sfârșit .
În ce privește Uniunea Europeană, aceasta , îndeosebi , prin c uplu Sarkozy –
Merkel a căutat să folosească contextul crizei globale pentru a prelua inițiativa în
dezbaterile d in cadrul întâlnirilor grupului G-20. Primul ministru al Franței , Fillon

9 Sergiu Tămaș, Dimensiunea g eoeconomică a crizei globale,Editura Economică,București,2010 , pag.113
10 Philip Stepens, Financial Times, 9 octombrie 2008, pag.6

12
a rostit fraza „suntem aliații State lor Unite, dar nu și vasalii ei”, frază care a marcat
această deplasare spre autonomie. Rămâne însă deschi să posibilitatea Statelor
Unite de a menține rolul său de lider important în problemele europene, cu atât mai
mult, cu cît se aștepta ca declinul economi c să fie mult mai sever pentru S tatele
Uniunii, mai ales în partea sa răsăriteană.
Agravarea crizei în Europa a dus la pierderea anumitor poziții geopoliti ce și
geoeconomice, în favoarea altor forțe.

1.4 Cauzele care pot declanșa o criză economică

În istoria capitalismului modern, crizele sunt o regulă , nu o excepție . Ceea ce
nu înseamnă totuși că toate sunt la fel.
Nici pe departe: caracteristicile pot fi diferite, de la un dezastru la altul și
originile crizelor se pot găsi în probleme diferite, din sectoare diferite ale
economiei .
Sub aspect general , cauzele fireș ti care pot declanșa o criză economică la
nivel global sunt ră zboiul, molima, seceta sau alte evenimente de natu ră să
pericliteze sistemul economic global.

1.4.1 Aspecte generale privind cauzele crizei

După cum se știe , întotdeauna când economia se află pe un trend de creștere
urmează un boom economic , după care o criză majoră , deoarece în timpul acestor
boom uri economice au loc mai tot timpul derapaje din cauza relaxărilor economice
și a unei somnolențe generate de bunăstare, ast fel de alunecare a fost generată
acum de aruncarea de lichidități pe piață și volatilizarea rapidă a acestora.
Cauzele c rizei economico -financiare globale fac obiectul multor discuții , atât
cercetătorii , cât și reprezentanții mediului social, po litic sunt de acord că această
cauzalitate care a declanșat începutul crize i încă nu poate fi cuprinsă în totalitate .
Spargerea „balonul ui” imobiliar în SUA, dar și în cât eva state UE a avut drept
repercursiune o criză a fondurilor de investiții speculative („Hedge Funds”), a
băncilor de investiții și comerciale, precum și a companiilor de asigurări.
Prin securizarea riscurilor, a mediul ui financiar mondial , societatea a fost
zguduit ă profund de această propagare a undelor de șoc generate de n esiguranța și
incertitudinea între instituțiile financiar -bancare care au condus la situația în care,
chiar și aceste instituții solide și sănătoase , au devenit parte a unei blocade a
acordării reciproce de împrumuturi și la micșorarea până la valori nesemnificative
a sumelor totale tranzacționate pe piața interbancară.

13
Rapid , totul s -a transformat într -o masivă neîncredere la nivelul sectorului
privat, a întregii populații, atât în mediul de afaceri , dar și în cel al consumatorilor,
prin reducerea cheltuielilor, atât de o parte , cât și de cealaltă .
Treptat , incertitudinea s-a instalat și în mediul economic și , după cum am
văzut , cele mai afectate domeni i pe lângă cel bancar și auto , sunt cel al
construcțiilor, al industriei prelucrătoare și cea a textilelor, al industriei lemnului,
etc. Practic , nici un domeniu nu scapă neatins de criză .
În fața acestui dezastru se evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări
la nivel global privind mai multe domenii de politică economică prin redresarea
echilibrată și sustenabilă la nivel mondial.
Joseph Stiglitz sustine că, pentru a depăși criza, trebuie să se rezolve mai
întâi problema datoriei publice. Din p unctul său de vedere, în acest sens sunt
posibile trei solutii:
– Inflația, dar creditorii sunt de părere că vor pierde bani și, prin urmare,
soluția este puțin probabilă;
– Restructurarea datoriei publice și private, dar băncile se opun pentru că ,,s-
ar recunoaște neinspiratele lor investiții" (de asemenea, soluție puțin probabilă);
– Să nu se abordeze problemele sistemice, ci pur și simplu să se stimuleze
creșterea economică prin intermediul ocupării forței de muncă (soluția care trebuie
să fie aleasă).
Renumitul economist este de părere că este necesară și o înlocuire a PIB -ului
cu un nou indicator care să măsoare bunăstarea, considerând că indicatori gen
,,calitatea vieții ar trebui să fie în centrul preocupărilor noastre, iar obiectivele
pieței trebuie să fie reajustate ."11
Cu toate acestea, găsirea un ui nou barometru care să înlocuiască PIB-ul ar
putea fi greoaie, deoarece acesta rămâne un indicator imperfect, dar rațional, în
timp ce bunăstarea este foarte subiectivă și nesigură.
În acest context economic nesigur, guvernele sunt disperate să găsească
soluții, ceea ce ar accentua riscul unei instabilități economice.
Această criză și recesiunea care o însoțește vor fi și ele, asemenea celor care
le-au precedat, depășite cu siguranță.
,,Criza și reces iunea sunt ca durerea și febra: două simptome diferite ale
aceleiași suferințe (…) De regulă, criza și recesiunea se conjugă, lovesc împreună
și produc efecte grave. Întâi apare criza, după care vine recesiunea, în punctul
culminant al crizei; iar după ce recesiunea trece, criza mai zăbovește o vreme. Un

11 Stiglitz, Joseph , În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale , București: Publica
2010, pag.274

14
an, doi sau mai mulți” . A declara t Adrian Vasilescu pentru Ziarul Finan ciar cu
ocazia lansării cărții „Biletul de ieșire din criză” .
Chiar și astăzi, economiile mondiale se zbat să iasă din dezastrul economic
adus de recesiune. Cât despre pierderi, ele sunt de ordinul a mii de miliarde de
dolari. În pofida măsurilor de o amploare fără precedent luate de guverne și bănci
centrale din întreaga lume, investitorii nu și -au recăpătat nici până acum încrederea
în sistemul financiar.
Criza bancară s -a transformat rapid într -una economică, mii de afaceri dând
faliment, iar milioane de oameni pierzându -și locurile de mu ncă. Din cauza crizei
au căzut g uverne, iar electoratul din mai multe țări și -a îndreptat speranțele către
populiști, extremiști și naționaliști, apreciază majoritatea analiștilor politici .

1.4.2 Contextul care a declanșat și alimentat criza

Criza financiară mondială actuală a apărut după aproape două decenii de
inflație relativ scăzută și stabilă. O serie de factori au făcut ca inflația scăzută să
coexiste cu lichiditatea abundentă. Aceasta din urmă și suprasaturarea cu economii
au menținut r atele dobânzii și volatilitatea la niveluri joase. Toate acestea au dus la
crearea unei texturi financiare noi, în care modelul de intermediere bancară s -a
schimbat de la „originate and hold ” la „originate and distribute ”. Noile produse și
instituții care au modificat materialul din care era făcut până acum 30 de ani
sistemul financiar au dus la apariția crizei financiare actuale.
Criza financiară a fost declanșată de criza subprime din SUA, așa cum am
menționat. La rândul ei, aceasta a apărut datorită f aptului că FED a fost nevoită, în
condițiile descrise mai sus , să crească ratele dobânzii pentru a apăra inflația. Dar cu
noua textură economică, creșterea ratelor dobânzii a dus la criza financiară.
Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schim bat sistemul
financiar până la limite la care politica monetară a ajuns în capcană. Inacțiunea ar
fi dus la creșterea inflației. Acțiunea a du s la instabilitate financiară. Dacă
reglementarea și supravegherea ar fi prevenit acumularea excesivă a riscurilor de
către investitori, creșterea ratelor dobânzii nu ar fi putut duce la apariția
instabilității financiare. Aceste evoluți i arată că politica monetară, reglementarea și
supravegherea trebuie să conlucreze eficient. Ceea ce nu s -a întâmplat în ultimii
ani în unele economii importante ale lumii.
Câteodată politica monetară a fost prea laxă, inclusiv în raport cu sistemul de
reglementare și supraveghere existent.
Piețele găsesc întotdeauna calea spre a inova , pentru că în mod permanent
agenții economici sunt în competiție pentru a satisface nevoi reale.

15
1.5 Rolul statului în condițiile crizei economico -financiare

După cum am văzut , această ciclicitate economică nu poate fi eradicată din
punct de vedere micro sau macroeconomic, totuși organismele guvernamentale pot
întreprinde măsuri de atenuare a acestora, scopul declarat este asigurarea unei mai
mari stabilități a proceselor econo mice și reducerea efectelor negative ale
evoluțiilor ciclice. Ele se constituie în politicile anti ciclice (conjuncturale).
Aceste politic i își au sorgintea în modalităț ile fundamental diferite de a
percepe cauzele acestor perturbații ce se desfășoară la ni vel economic prin
încercarea de a le controla și atenua pe cât posibil.
După cum este cunoscut , aceste politici anticiclice se pot grupa în două mari
categorii: influențarea cererii agregate (demand -side-economics) și influențarea
ofertei agregate (supply -side-economics).
Aceste politici care se bazează pe influențarea cererii agregate pornesc de la
teoria lui J.M. Keynes12, pentru care, cauza principală a fluctuațiilor agregate ale
activității economice constau în modificările nedorite ale cererii agregate, în
special a cererii pentru bunuri și investiții în raport cu posibilitățile și evoluția
efectivă a producției (cererea agregată). Pentru a atenua aceste efecte negative a
fluctuațiilor ciclice se folosesc mai multe mijloace și inst rumente de politică
economico -financiară.
Și alți mari economiști care au venit ulterior împărtășesc această politică
macroeconomică și anume că piața, de una singură, nu este considerată ca fiind
capabilă să se auto -regleze, sau așa cum susține Joseph Stiglitz : ,,..piețele sun t
centrul vital al oricărei economii de succes , dar… nu funcționează bine lăsate de
capul lor.”13
Deci , după cum se vede , mai toți marii economiști ai lumii sugerează o mai
mare implicare a statului în economiile mondiale și chiar regionale printr -o mai
bună cooperare la nivel între state care să ducă la creșteri economice, prin
elaborarea de legi și politici economico -fiscale care să vină în sprijinul acestora
ajutându -le să depășescă problemele apărute în timpu l recesiunilor și a derapajelo r
din timpul boomului economic .

12 Keynes J M , Teoria generală a folosiri mâini i de lucru, a dobânzii și a b anilor, Ed. Științifică, București , 1970 ,
pag.48
13 Stiglitz Joseph , În cădere libe ră: America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale , București: Publica,
2010, pag.127

16

POLITICA POLITICA POLITICA

CHELTUIELILOR MONETARĂ FISCALĂ

PUBLICE

Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetare
ale administrației centrale în faza de recesiune pentru a stimula producția în
vederea trecerii la faza de expansiune economică.
Politica monetară și de credi t are ca principale instrume nte: rata dobânzii,
creditul și masa monetară, prin asemenea măsuri se urmărește stimularea
consumului care duce la creșterea investițiilor, ace asta politică ajută la sporirea
productivității muncii, crearea de noi locuri de muncă și , implicit , la scăderea
șomajului.
Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite și taxe în scopuri
anticiclice. Astfel , în condiții de recesiune, se poate proceda la reducerea
fiscalității , iar în condiții de expansiune economică, se trece , de regulă, la
majorarea e i prin introducerera de taxe și impozite sau chiar mărirea celor actuale,
astfel prin intervenția în economie prin diferite politici și pârghii economice se
încearcă reducerea acestor amplitudini.
Astfel , în graficul de mai jos (1.2 ) se vede cum episoadele de expansiune
economică au devenit mai lungi, iar cele de contracție a ciclului au devenit mai
scurte cu ajutorul acestor politici, perioadele lungi de expansiune tind întotdeauna
să favorizeze impresia că ciclul economic aparține trecutului , iar economia a intrat
într-o nouă eră, dar aceste iluzii au fost spulberate întotdeaună de un nou episod de
recesiune.14

14Acad. Mugur Isărescu, Cicluri Economice…, Lucrare de disertație, București, 18 octombrie 2013, pag.2
POLITICI ANTICICLICE BAZATE PE CERERE

17
Graficul : 1.2

Sursa: Cicluri economice BNR

Dacă în faza de expansiune economică sunt satisfăcute imediat unele
aspirații de ordin economic, social prin acordarea de credite oferite mult prea ușor
și aruncarea pe piață de bani fără acoperire asistând la mari derapaje economice ,
atunci aproape întotdeauna izbucnește o criză care duce inevitabil la redresarea
economiei.
În concluzie , putem aprec ia că ciclurile economice reprezintă o realitate a
oricărei economii moderne, constituie probleme complexe, importante pentru
întreaga lume cum ar fi poluarea, epuizarea resurselor energetice, globalizarea și
nu în ultimul rând , multitudinea războaielor de pe întreg mapamondul la care
economia mondială este foarte sensibilă.
Astfel , ca și politică monetar ă, obiectivele băncilor centrale din SUA,
Europa, dar și din alte țări a fost protejarea sistemului de plăți al economiei
(sistemul bancar) și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau
instituții financiare de credit. Excesul monetar este doar una dintre erorile de
politică monetară făcut e de băncile centrale în timpul crizei .

18
În concluzie, stabilizarea masei monetare este singurul rol acceptabil al
politicii monetare în condiții de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să
presupună răsplătirea ineficienț ei unei instituții financiare sau a alteia.

1.5.1 Politica fiscală

În teoria economică keynesistă, cheltuielile publice au un impact mai mare
asupra PIB comparativ cu transferurile sau cu nivelul taxelor, deoarece acestea din
urmă nu generează o influență directă asupra producției, ci afectează mai întâi
venitul disponibil și numai după aceea, într -o măsură mai mică, nivelul cons umului
privat.
Astfel , criza economică declanșată în urma sparge rii bulei imobiliare din
SUA și mai multe economii europene, propagată prin sectorului financiar american
și internațional expus la instrumentele derivate create pe baza creditului imobiliar,
a reînviat în forță politicile fiscale expansioniste de stimulare a economiei .
Creșterea explozivă a deficitului bugetar pe fondul reducerii veniturilor
fiscale presupune atragerea unor finanțări masive din sectorul privat intern sau
extern. Această finanț are a deficitului s -a realizat prin împrumuturi de stat, interne
sau externe, fapt ce presupune o creștere a datoriei publice, o creștere a poverii
fiscale viitoare pentru contribuabili. Plata împrumuturilor în viitor va însemna o
reducere a fondurilor des tinate investițiilor și o creștere economică mai redusă.

1.5.2 Politica monetară

Ca și politică monetar ă, obiectivele băncilor centrale din SUA, Europa, dar
și din alte țări a u fost protejarea sistemului de plăți al economiei (sistemul bancar)
și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau instituții financiare
de credit.
Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară făcut e de
băncile centrale în timpul crizei .
În concluzie, stabilizarea masei monetare este si ngurul rol acceptabil al
politicii monetare în condiții de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să
presupună răsplătirea ineficienției unei instituții financiare sau a alteia.
În privința politicii monetare, băncile centrale au urmărit protejarea
sistemului de plăți și prevenirea unei deflații ca urmare a prăbușirii unor bănci sau
instituții financiare de credit.
O criză în sistemul bancar, ca urmare a falimentului unor mari instituții
financiare, ar avea ca efect pierderea economiilor deponenților, drept pentru care
majoritatea statelor lumii au crescut garanțiile de stat asupra depozitelor.

19
Excesul monetar este doar una dintre erorile de politică monetară făcute de
băncile centrale în timpul acestei crize . Evitarea unei deflații monetare presupune,
în termenii ecuației monetare MV=PQ, menținerea nivelului masei monetare M în
condițiile unei scăderi a vitezei de circulație a banilor.
Stabilizarea masei monetare constituie obiectul politicii monetare în condiții
de criză, iar exercitarea acestuia nu trebuie să presupună răsplătirea ineficienței
unei instituții financiare sau a alteia. O anumită bancă poate intra în faliment, iar
activele sale să fie preluate de alți acționari, fără ca circulația monetară să sufere un
șoc. Stabilitatea sistemului monet ar nu este, în ultimă instanță, dependentă de
soarta niciunei companii/bănci private, iar competitivitatea unei instituții financiare
nu trebuie să depindă de exercițiul discreționar al politicii monetare. Acesta trebuie
să constituie cadrul relativ neutru în care se desfășoară relațiile de producție și de
schimb di n economia reală.15
Concluzia noastră este că lichiditatea abundentă a schimbat s istemul
financiar până la limita la care politica monetară a ajuns în capcană .
Inacțiunea ar fi dus la creșterea inflației. Acțiunea a dus la instabilitate
financiară .
Dacă reglementarea și supravegherea ar fi prevenit acumularea excesivă a
riscurilor de către investitori, creșterea ratelor dobânzii nu ar fi putut duce la
apariția instabilității financiare. Aceste e voluții arată că politica monetară și
reglementarea și supravegherea trebuie să conlucreze eficient. Ceea ce nu s -a
întâmplat în ultimii ani în unele economii importante ale lumii.
Câteodată po litica monetară a fost prea relaxată , inclusiv în raport cu
sistemul de reglementare și supraveghere existent.
Piețele găsesc întotdeauna calea spre a inova pentru că permanent agenții
economici sunt în competiție pentru a satisface nevoi reale .16

15 George Haralambie, Economie te oretică și aplicată, E ditura economică, 2010, pag. 67
16Adrian Vasilescu, Comunicări științifice BNR, 2010

20
CAPITOLUL II:

MANIFESTĂRI ALE CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE MONDIALE

2.1 Criza economico -financiară în America

Porni nd de la cartea lui J. Stiglitz : „Freefall America, Free Markets and
the Sinking of the World Economy ”, apărută în anul 2010 la editura W.W. Norton
&Company, se pot identifica aspecte importante ale unui model de sistem
economic, dovedit a fi necompetitiv, ajuns într -o situație dramatică, începând cu
cea mai mare economie a lumii , astfel criza economică financiară a izbucnit în
SUA în anul 2007 și s -a acutizat cuprinzând în 2008 Europa și Japonia.
Acestă criză pare a fi una fără precedent, mult mai mare decât contracția care
a avut loc la începutul anilor `80 ai secolului trecut.
Treptat , totul s -a transformat într -o masivă neîncredere la nivelul sectorului
întregii populații, atât în mediul de afaceri , dar și în cel al consumatorilor, prin
reducerea cheltuielilor, atât de o parte , cât și de cealaltă.
În confuzia creată , majoritatea state lor, printre care SUA și unele țări din
Europa s -au grăbit să naționalizeze anumite părți ale sectoarelor l or financiare de
așa natură încât contrazic înse și bazele economiei capitaliste și anume de a lăsa
economia liberă , fără ca statul să se implice în n iciun fel, probabil că nimic nu va
mai fi așa cum a fost și întreaga lume pare să -și schimbe cursul , îndreptându -se
către o perioadă în care rolul statului va fi din ce în ce mai mare , iar cel al
patronatelor va fi mai mic.
Aceasta este probabil cea mai dr amati că consecință a acestei crize. Mulți
consideră că această ultimă criză își are originea în scăderea bruscă și de o natură
covârșitoare a prețului locuințelor în SUA , precum și în cel al creditării populației,
această viziune nefiind singura vinovată , iar principalele cauze trebuiesc căutate
mult mai adânc și sunt de natură atât macroeconomică , cât și microeconomică,
lucru menționat de mai mulți analiști: Buiter (2008), Blanchard (2008), Altman
(2009), cele două cauze contribuind la izbucnirea și propag area ei.
Cauza principală a fost totuși inundarea abundentă a principalelor bănci
centrale cu lichidități, economisirea necontrolată generată de către unele țări ,
precum China și alte țări din Asia de Sud -Est, dar și de anumite țări exportatoare
de gaze și petrol de a limita aprecierea monedei.
Consecințele existenței banilor ,,ieftini” pe piață au fost ratele foarte scăzute
ale dobânzii care au creat tendinț a de subestimare a riscului ducâ nd în final la
supraîndatorarea populației și la o adevărată lipsă de vigilență arătată de către
investitori și bănci prin estimarea incorectă a riscului investițional.17

17Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Dezvoltare strategică sau ajustări frecvente, Prezentări și interviuri, 19.03.2010

21
Declicul acestei crize a fost prăbușirea renumitei bănci de investiții Lehman
Brothers în toamna lui 2007 și a deciziei administrației americane de atun ci de a nu
interveni în salvarea de la faliment a băncii respective a provocat declanșarea unei
crize fără pre cedent ce a continuat până de curând afectând întreaga comunitate
internațională.
La 15 septembrie 2007 când și -a declarat falimentul, banca avea datorii de
aproximativ 630 miliarde de dolari, cam cât economia națională a Elveției.
După puțin timp , bursa din America dă primele semne de slăbiciune lovindu –
se de o scădere destul de drastică a acțiunilor cotate pe piața de capital, imediat
fiind urma tă de bănci și burse din întreaga lume, acesta fiind doar începutul, unele
dintre ele suspendându -și chiar activitatea temporar.
În deruta creată , multe state trec la naționalizare . Astfel: la 17 februarie 2008
banca britanică Northem Rock este naționaliza tă pentru a fi scăpată de la faliment ,
iar după aproximativ o jumătate de an , trezoreria americană anunță naționalizarea
instituțiilor bancare, Fannie Mae și Freddie Mac, după ce acestea din urmă suferă
pierderi importante.
Mai multe bănci din America , dar și Europa decid să fuzioneze. Pe 15
septembrie, șoc pe piața bancară americană, Banca de Investiții, Lehman Brothers
își depune bilanțul, iar Bank of America anunță cumpărarea Merrill Lynch. La
numai o zi distanță, compania de asigurări AIG (American Inte rnational Group)
este salvată de Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în
schimbul a 79,9% din capital.
La începutul lui octombrie 2008 , Camera Reprezentanților a Angliei , anunță
un plan de salvare a sectorului financiar de 700 miliarde de dolari, iar la Paris se
întrunește G8 , care nu ajunge la un acord pentru salvarea instituțiilor financiare cu
probleme.
Tot mai multe țări cer ajutorul Fondului Monetar Internațional, iar această
instituție revizuiește în scădere previziunile de crește re economică mondială, în
condițiile în care bursele din întreaga lume sunt pe minus. Întreaga planetă începe
să se confrunte cu o gravă recesiune și , imediat , apar și primele disponibilizări.
La aproape un an de la declanșarea oficială a crizei economice mondiale,
moment marcat de falimentul Lehman Brothers și preluarea AIG de că tre Guv ernul
american, ș omajul co ntinuă să reprezinte o adevă rată problemă în Statele Unite,
având în vedere că redresarea este prea lentă pentr u a fi create locuri de muncă.
Criza a cu lminat, la sfârșitul anului 2008, cu o scădere dramatică a valorii
activelor din î ntreaga lume.
Astfel, o mare parte a oamenilor din clasa de mijloc și cei foarte bogați s -au
regăsit în situația de a fi nevoiți să renunț e la o mare parte din cheltuieli.
De asemenea, preț ul mare al petrol ului și al alimente lor a accentuat criza , în tim p
ce companiile au redus producț ia, din cauza lipse i cererii pe piețele internaționale,
rezultând și mai multe disponibiliză ri, deci șomaj în creșter e.
Biroul Internațional pentru Muncă a dat publicității pentru anului 2009, 20
milioane de șomeri. Este clar, criza se instalează cu repeziciune și pare că nici o
țară nu scapă de consecințe.

22
Următoarea pe listă este industria auto care cere statului american prin
reprezentanții lor GM, Ford și Chrysler o nouă susținere financiară, din bani
publici , avertizând că industria de profil se află pe marginea prăpastiei. General
Motors și Ford înregistr ează deprecieri ale acțiunilor cu 90%, respectiv 80% în
numai 12 luni, în aceeași perioadă prețul petrolului cunoaște un minim de 52,55$
pe baril pe piața de la New York, același trend se menține și astăzi.18
După cum am văzut , cele mai afectate domenii pe lâ ngă cel bancar și auto se
mai numără cel al construcț iilor, al industri ei prelucrătoare și cea a textilelor, al
industriei lemnului, etc. Practic , nici o ramură economică nu scapă neatins ă.
În fața acestui dezastru se evidențiază necesitatea unei mai bune coordonări la
nivel global privind mai multe domenii d e politică economică prin redresarea
echilibrată și sustenabilă la nivel mondial.
La ș ase ani de la ceea ce a fost numit cel mai mare fa liment al epocii
moderne, analiștii economici susțin că moștenirea Lehm an Brothers încă mai este
dusă în spate de sistem ele financiare ale lumii și că o nouă criză ar putea izbucni
oricâ nd.
În martie, 2013, Lehman Brothers a anunțat ieș irea din falimentul declarat pe
15 septem brie 2008, după 1.268 de zile, și începerea rambursării datoriilor către
creditori. Î n momentul pr oducerii falimentului , cel mai mare din istoria SUA ș i
care a zguduit din temelii sistemul financiar mondial, Lehman Brothers avea active
de 639 de miliarde de dolari.
Încheierea procedurii de fal iment permite Lehman Brothers să distribuie circa
65 de mili arde de dolari creditorilor care au depus cereri pentru peste 300 de
miliarde de dolari.
Compania, ale că rei active p rincipale au fost preluate de bă nci, printre care
Barclays, nu -și va relua deocamdată activitățile și va continua să își lichideze
deținerile sub conducerea unui nou consiliu de administraț ie.
Astfel , criza economică a însemnat pentru America a proape 6 milioane de
joburi pierdute, prăbușirea indicilor bursieri, naționalizarea a sute de bănci rămase
fără bani, falimentul giganților General Motors și Chrysler, dublarea ratei
șomajului ș i milio ane de oameni dați afară din casele impotecate.

2.2 Criza economico -financiară în UE

Spre deosebire de cei mai mulți dintre noi, actualul director al FMI,
Christine Lagarde, a știut, încă de la 15 septembrie 2008 că falimentul Lehman
Brothers era doar primul trăsnet dintr -o furtună financiară ce răvășește încă și
astăzi economia mondială și la care cei mai mulți oficiali de pe ,,Bătrânul
Continent” nici măcar nu au bănuit că o să vină cu un așa tăvălug peste Europa .
Probabil că niciunul dintre momentele dificile prin care a trecut Comunitatea
Europeană nu a produs la fel de multe perturbații ca această criză economică care a

18 www.evz.ro/criza -economică -mondia lă-între -istorie -și-evoluție

23
slăbit , în mod vizibil , încrederea propriilor cetățeni din statele m embre în acest
amplu proiect de adâncire a unificării atât politice , cât și economice.
Astfel , în perioada 2008 -2011 încrederea europenilor a cunoscut o severă
depreciere de la 47% la 36% ceea ce arată că tot mai mulți cetățeni ai ,,Bătrânului
Continent” se îndoiesc față de acest proiect față de momentul organizării
referendumurilor pentru ratificarea Tratatului de la Nisa din 2001 de 17% sau a
Constituției Europene în 2005 de 8% , precum și a Tratatului de la Lisabona în
2007 de 21%.
Criza e uro a devenit , în scurt timp , o criză a Uniuni i Europene, care a scos la
iveală disensiuni de ordin istoric, decalaje socio -culturale atât din punct de vedere
teritorial , cât și economic , aceste disensiuni s -au acutizat în ultimul timp , iar peste
această criză de ident itate s -a așezat și actuala criză economică escaladând
naționalismul în mai toată Europa.
Așadar , în mod sigur , criza a creat convulsii proiectului european dând apă la
moară euroscepticilor, convulsii de tip economic, social, tehnologic sau comercial.
În modul cel mai perfid , criza a lovit în punctul cel mai sensibil periclitând însăși
rațiunea de a fi.19
Primele ță ri care au că zut sub criza datoriilor au fost c ele mici – Portugalia,
Irlanda și Grecia. Dacă î n 2014, cele trei economii au fost puse pe picioare cu
infuzii co nsistente de capital de la FMI ș i UE, motoarele continentulu i – Germania,
Franța ș i Italia încep , la rândul lor , să obosească .
Astfel , această nemiloasă criză pare să -i fi luat prin surprindere pe cei mai
mulți , iar prima întrebare pu să de acești analiști ai acestei actuale prăbușiri
economico -financiare a fost legată de gradul său de predictibilitate, având în
vedere modelele economice utilizate de marile organizații , precum Banca
Mondială, FMI, Banca Europeană de Investiții, cum a fost posibil să nu observăm
acest cutremur financiar a cărei replici se ap ropiau vertiginos ?
Prestigiosul economist Joseph E. Stigliz laureat al Premiului Nobel pentru
economie spunea în cartea sa ,,Freefal l America” :
,,Singura surpriză a crizei economice din 2008 este că a fost o surpriză pentru
atât de mulți.”20
Deși criza a izbucnit în SUA, băncile europene au avut , în scurt timp , de
suferit pierderi financiare uriașe.
Pentru a evita colapsul complet al sistemului bancar, guvernele europene au
sărit în a jutorul băncilor lor, acordându -le de urgență ajutoare la un nivel fără
precedent. 1,6 trilioane de euro, adică echivalentul a 13 % din PIB -ul anual al UE,
s-au distribuit între 2008 și 2011.
Astfel , în încercarea de a identifica totalitatea cauzelor care au dus la
acutizarea problemelor cu care se confruntă Europa la ora actuală , acești analiști
au ajuns la următoarele concluzii: una concentrată pe moneda euro, a doua
problemă identificată este în jurul dispariției regionale și o a treia problemă este

19www.c omunicare.ro, A. Bârgoianu , Examenul Schengen.,În căutarea sferei publice europene, București, 2011,
20 Stiglitz, Joseph, În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei mondiale , București: Publica 2010,
pag.436

24
menită să atragă atenția dacă mai era nevoie asupra legitimității UE, cee a ce
evidențiază faptul că această criza europeană nu este doar o criză economică și
financiară , ci și una mentală și ideologică. A stfel, se constată faptul că decalajele
dintre sta tele bogate și cele sărace ale U niunii măresc discrepanța dintre ele de la
an la an.
Un exemplu elocvent este Grecia , care Conform Institutului de Statistică al
Greciei, în ultimii 4 ani salari ile nominale la toate categor iile de angajați au scăzut
cu 23,8%, fă ră să poată prevedea cineva când și dacă sunt șanse de revenire.
Scăderea salariilor cu aproape un sfert a fost aplicată eșalonat, cu o medie de
circa 5% pe an, ca să șocheze mai puțin populația speriată de spectrul austerității,
deoarece guvernul nu a avu t curajul să facă această reducere în 2010.
Astfel, Grecia își plătește în continuare tributul ei la criza economică. Din
2009 și până în prezent, Grecia a pierdut 20% din PIB, iar rata șomajului a ajuns în
medie la 27%, tineretul depășind 40% . Este cea m ai mare rată a șomajului din
OECD.
Un studiu elabo rat și publicat de comisia pentru buget a Parlamentului
estimează că 2,5% din populatiei Greciei trăiește astăzi sub pragul de sărăcie, iar
alte 3,8 milioane persoane sunt ,,expuse riscului de sărăcie".
Nici Spania sau Italia nu stau cu mult mai bine . Astfel, rata ridicată a
șomajului din It alia, este respectiv de 12,1%, rata șomajului în rândul tinerilor este
de 39,1% , în timp ce Spania a anunțat creșterea ratei șomajului la un nivel record,
de 27,2 la sută, în primul trimestru din 2013, guvernul a anunțat reducerea
estimărilor de creștere economică pentru ace st an, țara urmând a se adânci și mai
tare în recesiune.
Venitul total pe locui tor la nivelul întregii Uniuni se situează la nivelul celui
înregistrat în anul 2007, în timp ce Grecia s -a întors la cel din anul 2000, iar Italia
la cel din 1997.
Așadar , se observă o discrepan ță între nordul și sudul alianț ei. De exemplu,
Germania, mai solidă din punct de vedere fiscal, nu a fost prea încântată să ofere
ajutor Spaniei sau Greciei, ale că ror economi i au fost grav afectate de criză.
Solidaritatea, care ar trebui să fie principiul de bază al Uniunii Europene,
suferă și în raporturile dintr e vest și est, ță rile din zona euro fiind refractare în
privința acordă rii de sprijin financiar statelor din afara acest ei zone, precum
Bulgaria și Româ nia, pentru a nu pune î n pericol stabilitatea monedei unice.
Este, deci, din ce în ce mai clar ca UE se separă în două segmente: unul bogat
și prosper care se îmbogățește necontenit și unul sărac și neajutorat, a cărui situație
precară se accentuează an de an.
A devenit clar faptul că politicile de austeritate la care s -au ali niat mai multe
țări sărace, fără adoptarea de măsuri capabile care să compenseze declinul cererii,
nu le -au fost de mare folos, ba chiar dimpotrivă.
Devalorizarea, care ar face exportul mai competitiv, nu es te fezabilă în
condițiile unei u niuni de state. Nu ar trebui să ne mire faptul că țările mai
dezvoltate sunt reticiente la ideea de a promova o politică inflaționistă, doar de
dragul celor sărace, spre a le ajuta în competivitatea exporturilor lor.

25
În plus, Banca Centrală Europeană nu poate urma politica unei adevărate
bănci centrale, de tipul Rezervei Federale a SUA, care aflată în aceeași situație a
putut hotărî adoptarea unei politici monetare agresive, pentru a reduce costul
creditelor.
Ca urmar e, țările de la periferia sudică a UE nu -și pot permite să crediteze
importante proiecte de investiții publice de care aceste țări au nevoie și care s -ar
reflecta benefic atât asupra șomajului, cât și asupra consumurilor.
Pe fondul acestor nemulțumiri sociale are loc o ascensiune fără precedent a
partidelor naționaliste în mare parte în țările europene , astfel la alegerile din 2014
în Grecia câș tigă partidul de extremă stângă, Syriza care riscă să izoleze și mai
mult țara din punct de vedere economic.
Eforturile tuturor autorităților, atât ale celor din sud, cât și ale celor din nordul
Europei, pentru consolidarea sistemului prin măsuri financiare și fiscale nu s -au
dovedit a fi mai mult decât simple pansamente puse peste o rană care trebuie
operată în profunzime.
Nicăieri nu s -au dovedit a fi utile pentru restabilirea încrederii în moneda
unică , atât de tulburată în urma crizei.
În aceste condiții, prăpastia dintre sistemul monetar -financiar din nordul
continentului și cel din sud se adâncește, iar perspectiva Europei de a adopta o
politică monetară comună se îndepărtează pe zi ce trece.21
După c um se vede , fiecare țară europeană își are propriul interes în cadrul
acestei crize economice internaționale, în ciuda spiritului de unitate pe care -l
presupune UE.
Astfel , statele europene iau fiecare propriile măsuri de creștere a lichidităților
din piaț ă prin măsuri mai mult sau mai puțin ortodoxe , această metodă părând a fi
singura care a dat roade până acum.
Implementarea acestor măsuri este văzută de tot mai mulți economiști ca fiind
probabil unica măsură capabilă să dezghețe piața de capital, o piață care pe lângă
că este blocată este și principala vinovată de izbucnirea acestui cancer economic
numit criză.
În graficul următor (1.3) se vede cum băncile centrale din SUA și Eur opa au
injectat masiv lichidități prin metode nu tocmai normale , în speranța de a mai salva
ceea ce se mai poate salva.

21 www.zi are.com/economie/criza -economică -mondială /ar-putea -fi-china -cauza -urmatorului -dezastru -financiar –
global.

26
Graficul 1.3

Sursa: Site -urile băncilor centrale

Astfel , Marea Britanie a făcut primi i pași în implementarea celui mai ambițios
și totodată a celui mai costisitor plan de salvare a sistemului financiar în valoare
totală de peste 500 miliarde de lire sterline. O parte va fi folosită pentru a garanta
creditele dintre bănci și a asigura lichid itatea Băncii Centrale.
Printr -un plan ambițios guvernul a injectat 12 miliarde lire sterline în banca
ipotecară HBOS și 5 miliarde în Loyds TSB care a preluat pe HBOS după ce statul
a salvat -o de la faliment. Este din ce în ce mai clar că numai o măsură globală mai
poate reface încr ederea financiară a guvernelor din arcul comunitar , iar exemplul
Angliei va fi urmat și de alte state de pe ,,Bătrânul Continent”.
La rândul ei , Germania alocă 480 de miliarde de euro pentru refacerea
sistemului bancar prin crearea unui fond de recapitalizare care va injecta lichidități

27
în sistemul bancar, de asemenea guvernul încearcă să reducă neîncrederea în
sistemul financiar prin garantarea c reditelor.
Autoritățile împreună cu bănci și asiguratori, au pompat 50 miliarde euro
pentru salvarea Hypo R eal Estate, al doi lea mare creditor al sectorului ipotecar din
această țară.
Franța , la rândul ei alocă , și ea o sumă importantă care va garanta
împr umuturile cu scopul de a dezgheța creditarea din sistemul ipotecar și cel al
afacerilor. Una din băncile din acest sector a primit ajutor din partea Belgiei și
Luxemburgului pentru a -și mări capitalul.
În Austria , guvernul furnizează 100 miliarde de euro p entru întărirea
sistemului bancar , din care 85% vor fi folosite pentru garantarea împrumuturilor
dintre instituțile bancare.
Criza s -a manifestat în statele din estul Comunității Europene la nivelul
evoluției monedelor locale din cauza slăbirii investițiil or străine din regiune. Leul,
zlotul, forintul sau coroana cehă au evoluat în tandem cu tendința oscilatorie a
investitorilor în această zonă. Bursele est -europene au resimțit și ele căderea
cotați ilor, la fel ca cele din restul continentului.
Ca urmare , băncile din Europa au fost afectate de criză împreună cu cele din
SUA , dar câștigurile lor au rămas relativ stabile , asta datorită implicări statelor din
țările respective.
De asemenea , industria auto a fost lovită în plin de cri za financiară, Renault,
Ford , Volkswagen , și chiar BMW sunt doar câțiva dintre marii jucători prinși
nepregătiți.22
Recesiunea a înrăutățit perspectivele de creștere economică a Europei, a
afectat potențialul de creștere a Produsului Intern Brut, majoritatea studiilor
arătând o pierdere între 1,5 și 2% din PIB -ul potențial, bănci le au o mai mare
prudență în a acorda credite, iar pe piața muncii , șomajul prelungit conduce , în
general , la descurajarea persoanelor care -și caută un loc de muncă.
Totodată, o anticipare negativă privi nd perspectivele economice ale acestora
poate aduce o scădere a consumului în prezent, iar indicele de încredere al
europenilor este într -o scădere vertigin oasă ca în graficul următor (1.4 ) publicat de
Comisia Europeană printr -un sondaj de opinie efectuat de Direcția Generală de
Afaceri Economice și Financiare (DGECFIN), aceste anchete permit comparații
între ciclurile economice din diferite țări și au devenit un instrument indispensabil
pentru urmărirea evoluției UE și a economiilor din zona euro , precum și
monitorizarea dezvoltării economice în țările candidate.

22 www.wall -street.ro, Criza economică va accentua decalajele dintre statele UE

28

Graficul 1.4

Sursa: Comisia Europeană

Produsul Intern Brut al Germaniei, cea mai mare putere a cont inentului, care
a atras după ea și celelalte economii, a scăzut cu 0,2%, în timp ce economia Franței
a stagnat î n al doilea trimestru, ceea ce arată că revenirea zonei euro a î ncetinit
considerabil de -a lungul anului, pe fondul inflației slabe ș i al crizei di n Ucraina.
Dacă rezultatele slabe ale Germaniei din al doilea trimestru au fost puse pe
seama iernii blânde, care a dus la scăderea produ cției, perspectiva economiei
pentru urmă toarele luni este neclară din cauza impactul pe care sancțiunile impuse
Rusiei î l va avea asup ra revenirii zonei euro. De asemenea, zona euro este afectată
de ritmul încet de creștere a l inflaț iei, potrivit Bloomberg. Banca Centrală a
Germaniei a estimat în iunie creșterea economiei cu 1,9% la sfârșitul lui 2014 și cu
2% în 2015.
De cealaltă parte, ministrul de Finanțe al Franț ei, Michel Sapin, a dec larat că
noile estimări vizează o creștere economică de 0,5% la finalul anului 2014, față de
1%, cât anunțase anterior. Totodată, el a precizat că deficitul economic din 2014 va
depăș i limita de 4% conve nită cu Comisia Europeană .

29
La aceste date se adaugă și intrarea î n recesiune a It aliei, ceea ce pune o
presiune ș i mai mare pe Banca Centrală Euro peană (BCE), pentru a lua noi măsuri
pentru stimularea creș terii economice.
Președintele BCE, Mario Draghi, a cerut statelor din zona euro să
implementeze reforme str ucturale, pentru a sprijini creșterea economică, arătând că
țările care au fă cut deja acest lucru îș i revin mai repede.
Este din ce în ce mai clar că diviziunea nord -sud a zonei euro a deven it o
bombă cu ceas al cărei mecanism a început să ticăie și v a mai ticăi , fie până va
exploda , fie până va găsi cineva o soluție cu mai multe consumuri și investiții,
decât cu austerit ate și cu strângerea curelei la maxim .
Prin urmare , rezolvarea actualei crize cred em că ar putea veni prin restabilirea
echilibrului pe piața financiară care ar trebui să fie făcută de cei care au declanșat
această perturbare și anume de către băncile centrale prin creșterea graduală a
dobânzilor până la un nivel neutru, aceas ta ar face ca speculațiile din piață să nu
mai fie așa de atrăgătoare pentru intermediari și investitorii financiari , ceea ce ar
face depunerile mai avantajoase și implicit ex istența lichidități lor ce vor putea fi
îndreptate către industrie și crearea de n oi locuri de muncă.
Deși responsabilitatea primordială pentru gestionarea riscului revine fiecărei
firme în parte, este important ca acestea să conștientizeze faptul că existența
lichidității este o problemă de ordin colectiv și trebuie acționat în conseci nță.

2.3 Criza economico -financiară în Asia -Pacific și America Latină

Dacă în primul deceniu al secolului XXI s -a vorbit foarte pe larg despre
adâncirea procesului de globalizare, odată cu anul 2008 un nou subiect – criza
economică mondială – a trecut treptat pe primul plan și se pare că va rămâne pe
termen destul de lung pe această poziție .
O problemă a acestei crize este chiar și numele său negăsit încă, pentru că nu
ne-am trezit încă din ea și continuă să se transf orme. De îndată ce se va
conștientiza că se transformă în ceva și mai rău, va începe și denumirea
corespunzătoare a acesteia. Criza care a început pe piaț a ipotecilor din SUA, se
numea , pe atunci, ,,Criza Supremă” , după aceea a devenit ,,Criza Bancară ”, apoi
,,Criza Creditelor ” care s -a transformat în ,,Criza Datoriilor Suverane ”, și în final
,,Criza Financiară Globală ”.
După cum se știe , Statele Unite ale Americii au implicat toate economiile
mondiale , inclusiv pe cele din Asia -Pacific , cât și a vecinilor din America Latină .
Țările dezvoltate au fost cele mai afectate de această criză, în 2009 PIB -ul
acestora consemnând prima contracție economică din ultimele decenii.
De asemenea, în economiile emergente și în dezvoltare , am asistat la un
proces de decelerare economică în primii ani de criză, pe fondul declinului cererii
externe, dar și a blocajului economico -financiar, cu impact nefavorabil pentru
fluxurile investiționale ceea ce se reflectă în PIB -ul acestor țări , după cum arată
graficul următor (1.5)

30

Graficul 1.5

Sursa: FMI

După cum se vede , nimeni nu scapă de ea, nici chiar economia Chinei care la
finele lui 2011 a înregistrat cea mai scăzută creștere economică de după 2009 , în
condițiile în care exporturile sunt în scădere , iar autoritățile chineze continuă
campania împotriva speculațiilor imobiliare, și PIB -ul a crescut cu 8,7 procente
față de anul precedent.
Scăderea continuă a Chinei, a doua cea mai puternică economie glo bală
sporește îngrijorările cu privire la stagnarea economiei globale. FMI -ul avertizează
că este posibilă o creștere aproape de zero în economiile europene, aceasta fiind
principala piață de desfacere a bunurilor chinezești.
Dar asta nu e tot . În timp ce consumatorii și guvernele din SUA și Europa
încercau cu mai puțin succes să reducă sau cel puțin să stabilizeze datoriile, China
a făcut exact invers. În ultimii cinci ani, a pompat credite de peste 13.000 de

31
miliarde de dolari în economie, într -un efort d e a-și menține rata de creștere , până
când economia mondială se va redresa, scrie Bloomberg.
Boom ul creditării din China a transformat rapid țara într -una dintre cele mai
îndatorate din rândul celor emergente, potrivit unui raport al Centrului Londonez
de Cercetare în Politica Economică.
În 2013, datoria privată și guvernamentală, cu excepția celei a instituțiilor
financiare, totaliza 217% din produsul intern brut, de la 147% in 2008.
Unii analiști consideră că acest trend al deprecierilor este doar la înce putul
său, urmând ca ceea ce este mai ră u să vină. Scăderea economică a Chinei este o
problemă globală, de puterea de cumpărare a Chinei depind în prezent multe
dintre economiile mondiale.
Nu cred em că Asia este în mod necesar vulnerabilă la șocurile externe din
Europa, dar nu există nici o îndoială că ne putem confrunta cu efecte adverse, dacă
nu putem construi un scut de protecție față de criza europeană.
De economia chineză depind țări precum Australia sau Brazilia, acestea din
urmă exportând materii prime necesare industriei chineze.23
Dar tocmai aceste economii scârțâie la rândul lor, astfel Brazilia se confruntă
la rândul ei cu o criză a locuințelor fără precedent, astfel prețul mediu al unei case
a crescut cu aproape 25% în 2011 față de 2010, ajungâ nd în luxosul Bulevard
Paulista din São Paulo aproape la 4.400 dolari/mp.
Privind pe termen lung, din 1996 și până în 2010, prețurile apartamentelor noi
din São Paulo au crescut cu 230% (13 1% în termeni reali). Prețul s -a mărit puternic
în fiecare an din 1996, cu excepția lui 2007, când prețul a scăzut ușor (cu 1,6%).
Situația din Brazilia nu este foarte diferită de recenta experiență americană,
spun analiștii îngrijorați. Creditele ipotecar e sunt date fără prea multe restricții, mai
ales celor care își cumpără prima locuință (în special cei aparținând clasei de jos și
de mijloc). Diferența este că în SUA, rata împrumutului ipotecar era foarte mică,
pe când în Brazilia rata este destul de mar e.
În timp ce în Brazilia crește dobânda, mulți analiști financiari își exprimă
îngrijorarea privind posibilitățile creditorilor de a -și mai plăti ratele.
La rândul ei , Australia reduce dobânda de referință pentru prima dată ca o
măsură de precauție la sem nalul dat de scăderile economice din Europa și China
care-i afectează exporturile.
În ultimele săptămâ ni, Brazilia, Turcia și Indonezia fac același lucru, în
anticiparea unei încetiniri economice globale .
Estimările economiștilor au fost împărțite înaintea deciziei Băncii Centrale,
economia australiană fiind considerată mai puternică decât majoritatea economiilor
dezvoltate. Aceasta și din cauză că o parte consistentă a creșterii se bazează pe
exporturile de cărbune și minereu de fier, ceea ce permite inves tiții pe termen lung
și menține șomajul scăzut.
Pe de altă parte, piața imobiliară este în continuă scădere în ultimele trei
trimestre, deși unii economiști consideră acesta ca fiind un simptom pozitiv, de

23 www.Business24.ro Revista presei de business

32
anulare a efectelor bubble -ului imobiliar care a a fectat întreaga lume, în anii
premergători crizei.
Reducerea dobânzii de referință are efectul încurajării creșterii economice pe
termen scurt, ca urmare a ieftinirii creditelor fiind, totodată, o compensare pentru
efectul deflaționist al scăderii pieței i mobiliare.24
Coreea de Sud și cele zece țări din organizația ASEAN au format un fond de
urgență de 120 de miliarde de dolari, în cadrul Inițiativei Chiang Mai , pentru a
evita repetarea crizei din 1997 -1998.
Pentru a îmbunătăți protecția față de incertitudin ile mondiale, Coreea de Sud a
semnat împreună cu China un acord pentru dublarea valorii de schimb valutar
bilateral, după ce a încheiat un acord similar și cu Japonia.
Premierul japonez, Noda a spus însă că Asia are nevoie de măsuri preventive
suplimentare. Japonia conduce discuțiile privind mijloacele de prevenire a crizei și
de introducere, cât mai rapidă, a unor noi măsuri de evitare a acesteia, la nivel
regional, a adaugat oficialul japonez.25
Așadar , după cum am văzut , Asia a luat cele mai bune decizii prin intermediul
Japoniei care , de altfel , este țara cu cea mai bogată experiență în domeniu, fiind
poate cea mai lovită de crize le economice de -a lungul istoriei sale moderne.

24 www.ziare.com, Busines, Criza economică mondială
25 www.incont.ro/internaț ional/asia -se-teme -de-criza -din-zona -euro -țările -din-zonă -și-au-făcut -fond -de-urgență –
de-120-mld-dolari.html

33
CAPITOLUL III :

IMPACTUL CRIZEI ECONOMICO -FINANCIARE ASUPRA
ECONOMIEI ROMÂNIEI

3.1 Ro mânia în timpul crizei economice

În România , înainte de 1990, economia era organizată centralizat, iar deciziile
de producție pentru fiecare întreprindere din economia națională erau luate pe baza
unui plan. Într -o astfel de economie, prețurile erau doar simple expresii în monedă
ale unor agregăr i obținute prin tabelul intrări –ieșiri.
Programele de tranziție la economia de piață de după 1990 au reprezentat un
set de politici imaginate de Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Mondială
(BM) și aplicate diferit de numeroasele guverne și erau baza te cel puțin pe trei
elemente: liberalizarea prețurilor și comerțului, administrare privată a activelor,
sistem bancar pe două niveluri (banca centrală și bănci comerciale).
Fiecare stat fost comunist a implementat în ritmul propriu acest set de politici,
fără însă să existe o strategie construită la nivel național, și care să fie înțeleasă de
opinia publică. În aceste condiții, de fiecare dată când erau luate măsuri de
restructurare economică cu implicații de tipul șomajului, apăreau protestele de
masă și programul de reforme era abandonat din lipsa unui sprijin public. Am
suferit și continuăm să suferim și astăzi și datorită lipsei unei comunicări adecvate
la nivel naț ional în privința țintelor pe care ni le propunem să le atingem, a
efectelor pe termen lung pentru țară și populație și a căilor de parcurs pentru
atingerea unor astfel de obiective.
Această strategie „doi pași înainte, unul înapoi”, numită „stop and go ” are ca
rezultat creșterea costurilor sociale ale reformelor, deoarece restructurările se
întind pe perioade de timp mai mari, și împreună cu ele și perioadele de ajustare a
disponibilului de locuri de muncă, dar și a salar iilor (datorită întârzierii reluării
creșterii productivității muncii).
Așadar , ritmului lent al reformelor de după 1990, urmate de succesiuni
repetate la guvernare în care fiecare guvern avea propria strategie de privatizare și
dezvoltare a țării a găsit România în plină recesiune economică în 2008 și , practic ,
actuala criză s -a suprapus peste cea veche , mărind costurile mă surilor luate
ulterior.
Astfel , începând cu ultimul trimestru din 2008 , criza s -a instalat și în
România punând în fața guvernelor de atunci o serie de provocări. Măsurile
anticriză luate de guvern prin tăierea salariilor bugetarilor, recalificarea bugeta rilor
disponibilizați, programul ,,Prima casă ”, facilități pentru firmele care angajează
șomeri, garanții guvernamentale pentru creditele contactate de IMM -uri,

34
eliminarea impozitului minim de 5%, etc. s -au dovedit încă odată a fi simple
baloane de săpun, dar nu toate măsurile luate au fost chiar așa de rele . La patru ani
de la declanșare , economia României a suferit câteva schimbări majore care au
afectat mai toate domeniile economice importante.
Unele schimbări au provenit din necesitatea de a corecta dezechilibrele
acumulate în anii anteriori. Printre acestea, deficitul de cont curent, ce ajunsese în
2008 la aproximativ 14% din PIB, prețurile din sectorul imobiliar sau deficit
bugetar. Alte schimbări au fost generate de stimuli externi. Exporturile s -au redus ,
inițial , pe fondul scăderii cererii externe, iar la nivel european s -au luat mai multe
inițiative la care România a participat, totodată existând și schimbări de ordin
inerțial, fără a fi cauzate de măsuri specifice de politică economică.
În România , criza a pătruns prin intermediul mai multor canale,
acestea având efecte asupra economiei reale, în special asupra creșterii economice
și a pieței forței de muncă:
comercial – cererea de export a scăzut pe fondul încetinirii consumului în
țările partenere la expor t. Totuși, în perioada 2009 -2011, România a înregistrat o
performanță relativ bună pe plan extern, exporturile românești fiind ajutate și de
programele de susținere a economiei din țări precum Franța sau Germania.
financiar – fluxurile d e capital s -au restrâns, investițiile străine directe au
scăzut puternic .,
bancar – reducerea creditelor oferite de instituțiile financiare.
Un alt canal care mai poate fi menționat este cel psihologic . Recesiunea a
înrăutățit perspectivele de creștere eco nomică, a afectat potențialul de creștere a
Produsului Intern Brut, majoritatea studiilor arătând o pierdere între 1,5 și 2% din
PIB-ul potențial, băncile au o mai mare prudențialitate în a acorda credite, iar pe
piața muncii , șomajul prelungit conduce , în general , la descurajarea persoanelor
care își caută un loc de muncă. Totodată, o anticipare negativă privind perspectivele
economice ale acestora poate duce la o scădere a consumului.
Pe de altă parte , sub presiunea unui buget sărăcit de criză și de nevoia de a
plăti pensi ile și salari ile, Guvernul Român iei s -a îndatorat tot mai mult pe
parcursul anilor ceea ce a dus la dublarea datoriei publice conform datelor
publicate de Ministerul Finanțelor Publice, astfel de la o datorie publică de 109,1
miliarde lei echivalentul a 21,6% din PIB la sfârșitul anului 2008, România ajunge
să înregistreze o datorie de 193,89 miliarde lei ceea ce reprezintă 37,9% din PIB la
31 decembrie 2010.
Pe fondul crizei , Guvernul Boc reduce salarile bugetarilor cu 25% în vara
anului 2010, în plus este eliminat și al 13 -lea salariu și alte sporuri ceea ce a dus la
o penalizare inechitabilă a veniturilor , în cele din urmă ducând la un exod masiv al
medicilor din România, aproximativ 6000 în doi ani, altă măsură luată de creștere a
TVA de la 19% la 24%, deși corectă din punct de vedere macroeconomic a dus la o
înăsprire a nivelului de trai a populației, la fel și scăderea ponderi în PIB a
cheltuielilor pentru învățământ, cercetare și sănătate coboară România pe poziția
95 din 132 țări cu doar 3,5% din PIB.

35
Astfel aceste măsuri neinspirate sunt amplificate de o muncă la negru
estimată la peste 20% din piața muncii , iar evaziunea fiscală la peste 30%.26
În tabelul de mai jos (2.2) sunt prezentați mai mulți indicatori economici cu
privire la economia României în două momente:
1. Sfârșitul trimestrului doi din anul 2008 (luna iunie), practic înaintea
începerii crizei economice globale, cr iză care a afectat Europa începâ nd cu al
treilea trimestru din 2008.
2. Sfârșitul trimestrului doi 2012 , starea economiei românești aflată
înaintea fie unei noi crize economice, fie înaintea mai multor ani de stagnare,
dominați de măsuri necesare reducerii datori ilor publice pe plan european, reforme
structurale și găsirea unor noi piețe de export.

Tabelul 1

Sursa: Hotnews

Astfel , conform datelor de mai sus numărul salariaților se află în scădere, indicele
prețurilor crește, la fel și deficitul bugetar, datoria externă pe termen mediu și lung,

26 www.Business24.ro/ Revista presei de business

36
precum și alți parametri macroeconomici care arată că țara se află într -o criză
profundă la sfârșitul lui 2012.
Pe de altă parte , valoarea totală a creditelor acordate sectorului privat (l ei și
valută) în iunie 2012 era de 227 miliarde lei.
Cea mai mare valoare a creditelor în lei de 82,4 miliarde a fost ac ordată pe
termen scurt, 33 miliarde lei și pe termen lung 30 miliarde lei, în timp ce cea mai
mare parte a creditelor private în valută 144,6 miliarde lei au fost pe termen lung.
Gospodăriile populației aveau împrumuturi în valoare de 105,3 miliarde de lei .
Restanțele populației la sfârșitul lunii iunie erau de 8,3 miliarde lei, pentru 730.000
de persoane care erau îndatorate în proporție de aproximativ 60% din venituri , în
timp ce depozitele populației însumau 191 miliarde lei , din care gospodăriile
popula ției aveau depozite în valoare de 118,9 miliarde lei, în timp ce companiile
nefinanciare dețineau depozite de 57,9 miliarde lei .27
Astfel , după anul 2012 și mai exact în 2013 și 2014, România dă semne de
revigorare economică și apar primele semne de regener are financiară.
În acest context, c reșterea economică pe anul 2014 este de 2,9%, ceea ce
respectă istoricul datelor unei plasări ,,în linie” a rezultatului de final de an cu cel
înregistrat după primele trei trimestre și ne readuce peste punctul de intrare în criză
din anul 2008, când se înregistrase nivelul de maxim istoric al PIB. În ultimul sfert
al anului, economia a avansat într -un ritm de 0,5% (valoare ajustată fără corecția
cu numărul de zile lucrătoare). De remarcat că acest avans a avut loc în cond ițiile
în care valoarea din trimestrul anterior a fost recalculată în sus de la 1,8% la 2,2%,
ceea ce constituie, de departe, cea mai bună performanță din ultimii trei ani după
cum se ve de în tabelul 2 .

Tabelul 2

Evoluția PIB trimestrial față de trimestrul precedent, variantă calculată la zi,
ajustată sezonier și exprimată în procent.

Trimestrul I II III IV
2012 +0,1 +1,9 -1,4 +0,2
2013 +1,3 +1,6 +0,9 +1,2
2014 +0,3 -0,6 +2,2 +0,5

Sursa: INS
Ca urmare a revizuirii seriei brute pentru anul 2013, în vederea reconcilierii
datelor trimestriale cu cele anuale semidefinitive, a includerii estimării Produsului
Intern Brut pentru trimestrul patru 2014 în seria trimestrială, seria ajustată sezonier
a fost recalculată, indicii de volum fiind revizui ți față de a doua variantă provizorie
a Produsului Intern Brut pentru trimestrul III, 2014, publicată anterior.

27 www.hotnews.ro , Dr Andrei Rădulescu , știri-opinii -17137027 -economia -mondială -2014 -primul -post -criză, 30
aprilie 2014

37
Astfel, rezultatele trimestrului unu 2014, comparativ cu trimestrul patru 2013,
au fost revizuite de la 100,8% la 100,3%, cele ale trimestrului doi 2014,
comparativ cu trimestrul unu 2014, nu s -au modificat, iar cele ale trimestrului trei
2014, comparativ cu trimestrul anterior, au fost revizuite de la 101,8% la 102,2%.
În raport cu ultimul trimestru al anului precedent, s -a consemnat o creștere d e
2,6% pe seria brută și de 2,5% pe seria ajustată sezonier. Astfel, trimestrul al
patrulea și -a consolidat poziția fruntașă în ceea ce privește evoluțiile pe ultimii trei
ani, în timp ce trimestrul al doilea a păstrat trendul de creștere mică , dar
persistentă, fără fluctuații majore.
De remarcat că pe seria brută nu s -a mai intervenit decât pentru valoarea din
trimestrul doi 2014, ceea ce arată o stabilizare în aplicarea noii metodologii de
calcul a rezultatelor economiei , după cum se vede în t abelul 3 .

Tabelul 3

Evoluția PIB față de același trimestru din anul precedent exprimat în procent,
variantă curentă.

I II III IV Total an
2012 +0,2 +2,1 +0,5 +0,8 0,6
2013 +2,1 +1,4 +4,2 +5,4 +3,4
2014 +4 +1,4 +3,3 +2,6 +2,9
Cumulat pe 3 ani +6,4 +5,2 +7,1 +8,8 +7,0

Sursa: INS

Una peste alta , PIB-ul României a avansat cu 7% și a revenit cu ceva mai
mult de un procent peste nivelul maxim atins în 2008.
Practic, abia la șapte ani de la declanșarea crizei economice am recuperat
căderea și ne înscria m apoi pe un trend crescător a l producției industriale și a l
veniturilor reale ale populației.28

Tabelul 4

Sursa: INS

Această creștere înregistrată în ultimi i doi ani se datorează exporturilor în
creștere și nu a reformelor implementate de guvernele care s -au succedat din 2008
și până în prezent.

28 www.capital.ro ,Roberto Mușneci , Situația investițiilor majore în România: rațiune vs emoții.
Anul 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Creștere PIB(%) -6,6 -1,1 2,3 0,6 3,4 2,9
Nivelul PIB(2008=100%) 93,4 92,3 94,5 95,1 98,3 101,1

38
3.1.1 Măsuri politice și economice

De-a lungul crizei , România a luat o serie de măsuri politice și economice
care mai de care mai neinspirate.
Începând cu ultimul trimestru al anului 2008 criza s -a propagat și în România
în contextul în care economia țării noastre a înregistrat o creștere nesustenabilă
(7,3% în anul 2008) care a alimentat un deficit de cont curent excesiv de circa
11,6% din PIB în anul 2008.

Politica monetară a BNR

După cum se știe , reducerea ratei dobânzii are în vedere creșterea creditării
pentru susținerea inițiativei p rivate și a mediului de afaceri, astfel că în detrimentul
acestei teorii , dobânda cheie a BNR a crescut pe parcursul anului 2008, când criza
se manifesta deja pe piețele financiar -bancare internaționale de la 8% pe an la
10,25%, măsur i de relaxare fiind luate abia î n 2009 , ceea ce pe termen scurt a
supra încărcat datoriile multor firme , și a dus la numeroase falimente , conform
graficului (1.6)

Graficul : 1.6

Sursa: BNR

39

Ca și în alte țări, gestionarea boomului economic s -a dovedit a fi dificilă,
politica fiscală a alimentat dezechilibrele prin cheltuirea veniturilor aferente
creșterii suplimentare, ceea ce a condus la deficite fiscale mai mari.
Dacă în anul 2008 se credea că România va rămâne o oază de prosperitate și
că nu va fi afectată de criză, primele luni din 2009 au adus o schimbare de atitudine
și guvernul a apelat la FMI, care a acționat cu profesionalism și rapiditate .
Ca urmare a Acordului cu FMI, guvernul a acționat în vederea reducerii
veniturilor salariale ale bugetarilor prin promovarea unei legi unice a salarizării în
2009, urmată de o reducere cu 25% a salariilor bugetarilor în a doua parte a anului
2010 .
Aceste măsuri luate de Guvernul României de reducere a salariilor bugetarilor
cu 25%, implică la rândul lor o serie de riscuri generate de scăd erea cererii
agregate și a consumului, cu efect asupra reducerii locurilor de muncă, a creșterii
alocațiilor sociale și a reducerii veniturilor bugetare (impozit pe salarii, pe profit,
accize și TVA).

Considerații cu privire la mixul de politici fiscale anticriză în România.

Astfel de măsuri de austeritate sunt dezavuate de o serie de specialiști , precum
Joseph Stiglitz într -un articol recent publicat în Le Monde „Azi, Europa vrea un
plan coordonat de austeritate. Dacă va continua pe acest drum, se îndr eaptă spre
dezas tru. Știm, după Marea Depresie din anii '30, că așa ceva nu trebuie făcut.
Europa are nevoie de solidaritate, de empatie, și nu de austeritate, care duce la
creșterea șomajul ui și la accentuarea depresiei . În SUA, când unul dintre state est e
în dificultate, toate celelalte se simt implicate. Suntem cu toții în aceeași barcă.
Viabilitatea proiectului european este amenințată, mai întâi de toate, de lipsa de
solidaritate ."
Declinul eco nomiei românești nu poate fi pus în totalitate pe seama crizei
financiare globale, în condițiile în care măsurile fiscale luate în perioada 2009 –
2010, nu au făcut decât să accentueze slăbiciunile sistemului economic românesc și
așa zdruncinat de efectele respectivei crize .
Măsurile fiscale luate în anul 2009, cum ar fi introducerea impozitului
forfetar și creșterea contribuțiilor sociale, precum și creșterea în anul 201 0 a cotei
standard de TVA cu cinci puncte procentual , de la 19% la 24% au prejudiciat
activitățile comer ciale, crescându -le costurile , într-un moment în care mijloacele
financiare erau deja limitate.
Acest lucru a făcut ca firmelor private să le fie tot mai greu să -și revină din
recesiune, numai în doi ani încetându -și activitatea peste 250.000 de IMM -uri,
ceea ce a dus la creșterea șomajului, la scăderea salariului angajaților și , implicit ,
la diminuarea consumului.

40
Pe lângă toate aceste nenorociri , se numără și creșterea TVA cu cinci puncte
procentual de la 19% la 24% , fapt ce a afectat într -o pondere foarte mare și nivelul
colectării veniturilor bugetare , după cum arată graficul (1 .7).

Graficul : 1.7

Sursa: Ministerul Finanțelor

Mai mult, termenul scurt, numai câteva zile de la data anunțării, în care au
fost aplicate aceste măsuri de creștere a fiscalității, cu nerespectarea perioadei de
asimilare de către mediul economic al acestora, a generat probleme grave pentru
multe societ ăți, care au fost nevoite să -și modifice planul de afaceri într -un termen
foarte scurt, sau în multe cazuri , să-și reducă activitatea prin reducerea numărului
de comenzi sau contracte, atât pe piața internă, cât și la export.
Cu o scădere la încasări și cea mai mare evaziune la TVA, guvernul a luat, în
2013, decizia scăderii la 9% a Taxei pe Valoarea Adăugată la p âine, făină și grâu.
Cele mai controversate măsuri au fost introducerea accizei suplimentare la
carburant de 7 eurocenți și taxa pe stâlp.
Acestea au fost criticate dur atât de președinete la acea vreme, Traian
Băsescu, cât și de mediul de afaceri.

41
Această t axa pe stâlp, mai exact impozitul pe construcțiile speciale, care
reprezintă 1,5% la valoarea contabilă brută a tuturor construcțiilor exi stente în
patrimoniu la data de 31 decembrie a anului anterior, a afectat în special
companiile din domeniul energiei, extracției de petrol și gaze, mineritului,
telecomunicațiilor sau agriculturii.
„Introducerea impozitului pe construcții speciale a avut un impact negativ
semnificativ asupra mediului de afaceri, afectând planurile de afaceri ale
jucătorilor din mai multe sectoare (telefonie , energie, agricultură, imobiliare etc.),
fapt ce s -a văzut și în dinamica investițiilor din mediul privat în primele opt luni
ale anului. Modificarea ratei impozitului pe construcții speciale de la 1,5% la 1%
este o decizie pozitivă, dar insuficientă .“29
Guvern ul la rândul lui , sprijinit de FMI, UE și Banca Mondială a luat măsuri
care au contribuit la normalizarea condițiilor financiare.
Printre aceste măsuri menite să stabilizeze economia și să reia procesul de
creștere economică pot fi enumerate: programul ,,Prima casă”, programul ,,Primul
siloz”, programul ,,Bani pentru angajați mai mulți, mai competenți, mai sănătoși”.
În pofida acestor măsuri, condițiile s -au dovedit mai dificile decât s -a
anticipat, a ctivitatea economică a continuat să fie marcată de recesiune, datorită
creșterii interne reduse, cât și revenirii lente în piață a principalilor parteneri
comerciali ai României .
De-a lungul anilor, România a înregistrat în mod persistent venituri bugetare
mici, iar în ceea ce privește ponderea veniturilor fiscale în produsul intern brut a
fost mult su b media Uniunii Europene sau a noilor state m embre, perioade
îndelungate de timp.
Scăderea PIB -ului a redus veniturile fiscale și a forțat autoritățile să recurgă
la consolidare fiscală. Particularitățile prin care sistemul de fiscalitate din România
se diferențiază de cel din Uniunea Europeană sunt reprezentate de veniturile fiscale
și bugetare care în România sunt dependente de veniturile din taxele și impozitele
indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), în comparație cu Uniunea Europeană ,
unde contribuțiile celor trei mari categorii de impozite și taxe (impozite directe,
impozite indirecte și contribuții sociale ).
De asemenea, Bloomberg scrie că expansiunea econo mică a Româ niei din
ultimii ani ai crizei a fost probabil și impulsionată de exporturi le mai ridicate și de
creșterea baza tă pe consumul intern, publicația citează date furnizate de INS
și subliniază că a doua cea mai săracă țară din UE se bazează î n cea mai mare parte
pe expor turile de maș ini Renault și Ford , pentru a -și spori creșterea economică ,
pentru a îmbunătăț i nivelul de trai.30
Ponderea impozitul pe profit în PIB a fost în conti nuă scădere începând cu
anul 2008 până în anul 2010, urmat apoi de o ușoară creștere î n anul 2011.
Aceast ă pondere a fost în anul 2008 de 3%, iar în anul 2009 de 2,7%. Cea
mai mare scă dere s -a înregistrat între anii 2009 și 2010 ajungând în 2010 la o
pondere de 2,3% din PIB.

29 www.zfr.ro, Mihaelei Mitroi, liderul Departamentului de Consultanță fiscală și j uridică al PwC România.
30 www.ziare.com , editor, Florin Necula, 14 noiembrie 2014

42
În anul 2011 aceasta a a crescut cu 0,1 puncte procentuale atingând ponderea
de 2,4% din PIB și abia după șapte ani , România reușește să recupereze căderea și
să se înscrie pe un trend de creștere a producției și implicit a veniturilor populației .
„Dacă analizăm veniturile fiscale din taxe și impozite, fără creșterile de im –
pozite din ultimii ani și fără măsurile temporare, se observă o scădere a veniturilor
bugetare ca proc ent din PIB, explicabilă în mare parte prin creșterea eva ziunii
fiscale“, spune Ionuț Dumi tru, președintele Consiliului Fiscal .31
El estimează evaziunea la circa 16% din PIB conform graficului (1.8 )

Graficul : 1.8

Sursa: Ministerul F inanțelor

Ciclul de creștere economică de aproape un deceniu a ascuns dezechilibrele
structurale din bugetul public, iar criza financiară globală care a erupt în 2007 a
avut un impact puternic negativ asupra economiei românești.

31 www.zfr.ro,interviu luat lui Ionuț ,Dumitru, președintele Consiliului Fiscal , 29 iulie 2014

43
În România, impozitul pe profit se si tuează în rândul statelor membre ale
Uniunii Europene cu cele mai scăzute cote, iar referitor la impozitul pe veniturile
persoanelor fizice, România este printre puținele țări care păstrează o cotă unică de
impozitare (16%) alături de Bulgaria, spre deoseb ire de alte țări din Uniunea
Europeană care au cote de impozitare ce variază de la o situație la alta .
Deci Guvernul , din cauza scăderii colectării veniturilor fiscale , va fi obligat la
noi tă ieri de pensii și salarii , pe actuala structură a cheltuielil or bugetare, cum să
mai vorbească atunci de majoră ri?
Deși guvernul României nu a făcut nimic din punct de vedere fiscal și
legislativ în 2013 și 2014 , se vede o creștere economică care a atins 2,9% în 2014,
față de 3,5% î n 2013 (valo rile au fost revizuite ulterior ușor î n jos, 2 ,8% și
respectiv, 3,4% ), pe baza unei creș teri semnificative a consumului privat (4,7%),
susținută de majorarea robustă a salariilor, în pofida unor investiț ii subminate de
rata modestă de absorb ție a fondurilor UE, să nu uităm că a ceste investiții au fost
create de companii străine care au venit în România datorită salari ilor mici
comparativ cu țara de origine pe deoparte , iar această creștere a consumului mai
este susținută și de românii care lucrează în afara țări i, în UE, deci c reșterea
economică este bazată doar pe consum, raportul dintre importuri și exporturi fiind
în continuare inegal (importurile sunt semnificativ mai mari decât exporturile) .32

3.2 Evoluția economiei românești după criză

După cum se vede începând cu 2015 economia mondială începe să crească și
treptat mai toate țările cu pași mici încep să iasă din această criză, acest trend
crescător se observă și la România , care, după cum am văzut , a înregistrat o
creștere economică în anul 2014, de 3,4%.
Economia Roman iei a înregistrat o creș tere de 3, 9% în 2015, peste estimă rile
anterioare, care indicau un avans de 3, 8%, pe fondul cre șterii puternice a
consumului, stimulat de reducerea TVA la alimente la 9% , potrivit celor mai noi
date publicate de Institutu l Național de Statistică (INS).
Cu toate că a majorat rata de creștere, INS a revizuit în scă dere valoarea
produsului intern brut (PIB), la începutul anului 2016 , în condițiile în care a
coborâ t puternic deflatorul, indicatorul care măsoară creșt erea t uturor prețuril or din
economie.
Valoarea PIB -ului Româ niei din 2015 a fost 71,1 miliarde l ei (160 miliarde de
euro), arată datele definitive publicate de INS , comparativ cu 712,83 miliarde lei
(160,4 miliarde d e euro) în varianta anterioară.
Valoarea deflatorului PIB din 2015 a fost revizuită în scă dere puternică , de la
2,9% la 2,4%, ceea ce explică revizuirile con tradictorii privind rata de creș tere a
economiei și valoarea PIB.

32 www.ziare.com , Raport economic al UE: Relansarea creșterii economiei românești în context regional , vineri 22
Mai 2015

44
Calculat în moneda europeană, PIB -ul Româ niei din 2014 , de 1 60 miliarde de
euro, deci economia Româ niei a crescut mai mult d ecât se estimase iniț ial.
Pe partea de formar e a produsului intern brut, creșterea economică a fost
susținută î n 2015 de majorarea consumului populației, cu 5,5% față de anul
precedent, dar și de formarea brută de capita l fix – un indicator al investițiilor
realizate î n economie – care a avansat cu 8,3%.
În schimb, comerțul exterior a tras î n jos avansul econ omic, în condițiile î n
care importurile au avansat cu 9,2%, iar exporturile – cu doar 5,4%.
Pe partea de formare a P IB, a vansul din 2015 a fost susținut î n special de
sectoarele infor matică și comunicații, cu o creș tere de 9,7% față de 2014, comerț
(12,1%), tranza cții imobiliar e (9,8%) și construcții (6,8%).
Activitatea din agricultură a scăzut cu 11,8% în 2015, administrația publică –
cu 11%, iar intermedierile financiare – cu 1% , fiind sing urele sectoare care au
înregistrat scăderi.
În urma acestor evoluții, sectorul informatică și comunicații a ajuns să
contribuie cu 5,1%, în 2015, la form area PIB -ului României , în timp ce agricultura
are o contribuț ie de doar 4,2%.
Industria r ămâne se ctorul cu cea mai mare importanță în PIB, cu o contribuție
de 23,8% în 2015, fiind urmată de comerț (16,8%), administrație publică –
învățământ -sănătate -asistență socială (9,9%), tr anzacț ii imobiliar e (8,5%) și
construcț ii (5,8%).33
Deci , după cum se vede , România a î nregistrat a treia cea mai mare creștere
economică din Uniunea European ă în trimestrul patru din 2015 și s-a clasat pe
locul patru în UE.
Astfel , stimularea consumului prin reducerea TVA -ului are efect doar pe
termen scurt, nu și pe termen mediu și lung, avertiz ează analiștii economici din
Româ nia. În plus, scă derea impozitelor a mascat presiunea infl aționistă, aceasta
urmând să revină încet -încet, m ai avertizează aceștia. Totuși, în ultimele z ile ale lui
2016, Banca Mondială și-a îmbunătățit estimările privind creșterea economiei
românești în 2016, avansâ nd un procent de 5 ,1%.
În ultima lună a anului 2016 , INS a propus o scurtă radiografie a câ torva
indicatori macroecono mici- cheie valabili pentru 2016 , astfel : România se bucură
în 2016 de o creștere economică de 5,2% în semestrul I ș i de 4,9% pe prime le nouă
luni, arată un document oficial al Executivului. Deficitul bugetar este estimat la
pragu l de 0,49% din PIB. Reprezentanții Băncii Mondiale atrag atenția că în 2017
creșterea economică nu va depăși 3,8%, pentru ca în 2018 avansul economiei
româneș ti să se reducă la 3,4%.
Șomajul ui a scăzut cu 12% în ultimele 10 luni, arată datele raportate de
Institutul National de Statistică. Astfel , la sfârș itul lunii septembrie 2016, rata
șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,9%. Rata șomajului la bărbaț i a
fost cu 1,9 puncte procen tuale mai mare decât la femei. Analiștii economici se
așteaptă la o tendință de scădere a șomajului pe termen mediu. În luna octombrie
2016, rata șo majului arată astfel: 6,6% în râ ndul bărbaților și 4,8% în râ ndul

33 www.business24.ro , marți 20 decembrie 2016

45
femeilor. Pentru persoanele adulte (25 – 65 de ani), rata șomajului a fost estimat la
4,7% pentru luna octombrie 2016.
INS a dat recent publicității ș i un raport interesant cu privire la rata sărăciei,
datele fiind însă valabile în perioada ianuarie -decembrie 2015. Potrivit datelor INS,
din totalul persoanelor ocupa te, cele aflate sub p ragul de sără cie au reprezentat
18,8%. Rata să răciei a fost de aproape 6 ori mai mare î n reg iunea Nord -Est, de
peste 5 ori î n regiu nile Sud -Est, Sud -Vest Oltenia ș i Sud -Muntenia decât î n
regiunea Bucuresti -Ilfov. Pentru măsurarea sărăciei, INS ia î n calcul raportul dintre
veniturile populației cel mai bine plătite și cea de la baza salariului î ncasat,
indicatorul Pareto (80/20 ) ceea ce înseamnă că 80% din efecte provin din 20%
din cauze și coeficientul Gini care este o măsură a dispersiei statistice , folosită
pentru a reprezenta distribuția veniturilor populației unei națiuni, dar , mai ales ,
pentru a reprezenta disproporția în distribuirea veniturilor sau averilor, fiind un
indice al inegalității , estimată pe baza venit urilor totale disponibile și scă zând
contravaloarea consumului din resurse proprii, rata sără ciei relative a fost î n anul
2015 de 25,4%.

Tabelul 5

Sursa : INS

În va lori absolute, INS arată că numă rul săracilor corespunză tor acestei rate a
fost de 5,05 milioane de româ ni. Peste unul din patru locuitori ai României trăia
într-o gospodărie ale că rei venituri erau mai mici decâ t pragul stabilit la nivelul de
60% din mediana veniturilor disponibil e pe adult -echivalent. Cea mai înaltă
incidență a sărăciei s -a înregistrat în râ ndul copiilor și tinerilor în vârstă de până la
18 ani. Mai exact, aproape două cincimi dintre aceștia s -au aflat sub pragul de
sărăcie. Starea de sărăcie în această perioadă s -a accentuat puternic și la tinerii cu
vârste între 18 – 24 ani, în 2015 ajungâ nd să afecteze mai mul t de o treime dintre ei.
Populația vârstnică (65 ani și peste) este afectată într -o măsură mai redusă de
sărăcie (aproape o persoană din 5 dintre aceș tia), nivelul ratei fiind infe rior mediei

46
pe ansamblul populației. Datele oficiale mai arată că rata sărăciei în rândul
vârstnicilor a crescut î n perioada 2012 -2015, cu 4,9 puncte procentuale , după cum
se vede î n graficul (1.9 ).

Graficul 1.9

Sursa : INS

În intervalul ianuarie – septembrie 2016, volumul cifre i de afaceri din
comerțul cu amă nuntul (cu excepția comerțului cu autovehicule și motociclete) a
crescut față de perioada similară din 2015 cu 15,5%, mai arată INS. Avansul a fost
susținut atât de creșterea consumului în rândul produselor alimentare, băuturi și
tutun (+19,6%), cât ș i de con sumul pentru produsele nealimentare care a crescut cu
15,3% sau de carburant (+11,3%).
Câștigul salari al mediu nominal net, pe total țară, a fost de 2094 lei, în
creștere față de luna precedentă cu 18 lei (+0,9%). Valorile cel e mai mici ale
salariilor s -au înregistrat în industria hoteli eră și a restaurant elor (1265 lei). De
asemenea, câștigurile nete au depășit 2.200 lei în București și în trei județe ale țării,
respectiv Ilfov, Cluj și Timiș. Câștigurile salariale includ atâ t salariile, cât ș i

47
bonusurile sau tichetele de oric e tip pe care le primesc angajații. Pensia medie
lunară a fost de 943 lei, mai mare cu 0,3% față de trimestrul pre cedent, iar raportul
dintre numă rul mediu de pensionari , de asigură ri sociale de stat ș i cel al salariaț ilor
a fost de 9 la 10.
Rata anuală a inflației a ajuns, î n octombrie 2016, la -0,4%, se arată î n cele
mai recent e date oferite de BNR. Mugur Isă rescu, Guvernatorul BNR precizează că
inflația va ră mâne î n teritoriu negati v în 2016 , dar va intra pe un trend ascendent la
începutul anul ui 2017, traiectorie ce reflectă , printre altele, epuizarea efectelor
tranzitorii ale reducerilor cotei standard a TVA. Pentru 2017, BNR a prognozat o
rata a inflaț iei de 2,1%.34

3.2.1 Impactul creșterii economice pe plan social

Oare chiar ar trebui să ne mândrim? Ne servește la ceva această creștere?
Cred em că este cazul să ne trezim la realitate ș i să analiză m nepoliticianist recordul
de creștere pe care România l -a înregistrat în ultimii doi ani și pe care s -ar putea
să-l înregistreze și în acest an.
Analiza corectă a creșterii economice, așa după cum se face în ță rile
dezvoltate, pleacă de la scopul pe care îl are procesul creș terii economiei prin
indicatorul PIB. Ac est scop este transformarea creșterii economice în dezvoltare
economică, adică transf ormarea surplusului de valoare într -un potenț ial mai mare
de sat isfacere a nevoilor populaț iei.
Preluarea ad litteram a cifrei de creștere fără analiza efectelor materiale,
educaț ionale, culturale, ambientale etc. pe care această cifră statisti că le are asupra
stării gener ale a națiunii nu este corectă .
Problema aprecierii ritmului creș terii e conomice apare astfel ca o relație
dintre creșterea economică pe de o parte ș i dezvoltare pe de alta parte sau, altfel
spus, dintre mecanismul de funcț ionare al modelului neol iberal ș i scopul acestui
model.
Mecanism ul îl constituie creșterea economică , iar scopul, bunăstarea
populaț iei printr -o dezvoltare la nivel economic ș i social. Dezvoltarea, din prisma
conceptului economic, presupune o evoluț ie mai extinsă ș i ma i profundă a
mediului economic și social decâ t simpl a creștere economică, cu obiective precise
și o perspectivă directă asupra stă rii generale a națiunii î n viitor.
Încă din perioa da anilor 1970 s -a recunoscut că există o contradicție între
creșterea economică exprimată prin dinamica PIB ș i structura distr ibuirii acestuia
pe categorii și grupe de populație, aducând în prim plan problema inegalităților î n
urma lipsei de conexiune dintre dinamica PIB ș i condi țiile de viață ale cetăț enilor.

34 www.zfr.ro , Anul 2016, din perspectiva unor indicatori macroeconomici cheie , 7 decembrie 2016

48
La ace astă contradicț ie s-a mai ad ăugat și cea dintre dinamica PIB ș i
deteriorarea condițiilor de mediu. Știința economică occidentală a demonstrat că
reducerea evaluării stă rii ec onomiei doar la indicatorii creș terii economice nu este
edificatoare pentru apreci erea succesului sau insu ccesului politicilor economice.
Există , fără îndoială, dovada incapacității ritmului creș terii e conomice de a
reflecta inegalitățile existente î n repartizarea ve niturilor, fapt considerat esențial în
explicarea marilor decalaje și c ontradicții de natură socială prin accelerarea
trendului de stratifi care a categoriilor populaț iei.
Inegalitatea distribuirii ve niturilor a fost tema principală a raportului
prezentat de că tre ,,Comisia pentru eval uarea performanțelor economice ș i a
progresului social" condusă de către Joseph Stiglitz, înființată î n 2008 de către
Nicolas Sarkozy. Î n preambulul raportului se spunea: ,,În urma faptului că nu se
ține seama de existența unor mari inegalități î n distribuirea veniturilor apar e un
paradox, a cela al unei creș teri e conomice statistice nereflectată î n creș terea r eală a
standardului general de viață ".
România reprezintă un caz intere sant din punctul de vedere al mândriei
sonor afișate de către guvernanț i pentru rezultatele politicilor economice p e care le –
au impl ementat. Realitatea ar trebui să -i determine să î nlocuiască mândria cu
căința , căci discrepanța dintre creșterea economică și dezvoltare a devenit în
Româ nia una dintre cele mai pregnante caracteristici ale politicii ec onomice și ale
stării naț iunii.
La sfârșitul anului 2016 se lă uda cu una dintre cele mai înalte rate ale
creșterii î n ansamb lul Uniunii Europene , dar această creștere oglindește existența
unor importante nerealizări și neajunsuri. În condițiile creșterii PIB, adică a
creșterii economice, anul 2016 (ca și anii precedenți de creștere economică ) tinde
să consolid eze procesul de cantonare a României în zona subdezvoltă rii față de
standardele europene.
În contrast cu un PIB î n ascensiune, ind icatorii generali de stare a națiun ii
sunt, paradoxal , tot în ascensiune , deși ar fi fost normal să scadă . Astfe l, România
ocupa locul unu (în cel mai bun caz locul doi) î n UE la indicatori ca: venitul pe cap
de locuitor, mortalitatea infantilă , absenteismul școlar, consumul de săpun,
deter genți și pastă de dinț i, dezvoltarea infrastr ucturii rutiere, de canalizare și
informatică, reapariț ia unor boli eradicate din secolul trecut (tuberculoza,
rahitismul), consumul cultural (că rți, spectacole, muzee), num ăr de medici, paturi
de spital și stud enți la mia de locuitori.
Drumul României de la creștere economică la dezvoltare este barat de
inegalitatea distribuirii veniturilor , dar nu prin politici s ociale discriminatorii , ci,
pur și simplu, prin fraudă ș i corupție ca urmare a funcționă rii economiei noastre
,,de piață " pe baza rel ațiilor de clientelism politic.

49
Acest parcurs al transfer ului efectelor pozitive ale creș terii economice a supra
procesului de dezvoltare și modernizare este obstrucționat și de prevalenț a
principiilor electorale asupra celor pragmatico -economice ale politicii
guvernamentale prin reducerea ponderii in vestiț iilor în scopul creș terii electorale a
ponderii, nejus tificate de nivelul productivității, al salariilor ș i ajutoarelor sociale.35
Astfel , dacă ne uităm la creșterea din anul tr ecut, adică 2016 de 5 ,1%
observăm că 3% din creștere sunt investiții străine a căror dividende se
impozitează în țara de proveniență a acestor firme, 1% reprezintă bani trimiși de
românii care lucrează în străinătate (între 7,5 și 13 miliarde euro pe an) , deci, acest
procent se reflectă în consum , iar 1% sunt investiții cu capital autohton , acea sta
fiind cauza principală pentru care creșterea economică din ultimul timp nu se
reflectă în nivelul de trai al populației și implicit în salarii.
Institutul Național de Statistică confirmă o creștere economică pe pr imul
trimestru din 2017 de 5,7% și o inflație pe luna mai de 0,6% iar Banca Europeană
anunță depășirea pentru prima dată a PIB -ului Greciei și o apropiere de cel al
Cehiei și Portugaliei, o creștere după cum se știe stimulată de consum și importuri
care a fost impulsionată de măririle salariale care se vor vedea inevitabil în
buzunarul muncitorului polonez, principalul beneficiar al acestei umflări artificiale
a econ omiei românești și nu al celui autohton deoarece din Polonia vin cele mai
multe mărfuri importate de către români.
Pe de altă parte investițiile în economie sunt la pământ , exporturile scad
amețitor iar această creștere salarială are tendința de supraîncă lzire a economiei
care nu poate produce plusvaloare, iar asta o știm din experiența ultimilor ani.

3.2.2 Riscurile actuale asupra economiei naționale

Pe plan intern , riscul u nui deficit bugetar în creș tere, din cauza majoră rii
salariilor bugetarilor ș i reduce rii taxelor, care trebuie finanțat cu împrumuturi tot
mai scumpe, dar ș i o presiune mai mare pe leu – acestea vor fi principalele
provocări cu care guvern ul României se va confrunta î n 2017 .
Însă, de la 1 ianuarie 2017 , au intrat în vigoare noi măsuri de relaxare
fiscală , printre ca re eliminarea taxei pe construcții speciale, a supraaccizei pe
carburanți, precum ș i reducerea cotei standard a TVA de la 20 la 19% , în total 102
taxe.
Aceste măsuri de relaxare fiscală reprezintă cea mai mare provoca re pentru
anul 2017, avertizează analiș tii.

35 www.ziare.com, Mircea Coș ea, La ce serveste creșterea economică ?, Vineri, 08 Ianuarie 2016

50
,,Au fost făcute multe promisiuni î n acest final de an 2016 . Pe baza a ceea ce
știm în acest moment, dacă se păstrează toate măsurile legiferate și cele care vor
intra î n vigoare de la 1 ianuarie 2017, avem un sc enariu pentru un deficit bugetar
de 3,5 -3,6% din PIB pentru 2017", a declarat, pentru News.ro, preș edintele
Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru.
Analiza Băncii Germane de Investiții Berenberg se bazează pe o estimare a
creșterii economice în 2017 de 4,4% . Aceasta este una dintre cele mai optimiste
făcute de altcineva decât de Comisia Națională de Prognoză (CNP), care a calculat
un avans de 5,2%, exact acela pe care Guvernul și -a construit bugetul.
Optimismul Guvernului se poate dovedi o capcană la care s -a expus de bună
voie în cazul cel mai probabil că estimarea sa nu se va adeveri. Deja restul lumii se
așteaptă la o creștere (mult) mai mică de 5,2%.
Comisia Europeană estimează o creștere economică de 3,9% în 2017 și
un deficit bugetar de 3,2%, potrivit pro gnozei de toamnă . Fondul Monetar
Internațional a prognozat o creștere de 3,8%, iar Banca Mondială de 4,4 %, ca și
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). Erste Group se
oprește la o creștere PIB de 4,3% în 2017 și de 2,8% în 2018, iar Economist
Intelligence Unit (EIU) la 3,6%.
Nici chiar BNR nu a ajuns la o estimare de 5%, ci se așteaptă la o creștere
economică între 4% și 5% pe 2017. Guvernatorul Băncii C entrale, Mugur Isărescu,
a ținut să precizeze că diferența față de prognoza CN P provine dintr -o modelare
macroeconomică diferită și că prognoza instituției sale nu ar avea relevanță „cu
construcția bugetară”.36
Alți analiști economici anticipează, de asemenea, că deficitul bugetar al
României va depăși î n 2017 plafonul de 3% din PIB impus pent ru statele din
Uniunea Europeană, după ce bugetul a î ncheia t 2016 cu un deficit sub nivelul
programat.
În stadiul actual al ciclului de creștere economică, chiar ș i un deficit bugetar
de 3% din PIB ar fi p rea mult, în special ținând cont de tendi nța de creștere a
costurilor de finanț are pe plan mondial, esti mează ș eful Consiliului Fiscal.
Această tendință este deja evidentă în România, unde Ministerul Finan țelor
are probleme tot mai mari în a se finanța de pe piață , respingând toate ofertele de
finanț are la patru dintre licitaț iile de titluri de stat din ultimele luni.
În plus, la licitaț iile la care ofertele au fost acceptate, dobânzile oferite
băncilor de că tre statul româ n au crescut rapid în primele două luni ale lui 2017,
arată datele privin d licitaț iile publicate de Banca N ațională a Româ niei.

36 www.cursdeguvernare.ro, Riscurile României din pe rspectiva investitorilor străini, într -o analiză a bănci germane
de investiții Berenberg de Adrian N Ionescu 12.2. 2017

51
Și populația sau firmele din Româ nia u rmează același trend crescător în
materie de împrumuturi în următoarea perioadă, după ce, î n ultimul an, au
beneficiat de cele mai mici dobâ nzi din istorie pentru împrumuturile î n lei.
Indicatorul Robor la 3 luni, în funcție de care se calculează dobâ nzile la cele
mai multe credite în lei, a urcat în ianuarie până la 0,85% pe an, nivel m axim atins
în ultimele luni , de la 0,82% pe fondul creșterii dobâ nzilor la titlurile de stat.
Pe plan extern , un alt risc pentru România este ieșirea capitalurilor străine.
După alegerea lui Donald Trump în funcția de preș edinte al Statelor Unite, din l una
noiembrie a anului trecut , a căpă tat contur o tendință de migrație a c apitalurilor
dinspre piețele emergente, așa cum este considerată și Româ nia, spre cele
dezvoltate.
,,Deja americanii se așteaptă la trei creșteri ale dobânzii de referință operate
de Federal Reserve î n 2017. Vedem o presiu ne pe costurile de finanțare în
România, ală turi de o depre ciere a cursului valutar. Există o migrație a capitalului
dinspre piețele emergente către cele dezvoltate, în special că tre SUA", a spus
președintele Con siliului Fiscal, Ionuț Dumitru pentru News.ro .
Aceste tendinț e vor avea ca r ezultat o presiune mai mare asupra leului
româ nesc, care a pierdut deja teren î n raport cu principalele valute.
Moneda românească a ajuns, în ultima ședință înainte de Crăciun, la o
cotație minimă a ultimelor șase luni în raport cu moneda unică europeană , de
4,5309 lei/euro, du pă ce a atins niveluri minime istorice în raport cu dolarul
american.
,,Cursul EUR/RON a fluctuat î n intervalul 4,4987 -4,5218 la BNR în
noiembrie, continuând tendința de creș tere din octombrie, pe fondul majorării
costurilor de finanțare î n economia mondial ă, cu impact asupra direcț iei fluxurilor
de capital adres ate economiilor emergente, dar și a percepț iei ridicate de risc
privind politica economică pe plan intern după alegerile generale din decembrie", a
declarat economistul -șef al Bă ncii Transilvania, Andre i Rădulescu.
Totuși, ș eful Consiliului Fiscal anticipează că există șanse pentru o evoluție
stabilă a leului în 2017 , dacă investițiile străine și absorbț ia de fonduri europene
vor compensa migraț ia de capital.
,,În cazul cursului valutar, există o pres iune de depreciere reprezentată de
evoluț ia dolarului american, dar care ar trebui să fie atenuată de noi intrări de
capital, de investițiile străine și de creșterea absor bției de fonduri europene. Vedem
o evoluție stabilă, totuși, a leului î n 2017, î n raport cu euro, l a un nivel estimat la
4,45 – 4,6 lei", afirmă Ionuț Dumitru pentru același seit News.ro .
Economistul -șef al ING Bank, Ciprian Dascălu, estimează un nivel max im
de 4,54 lei pentru un euro, în condiț iile în care leul este subevaluat.

52
,,Ne așteptă m ca EUR/RO N să rămână în intervalul 4,38 -4,57 cel puțin î n
prima p arte a anului 2017, cu o tendință ușoară de apreciere, pe fondul unei ușoare
subevaluări a monedei rom ânești ș i a creșterii ratelor de dobândă la leu, și să
încheie anul î n jur de 4,50 lei/euro", a coment at Dască lu, pentru News.ro.
Analiștii spun că această evoluție a cursului va depinde și de politica de
dobâ nzi a BNR, care ar putea fi forțată să majoreze rata d e politică monetară în
2017, de la nivelul minim istoric actu al, de 1,75%, pentru a urca dobânzile pe p iața
românească, mișcare care a r creș te atractivitatea leului. O astfel de măsură ar avea
ca efect, însă, și noi scumpiri ale î mprumutu rilor acordate statului, populației ș i
firmelor.37
La toate aceste necazuri se adaugă și anticipata ieșire a Marii Britani i din UE
care deja încă din 2016 a avut efecte neg ative asupra economiei întregii Europe și ,
implicit , și asupra economiei noastre.
Aceast iminent divorț exprimă un sindrom mai larg în Uniune față de elite, a
accentuat o stare de neliniște și mari incertitudini. Pe acest fond alimentat și de o
criză a migranților veniți cu preponderență dinspre Orientul Mijlociu alimentat de
războaie i nterminabile și interese mai mult sau mai puțin politice sau economice, a
unui joc tot mai periculos practicat de Turcia lui Erdogan care amenință că rupe
acordul cu UE și deschide granița refugiaților spre Europa care este incapabilă să
gestioneze această nouă amenințare are loc ascensiunea formațiunilor politice
eurosceptice, în preponderență de extremă dreaptă care neagă și chiar pun în
pericol proiectul european.
Dar această integrare europeană n -a fost niciodată un proces liniar. În istoria
sa, UE a tr ecut prin numeroase crize. Așa cum spunea Jean Monnet, unul din
părinții fondatori ai Uniunii: “Am considerat dintotdeauna că Europa va fi
construită pe seama crizelor și că va reprezenta suma soluțiilor la aceste crize”.
Dar Monnet spunea și că soluțiile trebuie propuse inteligent și aplicate
eficient. Asta e provocarea pe care o au în față liderii de azi ai Europei c are trebuie
să găsească și să aplice soluțiile corecte la problemele actuale care periclitează
chiar existența UE.

37 www.ziare.com, Cele mai mari riscuri pentru România în 2 017: Atenție la deficit, împrumuturi și leu!, 25
Decembrie 2016,

53
COlCLUZII:

La aproape un deceniu de când criza creditelor „subprime“ a împins SUA în
recesiune financiară, americanii încep să se îndatoreze din nou , de data aceasta ,
creditarea a luat o nouă întruchipare schimbând apetitul americanilor de la
imobiliare la mașini , astfel Statele Unite se transformă din ,,Țara tuturor
posibilităților ” în ,,Țara tuturor datoriilor ”, pe care , după cum se vede , criza nu i -a
potolit, dar ș i de data aceasta un cuvânt de natură să sperie iese în evidență:
„subprime“, adică împru muturi date unor oameni sau c ompanii cu risc ridicat de
dafault.
Această creditare auto riscantă a atras multă atenție în ultimul timp , mai ales
instituțiilor creditoare aflate la începutul afacerii. Piața a fost inundată de companii
de finanțare auto înce pătoare care încearcă să acapareze o felie cât mai mare din
afacere, inclusiv prin coborârea stan dardelor de creditare , care , ca și în cazul
neinspiratelor credite ipotecare subprime, creditele auto subprime sunt împachetate
în obligațiuni (asset -backed se curities, ABS) pentru a fi vândute investitorilor – cei
care finanțează firmele de credite auto.
În acest fel , crește emblematica industrie auto ameri cană, cu datorii, unele cu
risc ridicat de insolvabilitate . Producă torii de autovehicule speră ca anul acesta să
livreze peste 17 milioane de unități, ceea ce ar fi o premieră începând cu 2001.
Întrebarea este cât de jos pot coborî standardele de creditare , astfel încât castelul de
nisip să nu se prăbușească .
Unii analiști sunt îngrijora ți că această datorie repre zintă o amenințare pe
termen lung la adresa cheltuielilor de consum ale unui segment important de
populație și , după cum știm , economia americană are ca motor principal tocmai
consumul.
Ritmul lent de r ambursare a datoriilor a determinat agențiile de ratin g
Moody’s și Fitch să pună o parte din aceste credite sub observație și de aici până la
o nouă contracție economică nu mai e decât un pas .38
În economia de peste ocean se umflă bule financiare speculative, una a
cardurilor de credit, una a creditelor pentru automobile, una a împrumuturilor
pentru studii și alta a șistului. Încurajați de dobânzile mici, americanii au căzut în
ispita îm prumu turilor, iar datorii de miliarde de dolari se acumulează în portofoliile
băncilor. Unii analiști se tem de apariția une i noi crize financiare de amploare care
pare a fi tot mai reală , scrie cotidianul francez Le Figaro.

38 www.Zfr.ro , Bogdan Cojocaru, 19 august 2016

54
Nici europenii nu au învățat nimic și se aruncă cu capul înainte investind
milioane în economia americană care deocamdată duduie , de aici până la o nouă
contracție economică nu mai este decât o chestiune de timp , până vor importa o
nouă recesiune care se anunță mult mai gravă decât precedenta.
Astfel , se pare că această ultimă criză ar fi trebuit să genere ze și o nevoie
de schimbare a opticii de guvernare în într eaga lume , a politicilor economice și a
așteptărilor din partea clasei politice. În același timp, este nevoie de schimbarea
mentalității și atitudinii ale fiecărui cetățean în parte care presupune acceptarea
comportamentelor raționale privind consumul raportat la venitul câștigat, a
necesității economisirii pentru protejarea pensiilor, a parcurgerii de programe
profesionale și de stagii de pregătire continuă pentru creșterea productivități i
muncii, ca premisă a creșterilor salariale.
Criza poate să însemne trecerea la o nouă etapă de maturizare econo mică și
socială a tuturor, ea mai poate însemna înțelegerea faptului că dacă nu producem
pentru acoperirea într -o proporție cât mai ridicată a consumului, îndatorarea pentru
plata importulu i, a pensiilor și a salariilor din sistemul bugetar ne va costa generații
întregi de sacrificiu, emigrarea forței de muncă competente și competitive,
scoaterea la mezat a resurselor naturale , încă aflate în proprietate publică și , nu în
ultimul rând , cedar ea dreptului de contro l asupra surselor bugetare.
Cred em că toate aceste analiz e ar trebui să se concretizeze î n scenarii
alternative aplicate pe ce ea ce trebuie să facă Româ nia.
Poate că ar trebui să ne aplecă m mai mult pe elementele comune câ t mai
multor scenarii, cum ar fi stabilitatea macro economică.
Să ne gândim că este posibil ca această ultimă criză să reizbucnească (puțin
probabilă în 2017, dar extrem de probabilă în intervalul 2018 -2020) .
Cum gestionăm noi, româ nii, “treaba” asta? C e scenarii de “avarie” avem?
Atât intern , cât și extern. Cine le gândește ș i cine ni le spune?
Vom intra superîndatorați ( să gândim îndatorarea ca sarcină pe buget, care
va înghiți toată creșterea economică, nu ca procent din PIB) și cu deficite
nesustenabile ( așa cum este gândită strategia fiscal bugetară totul va fi roz , cu
deficite mari în urmă torii doi ani ș i cu o amel iorare chiar î n mom entul reizbucnirii
următoarei crize economice bazate pe o proiecție care nu ia î n calul nici criza
politic o-economică globală abi a încheiată , dar nici urmă toarea recesiune care,
inevitabil , o să vină cu o înveșunare și mai mare ca precedentele , care, după cum
se vede , o să ne prindă iarăși nepregătiți și istoria se va repeta , fiindcă nu am
învățat nimic.

55
BIBLIOGRAFIE :

o Acad. Mugur Isărescu, Cicluri Economice…, Lucrare de disertație, Buc urești,
18 octombrie 2013, pag. 2
o Adrian Vasilescu, Comunicări științifice BNR, 2010
o Bordo, Michael D, „The Lender of Last Resort: Alternative Views and
Historical Experience", Federal Reserv e Bank of Richmond Economic Review
76 (1990), pag. 18 -29
o Conf. Univ. Dr. Răzvan Șerbu -Risc și incertitudine în economia globală, Cap.
1.3 Abordarea economică a certitudinii și riscului, Lucian Blaga 2008, note de
curs, pag.30
o Constantin Popescu: Creșterea care sărăcește , Editura Tribuna Economică,
București, 2003, pag 76
o Dicționarul explicativ al limbii române, Ed. Academiei RSR, 1975, pag.149 ,
pag.211
o George Haralambie, Economie teoretică și aplicată, Editura economică, 2010,
pag. 67
o Juglar Clement , Criz ele comerciale și revenirea lor periodică în Franța,
Anglia și SUA, a II -a ediție , Ed. Guillaum, Paris, 1889, pag.86
o Keynes J M, Teoria generală a folosiri mâini i de lucru, a dobânzii și a banilor,
Ed. Științifică, București, 1970, pag.48
o Lijphart, Arend, Modele ale democrației. Forme de guvernare și funcționare în
treizeci și șase de țări, Editura Polirom, Iași, 2000, pag.217
o Philip Stepens, Financial Times, 9 octombrie 2008, pag.6
o Prof. Univ. Dr. Nicolae Dănilă, Dezvoltare strategică sau ajustări frecvente,
Prezentări și interviuri, 19.03.2010
o Sergiu Tămaș, Dimensiunea geoeconomică a crizei globale,Editura
Economică,București,2010, pag.113
o Stiglitz, Joseph, În cădere liberă: America, piața liberă și prăbușirea economiei
mondiale , București: Publica 2010, pag.127, pag.274 , pag.436

o www.business24.ro, marți 20 decembrie 2016
o www.b usiness24.ro Revista presei de business
o www.capital.ro,Roberto Mușneci, Situația investițiilor majore în România:
rațiune vs emoții

56
o www. comunicare.ro A. Bârgoianu, Examenul Schengen.,În căutarea sferei
publice europene, București, 2011
o www.cursdeguvernare.ro, Riscurile României din p erspectiva investitorilor
străini , într -o analiză a bănci germane de investiții Berenberg de Adrian N
Ionescu 12.2. 2017
o www.evz.ro/criza -economică -mondială -între -istorie -și-evoluție
o www.hotnews.ro, Dr Andrei Rădulescu, știri -opinii -17137027 -economia –
mondială -2014 -primul -post-criză, 30 aprilie 2014
o www.incont.ro/internațional/asia -se-teme -de-criza -din-zona -euro-țările -din-
zonă-și-au-făcut -fond-de-urgență -de-120-mld-dolari.html
o www.scrigroup.com/afaceri/economie/CICLURILE -ECONOMICE
o www.wall -street.ro, Criza economică va accentua decalajele dintre statele UE
o www.zfr.ro, Anul 2016, din perspectiva unor indicatori macroeconomici cheie,
7 decembrie 2016
o www.Zfr.ro, Bogdan Cojocaru, 19 august 2016
o www.zfr.ro,interviu luat lui Ionuț,Dumitru, președintele Consiliului Fiscal, 29
iulie 2014
o www.zfr.ro, Mihaelei Mitroi, liderul Departamentului de Consultanță fiscală și
juridică al PwC România
o www.ziare.com, Busines, Criza economică mondială
o www.ziare.com, Cele mai mari riscuri pentru România în 2017: Atenție la
deficit, împrumuturi și leu!, 25 Decembrie 2016,
o www.ziare.com/economie/criza -economică -mondială/ar -putea -fi-china -cauza –
urmato rului -dezastru -financiar -global
o www.ziare.com, editor, Florin Necula, 14 noiembrie 2014
o www.ziare.com, Mircea Coșea, La ce serveste creșterea economică?, Vineri, 08
Ianuarie 2016
o www.ziare.com, Raport economic al UE: Relansarea creșterii economiei
româneșt i în context regional, vineri 22 Mai 2015