Strategii didactice utilizate pentru eficientizarea [623375]

1 UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Lector univ. dr. Georgian Bădicu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

3
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Strategii didactice utilizate pentru eficientizarea
lecției de educație fizică și sportivă în ciclul primar
de învățământ

COORDONATO R ȘTIINȚIFIC:
Lector univ. dr. Georgian Bădicu

ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

4
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 1
1. LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ ………………………….. ………………………….. ……………….. 2
1.1. Generalități ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 2
1.2. Tipologia lecției de educație fizică și sportivă ………………………….. ………………………….. ………………… 3
1.3. Structura lecției de educație fizică și sportivă ………………………….. ………………………….. ……………….. 4
1.4. Densitatea lecției și legătura ei cu efortul ………………………….. ………………………….. ………………………. 9
1.5. Managementul lecției de educație fizică și sportivă ………………………….. ………………………….. ……… 10
1.6. Algoritmii pregătirii și conducerii lecției de educație fizică ………………………….. ………………………. 11
1.7. Lecția de educație fizică și sportivă ȋn ȋnvățământul primar ………………………….. …………………….. 12
2. JOCURI DINAMICE ȘI PARCURSURI APLICATIVE ………………………….. ………………………….. …….. 16
2.1. Jocul dinamic – definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 16
2.2. Structura jocului dinamic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 17
2.3. Regulamentele de joc ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 18
2.4. Parcursuri aplicative – definiție și caracteristici ………………………….. ………………………….. …………… 20
2.5. Cerințe metodice și recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 21
2.6. Efectele utilizării parcursurilor aplicative ………………………….. ………………………….. …………………… 22
3. EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ………………………….. ……………. 23
3.1. Particularitățile motrice ale copiilor de 6(7) -10(11) ani ………………………….. ………………………….. … 23
3.2. Competențele generale și competențele specifice la nivelul învățământului primar (clasa a IV -a)
27
3.3. Evaluarea în sistemul de învățământ primar ………………………….. ………………………….. ………………. 28
4. CERCETARE PRIVIND STRATEGIILE DIDACTICE UTILIZATE PENTRU EFICIENTIZAREA
LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ ÎN CICLUL PRIMAR DE ÎNVĂȚĂMÂNT …………… 31
4.1. Obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 31
4.2. Eșantionul/lotul/subiecții cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 32
4.3. Metodologia utilizată ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 32
4.4. Analiza și interpretarea datelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 64
5. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 81
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 82
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 85
WEBOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 86

1
INTRODUCERE
Întrucât motricitatea omului este reprezentată de “totalitatea actelor și acțiunilor motrice
efectuate de om pentru întreținerea relațiilor sale cu mediul social și natural ” (Hantiu, 2013,
p.2),” educația pentru mișcare reprezintă o necesitate, dar și o condiție a existenței umane ”[1].
În zilele noastre, a tât copiii, cât și părinții acestora sau chiar unele cadre didactice, nu mai
acordă o importanță foarte mare orelor de educație fizică și sportivă . Din acest motiv, elevii nu
mai participă cu plăcere la ore sau nu participă deloc invocând diferite motive.
Copilul ar trebui încurajat să facă sport, deoarece i se dezvoltă abilitățile sociale, îi crește
încrederea în sine, devine mai vesel și mai optimist, învață să câștige, dar și să piardă, devine
mai disciplinat, învață să aibă grijă de corpul și sănătatea lui, își dezvoltă spiritul creativ, dar și
abilitățile intelectuale.
Principalul mijloc pentru învățarea deprinderilor motrice de bază și utilitar -aplicative este
jocul.
Jocurile dinamice sunt folosite cu precădere în ciclul primar, având în vedere vârsta
copiilor și preocupările lor. Acestea trebuie să fie utilizate sistematic de către învățătoare/
cadrele didactice specializate pentru că ele influențează pozitiv copilul din toate punctele de
vedere, înlătură monotonia, iar elevilor li se dezvoltă simțul c ompetitivității, aceștia dorind să
se întreacă pe sine, dar și pe ceilalți.
În cadrul lecțiilor de educație fizică și sportivă , sunt utilizate jocurile de mișca re pentru a
le forma și perfecționa elevilor deprinderile motrice (mersul, alergarea, aruncarea, prinderea,
săritura), dar și pentru a l e dezvolta calitățile motrice ( viteza, îndemânarea, rezistența, forța și
mobilitatea).
În prezenta lucrare, am urmărit identificarea unor jocuri dinamice și parcursuri aplicative
care ar putea fi utilizate în timpul procesului instructiv -educativ, creșterea atractivității lecției
și ameliorarea acesteia prin utilizarea unei “bogate” baze de materiale didactice.
Programa școlară din Ro mânia permite învățătoarelor și profesorilor de educație fizică și
sportivă să folos ească ori de câte ori au nevoie diferite jocuri. Includerea în fiecare lecție a
unui joc sau parcurs aplicativ ar da un pronunțat caracter atractiv lecției și ar crește eficiența
acesteia.

2
1. LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ
1.1. Generalități
După Badiu T.,( 1998, p.103)“lecția de educație fizică și sportivă este principala formă de
organizare, suplă, cu mobilitate structurală și grad sporit de adaptabilitate la condițiile
concrete”.
Același autor menționează că “structura lecției este reprezentată de succesiu nea unor părți,
secvențe, etape, momente, evenimente sau verigi necesare îndeplinirii temelor și obiectivelor.”
“În cadrul sistemului formelor de practicare a exercițiilor fizice (lecția de educație fizică,
gimnastica zilnică, crosuri, cupe, campionate sau olimpiade școlare naționale, activități
turistice, serbări școlare etc.), lecția de educație fizică reprezintă “nucleul”. Acest statut se
datorează următoarelor elemente (Paras chiv, 2007) cit in. Cârstea (1997) :
-se desfășoară, sub aspectele conținutului și metodologiei, pe baza unei programe oficiale
de specialitate;
-este condusă de un specialist cu studii superioare;
-se desfășoară ȋntr -un timp bine precizat, prin orarul unității (50 minute ȋn sistemul școlar
din România);
-se desfășoară cu colective de subiecți relativ omogene;
-toate celelalte forme de practicare a exercițiilor fizice, se desfășoară numai datorită
conținutului și efectelor acesteia, ȋn lecția de educație fizică se ȋnvață majoritatea deprinderilor
și priceperilor motrice, se ȋnsușesc e xerciții pentru dezvoltarea fizică, se dezvoltă calitățile
motrice, se ȋnsușesc principalele reguli de practicare a exerciților fizice etc.;
-ȋn lecție, fiind condusă de un specialist, pe baza programei, este posibilă respectarea
cerințelor didactice funda mentale, pentru orice activitate de acest tip:
1. să aibă teme și obiective precise;
2. să se folosească cele mai efic iente metode, mijloace și form ații de lucru;
3. să aibă o dozare corespunzătoare a efortului și o dinamică pe măsură;
4. să ȋmbine ȋn mod optim instruirea cu educația;
5. să valorifice optimal timpul alocat, deci o densitate corespunzătoare a lecției;
6.să formeze deprinderi individuale și de microgrup pentru autoorganizare, autoconducere
și autoapreciere;

3
7. să fie ȋnțeleasă, programată și realizată ca făcând parte dintr -un ciclu tematic, ȋn care
fiecare lecție “se sprijină” pe cea anterioară și o pregătește pe cea viitoare.”( Paraschiv F.,
2007, p.257)
“Lecția de educație fizică este considerată unitate organizatorică principal ă fundamentală a
procesului didactic sau formă de bază în practicarea exercițiului fizic.”(Lupu E., 2006, p.53)
Aceeași autoare menționează : “Conținutul lecției este dat de tipologie, presupune o dozare
corespunzătoare a indicatorilor care dau densitatea și calitatea le cției în concordanță cu
metodele și mijloacele selecționate de învățător, profesor.” (Lupu E., 2006, p.53)
1.2. Tipologia lecției de educație fizică și sportiv ă
“Lecțiile de educație fizică și sportivă se clasifică astfel:
– după componenta tematică:
– cu teme din deprinderile și/sau priceperile motrice;
– cu teme din calitățile motrice (lecții de pregătire fi zică general ă, puțin folosite ȋn
educația fizică școlară, frecvente ȋn alte subsisteme ale educației fizice);
– mixte (atât din deprinderi și/sau p riceperi motrice, cât și calități motrice).
– după felul deprinderilor și/sau priceperilor motrice abordate:
– lecții monosport;
– lecții bisport;
– lecții polisport (posibile ȋn situația ȋn care se dispune de o bază material ă
corespunzătoare).
– după etapele ȋnvățării motrice:
– lecții de ȋnvățare (“inițiere primară”);
– lecții de consolidare;
– lecții de perfecționare;
– lecții de verificare;
– lecții mixte (rezultă din combinarea celor patru etape ale ȋnvățării motrice luate câte
două: ȋnvățare cu consolidare, ȋnvățare cu verificare, consolidare cu perfecționare,
consolidare cu verificare, perfecționare cu verificare).
– după locul ȋn anul de pregătire:

4
– lecții de organizare (primele din an, când se pot trece de către subiecți unele probe de
control pentru formarea grupelor de nivel valoric);
– lecții de bilanț (ultimele lecții din an, se trec “ȋn revistă” realizările anterioare; un tip
special este cea “demonstrativă”, adică “lecția deschisă” ținută ȋn scop metodic pentru a
prezenta colegilor de specialitate nivelul care poate fi atins cu un colectiv de subiecți, dacă
se lucrează pe baza unei planificări realiste).
– după locul și condițiile de desfășurare:
– ȋn aer liber, condiții climatice normale;
– ȋn aer liber, pe timp friguros;
– ȋn interior, condiții normale (sală de sport, material e corespunzătoare etc.);
– ȋn interior pe/ȋn spații improvizate, pe timp friguros sau condiții nefavorabile
(coridoare, holuri, săli de clasă etc.).
– după numărul de teme abordate:
– cu o temă;
– cu dou ă teme;
– cu trei teme;
– cu patru sau mai multe teme. ”(Paraschiv F., 2007, p p.258-259)
1.3. Structura lecției de educație fizică și sportivă
“Structura lecției de educație fizică este data de succesiunea unor verigi, secvențe, părți
etc. desfășurate în timpul alocat, diferențiate între ele de obiective, conținut, durată și
metodologie.
De-a lungul timpului, structura lecției de educație fizică a cunoscut mai multe variante:
– lecția de e ducație fizică pe patru părți (organizatorică, pregătitoare, fundamentală și de
încheiere);
– lecția de educație fizică pe trei părți (pregătitoare, fundamentală și de încheiere);
– lecția de educație fizică pe verigi, specifică perioadei actuale.
Din punct de vedere teoretic, verigile lecției de educație fizică (lecția de educație fizică
structurată pe 8 verigi) sunt următoarele:
1.Organizarea colectivului de elevi
2. Pregătirea organismului pentru efort (încălzirea generală)

5
3. Influențarea selectivă a aparat ului locomotor
4. *Educarea/dezvoltarea calităților motrice viteză și capacități coordinative
5. Ȋnvățarea, consolidarea, perfecționarea sau verificarea deprinderilor/priceperilor motrice
6. *Educarea/dezvoltarea calităților motrice forță și rezistență
7. Revenirea organismului după efort
8. Ȋncheierea organizată a lecției (aprecieri asupra comportamentului elevilor și
recomandări).
Verigile 4, 5 și 6 sunt verigi tematice, celelalte fiind netematice.
*Verigile 4 și 6 pot fi scoase în cazul în c are veriga te matică numărul 5 “rezolvă” și
probleme legate de educarea/dezvoltarea calităților motrice sau atunci când obiectivele
propuse nu reclamă expres realizarea acestor verigi.
Excluzând cele două verigi se realizează lecția de educație fizică structurată pe 6 v erigi –
cea mai frecvent utilizată! ” (Paraschiv F., 2007, p.260)
Așa cum descrie Lupu E.( 2006, p.54) structura lecției este următoarea:
1. “Organizarea colectivului de elevi
Obiective:
– realizarea unui ȋnceput de lecție organizat și disciplinat;
– informarea asupra aspectelor privind starea de sănătate, efectiv, echipament etc.;
– conștientizarea elevilor privind derularea instruirii;
– captarea atenției și stimularea aspectelor emoționale.
Conținut:
– raportul;
– nominalizarea subiecților (prezența), verificarea echi pamentului și a stării de
sănătate;
– informarea asupra temelor și obiectivelor lecției;
– acolo unde este cazul, exerciții de front și formație, jocuri de mișcare.
Formații de lucru: În linie pe un rând, ȋn semicerc, ȋn careu etc.
Observații metodice : Secvenț a se păstrează ȋn fiecare lecție.
2. Pregătirea organismului pentru efort
Obiective :
– angrenarea treptată a marilor funcții ale organismului ȋn depunerea efortului;

6
– creșterea excitabilității S.N.C. (sistemului nervos central) ȋn vederea activității care
urmeaz ă a fi prestată;
– formarea și educarea percepțiilor spațio -temporale.
Conținut:
– combinarea variantelor de mers, sărituri, alergări, pași de dans cu exerciții pentru
membrele superioare, inferioare, trunchi.
Formații de lucru: Coloană de unul sau doi sau alt e formații corespunzătoare
sistemelor de acționare utilizate ȋn lecție.
Observații metodice: Secvența doi (veriga doi) se păstrează ȋn fiecare lecție.
3. Influențarea selectivă a aparatului locomotor
Obiective:
– optimizarea tonicității și troficității musculare;
– formarea reflexului corect de postură, prevenirea instalării atitudinii fizice deficient
(global sau parțial);
– educarea, controlul și adaptarea funcțiilor respiratorii;
– dezvoltarea supleții, elasticității muscular e și a mobilității articulare.
Conținut:
– executarea unor exerciții sau a unor complexe de exerciții, libere, cu obiecte, cu
partener la comandă sau ȋn ritm propriu, pe fond muz ical (acolo unde sunt
condiții), tip gimnastică , aerobic , stretching;
– educarea actului respirator prin exerciții specific e.
Formații de lucru : Pe “grupe”, pe ateliere, frontal (acolo unde colectivul ne permite)
Observații metodice : Această secvență se păstrează ȋn fiecare lecție.
4. Unitățile de instruire programate ca teme de lecție pentru dezvoltarea
calităților motr ice precum viteza sau a capacităților coordonative
(ȋndemânare)
Obiective:
– ȋmbunătățirea vitezei (de reacție, execuție, deplasare etc.);
– ȋmbunătățirea indicilor capacităților coordonative.
Conținut:
– exerciții speciale de viteză (jocuri de mișcare, ștafete, parcursuri aplicative);

7
– exerciții special e de ȋndemânare;
– exerciții combinate.
Formații de lucru : Mai multe echipe de lucru, echipe, șiruri; linie pe unul, două sau
mai multe rânduri.
Observații metodice: Secvența este prezentă ȋn toate lecțiile numai la clasele I -IV.
5. Abordarea unităților de instruire (ȋnvățarea, consolidarea, perfecționarea,
verificarea deprinderilor și/sau priceperilor motrice)
Obiective:
– formarea imaginii corecte a mișcării;
– ȋnsușirea mecanismului de bază a mișcării;
– crearea stereotipiei ȋn mișcări;
– formarea capacității de generalizare a priceperilor;
– verificarea nivelului de manifestare, executare a deprinderilor și/sau priceperilor
motrice.
Conținut:
– exerciții atent selecționate din “algoritmul” specific (pregătitoare, ajută toare,
fundamentale).
Formații de lucru: Pe grupe, frontal
Observații metodice : Timpul alocat variază ȋn funcție de complexitatea deprinderii și a
materialului didactic avut la dispoziție.
6. Unitățile de instruire programate ca teme de lecție pentru dezvolta rea
calităților motrice (forța sau rezistența)
Obiective:
– optimizarea indicilor de manifestare a forței sau rezistenței.
Conținut:
– efectuarea unor exerciții speciale pentru toate segmentele corpului sau numai
pentru anumite segmente ȋn concordanță cu aspec tele metodice folosite;
– exerciții analitice sau ȋn circuit.
Formații de lucru : Conform sistemelor de acționare folosite
Observații metodice :

8
– ȋntr-o lecție se lucrează sau se verifică (atunci când este cazul) o singură calitate
motrică;
– frecventă utilizare la clasele I -IV.
7. Revenirea organismului dupa efort
Obiective:
– revenirea parțială a marilor funcții ale organismului;
– relaxarea musculară și nervoasă, ȋntărirea reflexului postural.
Conținut:
– variații de deplasare ȋn mers sau alergare ușoară;
– exerciții de relaxare a musculaturii;
– exerciții de respirație (inspir profund, expir profund).
Formații de lucru: În spațiul afectat lucrului – deplasare individual ă, liberă; coloană
câte unul sau câte doi.
Observații metodice: Secvență prezentă ȋn fiecare lecție.
8. Înche ierea lecției ȋn mod organizat
Obiective:
– conștientizarea subiecților cu privire la participarea lor ȋn lecție;
– formarea capacității de aprecier e și autoapreciere a modului ȋn care s -a implicat ȋn
procesul de instruire;
– stimularea activităților de timp lib er, individual sau ȋn grup.
Conținut :
– evidențierea implicării subiectului ȋn lecție precum și a aspectelor legate de
comportamentul său (pozitive sau negative);
– recomandări raportate la activitatea extrașcolară, pentru lecțiile viitoare, pentru
orientare a activităților independente etc.;
– salutul.
Formații de lucru: Identice celor de la prima secvență.
Observații metodice : Secvență prezentă ȋn fiecar e lecție.”

9
1.4. Densitatea lecției și legătura ei cu efortul
“Densitatea reprezintă indicatorul principal prin care se apreciază calitatea unei lecții de
educație fizică și ea ne oferă o imagine obiectivă a calității și cantității efortului în lecție. ”
(Paraschiv F., 2007, p.267)
Indiferent de tipul lecției, densitatea este semnificativă dacă se înregistrează simul tan pe
un grup de mai mulți subiecți reprezentativi din mai multe puncte de vedere: număr, nivel de
dezvoltare fizică, sex, nivel de motricitate etc.
Tipuri de densitate:
“1.Volumul efortului raportat la durata lecției determină următoarele tipuri de densitate:
– densitatea motrică, reprezentată de cât lucrează efectiv subiectul în timpul alocat lecției,
adică cât timp efectuează exerciții fizice.
– densitatea pedagogică, reprezentată de timpul cât este angrenat activ subiectul, pe care îl
studiem, la acțiunile didactice și metodice ale conducătorului lecției. De exemplu, timpul în
care subiectul ascultă explicațiile și urmărește demonstrația profesorului pentr u a-și forma
imaginea mentală a exercițiului se înregistrează în vederea determinării densității pedagogice;
dacă subiectul nu este atent și nu recepționează informațiile transmise de conducător, t impul
respectiv nu intră ȋn densitatea pedagogic ă. Densitat ea pedagogic ă nu se referă la ce face? și
cât face? conducătorul lecției ȋn scopuri didactice și metodice. În densitatea pedagogică intră
și durata pauzelor necesare ȋntre repetări.
Din punct de vedere teoretic, suma dintre densitatea motrică și cea pedago gică este de
100% dar din punct de vedere practic acest lucru este imposibil datorită faptului că se lucrează
cu grupuri de subiecți (omogene ca vârstă ș i obiective, dar neomogene din punctu l de vedere
al nivelului de pregătire și, chiar, al interesului fa ță de educația fizică) și ȋn m od inevitabil apar
timpi “morți” , mai ales atunci când asigurarea materială este necorespunzătoare.
În lecțiile de educație fizică, indiferent de tipul lor, predomi nă densi tatea motrică.
Valoarea acesteia este mai mare ȋn le cțiile care vizează consolidarea sau perfecționarea
deprinderilor/ priceperilor motrice sau se urmărește dezvoltarea/educarea calităților motrice.
Se apreciază că o densitate motrică bună se situează ȋn jurul valorii de 60%.
Valoarea densității pedagogic e este mai mare ȋn lecțiile de ȋnvățare a
deprinderilor/priceperilor motrice.
2.Intensitatea și complexitatea efortului determină un alt tip de densitate și anume

10
densitatea funcțională, care nu are o formulă specială de calcul, dar care rezultă din evoluț ia
valorilor frecvenței cardiac e și a frecvenței respiratorii pe parcursul lecției – din evoluția celor
doi parametrii pe parcursul lecției se obține “curba efortului”.
Toate cele t rei tipuri de densitate descrise , anterior, se ȋnregistrează, de către un
“observator”, pe bază de protocol , realizat ȋn timp ce se desfășoară lecția, prin metoda
cronometrării.”(Paraschiv F., 2007, p p.267-268)
“În practica pedagogic ă se ȋntâl nesc numeroase cauze care determină o densitate
necorespunzătoare a lecției de educație fizică. Aceste deficiențe sunt corectate prin măsurile
luate de către învățător/ profesor pentru optimizare a activității. Principalele cauz e care
determină o slabă densitate a lecției de educație fizică sunt:
– Cauze organizatorice: alegerea unor formații de lucru și a unor modalități de
exersare neadecvate, neamenajarea din timp a locului de desfășurare a lecției, a aparatelor și
instalațiilor, nepregătirea din timp a materialelor didactice specific e necesare ȋn lecție;
– Cauze metodice: explicații prea lungi și neclare, un ton al învățătorului/ profesorului
necorespunzător, demonstrații sau material e intuitive neconvingătoare, succesiune
necorespunzătoare a mijloacelor folosite;
– Cauze de altă natură: lipsa proiectului didactic, lipsa de atractivitate a mijloacelor
utilizate, starea participativă a subiecților etc.”(Paraschiv F., 2007, p.269 )
1.5. Managementul lecției de educație fizică și sportivă
„Managementul este acel proces prin care se coordo nează, se conduc, se planifică și se
controlează activitățile desfășurate într -o organizație, astfel încât să se asigure atingerea
scopurilor acesteia cu maximum de eficiență.” (Dobrot ă , 1999 , p.285 )
“Programarea, proiectarea activităților instructiv -educative sunt influențate și
determinate de calitatea pregătirii managerial e a cadr ului didactic (ȋnvățător, profe sor).
Intervenția cadrului didactic ȋn mod conștient ȋn formarea și dezvoltarea elevilor
demonstrează rolul de manager (conducător), coordonator, evaluator al resurselor și condițiilor
necesare realizării obiectivelor.
Prin comunicare se asigură schimbul de informații ȋn lecții, interacțiunea social ă,
limbajul fiind su port pentru transmiterea informației, indi ferent de forma pe care o ȋ mbracă

11
comunicarea (verbală ,nonverbală). Comunicarea are rol hotărâtor pentru relația predare –
ȋnvățare -evaluare.
În egală măsură este necesar răspunsul, declanșând feed -back -ul, pentru a nu
transforma totul ȋn transmitere -ascultare -asimilare necondiționat ă, ȋnvățătorul, profesorul
devenind un simplu transmițător ȋn această situație sau executant ȋn fața unui colectiv pasiv.
Specialistul (ȋnvățătorul, profesorul) acum managerul alege un stil de predare, care
reprezintă autonomia cadrului didactic, ținând co nt de particularitățile subiectului, de etapa ȋn
care se află cu instruirea.
Stilul de predare are amprenta personalității cadrului didactic, a pregătirii acestuia.
În predare, putem vorbi de stilul direct orientat pe acțiunea ȋnvățătorului și stilul
indir ect orientat spre acțiunea subiectului.
Din punct de vedere managerial, se recomandă luarea ȋn calcul a tuturor factorilor
prezentați anterior.
Orice activitate managerial ă cu scopuri și obiective precise trebuie evaluată pentru a
stabili nivelul realizări i scopurilor propuse.
Trei sunt aspectele lecției de educație fizică ce trebuie evaluate: evaluarea activității
subiecților, evaluarea activității ȋnvățătorului și evaluarea activității profesorului.
Evaluarea la cele trei nivele are drept scop prevenirea rămânerii ȋn urmă, depistarea
cauzelor care au dus la modificări, stabilirea măsurilor ȋn vederea evitării unui eșec ȋn
instruire, creșterea calității procesului de predare. ” (Lupu E., 2006, p.62)
1.6. Algoritmii pregătirii și conducerii lecției de educație fizică
Constau în “ elaborarea conținutului procesului de instruire pe părți de pregătire și de
conducere:
• Pregătirea lecției de educație fizică implică:
– Proiectul de lecție;
– Elaborarea materialului didactic ne cesar instruirii;
– Pregătirea spațiului de lucru și a instalațiilor.
• Buna desfășurare a lecției de educație fizică este asigurată de:
❖ Predarea lecției utilizând:
– explica ția, demonstrația, la clasele mici povestirea;

12
– observarea execuției altor subiecți, corectarea eventualelor greșeli;
– reglatorii metodici.
❖ Manevrarea colectivului
❖ Comanda clară, scurtă, fermă, precisă dată de cadrul didactic
❖ Poziția vizibilă pentru toți elevii , a cadrului didactic, care să -i permit ă, ȋn același timp,
acestuia să supraveghe ze colectivul
❖ Ținuta morală, vestimentară a cadrului didactic. ”(Lupu E., 2006, p.63)
1.7. Lecția de educație fizică și sportivă ȋn ȋnvățământul primar
Etapele proiectării lecției de educație fizică și sportivă în învățământul primar:
-Etapa I: presupune indicarea clară a temelor și obiectivelor instructiv -educative și a
finalităților lecției. Acțiunile efectuate în această etapă raspund la întrebarea: Ce voi face?
-Etapa a -II-a : constă în organizarea, structurarea și adecvarea conținutului învățării motr ice la
condițiile oferite de situația didactică. Pentru a realiza operațiile din această etapă, se
analizează resursele umane, gradul în care elevii sunt pregătiți pentru a putea parcurge un
anumit conținut de înv ățare/educare motrică. Învățătorul/ profesorul va sistematiza conținutul
în așa fel încât elevul să își însușească acele cunoștiințe , dar în același timp să îl oblige pe
acesta la susținerea unui efort semnificativ, atât din punct de vedere fizic cât și intelectual.
Ȋntrebările care se pot f ormula în această etapă sunt:” Cu cine și cu ce voi realiza cele
prevăzute?” și “Ce și cât se învață?”
-Etapa a -III-a: cuprinde alegerea și definirea strategiei adecvate de instruire. Acțiunile vizează
în principal selec tarea unui sistem coerent de metode, procedee metodice, materiale și
mijloace pe baza cărora să se creeze punctul de plecare pentru a tingerea obictivelor stabilite .
Se stabilește de asemenea și structura lecției, cu marcarea mai accentuată a unor verigi, astfel
încât să se favorizeze schimbăr ile comportamentale așteptate. Ȋntrebarea care declanșează
acțiunile din etapa a -III-a este: Cum voi face?
-Etapa a -IV-a: este centrată pe evaluarea eficienței activității curente și constă în organizarea
instrumentelor de evaluare prin conceperea unui “bloc funcțional” integrat în procesul de
reglare a actului didactic. Metodele și tehnicile de evaluare trebuie să fie adecvate,adică să
aibă capacitatea de a “măsura” cât mai bine nivelul de realizare a obiectivelor stabilite.
Ȋntrebarea etapei este: Cum voi ști dacă au fost atinse obiectivele propuse? (Bădicu, 2015)

13
Conținutul evaluării constă în acțiunile de verificare, apreciere și nota re/acordare de
calificative.
Verificarea (orală, scrisă, practică) este actul prin care s ubiectul este supus unei probe .
Natura probelor practice diferă, întâlnindu -se în acest sens :
-probe a căror rezultate se pot măsura;
-probe însoțite de norme sau bareme care trebuie îndeplinite;
-probe unde rezultatele nu se pot măsura.
“Aprecierea presupune raportarea datelor obținute pri n măsurare la un set de criterii
sau de norme în vederea emiterii unor judecăți asupra valorii rezultatelor și a elaborării
concluziilor .”(Niculescu R., 2016, p.64)
Aprecierea urmează dupa verificare și se realizează fie prin anumite expresii verbale,
fie prin folosirea unor simboluri numite note . Aprecierea verbală se utilizează permanent în
procesul instructiv -educ ativ, având caracter de dezvoltare .
Notarea sau acordarea de calificative este ultima fa ză a evaluării și s e materialize ază
prin note sau calificative.
“Educația fizică în învățământul primar pregătește următoarele obiective:
– dezvoltarea fizică armonioasă;
– urmărirea unor efecte de ordin sanogenetic asupra organismului prin practicarea
exercițiilor fizice;
– dezvoltarea calității motrice;
– construirea unui sistem elementar de priceperi și deprinderi motrice de bază și
aplicativ utilitare;
– formarea unor trăsături morale, volitive, cognitive, afective etc.;
– educarea în spiritu l sportivității și al fairplay -ului;
– cultivarea plăcerii de a practica exercițiile fizice, diferite sporturi și activități
turistice în scop recreativ și de divertisment. ” (Lupu E., 2006, p.61)
Pentru realizarea acestor obiective, în activitatea ce se va desfășura , trebuie să s e respecte
următoarele principii didactice:
• principiul accesibilității;
• principiul participării conștiente și active;
• principiul sistematizării și al continuității;

14
• principiul însușirii temeinice.
Metodele de instruire utilizate, de transmitere a cunoștințelor, de formare a priceperilor și
deprinderilor, de verificare, apreciere și stimulare a activității elevilor sunt:
• metode verbale: ex punerea, conversația, brain -stormingul, studiul individual;
• metode intuitive: demonstrația, observarea directă a execuției altor subiecți;
• metode practice (metode de exersare motrică efectivă) : exersarea.
Cele mai importante cerințe de care trebuie să se țină seama în programarea activității sunt:
• legătura dintre obiectivele urmărite și posibilitățile de a le realiza;
• respectarea particular ităților elevilor;
• cantitatea de priceperi și deprinderi de bază și specific e unor ramuri sportive;
• stabilirea conținutului activității în funcție de baza material ă existentă (saltele, mingi,
trambuline, bănci etc.) ;
• prevenirea accidentelor în ti mpul desfășurării de educație fizică și sportivă ;
• respectarea cerințelor igienico -sanitare;
• organizarea activităților în aer liber și utilizarea factorilor naturali.
După Lupu E. (2006, p.61) “i nteresul copiilor la această vârstă pentru mișcare și exercițiu
fizic este determinat de cauze de ordin fiziologic și psihologic, orice diminuare sau limitare a
activităților motrice având efecte negative asupra funcțiilor organismului.
Lecția de educație fizică și sportivă este condusă de învățător sau profesor.
Organizarea col ectivului necesită timp mai mult în primul an, când elevii vin în contact cu
noul format de lecție, cu formațiile de lucru, cu prezentarea temelor.
Pregătirea organismului pentru efort include, în afara variantelor de mers, alergare,
manevre de deplasare, schimb de formații, trasee, direcții și jocuri. Recomandat este, ca la
clasele mici, toate activitățile să se desfășoare sub forma jocurilor de mișcare.
La clasa I și a -II-a prezența jocului se impune de la sine, acum sunt introduse jocurile
tematice în ca re apar reguli ce vor disciplina subiecții comportamental.
Ȋn secvența de influențare selectivă a aparatului locomotor este urmărită formarea
atitudinii corecte prin reflexul de postură. Exercițiile vor fi efectuate frontal, la numărătoarea
cadrului didact ic sau a colectivului de elevi, în tempo scăzut pentru o execuție cât mai corectă.

15
Unitățile de instruire în învățământul primar urmăresc dezvoltarea calităților motrice de
bază, a deprinderilor motrice de bază, utilitar aplicative și sportive elementare. Pentru asta
folosim mijloace de bază din atletism, jocuri sportive, gimnastică.
Limbajul corporal în lecție pornește de la expresivitatea gestului, fiind importante latura
modelării estetice, educarea motricității în direcția comunicării.
Pentru îndeplinir ea obiectivului de expresivitate, estetică corporală sunt utilizate exerciții
libere cu obiecte, pe fond muz ical, însoțite de mimica feței.
Ȋncheiem aducând în discuție importanța temei pentru acasă, în scopul formării obișnuinței
de practicare independent a exercițiului fizic. Indicațiile pentru această temă sunt furnizate în
finalul lecției după posibilitățile colectivului.”

16
2. JOCURI DINAMICE ȘI PARCURSURI APLICATIVE
2.1. Jocul dinamic – definiții
“Jocul desemnează o activitate fizică sau mentală, spontană, generatoare de distracție, de
plăcere și de reconfortare. El depășește limitele unei activități pur biologice sau fizice, esența
sa fiind intelectuală. Este o activitate efectuată de bunăvoie între niște limite de timp și spațiu,
după re guli absolut obligatorii.”(Badiu T., 1998, p.26)
Dupa Iacovlev V.(1974, p.144) “jocul este o manifestare in care este evidențiat lucid rolul
mișcărilor și pentru care sunt caracteristice acțiuni motrice active și creative,motivate de
subiectul acesteia(tem ă, idee). Aceste acțiuni sunt limitate parțial de anumite reguli și sunt
orientate spre învingerea diferitelor dificultăți (obstacole) pentru a realiza obiectivele propuse
(a câștiga, a cuceri, a însuși anumite procedee,etc)”
Ținând seama de particularităț ile copiilor din clasele primare, învățătorii sau profesorii vor
folosi metode și mijloace care să facă accesibil și atractiv conținutul lecției de educație fizică
și sportivă.
Cu ajutorul jocul ui, elevii își exersează priceperi și deprinderi și își forme ază atitudini în
diverse medii de învățare: sala de clasă, sala de sport, curtea școlii și devin responsabili pentru
felul în care se implică în activitățile propuse .
Conform programei școlare pentru disciplina “Joc și mișcare” pen tru clasele a III-a și a IV –
a: “Desfășurarea întregului joc sau etape ale acestuia vor fi demonstrate de către învățător și
elevi, insistându -se pe anumite mișcări sau atitudini implicate de acestea.
Ȋn derularea demersului didactic se vor lua în considerație următoare le aspecte:
-cuprinderea tuturor elevilor în activitățile de joc, adaptând acțiunile motrice la particularitățile
fizice ale unor elevi;
-se vor constitui grupe/ echipe echilibrate valoric, evitându -se astfel dezavantajarea elevilor cu
capacitate motrică m ai scăzută;
-pentru a oferi pos ibilitatea de revanșă a grupei/ echipei învinse, orice întrecere trebuie repetată
de minimum 3 ori;
-un joc nou predat se va relua obligatoriu în urmatoarele 3 -4 lecții pentru a fi însușit de către
elevi;

17
-jocurile de mișcare se pot relua de la o clasă la alta, în context e organizatorice noi,
respectându -se particularitățile elevilor;
-într-o lecție se pot proiecta: un joc nou și unul însușit anterior, u n joc nou și una -două
ștafete.”
“Jocurile au un rol mare în integrarea soc ială a participanților. Ele pot fi considerate ca
activități plăcute, atractive, naturale, într -un cuvânt totale. Acestea reprezintă, în același timp,
unul dintre principalele mijloace de petrecere a timpului liber într -un mod plăcut și benefic.
Jocurile d e mișcare au o temă precisă, aleasă cu discernământ. Ele se desfășoară pe un
spațiu redus, după reguli simple. Sunt folosite, în special, la vârsta copilăriei, în asociere cu
muzica.”(Todea S.F., 2001, p.93)
Acela și autor menționează că “p rin organizarea j ocurilor de mișcare, se urmărește:
• menținerea unei stări optime de sănătate;
• dezvoltarea fizică armonioasă și perfecționarea capacității motrice;
• formarea deprinderilor și priceperilor motrice de bază și utilitar -aplicative;
• formarea și dezvoltarea unor ca lități pozitive din punct de vedere fizic, moral, igienic
etc.”
Jocurile dinamice se organizează în strictă leg ătură cu particularitățile fizice ș i psihice ale
copiilor. Selectarea acestor jocuri de mișcare se face în funcție de următorii factori:
• obiecti vele ce urmează a fi realizate;
• vârsta și sexul elevilor ;
• numărul elevilor ;
• locul de desfășurare și materialele folosite;
• condițiile atmosferice etc.
2.2. Structura jocului dinamic
“Elementele comune jocurilor sunt:
-scopul jocului;
-subiectul jocului;
-regulile sau regulamentul jocului;
-forma de organizare a jocului;
-conținutul motric al jocului.

18
Pregătirea locului de desfășurare și a materialelor pentru joc :
-alegerea, amenajarea și asigurarea terenului de joc;
-îndeplinirea standardelor cu privire la materialele folosite (marcaje, dimensiuni etc.).
Stabilirea echipelor și repartizarea sarcinilor de joc după următoarele criterii:
-numărul participanților;
-sexul participanților;
-înălțimea și greutatea;
-nivelul de pregătire al componenților;
-numirea sau alegerea căpitanilor de echipă.
Explicarea și demonstrarea jocului :
-explicarea regulilor se face clar, scurt, în limbaj accesibil vârstei elevilor;
-o aplicație “de probă” pentru a clarifica etapele jocului și regulamentul.
Arbitrajul jocului :
-începerea și terminarea jocului;
-desfășurarea jocului;
-modul de stabilire al rezultatelor;
-sancțiuni și recompense;
-durata jocului și dozarea efortului.
Desfășurarea jocului este faza cea mai importantă a predării și învățării lui. Pe timpul
desfășurării jocului sunt urmărite obiectivele:
-supravegherea respectării regulilor de joc;
-temperarea elevilor impulsivi;
-stimularea elevilor inactivi, stângaci, neîndem ânatici;
-doza rea eforului în joc;
-terminarea organizată a jocului;
-anunțarea rezultatului și analiza jocului. ”[1]
2.3. Regulamentele de joc
“Regulamentele de joc trebuie să creeze probleme pe care copiii să le poată rezolva
prin efort de creativitate, imaginație, dar și fizic. Copiii să învețe jocurile, pentru a le practica
și independent sau în alte situații. Limitele spațiului de joc și diferitele repere vor fi v izibile,

19
evidente prin diferite marcaje sau obiecte. Reprezentativele vor fi egale ca număr și, de
preferința, alcătuite pe sexe. În joc vor fi introdusi toți copiii din clasă. În calitate de
conducător al jocului, cadrul didactic va asigura respectarea re gulamentului de joc, stabilirea
corectă a rezultatelor, a sportivității, explicând totodată cauza deciziilor sale. Cadrul didactic
va conduce de așa manieră jocul, încât să asigure o atmosferă de emulație și de manifestare a
bucuriei în reușitele elevil or. Cadrul didactic va stimula și ȋ ncuraja și echipele care nu sunt
câștigătoa re, evitând sancțiunile car e presupun eliminarea din joc. Î n mod obligatoriu, se vor
lua toate măsurile pentru prevenirea accidentelor. Jocurile dinamice, bine organizate și cu un
conținut corect, au influență educativă și formativă benefică asupra dezvoltării fizice și
emoționale a copiilor dacă sunt selecționate și dirijate, ȋncât să satisfacă varietatea intereselor
și nevoilor de dezvoltare și creștere a acestora.
Jocurile de m ișcare sunt mijloace atractive ș i valoroase care contribuie la dezvoltarea
motricității generale ș i asigură consolidarea deprinderilor motrice aplicative în condiții variate
formând capacitatea de organizare. Cercetările demonstrează că jocu l de mișcare est e atât
mijloc cât ș i metodă pe ntru dezvoltare. Jocurile de mișcare arată posibilitatea valorificării în
condiții noi, nestudiate a cunoștințelor, priceperilor ș i a deprinderilor motrice însușite. ”[1]
“În cadrul jocurilor dinamice se pot introduce elemente din diferite r amuri sportive în
scopul perfecț ionării lor. Deprinderile aplicativ -utilitare sunt o categorie de deprinderi cu un
caracter specific, care prin conț inutul lor rezolvă diferite situaț ii, posibil de întâlnit în
activitatea cotidiană și în difer ite domenii profesionale, cum ar fi: pregătirea militară,
pregăt irea trupelor de pompieri, poliț ie, jandarmerie; activități de construcț ii, minerit,
energetic, turism, salvamar, salvamont etc. În categoria deprinderilor aplicativ -utilitare intră:
târârea, escaladarea, cățărarea, transportul de greutăți, tracț iunea, împingerea și echilibrul. La
acestea se mai adaugă și o parte din deprinderile motrice de bază, cum ar fi: mersul și
alergarea în diferite variante, săriturile și urcările, care se introduc ca el emente de legătură sau
în cadrul formării parcursurilor apli cative. Nenumăratele posibilităț i de combinare subliniază
caracterul variat al acestor mijloace. ” (Balint Gh. , 2009, p.25)
Același autor afirmă că “j ocul fortifică un copil din punct de vedere fiz ic, îi imprimă
gustul performanț elor precum și mijloacele de a le realiza. În al doilea rând, jocul creează
deprinderi pentru lucrul în echipă, pentru sincronizarea acț iunilor proprii cu ale altora, în
vede rea atingerii unui scop comun. Î n al treilea rând, jocul p rovoacă o stare de bună dispozit ie,

20
de voie bună, oferindu -i omului posibilitatea de a uita pentru un timp de toate celelalte și de a
se distra, dându -i parcă mai multă poftă de viat ă.”
Caracterul de întrecere al jocurilor de mișcare conduce la dez voltar ea spiritului de
întrecere, iniț iativei, curajului, spiritului de echipă, conturarea trăsăturilor de caracter, cinste,
respect faț ă de adversar, etc. Jocuri le dinamice au numeroase efecte asupra o rganismului
datorită complexităț ii lor. Ele dezvoltă a tenția, voinț a, capacitatea de generalizare,
creativitatea, inventivitatea în alegerea soluț iei. Un beneficiu important, rezultat ca urmare a
efectuării ac estora, este dezvoltarea calităț ilor moral -volitive, cu m sunt: curajul, dârzenia,
voința, perseverența, încrederea în sine etc. (Balint, 2009)
2.4. Parcursuri aplicative – definiție și caracteristici
“Parcursurile aplicative sunt o formă superioară de organizare a deprinderilor motrice
naturale ș i combinate. Cu ajutorul parcursurilor aplicative se aplică ȋ n practic ă (ȋn condiții
concrete) și se valorifică deprinderile motrice ȋnsuș ite anterior.
Caracteristicile parcursurilor aplicative:
– Sunt adaptabile din punctul de vedere al conținutului și dificultății;
– Oferă posibilităț i de gradare a efortului;
– În execuția lor se pune accent pe dezvoltarea calităților motrice de baza
(preponderent forța generală), dar și pe dezvoltarea capacității de a aplica deprinderile motrice
ȋnsușite anterior ȋn condiții variate, noi.
– În cadrul a cestor exerciții, participanții sunt puși ȋn situația de a alege cele mai
potrivite modalități de rezolvare a diferitelor sarcini motrice și a le folosi ȋn avantajul propriu
sau al echipei din care fac parte;
– Permit efectuarea rapidă, sigură și relativ f acilă a schimbărilor de direcție ,obișnuind
executanții cu cea mai eficientă modalitate de depășire sau evitare a obstacolelor;
– Marea varietate a acestor mijloace contribuie la dezvoltarea motricității complexe a
elevilor și anume la dezvoltarea ȋndemânăr ii (ȋn special a coordonării), a spiritului de
observație și a vitezei de excuție (a capacității de a trece c u rapiditate de la o miș care la alta).

21
– Sunt naturale , atractive ș i spectaculoase , influențând pozitiv nivelul emoțional al
participanț ilor;
– Sunt dinamice ș i eficiente ;
– Nu necesită dotă ri deosebite .
2.5. Cerințe metodice și recomandăr i
În organizarea parcursurilor aplicative și a ș tafetelor, așezarea aparatelor și/sau
obstacolelor trebuie realizată cu responsabilitate, deoarece se impun anumite reguli ce se cer
respectate. Astfel, se recomandă verificarea minuțioasă a”stării fizice” a fiecarui aparat
utilizat, iar modul de manevrare, așezarea aparatelor și obstacolelor ȋn sală, să se facă ȋntr -o
manieră care să afecteze cât mai puțin densitatea l ecției . Pentru aceasta este recomandabil ca
la transportul și așezarea aparatelor să fie solicitați cât mai mulți elevi, iar distanțele de
deplasare a obiectelor și aparatelor să fie cât mai scurte și cât mai apropiate ȋn raport cu locul
lor obișnuit de așezare ȋn sală. În același timp este bine să se supravegheze și modul de
manevrare a aparatelor de către elevi și să se insiste asupra atenției cu care se fac deplasarea,
montarea și demontarea acestora, atât pentru evitarea accidentelor, cât și pentru as igurarea
integrității aparatelor ȋn timpul manevrelor.
În stabilirea structurilor parcursurilor a plicative este indicat ca ele să fie construite
numai din mișcă ri cunoscute anterior de elevi (deprinder i bine consolidate), iar părțile
componente al e traseel or să cuprindă atât părți ușoare, cât ș i unele ele mente mai dificile, prin
care să fie verificate posibilitățile motrice și psihice ale executanț ilor.
Înainte de a desfăș ura u n parcurs aplicativ (mai ales când se desfășoară sub formă de
ȋntrecere) cu elevi i, se recomandă o parcurgere lentă a traseului, ȋnsoțită de explicarea clară,
concisă și atractivă a parcursului ș i de demonstrare a acestuia;
Structura unor parcursuri aplicative poate fi menținută neschimbată pe parcursul a 3 -4
lecții, după care se recom andă introducerea uno r elemente noi, dar cunoscute (ȋnvăț ate) de
elevi. De asemenea, s e poate schimba modul de aș ezare a aparatelor, modul de execuție a unor
mișcă ri sau dozarea efortul ui din punctul de vedere al numărului de repetări, etc.
Dozarea efortului se face prin: numărul de sarcini motrice, ȋnalț imea apar atelor,
creșterea numă rului de trasee parc urse integral, modificarea conținutului activităț ii.

22
2.6. Efectele utilizării parcursurilor aplicative
• perfecționarea deprinderilor motrice;
• creșterea nivelului calităților motrice;
• depășirea barierelor fizice și psihice;
• mărirea densității și atractivității lecției;
• disciplinarea și acceptarea regulilor;
• asumarea responsabilității;
• formarea psihologiei de ȋnvingător;
• crearea unei stări generale de bine. ”[3]

23
3. EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORTIVĂ ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
3.1. Particularitățile motrice ale copiilor de 6(7) -10(11) ani
Dupa Balint L.,(2009,p.12) “nivelul și particularitățile motrice a copiilor din ȋnvățământul
primar pot fi studiate prin prisma nivelului de dezvoltare a calităților motrice de bază și de
ȋnsușire a deprinderilor motrice de bază”. Același autor ne descrie calitățile și deprinderile
motrice de bază:
“CALITĂȚILE MOTRICE DE BAZĂ
1. VITEZA
– elevii din ciclul primar prezintă o capa citate redusă de manifestare a vitezei de reacție și de
execuție;
– viteza de d eplasare pe distanțe scurte (25 -30m) se ameliorează ȋn jurul vârstei de 10 ani.
Apreciind procentual creșterea valorii vitezei de deplasare din clasa I până ȋn clasa a XII -a
(80% la băieți și 52% la fete), ȋn ciclul primar se realizează mai mult de jumătate din creșterea
totală a acestei forme de manifestare a vitezei la băieți și 2/3 la fete;
– detenta (cuplul viteză -forță) la nivelul membrelor inferioare ȋnregistrează la clasel e I-IV, atât
la băieți c ât și la fete, un traseu ascende nt cu un ritm inegal, iar ca valori absolute băieții
manifestă o superioritate de 0,9 -1,8cm ȋn raport cu fetele. Forța explozivă a brațului se
manifestă diferit la băieți față de fete, băieții ȋnregis trând un pl us inițial de 4,6m și un ritm
anual superior de aproximativ 1,3m.
2. ÎNDEMÂNAREA
– datorită predominanței la nivelul sistemului central nervos a proceselor de excitație, pe
intervalul de vârstă 7 -11 ani, ȋndemânarea se dezvoltă intens;
– fiind o calitate motrică deosebit de complex ă, ȋndemânarea evoluează ȋn mod diferențiat,
astfel:
– la 6-7 ani, copiii apreciază cu destulă dificultate corelațiile spațiale. La 8 -9 ani ei sun t
capabili să aprecieze relativ corect caracteristicile spațio -temporal e și de ȋncordare muscular ă
ȋntr-o serie de acțiuni motrice simple;
– se orientează destul de ușor spre repere situate ȋn apropierea lor;
– capacitatea de apreciere a mărimilor este slab dezvoltată;
– ȋncepând cu vârsta de 7 -8 ani se constată ȋmbunătățire a coordonării generale;

24
-gradul de precizie, ȋn acțiunile care solicit ă această calitate, crește până la 7 ani și
stagnează ȋntre 9 -10 ani.
3. REZISTENȚA
– datorită particularităților de vârstă (volum mare al inimii, greutate corporal ă mică) școlarul
mic poate efectua eforturi apreciabile de rezistență dacă parametrii efortului sunt corect
stabiliți de către cadrul de specialitate;
– ȋntre 8 -10 ani elevii pot efectua un e fort continuu cu o durată cuprinsă ȋntre 2 -6 min;
– capacitatea de rezistență cardio -vasculară este ȋn creștere progresivă (mai mult la băieți –
clasele III -IV );
– rezistența statică (ȋn special la nivelul mușchilor extensori ai coloanei vertebrale) este relativ
mică. Oboseala se in stalează rapid ȋn cazul efectuării u nor acțiuni motrice conținând eforturi
statice de mai lungă durată.
4. FORȚA
– capacitatea de forță, mai ales la nivelul copiilor din clasele I -II, este nesmnificativă;
– la vârsta de 7 -8 ani, crește mai mult forța la grupele muscular e de la nivelul membre lor
inferioare și a celor care asigură redresarea trunchiului. La nivelul membrelor superioare forța
flexorilor este mai mare decât cea a extensorilor; nu se semnalează diferențe semnificative de
forță ȋntre băieți și fete;
– eforturile crescute de forță l a vârstele specific e ȋnvățământului primar sunt contraindicate.
Elevii obosesc repede la susținerea eforturilor statice și la mișcările monotone;
– acționarea excesivă asupra dezvoltării forței pe intervalul de vârstă 6 -11 ani, poate duce la
stagnarea sau ȋncetinirea proceselor de creștere.
5. MOBILITATEA
– prezintă un nivel ridicat de dezvoltare. Fetele, ȋn comparație cu băieții, au un grad mai ridicat
de mobilitate articulară.

DEPRINDERILE MOTRICE DE BAZĂ
1. MERSUL
– mersul este o deprindere motrică natural ă ce se form ează ȋncepând cu primul an de existență
a copilului și care se manifestă pe parcursul ȋntregii vieți. El reprezintă modalitatea de bază,
cea mai simplă și eficace, folosită pentru deplasarea omului.

25
Particularități care determină o execuție greșită:
– mersul rigid;
– mersul săltat, ȋn care balansul pe vertical este exagerat;
– mersul legănat, prin accentuarea balansului lateral;
– mersul târșâit, ȋn care piciorul nu se ridică suficient ȋn timpul fazei de pendulare;
– așezarea picioarelor pe sol cu vârfurile orientate lateral sau spre interior;
– lipsă de coordonare ȋntre mișcarea brațelor și picioarelor.
2. ALERGAREA
– alergarea reprezintă o deprindere motrică de bază care asigură o deplasare mai rapidă, prin
acțiunea coordonată a musculaturii membrelor inferioare și superioare;
– la vârsta școlarului mic, copilul aleargă mai mult în activitatea neorganizată și mai puțin în
cea deliberat concepută – lecția de educație fizică. Odată cu creșterea în vârstă, volumul de
alergare scade;
– deoarece la vârsta de 9-10 ani se încheie etapa de dezvoltare a coordonării actelor
locomotorii, apare necesitatea ca până atunci să se formeze deprinderea corectă de alergare.
Din punct de vedere biomecanic această corectitudine se caracterizează prin: mișcări largi,
libere, ușurință de contractare, împingere energică, ridicarea suficient de înaltă a coapsei
piciorului înainte de așezarea labei piciorului pe sol etc.
Particularități care determină o execuție greșită:
– alergare fără terminarea impulsiei;
– alergare cu accentuarea balansurilor corpurilor;
– așezarea labei piciorului cu vârful orientat înspre în afară sau înspre înăuntru, în
timpul contactului cu solul;
– alergare cu trunchiul înapoi;
– alergare cu ducerea capului înapoi sau cu bărbia în piept;
– încrucișarea brațelor în faț a corpului;
– întinderea brațelor din articulația cotului.
Vârsta optimă pentru formarea deprinderii corecte de alergare se situează pe intervalul
de vârstă 7 -8 ani.

26
3. ARUNCAREA ȘI PRINDEREA
-sunt deprinderi motrice de bază asupra însușirii cărora trebuie să se pună accent în procesul
instructiv -educativ specific învățământului primar.
Particularități care determină o execuție greșită:
La aruncare:
– priza defectuoasă;
– folosirea în timpul aruncării numai a forței musculaturii brațului efector;
– oprire prelungită între elan și aruncarea propriu -zisă (mai ales la fete);
– aruncare cu brațul întins înspre lateral sau cu brațul îndoit, dar cu mișcarea pornind
din dreptul umărului sau a feței;
– extensia exagerată a brațului înapoi (pe spate);
– răsucirea cotului în afară;
– proiectarea obiectului pe un unghi neadecvat;
– scăparea obiectului din mână.
La prindere :
– adoptarea unei poziții greșite a palmelor, mâinilor și brațelor;
– teama de obiect;
– lipsa fazei de întâmpinare sau contactul dur cu obiectul;
– lipsa de aprecier e a distanței și vitezei obiectului;
– nu se urmărește obiectul pe toată traiectoria sa;
– lipsa de coordonare a mișcărilor brațelor.
4. SǍRITURA
-ca și alergarea, este o deprindere motrică de bază frecvent utilizată în activitățile motrice ale
elevilor din învăț ământul primar.
Particularitățile care determină o execuție greșită:
– elanul sau avântarea insuficient de energic executate;
– impulsul slab în timpul desprinderii;
– lipsa coordonării elanului cu bătaia;
– dezechilibrare în timpul zborului și coordonare deficitară între segmentele
angrenate în acțiune;
– adoptarea unei poziții rigide în timpul aterizării .”

27
3.2. Competențele generale și competențele specifice la nivelul învățământului
primar (clasa a IV -a)
“Competențe generale:
1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare specifice activităților de
practicare a exercițiilor fizice și sportului
2. Integrarea achizițiilor specifice dobândite în acțiuni de optimizare a stării de sănătate, a
creșterii și dezvol tării fizice și a capacității motrice proprii
3. Adoptarea unui comportament adecvat în relațiile interpersonale și de grup, bazat pe respect
și fair -play în activitățile motrice desfășurate în școală și în afara acesteia
Competențe specifice:
1.1.Aplicar ea adecvată a noțiunilor specifice domeniului, în contexte de practicare variată
(curriculare și extracurriculare) a exercițiilor fizice și sportului
1.2.Respectarea regulamentelor de desfășurare a întrecerilor în discipline sportive însușite
2.1.Aplicarea regulilor de igienă personal ă și colectivă în activități cur riculare și
extracurriculare
2.2.Folosirea procedurilor de călire a organismului propriu prin valorificarea influențelor
factorilor naturali de mediu
2.3.Identificarea factorilor care pot gene ra abateri de la postura corporală corectă
2.4.Adoptarea măsurilor cu caracter profilactic și, după caz, curative în asigurarea armoniei
dezvoltării fizice
2.5.Manifestarea unor indici corespunzători ai calităților motrice combinate
2.6.Aplicarea deprinder ilor motrice sportive în condiții regulamentare
2.7.Valorificarea deprinderilor sportive cu component ă estetică în activitățile de reprezentare a
clasei/ unității de învățământ

3.1.Manifestarea atitudinii de fair -play în timpul activităților motrice /sportive
3.2.Asumarea rolurilor de conducere sau subordonare specifice activităților sportive
3.3.Manifestarea constantă a unui comportament asertiv, în activitățile sportive
competiționale ”[7]

28
3.3. Evaluarea în sistemul de învățământ primar
“Evaluarea este actul didactic complex, integrat procesului de predare -învățare, care
asigură evidențierea cantității cunoștințelor dobândite și va loarea, nivelul, performanțele ș i
eficiența acestora la un moment dat.”[4] Operațiile evaluării (măsurarea, aprecierea, decizia)
vizează ceea ce trebuie făcut în timpul procesului evaluativ până în momentul acordării unei
note sau a unui calificativ elevului.
În lecția de educație fizică și sportivă, ca și în lecțiile celorlalte discipline există trei
tipuri de evaluare: in ițială, care se realizează la începutul procesului instructiv pentru a vedea
nivelul elevilor, dar și pentru a ști cadrul didactic cum să își organizeze activitățile în
continuare; formativă sau continuă care se poate realiza în orice moment al lecției și
finală /sumativ ă care intervine la sfârșitul unei unități tematice /semestrului/anului și se încheie
cu acordarea unei note/calificativ/diplomă.
“Forma superioară de evaluare a rezultatelor realizate în procesul instructiv -educativ,
specific educației fizice și sportului este reprezentată de examen sau concurs.” (Bădicu G.,
2015, p.91)
Începând cu anul școlar 1999 -2000, Ministerul Educației și Cercetării, prin Serviciul
Național de Evaluare și Examinare, a introdus Sistemul Național Școlar de Evaluare la
disci plina Educație Fizică și Sport (SNEEFS).
„Sistemul Național vizează evaluarea principalelor capacități și componente realizate
în aria curriculară educație fizică și sport. Pentru fiecare capacitate /competență sistemul
prevede 2 -3 variante de instrumente de evaluare (probe), din care elevul poate opta pentru una
dintre ele.
În funcție de schema orară a clasei, elevul va susține:
– în învățământul primar, 2 evaluări la calități morice, 2 evaluări la deprinderi
motrice de bază și 2 evaluări la deprinderi motri ce sportive elementare.”(Balint,
2009, p.44)
Noul sistem de evaluare se bazează pe descriptorii de performanță. La această treaptă
de învățământ, elevii primesc calificative și trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:
– calificativele se acordă pe baz a unor criterii formulate de fiecare cadru didactic în
parte. Astfel, ele nu au o bază științifică bine stabilită ;

29
– notarea cu ajutorul descriptorilor de performanță asigură coerența realizării
comparațiilor în notare. (Bădicu, pp.97 -98)
“Notarea semestria lă va cuprinde minimum trei calificative provenite din susținerea
opțională (opțiunea elevului cu ajutorul învățătorului) a unei probe. Testele de măsurare
folosite pentru apreciere cuprind una sau mai multe probe de control pentru viteza de
deplasare, re zistență, forță, îndemânare (coordonare) , pentru un complex de dezvoltare fizică,
pentru gimnastică artistică, joc sportiv. Fiecare verificare va fi apreciată cu un singur
calificativ, iar în catalog se va înscrie un singur calificativ provenit din cele tr ei teste. ”(Bădicu
G., 2015, p.97)
În afara calificativelor/ notelor acordate conform SNEEFS, cadrele didactice vor realiza
și evaluări curente, de regulă din celelalte conținuturi predate pe parcursul anului școlar.
În cadrul perioadelor de evaluare sumativă semestrială se vor programa cu precădere
probe de control care necesită o perioadă mai îndelungată de pregătire și acumulare, cum
sunt: alergarea de rezistență, jocul sportiv etc.
Celelalte conținuturi pentru care nu s -au nominalizat probe SNEEFS , se predau și se
evaluează prin evaluări curente.

30
Tabel 1. Sistemul de evaluare pentru învățământul primar

31
4. CERCETARE PRIVIND STRATEGIILE DIDACTICE UTILIZATE
PENTRU EFICIENTIZAREA LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI
SPORTIVĂ ÎN CICLUL PRIMAR DE ÎNVĂȚĂMÂNT
4.1. Obiectivele și ipotezele cercetării
OBIECTIVELE CERCETǍRII:
-identificarea unor jocuri dinamice care pot fi utilizate în cadrul lecției de educație fizică și
sportivă;
-creșterea atractivității lecției prin folosirea în cadrul acesteia a unor parcursuri aplicative;

IPOTEZELE CERCETǍRII:
-dacă utilizăm în cadrul lecției de educație fizică și sportivă jocuri dinamice atunci este
influențată în mod pozitiv participarea el evilor la lecție;
-prin utilizarea parcursurilor aplicative, elevii claselo r din ciclul primar își perfecționează
deprinderile motrice și își dezvoltă calitățile motrice;

OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR
Jocul dinamic -“o activitate distractivă, ce se caract erizează printr -o mișcare continua și
un activism intensiv.”
Parcurs aplicativ -“o formă superioară de organizare a deprinderilor motrice”
Deprinderi motrice – “reflexe condiționate, cu un grad mai redus de stabilitate, bazate
pe repetarea interacțiunilor dintre relațiile kinestezice, vizuale, auditive etc. care sosesc
concomitent la nivelul zonelor corticale.” [5]
Calități motrice -“însușiri foarte importante ale organismului, materializate în
posibilitatea acestuia de a executa acțiuni motrice care pretin d într -o măsură mai mare sau mai
mică, forță, rezi stență, viteză, îndemânare.”( Mitra Gh.,1977,pg.17)
Bază de materiale didactice: mingii, trambulină școlară, coardă de sărit, saltele pentru
gimnastică, spalier, bănci pentru gimnastică, bară de tracțiuni.

32
4.2. Eșantionul/lotul/subiecții cercetării
Subiecții studiului au fost elevi cu vârstea de 10 ani, elevi ai Liceului Andrei
Mureșanu, din cadrul ciclului primar de învățământ, clasa a IV -a.
4.3. Metodologia utilizată
Metodele pe care le -am folosit în cercetare vor fi:
1. Metoda studiului bibliografiei de specialitate
2. Metoda anchetei
3. Metoda experimentului
4. Metoda observa ției
5. Metoda statistico -matematică

1.Metoda studiului bibliografiei de specialitate
Am utilizat această metodă pentru a mă informa cât mai bine despre ceea ce înseamnă
“Educație fizică și sport”,pentru a avea la bază o bună documentare care sa conducă la o
cercetare din care să reiasă rezultatele așteptate. Acțiunea de documentare a cupri ns lucrări de
specialitate din domeniul educației fizice și sportului, din care au reieșit următoarele idei
principale:
• definirea lecției de educație fizică și sportivă, tipologia și structura acesteia;
• densitatea lecției și legătura ei cu efortul;
• algorit mii pregătirii și conducerii lecției;
• definirea jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative;
• particularitățile motrice ale copiilor de 6(7) – 10(11) ani, referitoare la viteză,
îndemânare, rezistență, forță, mobilitate, mers, alergare, aruncare -prindere și săritură;
• competențele generale și specifice la nivelul clasei a IV -a;
• evaluarea în sistemul de învățământ primar, probele și baremele din SNEEFS.

2.Metoda anchetei este “o metodă de cercetare de tip intera ctiv, care presupune un
schimb direct de informații între cercetător și subiecții investigației, în cadrul căruia se culeg
date în legătură cu anumite fenomene, situații și manifestări”(Bocoș M., 2003, p.47)

33
Instrumentul specific anchetei este chestionarul.
“Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de
investigare, constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice,
ordonate logic și psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare, determin ă din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris. ”(Chelcea S., 2001, p.177)
Prin această metodă am urmărit investigarea învățătorilor și a profesorilor de educație
fizică ș i sportivă în ceea ce privește gradul de utilizar e a jocurilor dinamice și a parcursurilor
aplicative în timpul procesului instructiv -educativ, la metodele și materialele didactice
folosite , dar și la locul unde se desfășoară lecția. (Anexa 1)
3.Metoda experimentului “presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și
desfășurare a fenomenelor.”(Bocoș M., 2003, p.42)
Experimentul s -a desfășurat în perioada 7.11.2016 – 12.05.2017 la Liceul Andrei
Mureșanu din Brașov. Eșantioanele experimentului au fost constituite din elevii clas elor a IV –
a A si a IV -a B
Clasa a IV -a A a reprezentat grupa de control (Tab.nr.13 ), cu un număr de 27 elevi, unde
am folosit exerciții clasice în timpul ore lor de educație fizică și sport , iar clasa a IV -a B a fost
grupa experimentală (Tab.nr.14 ),cu un număr de 25 de elevi, care a avut incluse în timpul
lecțiilor jocuri dinamice și parcursuri aplicative.
Relaționarea cu elevii a fost una foarte bună, aceștia fiind încântați de faptul că au
desfășurat orele de educație fizică și sportivă, ei fiind obișnuiți ca aceste or e să fie înlocuite de
alte materii, cum ar fi matematică sau limba română.

34
Tabel 13. Componența grupei de control

Nr.crt. Nume și prenume Clasa Sex Vârsta
1. A.A. a IV-a A M 10 ani
2. B.H. a IV-a A M 10 ani
3. C.Ș. a IV-a A F 10 ani
4. C.D. a IV-a A F 10 ani
5. C.A. a IV-a A F 10 ani
6. C.M. a IV-a A M 10 ani
7. C.M. a IV-a A M 10 ani
8. D.D. a IV-a A M 10 ani
9. E.E. a IV-a A M 10 ani
10. F.R. a IV-a A M 10 ani
11. G.L. a IV-a A F 10 ani
12. H.M. a IV-a A M 10 ani
13. M.V. a IV-a A M 10 ani
14. M.R. a IV-a A M 10 ani
15. M.A. a IV-a A F 10 ani
16. P.I. a IV-a A F 10 ani
17. R.A. a IV-a A F 10 ani
18. S.D. a IV-a A M 10 ani
19. S.A. a IV-a A F 10 ani
20. S.C. a IV-a A F 10 ani
21. Ș.Ș. a IV-a A F 10 ani
22. Ș.A. a IV-a A F 10 ani
23. T.L. a IV-a A F 10 ani
24. T.M. a IV-a A F 10 ani
25. U.N. a IV-a A M 10 ani
26. V.G. a IV-a A F 10 ani
27. Z.C. a IV-a A F 10 ani

35
Tabel 14. Componența grupei experimentale

Nr.crt. Nume și prenume Clasa Sex Vârsta
1. B.R. a IV-a B M 10 ani
2. B.A. a IV-a B M 10 ani
3. C.A. a IV-a B F 10 ani
4. C.V. a IV-a B M 10 ani
5. C.A. a IV-a B M 10 ani
6. C.C. a IV-a B M 10 ani
7. D.B. a IV-a B M 10 ani
8. D.D. a IV-a B M 10 ani
9. D.F. a IV-a B M 10 ani
10. D.S. a IV-a B F 10 ani
11. F.A. a IV-a B F 10 ani
12. F.R. a IV-a B M 10 ani
13. G.A. a IV-a B M 10 ani
14. G.I. a IV-a B M 10 ani
15. H.R. a IV-a B M 10 ani
16. I.C. a IV-a B M 10 ani
17. I.A. a IV-a B F 10 ani
18. J.J. a IV-a B F 10 ani
19. M.M. a IV-a B F 10 ani
20. M.A. a IV-a B M 10 ani
21. P.A. a IV-a B F 10 ani
22. P.A. a IV-a B M 10 ani
23. P.D. a IV-a B F 10 ani
24. R.V. a IV-a B M 10 ani
25. S.A. a IV-a B F 10 ani

36
Aparate, ins talații și materiale ajutătoare
Sala de sport în care s -a desfășurat experimentul a dispus de următoarele materiale: bănci
de gimnastică (4), saltele de gimnastică (8), ladă de gimnastică (1), capră pentru gimnastică
(1), mingi (baschet, handbal, fotbal, medicinale), panouri de b aschet (2), scări fixe (4), corz i și
jaloane.

În etapa preexperimentală am testat nivelul de motricitate al elevilor prin probele de
evaluare obligatorii din Sistemul Național Școlar de Evaluare la disciplina Educație Fizică și
Sport (SNEEFS) , iar în cea post -experimentală la fel . Testarea inițială a elevilor din ambele
grupe am efectuat -o la începutul lunii noiembrie 2016, iar cea finală la începutul lunii mai
2017.
Probele au fost următoarele:
a) Alergare de viteză pe distanța de 25m
b) Alergare de durată
c) Minijoc sportiv
d) Îndemânare
a)Alergarea de viteză s-a desfășurat pe o distanță de 25m, pe teren plat. Pornirea s -a făcut
la semal auditiv, iar cronometrul s -a pornit la mișcarea piciorului din spate. Timpul înregistrat
a fost exprimat în secunde.
Calificativ FB B S
Băieți 5”4 5”6 5”8
Fete 5”6 5”8 6”0

b)Alergarea de durată s-a desfășurat pe teren plat , fără denivelări; elevii au fost împărțiți
în grupe de către 6. Alergarea a fost continuă, în ritm propriu, pe duratele corespunzătoare
fiecărui calificativ.
Calificativ FB B S
Băieți 2’10” 2’20” 2’30”
Fete 2’05” 2’10” 2’15”

37
c)Minijoc sportiv. Structură simplă de joc: s -au executat izolat procedee tehnice însușite,
s-a apreciat corectitudinea execuției.
Calificativ FB B S
Băieți XXX XX X
Fete XXX XX X

d)Îndemânare . Elevii au sărit individual la coardă, pe un singur picior, pe loc. S -a
înregistra t numărul de execuții, iar calificativele s-au acordat astfel:
Calificativ FB B S
Băieți 14 sărituri 13 sărituri 12 sărituri
Fete 13 sărituri 12 sărituri 11 sărituri

Mijloacele folosite la grupele de control au fost :
“1. În linie câte șase elevi, start din picioare pe distanța de 3 -5m, la semnal sonor, 3 -5x
două serii ; tempo 4/4.
2. În linie câte șase, start de jos, din spatele unei linii, pe distanța de 3 -5m, la semnal sonor,
3-5x două serii;tempo 4/4.
3. În linie câte patru -șase elevi, plecare cu start de jos, din poziția “pe locuri”, din spatele
unei linii, pe distanța de 3-5m, la semnal sonor, 3 -5x două serii;tempo 4/4.
4. În linie câte patru -șase elevi, plecare cu start de jos, din poziția “gata”, din spatele unei
linii, pe distanța de 3-5m, la semnal sonor, 3 -5x două serii;tempo 4/4.
5. Elevii așezați pe șase șiruri de patru -cinci elevi, la distanță de două brațe,unul î n spatele
altuia, distanța în tre șiruri de 2m: în fiecare șir elevii vor fi numerotați de la unu la cinci
aceștia executând pe loc joc de gleznă (alergare cu genunchii sus sau pendularea gambelor
înapoi). La striga rea unui număr ( “1”, “3”, “5”) de către profes or, elevii cu numărul respectiv
din fiecare șir aleargă în viteză la capătul din față al șirului, ocolește șirul de unde a plecat,
urmând să plece în “cursă” alt număr, 2 x 1min, pauză 1min.
6. Din culcat înapoi, sprijin pe antebrațe, picioarele ridicate la 45 de grade: pedalare
rapidă, timp de lucru 30sec, 2 -3 serii, pauză 20sec.
7. Elevii în formație de șah: alergarea rapidă pe loc în ritm ul impus de profesor prin bătăi
din palme, timp de lucr u 30sec, 2 -3 serii, pauză 20sec.

38
8. Elevii grupați pe trei linii de cinci -șase: joc de gleznă pe loc prima linie, la semnal
săritură cu genunchii sus și sprint pe 10 -15 m, 4 -5 x, pauză 30sec.
9. Din formație pe două linii față în față la distanță pe 10m, numerotați de la 1 la 10 -12
execută alergare cu pendularea gambelor înapoi pe loc: profesorul strigă un număr (“1”, “3”,
“5”), iar cei strigați schimbă în alergare de viteză locurile în liniile corespunzătoare, 2 -3 x
1min, pauză 1min.
10. Pe trei linii de câte opt elevi în spatele unei linii de plecare: pe distanța de 10 -15m,
prima linie execută la primul fluier alergare cu forfecarea picioarelor înainte, la al doilea fluier
alergare cu pendularea gambelor înapoi, la al treilea fluier alergare cu g enunchii sus; liniile
lucrează succesiv, 2 -3 x, 10 -15m, pauză activă mers cu relaxare pe lateralele zonei de lucru și
revenire în formație în spatele celorlalți colegi.
11. Elevii în coloană câte doi execută alergare ușoară în jurul sălii: la primul fluier ,
alergare cu pas adăugat față în față cu joc de brațe. La al doilea fluier, alergare cu pas adăugat
spate la spate, la al treilea fluier întoarcere 180 de grade și alergare ușoară, 2 -3 x 1min, pauză
mers cu mișcări de relaxare, 30 -40sec.
12. Pe linii de c inci-șase elevi: prima linie pleacă în alergare de viteză la primul semnal
sonor, la al doilea semnal sonor joc de glezne rapid pe loc, la al treilea semnal sonor alergare
de viteză, la al patrulea semnal sonor pendularea gambelor înapoi pe loc, la al cinc ilea semnal
sonor alergare de viteză. Distanța de lucru 20 -30m, 2 -3 x, pauză mers și relaxare 40sec.
13. Din poziția ghemuit, cu spatele pe direcția de alergare, la semnal săritură dreaptă,
întoarcere 180 de grade și sprint pe 15 -20m, formație de lucru în linie câte șase -opt, 2 -3 x,
pauză mers și revenire 30sec.
14. Din diferite poziții ( ghemuit, culcat înainte, culcat înapoi cu fața sau spatele pe
direcție) la semnal sonor start și alergare de viteză pe 15 -20m, formație de lucru în linie câte
șase-opt, 3 -5 x, pauză mers și revenire 30sec.
15. Elevii în linie câte șase -opt, cu fața la un perete, sprijinit pe palme, execută joc de
glezne rapid pe loc sau alergare cu genunchii sus, la semnalul sonor întoarcere și sprint pe 10 –
15m, 3 -5 x, pauză mers și mișcări de relaxare 30sec.
16. Din linie câte șase -opt elevi, în poziția așezat încrucișat cu fața sau cu spatele pe
direcția de alergare, la semnalul sonor alergare de viteză 10 -15m, 6 -8 x, pauză 30sec.

39
17. Elevi i în linie câte șase -opt execută sărituri ca minge a pe loc, la semnalul sonor
alergare de viteză pe 10 -15m, 6 -8 x, pauză 30sec.
18. Din linie câte șase -opt: la semnalul sonor alergare de viteză, la următorul semnal sonor
genuflexiune, săritură cu genunchii sus și continuarea alergării; distanța de lucru 1 5-20m, 3 -5
x, pauză activă 30sec.
19. Din linie câte șase -opt: la semnalul sonor alergare de viteză, pauză mers și revenire 1
min.
20. Din linie câte șase -opt: la semnalul sonor alergare cu maxim de viteză pe 15 -20m.
21. Alergare laterală cu pas adăugat p e 5-10m, dus -întors, formație de lucru în linie câte
șase-opt, 3 -5 x, pauză mers și relaxare 30sec.
22. Linii de șase -opt elevi în spatele unei linii de start: alergare pe 10m dus -întors cu
atingerea unor linii trasate la fiecare 5m, 3 -5 x, pauză 30sec.
23. Elevii așezați pe două linii de câte șase -opt, la 2m distanță unii de alții: la sem nalul
sonor ambele linii execută alergare de viteză, primii căutând să nu fie prinși de cei din spate;
distanța de l ucru 10 -15m, după fiecare execuț ie se schimbă rolurile, 4-5 x, pauză mers 30sec.
24. Din formaț ie în coloană câte unul, execută alergarea în jurul terenului de handbal: când
primul din șir ajunge la colțul terenului “declanșează” alergarea de viteză pe diagonala
terenului și va schimba sensul alergării în Z, două serii de patru diagonale executate de toți
elevii; pauză 1min.
25. Pe perechi, spate la spate, aliniați pe linia de centru a terenului de handbal, având
fiecare la 10m distanță o minge medicinală (sticlă cu nisip): la s emnal ambii aleargă, ocolesc
obiectul și revin în aceeași poziție, 8 -10 x 2serii, pauză 1min.
26. Elevii în linie de șase -opt execută joc de glezne pe loc rapid: la primul semnal sonor
alergare cu spatele pe direcție, la al doilea semnal întoarcere și aler gare de viteză ; distanța de
lucru 20 -30m, pauză mers 1min.
27. Elevii în linie de șase -opt în spatele unei linii de start, având trasate pe distanța de 30m
din 10 în 10m linii numerotate de la 1 la 3: profesorul strigă una din liniile tr asate pe sol, iar
elevii execută alergare de viteză pâ nă la linia strigată, pauză 30sec, 2 -3 execuții pentru fiecare
distanță.
28. Din linie câte șase -opt elevi, în poziție culcat înainte sprijin pe palme, la semnal sonor
ridicare și alergare de viteză pe 10 -15m, 3 -5 x, pau ză 30sec.

40
29. Din linie câte șase -opt elevi, executând joc de gleznă rapid pe loc: la semnalul sonor
alergare de viteză cu schimbări bruște de direcție, distanța de lucru 15 -20m, 3 -5 x, pauză
40sec.
30. Din linie câte șase -opt elevi în poziția ghemuit: la semnalul sonor săritură cu genunchii
sus și alergare de viteză pe 10 -15m, 3 -5 x, pauză mers 40sec.
31.Din linie câte șase -opt elevi din stând: la semnal sonor, sprint până la jumătatea
terenului de volei, la un alt semnal întoarcere la 180 de grade, și ale rgare cu spatele în aceeași
direcție, 3 -5 x, pauză mers și revenire la locul de plecare.
32. Din linie câte șase -opt elevi din stând: la semnal sonor alergare cu schimbări bruște de
direcție , la un alt semnal întoarcere la 180 de grade, ș i alergare cu spat ele pe direcție, distanța
de lucru 15 -20m, 3-5 x, pauză mers și revenire la locul de plecare.
33. Elevii în coloană câte unul execută alergare în jurul terenului de volei: la semnalul
sonor întoarcere la stânga și sprint către interiorul terenului, apoi alergare în sens invers pe
cealaltă latură, 2 -3 x 1min, pauză mers și relaxare 40sec.
34. Elevii în formație de cerc, de mâini apucat: alergare în cerc: la semnalul sonor oprire în
ghemuit, ridicare și alergare în sens invers, 2 -3 x 30 -40sec de lucru, pauză 30sec.
35. Alergare accelerată în linie dreaptă, în coloană câte doi, cu start din picioare la
semnalul sonor, în tempo 3/4, 2 x 20m, pauză întoarcere de voie la locul de start
30sec. ”(Săvescu I., 2007, pp. 23 -29)
“36. Alergare accelerată în linie dreaptă în grupe d e patru -șase elevi, start din picioare,
tempo 3/4, 2 x 25m, pauză întoarcere de voie la locul de start.
37. Colectivul în linie pe două rânduri, distanță și interval de un brat; execute comanda
inversă a profesorului; întoarceri la stânga, la dreapta, la s tânga împrejur, trecere din linie pe
două rânduri în linie pe un rând, etc., 2x, pauză 30sec.
38. Colectivul î n linie pe două rânduri, execută opusul come nzii date: “ghemuit” (ei
execută stând și invers), “pe loc” (ei execută joc de glezne sau sărituri cu genunchii sus), 2x,
pauză 30sec.
39. Colectivul împărțit în patru -cinci șiruri de câte patru -cinci elevi : mers pe vârfuri cu
brațele sus, privirea la mâini, pe o linie trasată pe sol, distanța de lucru 3 -5m, 3 -5 x, pauză
activă.

41
40. Colectivul împărțit în patru -cinci șiruri de câte patru -cinci elevi: mers cu spatele pe
direcție pe o linie trasată pe sol, 3 -5 x, distanță 3 -5m, pauză activă.
41. Colectivul împărțit în patru -cinci șiruri de câte patru -cinci elevi: mers pe o linie trasat ă
pe sol cu balansarea laterală alternativă a piciorului stâng și a celui drept, brațele întinse
lateral, 3 -5 x, distanță 3 -5m.
42. Colectivul împărțit în patru -cinci șiruri de câte patru -cinci elevi: execută sărituri pe
picorul stâng, cel drept prins cu a mbele mâini de gleznă la spate, pe o linie trasată pe sol pe o
distanță de 3 -5m, întoarcere cu sărituri pe piciorul drept, 3 -5 x, pauză active 10sec.
43. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gim nastică așezată longitudinal: execută mers pe bancă, brațele sus, 3 -5 x.
44. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal: execută mers pe vârfuri pe bancă, mâinile la ce afă,
3-5 x.
45. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal: execută mers pe banca de gimnastică cu balansarea
alternativă a piciorului drept și a celui stâng înainte, b rațele întinse lateral, 3 -5 x.
46. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal: execută mers pe banca de gimnastică cu ridicarea
alternativă a unui genunchi sus și prind erea lui cu mâinile, 3 -5 x.
47. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnasti că așezată longitudinal: execută mers pe banca de gimnastică, la mijlocul
băncii, sărituri cu forfecarea picioarelor în plan sagital și continuarea deplasării, 3 -5 x.
48. Colectivul împărțit în cinci -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnasti că așezată longitudinal: execută mers ghemuit pe banca de gimnastică, la
mijlocul băncii se rid ică, întoarcere la 180 de grade și continuarea deplasării cu mers ghemuit
cu spatele pe direcție, 3 -5 x.
49. Colectivul împărțit în patru -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngust ă în sus: execută mers pe bancă,
întoarcere 360 de grade la mijlocul băncii și continuarea deplasării, 3 -5 x.

42
50. Colectivul împărțit în patru -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngustă în sus: execută mers cu ducerea în
lateral a picioarelor, brațele întinse lateral, 3 -5 x.
51. Colectivul împărțit în patru -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngustă în su s: fiecare elev are o coardă,
execută deplasare pe bancă prin sărituri cu coarda, 3 -5 x.
52. Colectivul împărțit în patru -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngustă în sus, primul din fiecare șir are
câte două cercuri de gimnastică pe fiecare braț: execută mers dus -întors pe partea îngustă a
băncii simultan cu rotirea cercurilor pe brațe; la capătul băncii se întoarce și oferă următorului
din șir cercurile, acesta executând același exerciț iu, 3-5 x.
53. Colectivul împărțit în patru -șase șiruri de câte trei -patru elevi, în fața fiecărui șir o
bancă de gimnastică așezată longitudinal cu partea îngustă în sus ; primul din fiecare șir are în
mâna stângă o minge medicinală și un cerc de gimnastică în mâna dreaptă; execută mers pe
banca de gimnastică simultan cu rotarea cercului pe brațul drept, la capătul băncii coboară și
revine la șirul propriu; 3 -5 x.
54. Câte doi, față în față stând pe vârfuri, menținerea echilibrului, 3 -5 x, 10sec.
55. Colectivul în coloană de gimnastică din așezat cu câte o minge fiecare fixată între
glezne, execută aruncarea mingii cu picioarele și prinderea ei cu mâinile, 2 x 8 -10 repetări,
pauză 20sec.
56. Colectivul în coloană de gimnastică, fiecare elev are câte o minge: din culcat dorsal cu
genunchii îndoiți, mingea ținută în mâini, execută aruncarea mingii în sus și prinderea ei între
genunchi, 2 x 8 -10 repetări, pauză 20sec.
57. Colectivul împărțit pe patru șiruri de patru -cinci elevi în spatele unei linii de start:
fiecare elev își prinde colegul din față de glezna piciorului stâng; execută deplasare prin
săritură pe piciorul drept pe o distanță de 3 -5m, la capătul căreia ocolește o minge medicinală
simultan cu schimbarea piciorului și revin la linia de plecar e, 2-3 x, pauză activă cu mișcări de
relaxare a picioarelor și brațelor.
58. Colectivul împărțit în trei cercuri de șase -opt elevi, în centrul fiecărui cerc rotește o
coardă pe sub picioarele celor ce formează cercul, iar aceștia sar să nu fie atinși cu co arda, cel
atins ia locul celui din centru, 2 x 1min, pauză 10sec.

43
59. Pe perechi față în față, un elev are o coardă: execută sărituri cu coarda manevrată de
partener; 2 x 8 -10 sărituri reușite, cu schimbarea rolurilor, pauză 20sec.
60. Colectivul de elevi răspândit în toată sala, fiecare elev cu câte o coardă de gimnastică:
execută cinci sărituri pe ambele picioare, 5 sărituri pe piciorul drept, 5 sărituri pe stângul, cu
coarda rotată spre înainte, 2 sărituri pe ambele picioare cu încrucișarea brațelor după care reiau
cu rotarea corzii spre înapoi, 2 -3 x.”(Săvescu I., 2007, pp. 37 -38)
“61. Pe grupe, în șir, alergarea de durată cu schimbarea conducătorului care la comandă
rămâne la sfârșitul șirului, 4min fete, 6min băieți, 1 -2 x, pauză activă 2 -3min.
62. Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe valorice, alergare de durată 10min
fete, 12min băieți, 5min fete, 8min băieți, 1 x, pauză activă mers până la revenire, tempo 2/4.
63. Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe valorice, alergare continuă în tempo
moderat, 1000 -1200m, urmată de mers cu exerciții de relaxare și mobilitate 200m, 1 x, pauză
activă 4 -5min.
64. Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe valorice, la semnal sonor, alergare
tempo moderat 150m, 50m alergare accelera tă tempo 3/4, 4 -5 x, pauză activă 2 -3min.
65. Formație de lucru: elevii sunt împărțiți pe grupe valorice, la semnal sonor, alergare
tempo moderat 300m, 30m alergare accelerată tempo 4/4, 2 -3 x, pauză activă 2 –
3min. ”(Săvescu I., 2007, pg.51)
“66. Formația de lucru: linii de șase -opt elevi, lucru alternativ, lovirea mingii la zid cu
latul, cu ristul interior și cu ristul exterior, urmărindu -se aspectele biomecanice: echilibrul în
mișcare, poziția piciorului de sprijin, balansarea piciorului care lo vește mingea, poziția
trunchiului și a brațelor, acțiunile de după lovirea mingii, 2 -3 x 10lovituri, pauză pasivă 30sec.
67. Formație de lucru: pe perechi, lucru alternativ, lovirea mingii la perete în doi jucători:
unul lovește mingea, celălalt lovește în poziție fundamentală, executând întoarcerea mingii și
lovirea ei cu procedeul cel mai urmărit, 2 x 15lovituri, pauză pasivă 30sec.
68. Formația de lucru: trei -patru șiruri a câte patru -cinci elevi în dreptul fiecărei mingi
suspendate, lovirea mingii suspe ndate care pendulează în aer (exercițiul ajută la învățarea
lovirii din voie, dezvoltă simțul mingii, îndemânarea în lovirea mingii care -și schimbă poziția,
echilibrul etc.), 2 -3 x 15lovituri, pauză pasivă 30sec.

44
69. Formația de lucru: pe perechi cu o ming e, autopasă: printr -o mișcare circulară, în
sensul opus mingii, jucătorul ocolește adversarul în viteză maximă, preia mingea și continuă
acțiunea de joc, 8 -10 x, pauză pasivă 20sec, se lucrează pe lungimea terenului alternativ.
70. Pe perechi, față în față , cu o minge: execută pasarea mingii cu latul sau cu ristul plin, la
partener, din deplasare înainte și înapoi, în poziție fundamentală, 3 x 1min, pauză pasivă
30sec, execuția se va efectua alternativ cu piciorul drept și stâng.
71. Formația de lucru: doi jucători cu câte o minge fiecare, pasează și reprimesc mingea de
la un al treilea jucător, alternativ, 2 -3 x 1min, pauză pasivă 30sec.
72. Formația de lucru: patru -șase șiruri a câte trei -patru elevi dispuși pe mai multe șiruri,
față în față: execută dribling din mers până la șirul din față, pasă la coleg și deplasare la coada
șirului, 2 -3 x 2min, pauză pasivă 20sec.
73. Formația de lucru: patru -șase șiruri a câte trei -patru elevi dispuși pe mai multe șiruri,
față în față: execută dr ibling din alergare până la șirul din față, pasă la coleg și deplasare la
coada șirului, 2 -3 x 2min, pauză pasivă 20sec.
74. Formația de lucru: șiruri de patru -cinci elevi, conducerea liberă a mingii în linie
dreaptă pe marginea terenului sau pe un itinera r descris de antrenor, 3 x 50m, pauză (mers cu
revenire în formație) 45sec.
75. Formația de lucru: patru -cinci elevi pentru fiecare poziție, tras la poartă sau la zid de pe
cinci poziții, de la stânga la dreapta, cu piciorul stâng și piciorul drept: poziți a 1 – cu ristul
interior la colțul lung sau scurt, sus sau jos, poziția 2 – cu ristul interior la colțul lung sau scurt,
poziția 3 – cu ristul plin la colțul scurt, poziția 4 – cu ristul exterior, poziția 5 – cu ristul
interior, 6-8 x, pauză pasivă 30sec.
76. Formația de lucru: șiruri de patru -cinci elevi, tras la poartă sau la zid din minge
condusă de la distanța de 30m de poartă, trecând prin cele 5 direcții, trăgându -se la poartă cu
procedeul corespunzător, 6 -8 x, pauză pasivă 30sec.
77. Tras la poartă din formație de doi, trei jucători, care înaintează spre poartă în diferite
așezări, 6 -8 x, pauză (mers cu revenire în formație) 45 sec.
78. Formația de lucru: pe două șiruri paralele, tras la poartă din combinații în doi jucători,
fără sch imb de locuri, apoi și cu schimb de locuri, 4 -6 x, pauză pasivă 35sec, se lucrează pe
partea stângă a terenului, apoi și pe partea dreaptă. ”(Săvescu I., 2007, pp. 328 -333)

45
Mijloacele ut ilizate la grupa experimentală au fost următoarele jocuri dinamice și
parcursuri aplicative:
JOCURI DINAMICE :
“Acul cu ață
Elevii formează un cerc ținându -se de mâini. Dintr -un punct al cercului, învățătoarea
numește, în ordine, un grup de 5 -6 copii, în care primul primește rolul de „ac”, iar ceilalți 4 -5
primesc împreună rolul de „ață”. Copiii cu rol de „ață” se prind cu ambele brațe de mijlocul
celui din față. La semnalul învățătoarei „acul și ața încep să coasă”, alergând șerpuit printre
brațele copiilor din cerc. Când „coaserea” s -a terminat, „acul și ața” își reiau loc ul în cerc,
următorii 5 -6 copii preluând rolurile de „ac și ață”. Dacă „ața” se rupe în timpul deplasării,
grupul respectiv de copii, reintră în cerc, sau se oprește, refăcând (reînnodând „ața” sau
reintroducând -o în „ac”) formația de coasere. Jocul se poa te desfășura și sub formă de
întrecere, câștigând „acul și ața” care au realizat cel mai rapid coaserea obiectului stabilit.
Salut prietene
Elevii formează un cerc, situându -se cu fața spre interiorul acestuia. Învățătoarea numește
un copil care aleargă în jurul cercului și la un moment dat atinge cu mâna umărul unuia dintre
copii, alergând în continuare. Copilul atins p e umăr, aleargă în sens invers , când cei doi se
întâlnesc, își dau mâna și rostesc o formulă de salut, în limba română sau în limba străină
studiată. După aceea, ambii copii își continuă alergarea, căutând să ajungă primul la locul
rămas liber în cerc. Dacă cel care ajunge primul la locul rămas liber este copilul care a început
jocul, schimbă rolul cu celălalt elev, care va continua jocul.
Batistuța
Elevii formează un cerc, aflându -se cu fața spre interiorul acestuia și cu ambele mâini
întinse în spate, cu palma spre exterior. Un copil, numit de învățătoare, având în mână
batistuța, aleargă în jurul cercului și la un moment dat, pune obiectu l în mâna unui elev,
continuându -și alergarea. Cel care a primit obiectul pornește în alergare în sens opus și
încearcă, și el, să ajungă primul la locul liber. Dacă cel care a început jocul ajunge primul la
locul liber, schimbă rolul cu celălalt copil. Da că nu reușește să ajungă primul la locul liber,
preia obiectul din nou și continuă jocul.

46
Șoarecele și pisica
Elevii, primind rolul de „pisicuțe” se dispun într -un cerc cu fața spre interior. Un copil
rămâne în afara cercului primind rolul de „șoricel”. „Șoricelul” aleargă în jurul cercului și, la
un moment dat, atinge cu mâna o „pisicuță”, continuând să alerge ca să -i ocupe locul
„pisicuței” pe care a atins -o. „Pisicuța” atinsă de „șoricel” îl urmărește în alergare, căutând să -l
prindă (atingă) înainte c a acesta să -i ia locul. Dacă l -a prins, „pisicuța” revine la locul său
inițial, iar „șoricelul” continuă jocul. Dacă nu l -a prins, „pisicuța” devine „șoricel”.
Coșulețul cu două toarte
Elevii dispuși pe perechi, unul lângă altul, vor forma un „coșuleț” cu două toarte, având o
mână pe șold iar cealaltă petrecută pe după brațul îndoit al partenerului. „Coșulețele” astfel
formate se disperesază pe toată suprafața de joc. Selectând o pereche, învățătoarea va da unuia
dintre copii rolul de urmărit, iar celuilal t rolul de urmăritor. Urmăritul aleargă printre
„coșulețe” și pentru a nu fi prins de urmăritor se atașează la una din toartele unui „coșuleț”. În
acel moment, „toarta” în plus (elevul) va deveni urmărit. Dacă urmăritorul reușește să -l prindă
(atingă) pe u rmărit, înainte ca acesta să se atașeze la un „coșuleț”, cei doi își inversează
rolurile.
Semănatul și culesul cartofilor
Elevii sunt organizați în trei echipe, dispuse în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare /sosire. În fața fiecărei echipe se plasează (trasează) trei /patru cercuri la distanță de 4 –
5m unul față de celălalt. La capătul traseului se așează un reper (fanion) care poate fi ocolit.
La semnalul învățătoarei, primii copii din fiecare echipă ridică cele 3 -4 “legume ” așezate în
fața lor și din alergare „seamănă” (pun) câte o „legumă” în fiecare cerc (găletușă), apoi
ocolesc fanionul și revin la propria echipă, predând ștafeta (atingere cu palma) următorului
coechipier. Câștigă echipa care revine prima în forma inițială.
Vizitiul și căluțu l
Se alcătuiesc 2 -3 echipe formate din 8, 10 sau 12 elevi. Fiecare echipă se așează în coloană
câte doi, înapoia unei linii de plecare /sosire. În fața fiecărei echipe, la distanță de 10/15/20m se
plasează un reper care poate fi ocolit. Fiecare echipă primește un cerc sau o coardă. La
semnalul de începere un elev din prima pereche se „înhamă” cu cercul sau coarda, iar celălalt
apucă cu ambele mâini „hățurile”, respectiv cercul sau capetele corzi i, pornind în alergare
până la reper, îl ocolesc și revin la propria echipă, predând cercul sau coarda următoarei

47
perechi și deplasându -se la coada șirului. Câștigă echipa care reușește să revină prima în forma
inițială. La reluarea jocului, rolurile se sc himbă în cadrul fiecărei perechi.
Șarpele își prinde coada
Elevii formează un șir, ținându -se strâns unul de altul prin cuprinderea cu ambele brațe a
mijlocului celui din față. La semnalul de începere a jocului, primul copil din față, urmat de cei
din prim a parte a coloanei, încearcă, prin mișcări stânga -dreapta, să atingă ultimul copil din
coada șarpelui (coloanei). Acesta din urmă, împreună cu copiii care formează coada șarpelui,
se deplasează în sens opus „capului șarpelui”, încercând să evite prinderea (atingerea). Copilul
atins, trece în fața coloanei, devenind „capul șarpelui”.
Apărătorul cetății
Elevii sunt dispuși într -un cerc, în interiorul căruia se „construiește” o cetate (2 -3 mingi
medicinale suprapuse; un recipient de plastic de 5 litri; capra d e gimnastică etc. ). Un elev
primește rolul de apărător al cetății, având voie să respingă mingea aruncată de cei de pe cerc,
atât cu brațele, cât și cu picioarele. Dacă cetatea este atinsă, elevul care a reușit aruncarea
devine apărătorul cetății, iar cel ălalt îi ia locul în cerc.
Vânătorii și rațele
Elevii se constituie în două echipe, una de „vânători” și cealaltă de „rațe”. Pe suprafața de
joc, se trasează un dreptunghi /pătrat sau cerc, în interiorul cărora se plasează „rațele”.
„Vânătorii” se dispun î n exteriorul figurii trasate pe sol și încearcă să „vâneze” (să atingă de la
mijloc în jos) câte o „rățușcă”, cu o minge pe care o pasează între ei. Se joacă contratimp,
fiecare echipă, fiind pe rând, timp de trei minute „vânători”. Câștigă echipa care „vâ nează”
cele mai multe „rățuște” timp de 3minute.
Păsărelele intră -n cuib
Elevii sunt grupați câte trei, doi dintre ei apucându -se de mâini formează „cuibul ”, iar al
treilea intră -n „cuib”, devenind „păsărică ”. „Cuiburile ” sunt răspândite pe toată suprafața de
joc. Învățătoarea numește doi elevi care devin „păsărele fără cuib ”. La semna lul învățătoarei,
„păsărelele ” zboară, copiii aflați în „cuiburi ”, ies din acestea și aleargă simulând zborul
păsărelelor. La semnalul „Păsă relele intră -n cuib”, toate „păsărelele”, inclusiv cei doi fără
„cuib”, caută să intre cât mai repede într -un „cuib”, altul, decât cel din care au plecat. Pentru
că s-au orientat și mișcat mai încet, vor rămâne din nou, alte două „păsărele fără cuib”. După

48
3-4 repetări ale jocului, „păsărelele” vor schimba rolurile cu câte unul dintre copiii care au
format „cuiburile” .
Îndemânaticii
Clasa se împarte în trei echipe, dispuse pe șiruri, înapoia unei linii de plecare /sosire. În fața
fiecărei echipe, se amplasează două cercuri, la distanță de 5m față de linia de plecare și între
ele, traseul terminându -se la 15 -20m, cu un reper care poate fi ocolit. La semnalul de plecare,
primii copii din fiecare echipă pornesc în aler gare, ajung la primul cerc, îl apucă, îl trec pe
deasupra capului și -l scot pe sub picioare, aleargă în continuare, intră în al doilea cerc și îl scot
pe deasupra capului, după care ocolesc reperul de la capătul parcursului și revin la propria
echipă, pred ând ștafeta următorului coechipier. Câștigă echipa care revine prima în formația
inițială.
Ferește -ți picioarele
Elevii sunt împărțiți în 2 -3 echipe, dispuși în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare. Primul copil din fiecare echipă primește un b aston pe care îl apucă cu o mână de unul
din capete. La semnal, copilul cu bastonul se întoarce cu fața spre echipa sa și din alergare, cu
celălalt capăt al bastonului atingând solul /podeaua, îl trece pe sub picioarel e coechipierilor
care sar pe verticală. Când purtătorul bastonului ajunge la capătul echipei sale, transmite
bastonul din mână în mână până la copilul din fața echipei, care reia acțiunea. Câștigă echipa
care revine prima în forma inițială.
Buchețelele
Elevii se deplasează liber (mergând, alergâ nd) în spațiul de joc. Ei reprez intă florile din
care trebuie formate bucheț ele. La pronunțarea sau arătarea de către învățătoarea a unei cifre
(din concentrul cunoscut de copii) aceștia se grupează în numărul corespunzător, în buchete
(ținându -se de mâini; cuprinzându -se pe după umeri sau pe după mijloc). Copiii rămași în
afara buchetelor vor auzi din partea tuturor colegilor strigarea: „Te -ai mișcat încet, nu ești în
buchet. Grăbește -te!” Apoi jocul s e reia prin desfacerea buchetelor .
Figurile geome trice
Pe suprafața de joc se trasează câte două -trei dintre figurile geometrice însușite de elevi,
încadrate într -un cerc. Din alergare liberă sau în coloană câte unul sau câte doi, la pronunțarea
de către învățătoare a numelui unei figuri geometrice, copiii tre buie să se orienteze și să se
plaseze corect în cercul corespunzător. Copiii care nu au recunoscut figura geometrică sau s -au

49
plasat greșit vor fi corectați și îndrumați. O variantă și mai atractivă este aceea în care pe
suprafața de joc se trasează mai mu lte figuri geometrice de același fel (4, 5, 6), fiind
reprezentate toate figurile geometrice însușite. La comanda învățătoarei “Câte (cinci, patru sau
șapte etc.) în triunghi!” , copiii trebuie să recunoască triunghiurile,dar să se și grupeze conform
comenz ii.
Șotronul
Pe suprafața de joc se trasează 2 -3 contururi, în funcție de numărul de echipe care se
dorește a fi consituit (cercul este capul; un dreptunghi – gâtul; 4 -6 dreptunghiuri suprapuse –
trunchiul ; câte 3 dreptunghiuri picioarele; câte 2 dreptunghiuri – brațele). Jocul constă în
realizarea de către fiecare elev a unor variante de sărituri (cu desprindere și aterizare de pe și
pe unul sau ambele picioare; în depărtat; din depărtat în apropiat; cu întoarcere de 90 -180
grade) în funcție de mo dalitățile stabilite de învățătoare. Traseul săriturilor poate fi marcat prin
cifre (și poate fi parcurs în ordine cronologică, în ordinea cifrelor pa re sau impare) sau prin
săgeți ( linii, coturi, curbe). Întrecerea între echipe poate viza atât corectitudi nea execuțiilor (se
înregistrează numărul erorilor fiecărei echipe) cât și viteza cu care echipa a realizat, cu toți
membrii săi, parcurgerea traseului respectiv.
Broscuțele sar în lac
Elevii primesc rolul de “broscuță ”, cu excepția unuia care primește rol ul de “șarpe ”. În
jurul suprafeței de joc se amplasează bănci de gimnastică, capacele lăzii de gimnastică, saltele
suprapuse etc. În mijlocul suprafeței astfel delimitate se află “lacul ”. Sub forma povestirii,
“broscuțele ” după ce s-au “bălăcit ” în “lac” (aleargă, sar din ghemuit în ghemuit), ies din “lac”
și se “întind la soare ” (culcat facial sau dorsal) pe suprafețele înălțate, amplasate pe malul
“lacului”. În jurul suprafeței de joc se târăște (plimbă) “șarpele”. La atenționarea învățătoarei
“Șarpele! ” acesta încearcă să prindă o “broscuță”, iar “broscuțele” se feresc de “șarpe” sărind
în “lac”. Dacă o “broscuță” este prinsă (atinsă), elevul respectivă schimbă rolul cu “șarpele”.
Dacă “șarpele” nu prinde nicio “broscuță” va continua să îndeplinească ac est rol încă de 1 –
2ori, după care va fi înlocuit cu un alt elev.
Transportul bușteanului
Efectivul clasei se împarte în două echipe, în fața cărora se așează câte două saltele unite
între ele. Componenții echipei adoptă poziția culcat dorsal cu brațele înt inse în prelungirea
corpului, situându -se unul lângă altul la distanță de 0,25m. Ultimul elev din echipă adoptă

50
poziția culcat facial cu brațele întinse, situându -se peste corpurile partenerilor, îndeplinind
rolul de “buștean ”. La semnalul “Start! ” membrii fiecărei echipe se întorc simultan către
înainte, din culcat dorsal în culcat facial, printr -o rulare lateral, determinând avansarea
“bușteanului ”. Mișcarea se repetă cu repeziciune până când “bușteanul ” este “transportat ”.
Ajuns la capăt, “bușteanul ” se așează în poziția culcat dorsal în fața echipei, iar ultimul copil
intră în rolul de “buștean ”. Câștigă jocul echipa care revine prima în forma inițială.
Ancorăm corabia la mal
Elevii sunt împărțiți în două echipe, dispuse în coloane (strânse) câte unu l, aflate față în
față la distanță de 1 -1,5m, separate la mijlocul distanței de o linie trasată pe sol. Copiii
ambelor echipe apucă cu palmele o frânghie, egal repartizată ca lungime celor două echipe. La
semna l, ambele echipe încearcă să deplaseze prin tr acțiun e, echipa advers ă, peste linia de
mijloc. Se joacă de 3, 5, 7 ori stabilindu -se echipa câștigătoare finală.
Ursul doarme!
Pe suprafața de joc se trasează un cerc mare, în afara căruia sunt situați elevii. În mijlocul
cercului se trasează un cerc mic care va simula “bârlogul ursului ”. Unul dintre copii va primi
rolul de “urs” și va sta ghemuit în “bârlog ”. Jocul începe prin apropierea copiilor de “bârlogul
ursului ” cântând:
Ursul doarme, ursul doarme.
Și pare lihnit de foame.
Oare pe noi ne -a simțit?
Fugiți, că s -a și trezit.
Pe ultimul vers, „ursul” se scoală și încearcă să „prindă” (atingă) unul dintre copii, înainte
ca acesta să i asă în afara cercului mare. Toți copiii aleargă încercând să scape de „urs”. Dacă
un elev este prins, acesta va schimba r olul cu „ursul”. Dacă „ursul” nu prinde niciun copil, va
continua jocul îndeplinind încă o dată același rol.
Leapșa
Pe o suprafață de joc delimitată, copiii aleargă liber. Unul dintre copii primește rolul de
prinzător. La începerea jocului, prinzătorul ale argă încercând „să dea leapșa” (să -l atingă) pe
un copil. Elevul care a primit „leapșa” încearcă să o transmită mai departe altui copil.

51
Ocupă locul
Aliniați pe o linie, elevii sunt atenționați să își verifice vecinul din partea dreaptă și din
partea stângă. La semnal, elevii se deplasează pe direcțiile și către reperele indicate de
profesor. La următorul semnal, se deplasează rapid în formația de linie, ocupându -și locul
inițial. Câștigă elevii care și -au regăsit cel mai rapid locul.
Șoarecele isteț și pisica periculoasă
Elevii formează un cerc ținându -se de mâini, cu excepția a doi copii care primesc rolurile
de „șoricel ” și, respectiv „pisicuță ”. Pe circumferința cercului se „deschid ” patru portițe, prin
desprinderea mâinilor a câte doi elevi. „Șoricelul ” este introdus în cerc și i se spune că poate
intra și ieși din cerc, atât prin „portițe ” cât și prin „găurile ” formate de brațele unite ale
copiilor. „Pisica ” rămâne în afara cercului și are voie să intre și să iasă din cerc, doar prin
„portițe ”. Jocul începe prin urmărirea „șoricelului ” de către „pisică ”, cu intenția de a -l prinde
(atinge). Dacă „șoricelul ” este prins, se pot inversa rolurile între cei doi copii sau se numește o
alta pereche care să continue jocul. În sprijinul „pisicii ” mai poa te interveni și o a doua
„pisică ”.
Ogarul și iepurele
Elevii sunt dispersați pe întreaga suprafață de joc primind rolul de „copaci” care formează
o pădure. Un copil numit de învățătoare primește rolul de „iepuraș”, care se deplaseză prin
„pădure”. La margi nea „pădurii” apare „ogarul” unui vânător (un alt copil numit de
învățătoare), care, văzând „iepurașul ” țâșnește (aleargă) să -l prindă. „Iepurașul ” speriat,
aleargă printre „copaci ” și ca să scape de „ogar” se așează în ghemuit în fața unui „copac ”. În
acel moment, „copacul ” devine „iepuraș ” și este urmărit de „ogar”. Fostul „iepuraș ” se ridică
în picioare și devine „copac ”. Când „ogarul ” reușește să prindă „iepurașul ”, cei doi își schimbă
rolurile.
Năvodul
Pe o suprafață delimitată care reprezintă „lacul”, elevii deveniți „peștișori” înoată (aleargă)
liber. Un copil desemnat de învățătoare primește rolul de „pescar”, care aleargă încercând să
prindă (atingă) un „peștișor”. „Peștișorul” prins îl ia de mână pe „pescar” și formează o
„plasă” cu care aleargă să prindă alți „peștișori”. Jocul continuă până când este prins și ultimul
„peștișor”. Dacă „plasa” se rupe, „peștișorul” prins în momentul acela este eliberat și „plasa”

52
se reface. „Peștișorii” nu au voie să treacă prin brațele „plasei”. Ca recompensă, ultimul
„peștișor” prins, devine „pescar”.
Carul roman
Se alcătuiesc două echipe cuprinzând câte 12 elevi, dispuși în trei linii de câte 4 copii. În
fața fiecărei echipe se așează câte două cercuri și două corzi, iar la distanță de 15 -20m se
plantează un reper care să poată fi ocolit. La semnalul de plecare, d oi copii se „înhamă ” cu
corzile și apucă cu mâna dinspre interior marginea unui cerc. Al treilea copil, situat între cei
doi, apucă cu fiecare mână cele două cercuri. Al patrulea copil apucă cu fiecare mână capetele
corzilor „căluților ” din lateral și „atelajul ” pornește în cursă. Câștigă echipa care reușește să
revină prima la forma inițială.
Naveta spațială
Se alcătuiesc două -trei echipe situate, în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire. La distanță de 10/15/20m se trasează în dreptul f iecărei echipe o zonă de 2/2m
(sau se așează câte o saltea sau bancă) care vor reprezenta zonele de aterizare de pe
satelitul/planeta în care vor fi transportaț i „cosmonauții ”. Primul copil din fiecare echipă va
primi câte un cerc, în care va intra trecând u-l pe deasupra capului. La semnal, îl va introduce și
pe primul coechipier în cerc și împreună vor alerga până la zona de aterizare, unde
„cosmonautul” transportat va fi debarcat. „Naveta” se reîntoarce pe pământ preluându -l pe
următorul „cosmonaut”. Câșt igă echipa care reușește să transporte prima toți membrii. La
reluarea jocului, transportul se va realiza în sens opus, rolul de navetă revenind altui copil.
Uliul și porumbeii
La cele două capete ale unui spațiu delimitat se trasează câte o zonă pentru refugiul
„porumbeilor ”. Elevii primesc rolul de „porumbei ” și zboară liber în suprafața de joc dintre
cele două spații de refugiu. Un copil, numit de învățătoare, va primi rolul d e „uliu” și va fi
plasat în afara spațiului de joc, la mijlocul acestuia. La avertizarea învățătoarei „Uliul! ”,
„porumbeii ” încearcă să ajungă într -unul din spațiile de refugiu, în timp ce „uliul” încearcă să
prindă (atingă) un „porumbel ”. „Porumbelul ” prins schimbă rolul cu „uliul”. Dacă „uliul” nu
prinde niciun „porumbel ”, acesta își reia locul pe marginea suprafeței de joc, iar învățătoarea
da semnalul „Porumbeii zboară”, după care la semnalul „Uliul!”, jocul continuă. Pentru a da
mai multe șanse „uliulu i” se mai poate introduce, pe partea opusă a terenului, încă un „uliu”.

53
Între două focuri
Pe suprafața de joc se trasează un dreptunghi despărțit în două zone printr -o linie de
centru. Elevii sunt împărțiți în două echipe, fiecare dispunându -se cu jumătate din efectiv
înapoia uneia din liniile de fund ale dreptunghiului, iar cealaltă jumătate s e dispune, în linie, în
jumătatea dreptunghiului opusă liniei proprii de fund. Prin tragere la sorți se acordă o minge
uneia dintre echipe care, la semnalul de începere a jocului, o pasează între cele două linii
(focuri) încercând să surprindă și să atingă cu mingea unul dintre componenții echipei adverse
aflat între liniile proprii. Fiecare atingere cu mingea a unui adversar aduce echipei un punct.
Când mingea iese în afara terenului de joc, ea va fi repusă în joc de către echipa adversă. După
o repriză de 3 minute, echipele schimbă pozițiile liniilor, cei din centru trecând înapoia liniilor
de fund. Câștigă echipa care acumulează cel mai mare număr de puncte.
Cursa pe numere
Elevii sunt împărțiți pe 2 -3 echipe, fiecare echipă așezându -se în coloană câte un ul înapoia
unei linii de plecare/sosire. În fața fiecărei echipe, la distanță de 10/15/20m se așează un reper
care să poată fi ocolit. Copiii din fiecare echipă numără în continuare, fiecare component
reținând numărul care îi aparți ne. Când învățătoarea va pronunț a sau va arăta o cifră, copiii cu
numărul respectiv pornesc în cursă, ocolesc fanionul și revin la locul lor. Copilul care ajunge
primul la locul său aduce un punct echipei sale. Câștigă echipa care acumulează cel mai mare
număr de puncte.
Cursa vo calelor
Clasa se împarte în 3 -4 echipe a câte 7 elevi, fiecare echipă așezându -se în coloană câte
unul înapoia unei linii de plecare/sosire. În fața fiecărei echipe pe o distanță de 10/15/20m se
amplasează 3 -4 repere dispuse în zigzag și un fanion la capătul traseului, care să poată fi
ocolit. Sub îndrumarea învățătoarei, copiii din fiecare echipă, primesc în ordine, denumirea
vocalelor (a, ă, â, e, i, î, o, u). La pronunțarea sau arătarea de către învățătoare a unei vocale,
elevul care o reprezintă po rnește în cursă, șerpuiește printre repere, ocolește fanionul și revine
la locul pe care l -a ocupat în echipa sa. Copilul care ocupă primul locul său din echipă, aduce
un punct echipei sale.
Crabii și creveții
Elevii sunt organizați în două echipe, dispuse în linie, deoparte și de alta a unei linii de
centru, la distanță de un metru între ele. Înapoia fiecărei echipe, la distanță de 3 -4m, se

54
trasează o linie de scăpare. Fiecare dintre cele două echipe primește denumirea uneia dintre
viețuitoare din titlul j ocului. Așezați față în față în diferite poziții (stând, pe genunchi, așezat,
ghemuit) la auzul pronunțării de către învățătoare a unuia dintre numele din titlul jocului,
componenții echipei numite încearcă să -i prindă (atingă) pe componenții echipei adver se, care,
la rândul lor, încearcă să treacă, fără a fi prinși, de linia de scăpare. După fiecare secvență
jucată se numără elevii prinși de către o echipă. Pronunția învățătoarei trebuie să aibă o fază
pregătitoare (crrr) și o fază executorie (eveții). Din când în când se verifică și orientarea
atenției copiilor pronunțându -se un cuvânt care nu trebuie să producă efectul stabilit. (ex. crrr –
etă!, crrr -eion, crrr -avată etc.)
Ferește -ți capul
Se constituie trei echipe egale numeric, dispuse în șiruri înapoia unei linii. La distanță de 1
metru de această linie se trasează o linie paralelă, înapoia căreia fiecare echipă își trimite un
reprezentant care primește o minge. La semnalul de începere a jocului, elevul cu mingea o
pasează primului coechipier, care o pri nde, o repasează și se ghemuiește. Pasatorul transmite
mingea următorului coechipier, care o prinde, o repasează și se ghemuiește ș.a.m.d. Când
mingea ajunge la ultimul elev din echipă, acesta aleargă cu ea la linia de pasare, timp în care
fostul pasator s e așează în fața echipei sale, ceilalți coechipieri făcând un pas înapoi. Câștigă
echipa care revine prima în forma inițială.
Vânătorul iscusit
Elevii clasei sunt împărțiți în două echipe egale numeric, dispuse în linie înapoia unor linii
paralele situate la 4 -5m una față de cealaltă. La mijlocul distanței dintre linii se așează
(trasează) un cerc în care se introduce un obiect care poate fi apuca t cu o mână. Componenții
celor două echipe numără în continuare, fiecare copil reținându -și numărul. Se formează astfel
perechi de elevi din cele două echipe, purtând același număr. Jocul începe prin pronunțarea
sau afișarea de către învățătoare a uneia di n cifrele existente, la care cei doi elevi având
numărul corespunzător cifrei strigate/arătate, se îndreaptă în viteză spre cerc, încercând să
„vâneze ” obiectul din interiorul acestuia și să ajungă neprins (neatins) de adversar, înapoia
liniei propriei ech ipe. „Vânătorul ” care reușește să ajungă cu obiectul la propria echipă fără a
fi prins sau reușește să -l prindă pe adversar înainte ca acesta să ajungă la echipa sa, câștigă un
punct pentru echipa sa.

55
Cercurile zbuătoare
Elevii sunt împărțiți în două echi pe, fiecare fiind dispusă în formația de cerc, cu fața spre
interior. Fiecare echipă desemnează un elev care se situează în centrul cercului unde găsește o
coardă lungă (frânghie) sau două corzi legate între ele, obligator iu având la un capă t atașată o
greutate mică (minge de oină, recipient mic de plastic etc.). La semnal, copilul din centrul
cercului apucă coarda de capătul liber și o învârte pe sub picioarele coechipierilor. Cercul
(echipa) care stă mai mult în aer, câștigă un punct. Copilul care a fo st atins de coardă și a
întrerupt zborul echipei sale schimbă rolul cu elevul care învârte coarda.
Mingea la căpitan
Se formează două echipe care se dispun pe două cercuri concentrice trasate pe sol/podea.
Echipa situată pe cercul exterior își trimite „căpitanul ” în mijlocul cercului interior. Echipa de
pe cercul exterior, având o minge, încearcă să o transmită „căpitanului ” lor printre brațele și
picioarele elevilor din echipa adversă, situată pe cercul interior. Transmiterea mingii spre
„căpitan ” se va face fără a depăși înălțimea copiilor. Dacă mingea ajunge la „căpitan ”, echipa
realizează un punct, iar dacă mingea este transmisă înapoi de către „căpitan ” se realizează încă
un punct. Se joacă pe reprize de câte 3 minute, după fiecare repriză, echipele își schimbă
rolurile.
Recunoaște -ti vecinii
Din formația de adunare în linie pe un rând, în ordinea înălțimii, clasa se desparte în două
echipe, separate de învățătoare, care se situează în mijlocul formației de adunare. După
atenționarea „Verificați -vă vecinii! ”, învățătoarea dă comanda de deplasare rapidă a tuturor
copiilor către diferite direcții (la colțurile terenului/sălii, fuga marș!; sub panourile de
baschet/în porțile de handbal, fuga marș!; la copacii din față, fuga marș!). După ce copiii s -au
deplasat potrivit comenzii, după un moment de pauză, învățătoarea dă comanda de adunare în
formația inițială. Echipa care se aliniază corect și cel mai rapid, câștigă întrecerea.
Din cerc în cerc
Clasa de elevi se împarte în două echipe, situate în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire. În fața fiecărei echipe se trasează/montează 5 sau 8 cercuri, în formă de șah (2
cercuri paralele, un cerc în față și la mijlocul acestora, din nou 2 cercuri paralele ș.a.m.d.).
Distanța dintre marginile cer curilor variază în funcție de clasă, între 0,5 -1,00m. La semnalul
învățătoarei și conform explicațiilor date, primii elevi de la fiecare echipă efectuează o săritură

56
în depărtat în primele două cercuri, urmată de o săritură într -un picior în cel de al trei lea cerc,
urmată de o sărituă în depărtat în cercurile 4 și 5, după care o săritură cu întoarcere de 180 de
grade în cercul 3 și una în depărtat î n cercurile 1 și 2. Apoi printr -o săritură peste linia de
plecare se predă ștafeta următorului coechipier. Înv ățătoarea poate introduce în traseu și alte
variante de sărituri. Câștigă echipa care parcurge corect traseul și ajunge prima în forma
inițială.
Banda rulantă
Elevii sunt împărțiți în 2 -3 echipe, situate înapoia unei linii de plecare. Copiii din fiecare
echipă adoptă poziția culcat dorsal cu picoarele depărtate. Primii elevi din echipe (căpitanii) au
la nivelul tălpilor o minge medicinală (sau un obiect care poate fi apucat cu două mâini) pe
care, la comanda „Start!”, prin ridicarea trunchiului o apucă și o ridică deasupra capului, după
care revine în poziț ia culcat dorsal, transmițând mingea (obiectul) următorului coechipier.
Când mingea (obiectul) ajunge la ultimul elev din echipă, acesta se deplasează cu ea în fața
echipei, așezându -se în poziția culcat dorsal și continuând jocul. Câștigă echipa care revine
prima în forma inițială.
Prinde -l pe al treilea
Elevii se dispun pe două cercuri concentrice, formând perechi situate la două lungimi de
brațe, una față de cealaltă. Doi copii, primind rolurile de urmă rit și, respectiv, urmăritor rămân
în afara cercurilor, la distanță de 2m, unul față de celălalt. La semnal, cei doi aleargă în jurul
cercurilor, urmăritorul încearcă să -l prindă (atingă) pe urmărit, iar acesta poate scăpa de
urmărire dacă se plasează în f ața unei perechi de cercuri. În acel moment, perechea are în plus
pe cel de -al treilea copil, care devine urmărit. Dacă urmăritorul reușește să -l prindă pe urmărit,
înainte ca acesta să se atașeze la o pereche, cei doi elevi își inversează rolurile.
Cărăuș ii
Se organizează 2 -3 echipe, fiecare dispusă în coloană câte unul, înapoia unei linii de
plecare/sosire. În fața fiecărei echipe, la distanță de 10 -15m se așează un reper care poate fi
ocolit. Fiecare echipă primește obiectul care trebuie trasnportat (min ge, recipient de plastic
umplut) specificându -se procedeul de apucare/susținere și transport. La comanda „Start!”,
primii copii din fiecare echipă preiau obiectul de jos, parcurg traseul, ocolesc reperul și revin
la propria echipă, unde predau obiectul urm ătorului coechipier și trec la coada șirului. Câștigă
echipa care revine prima în formația inițială.

57
Unde -s doi puterea crește
Se constituie două echipe dispuse în coloană câte doi, înapoia unei linii de plecare/sosire.
La 10-15m de această linie, în faț a fiecărei echipe se plasează câte un reper care poate fi
ocolit. În faț a fiecărei echipe se află un baston, în mijlocul căruia este atârnat un recipient de
5litri. La semnal, prima pereche din fiecare echipă, apucă cu o mână capetele bastonului,
ridică în cărcătura și pornește în cursă. După ocolirea reperului, revin la propria echipă,
predând bastonul cu „încărcătura” următoarei perechi și se așează la coada coloanei. Câștigă
echipa care revine prima în forma inițială. O variantă atractivă de transportat î n pereche, este
aceea în care cu două bastoane sunt transportați doi recipienți atârnați în mijlocul acestora,
elevii din pereche aflându -se unul înapoia celuilalt.
Ajută -te singur
Clasa se organizează în două echipe, care se dispun în coloană câte unul, î napoia unei linii
de plecare/sosire. În fața fiecărei echipe se plasează două bănci de gimnastică, una în
prelungirea celeilalte și un reper care poate fi ocolit, la distanță de 10 -15m. La semnal, primii
copii din fiecare echipă se culcă facial pe ba ncă și se deplasează pe suprafaț a acesteia prin
tracțiuni/împingeri cu ajutorul brațelor sau/și al picioarelor, după care aleargă, ocolesc reperul
de la capătul traseului și revin la propria echipă, predând ștafeta următorului coechipier.
Învățătoarea va alterna variantele de tracțiune -împingere, de la o întrecere la alta. Câștigă
echipa care revine prima în formația inițială.
Avionul
Elevii clasei sunt împărțiți în două echipe, fiecare dispunându -se în coloană câte 3, înapoia
unei linii de plecare/sosire. În fața fiecărei echipe se așează 2 -3 bănci de gimnastică, una în
continuarea celeilalte. La semnal, unul din cei trei elevi din prima linie se așează culcat facial
la capătul băncii, cu brațele întinse înainte, iar ceilalți doi elevi, situați de o parte și d e alta a
băncii, îl tractează apucându -l de mâini. După parcurgerea traseului, revin în viteză la propria
echipă și predau ștafeta următoarei linii de trei elevi. La următoarele reluări ale jocului, se
schimbă rolurile în fiecare linie de câte trei copii. Câștigă echipa care rev ine prima în formația
inițială.
Cursa broscuțelor
Elevii clasei sunt împărțiți în două echipe care se situează în coloană câte unul, înapoia
unei linii de plecare/sosire. În faț a fiecărei echipe se așează două bănci de gimnastică, un a în

58
prelungirea celeilalte, iar la 10 -15m se plasează un reper (fanion) care poate fi ocolit. La
semnal, primul copil din fiecare echipă apucă marginile băncii și prin săritură vine în poziția
sprijin ghemuit pe bancă, apoi mută brațele în față și trece î n poziția sprijin depărtat cu
picioarele pe sol. Mi șcările se repetă alternativ până la capătul băncilor, după care elevul
aleargă, ocolește fanionul și revine cât mai repede la echipa sa, predând ștafeta. Câștigă echipa
care revine prima în formația iniți ală.
La circ
Elevii clasei sunt împărțiți în două echipe, situate în coloană câte unul. În fața fiecărei
echipe se plasează câte 1 -2 bănci de gimnastică, cu partea lată în sus. La semnal, copiii urcă pe
bancă și se deplasează în echilibru în una dintre variantele coman date de învățătoare (cu
purtare/depunere/culegere de obiecte, cu pășire peste acestea, cu trecerea prin și peste
obstacole, cu adoptarea a diferite poziții, deplasare lateral sau cu spatele spre direcția de
înaintare etc.). Dacă nivelul de manifestare a ec hilibrului este corespunzător, se poate tre ce la
deplasări pe banca situată cu partea îngustă în sus sau înclinată. Câștigă echipa care
înregistrează cel mai mic număr de dezechilibrări.
Lupta cocoșilor
Elevii sunt împărțiți pe perechi, alcătuite din copii de acleași sex și cu înălțimi și greutăți
relativ egale. La semnal, timp de 30 de secunde, elevii, prin sărituri succesive într -un picior, cu
brațele ridicate, cu palmele pe șold sau la spate, încearcă să -și dezechilibreze partenerul,
împingându -l cu umăr ul. La epuizarea timpului stabilit, învățătoarea verifică frontal, prin
ridicare de mână, care dintre copii au reușit să -și dezechilibreze partenerul de mai multe ori.
Mingea călătoare
Se constituie trei echipe, fiecare elev din echipă situându -se în poziț ia așezat depărtat pe
banca din fața echipei. Primii elevi din fiecare echipă primesc câte o minge pe care, la semnal
o transmite, cu două mâini pe deasupra capului următorului coechipier. Când mingea ajunge la
ultimul elev din echipă, acesta se ridică, al eargă și se așează în depărtat pe bancă, în fața
echipei, transmițând mingea următorului coechipier. Între timp, ceilalți copii de pe bancă se
deplasează către înapoi prin alunecare pe șezut, pentru a -i face loc celui care se va așeza în
față. Transmiterea mingii, la următoarele reluări ale jocului se poate face prin lateral, stânga
sau dreapta, ori șerpuit. Câștigă echipa care revine prima în formația inițială.

59
Echipa de intervenție rapidă
Se constituie trei echipe, fiecare așezându -se lateral pe câte o bancă. La semnal, întreaga
echipă se ridică în picioare și îl urmează în alergare pe primul elev, care ocolește banca și se
reașează în lateral pe bancă. Echipa care revine prima în poziție inițială câștigă întrecerea. Pe
parcursul întregii acți uni se păstrează ordinea în formație.
Cursa cangurilor
Copi ii vor fi împărțiți pe două echipe. Fiecare echipă va avea câte o minge, care va fi
ținută î ntre genunchi. La semnalul conducă torului, primul copil din fiecare echipă va pleca,
imitând să ritura can gurului, pe un traseu stabilit în prealabil. Apoi se întoarce prin alergare
ușoară și predă mingea urmă torului coechipier. Jocul va fi exec utat de fiecare copil din echipă,
câștigând echipa care termină prima jocul. ”[8]

PARCURSURI APLICATIVE UTILIZATE
1. Start din ghemuit, alergare 5m, rostogolire înainte din ghemuit în ghemuit, alergare cu
ocolire 5 jaloane;
2. Tracțiuni pe banca de gimnastică, trecerea peste 3 obstacole, alergare până la linia de
sosire;
3. Alergare cu ocolire a 5 jaloane, mers în echilibru pe banca de gimnastică, 10 sărituri la
coardă pe ambele picioare, alergare până la linia de sosire;
4. Rostogolire înainte din depărtat în depărtat, alergarea printre 4 jaloane driblând cu
mingea de baschet, 3 sărituri peste obstacole;
5. Alergar e 5m, rostogolire înapoi din ghemuit, 5 sărituri la coardă pe un singur picior,
aruncarea mingii de baschet la coș;
6. Săritură în lungime de pe loc, alergare printre 6 jaloane, tracțiuni pe banca de
gimnastică.
7. „Start din ghemuit, alergare 5 m, rostogo lire înainte, ridicare prin săritura cu extensie,
mers î n echilibru pe banca de gimnastică, 5 sărituri pe piciorul stâng, 5 să rituri pe piciorul
drept cu deplasare înainte, alergare să rind coarda pe dista nța de 5 m.
8. Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică, alergare printre 5 jaloane,
târâre 5 m, alergare în zig -zag peste o bancă de gimnastică, alergare 5 m până la linia de
sosire.

60
9. Alergare cu ocolirea a 5 jaloane, primirea ș i pasarea de la un coe chipier a unei mingi de
handbal, trec erea în târâre pe sub un obstacol, alergare sărind coarda pe distanț a de 5 m.
10. Transportul a două mingi medicinale 5m, deplasare în echilibru cu cele două mingi sub
braț pe banca de gimnastică, trecerea pe sub obstacol, urcare și coborâre a scării fixe, alergare
până la linia de sosire.
11. Alergare pe un plan înclinat, săritură cu extensie, rostogolire înainte din ghemuit în
ghemuit, trecerea printr -un cer, mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică,
aruncare la țintă a două mingi mici, alergare printre jaloane, alergare până la linia de sosire .
12. Alergare pe 5 m, târâș prin tracțiune alternativă pe banca de gimnastică, trecerea peste
4 obstacole așezate orizontal, 5 sărituri la coardă, alergare la linia de sosire.
13. Alergare 6 m, mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică, săritură peste
trei obstacole joase, dribling printre 5 jaloane cu mingea de handbal, îmbrăcarea și
dezbrăcarea unei bluze de trening, alergare la linia de sosire.
14. Alergare pe banca de gimnast ică, alergare pe banca de gimnastică înclinată, să ritura în
adâncime cu extensi e urmată de rostogolire înainte, săritură în zig -zag în 4 cercuri așezate pe
sol, târârea pe sol 6 m, săritură pe două picioare peste 3 obstacole joase.
15. Pășire peste ming iile medicinale așezate pe banca de gimnastică, rostogolire laterală pe
salteaua așezată la capătul băncii, alergare peste 3 obstacole joase, aruncarea a 2 mingi de oină
la ținta orizontală, sărituri la coardă până la linia de sosire.
16. Alergare șerpuită printre 5 jaloane, săritură peste un obstacol jos, alergare cu
pendularea gambei î napoi pe 6 m, alergare cu picioarele întinse înainte 6 m, sărituri pe un
picior 6 m, aruncarea la țintă a 3 mingi de oina, alergarea cu spatele la linia de sosire.
17. Mers ghemuit 8 m, pendularea gambei înapoi 10 m, mers în patru labe 6 m, trecerea pe
sub u n obstacol, dribling pana la linia de sosire.
18. Alergare la semnal, săritură peste o sanie așezată transversal, primirea unui bulgar de
zăpadă și pasarea acestuia înapoi , întoarcere și alergare până la săniuța pe care o împinge până
la linia de sosire.
19. Alergare șerpuită printre 3 sănii, săritură peste 3 obstacole, trecerea târâș peste 2
săniuțe sprijinite (legate în partea de sus cu o sfoară), alergare la linia de sos ire.
20. Plecare în alergare cu împingerea șerpuită a unei săniuț e printre 6 fanioane , așezare pe
săniuță, urmată de deplasare prin împingere cu picioarele până la linia de sosire.

61
21. Alergare în panta (15 -20 m), coborâre șerpuită în alergare printre 5 jaloane, să ritură în
adâncime, alergare în săritură pentru a atinge doi clopoței suspendați de o sfoară între doi
stâlpi, aruncare a mingii de oină la ț inta vertica lă (6 m), alergar e cu pendularea gambei inapoi
la linia de sosire.
22. Alergare șerpuită printre jaloane, escaladarea unu i obstacol, trecerea printre 3 cercuri,
aruncarea mingii medicinale, alergare la linia de sosire.
23. Săritură peste coardă pe loc (15 secunde), alergare cu pășire în 4 cercuri aș ezate
vertical la distanță de 1,5 m unul de a ltul, 5 flotari cu mâinile sprijinite pe un obstacol,
aruncar ea mingii medicinale la o țintă orizontală, alergare la linia de sosire.
24. Alergare 25 m, dribling printre 6 jaloane dus -întors, alergare 20 m urmată de săritura în
lungime la groapa de nisip, aruncarea mingii medicinale înainte, cu 2 mâini, aducerea mingii
înapoi, alergare pe 20 m, săritură peste un șanț trasat pe sol, alergare și trecere peste 3
obstacole, revenire la linia de plecare.
25. Alergare 20 m, atârnat la scara fixă, ridică ri ale ge nunchilor la piept de 3 ori, alerga re
cu trecere peste 3 obstacole, alergare la linia de sosire.
26. Rostogolirea ming ii medicinale pe 10 m (este menț inut permenent contactul cu
mingea), târâre cu tracțiune alternativă în braț e pe banc a de gimnastică, pe p artea lată, alergare
urmată de o săritură pentru atingerea unei mi ngi suspendate la 1,35 –1,50 m înălțime, sărituri
pe două picioare, alergare la linia de sosire.
27. Alergare 10 m, prinderea mingii de handbal aruncată de partener, dribling printre 6
jaloane dus -întors atât cu mâna dreaptă, cât și cu mâna stângă, aruncarea mingii la partener,
alergar e cu spatele la linia de sosire.
28. Start di n ghemuit cu spatele spre direcț ia de deplasare, mers ghemuit 6 m, rostogolire
la saltea, trecer ea peste 2 obs tacole joase cu sărituri pe ambele picioare, primirea unei mingi
de handbal ș i conducerea ei printre 6 jaloane, pasarea mingii în locul de unde a primit -o,
executarea a 10 s ărituri pe loc la coardă, rostogolire înapoi în ghemuit ș i alergare la linia de
sosire.
29. Alergare cu spatele 5 -7 m, rostogolire înainte în ghemuit, alergare cu păș ire peste două
bănci de gimnastică așezate transversal față de direcț ia de alergare (la 3 m distanță una de
alta), ocolir ea unui obiect (minge medicinală) ș i revenire la li nia de start.

62
30. Alergare pe două bănci de gimnastică așezate una în prelungirea celeilalte, rostogolire
înainte în ghemuit și rostogolire înapoi în ghemuit, alergare î napoi până la linia de plecare.
31. Mers în echilibru pe partea îngustă a băncii de gimnastică, mers în echilibru pe partea
îngustă a celei de a II -a bănci de gimnastică așezată oblic î n sus l a 30 grade – 40 grade,
sprijinită de un capăt de scara fixă, atârnat la scara fixă, apucat de ultima șipcă, cățărare pe
șipca respectivă spre stânga și spre dreapta, mers în echilibru oblic în jos pe banca de
gimnastică, alergare cu viteză maximă până la linia de plecare.
32. Mers î n echili bru pe partea îngustă a băncii de gimnastică, la jumă tatea băncii
întoarcere de 360 0 , coborâre prin săritură cu extensie, alergare într -un picior pe partea lată a
băncii de gimnastică, deplasare prin săritură într -un picior pe partea îngustă a bă ncii de
gimnastică, ocolirea unui obstacol, alergare la linia de plecare.
33. Alergare 6 m, mers în echilibru pe partea î ngustă a băncii de gimnastică, la mijlocul
băncii prinderea unei mingi de handbal aruncate de un elev și transmiterea ei acestuia î nainte
de te rminarea mersului în echilibru, alergare 3 -4 m, culegere a de pe sol a unei mingi de oină și
aruncare la țintă, alergare înapoi 3 -4 m, mers î n echilibru pe banca de gimnastică, prinderea și
aruncarea mingii în același loc, alergare până la linia de plecare.
34. Alergare 6m, având într -o mână o minge de oină, iar în cealaltă o minge de handbal,
săritură peste o bancă de gimnastică așezată transversal, aruncare la țintă cu mingea de
handbal într -un cerc suspendat, rostogolire înainte în ghemuit, pasare a mingii de oină unui
elev și reprimirea ei alergare la linia de sosire.
35. Alergare 5 -6 m, rostogolire înainte în gh emuit, târâre în poziția pe genunchi cu sprijin
pe palme 3 -5 m, alergare 5 -7 m, târâre din poziția culcat î nainte cu impu lsul alternativ al
picioarelor și tracțiunea brațelor până la linia de sosire.
36. Târâre înainte din poziț ia pe genunchi cu sprijin pe palm e pe partea lată a băncii de
gimnastică, cățărare la scara fixă cu ajutorul mâinilor și picioarelor, coborâre, târâre înapoi din
poziția culcat cu ajutorul brațelor până la capătul bă ncii.
39. Alergare pe 8m, înainte din poziț ia pe genunchi cu sprijin pe palme, pe partea laterală a
băncii de gimnastică așezată pe lungime, cățărare pe o frânghie înaltă de 4 m cu coborâre,
slalom print re 4 mingi medicinale, cățărare la scara fixă cu ajutorul mâinilor și picioarelor și
coborâre, alergare de viteză la lini a de sosire.

63
40. Târâre pe 2 saltele așezate în lungime, prin tunelul făcut de parteneri care stau în
coloană câte unul în stând depărtat, bătaie pe trambulină și săritură înaltă pe o saltea,
rostogolire î nainte în ghemuit pe saltea, cățărare la scara fixă și coborâ re.
41. Alergare 5 -6 m, transportând în fiecare mână câ te o h alteră de 0,5 kg, mers în echilibru
pe partea lată a băncii de gimnastică, așezarea halterelor pe sol și culegerea mingii medicinale
și trans portul ei pe cap până la linia de plecar e.
42. Alergare 8 -10 m, mers în echilibru pe o bancă de gimnastică , coborâre de pe bancă.
43. Sprijin culcat facial, î nainte pe sol, vâ rfurile picioarelor s prijnite pe banca de
gimnastică, deplasare laterală pe bancă, rostogolire înainte în ghemuit pe saltea, ridicarea și
luarea unei mingi de handbal, dribling cu schimbarea direcției de deplasare, pase la următorul
elev, rostogolire înainte î n ghemuit pe salt ea, alergare la linia de sosire.
44. Roaba, cu schimbarea rolurilor la jumătatea traseului, rostogolire înainte î n ghemuit,
mersul ghemuit 6 m, prinderea mingii de handbal și aruncarea mingii la poartă din
alergare , recuperarea mingii ș i aruncare a ei la partener.
45. Cățărarea la scara fixă, sărit ură pe ambele picioare 6 m, trecerea peste 5 bănci,
deplasare înapoi în sprijin culcat dorsal, dribling si aruncare la poarta, recuperare la urmatorul
elev. ”[12]

4.Metoda observației. “Observația constă în urmărirea intenționată, metodică și
sistematică a unui fenomen în condiții obișnuite de desfășurare/ existență, în scopul explicării,
înțelegerii și ameliorării lui. ”(Pălășan T., 2015, p.45)
Prin această metodă am urmărit nivelul motricității elevilor, frecvența participării la lecție,
intere sul elevilor în timpul lecției, receptivitatea copiilor ș i evoluția grupei experimentale în
urma implementării jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative.

5.Metoda statistico -matematică se referă la “calcularea mărimilor medii, a gradului de
variație sau de împrăștiere a distribuției, calcularea semnificației unei frecvențe, folosirea
scărilor nominale, ordinale, cu interval sau hiperodinale”[9].
“Sistemul SPSS (Statistical Package for Social Sciences) e ste utiliz at, după cum rezultă și
din denumirea sa, pent ru prelucrarea statistică a datelor în scopul obținerii unor informații utile
pentru factorii decizionali. Cele mai întâlnite forme de prezentare a informațiilor sunt tabelele

64
și graficele. SPSS permite introducerea directă a datelor din fiecare chestionar după ce în
prealabil au fost definite variabilele relevante ale cercetării și au fost codificate modalitățile de
răspuns. Astfel, operatorul nu trebuie să facă nimic altceva decât să introduc ă, pentru fiecare
variabilă, codul corespunzător răspunsului indicat de subiect.”(Constantin C., 2010, p.136)
Statisticile descriptive utilizate în cercetare au fost:
1. “Media aritmetica a setului de date statistice 𝑥1, 𝑥2,…, 𝑥𝑛 este prin definiție suma
acestor date împărțită la numărul datelor.

2. Mediana 𝑚𝑒 a unui set de date statistice distincte ordonate după mărime 𝑥1 𝑥2 𝑥𝑛 este
numărul care împarte setul de da te în două grupe egale ca număr.”[10]
3. “Abaterea standard a unei variabile aleatoare reprezintă o măsură a dispersiei valorilor
acesteia în juru l uneia considerate mijlocii. Se mai numește și abatere medie
pătratică. ”[11]
4. “Coefici entul de variație este o statistică relativă a dispersiei și se folosește la
compararea dispersiei diferitelor variabile (caracteristici) ”[10]
4.4. Analiza și interpretarea datelor
Tabel 2. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr. 1

65

Figura 1. Valoarea procentuală privind locul de desfășurare al orelor de educație
fizică și sportivă

48,4% (15) dintre respondenți au afirmat că, în mod obișnuit, își desfăsoară orele de
educație fizică și sportivă în aer liber, pe ternul de sport, 38,7% (12) în sala de sport, iar
12,9% (4) în sala de clasă.

Tabel 3. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr. 2

66

Figura 2. Valoare procentuală privind existența materialului didactic în unitățile de
învățământ

La întrebarea “Există în unitatea dumneavoastră de învățământ, suficient material
didactic?”, răspunsurile cadrelor didactice au fost: 16,1% (5) da, 29,03 % (9) nu și 54,8% (17)
parțial.

Tabel 4. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.3

67

Figura 3. Valoare procentuală privind gradul de utilizare al materialului didactic

În ceea ce privește frecvența utilizării materialului didactic în activitățile sportive, 22,6%
(7) dintre cadrele didactice au răspuns că folosesc baza materială foarte des, 48,4% (15) des,
12,9% (4) uneori, 3,2% (1) rar, iar 12,9% (4) foarte rar.

Tabel 5. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.4

68

În conținutul lecției de educație fizică și sportivă, 58,7% (27) dintre cadrele didactice care
au răspuns la chestionar au afirmat că folosesc metode de exersare motrică efective, 13,0% (6)
metode intuitive, iar 28,3% (13) metode verbale.

Tabel 6. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.5

Figura 4. Valoare procentuală reprezentând mijloacele de bază recomandate în
timpul lecțiilor

69
Majoritatea învățătoarelor și profesorilor de educație fizică și sportivă (93,5%, 29 de
respondenți) consideră că mijlocul de bază recomandat în timpul lecțiilor este jocul, 6,5% (2)
explicați a, iar 0% povestirea didactică.

Tabel 7. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.6

Principalele mijloace folosite în cadrul lecțiilor de educație fizică și sportivă sunt:
parcursurile aplicative (27,3%), ștafetele (30,3%) și jocurile (42,4%).

Tabel 8. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.7

70

Jocurile desfășurate de cadrele didactice în timpul orelor de educație fizică și sportivă sunt:
jocurile sportive într -un procent de 27,6% (16), jocurile pregătitoare pentru diferite ramuri de
sport 32,8% (19) și jocurile dinamice 39,7% (23).

Tabel 9. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.8

71

Figura 5. Valoare procentuală referito are la introducerea unor jocuri dinamice

93,5% (29) dintre respondenți consideră că introducerea unor jocuri dinamice în cadrul
lecției de educație fizică ar conduce la eficientizarea acesteia, 3,2% (1) consideră că nu ar
conduce, iar 3,2% (1) nu știu dacă j ocurile ar îmbunătăți sau nu procesul instructiv -educativ.

Tabel 10. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.9

72

Figura 6. Valoare procentuală referito are la atractivitatea lecțiilor
93,5% (29) dintre cadrele didactice consideră că elevii ar fi mai atrași să participe la lecție
prin folosirea în cadrul acesteia a unor parcursuri aplicative, 0% cred că elevii nu ar fi mai
atrași, iar 6,5% (2) nu știu

Tabel 11. Rezultatele cadrelor didactice la întrebarea nr.10

73

Figura 7 . Grafic reprezen tând intervenția cadrelor didactice

83,9% (26) dintre cadrele didactice au reușit să intervină cu măsuri care să contribuie la
creșterea atractivitășii elevilor față de disciplina Educație fizică și sport, 16,1% (5) au reușit
parțial, iar 0% nu au reușit să intervină deloc.

Tabel 12. Indicele Alpha Cronbach

Indicele de validita te Alpha Cronbach este de 0.705, ceea ce rezultă că prezintă un nivel
excelent de fidelitate. Fiind o valoare pozitivă, reiese că itemii sunt corect formulați.

74
Tabel 13. Difere nța între valorile probelor inițiale și valorile probelor finale la
proba atletică alergare de viteză pe distanța de 25m

Din Tab.13 observăm că media la proba inițială pentru alergarea de viteză este 1,55, iar
după aplicarea jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative este 2,25. Cum t are valoarea de
6,199 și Sig. (2 -tailed) este mai mic decât 0,05 se observă că există o diferență semnificativă
între rezultatele celor două probe

Tabel 14. Diferența între valorile probelor inițiale valorile probelor finale la
proba atletică alergare de durată

75

Din Tab. 14 observăm că media la proba inițială pentru alergarea de durată este 1,36,
iar după aplicarea jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative este 2,13. Cum t are valoarea
de 6,492 și Sig. (2 -tailed) este mai mic decât 0,05 se observă că există o diferență
semnificativă între rezultatele celor două probe.

Tabel 15. Diferența între valorile probel or inițiale și valorile probelor finale la
proba minijoc sportiv

Cu ajutorul Tab.15 observăm că media la proba inițială pentru minijoc sportiv este
1,51, iar după aplicarea jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative este 2,21. Cum t are

76
valoarea de 5,192 și Sig. (2 -tailed) este mai mic decât 0,05 se observă că există o diferen ță
semnificativă între rezultatele celor două probe.

Tabel 16. Diferența între valorile probelor inițiale și valorile probelor finale la
proba de îndemânare

Prin intermediul Tab.16 observăm că media la proba inițială pentru îndemânare este
1,61, iar d upă aplicarea jocurilor dinamice și parcursurilor aplicative este 2,28. Cum t are
valoarea de 5,519 și Sig. (2 -tailed) este mai mic decât 0,05 se observă că există o diferență
semnificativă între rezultatele celor două probe.

77

Figura 8. Notele ob ținute la proba inițială la alergarea de viteză pe 25m

Figura 9. Notele ob ținute la proba finală la alergarea de viteză pe 25m
Putem observa c ă în urma probei inițiale la alergarea de viteză majoritatea băieților,
dar și a fetelor au obținut nota 8, 19 nota 9, iar doar 5 nota 10. După aplicarea probelor finale,
notele băieților, cât și ale fetelor au crescut semnificativ, ținând cont și de faptul că în ciclul
primar se realizează mai mult de jumătate din creșterea totală a vitezei de deplasare pe distanț e
scurte .

78

Figura 10. Notele obținute la proba inițială la alergarea de durată

Figura 11. Notele obținute la proba finală la alergarea de durată
La probele inițiale aplicate pentru alergarea de durată, 14 băieți și 22 de fete au obținut
nota 8, 10 băieți și 3 fete nota 9, 3 băieți și nici o fată nota 10. Rezultatele probelor finale au
fost: 3 băieți și 14 fete au obținut nota 8, 9 băieți și 9 fete nota 9, 15 băieți și 9 fete nota 10. Se
observă o creștere a notelor băieților datorită capacității lor de rezistență cardio -vasculară care
este în creștere în timpul clasei a IV -a. Notele fetelor nu au crescut foarte mult, deoarece la ele
oboseala se inta lează mai rapid decât la băieți.

79

Figura 12. Notele obținute la proba inițială la minijoc sportiv

Figura 13. Notele obținute la proba finală la minijoc sportiv
Rezultatele probelor inițiale au fost: 7 băieți și 21 de fete nota 8, 17 băieți și 4 fete no ta
9, 3 băieți și nici o fată nota 10, iar rezultatele probelor finale: un băiat și 14 fete nota 8, 10
băieți și o fată nota 9, 16 băieți și 10 fete nota 10.

80

Figura 14. Notele obținute la proba inițială de îndemânare

Figura 15. Notele obținute la proba finală de îndemânare
În urma aplicării probelor inițiale la îndemânare, 19 băieți și 7 fete au obținut nota 8, 6
băieți și 14 fete nota 9, iar 2 băieți și 4 fete nota 10. La probele finale, rezultatele au fost
următoarele: 8 băieți și 2 fete nota 8, 4 băieți și 13 fete nota 9, 15 băieți și 10 fete nota 10. Deși
în jurul acestei vârste capacitățile coordonative stagnează, la clasa experimentală rezultatele au
crescut.

81
5. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE
Obiectivele acestei cercetării au fost identificarea u nor jocuri și parcursuri aplicative și
utilizarea acestora în cadrul lecțiilor de educație fizică și sportivă, pentru a crește eficientizarea
acesteia.
Am început prin aplicarea unor chestionare adresate cadrelor didactice pentru a investiga
gradul de util izare a jocurilor și parcursurilor aplicative în timpul lecțiilor, a metodelor și
materialelor didactice folosite, dar și a locului unde se desfășoară lecția. Majoritate a
respondenților au afirmat că î și desfășoară lecția pe terenul de sport, în aer liber, fapt care îi
bucură pe copii; utilizează ca metode predominante jocul și explicația, însă nu pun foarte mare
accent pe jocurile dinamice.
Astfel, am decis realizarea unui experiment, în care majoritatea lecțiilor de educație fizică
și sportivă au avut în conținut două -trei teme privind formarea și perfecționarea deprinderilor
motrice, dar și dezvoltarea calităților motrice. Pe parcursul lecțiilor am utilizat la grupa de
control exerciții clasice, iar la grupa experimentală, diverse jocuri dinamice și parcu rsuri
aplicative.
În urma experimentului, grupa de control a obținut la probele de evaluare finală aceleași
calificative ca la probele inițiale, iar grupa experimentală a obținut calificative mult mai mari
comparativ cu cealaltă grupă.
Doresc să evidențiez faptul că prin folosirea jocurilor și a parcursurilor aplicative,
atractivitatea lecției de educație fizică și sportivă a crescut, elevii participând cu mai mult
interes la aceasta.
Propun ca în cadrul lecțiilor de educație fizică și sportivă să se folose ască de către
învățătoare cât mai multe jocuri dinamice și parcursuri aplicative, ținându -se cont de efectele
pozitive pe care le au asupra creșterii atractivității procesului didactic, și organizarea acestora
în strânsă legătură cu particularitățile fizic e și psihice ale copiilor.

82
Anexe
Anexa 1
Nume și prenume:
Sex:
Vârstă:
Grad didactic:
Vechime în învățământ:

CHESTIONAR
Strategii didactice utilizate pentru eficientizarea lecție i de educație fizică și sportivă în
ciclul primar de învățământ
Realizez o cercetare în scop academic referitoare la strategiile didactice utilizate pentru
eficientizarea lecției de educație fizică și spor tivă în ciclul primar de învățământ . Chestionarul
completat este confidențial, informațiile fiind utilizate numai î n scopul acestei cercetări.
Completarea chestionarului se face prin încercuirea variantei de răspuns potrivite.

1. Unde desfășurați, în mod obișnuit, orele de educație fizică și sportivă?
a. În sala de clasă;
b. În sala de sport;
c. În aer liber, pe terenul de sport.

2. Există, în unitatea de învățământ, suficiente aparate și material sportive (material
didactic)?
a. Da;
b. Nu;
c. Parțial.

3. Cât de des utilizați în activitatea cu elevii materialul didactic din dotarea unității de
învățământ?
a. Foarte rar;

83
b. Rar;
c. Uneori;
d. Des;
e. Foarte des.

4. În conținutul lecției de educație fizică și sportivă ce tip de metode folosiți?
a. Metode verbale;
b. Metode intuitive;
c. Metode de exersare motrică efective.

5. Care este mijlocul de bază recomandat în lecția de educație fizică și sportivă, pentru
ciclul prim ar/preșcolar?
a. Jocul;
b. Explicația;
c. Povestirea didactică.

6. Ce mijloace folosiți, de regulă, la orele de educație fizică?
a. Jocuri;
b. Ștafete;
c. Parcursuri aplicative;
d. Altele.

7. Ce fel de jocuri desfășurați în timpul lecției de educație fizică și sportivă?
a. Jocuri dinamice;
b. Jocuri pregătitoare pentru diferite ramuri de sport;
c. Jocuri sportive.

8. Considerați că introducerea unor jocuri dinamice în lecția de educație fizică și sportivă
ar conduce la eficientizarea acesteia?
a. Da;

84
b. Nu;
c. Nu știu.

9. Considerați că ar fi mai atrași elevii sa participle la lecția de educație fizică și sportivă,
prin folosirea în cadrul acesteia a unor parcursuri aplicative?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu știu.

10. Pe parcursul procesului instructiv -educativ ați reușit să interveniți cu măsuri care să
contribuie la creșterea atractivității elevilor față de disciplina “Educație fizică și
sport”?
a. Da;
b. Nu;
c. Parțial.

85
BIBLIOGRAFIE

1. Badiu T., Teoria și metodica educației fizice și sportului , Ed. Universității
Transilvania, Brașov, 1998
2. Balint Gh., Jocurile dinamice – o alternativă pentru optimizarea lecției de educație
fizică cu teme din fotbal în învățământul gimnazial , Ed. PIM, Iași , 2009
3. Balint L., Curs Educație psihomotrică/fizi că. Metodica predării , Brașov
4. Balint L., Didactica genera lă a educației fizice și sportului , Ed. Universității
Transilvania, Brașov, 2003
5. Balint L., Practica și metodica activităților motrice pe grupe de vârstă , Ed.
Universității Transilvania, Brașov, 2008
6. Bădicu G., Metodologia proiectării didactice în educație fizică și sport ,Ed.
Universității Transilvania, Brașov, 2015
7. Chelcea S., Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative , Ed.
Economică, București, 2001
8. Constantin C., Sisteme informatice de marketing , Brașov, 2010
9. Hantiu I., Kinesiol ogie.Știința mișcării. Note de curs , Oradea, 2013
10. Labăr A..V., SPSS pentru Științele Educației , Ed. Polirom, Iași, 2008
11. Lupu E., Metodica predării educației fizice și sportului , Ed. Institutul European, Iași,
2006
12. Mitra Gh., Mogoș Al., Dezvoltarea calităților motrice , Ed. Sport -Turism, 1977
13. Niculescu R., Curs Teoria și practica evaluării , Brașov, 2014
14. Paraschiv F., Teoria și metodica educației fizice și sportului , Ed. Omnia Uni S.A.S.T.,
Brașov, 2007
15. Pălășan T., Curs Metodologia cercetării pedagogice , Brașov, 2014
16. Săvescu I., Educație fizică și sportivă școlară – culegere de exerciții fizice –
Metodologie , Ed. Aius, Craiova, 2007
17. Stănescu M., Ciolcă C., Urzeală C., Jocul de mișcare – metodă și mijloc de instruire în
educație fizică și sport , Ed. Cartea Universitară, București, 2004
18. Todea S.F., Teoria educației fizice și sportului , Ed. Fundației “România de mâine”,
București, 2001

86
WEBOGRAFIE

[1]http://www.usefs.md/PDF/Cursuri%20electronice/TMEF/Teoria%20si%20metodica%2
0educatiei%20fizice(Lectia1).pdf accesat în data de 14.11 .2015 , ora 14:30
[2]http://www.apefsdolj.ro/jocurile -dinamice -in-lectia -de-educatie -fizica accesat în data de
17.10.2016 , ora 20:47
[3]http://www.scrigroup.com/sanatate/sport/PARCURSURI -APLICATIVE -TRASEE –
A43965.php accesat în data de 03.01.2016 , ora 18:30
[4]psihopedagogie.blogspot.ro/2007/08/1 0-evaluarea_in_procesul_de_invatamant.html
accesat în data de 12.01.2017 , ora 13:48
[5]http://ro.scribd.com/doc/56712385/Deprinderile -motrice#scribd accesat în data de
03.01 .2016 , ora 13:02
[6]http://didactic.ro/materiale -didactice/jocuri -dinamice -de-miscare accesat în data de
03.07.2016 , ora 15:24
[7]http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2014 -12/26 –
Educatie%20fizica_clasele%20a%20III -a-a%20IV -a.pdf accesat în data de 22.11.2016 ,
ora 20:29
[8]http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2014 -12/27 –
Joc%20si%20miscare_clasele%20a%20III -a%20 -a%20IV -a.pdf accesat în data de
22.11.2016 , ora 20:30
[9] http://www.referat.ro/referate/Metode_de_cercetare_in_psihologie_93186.html accesat
în data de 13.01.2017 , ora 19:35
[10] https://users.info.uvt.ro/~atanasie/curs_stat_2.pdf accesat în data de 14.03.2017 , ora
19:15
[11] http://web -ng.info.uvt.ro/~balint/files/statistica.pdf accesat în data 14.03.2017 , ora
18:02
[12]http://www.creeaza.com/familie/sport/LUCRARE -DE-LICENTA -EDUCATIE –
FI182.php accesat în data de 14.03.2017 , ora 16:23
[13]http://www.didactic.ro/materiale -didactice/73837_complexe -de-exercitii -fizice accesat
în data de 14.03.2017 , ora 20:16