Strategii Manageriale de Combatere a Saraciei Aplicatie la Adapostul Social Pentru Persoane Adulte

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………….. 2

Cap.1 Abordari conceptuale…………………………………………… 3

1.1 Saracie absoluta si saracie relative………………………………..3

1.2 Saracie temporara si saracie permanenta………………..…………4

Cap.2 Prezentare a Adapostului Social pentru Persoane Adulte……….5

2.1 Prezentare

2.1.1 Serviciile sociale asigurate in cadrul adapostului………….….5

2.1.2 Organizarea si functionarea adapostului……………………………..5

2.2 Analiza critica a situatiei adapostului………………………………………6

Cap.3

3.1 Informarea comunitatii si diseminarea rezultatelor…………………….8

3.2 Principii, directii si metode utilizate in programele de combatere a saraciei…………………………………………………………………………………………9

Studiu de caz………………………………………………………………………………..10

Concluzii si recomandari……………………………………………………………….12

Bibliografie………………………………………………………………………………….15

Anexe………………………………………………………………………………………….16

=== management ===

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………….. 2

Cap.1 Abordari conceptuale…………………………………………… 3

1.1 Saracie absoluta si saracie relative………………………………..3

1.2 Saracie temporara si saracie permanenta………………..…………4

Cap.2 Prezentare a Adapostului Social pentru Persoane Adulte……….5

2.1 Prezentare

2.1.1 Serviciile sociale asigurate in cadrul adapostului………….….5

2.1.2 Organizarea si functionarea adapostului……………………………..5

2.2 Analiza critica a situatiei adapostului………………………………………6

Cap.3

3.1 Informarea comunitatii si diseminarea rezultatelor…………………….8

3.2 Principii, directii si metode utilizate in programele de combatere a saraciei…………………………………………………………………………………………9

Studiu de caz………………………………………………………………………………..10

Concluzii si recomandari……………………………………………………………….12

Bibliografie………………………………………………………………………………….15

Anexe………………………………………………………………………………………….16

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

SPECIALIZAREA: MANAGEMENT

Strategii manageriale de combatere a saraciei.

Aplicatie la Adapostul Social pentru Persoane Adulte din Sectorul 2.

Asist.univ.dr. Dumitru Alexandru

Serban Petra

Anul III, FR

Bucuresti,2009

INTRODUCERE

În fiecare societate există oameni bogați si oameni sãraci. Lucrarea de față se oprește asupra celor din urmă, întrucat aceștia reprezintă o categorie socială care a atins în ultimii zece ani o pondere ingrijorătoare în România.

În condițiile acceptării realității vieții, ca fiind formată dintr-un ansamblu de pericole potențiale, percepute sau nu de către noi, bogăția sau sărăcia națiunilor și, implicit, a popoarelor, sunt rezultatul concret al responsabilității pentru producerea lor din partea noastră. Prin urmare, suntem la fel de responsabili, atât pentru producerea bogației de care avem nevoie, cât și pentru producerea sărăciei de care nu avem nevoie.

Creșterea sărăciei este comună țărilor in tranziție, fiind, de regulă, considerată un rezultat însoțitor al proceselor de reformă. În pofida bunelor intenții, majoritatea reformelor economice se soldează cu victime. În mod obișnuit, reformele urmăresc schimbarea situației existente cu o alta mai bună, judecată prin prisma anumitor “criterii de compensare a nivelul de trai”.

Se remarcă intensificarea acțiunilor întreprinse de instituțiile internaționale orientate spre combaterea sărăciei din țările slab dezvoltate și în curs de dezvoltare, ca de altfel și din țările aflate în tranziție. Banca Mondială și-a consacrat raportul pe anul 1990 evaluării sărăciei la nivel mondial și articulării unei strategii de combatere a sărăciei în țările în curs de dezvoltare, elaborând și o strategie proprie de asistență în vederea combaterii sărăciei.

Într-o lucrare intitulată “Sărăcia, avuția omenirii”, Albert Tovoedjre, demonstrează, de fapt, că ceea ce îi face pe unii bogați și pe alții săraci este atitudinea, responsabilitatea față de incertitudinile vieții.

Pentru a dezvolta o strategie anti-saracie trebuie asigurata o dezvoltare substantiala a conditiilor de baza. O problema esentiala este accea de a ne concentra asupra productiei si a resurselor ce ar trebui sa acopere problemele demografice, sporirea sanatatii si a educatiei, drepturile femeilor, rolul tinerilor si a comunitatilor locale in asociere cu autoritatile existente.

CAPITOLUL 1. ABORDĂRI CONCEPTUALE

Sărăcia este, probabil, cea mai degradantă coordonată a lumii contemporane. Ea preocupă astăzi pe toată lumea: pe guvernanți și politicieni, pe analiștii vieții economice și sociale, dar și pe omul obișnuit, care suportă efectele acestui fenomen generalizat, devenind un mod de viață chiar și în țările dezvoltate.

Sărăcia este o boală a societății. Ea produce suferință celor aflați sub incidența ei, deranjează, prin manifestările ei, întreaga societate, afectează capacitatea de dezvoltare a corpului social și funcționarea economiei.

Chiar dacă pare aproape un truism, definirea sărăciei nu este deloc simplă si univocă atunci când se pune problema transpunerii ei in termeni operaționali, adică atunci când este necesară identificarea concretă a celor săraci.

În lucrările EUROSTAT, în general, în documentele Uniunii Europene, definirea stării de sărăcie are în vedere, cel puțin teoretic, atât resursele materiale, cât și pe cele culturale și sociale, așa cum se precizează într-o decizie a Consiliului Comunității Europene din 1984: “Vor fi considerate sărace persoanele, familiile sau grupurile de persoane ale căror resurse (materiale, culturale și sociale) sunt atât de limitate încât le exclud de la modul de viață minim acceptabil în țară în care trăiesc.”

Sărăcia este definită, în general, din perspectiva bunăstării, fiind considerată o stare de lipsă a acesteia, o privare de atributele bunăstării.

1.1. SĂRĂCIE ABSOLUTĂ ȘI SĂRĂCIE RELATIVĂ

Conceptul de sărăcie poate fi abordat din două puncte de vedere care evidențiază fiecare în parte un alt criteriu.

Sărăcia absolută definește statutul familiilor sau individului care nu dispun de acele condiții minime de viață, subordonate menținerii randamentului fizic (hrană,condițiile de locuit, articole de îmbrăcăminte-încălțăminte, articole igienico-sanitare).

Sărăcia relativă este mai des întâlnită în analizele sociale ale stării de sărăcie; conceptul de sărăcie relativă este abordat in două sensuri:

a) în sens obiectiv – prin luarea in considerație a condițiilor propriu-zise ale privațiunii;

b) în sens subiectiv – urmărind manifestarea sentimentelor de privațiune;

1.2. SĂRĂCIE TEMPORALĂ ȘI SĂRĂCIE PERMANENTĂ

Din punct de vedere conceptual, există două situații care determină coborârea nivelului de trai al unei persoane sub pragul de sărăcie: pierderea unei surse de venit sau nivelul scăzut al resurselor. Pierderea unei surse de venit poate determina temporar sărăcirea gospodăriei. În literatura pe tema sărăciei, astfel de gospodării sunt denumite “temporar sărace”.

Alte categorii de gospodării nu vor putea ieși din sărăcie nici dacă se va produce o redresare economică, întrucât bunurile pe care le posedă nu le permit realizarea unui venit suficient pentru a-i ridica peste pragul de sărăcie. Aceste gospodarii sunt “permanent sărace”.

Saracia este un fenomen care nu poate fi extirpat peste noapte. Pentru ameliorarea crizei saraciei este nevoie de o decizie de management luata de autoritatile statului. Decizia reprezinta punctul central al activitatii de management.

CAPITOLUL 2. Prezentare a Adapostului Social de Urgenta pt Persoanele Adulte fara Adapost din sectorul 2, Bucuresti

2.1. Prezentare

Adăpostul social de urgență pentru persoanele adulte fără adăpost este amplasat pe un teren aflat în administrarea Primăriei Sectorului 2, respectiv în cartierul Pantelimon, strada Ion Vlad.

2.1.1) Serviciile sociale asigurate în cadrul adăpostului sunt:

Primire și găzduire temporară;

Asistență medicală și îngrijire;

Suport emoțional și după caz consiliere psihologică;

Informare și orientare;

Mediere socială.

2.1.2) Organizarea și funcționarea Adăpostului

Cazarea se face pe baza anchetei sociale, care întocmită de asistentul social al Centrului sau de asistentul social de la Serviciul Intervenție și Urgențe Sociale.

Cazurile sociale ivite pe raza sectorului 2 sunt semnalate de către instituții (Poliția Comunitară Sector 2), cetățeni ai sectorului prin apelarea numărului de urgență al Ambulanței Sociale 9862 sau prin cerere scrisă. Nu pot fi admise persoanele care se prezintă singure la adăpost.

Pe baza sesizărilor se va întocmi ancheta socială prin care se propune fie cazarea în centru, fie îndrumarea spre alte instituții furnizoare de servicii sociale sau soco-medicale, a cazurilor sesizate.

Cazarea se va face în intervalul orar 1800 – 2200, iar găzduirea se face în intervalul 2200 – 0800, pentru o perioada maximă de găzduire de 3 luni. Admiterea în centru se face prin dispoziția Directorului General al D.G.A.S.P.C. Sector 2, cu excepția cazurilor de urgență în care, pentru maxim 72 ore, admiterea în centru se face prin decizia scrisă (acord de admitere) a șefului de centru, comunicată conducerii instituției, în vederea emiterii dispoziției Directorului General al D.G.A.S.P.C. Sector 2 privind găzduirea. În mod excepțional, perioada de găzduire poate fi prelungită cu încă 3 luni, prin dispoziția Directorului General al D.G.A.S.P.C. Sector 2.

Accesul în centru se face numai după efectuarea consultului medical realizat de personalul medical al centrului.

Nu vor fi găzduiți bolnavii psihici și purtătorii de boli infecto-contagioase sau dermato-venerice.(TBC, Hepatită, Sifilis).

2.2.Analiza critica a situatiei din adapostul social.

Trebuie spus faptul ca adapostul social analizat in aceasta lucrare nu este diferit de restul adaposturilor de acest gen din Romania, practic toate se confrunta cu aceeasi problema si anume lipsa acuta a banilor colaborata cu lipsa de interes din partea autoritailor. Contextul economic si factorii politici influenteaza strategia de protectie sociala a persoanelor fara adapost. Analiza SWOT subliniaza existenta punctelor forte si slabe, a oportunitatilor si a amenintarilor.

Puncte forte

Exista experinta in atragerea de fonduri nerambursabile prin programe de finantare a adapostului; (au fost atrase fonduri pentru achizitionarea de noi containere in vederea amenajarii spatiilor de locuit);

Dezvoltarea de servicii socio-medicale in adapost;

Intarirea interesului autoritatilor pentru dezvoltarea unui sistem de protectie sociala;

Puncte slabe

Neaplicarea legislatiei existente in acest domeniu;

Stereotipuri si mentalitate gresita fata de persoanele din adapost;

Bazele de date , cu persoanele fara adapost din sect.2, sunt incomplete;

Dezvoltarea deficitara a infrastucturii adapostului (nr. mic de containere de locuit in raport cu numarul de persoane fara adapost);

Resursele umane specializate din adapost sunt insuficiente ca numar.

Oportunitati

Exista oportunitati de finantare pentru proiectele din domeniu;

Exista asociatii/organizatii din strainatate din domeniul social care se intereseaza sa conlucreze cu organizatii din Bucuresti;

Exista oportunitati de formare pentru resursele umane care actioneaza in domeniu;

Aparitia de oportunitati de parteneriate pentru domeniul social.

Amenintari

Legislatia neclara si ambigua la nivel central;

Voluntariatul pentru ajutare acestor adaposturi este slab dezvoltat;

Acces scazut la piata muncii al persoanelor care traiesc in adaposturi sociale;

Neimplicarea autoritatilor. Adaposturile sociale nu pot rezolva problemele persoanelor fara locuinte , pot doar sa le ofere un loc de locuit. Aceste persoane trebuie sa se integreze in societate iar primul pas care trebuie facut este gasire unui loc de munca.

CAPITOLUL 3

3.1. Informarea comunității și diseminarea rezultatelor adapostului.

Succesul adapostului și impactul asupra grupului țintă depinde de sensibilizarea opiniei publice. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 are un rol deosebit de important în implicarea în procesul de conștientizare, de către toți membrii comunității locale, a problemelor persoanelor fără adăpost și a statutului acestora de membri cu drepturi depline ai comunității.

Avem în vedere sensibilizarea opiniei publice față de persoana fără adăpost, prin următoarele activități de mediatizare: comunicate și conferințe de presă.

Mediatizarea adapostului va avea o contribuție importantă la realizarea unor parteneriate cu O.N.G.-uri cu experiență în integrarea persoanei fără adăpost în comunitate (de exemplu: Asociația Casa Ioana, Asociația Samusocial România etc.).

Măsura în care acest serviciu vine în întâmpinarea obiectivelor și rezultatelor adapostuluii și nevoilor grupului țintă:

Aparitia adăpostului este alternativa optimă atât pentru asigurarea unui minim necesar traiului persoanelor fără adăpost, prin oferirea unui loc de găzduire pe timpul nopții, cât și identificarea oportunităților pentru integrarea acestora în societate.

Acestea sunt motivele pentru care considerăm că alternativa pe care o dezvoltăm prin acest aadapost va contribui la integrarea persoanelor fără adăpost în cadrul comunității. Prin acest proiect, ne propunem să depășim starea de dificultate, caracterizată de o integrare deficitară în societate a acestora.

Valențele practice ale adapostului în mediul în care se execută acesta:

Din punct de vedere practic, adăpostul prezintă următoarele caracteristici:

localizarea în cadrul comunității facilitează relaționarea beneficiarilor cu ceilalți membri ai societății, având efecte pozitive asupra inserției lor sociale;

găzduirea beneficiarilor se va face zilnic între orele 1800 și 800;

asistența medico-socială va fi asigurată pe tot parcursul zilei, între orele 800și2200.

3.2. PRINCIPII, DIRECȚII ȘI METODE UTILIZATE ÎN PROGRAMELE DE COMBATERE A SĂRĂCIEI LA NIVEL COMUNITAR

Sărăcia are multe cauze/surse. Ea poate prezenta o mare varietate de configurații. Din acest motiv, nu este posibilă desemnarea unui program antisărăcie “tipic” pentru o comunitate săracă “tipică”. Câteva principii generale, direcții, tipuri de abordări practice pot fi formulate aici. Acestea se pot constitui într-un ghid metodologic pentru realizarea unor proiecte de dezvoltare comunitară.

1. Utilizarea potențialului autorităților locale;

2. Creșterea încrederii oamenilor în autoritățile locale;

3. Creșterea sensibilității autorităților locale față de problemele comunității;

4. Încurajare și suport pentru autoorganizarea diferitelor segmente ale comunității și a comunității ca întreg, în vederea soluționării propriilor probleme;

5. Diferențierea și promovarea agenților pentru dezvoltare individuală și comunitară: agenți care dezvoltă oportunități contra agenți care dezvoltă capacități;

6. O atenție specială trebuie acordată protecției/securității populației sărace/marginalizate;

7. Copiii și tinerii, ca grupuri țintă prioritare în politica de combatere a sărăciei;

8. Sprijinul acordat comunităților de romi sărace/marginalizate.

Sărăcia este forma cea mai teribilă a violenței.

Mohatma Gandhi

Studiu de caz

Adăpostul este destinat persoanelor cu domiciliul ori reședința, sau cu ultimul domiciliu cunoscut pe raza administrativ teritorială a sectorului 2.

Strategia guvernului de asigurare a asistenței sociale comunitare, orientată asupra categoriilor de persoane defavorizate și marginalizate aflate în stradă, din păcate, până în prezent, nu a fost realizată sub o formă organizată, ajutorul fiind insuficient sau uneori inexistent.

Lipsa unui program de asistență socială pentru persoanele rămase fără adăpost, absența unei rețele de asistență socială comunitară orientată asupra persoanelor defavorizate, marginalizate, cărora societatea nu le poate asigura, într-un termen foarte scurt, soluția refacerii vieții, a determinat ca numeroase persoane să locuiască în canale, în adăposturi utilitare, în subsolurile tehnice ale unor imobile, în condiții inumane, greu de suportat, care face ca anual, în perioada lunilor de iarnă, să decedeze aproximativ 200 de persoane în Municipiul București.

Beneficiarii sunt admiși în centru în ordinea prezentării la adăpost și în funcție de locurile disponibile. Primirea în centru se va face numai dacă aceștia sunt însoțiți de personalul de specialitate din cadrul serviciilor de specialitate ale D.G.A.S.P.C. Sector 2. Nu vor fi primite în centru, persoanele care se prezintă direct, fără o evaluare inițială realizată de serviciile de specialitate ale instituției.

De serviciile prestate vor beneficia următoarele categorii sociale:

persoanele în vârstă de peste 18 ani împliniți aflați în stradă, al căror ultim domiciliu a fost pe raza sectorului 2;

persoanele din sectorul 2 care nu au adăpost temporar din cauza conflictelor familiale;

familii și persoane singure al căror ultim domiciliu a fost pe raza sectorului 2, care au fost evacuate din locuință;

tineri cu domiciliul sau reședința pe raza sectorului 2, proveniți din instituțiile de ocrotire;

persoane vârstnice din sectorul 2, lipsite de adăpost și de sprijin din partea familiei.

Potențialii beneficiari trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să fie lipsite de venituri sau să realizeze venituri reduse, insuficiente pentru a se întreține și pentru a-și asigura necesarul de trai zilnic;

să nu aibă adăpost;

să se afle în situație de risc social;

să nu fie sub influența băuturilor alcoolice și a drogurilor.

Obiectivele adapostului

Obiective generale:

1. Existenta unui serviciu social de urgență destinat persoanelor adulte fără adăpost în sectorul 2.

2. Accesul persoanelor fără adăpost la serviciile oferite de adapost și facilitarea accesului către servicii de sănătate.

3. Crearea unui parteneriat durabil între administrația publică locală și societatea civilă, factor determinant în suportul moral al persoanei aflată în situație de risc social.

4. Realizarea resocializării și reducerea vulnerabilității persoanelor fără adăpost marginalizate a căror speranță de viață este anulată de singurătate, de degradare și reducere a capacităților vitale, rezistența fizică a acestora tinzând către zero.

5. Sensibilizarea opiniei publice cu privire la persoanele aflate în adapostul din sectorul 2 si nu numai.

Obiective specifice:

1.Îmbunătățirea condițiilor de viață a 50 persoane fără adăpost, care vor beneficia de serviciile oferite în cadrul Adăpostului social;

2.Achiziționarea unui nr. de 5 containere necesare maririi adăpostului;

3.Amenajarea și dotarea cu echipamente și mobilier nou;

4.Creșterea calității vieții a 50 persoane aflate în situație de risc social, odata cu derularea activităților în cadrul adăpostului;

5.Sprijinirea celor 50 persoane fără adăpost în vederea integrării sociale.

Scopul acestui proiect îl constituie protejarea categoriei sociale cea mai defavorizată din punct de vedere socio-economic din cauza lipsei unui adăpost.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

După 1989, standardul de viață a cunoscut în România o dinamică explozivă și contradictorie.

Noi oportunități de câștig, atât legal, cât și la marginea legii sau dincolo de aceasta, au apărut. Acest fapt a creat un segment, relativ redus, foarte bogat sau în curs de îmbogățire rapidă.

Noile oportunități de a câștiga din muncă și afaceri există în principiu pentru fiecare, dar distribuția șanselor de a le valorifica, pe diferite segemente ale colectivității, este foarte inegală. Noile oportunități oferă combinații foarte diferite: de la muncă foarte multă/câștig mic la muncă puțină/câștig mare; de la oportunități legale și percepute ca morale de către colectivitate, la oportunități legale, dar percepute a fi discutabile moral; de la oportunități la marginea legii, la oportunități de tip criminal. Oportunități de câștig suplimentar de toate aceste tipuri au existat și înainte de 1990, dar este greu de știut cu cât au crescut ele.

Asistăm totodată și la o explozie a sărăciei într-o zonă largă a colectivității. Această explozie a fost alimentată de mai multe surse:

1. Scăderea dramatică a salariului real. Salariul reprezintă într-o economie modernă sursa cea mai importantă de venit a populației. Chiar dacă dimensiunea salariului sau chiar pierderea acestuia a fost compensată parțial de alte surse de venit, secundare, permanente sau ocazionale, acestea sunt extrem de fluctuante.

Apare ceea ce am numi “efectul maghiar”. Liberalizarea economiei maghiare în anii ’60 a creat o situație care s-a dovedit contraproductivă: veniturile formale (salariile din sistemul de stat, de exemplu) erau scăzute, însa ele puteau fi completate substanțial prin economia privată sau subterană. Aceasta situație a dus la o scurgere substanțială de resurse materiale și de muncă din economia formală spre cea subterană, producându-se o criză cronică a primeia.

2. Diferențierea salariilor. Salariile însele au cunoscut o diferențiere largă, reprezentând o sursă importantă a diferențierii sociale. Unele au scăzut mai accentuat, altele reușind să-și mențină sau chiar să-și sporească valoarea lor reală.

3. Scăderea protecției sociale atât prin transferurile indirecte (subvenții, bunuri și servicii gratuite) cât și prin transferurile directe. Toate formele de transferuri sociale au cunoscut o scădere reală mai accentuată decât salariile.

4. Sărăcirea masivă este produsă începând cu combinarea a două contingențe ale vieții, mai ales că, de regulă, o contingență tinde să le atragă și pe celelalte: șomaj și/sau salarii mici și copii. Familiile care au salariile mici prezintă cel mai ridicat risc pentru unul (sau mai mulți) dintre membrii săi să intre in șomaj; totodată aceste familii au numărul cel mai ridicat de copii.

5. Perspectivele standardului de viață al populației pentru următorii ani sunt contradictorii și ingrijorătoare. Tendințele de macrostabilizare și de redresare economică sunt incă firave.

Se va produce cu certitudine un avans al polarizării sociale: un segment important al populației va deveni și mai sărac. Sistemul de ajutor social care va fi introdus probabil în acest an va putea ajuta pe cei mai săraci (deși cu efecte perverse de pe acum predictibile). El va fi însă suportat prin impozite și de ceilalți săraci, cărora li se va retrage în continuare sprijinul social.

În opinia sociologilor, preocupările politicii sociale ar trebui concentrate pe următoarele direcții:

– trecerea de la programele universaliste la cele țintite către păturile nevoiașe;

– eliminarea paralelismelor prin raționalizarea programelor de asistență socială;

– utilizarea unor criterii unitare pentru acordarea asistenței sociale.

Trecerea de la programele universaliste la cele țintite către păturile nevoiașe. Pe măsura consolidării capacității administrative de aplicare a programelor țintite, se impune renunțarea la programele universaliste, inclusiv eliminarea elementelor de asistență socială din sistemul de impozite.

Un astfel de demers, din păcate singular în țara noastră, este utilizat de Fondul Român de Dezvoltare Socială.

Eliminarea paralelismelor prin raționalizarea programelor de asistență socială. Pentru combaterea riscului de sărăcie asociat unui raport de dependență ridicat există în prezent trei instrumente: alocația pentru copii, alocația suplimentară pentru copii și sistemul deducerilor introduse prin Ordonanța privind impozitul pe venitul global.

Utilizarea unor criterii unitare pentru acordarea asistenței sociale. Recomandăm utilizarea unor criterii unitare pentru determinarea familiilor în nevoie ce vor fi asistate de programele sociale. În politica de combatere a sărăciei, principalul program ce ar trebui utilizat este cel de ajutor social. Pentru determinarea eligibilității familiilor la prestații de asistență socială, în general, și la programul de ajutor social în particular, guvernul ar trebui să fundamenteze nivelul venitului minim garantat diferențiat în funcție de caracteristicile sociodemografice ale familiilor. Ca țintă recomandăm stabilirea unui prag de eligibilitate al programului care să acopere deficitul de venit (consum)² al celor mai sărace 10% familii din România. Pentru o mai bună aplicare a programului, fondurile destinate finanțării programului ar trebui să fie asigurate de la bugetul de stat.

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa1. Dinamica sărăciei în funcție de vârstă

Anexa2. Compoziția săracilor după statutul ocupațional

Anexa 3 Riscul saraciei in functie de nivelul de educatie in 2008