Strategii Publicitare In Reclamele Pentru Produse Cosmetice

=== 2c57bf4ecfb8a64d5f1ad03a4f67f481e73cda84_76945_1 ===

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA PUBLICITATE

Comunicarea și publicitatea

Clasificarea publicității

CAPITOLUL II NOȚIUNI REFERITOARE LA STRATEGIE

2.1Ce este strategia

2.2 Strategii publicitare

CAPITOLUL III STRATEGII PUBLICITARE UTILIZATE ÎN RECLAME LA PRODUSE COSMETICE

CAPITOLUL IV CERCETARE CU PRIVIRE LA STRATEGIILE PUBLICITARE ÎN INDUSTRIA COSMETICĂ

4.1 Cercetările de marketing

4.2 Stabilirea obiectivelor și ipotezelor cercetării

4.3 Rezultatele cercetării în privința publicității produselor cosmetice

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Publicitatea reprezintă principala cale a producătorilor de a ajunge în atenția consumatorilor care în acest mod pot lua cunoștință mai ușor cu privire la produsele lor.

Se poate spune că România este mai puțin avansată din punct de vedere al utilizării unor metode specifice de marketing din cauza perioadei comuniste în care publicitatea produselor era încă în perioada copilăriei comparativ cu statele avansate ale lumii.

Cu tot acest handicap, românii au învățat rapid să se adapteze la necesitățile economiei de piață și au fost asaltați de publicitatea făcută diverselor bunuri sau servicii.

O analiză făcută pieței românești a publicității la produsele cosmetice trebuie să se refere atât la produsele pentru care fabricanții consideră că este neapărat necesar să fie promovate pentru a se putea vinde, cât și la ceea ce fac cei care se ocupă de publicitate pentru a îndeplini acest scop .

Această temă a pieței publicității românești mi s-a părut a fi foarte interesantă și din păcate destul de puțin abordată de cercetători.

Obiectivul lucrării este determinarea opiniei consumatorilor cu privire la reclamele la produsele cosmetice difuzate în România.

Pentru produsele cosmetice ca și pentru alte categorii de produse televiziunea este cel mai eficient mijloc prin care se poate realiza publicitatea în momentul actual.

Pe de altă parte o publicitate agresivă riscă să producă un efect contrar celui scontat de producător adică să plictisească auditoriul iar vânzările să nu crească în mod spectaculor datorită publicității.

Dacă se optează pentru publicitatea de exterior, este foarte posibil ca panourile sau afișele să fie remarcate de grupurile vizate de campania publicitară, un alt avantaj fiind faptul că nu necesită costuri foarte mari, ca în cazul reclamei prin alte mijloace.

Dacă publicitatea se realizează în presa scrisă trebuie analizată cu atenție categoria de cititori căreia i se adresează respectiva publicație, pentru ca mesajul să ajungă la audiența care este vizată.

Trebuie luată în considerare și aria de acoperire din punct de vedere geografic a publicității care va fi făcută produsului respectiv, ținând seama de caracteristicile celor cărora le este destinată reclama.

În zilele noastre publicitatea on line poate fi foarte eficientă în cazul multor categorii de produse, deoarece cumpărăturile on-line devin din ce în ce mai importante pentru mulți oameni.

De aceea, atunci când este cazul firmele pot face publicitate produselor apelând și la varianta internetului, unde pot atrage un număr mare de cumpărători.

Am considerat că această formă de promovare beneficiază de mai puțină atenție comparativ cu alte modalități de promovare, deci studiul ei ar fi deopotrivă util și interesant.

Strategiile folosite de companiile producătoare de cosmetice pentru promovarea produselor sunt diverse, de la promovarea acestora de vedete până la promovarea de oameni obișnuiți, fiecare dintre aceste modalități având avantaje și dezavantaje.

CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE PRIVITOARE LA PUBLICITATE

1.1Comunicarea și publicitatea

Publicitatea poate fi văzută ca o formă de comunicare între producătorii unui anumit produs sau serviciu și consumatorii cărora le este destinat bunul respectiv.

A comunica înseamnă a stabili raporturi de putere între cei care participă la acest proces , iar tranzacțiile ce au loc între părțile implicate în proces pot fi simetrice sau complementare,însă un raport de egalitate perfectă între cei care comunică este doar o himeră.

Specialiștii au conceput mai multe modele referitoare la comunicare primul dintre acestea fiind conceput în anul 1948 de H.Lasswell, caracteristic fiind faptul că audiența se considera a fi pasivă, ca urmare comunicarea nu putea fi făcută decât într-un singur sens.

Fig.1 Modelul comunicațional al lui Lasswell Sursa: http://www.ucdctm.ro/en/wp-content/uploads/2012/01/note-de-curs-metode-si-tehnici-promotionale.pdf

Cercetătorul Roman Jacobson a creat un model, referindu-se la alte componente:

Referent

Mesaj

Canal

Cod

Fig2 Model de comunicare Jacobson Sursa: Costel Nistor,2010, ”Comunicare și negociere în afaceri”,Editura Europlus, Galați ,pag5

Comunicarea poate fi văzută și ca un proces în care se pot schimba idei cu ajutorul unor simboluri înțelese de ambele părți aflate în contact .

Unеlе ԁіn сеlе mаі rесеntе prіnсіpіі аlе сοmunісărіі аu fοѕt fοrmulаtе ԁе rеprеᴢеntаnțіі Șсοlіі ԁе lа Pаlο Аltο, саrе аu țіnut ѕă lе сοnfеrе ο аură ԁе rіgurοᴢіtаtе, numіnԁu-lе аxіοmе аlе сοmunісărіі.

Fіg. 3. Аxіοmеlе сοmunісărіі

1.Prima axiomă pe care au enunțat-o cercetătorii spune despre comunicare faptul că aceasta este inevitabilă, , sferei comunicaționale fiindu-i asociate atât acțiuni intenționate cât și neintenționate

„Dacă vom admite că, într-o interacțiune, orice comportament are valoarea unui mesaj, cu alte cuvinte, că este o comunicare, urmează de aici că nu se poate să nu se comunice, indiferent dacă se vrea sau nu. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tăcere, orice are valoare de mesaj. Asemenea, comportamentele influențează pe altele, iar acestea, la rândul lor, nu pot să nu reacționeze la comunicări și prin însuși acest fapt pot să comunice.”

2.Cea de a doua axiomă precizează faptul că indiferent ce fel de comunicare vom analiza, vom găsi două aspecte: unul care are legătură cu conținutul comunicării, iar cel de-al doilea ce reprezintă relaționarea, ultimul incluzându-l și pe primul, constituindu-se într-o “metacomunicare” .

În cazul în care aspectul informațional cauzează unele neînțelegeri, acestea se pot aplana rapid, dar cel relațional poate determina conflicte care se rezolvă mult mai greu

3.Cea de a treia axiomă afirmă :” Comunicarea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns”, în cadrul ei fiind prezente schimburi de mesaje între cei care comunică, asemănător unui șir continuu de informații , fără ca acestea să realizeze în mod necondiționat “un statut de dependență”

4.”Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică”, comunicarea analogică fiind mult mai cuprinzătoare decît cea digitală( care se referă exclusiv la comunicarea verbală), deoarece cuprinde și comunicare nonverbală .

5.” Orice proces de comunicare este simetric sau complementar, dacă el se întemeiază, respectiv, pe egalitate sau diferență.”

6.Cea de –a șasea axiomă afirmă: “Comunicarea este ireversibilă”, deoarece atunci când un mesaj a fost emis și receptat , comunicarea ulterioară va ține seama de cele anterioare.

7. „Comunicarea presupune procese de ajustare și acomodare.”, deoarece există cazuri în care intențiile emițătorului nu sunt corect descifrate, deoarece receptorul percepe sensul mesajului cu o oarecare “diferență” .

În cazul în care o firmă vrea să lanseze un produs nou, face modificări la cel vechi căruia îi conferă o nouă identitate ori dorește să crească vânzările la unele produse aflate în portofoliu, acest mesaj trebuie comunicat către potențialii consumatori, care vor lua cunoștință cu privire la intențiile pe care le are respectiva organizație.

Comunicările de marketing referitoare produsele sau serviciile organizației sunt realizate în general cu ajutorul mesajelor promoționale, care trebuie să fie direcționate spre publicul țintă.

Atunci când firma își face publicitate iar comunicarea nu se realizează în mod direct, nu se poate cunoaște imediat reacția pe care consumatorii o au referitor la mesajul transmis.

Trebuie ținut cont și de faptul că puterea de convingere și credibilitatea unei surse scad atunci când cel care recepționează mesajul transmis crede că cel care face comunicarea are foarte multe de câștigat în urma eforturilor pe care le face pentru a convinge publicul.

De aceea, trebuie așteptată o perioadă pentru a se vedea care este eficiența mesajului pe care organizația l-a transmis studiindu-se modul în care mesajul a fost receptat de destinatari.

Există mai multe modalități de clasificare a comunicării, una dintre acestea fiind prezentată în tabelul următor:

Tabel 1, Ѕurѕă: Lumіnіțа Іасοƅ în Pânіșοаră І.-Ο. , Сοmunісаrеа еfісіеntă, еԁіțіа а ІІІ-а rеᴠіᴢuіtă, Еԁ. Pοlіrοm, Іаșі, 2008, p. 74

Cea mai frecventă modalitate prin care organizațiile comunică cu publicul lor sunt mijloacele media.

Un autor român și anume Sergiu Tămaș dă în cartea sa „Dicționar politic” o definiție a mass-media considerând că aceasta este reprezentată de totalitatea mijloacelor tehnice existente în perioada actuală ori cu alte cuvinte comunicarea de masă ce se face prin ziare, reviste, radio ,televiziune sau alte modalități.

Faptul că acestea sunt asociate une singure categorii este bazat pe faptul toate la un loc își aduc contribuțiala crearea unei culturi de masă, care este caracteristică a societății moderne care este diferită de cea a publicului instruit ce se realizează cu ajutorul instituțiilor de învățământ sau prin intermediul lecturii.

Cultura de masă are în centrul ei cu precădere unele valori( frumusețe, confort, tinerețe) și își crează propriile personaje reprezentative, comunicația de masă devenind esențială și în politica sau guvernarea societății deoarece există posibilitatea de a influența gândirea multor cetățeni , rolul principal în aceste procese fiind luat de televiziune.

Ion Albulescu spunea despre mass- media că este reprezentată de „suporturi sau instrumente tehnice, care servesc la transmiterea în forme specifice a unor mesaje între profesioniști ai comunicării, reuniți în instituții sociale, și marele public, constituit într-un ansamblu de indivizi izolați”

Mass –media are o legătură indisolubilă cu publicitatea, indiferent că este vorba despre produse, imaginea unei firme, sau emisiunile postului respectiv de televiziune.

“Publicitatea este o comunicare de masă făcută de cei care cumpără un spațiu, mai ales în mass-media, pentru a-și difuza propriile mesaje promoționale. Aceste mesaje sunt în general elaborate de o agenție de consiliere în publicitate sau în comunicare.”

Scopul publicității este acela de a fi promovat un produs, un serviciu sau o organizație având în multe cazuri forma unui anunț, dar poate face apel și la alte modalități cum ar fi publicitatea la locul în care se realizează vânzarea, la târguri, expoziții, prin intrmediul poștei sau prin telefon.

Cea mai eficientă publicitate este realizată prin mass-media deoarece aceste miloace de informare difuzează informația în rândul unor consumatori extreme de numeroși.

După cum afirma Cristina Coman “Publicitatea constituie forma cea mai subtilă de cooperare dintre presă și sistemul relațiilor publice”

Publicitatea are mai multe funcții văzute din diferite puncte de vedere :

-funcția de marketing ce se evidențiază prin faptul că ajută firmele să își vândă produsele sau serviciile

-funcția educațională, deoarece publicul obțin informații prin intermediul publicității cu privire la noi produse ori servicii

-funcția economică ce relevă faptul că o publicitate eficientă care se face unor produse poate să impună atenție publicului noi firme ce pot deveni competitori serioși pentru cele existente.

-funcția socială, deoarece sunt făcute cunoscute oamenilor noile oportunițăți ceea ce contribuie la creșterea standardului de viață al publicului.

Publicitatea are în vedere respectarea anumitor principii dintre care pot fi enunțate:

1.Selectarea unui mesaj publicitar

Reclama are ca punct de plecare un mesaj pe care dorește să îl transmită publicului pe care intenționează să îl influențeze pentru a cumpăra un anumit produs, ce trebuie diferențiat în acest mod de alte produse cu caracteristici asemănătoare, produse ale unor firme concurente.

Conceptul reclamei trebuie să ofere posibilitatea să se poată opta și pentru alte mesaje care se deosebesc de cel dorit inițial, mai ales în situația în care se vrea să se scoată în evidență alte caracteristici ale produsului fără a căuta să se schimbe produsul în sine.

Persoanele care lucrează în acest domeniu sunt tot timpul în căutarea unor idei noi, a unor noi moduri în care să realizeze promovarea produsului respectiv.

De aceea aceștia discută cu oameni care au dovedit interes pentru respectivul produs, sau care au interese legate de acesta.

Se discută în primul rând cu consumatorii, dar și cu distribuitorii, comercianții sau chiar cu rivalii producătorului respectiv.

Impresiile acestora cu privire la calitățile și defectele produsului sunt o sursă de inspirație pentru cei care realizează reclama la un anumit produs.

Specialiștii în publicitate vor încerca să creeze mai multe variante de reclame dintre care, pe baza unei evaluări se va alege cea care ar putea avea cel mai mare impact.

Conform opiniei celor care lucrează în domeniul publicității, mesajul trebuie să îndeplinească mai multe condiții:

-să transmită publicului lucruri care îl pot interesa, aceste lucruri fiind în legătură directă cu produsul

-să spună ceva diferit, ceea ce nu s-a spus despre un produs similar celui căruia i se face publicitate

-informațiile să fie credibile și să poată fi ușor verificate

2.Execuția mesajului publicitar

Mesajul va avea influență în funcție de ceea ce se spune dar și de modalitatea în care se spune, unele firme dorind să utilizeze un punct de vedere rațional, în timp ce altele mizează pe cel emoțional.

Este important ca realizatorii reclamei să găsească tonul, stilul, cuvintele potrivite care pot duce la receptarea mesajului în modul în care dorește producătorul.

Componente cum ar fi imaginile, culorile utilizate pot fi și ele factori ce favorizează succesul unei reclame

Titlul reclamei trebuie să fie suficient de sugestiv pentru a determina publicul să o privească.

Un mare ajutor în promovarea unor produse îl reprezintă prezența unei celebrități care va impulsiona în mod categoric vânzările, dacă celebritatea respectivă este credibilă în publicitatea pe care o face respectivului produs.

Multe produse sunt promovate de actori, cântăreți, sportivi care sunt apoi asociați de public cu marca pe care o promovează.

3.Legalitatea, moralitatea sau veridicitatea mesajului ublicitar

Factorii care au legătură cu publicitatea trebuie să aibă în vedere toate aspectele legate de implicațiile pe care le poate avea publicitatea pe plan social.

Firmele încearcă să ocolească pe cât posibil publicitatea înșelătoare făcută produselor, dar cu toate acestea mai există situații în care se constată că reclama conține un mesaj total nepotrivit pentru tot publicul sau numai pentru o parte a sa.

Este interzisă inducerea în eroare a publicului cu privire la calitățile unui produs, susținerea unor efecte inexistente în realitate privind utilizarea unor produse, chiar dacă imediat acestea sunt sancționate de piață, deoarece este imposibil de păcălit consumatorii de mai multe ori cu privire la același produs

1.2Clasificarea publicității

Publicitatea se poate clasifica funcție de mai multe criterii:

a.În funcție de scopul comunicării putem deosebi:

-publicitate de produs care este forma folosită cel mai des și care urmărește stimularea consumului, deci creșterea vânzării pentru un produs. Aceasta are mai multe categorii:

1.Publicitatea de informare ce dorește să aducă la cunoștință consumatorilor vizați diferite informații cum ar fi: apariția unui nou produs, alte utilizări posibile ale unui produs, reduceri ale unor prețuri

2.Publicitatea de convingere care ia ființă odată cu mărirea concurenței și dorește crearea unei cereri selective, lămurirea publicului că produsul promovat este cel mai bun

3.Publicitatea de poziționare care dorește realizarea unei poziționări precise în conștiința consumatorilor a unui anumit produs, care în acest fel este ușor de identificat față de altele asemănătoare

Cel mai ades se folosește această formă de publicitate în etapele de creștere și de maturitate ale produselor , ca și în situațiile în care pe piață sunt multe produse concurente

4.Publicitatea comparativă este legată de compararea dirctă ori indirect a unui produa cu cele cu care este în concurență direct pe o anumită piață, pentru a i se dovedi superioritatea

Acest tip de publicitate poate conduce la încălcarea anumitor legi cum ar fi:

-când scoate în evidență doar calitățile unui produs, fără a le reliefa și pe cele slabe

-sunt reclame ce prezintă o superioritate inexistentă a unor produse

-prezentarea cu rea-credință a dezavantajelor pe care le au produsele concurente celui promovat prin publicitate

5.Publicitatea de reamintire ce are rolul de a :

-aduce aminte clienților că ar putea ca respectivul produs să le fie necesar curând și de unde îl pot achiziționa

-de a mări sau a menține renumele unei mărci consecrate

-de a păstra gradul de informare a clienților cu privire la produs

-de “întărire” a efectelor pe care le-a avut pentru produs o campanile publicitară anterioară

6.Publicitatea de întărire ce dorește să dea asigurări clienților că au făcut o alegere potrivită în privința produsului achiziționat

7.Publicitatea care utilizează un model comportamental, ce oferă consumatorilor un model al unui personaj care este demn de urmat , acest tip de reclamă acționând asupra subconștientului uman.

8.Publicitatea de tip mărturie ce ia drept informator cu privire la calitățile produsului o persoană cât mai reprezentativă pentru audiența vizată, aceste reclame având o audiență mai mare decât reclamele normale.

9.Publicitatea de tip demonstrativ, ce dorește demonstrarea în mod efectiv a calităților produsului

b.publicitatea de marcă ce mută accentual pe componentele ce confer superioritatea unei mărci ori a unui brand, în condițiile în care pe piață există produse sub diverse mărci ce satisfac același tip de necesități

c. publicitatea de firmă ce se referă la transmiterea unor informații cu privire la activitatea desfășurată de o organizație, performanțele atinse de aceasta, tradițiile și valorile sale

Alt criteriu de clasificare este după natura suportului care se folosește:

1.Publicitatea media ce se face prin mijloace de comunicare în masă

2.Publicitate directă ce este o tehnică de marketing ce are două forme între care există diferențe semnificative :

-publicitatea cu cupon , ce nu este personalizată ci este destinată unei audiențe alcătuite din anonimi

-publicitate directă adresată indivizilor prin poștă ori prin telefon

-publicitate la locul de vânzare, deci îndeosebi în magazine realizate în diverse perioade de timp pentru diferite produse

Publicitatea neconvențională este un tip nou de publicitate ce a apărut din necesitatea pe care au resimțit-o unele firme de a obține în acest mod un avantaj competițional în fața concurenților, atunci când s-a constatat că modalitățile de publicitate folosite tradițional au început să fie destul de ineficiente, scopul publicității nemaifiind atins.

S-a ajuns la concluzia că receptorii ce formează publicul, potențialii clienți au ajuns la suprasaturație din cauza publicității agresive tradiționale făcute la multe produse.

În loc să se realizeze o stimulare a vânzărilor unui produs, rezultatele obținute erau contrare, înregistrându-se stagnări ale vânzărilor, sau chiar scăderi ale acestora.

Și asta în pofida faptului că firmele aveau costuri destul de mari cu publicitatea și făceau eforturi ca produsele lor să se deosebească de ale concurenților.

În acest context s-a pus problema de a cuceri din nou audiența, care a devenit tot mai selectivă în alegerea unui produs pe care să îl încerce și mai neîncrezătoare în calitățile extraordinare ale produselor ce erau promovate prin mijloace clasice

-marketingul viral este legat de utilizarea rețelelor de socializare care au mare impact mai ales în rîndul tinerilor și a persoanelor de vârstă medie, utilizatorii rețelei recomandând anumite produse prietenilor lor virtuali, care la rândul lor pot transmite mesajul celor cu care sunt în legătură, propagarea mesjului fiind asemenea unui virus.

Acest tip de publicitate este încununat de success atâta timp cât mesajul este difuzat continuu.

-marketingul ambiental se referă la una dintre cele mai utilizate forme de publicitate neconvențională care se desfășoară în spații publice

–marketingul afiliat constă în stabilirea unei relații între site-uri web și rețeauă partenerului ( afiliat) ce funcționează ca o forță de vânzare virtuală

Internetul a oferit multor producători mai multe modalități inedite de a-și face publicitate, dintre acestea putând fi remarcate:

1.bannerele ce sunt dreptunghiuri de diverse mărimi ce se află pe fiecare pagină web.

Ele pot fi clasicate în:

-bannere statice care sunt imagini fixe pe un site și au fost realizate încă din primii ani de publicitate on-line

-bannere animate care se mișcă ori se rotesc, și care au impact mult mai mare asupra privitorilor decât bannerele statice

-bannerele interactive, care își propun să creeze o legătură cu utilizatorii, solicitîndu-le atenția, putînd să le răspundă la diverse întrebări, sau oferindu-le un joc

2.interstițialele care se referă la publicitatea care apare în timpul dintre părăsirea unei pagini web și încărcarea alteia . Ele pot fi de mai multe feluri:

-.interstițiale inline ce apar în ferestra principal a browserului utilizat, în momentul apăsării unui link interstițialele conducând vizitatorul către o pagină cu reclama în locul celei dorite

-pop-ups ce sunt interstițiale ce sunt lansate într-o fereastră nouă mai mică

-pop under ce reprezintă interstițiale ce se încarcă într-o fereastră nouă, în spatele celei principale

3.publicitatea prin e-mail

Aceste mesaje pot fi nesolicitate, care sunt denumite SPAM, a căror folosire este în multe state ilegală, deoarece individual care le primește nu și-a dat acordul pentru acest lucru sau pot fi solicitate de deținătorul adresei de e-mail care este interest de produsele unei firme și primește în acest mod știri despre noile produse lansate de firmă.

CAPITOLUL II NOȚIUNI REFERITOARE LA STRATEGIE

2.1Ce este strategia

Există mai multe teorii și concepții referitoare la strategie, managementul strategic fiind o componentă de mare importanță a managementului general.11

O definiție a strategiei o dă de exemplu M.Bower într-o lucrare a sa ˝Strategia este știința și arta de a declanșa toate resursele întreprinderii pentru atingerea cu succes a obiectivelor și scopurilor finale .”

Strategia unei companii a fost definită și de Alfred Chandler, în cartea pe care a scris-o s „Strategy and Structure” ca reprezentând „determinarea pe termen lung a scopurilor și obiectivelor unei întreprinderi , adoptarea cursurilor de acțiune și alocarea resurselor necesare pentru realizarea obiectivelor”

T.Zorlețan afirma că strategia este „știința și arta de a stabili obiectivele generale ale organizației pe termen mediu și lung și de a formula opțiunile de acționare pentru atingerea acestora, ținând seama de toate resursele existente, în vederea adaptării eficiente a organizației la cerințele mediului ambiant în care acționează.”

Fundamentarea unei strategii a unei companii este semnificativ influențată și de faza în care se găsește firma în ciclul său de viață și anume: demarare, creștere, maturitate sau declin.

Ovidiu Nicolescu ne dă o definiție a strategiei unei firme care reprezintă după părerea sa“ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare împreună cu resursele alocate, în vederea obținerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizației”

Virgil Petrovici consideră că:”Strategia firmei reprezintă, astfel, rezultatul opțiunii strategice a managementului de vârf cu privire la căile pe care le va urma și mijloacele alternative pe care le va folosi pentru atingerea obiectivelor.”

Strategia unei firme este influențată, chiar dacă conducerea pe care o are compania o recunoaște sau nu de interesele grupurilor de persoane care sunt implicate în afacere.

În zilele noastre concepția despre firmă este cea specifică viziunii convertite, sau transformate care privește organizația ca fiind responsabilă către” stakeholders”( proprietari, manageri, salariați, furnizori, clienți, bănci cu care firma are relații), ale căror interese sunt afectate de activitatea întreprinderii

Conținutul pe care îl prezintă strategia respectivă este o reflectare a intereselor pe care le au proprietarii, managerii, angajații sau clienții ce au legătură cu firma respectivă.

O strategie pe care o stabilește o firmă are cu atât mai mari șanse de reușită, cu cât reflectarea mai multor categorii de interese este mai evidentă, deoarece oamenii vor fi motivați pentru a o pune în practică și a obține rezultate.

Managerii au în vedere realizarea unui comportament competitiv al firmei pe termen lung având în vedere și cultura firmei despre care este vorba.

O.Nicolescu consideră că strategia organizațională are drept componente misiunea firmei, obiectivele fundamentale, opțiunile strategice, resursele, termenele, avantajul competitiv..

Misiunea firmei este” o enunțare cuprinzătoare a scopurilor fundamentale și concepției( filozofiei) privind evoluția și desfășurarea activităților firmei, prin care se diferențiază de întreprinderile similare și din care decurge sfera sau domeniul de activitate și piața de servicii”

Așa după cum consideră Ovidiu Nicolescu”punctul de plecare, în elaborarea strategiei firmei, trebuie să-l constituie definirea cât mai exactă a misiunii acesteia, axată pe explicitarea detaliată a raporturilor dintre management, salariați și context”

Misiunea firmei asigură consensul în privința obiectivelor urmărite și în conceperea unor politici adecvate de folosire a resurselor.

După ce s-a definit misiunea firmei, următorul pas este precizarea unor obiective fundamentale( strategice), care sunt „exprimările cantitative ori calitative ale scopului pentru care aceasta a fost înființată și funcționează”

Obiectivele fundamentale sunt acelea care se desfășoară pe termen lung și care au legătură cu totalitatea activităților firmei, ori cu componentele majore ale acesteia.

Aceste obiective trebuie să cumuleze căteva condiții definitorii:

-să fie realiste, adică să ia în calcul toate capacitățile și posibilitățile efective de realizare de care dispune firma, în mediul economic existent și în viitor

-să fie mobilizatoare, adică să conducă la eforturi pentru îndeplinirea lor

-să fie comprehensibile, adică conținutul lor să fie înțeles atât de manageri și angajați, cât și de ceilalți stakeholders.

-nu în cele din urmă, obiectivele trebuie să fie stimulatoare, adică să ia în cosiderare așteptările celor interesați în evoluția firmei

Opțiunile strategice se referă la modalitățile prin care se determină cum este posibil să fie îndeplinite obiectivele.

În domeniul strategiei, resursele sunt prevăzute ca fonduri circulante și fonduri pentru investiții.

Termenele delimitează perioada în care strategia este operațională, stabilindu-se de obicei momentul de începere și cel de finalizare..

Toate celelalte componente se stabilesc cu scopul ca în final firma să obțină un avantaj competitiv.

M.Porter a creat un model referitor la factorii care determină o firmă să găsească o strategie concurențială, pentru a putea fi mai competitivă:

Fig.nr.4 Modelul factorilor concurențiali ai lui Porter, Virgil Petrovici, pag 33

Avantajul competitiv este “ realizarea de către o firmă a unor produse sau servicii superioare dintr-un punct de vedere semnificativ pentru consumatori, comparativ cu oferta de articole similară a majorității concurenților”

Avantajul competitiv are o natură complexă și de aceea abordarea lui trebuie făcută multidisciplinar fiindcă la obținerea acestuia iau parte toate funcțiunile unei organizații.

Există patru variabile ce se iau în calcul în acest caz:

-barierele în ceea ce privește intrarea pe piață

-concentrarea pe piață

-diversitatea pe care o are concurența ( numeric, structură)

-puterea de cumpărare a consumatorilor care au ales piața respectivă

Specialistul în domeniu M.Porter crede ca orice organizație poate avea soluții pentru a obține un avantaj competitiv, totul se rezumă însă la a stăpâni mai bine decât competitorii forțele concurenței.

Stabilirea unei strategii de marketing a unei firme este urmată întotdeauna de căutarea obținerii unui avantaj competitiv, care să ofere posibilitatea firmei de a se dezvolta.

2.2 Strategii publicitare

În afaceri sunt utilizate diverse strategii în domeniul comunicării cum ar fi:

-strategii de comunicare internă care doresc a obține o motivare a angajaților, explicarea obiectivelor companiei pentru ca aceștia să le cunoască, crearea unui sentiment de apartenență la respectiva organizație

-strategia de comunicare de marketing ce susține obiectivele stabilite de firmă în domeniul marketingului, cum ar fi prezentarea produselor, lansarea acestora, mărirea cotei de piață a firmei, câștigarea și fidelizarea unor noi clienți, promovarea produselor

-strategia de relații publice care vizează informarea publicului cu privire la diverse acțiuni organizate de firmă, creșterea renumelui pe care îl are aceasta și crearea unui curent de simpatie față de aceasta în rândul publicului.

Pentru comunicarea cu exteriorul firmei o mare importanță o are orientarea spre client, spre satisfacerea cerințelor acestuia și modalitățile prin care se face promovarea produselor acesteia.

Obiectivele pe care le are activitatea de promovare diferă de la o organizație la alta depinzând de domeniul de activitate, segmentele de piață pe care firma le vizează, mijloacele utilizate și pot fi exprimate nu doar în mărimi de natură cantitativă (cum ar fi creșterea vânzărilor sau a profitului), ci și în termeni de natură calitativă (precum ar fi crearea unei imagini favorabile față de organizație sau față de produsele executate de aceasta).

De asemenea,putem spune că obiectivele activității de promovare urmăresc atât aspectul informativ (cunoașterea mărcilor și a produselor firmei ), cât și aspectul afectiv (atragerea interesului consumatorilor față de oferta pe care o are organizația )sau îmbunătățirea imaginii produsului ori a firmei ).

Politica promoțională a unei firme este materializată printr-un cumul de strategii care, având în vedere complexitatea activităților promoționaledesfășurate de o firmă , se caracterizează printr-o deosebită diversitate.

Criteriile de clasificare a strategiilor prin care se realizează promovarea sunt numeroase, așa că vom prezenta în continuare câteva dintre ele.

În funcție de criteriul privitor la promovarea imaginii firmei respective, pot fi concretizate două variante strategice, și anume:

-strategia de promovare a imaginii

– strategia de extindere a imaginii, care, la rândul ei, include o serie de opțiuni care pot fi aplicate : strategia de informare pe piață , strategia de stimulare a cererii existente , strategia de diferențiere a ofertei, strategia de stabilizare a vânzărilor.

În funcție de modul în care se desfășoară în timp activitățile promoționale opțiunile strategice pe care le poate avea firma respectivă se diferențiază în:

– strategia activității de promovare permanentă , care presupune eforturi

financiare mari din partea organizației

-strategia de activitate promoțională intermitentă, în funcție de anumite situații de conjunctură sau de sezonul aflat în desfășurare.

Depinzând de obiectivele pe care le are în vedere , firma poate opta pentru:

– promovarea produsului

-promovarea imaginii.

Din punct de vedere al sediului unde se organizează activitățile promoționale, firma are de ales între variantele următoare:

-realizarea acestora activități folosind forțele proprii, la sediul său

-apelarea la instituții și firme specializate deci , în consecință, desfășurarea

activităților de promovare în exteriorul organizației

Specialiștii Cătoiu și Teodorescu, în cartea „Comportamentul consumatorului” afirmă că cea mai bună clasificare pentru strategiile promoționale este:

-strategii de împingere (push strategy), care presupun promovarea produsului numai către următorul participant la procesul de distribuție, care va continua la rândul său această strategie cu următorii membri ai canalului de distribuție, până ce produsul respectiv va fi promovat direct către potențialii clienți.

Aceasta este strategia folosită de producătorii care își trimit forța de vânzare să descopere noi puncte de desfacere și să atragă noi clienți. Ca urmare, fiecare membru al canalului de distribuție împinge produsul către următorul participant la canal , până când acesta ajunge la client

-strategii de tragere (pull strategy), care include activități de marketing, îndeosebi publicitate și promovare pe piața de consum, având ca țintă utilizatorul final și care au menirea să-l facă pe acesta să solicite produse de la intermediari

Foarte importante pentru o firmă care dorește să își promoveze produsele este alegerea unor tehnici potrivite de promovare a vânzărilor.

Prin promovarea vânzărilor se înțelege totalitatea metodelor care au ca scop achiziția mai rapidă ori în cantitate mai mare a unor produse de către cumpărători.

O comunicare eficientă în publicitate presupune că sunt cunoscute și se realizează următoarele etape:

1.Selectarea auditoriului adică a pieței țintă pentru firma respectivă

Acest public poate fi extrem de divers, find alcătuit din organizații sau indivizi care au anumite trăsături caracteristice și care și-au creat unele imagini referitoare la respective firmă, produsele sau serviciile acesteia, concurenți , etc.

De aceea specialiștii în comunicare trebuie să studieze impactul pe care percepți publicului o poate avea asupra activității firmei.

2.Determinarea obiectivelor comunicării

În acest scop este foarte bine să fie cunoscut comportamentul consumatorului, care evoluează succesiv prin mai multe stări care au o natură cognitivă, afectivă și comportamentală deoarece specialistul în domeniul marketingului este necesar să infiltreze în mintea consumatorului unele idei, care să îl facă să îi modifice percepția față de produsele firmei și să îl determine să facă cât se poate de rapid o achiziție.

Specialiștii în marketing pot folosi diverse modalități de ierarhizare în ceea ce privește răspunsul dintre care cele care sunt cele mai mult utilizate sunt:

-modelul AIDA(atenție-interes-dorință-acțiune)

-modelul “ierarhiei efectelor” ce constă în conștiezare- cunoaștere-plăcere-convingere –achiziție

-modelul “inovație adoptare” (conștientizare- interes-evaluare-încercare-adoptare)

-modelul “comunicațiilor” (expunere-receptare răspuns cognitiv- atitudine- intenție-comportament)

3.Conceperea unui mesaj adecvat

În urma identificării răspunsului care se vrea a fi primit din partea publicului țintă se va trece la conceperea unui mesaj.

Cel mai bine ar fi să se folosească modelul AIDA deci mesajul respectiv să fie capabil să atragă atenția, să suscite interesul consumatorilor, să încerce să stârnească dorința cumpărătorilor de a achiziționa un anumit produs și să provoace acțiunea de a cumpăra.

Atunci când se dorește conceperea unui anumit mesaj publicitar trebuie să se aibă în vedere mai multe aspecte foarte importante:

-conținutul mesajului să ajungă, după scopul urmărit la mintea și la sufletul consumatorilor

-structura mesajului să urmeze o traiectorie care să impresioneze publicul

-forma mesajului să fie cea potrivită pentru scopul urmărit.

-mesajul să fie transmis de surse cât mai credibile care pot fi în unele cazuri specialiști îb respectivul domeniu sau vedete foarte populare

4.Selectarea celor mai potrivite canale de comunicare

Acestea pot fi personale (este utilizată comunicarea direct între doi oameni) sau impersonale (în special mijloacele utilizate pentru comunicare în masă)

5.Alocarea unui buget promoțional

Pentru această operație nu există o metodă care se consider a fi mai potrivită , în majoritatea cazurilor recurgându-se la una dintre următoarele metode:

-metoda sumei de care dispune organizația care dorește să își facă publicitate

-metoda procentajului din vânzări ce se bazează pe concepția că fondurile alocate vor fi în funcție

-metoda parității competitive care se rezumă la alocarea unui buget comparat cu cel al concurenților principali

-metoda obiectivelor și sarcinilor are în vedere dimensionarea bugetelor pe baza costurilor pentru atingerea obiectivelor și rezolvării sarcinilor.

6.Elaborarea unui mix promoțional

Specialiștii în domeniul marketingului pot face o repartiție a bugetului promoțional între elementele acestuia: publicitate, promovare vânzări, relații publice, manifestări promoționale

7.Evaluarea rezultatelor se face prin determinarea impactului pe care mesajul publicitar l-a avut asupra publicului, luând în considerare reacțiile ce au fost generate de mesaj.

În privința strategiilor publicitare utilizate de firme, se pune o mare întrebare: cum este mai bine să își elaboreze strategia, pe plan local sau pe plan global?

Se pot folosi reclame universale, sau este mai bine să fie concepute reclame care să seducă publicul dintr-o anumită regiune ?

Polemicile în această chestiune au debutat în anii 60 ai secolului trecut câd se confruntau două strategii:

1)globală (standardizarea publicității)

2)cu specific local.

Cercetările efectuate au dovedit faptul că în cele mai multe cazuri cele mai eficiente s-au dovedit a fi reclamele cu specific local, iar acest fapt face ca cei responsabili cu realizarea reclamelor să cunoască foarte bine specificul zonei pe care va apărea reclama.

În campaniile multinaționale s-au conturat de-a lungul vremii patru strategii:

1)globală (care este difuzată în aceeași formulă peste tot, independent de specificul național)

2)glocală (ce semnifică adaptarea publicității standardizate la specificul locului)

3)specifică fiecărei culturi

4)cazuri singulare ce marchează o combinare a publicității locale cu cea standardizată

Specialiștii Tom Duncan și Jyotika Ramaprasad cred că standardizarea are la bază cel puțin una dintre cele trei elemente fundamentale ale campaniilor publicitare multinaționale (strategie, modul de aplicare și limbajul).

CAPITOLUL III STRATEGII PUBLICITARE UTILIZATE PENTRU PRODUSE COSMETICE

Dorința oamenilor de a fi mai atrăgători s-a manifestat de timpuriu, încă din antichitate, relevante în această direcție fiind descoperirile din mormintele egiptene unde s-au păstrat diverse produse cosmetice sau din perioada de înflorire a civilizației elene sau romane.

Industria cosmetică modernă a apărut însă la începutul secolului XX, atât în Europa cât și în Statele Unite un motiv fiind preocuparea din ce în ce mai accentuată a multor persoane în ceea ce privește schimbarea imaginii lor.

Marile staruri ale timpului ca și persoanele aparținând burgheiei sau nobilimii au contribuit în mod esențial la creșterea continuă a cererii pentru acest tip de produse, unii dintre cei mai importanți producători din domeniu fiind L’Oreal care a realizat prima vopsea de păr în anul 1907 și loțiunea de protecție solară în anul 1936, Max Factor (care a apărut în anul 1904) Elizabeth Arden sau Revlon.

În prezent industria cosmetică se găsește în plină expansiune, fiind realizare investiții masive în cercetare, inovare și dezvoltare.

Consumatorul contemporan este asaltat și derutat de reclame realizate pentru diferite produse, decizia de cumpărare fiind de multe ori luată pe baza informațiilor furnizate de respectivele materiale publicitare.

Se încearcă manipularea consumatorilor utilizând diverse tehnici specifice, în unele cazuri reclama asociată produsului fiind destul de departe de adevăr.

Avalanșa de producători a creat o piață foarte aglomerată care are o ofertă extrem de variată pentru toate categoriile de produse.

Dacă nu sunt furnizate informații reale și specializate, este greu ca o diferențiere a produselor să fie făcută în mod conștient de către cumpărători, care în cele mai multe cazuri nu au cunoștințele tehnice necesare.

Concurența din ce în ce mai puternică ridică așteptările clienților la un nou nivel, producătorii oferind în reclame promisiuni din ce în ce mai mari, care nu pot fi respectate în totalitate.

Piața produselor cosmetice include mai multe subcategorii, produsele fiind împărțite în următorul mod:

-produse destinate îngrijirii pielii

-produse pentru îngrijirea părului

-articole de toaletă

-produse pentru machiaj

-produse destinate igienei corporale

În toate regiunile țării piața produselor cosmetice este bine reprezentată, cea mai ridicată cerere fiind consemnată în mediul urban, vânzarea cea mai mare înregistrându-se la produsele publice, care sunt de bună calitate și au prețuri mai accesibile, urmate de produsele profesionale(care au un preț mai ridicat) și de cele de lux, pe care nu le poate achiziționa oricine din cauza prețului foarte mare, aceste produse fiind cumpărate de persoane cu venituri peste medie.

Pentru a-și vinde produsele, companiile ce fabrică cosmetice apelează în general la două tipuri de strategii publicitare: promovarea este realizată cu ajutorul unor vedete populare pe plan mondial sau pe plan local sau promovarea se face prin personaje care întruchipează oameni obișnuiți, în care se regăsesc toți consumatorii.

Fiecare dintre aceste modalități are avantaje și dezavantaje , deoarece vedetele sunt considerate modele al căror comportament trebuie să fie copiat de cei care îi admiră , iar utilizarea modelelor care sugerează că produsele pot fi folosite de toți oamenii cu aceleași rezultate spectaculoase se poate dovedi foarte bună în cazul convingerii mai multor categorii de consumatori.

Printre vedetele ce promovează anumite produse cosmetice prezente în spoturi prezentate în România se numără Cristiano Ronaldo pentru șamponul Clear Men, Ramona Bădescu pentru deodorantele Gerovital, Andra pentru șamponul Garnier, portarul Manuel Neuer pentru șamponul Head & Shoulders, etc…

Există anumite principii care au fost stabilite de Uniunea Europeană pe care toți producătorii de cosmetice trebuie să le respecte pentru a-și putea vinde produsele.

Aceste principii sunt următoarele:

– industria europeană a cosmeticelor va furniza reclame ori comunicări de marketing ce nu vor informa în mod incorect consumatorii cu privire la caracteristicile pe care le are un anumit produs, deoarece sinceritatea este fundamentală pentru abordarea responsabilă a publicității în cazul tuturor produselor.

-fiecare afirmație având legătură cu produsele cosmetice este necesar să fie susținute de dovezi ce demonstrează performanțele atinse de produs, aceste afirmații trebuind să fie conforme cu legea, cu adevărul, să fie oneste pentru a permite cumpărătorilor să ia decizia de cumpărare în cunoștință de cauză.

-în reclame pot fi utilizate tehnici digitale obiectivul urmărit fiind acela de a mări frumusețea imaginilor pentru a exprima caracteristici ce oferă personalitate unui brand sau pentru a scoate în evidență un beneficiu al produsului

Cu toate acestea publicitatea înșelătoare, care promite anumite beneficii fără ca acestea să se realizeze va fi sancționată

-se pot utiliza testimoniale sau recomandări ale specialiștilor cu scopul de a scoate în evidență caracteristicile produselor cosmetice acestea putând fi utilizate sub forma unor afirmații ce pot fi scrise sau vorbite, fiind necesar ca acestea să fie autentice, responsabile și verificabile

-tot aceleași condiții trebuie să le îndeplinească utilizarea imaginii celebrităților în promovarea produselor cosmetice, aceste prezentări urmând să fie impresii ale persoanei respective pritoare la produsul promovat

-afirmațiile făcute cu privire la mediu trebuie să fie adevărate, clare și relevante, în nici un caz nu se vor face afirmații fără acoperire, să nu se scoată în evidență un beneficiu ce se exercită asupra mediului iar aspectele negative să fie trecute sub tăcere

-în zilele noastre se pune mare preț pe responsabilitatea socială a companiilor de aceea toate comunicările din domeniul marketingului este necesar să respecte ființa umană și demnitatea omului.

-publicitatea la produsele cosmetice nu trebuie să conțină elemente care să aducă ofense standardelor care sunt acceptate într-o anumită țară.

-este necesar să se evite materiale cu evidentă tentă sexuală care ar putea fi percepute de consumatori ca fiind degradante.

-publicitatea la produsele cosmetice nu trebuie să promoveze un comportament violent, ilegal sau antisocial

-de asemenea trebuie evitat apelul la surpestiție, care ar încuraja cumpărarea produselor cosmetice din aceste motive.

-din alt punct de vedere publicitatea trebuie să nu denigreze persoane, organizații sau concurenți prin afirmații defăimătoare la adresa acestora

CAPITOLUL IV CERCETARE CU PRIVIRE LA STRATEGIILE PUBLICITARE ÎN INDUSTRIA COSMETICĂ

4.1 Cercetările de marketing

Orientarea spre clienți constituie un pas important în dezvoltarea unei companii de succes, care-și clădește renumele pas cu pas și care pune clienții în vârful listei de priorități.

Orientarea spre client a dobândit o mare importanță în anii 90’ ai secolului XX , conceptul de marketing fiind definitoriu în relația cu clienții.M.Bruhn sesizează în cartea sa ˝Orientarea spre client-Temelia afacerii de succes ˝ diferența între orientarea spre client și orientarea spre rețeaua de clienți, apărută după anul 2000, care presupune fidelizarea clienților care aduc profit firmei pe o perioadă mare de timp”.

Orientarea spre client presupune acordarea atenției în mod egal tuturor clienților pe care îi are firma respectivă, pe când rețeaua de clienți este constituită din cei mai fideli clienți ai companiei cărora li se acordă o atenție specială,

Paul Garrison, un reputat profesor de marketing, spunea:˝Dacă nu vei încerca să-ți înțelegi clienții la un alt nivel- dincolo de cum consumă, cumpără sau folosesc un anumit produs – e foarte probabil că îți va veni extrem de greu să-ți extinzi afacerea și să câștigi clienți noi. Gândește-te la clienții tăi potențiali mai întâi ca oameni –ți o să vezi că ei vor ajunge să-ți fie și clienți˝

Orientarea spre client reprezintă pentru o companie o garanție convingătoare pentru reușita și menținerea pe piața în care activează.

Orientarea spre client se referă strict la relația în evoluție continuă care există între firmă și client.. Scopul declarat al orientării spre client este reprezentat de satisfacerea necesităților pe care le au clienții, a așteptărilor pe care aceștia le au de la firmă și de la produs, conferirea unui maxim de utilitate a bunului pentru client, fără a se pune accent pe ideea obținerii unui avantaj în raport cu producătorii ce fabrică același gen de produse.

Teoria face distincție între trei interpretări ale acestui concept mai larg de orientare spre client : orientare informațională, orientare filozofică sau culturală și sensul derivat din rezultate și interacțiune .

Prima interpretare, cea informațională își are rădăcinile în ideea că orientarea spre clienți a firmei este legată de obținerea, analiza și utilizarea datelor referitoare la cerințele clienților ce se dobândesc prin cercetări de marketing, efectuate de către firmă..

Conform acestui sens, firma are orientare spre client atunci când se obțin diverse date despre clienți și acestea sunt transmise oamenilor ce se ocupă cu diverse probleme ale întreprinderii, în scopul de a fi stocate și prelucrate.

Cea de a doua interpretare se referă la faptul că componente ale culturii organizației precum ar fi normele sau convingerile pe care se pune preț în firmă au un rol hotărâtor în

privința orientării spre clienți a firmei respective. Ideea fundamentală a acestei concepții este aceea că o cultură a firmei orientată spre clienți determină felul în care sunt tratați clienții. Firmele care aplică acest concept și aderă la aceste convingeri organizează diverse seminarii, analize, work-shopuri pentru a-și promova cultura organizațională.

Ultima interpretare are ca punct central convingerea că orientarea spre client este legată de produsele și serviciiile pe care le oferă firma, dar și de legătura creată între ofertant și client, care trebuie să fie bazată pe încredere.

Orientarea spre client a firmei este demonstrată de calitatea pe care o au produsele sau serviciiile firmei, aceasta având ca prioritate satisfacerea așteptărilor clienților.

Potrivit acestei concepții o firmă care are o bună orientare spre clienți este definită de o calitate foarte bună a produselor și serviciilor, un răspuns rapid la cerințele deosebite ale clienților și o bună motivare a propriilor angajați.

În zilele noastre , cercetarea de marketing este un instrument esențial în procesul decizional ce însoțește marketingul, deoarece contribuie la luarea unor decizii pertinente furnizând

conducerii informații exacte și în timp util.

Pentru a defini cercetările de marketing au fost elaborate mai multe definiții dintre care amintim pe cea a lui Pasuraman“ acel set de principii și tehnici, folosite pentru colectarea,înregistrarea,analizarea și interpretarea sistematică a datelor care pot ajuta la luarea deciziilor,privind marketingul unor bunuri servicii și idei”

Specialiștii români au dat o definiție conform căreia “Activitatea formală prin intermediul căreia, cu ajutorul unor concepte, metode și tehnici științifice de investigare, se realizează sistematic specificarea, măsurarea, culegerea, analiza și interpretarea obiectivă a informațiilor de marketing, destinate conducerii întreprinderii, pentru cunoașterea mediului în care funcționează, identificarea oportunităților, evaluarea alternativelor acțiunilor de marketing și a efectelor acestora”

Pentru a rezolva o problemă de cercetare de marketing , se parcurg mai multe etape în procesul decizional:

-activitatea de cercetare ce constă în a cerceta mediul pentru a putea afla condițiile restrictive care pot fi resurse material, spații geografice, condiții de natură socială, economică, aspect demografice, nivel tehnic și tehnologic

-activitatea de analiză ce presupune stabilirea și analiza unor modalități în care se poate acționa

În această fază se pornește de la metodele de cercetare, de analizare a variantelor, de identificare a punctelor tari și punctelor slabe, a oportunităților și amenințărilor vizând atât mediul intern cât și pe cel extern

-activitatea de selecție ce se referă la alegerea unei căi dintre acelea pe care firma le are la dispoziție.

În mod practic, această alegere ține cont și de preferințele individuale ale conducătorilor deoarece managerii sunt implicați în mod inevitabil în deciziile importante de la nivelul firmei.

-activitatea de revedere constă în evaluarea altor opțiuni decât cele alese dacă se constată că rezultatele obținute nu sunt cele așteptate.

Direcțiile ce pot fi urmate sunt într-o cercetare sunt:

-cercetare pentru a identifica problemele, făcută pentru a ajuta la găsirea problemelor care nu sunt neapărat vizibile, dar pot exista sau pot să apară ulterior

-cercetare pentru a rezolva problemele

Domeniul principal al cercetării de marketing este studierea pieței, fenomenele întâlnite pe piață fiind de o mare complexitate și dinamism.

Se pot investiga de exemplu aspectele generale ale pieții cum ar fi caracteristicile, structura, capacitatea ori conjunctura pieții, dinamica fenemenelor de piață, etc…

Cercetarea de marketing îndeplinește mai multe funcții:

-funcția exploratorie( descriptivă) care se referă la culegerea de informații și prelucrarea acestora și care are misiunea de a asigura descrierea caracteristicilor, proceselor, fenomenelor ce au loc pe piață

-funcția explicativă( de diagnosticare) are în vedere culegerea și prelucrarea unor date cu scopul de a stabili modul în care evoluează anumite fenomene pe piață, legăturile existente între procese, fenomene și factori de influență ai acestora

-funcția predictivă ce privește anticiparea evoluției pe care pot să o aibă fenomenele de piață.

Cercetările de marketing au limitele lor și nu pot oferi soluții pentru toate problemele care apar.Există două aspecte care pot fi identificate:

-cercetarea de marketing nu poate oferi decizii, ea adunând date de pe piață pe care le aranjează într-o formă ce poate ajuta decidentul la luarea unor decizii

-cercetarea de marketing nu poate să garanteze succesul , poate doar să mărească șansele ca decidentul să ia o decizie bună.

Metode des utilizate în cercetările de marketing sunt metoda interviului și metoda chestionarului, ale căror rezultate sunt considerate a fi concludente.

Tehnica chestionarului presupune faptul că răspunsurile care se primesc sunt în formă scrisă, pe când răspunsurile la interviu sunt în formă verbală, putând fi consemnate pe hârtie de către cei care realizează interviul.

După cum spune Septimiu Chelcea în cursul „Tehnici de cercetare sociologică”, interviul și-a demonstrat utilitatea în toate științele sociale, cât și în cele socio-umane .

Conform lui Denzin, interviul poate fi definit ca o conversație față în față, în cadrul căreia o persoană va obține informații de la o altă persoană.

Nu orice convorbire din viața cotidiană este un interviu, deși sunt cercetători care pentru care convorbirea este sinonimă cu interviul.

În acest proces al comunicării există un receptor( cel care realizează interviul), un emițător ( cel căruia i se ia interviul) și informația care este transmisă de la emițător spre receptor.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică, și corespunzător un instrument de investigare constând într-un ansamblu de întrebări scrise, și eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Chestionarele se pot clasifica după conținut, formă și mod de aplicare

După conținutul informațiilor, există:

-chestionare de date factuale, ce se referă la fapte obiective, care se pot observa direct și care se pot verifica și de alte persoane

-chestionarele de opinie ce reflectă atitudinile, motivația și interesele individului care a completat acest tip de chestionar.

După formă chestionarele se clasifică în:

-chestionare cu întrebări deschise lasă respondenților o mare libertate în ceea ce privește distribuția răspunsurilor, din acest motiv repartiția răspunsurilor poate fi mai greu analizată, însă permit culegerea unor date diverse, deoarece persoanele care răspund la întrebări nu au nici o constrângere

-chestionare cu întrebări închise nu dau libertate respondentului, ci trebuie să se încadreze într-una din categoriile fixate de cel care a conceput chestionarul

Întrebările închise favorizează întocmirea unor statistici referitoare la răspunsuri, pot servi ca un “filtru” pentru întrebările care vor urma, dau senzația de siguranță a respondentului, de aceea sunt preferate în foarte multe ocazii.

În cazul completării unui chestionar de către oameni care au diferite nivele de educație, cel mai important lucru este să formulezi întrebările în asemenea manieră încât ceea ce este primordial, cercetarea să își atingă scopul și totodată pentru ca rezultatele să fie relevante, trebuie ca întrebările să fie pe înțelesul oamenilor care au cel mai scăzut nivel de educație

Metodologia utilizată presupune analiza cantitativă a datelor colectate cu ajutorul chestionarului elaborat, iar metoda de strângere a informațiilor a fost administrarea acestui chestionar unor clienți ai unui hypermarket din București .

Instrumentul de investigare pe care l-am utilizat în lucrare a fost grila de întrebări, , analiză în cadrul căreia s-a încercat găsirea punctelor care presupuneau lămurirea cu ajutorul unor întrebări bine alese,răspunsurile clienților fiind diverse.

Metoda folosită pentru culegerea datelor necesare studiului a fost experimentul, iar cea de prelucrare a datelor a fost una cantitativă, subiecților fiindu-le administrat chestionarul elaborat pentru care am contabilizat felul răspunsurilor primite la aceste întrebări.

Tipul de design utilizat în studiu este cvasiexperimental, deoarece nu s-a intervenit din partea cercetătorului în scopul provocării unor reacții, ci s-a folosit chestionarul fără a se sugera subiecților vreo opinie, iar completarea chestionarului a fost lăsată doar la latitudinea lor.

Cercetarea cantitativă este o cercetare concludentă care are profunzime și presupune intervievarea unui număr relativ mare de subiecți, rezultatele fiind relevante pentru grupul țintă pe care se desfășoară cercetarea.

Însă și în cazul acestor cercetări de tip cantitativ , completarea de către respondenți a unor chestionare ce se bazează pe intuiție și motivație, subiectivitatea tipic umană este imposibil să nu intervină, deci rezultatele obținute pot fi mai mult sau mai puțin așteptate de cercetător.

S-a optat pentru utilizarea scalei lui Likert pentru a putea realiza o analiză a răspunsurilor primite

Scala lui Likert face parte din categoria scalelor de tip ordinal și în cazul utilizării acestei scale vor fi parcurse următoarele etape pentru a putea cuantifica răspunsurile obținute de la subiecți:

se formulează de cei care realizează cercetarea un set de propoziții cu caracter favorabil sau nefavorabil referitor la problema care urmează să fie studiată.

transpunerea acestor propoziții în chestionarele care vor fi înmânate subiecților cercetării care vor fi rugați să-și exprime acordul sau dezacordul în privința informațiilor respective, prin încercuirea uneia din cele 5 gradații ale scalei utilizate.

Se aplică chestionarul elaborat unei populații stabilite în conformitate cu scopul de măsurare, în acest caz consumatorii de produse cosmetice .

acord total acord indiferent dezacord dezacord total

(A.T.) (A) (I) (D) (D.T.)

fiecărei gradații care există pe scala lui Likert i se atribuie după ce chestionarul este dat spre completare subiecților un set de valori numerice prezentate în rândurile următoare::

în cazul propozițiilor cu aspect favorabil

+2; +1; 0; -1; -2

în cazul propozițiilor cu aspect nefavorabil

-2; -1; 0; +1; +2

se efectuează calcularea scorului realizat de fiecare subiect în parte pentru tema dată sub forma unei sume algebrice a valorilor numerice ce cuantifică opinia sa referitoare la fiecare propoziție, componentă a setului administrat.

Este bine de observat faptul că scala Likert este o scală bipolară în sensul că măsoară atitudinea sau aprecierea față de o temă dată atât prin răspuns pozitiv cât și negativ, al subiecților care completează chestionarul respectiv..

4.2 Stabilirea obiectivelor și a ipotezelor cercetării

Chestionarul a fost administrat unui număr de 385 de clienți ai unui hypermarket bucureștean, iar pentru a alege eșantionul reprezentativ care să răspundă la chestionar am urmat indicațiile existente pe site-ul http://www.raosoft.com/samplesize.html.
Se acceptă o eroare de 5%, aceasta fiind o alegere obișnuită și un nivel de încredere de 95%, la o populație de circa 2000000 persoane, mărimea eșantionului fiind de 385 persoane , rezultat după introducerea datelor proprii cercetării noastre, calcul făcut de site-ul indicat, aceasta fiind mărimea minimă a eșantionului pentru ca rezultatele să fie concludente

Unitatea de sondaj este reprezentată de respondent care este client al hypermarketului respectiv, iar unitatea de observare este formată din cei 385 clienți care au dorit să răspundă la întrebările chestionarului.

4.3 Rezultatele cercetării în privința produselor cosmetice

1.La întrebarea nr 1 privitoare la utilitatea publicității pentru a informa consumatorii, , 297 de respondenți au spus AT(77,14%) , 45 au sus A(11,68%) , 12 au spus I(3,11%) , iar 31 au răspuns D(8,05%)

Au fost obținute 608 puncte, adică 78,96% din maxim posibil. .

Fig.5Răspunsuri la întrebarea nr1

2.La întrebarea nr 2 referitoare la importanța publicității pentru modul în care este vândut un produs, 287 clienți au răspuns AT(74,54%) , 76 au răspuns A(19,74%) , iar 22 au răspuns D( 5,71%) .

S-au obținut 628 de puncte adică 81,55% di cele 770 maxim posibile.

Fig.6 Răspunsuri la întrebarea nr2

3.La întrebarea nr 3 cu privire la cumpărarea unui produs sub influența publicității făcute acestuia, 293 clienți au răspuns AT( 76,1%) , 68 au răspuns A( 17,66%) , 14 au răspuns I ( 3,63%) , iar 10 au răspuns D(2,59%).

Au fost obținute 644 de puncte adică 83,63% din maxim posibil .

Fig7.Răspunsuri la întrebarea nr3

4.La întrebarea nr 4 cu privire la satisfacția oferită de calitatea produselor cosmetice achiziționate pe baza pubicității care li se face, 305 persoane au răspuns AT(79,22%) , 35 au răspuns A(9,09%), iar 45 au răspuns I(11,68%).

Au fost obținute 645 de puncte din maxim , deci un procent de 83,76%.

Fig.8 Răspunsuri la întrebarea nr4

5. La întrebarea nr 5 referitoare la modul de realizare a reclamelor românești, , 249 respondenți au spus AT( 64,67%) , 102 au spus A(26,49%), iar restul de 34 au răspuns I(8,83%).

Au fost obținute 600 puncte, adică 77,92% din maxim.

Fig.9Răspunsuri la întrebarea nr5

6.La întrebarea nr 6 cu privire la mesajul transmis consumatorilor în privința celor mai bune produse cosmetice, 268 de clienții au răspuns AT( 69,61%), 112 au răspuns A(29,09%) , iar restul de 5 au răspunsI(1,29%).

S-au obținut 648 puncte, adică 84,15% din cele posibile.

Fig.10Răspunsuri la întrebarea nr6

7.La întrebarea nr 7 cu privire la la urmărirea publicității difuzate de posturile de televiziune, , 291 de clienți au răspuns AT( 75,58%) , 49 au răspuns A( 12,72%) , iar 45 au răspuns D( 11,68%) .

Au fost obținute 586 de puncte, adică 76,1% din maxim.

Fig.11Răspunsuri la întrebarea nr7

8.La întrebarea nr 8 referitoare la informarea corectă a telespectatorilor prin intermadiul reclamelor difuzate la televiziune, 284 respondenți au spus AT( 73,76%) , 28 au spus A(7,27%) , 17 au spus I(4,41%), iar restul de 56 au spus D(14,54%).

S-au obținut 540 puncte, adică 70,12% din maxim.

Fig.12Răspunsuri la întrebarea nr8.

9.La întrebarea nr 9 referitoare la utilitatea unor spoturi ce informează publicul cu privire la campaniile sociale ale unor companii ce produc cosmetice, 302 consumatori au răspuns AT(78,44%), 27 au răspuns A, iar 56 au răspuns I.

S-au obținut 631 de puncte, adică 81,94% din maximul posibil.

Fig.13Răspunsuri la întrebarea nr9

10.La întrebarea nr 10 referitoare la promovarea cu prioritate a mai multe produse cosmetice românești, 312 respondenți au spus AT(81,03%) , 38 au spus A(9,87%), iar 35 au spus I(9,0%).

Au fost obținute 662 puncte, adică 85,97% din cele posibile.

Fig.14Răspunsuri la întrebarea nr10

11.La întrebarea nr 11 referitoare la ideea de spoturi publicitare în serial, , 282 respondenți au spus AT( 73,24%) , 61 au spus A( 15,84%) , 22 au spus I( 5,81%) , iar restul de 20 au spus D(5,19%).

Au fost obținute 605 puncte, adică 78,57% din maxim posibil.

Fig.15Răspunsuri la întrebarea nr11

12.La întrebarea nr 12 referitoare la spoturile realizate cu ocazia sărbătorilor, 266 de clienți au răspuns AT( 69,09%) , 68 au răspuns A( 17,66%) , iar restul de 51 au răspuns D( 13,24%).

S-au obținut 549 puncte, adică 71,29% maximul celor posibile.

Fig. 16 Răspunsuri la întrebarea nr 12

13.La întrebarea nr 13 referitoare la garanția calității unui produs conferit de prezentarea acestuia de către o vedetă, 302 respondenți au spus AT (78,44%) , 26 au spus A( 6,75%) , 17 au răspuns I(4,41%) , iar restul de 40 au spus D( 10,38%) .

Au fost obținute 590 puncte, adică 76,62% din maxim.

Fig.17Răspunsuri la întrebarea nr13

14. La întrebarea nr 14 cu privire la respectarea principiului producătorilor de cosmetice de a nu denigra concurenții, 271 consumatori au răspuns AT( 70,38%) , 80 au răspuns A( 20,8%) , iar restul de 34 au răspuns D ( 8,83%).

S-au obținut 588 de puncte deci 76,36% din maxim.

Fig.18Răspunsuri la întrebarea nr16

15.La întrebarea nr 15 cu privire la respectarea demnității umane, 367 consumatori au răspuns AT(95,32%) , iar 18 au răspuns D( 4,67%)

Au fost obținute 716 puncte, adică 92,98% din maximul posibil.

.

Fig.19Răspunsuri la întrebarea nr15

16.La întrebarea nr 16 referitoare la promovarea produselor prin fluturași, 278 de persoane au răspuns AT(72,2%) , 40 au răspuns A(10,38%) , 35 au răspuns I(9,09%) ,iar 32 au răspuns D(8,31%)

S-au obținut 564 puncte, adică 73,24 % din totalul maxim

Fig.20Răspunsuri la întrebarea nr16

17.La întrebarea nr 17 referitoare la impactul pe care promovarea prin fluturași îl are asupra consumatorilor, , 295 de persoane au răspuns AT(76,62%) , 54 au răspuns A( 14,02%) , iar restul de 36 au răspuns D(9,35%).

S-au obținut 608 puncte, reprezentând 78,6% din punctajul maxim.

Fig.21Răspunsuri la întrebarea nr17

18.La întrebarea nr 18 cu privire la eficiența publicității la cosmetice făcute prin ziare și reviste, 271 consumatori au răspuns AT( 70,38%) , 70 au răspuns A( 18,18%) , iar restul de 44 au răspuns D ( 11,42%).

S-au obținut 568 de puncte deci 73,76% din maxim

Fig.22Răspunsuri la întrebarea nr18

19.La întrebarea nr 19 referitoare la spațiul acordat publicității la produse cosmetice prin ziare și reviste, 314 respondenți au răspuns AT(81,55%), 35 au răspuns A( 9,09%) ,19 au răspuns I (4,93%) , iar 17 au răspuns D(4,41%) .

Fig.23Răspunsuri la întrebarea nr19

20.La întrebarea nr 20 cu privire la urmărirea modului în care se face publicitate on-line, 352 consumatori au răspuns AT( 91,42%) , iar 33 au răspuns D(8,57%)

Au fost obținute 671 de puncte, adică 87,14% din maxim.

Fig.24Răspunsuri la întrebarea nr20

21.La întrebarea nr 21 referitoare la influența publicității on-line asupra publicului din România, 315 respondenți au răspuns AT ( 81,81%) , 37 au răspuns A( 9,61%) , iar 33 au răspuns I(8,57%).

S-au obținut 667 puncte, adică 86,62% din maxim.

Fig.25Răspunsuri la întrebarea nr21

22.La întrebarea nr 22 referitoare la achiziția de produse cosmetice recomandate de site-urile de socializare, 335 consumatori au răspuns AT(87,01%) , iar 50 au răspuns D(12,98%).

Au fost obținute 620 puncte, adică 80,51% din total.

Fig.26Răspunsuri la întrebarea nr22

23.La întrebarea nr 23 cu privire la ideea de publicitate neconvențională pentru produsele cosmetice, 311 respondenți au răspuns AT(80,77%), 25 A(6,49%) , iar restul de 49 au răspuns I(12,72%).

S-au obținut 647puncte , adică 84,02% din maxim posibil.

Fig.27Răspunsuri la întrebarea nr23

24.La întrebarea nr 24 privitoare la eficiența publicității neconvenționale în cazul tuturor produselor cosmetice, 305 persoane au răspuns AT(79,22%) , 35 au răspuns A(9,09%), iar 45 au răspuns I(11,68%).

Au fost obținute 645 de puncte din 770 maxim posibile, deci un procent de 83,76%.

Fig28. Răspunsuri la întrebarea nr24

25.La întrebarea nr 25 cu privire la eficiența publicității prin imagini, 300respondenți au răspuns AT(77,92%), 37 au răspuns A(9,61%), iar 48 au răspuns I(12,46%).

Au fost obținute 637 puncte, adică 82,72% din maxim posibil.

Fig.29 Răspunsuri la întrebarea nr 25.

CONCLUZII

Cercetarea pe care am efectua-o cu privire la publicitatea din România a evidențiat faptul că românii doresc să fie informați cu privire la produsele pe care doresc să le achiziționeze, lucru care este posibil și datorită publicității, fenomen care a cunoscut o dezvoltare explozivă după căderea comunismului.

Primii pași au fost destul de timizi, deoarece în acea vreme românii nu aveau destulă experiență în domeniu, și nu foloseau toate mijloacele publicitare existente în acea perioadă.

Se realizau reclame la produse românești cum ar fi pasta de dinți Norvea, la produse consumate de români în perioada comunistă cum ar fi produsele fabricii Farmec , dar apăreau și reclame la produse turcești ( săpunuri Duru sau Fax) sau chiar englezești pasta de dinți Aquafresh sau deodorantul Body Mist.

Treptat, odată cu experiența în acest domeniu românii au realizat reclame de un nivel calitativ mai înalt, care întruneau tot mai multe calități ale unei reclame moderne

Marea putere a publicității constă în faptul că ea poate schimba comportamentul consumatorilor în privința produselor consumate.

De aceea, oamenii o consideră foarte utilă, pentru că le semnalează unele produse noi, pe care ei poate nu le-ar observa în magazine.

Astăzi consumatorii sunt în mare parte influențațide publicitatea care se face unor produse,ca urmare cei mai mulți încearcă măcar o dată produsul căruia i se face publicitate, dacă este vorba despre un produs obișnuit.

Produsele din clasa premium au un segment de consumatori mai restrâns și de aceea se poate spune că avem o competiție mult mai acerbă între produse, pentru ca să se impună pe piață și să cucerească preferințele consumatorilor.

Consumatorii recunosc că sunt influențați de reclamă atunci când achiziționează un produs și în mare majoritate sunt mulțumiți de calitatea produsului cumpărat.

Spoturile publicitare românești sunt considerate interesante de cei mai mulți respondenți la întrebările chestionarului.

Mesajele pe care cei care produc reclamele încearcă să le transmită publicului sunt percepute de majoritatea oamenilor care vizionează reclamele.

Cei mai mulți consumatori recunosc că urmăresc publicitatea difuzată la posturile de televiziune, mai ales că aceasta însoțește orice gen de emisiune vizionată de telespectatori, această publicitate fiind o sursă bună de venituri pentru posturile de televiziune.

De obicei calitatea produselor prezentată în reclame este conform cu calitatea produsului cumpărat, existând și excepții de exemplu mie personal mi se pare că în reclamă este mult exagerată calitatea șamponului Head & Sholders care este bun însă nu extraordinar cum am fi tentați să credem văzând reclama.

În general, spoturile românești privitoare la produsele cosmetice respectă principiul de a nu denigra principalii competitori.

Cei mai mulți respondenți consideră că este util să se prezinte campaniile sociale susținute de diverse companii, pentru a realiza și publicul larg implicarea acestora în viața comunităților.

Respondenții consideră că ar trebui promovate mai mult produsele românești pentru că unele dintre acestea nu sunt foarte cunoscute de publicul larg.

Cei mai mulți oameni sunt încântați de ideea realizării unor spoturi speciale pentru sărbtori sau pentru evenimentele sportive, deoarece așa li se pare că simt mai intens atmosfera de sărbătoare, produsele cosmetice fiind asociate cel mai adesea cu Ziua Îndrăgostiților sau cu Ziua Femeii .

Atunci când o vedetă își asociază imaginea cu un produs cosmetic , de obicei acel produs este de bună calitate, mulțumind cumpărătorii care îl încearcă.

Majoritatea românilor nu sunt împotriva promovării produselor prin fluturași introduși în cutia de scrisori, dar consideră că acest mod de publicitate nu este atât de eficient pe cât este publicitatea de la televizor sau cea care se face on-line.

Ziarele și revistele sunt văzute de mulți consumatori (mai ales de cei mai în vârstă) ca fiind eficiente pentru a face reclamă unor produse, mulți respondenți crezând că reclamele at trebui să beneficieze de un spațiu mai mare.

Mulți respondenți ai chestionarului recunosc că urmăresc publicitatea făcută on-line și că îi influențează în unele decizii de cumpărare.

Majoritatea celor chestionați au conturi pe rețelele de socializare unde inevitabil prietenii virtuali le recomandă diverse produse pe care sunt tentați să le încerce.

Mulți respondenți agrează ideea de publicitate neconvențională la produsele cosmetice fiind încântați de panourile publicitare amplasate în diverse spații.

Ca urmare, concluzia generală este că românii sunt mulțumiți că sunt informați cu privire la unele produse, care dacă nu ar fi scoase în evidență de publicitate nu ar fi imediat remarcate.

BIBLIOGRAFIE

Albulescu Ion , Educația și mass-media/ comunicare și învățare în societatea informațională, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003

Bertrand Claude – Jean (coord) –– O introducere în presa scrisă și vorbită, Ed. Polirom, 2001

Cătoiu I (coord.), Cercetări de marketing, Ed. Uranus, București, 2003

Chandler.A , Stratégie, structure, décision, identité în STRATEGOR, Paris, Dunod, 1993

Chelcea S, Metodologia cercetării sociologice, Ed Economică, București, 2001

Coman, Cristina, Relațiile publice și mass-media, Ed.Polirom, 2004

Denzin, Norman K. și Linkoln, Yvonna S. (eds.).Handbook of Qualitatve Research. Thousand Oaks: SAGE Publications, Inc.,1994

Kotler Philip , “Managementul Marketingului”, Ed. Teora, Bucuresti, 1997

Nicolescu, O. (coord.) Strategii manageriale de firmă, București, Editura Economică, 1996

Nicolescu O, Verboncu I , Profitul și decizia managerială, București, Editura Tribuna Economică, 1998

Nistor Costel, ”Comunicare și negociere în afaceri”,Editura Europlus, Galați,2010

Paina N, Pop M.D, Politici de marketing, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1998

Pânіșοаră І.-Ο. , Сοmunісаrеа еfісіеntă, еԁіțіа а ІІІ-а rеᴠіᴢuіtă, Еԁ. Pοlіrοm, Іаșі, 2008

Pasuraman A” Marketing Research” , Addison Wesley, USA, 1991,pag5

Porter, M., L’avantage concurrentiel, Paris, InterEditions, 1986

Prutіаnu Ștеfаn, Mаnuаl ԁе сοmunісаrе șі nеgοсіеrе în аfасеrі. Сοmunісаrеа, Еԁ. Pοlіrοm, Buсurеștі, 2000

Sima Violeta, Cercetări de marketing – Abordări, metode, aplicații, Ed. Karta Graphic, Ploiești, 2011

Sima Violeta, Cercetări de marketing – Abordări, metode, aplicații, Ed. Karta Graphic, Ploiești, 2011

Tămaș S–– Dicționar politic, Ed. Academiei Române, 1993

Tăroată A, Marketing Management , Ed.Politehnica Timișoara ,2010

Tran V, Stănciugelu I– Teoria comunicării, ediția a II-a, revăzută, București, Editura Comunicare.ro, 2003

Twedt, D. Warren – How to Plan New Products, Improve Old Ones, and Create Better Advertising, Journal of Marketing, iulie 1989

Woods, Adam ,“The bluffer's guide to affiliate marketing”, Marketing,2008

T. Zorlențan, E. Burduș, G. Căprărescu, Managementul organizației, București, Editura Economică, 1998,

Paul Garrisonhttp://www.revistabiz.ro/chiar-esti-orientat-spre-client-272.html)

www regielive.ro, Curs Tehnici promoționale, Alexandru Nedelea

http://documents.tips/documents/strategii-publicitare.html

http://www.ucdctm.ro/en/wp-content/uploads/2012/01/note-de-curs-metode-si-tehnici-promotionale.pdf

ile.ucdc.ro/cursuri/C_3_315_Management%20strategic_Petrovici_Virgil.,

http://www.slideshare.net/StroeSergiu/licenta-tipuri-de-comunicare-in-afacerile-internationale

https://www.slideshare.net/silviu_cojocaru/risc-si-incertitudine-pe-piata-cosmeticelor-romanest

http://www.ele.ro/make-up/machiaj-profesional/marketingul-produselor-cosmetice-intre-fictiune-si-realitate-24282

https://www.rac.ro/uploads/docs/codes/8/PRINCIPII%20PRIVIND%20PUBLICITATEA%20SI%20COMUNICARILE%20DE%20MARKETING%20RESPONSABILE%20PNT

Anexa

Chestionar cu privire la piața românească de publicitate a produselor cosmetice

1.Considerați că publicitatea este utilă pentru a informa consumatorii?

2.Credeți că publicitatea este importantă pentru modul în care se vinde un produs?

3.Ați cumpărat vreodată produse cosmetice influențat/ă de publicitatea care li se face?

4.Ați fost satisfăcut/ă de calitatea produselor cosmetice achiziționate pe baza publicității care li se face?

5.Credeți că spoturile publicitare realizate în România sunt interesante?

6.Reușesc spoturile publicitare românești să transmită mesaje consumatorilor cu privire la cele mai bune produse cosmetice ?

7.Urmăriți reclamele privitoare la produsele cosmetice care sunt difuzate de posturile de televiziune?

8.Considerați că spoturile publicitare informează în mod corect referitor la calitatea produselor cosmetice ?

9.Considerați utile spoturile care informează publicul cu privire la unele proiecte sociale ale unor companii ce produc cosmetice ?

10.Credeți că ar trebui promovate mai multe cosmetice românești ?

11.Vi se pare interesantă ideea de spoturi publicitare serial, luând ca exemplu ca unele spoturi difuzate de Vodafone sau Hochland?

12.Vă plac spoturile care promovează produse cosmetice care sunt realizate cu ocazia sărbătorilor sau a unor evenimente sportive?

13.Credeți că prezența unei vedete oferă o garanție privind calitatea produsului promovat?

14.Credeți că reclamele la produse cosmetice prezentate în România respectă principiul de a nu denigra concurenții?

15. Este respectat principiul de a nu aduce atingere demnității ființei umane?

16.Sunteți de acord cu ideea promovării produselor cosmetice prin fluturași puși în cutia de scrisori?

17.Credeți că promovarea unor produse prin fluturași are impact asupra consumatorilor?

18.Considerați că publicitatea făcută în ziare și reviste privitoare la produsele cosmetice este eficientă?

19.Credeți că ar trebui acordat mai mult spațiu publicității în ziare și reviste?

20.Urmăriți modul în care se face publicitatea on-line a produselor cosmetice ?

21.Credeți că publicitatea făcută on-line (inclusiv rețele de socializare) are multă influență asupra publicului din România?

22.Ați achiziționat produse cosmetice recomandate de site-uri sau rețele de socializare pe care se face publicitate on-line?

23.Agreați ideea de publicitate neconvențională pentru unele produse?

24.Credeți că publicitatea neconvențională este potrivită în cazul promovării tuturor produselor cosmetice ?

25.Considerați eficientă publicitatea care utilizează imagini, întâlnită pe stradă, în parcuri sau mijloace de transport în comun?