Strategii didactice de eficientizare a demersului didactic prin corelarea activităților formale și nonformale în aria curriculară Limbă și comunicare… [307760]

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” [anonimizat] I

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector.univ.dr. Cătălin ENICĂ

PROFESOR:

[anonimizat]

2021

UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA DE LITERE

Strategii didactice de eficientizare a demersului

didactic prin corelarea activităților

formale și nonformale în aria curriculară

Limbă și comunicare

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Lector.univ.dr. Cătălin ENICĂ

PROFESOR:

[anonimizat]

2021

Motto:

”Optimizarea lecturii e o problemă mereu deschisă.Dar ea capătă o [anonimizat], iar volumul de informații care ne asaltează pare tot mai greu de dominat.A spori motivațiile lecturii, a îmbunătăți randamentul calitativ al comprehensiunii, a crește abilitatea abordării plurale a textelor înseamnă a înmulți șansele individului de a se înțelege pe sine și de a-i înțelege pe alții.E [anonimizat], la îndeplinirea căruia aportul școlii e hotărâtor, dar nu exclusiv.”

Paul Cornea

CUPRINS

Argument

Capitolul 1 Literatura și lectura în școală

Considerații teoretice și metodologice

Literatura și rolul ei în viața elevului

Funcțiile literaturii

Tipuri de lectură.Tipuri de cititori

Importanța stimulării lecturii literaturii

Capitolul 2 Strategii didactice de eficientizare a lecturii literaturii la clasele

gimnaziale

Considerații metodice generale.Clasificări conceptuale

Viziunea asupra lecturii în curriculumul actual

Tehnici și metode eficiente de abordare a literaturii în învățământul gimnazial

Valențe formative și limite ale utilizării strategiilor didactice

Receptarea literaturii în clasele gimnaziale.Sugestii de aplicare

Capitolul 3 Educația formală și nonformală în societatea contemporană

3.1 Delimitări conceptuale

3.2 Tipuri de educație

3.3 Funcțiile educației

3.4 Documente curriculare

3.4.1 Programa școlară

3.4.2 Manualul

3.5 Rolul activităților extracurriculare în stimularea creativității elevilor

Capitolul 4 Cercetarea pedagogică

4.1 Ipoteza cercetării

4.2 Obiectivele cercetării

4.3 Metodologia cercetării

4.3.1 Descrierea eșantionului de elevi

4.3.2 Metode de cercetare

4.4 Etapele investigației

4.4.1 Etapa inițială

4.4.2 Etapa experimentală

4.4.3 Etapa finală

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Argument

Motto: ”[anonimizat]”

(Marin Preda)

Viața fiecăruia dintre noi este un roman pe care doar lipsa de timp ne împiedică să-l așternem pe hârtie.[anonimizat] a da o formă artistică propriului limbaj.Descoperirea calității artistice a literaturii se face treptat.Literatura are dreptul de a vorbi liber.[anonimizat],întărind motivațiile existențiale.Literatura stabilește o legătură indirectă cu realitatea.

[anonimizat], valoroasă are un rol formativ extraordinar.Trebuie să-i convingem pe elevi că literatura are capacitatea de a [anonimizat], de a îmbogăți viața.Citind o [anonimizat], au capacitatea să trăiască și să răspândească și celor din jur frumosul care-i locuiește.Lectura literaturii contribuie în mod real la modelarea caracterului elevilor, la formarea lor ca oameni buni și nu doar ca simpli cunoscători în teorie a unor elemente de literatură.

Din păcate, se tot vorbește despre faptul că societatea a intrat în derivă în ceea ce privește relațiile dintre oameni.Nu ne mai gândim la ore, la dimensiunea etică, morală.Se urmărește atingerea de către elevi a unor competențe științifice măsurabile, cuantificabile și foarte puțin sau deloc creșterea morală, aspect mai greu de măsurat sau de notat la vreun examen.De aceea, este esențial să facem ora de limba și literatura română un prilej eficient de a cultiva caracterul, buna creștere și conștiința elevilor.Când studiem texte literare la clasă cu elevii să vorbim de conștiința elevilor.Școala trebuie să fie atentă la toate nevoile elevilor, e foarte important să se acorde o atenție mai mare dimensiunii emoționale și spirituale în procesul de învățare a elevilor.Trebuie să căutăm soluții să-i determinăm pe elevi să-și descopere motivația interioară de a citi, de a face acest lucru cu plăcere, fiind încurajați mereu pozitiv.Ceea ce citesc în copilărie se întipărește în amintirea lor toată viața și influențează într-un fel sau altul dezvoltarea personalității.Numai cel căruia i s-a insuflat în copilărie gustul pentru lectură își va găsi timp pentru această activitate a minții și sufletului.

Cred că menirea unui profesor de română este să-i atragă pe elevi spre lectură.Trebuie să-i îndrumăm să citească și asta prin exemplul propriu,să citim alături de ei,să recomandăm cărți,să-i provocăm la discuții pe marginea acestora.Un elev este mai câștigat dacă discută cu cineva despre cartea citită.

Lectura ne ajută să visăm pentru că ne deschide calea cunoașterii de sine.Lectura scrierilor literare este foarte importantă în formarea unui elev,are efecte profunde și de durată.Prin lectură, cititorul devine confidentul scriitorului și depozitarul secretelor lui.

Pornind de la aceste observații, menționez că îmi propun să abordez modalități de stimulare a interesului elevilor de gimnaziu pentru lectură, în condițiile în care în societatea actuală aceasta a început să dispară treptat odată cu răspândirea la scară largă a facilităților pe care le oferă accesul la internet.

Tema dezvoltă o idee centrală și anume eficiența lecturii literaturii, atât lectura textelor literare obligatorii incluse în programa școlară, cât si a lecturii suplimentare în formarea personalității elevilor, a competențelor de comunicare necesare în orice domeniu de cunoaștere.Actualele programe pun accent pe cultivarea plăcerii lecturii la elevi, formarea gustului pentru lectură, pentru educația culturală.Este nevoie de o modificare a strategiilor de abordare a actului lecturii.Gustul pentru lectură nu vine de la sine, ci se formează în strânsă legătură cu familia și cu școala.

Ar trebui ca verbul ”a citi” să facă parte din viața fiecărui elev,și nu numai.Această provocare apare atât în școală,în lectura școlară obligatorie sau suplimentară,cât și atunci când citim prospectul unui medicament,eticheta unui produs alimentar, un afiș,un pliant etc. Dobândirea acestei abilități se face treptat.

În practica școlară, fiind convinsă de importanța capacității de receptare a valențelor educative în diverse contexte de către elevii pe care îi îndrum, am privit acest fenomen ca pe un obiectiv major.De aceea, am ales această temă de cercetare prin care îmi propun să optimizez stimularea lecturii prin ateliere de lectură, prin dramatizare, joc de rol, concursuri literare etc.În contextul actual, tema răspunde nevoilor profesorului de a-și proiecta activitatea educativă în funcție de necesitățile de educație ale elevilor.Profesorul de română este acel profesor care își pune amprenta pe evoluția elevului pe parcursul întregului proces educativ.

Fiecare lectură devine o poartă spre lecturile următoare.

Așadar, elevul începe să iubească literatura dacă începe să o înțeleagă.

În lucrarea de față, Strategii didactice de eficientizare a demersului didactic prin corelarea activităților formale și nonformale în aria curriculară Limbă și comunicare, am avut în vedere ipoteza conform căreia lectura contribuie la creșterea capacității intelectuale a elevilor, îmbogățirea vocabularului se realizează prin lectura de calitate a unor texte.Elevii au nevoie mereu de alternative: în loc de idei, rezumate, pot alcătui jurnale de lectură care să le permită evidențierea sinelui.Am încercat să găsesc metode de lucru activ-participative care să stimuleze interesul elevilor pentru lectură.
Am ales această lucrare pentru că pot să spun cum sunt elevii care citesc mai mult, care este beneficiul adus de lectură în viața lor.Am realizat o lucrare în care tratez, din punct de vedere teoretic, lectura, dar și din punct de vedere practic- aplicativ.

Astfel, capitolul I intitulat Literatura și lectura în școală prezintă reperele teoretice ale lecturii literare, care sunt tipurile de lectură și de cititori, care este rolul unui cititor în actul lecturii, care sunt funcțiile literaturii și rolul acesteia în viața elevilor.
Capitolul II, Strategii didactice de eficientizare a lecturii literaturii la clasele gimnaziale, este dedicat prezentării unor strategii didactice eficiente de dezvoltare a gustului pentru lectură literară la clasele gimnaziale. În acest capitol voi trata lectura ca reformă în documentele curriculare, dar voi prezenta și metode moderne de lectură literară folosite în procesul didactic. Principiile, metodele și strategiile didactice utilizate în însușirea și dezvoltarea deprinderilor de receptare a textelor literare sunt abordate, de asemenea, în acest capitol.

Capitolul III, Educația formală și nonformală în societatea contemporană,prezintă tipurile de educație, documentele curriculare, precum și rolul activităților extracurriculare în stimularea creativității elevilor: ateliere de lectură, picnic de lectură, cafeneaua literară, parteneriate și proiecte diverse.

Capitolul IV este dedicat, în totalitate, unei cercetări pedagogice ce constă în prezentarea unui club de lectură, un proiect educativ de promovare și stimulare a lecturii prin dramatizare și joc de rol. Această cercetare se va desfășura în trei etape, etape în care voi încerca să demonstrez ,prin date și cifre, care este progresul obținut de elevii care au participat la acest club de lectură, comparativ cu elevii care au refuzat participarea.Experimentul didactic cuprinde ipoteza cercetării, obiectivele cercetării, descrierea eșantionului de elevi, alături de metodele de cercetare și etapele investigației, prezentatedetaliat.
Lucrarea se încheie cu concluzii, iar la partea de anexe vor fi atașate documente folosite în cercetare.

Beneficiile lecturii nu se rezumă doar la bucurii citirii unei cărți,ci și la stimularea intelectului,la perpetuarea folosirii corecte a limbii.

Lucrarea beneficiază de o bibliografie complexă, desigur, nu exhaustivă, dar care a fost completată cu experiența acumulată de-a lungul anilor petrecuți la catedră.Responsabilitatea elevului față de propria învățare este primordială.Învățământul modern atribuie elevului rolul de a construi cunoștințe, luând parte activ la obținerea cunoștințelor prin efort propriu.Actul predării devine o problemă de alegere între alternative, un antidot la posibila alunecare spre un conservatorism pedagogic, uniformitate și rutină în activitatea didactică.

Pe parcursul lucrării am inventariat principalele tipologii și conceptualizări ale termenilor menționați în titlu.Am considerat oportun să ofer o imagine comprehensivă asupra temei în discuție, valorificând paradigmele pedagogiei postmoderne.Am explicat, la nivelul fiecărei forme a educației, interdependențele dintre acestea, insistând pe raporturile dintre educația formală și nonformală.Prin valorile și atitudinile, competențele, conținuturile, strategiile didactice, respectiv evaluative propuse, Clubul de lectură are ca finalitate pregătirea elevilor pentru receptarea critică a literaturii, a teatrului, astfel încât acestea să devină un partener al educației formale.

Există elevi care nu au competențe de exprimare liberă, de analiză și argumentare personală a unor idei.Există profesori care nu aplică strategii didactice interactive, deși le susțin teoretic.În consecință, perpetuează strategii didactice clasice care induc implicit memorarea, ca stil de învățare, și atrag după sine evaluări de acest tip.

Se impune diseminarea rezultatelor menționate în rândurile colegilor de școală și din alte unități școlare în urma desfășurării unor activități extrașcolare în cadrul unor proiecte educaționale, parteneriate etc.

Profesorii trebuie să utilizeze strategii didactice moderne, să-și modifice mentalitatea conservatoare și superficială utilizându-le în practica școlară efectivă.Interdependențele dintre formele educației și dintre discipline trebuie să devină o realitate, un deziderat.

Capitolul 1 Literatura și lectura în școală

1.1 Considerații teoretice și metodologice

Noua didactică a literaturii argumentează nevoia înnoirii.Programele școlare au capacitatea de a valorifica forța modelatoare a literaturii în acord cu imperativele școlii actuale.Noua didactică a fost gândită în acord cu dezvoltarea personală a elevului.Literatura este un discurs complex despre lume și despre condiția umană.Dialogul elevilor cu literatura este unul formativ pentru că ei întâlnesc lumi și experiențe inaccesibile altfel prin modul în care construiesc sensul acestor experiențe.

Reorientarea didactică presupune schimbări de perspectivă: instituirea modelului dezvoltării personale prin formarea conștiinței identitare și a gustului estetic și centrarea pe substanța operei, iar lectura valorizează procesele de înțelegere și interpretare, alături de momentele dedicate analizei de text.Înțelegerea și interpretarea textelor structurează atât lectura cărților de literatură, cât și ”lectura” realității în care trăim. Lectura eate un act hermeneutic, are o dimensiune individuală și subiectivă.Profesorii sunt responsabili pentru alegerea cărților care ”construiesc” biblioteci interioare prin crearea unor strategii care permit întâlnirea autentică a elevului cu literatura.Evident, nu toate cărțile citite au semnificații ce pot fi apropriate.În școală, prin lectura literaturii se formează oameni capabili să reflecteze asupra condiției umane.O lectură competentă trebuie să ia în calcul coordonatele estetice și generice.Strategiile didactice trebuie să așeze în prim-planul acțiunii didactice elevul și cartea de literatură, nu profesorul, cu alte cuvinte, primatul textului.Așadar, demersul didactic trebuie refocalizat pe dialogul dintre elev și cartea de literatură.Învățământul actual are drept imperativ centrarea pe elev, iar ora de literatură să intervină ”compensatoriu și curativ în cotidianul elevului”.Și asta deoarece lectura literaturii are capacitatea de a adducedimensiunea profunzimii , ideea liniei de sens, experiența uimirii și a visării, precum și exercițiul interogației și al reflecției.Mă refer la un tip de reflecție orientat nu doar asupra

existenței umane în general, ci și asupra propriei existențe, asupra valorilor, a proiectelor, a împlinirilor, dar și asupra nerealizărilor proprii”.

Societatea actuală, lumea modernă propune, de cele mai multe ori, repere existențiale aflate la limita moralității.Elevul trebuie să aibă capacitatea de selectie și de apreciere a lor.Avem nevoie de tineri cu o cultură literară de bază și comunicațională capabili să înțeleagă lumea, să interacționeze cu semenii, să comunice.

Literatura aduce în fața elevului modele de viață, de comportament și profesorul trebuie să dirijeze procesul educativ în scopul dezvoltării personale a elevului care, în urma lecturii dobândește anumite valori pe care să le pună în practică și să și le asume în plan personal.

Profesorul de română este acel profesor care își pune amprenta pe evoluția elevului , pe parcursul întregului proces educativ.De asemenea, limba și literatura română formează personalități, deprinderi și abilități necesare învățării pe parcursul întregii vieți și a integrării active într-o societate bazată pe cunoaștere.

Dialogul elevilor cu literatura devine de două ori formativ prin ceea ce întâlnesc (lumi și experințe inaccesibile) și prin modul în care se petrece întâlnirea, prin construcția sensului și a semnificației acestor lumi și experiențe.

Prin lectură este posibilă explorarea unor teritorii neștiute, autocunoaștere prin comparare cu protagonaștii lumilor imaginare și autocunoaștere prin autoscopie(identificarea și analiza reacțiilor emoționale produse prin opere).

Efectele formative sunt efectele dez-depărtării(reducerea distanței temporale și/sau spațiale dintre cititor și ”departele” creatorului și efectele dez-mărginirii, trecerea de către cititor a cercului strâmt al propriei vieți și îmbogățirea prin aproprierea experiențelor reprezentate în operă.Discursul literar permite extinderea înțelegerii.

Studierea limbii și literaturii române constituie un factor important în formarea și dezvoltarea intelectuală a elevilor, în crearea culturii generale,în formarea caracterelor.

Noile tendințe ale didacticii moderne își centrează atenția pe elev, pe subiectul educației,participant activ la propria formare, educare.Învățământul modern promovează metode interactive care solicită mecanismele gândirii, inteligenței, imaginației, creativității.

Profesorul trebuie să ghideze lectura, această călătorie a elevilor în lumea textului,

astfel încât fiecare dintre ei să ajungă la o înțelegere personală a textului discutat.

Noua perspentivă asupra comprehensiunii s-a concretizat într-un model didactic focalizat deopotrivă asupra textului, cititorului și contextului lecturii.

Structuri procese

Intenția autorului psihologic

Formă social

Conținut lingvistic

Abordată din perspectiva schemei comunicării, lectura este ca formă de comunicare atipică, definită prin asimetrie(emițătorul și receptorul nu sunt prezenți), non-reversibilitate (rolurile nu sunt interșanjabile, iar feedbackul nu este posibil) și decontextualizare (receptorul nu are acces la contextual enunțării, tot așa cum emițătorului îi este străin contextual receptării).De aici și caracterul dificil și fascinant al dialogului cu departele nostru.

Profesorul va încerca să pună accent pe metode participative,să selecteze rațional mijloace și strategii didactice promovând o învățare motivată,sistematică ce pot conduce la formarea capacităților și deprinderilor.

Tendințele europene merg spre identificarea domeniilor cheie ale cunoașterii și stabilirea competențelor necesare pentru formarea unei personalități armonioase, în spiritul conceptului de Bildung.

Statutul disciplinei limba și literatura română ocupă un loc aparte în sistemul educațional,în curricula școlară la toate nivelurile.Profesorul de limba română este un factor activ al procesului de învățământ,învață cu cei pe care îi învață,se perfecționează permanent,pregătind lecții noi,interesante,atractive,interactive.

Predarea limbii și literaturii române presupune un management atent care să valorifice potențialul creator al elevilor și competențele sale de comunicare,cultivarea gândirii critice și autonome,implicarea activă a elevilor în actul învățării,organizarea atentă a mediului școlar și extrașcolar.

Elevul trebuie să învețe cum să se integreze în dialog,în comunicare pentru a exprima unele argumente convingătoare.

Factorii care influențează formarea personalității:

Educația este factorul determinant al formării și dezvoltării personalității.Calitatea cunoștințelor elevilor reiese și din motivația lor de a învăța să învețe și să aplice ceea ce și-au însușit.

Pornim de la premisa că orice elev este unic și orice cadru didactic este, de asemenea, unic.Tipul de învățare al elevului este unic, determinat de particularitățile sale individuale.Curriculumul școlar este instrumentul pe care îl adaptăm nevoilor elevilor.Orice cadru didactic pornește de la identificarea problemelor întâmpinate în învățare ale elevului și construiește activități diferențiate ce vin în întâmpinarea lor.Preocuparea principală trebuie să fie îmbunătățirea rezultatelor școlare ale elevilor.Cu cât un cadru didactic cunoaște mai multe despre elevi și cunoaște trăsăturile acestuia de personalitate, problemele lui familiale, cu atăt decide mai bine ce parte a curriculumului trebuie diferențiată într-o lecție.

Predarea trebuie să țină cont de nevoile elevilor, de ritmul propriu de învățare al acestora și mai ales de dificultățile de învățare pe care le întâmpină fiecare.Predarea reprezintă un principiu de bază care vizează activitatea de învățământ atât ca macrosistem cât și ca microsistem.În timpul activității didactice se folosesc metode și procedee care scot în evidență capacitățile intelectuale ale elevilor, sporesc interesul acestora către învățătură, stârnesc curiozitatea,stimulează atitudinea creatoare și activitatea pe grupe de elevi.

Adaptarea curriculară în sistemul de învățământ prezent are ca rezultat procesul de predare-învățare-evaluare diferențiat.La acesta se adaugă o comunicare liberă, sinceră, deschisă, constructivă, optimistă din partea cadrului didactic.Depinde de noi, cadrele didactice, cum ne facem înțeleși, la ce recurgem pentru a realiza acest lucru și când predăm diferențiat anumite noțiuni.

Jocul lecturii presupune alternanța rafinată a spusului și nespusul.Cărțile au capacitatea de a provoca transformări interioare asupra cititorilor de literatură, evidențiază potențialul formativ al literaturii.

Lectura face posibilă cunoașterea .

”Autocunoașterea prin comparare(confruntarea experiențelor trăite direct cu acelea mediate de operă,compararea propriei condiții cu aceea a protagoniștilor lumilor imaginare etc.) autocunoaștere prin autoscopie(identificarea și analiza propriilor reacții emoționale produse de opere,reacții vizibile în gradul de interes vs.dezinteres, de fascinație vs. plictis,de implicare vs. detașare a cititorului față de lumea textului”.

Discursul literar permite extinderea înțelegerii ale cărei efecte sunt: dez-depărtarea și dez-mărginirea.Termenul de ”dez-depărtare” apare la Gabriel Liiceanu care definește una din rațiunile de a fi ale actului lecturii.Datorită cărții pot sta de vorbă cu cel care nu e lângă mine.Pot fi contemporan cu un gânditor latin.Sau,datorită cărții,pot să mă întâlnesc cu cineva care locuiește pe cealaltă față a planetei….

Lectura literaturii are capacitatea de a extinde înțelegerea,de a extinde imaginea cititorului despre real.Lectura este o modalitate de atrăi experiențe inaccesibile,prin cuvintele altora.Prin lectură,reușim să ne depășim marginile propriei existențe,idee susținută de Umberto Eco în ”De ce ne prelungesc cărțile viața”:”Nu ne dăm seama,dar față de un analfabet(sau față de cel care este alfabetizat,dar nu citește),noi suntem bogați prin faptul că am trăit foarte multe vieți,în timp ce el trăiește sau va trăi doar pentru propria viață.Ne amintim nu doar de jocurile copilăriei noastre,ci și de cele ale lui Proust,am simțit suferințele iubirii noastre,dar și pe cele ale lui Pitam și Tisbe,am reținut ceva din înțelepciunea lui Solon,ne-am înfiorat în nopțile cu vânt de pe Sfânta Elena și ne repetăm, odată cu basmul povestit de bunica,basmele povestite de Șeherezada”

Scriitorii modelează prezentul prin operele lor și prin cuvintele care ne structurează gândirea.Mediul lingvistic în care ne mișcăm poartă amprenta literaturii învățate în școală.Generații la rând fac să se audă,prin „re-citări” râsul caustic al lui I.L.Caragiale sau râsul stenic al lui Ion Creangă(„cumplit meșteșug de tâmpenie,Doamne ferește!”,”Mi-e milă de tine,dar de mine mi se rupe inima!”),sarcasmul îndurerat al lui Mihai Eminescu („fonfii și flecarii,găgăuții și gușații/bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații…”) sau durerea scrâșnită a lui Marin Preda(„ce-o să mănânci, bâznae, ce-o să mănânci, mă, tâmpitule…”)

Profesorii sunt adesea mai vulnerabili decât reușesc să intuiască cei așezați în băncile din fața lor, ei depind de prezența celui care îi va transmite ceva.Știu din propria experiență cât de important este surâsul, privirea celui care îți dă de înțeles că te urmărește, că nu ai fost singur pe parcursul orei.Exiști ca profesor atâta timp cât ești într-o relație cu elevii tăi.

„Una din ciudățeniile predării este că nu știi niciodată ce efect vei avea asupra celorlalți ;nu poți ști niciodată cu adevărat care dintre tinerii adunați în jurul mesei unui seminar este atins atât de profund de text sau de profesor, indiferent de motiv, încât lecția va trăi dincolo de sala de clasă, în afara ta.”

Realizând o educație instituționalizată și obligatorie, școala egalizează social accesul la cultură, oferind copilului cunoștințe pe care el nu ar putea să și le dobândească singur deoarece interesele , trebuințele și curiozitățile lui nu le solicită atât de intens încât să fie contracarat efortul implicat în această înzestrare.

Din punctul de vedere al tipului de relații, școala, ca instituție socială , include relațiile grupale supuse acelorași reguli în clasele sale colective, egale de vârstă, tutelate, ce parcurg programe de instruire determinate într-un spirit competitiv.

,,Școala impune modelele ei de viață, dar și modelele sociale de a gândi și a acționa.” Ea creează sentimente sociale și lărgește viața interioară, cât și condiția de exprimare a acesteia (mai ales exprimarea verbală și competențială).

Asimilarea continuă a cunoștințelor noi, responsabilitatea, situația de colaborare și competiție, caracterul regulilor implicate în viața școlară contribuie la modificarea de fond a elevului. Adaptarea copilului se precipită și se centrează pe atenția față de un alt adult decât cei din familie.

Procesul de învățământ este asigurat de doi actori: cadrul didactic și elevul. Fiecare dintre ei are un statut propriu și funcții specifice. Cadrul didactic îndeplinește o multitudine de funcții, iar elevul este factorul central al procesului și are funcția esențială de învățare.

Formarea, dar și informarea în educație nu pot fi făcute fără comunicare educațională. Predarea, învățarea, evaluarea sunt componentele esențiale, care sunt și procese de comunicare.

Comunicarea nu este doar un schimb de informații este o interacțiune continuă între emițător și receptor.

Nivelul metacompetenței este nivelul care intervine în toată perioada actului învățării prin folosirea strategiilor și metodelor didactice.

1.2 Literatura și rolul ei în viața elevului

Primul contact cu lectura este obligatoriu să se realizeze din copilărie, perioada în care fiecare copil ascultă cel puțin o poveste și interacționează cel puțin cu un personaj. Părinții consideră că școala este principalul factor de dezvoltare a dragostei pentru lectură, pentru învățat, în general.

Ce citesc elevii?Cum citesc?Când și unde citesc?Cum își selectează lecturile?Cum poate fi îndrumată lectura?Cum contribuie aceasta la formarea elevilor?- sunt câteva din întrebările pe care și le pune profesorul de limba și literatura română.

Cunoașterea se realizează prin lectura cărților.Majoritatea tinerilor comunică prin intermediul internetului,folosind un limbaj ascuns, prescurtat și plin de erori.Lectura este cea care are forța de a schimba mentalitățile greșite,de a dezvolta vocabularul și de a îmbunătăți capacitatea de comunicare a tinerilor.

Așa a apărut firesc întrebarea: Ce pot eu, profesor de limba și literatura română- ciclul gimnazial, să fac pentru ca elevul să devină un cititor de cursă lungă?

Indiferent de ton(sceptic,îngrijorat,încrezător,optimist) întrebarea este a tuturor:Mai are rost să citim literatură?

Răspunsul meu la această întrebare este unul afirmativ având în vedere rolurile majore pe care literatura le poate juca în educație contrar atitudinii neîncrezătoare răspândite atât printre părinți,cât și printre profesori.Cred că, departe de a fi o perdantă,literatura are un bogat potențial formator care i-ar putea permite să joace un rol benefic în educație.Această disciplină are multe ore în programa școlară,această artă la îndemâna semenilor ei poate avea o funcție importantă în formarea personalității.

Literatura poate contribui din plin la modelarea interiorității.

Există multe opere în care imaginația posibilului și imposibilului,separate până la un punct,se împletesc,sporind farmecul lecturii.Literatura este artă.

Lectura literaturii are gratuitatea unui joc.Specialiștii în lectură au identificat reguli comune și mecanisme comune în cele două tipuri de activități.Raportul dintre muncă și relaxare este, pe durata lecturii, ceva mai complex.

Roland Barthes consideră cititul ”o muncă din care s-a evaporat orice urmă de osteneală”.Matei Călinescu scrie că lectura ”creează un echilibru delicat, aproape magic, între activitatea mentală și odihna mentală”.Un alt raport interesant este cel pe care cititul literaturii il instaurează cu timpul(dată fiind calitatea artistică a literaturii, autonomia și caracterul ludic).Citind, minutele și orele nu mai există în ordinea și cadența lor obișnuite.Avem sentimentul uluitor că timpul a zburat sau a dispărut.Literatura a construit la noi în gând lumi posibile.

Una dintre întrebările existențiale este:De ce e important ca literatura să fie de bună calitate? sau De ce trebuie să li se recomande copiilor sau să li se citească literatură de bună calitate?Pentru că literatura reușește să lucreze cu sentimente, emoții, stări.Literatura te ajută să trăiești, dă coerență, prospețime și sens propriei vieți.

Respectarea literaturii este o realitate ce poate supraviețui timpului, dar mai ales ignoranței unei societăți, în care cultura mediocrității capătă un profil dominator.Cartea este o realitate care poate schimba vieți accesând mintea și sufletul, oferind libertatea interioară și împlinire spirituală.

Este nevoie ca lectura să fie interactivă,să se producă un dialog între cititor și text și între cititorii aceleiași cărți,bazat pe răspunsuri subiective.

Lectura să fie încurajată prin atitudinea personală a profesorului,prin recompense,prin discuții valorizatoare.Lectura de plăcere este singura care asigură un cititor avizat,permanent,care va continua să citească și dincolo de băncile școlii.Aspectul ludic ușurează ajungerea la o lectură metodică ”hermeneutică”.Se mizează pe fidelitatea față de operă și pe viziunea subiectivă a cititorului.

Textele pot fi dintre cele mai diverse,ținând seama de accesibilitatea lor,pentru cei mici de lizibilitatea lor,să predomine cuvintele din vocabularul fundamental,enunțurile să fie scurte și clare,dialogul să fie prezent.

Literatura este ea concepută ca act de comunicare cu impact asupra cunoașterii noastre despre lume și despre noi înșine.În cadrul abordării literaturii ca act de comunicare, receptorul are un rol activ:discursul despre text devine negociere a sensurilor unui text, elevul construiește sensurile textului și își exprimă opiniile, argumentându-le cu exemple din text.

În literatură,minusul de informație este plus de sens,lacunarismul este o strategie discursivă ce implică direct cititorul care umple golurile prin imaginație completând lumea pe care textul o reprezintă.Una dintre definițiile operei literare elocventă,în acest sens,este dată de Umberto Eco:”textul este o mașină leneșă,care cere de la cititor o curajoasă activitate de cooperare pentru a umple spațiile a ceea ce nu s-a spus,deja rămase,cum se spune,albe…” sau ”un text este un mecanism leneș (sau economic),care trăiește din plusvaloarea de sens introdusă în cel de destinatar…”

Într-un articol publicat în 2007, Tzvetan Todorov rememorează primele sale experiențe ale întâlnirii cu literatura și descoperirea plăcerii de a citi.Todorov afirmă că, de prin anii 60-70, abordarea literaturii în învățământul preuniversitar dă prioritate metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, în dauna apropierii de literatură ca univers artistic, teoria îndepărtând elevii de plăcerea lecturii.

Literatura este un obiect complicat, mereu în mișcare.În manualele vechi de gimnaziu, obiectivele esențiale ale predării literaturii nu erau cititul și înțelegerea textului literar, ci asimilarea unui limbaj de specialitate, mai ales teoretic, vehicularea unor concepte și scheme interpretative care să ajute elevii să treacă Evaluarea Națională de la sfârșitul clasei a VIII-a.Cu toate acestea, există în fiecare an elevi pasionați de lectură, de literatură, care și-au păstrat gustul pentru frumos, curiozitatea intelectuală, dorința de a-și extinde orizontul cultural.În vechile programe, predarea literaturii în școală era prea sufocată de conținuturi teoretice și de un limbaj formalizat excesiv, lucru resimțit mai ales de eleviii din clasa a V-a, derutați de bombardamentul informațional după ritmul mai lent al claselor primare.Adesea, cerințele sunt defazate enorm față de capacitatea de înțelegere a elevilor.Ideea că gusturile, succesul și ierarhiile se mai schimbă în timp merită întrodusă în orizontul de reprezentări al elevilor.

Abordarea literaturii în școală trebuie să vizeze receptarea ei, nu predarea acesteia, pentru că nu putem preda impresii, judecăți critice personale, sentimente.Contactul direct al elevului cu opera literară trebuie să fie o preocupare permanentă a profesorului.

Lucrul cu manualul este o metodă folosită în receptarea literaturii, acesta fiind un ghid de îndrumare în lectura operelor.Un alt ghid capabil să-l ajute pe elev să înțeleagă limbajul literar este profesorul, mereu în pas cu cercetările din domeniul teoriei și practicii lecturii literaturii și la curent cu progresele metodologiei didactice.

Mijloacele didactice trebuie alese, combinate, dozate și integrate cu grijă în procesul didactic determinându-l pe elev să participe activ și eficientizând activitatea didactică.Metodele și mijloacele didactice se îmbină armonios în cadrul lecției.Eficiența unei lecții depinde în mare măsură de profesor, de originalitatea lui metodică, de creativitatea sa.

1.3 Funcțiile literaturii

Funcția cea mai simplă a literaturii,activată de la primele citiri sau ascultări literare este funcția de îmbogățire a vobabularului valorificată de cititorii elevi ce-și notează adesea în carnețele și caiete cuvinte frumoase și citate înțelepte și expresive.Citind literatură,limbajul sporește,înmagazinează cuvinte și expresii noi.Un bun cititor de literatură știe să utilizeze adecvat cuvintele,să le înțeleagă puterea și să le deosebească în funcție de vorbitor și de situațiile de vorbire.Un cititor vorbește mai nuanțat,reușește să se orienteze mai ușor decât necititorii.Cititorul reușește să folosească modulațiile de ton și de voce observate în limbajele cărților,să folosească polisemia.O realizare importantă este simțul și exercițiul umorului.Citind,ne simțim acasă.Pe durata lecturii,orice loc se mută în gând.

Literatura este realitate virtuală.

Site-urile de azi sunt,în fond,alte forme ale cluburilor de lectură.

Literatura este ”un multiplicator pentru experiențele noastre:căci dacă ne-am mărgini la ceea ce putem trăi sau vedea în jurul nostru într-o viață de om,am fi foarte săraci”(Nicolae Manolescu)

Literatura are funcția și forța să te orienteze în marile teme ale vieții (dragostea, suferința,familia,boala,moartea,prietenia),să te familiarizeze cu acele situații existențiale pe care,copil fiind,le aștepți sau doar le presupui(desprinderea de părinți,confruntările cu ceilalți,inițierea erotică).

Literatura poate să te pună pe drumul cel bun al căutării.

Fiecare cititor poate găsi o lume după gustul,dorința sau nevoia lui,rețeaua literară este a tuturor.Literatura încearcă traducerea limbajului interiorității,aduce la lumină complexele lumilor lăuntrice.

Literatura este o formă privilegiată a cunoașterii de sine pentru că ea dă expresie trăirilor noastre,care,altfel,ar rămâne mute.Este instrumentul cel mai accesibil pentru explorarea lăuntrică și pentru acomodarea cu sine.Literatura ne ajută să facem pace,fie ea și vremelnică,cu singurătatea.

Literatura este o voce fără vărstă,fără teama de ascunzișuri.

Vocea interioară din cărțile literare poate să exprime emoții foarte diverse.Literatura este o plenitudine cu multe fețe-senzorială,ludică,semantică.

1.4 Tipuri de lectură.Tipuri de cititori

Ion Mureșan afirmă în „Poemul plutitor” :„pe când ochii tăi sar ca două blânde broscuțe de pe un cuvânt pe altul,mintea ta de cititor capătă forța leului și agilitatea panterei”.

Chiar și atunci când cititorii elevi manifestă interes pentru cărțile de literatură,această disponibilitate are de înfruntat orarul școlar foarte încărcat,care nu mai poate să lase loc lecturii.Cu siguranță,un prim pas ar trebui făcut în interiorul sistemului de învățământ.La elaborarea programelor școlare n-ar trebui ignorată atractivitatea lecturii literaturii,o primă garanție că ea va fi citită pentru orele la clasă,dar și o primă condiție că-și va putea exercita funcțiile existențiale și psihologice, fără a uita adecvarea textelor selectate la vârsta cititorului.Apoi,pot fi bine folosite vacanțele,dacă profesorul nu are neinspirata inițiativă de a le propune elevilor bibliografii stufoase și greoaie,cu titluri neinteresante,pe care nici profesorii înșiși nu le-au parcurs vreodată cu simpatie.În plus,cititul are șansa de a deveni o activitate de durată doar dacă este o plăcere,nu o corvoadă.În vacanță,copilul poate fi atras spre literatură dacă i se propune de la școală liste cu cărți de vacanță,cărți fermecătoare.Este adevărat,părerile despre „farmec” ale elevilor și ale profesorilor nu coincid întotdeauna,însă merită încercat.Există și o altă metodă,foarte eficientă,pe care o știu de la bravul soldat Svejk:după ce colonelul a interzis cu desăvârșire cititul,regimentul său a devenit cel mai cult! Există și cazul cititorului leneș,fără tragere de inimă,care întoarce spatele cărților pentru că a văzut filmul.Cele două tipuri de discurs nu pot fi înlocuite unele cu altele.Filmul (ecranizare a cărții este el însuși o lectură,o perspectivă din afară asupra operei,nu un substitut al ei. Vizionând un film,intri în contact cu un alt cititor-unul creator;poți dialoga cu acest confrate de lectură,dovedindu-ți creativitatea,spiritul critic,după ce ai citit cartea.

Calitatea cititorului se vede și în intensitatea dorinței de a citi,în felul în care se lasă purtat de la o carte la alta.În lectură,o carte o cheamă pe alta,într-o înlănțuire fără sfârșit.Cititorul este mereu disponibil pentru o altă lectură.

Un loc aparte printre cititori au cei care aspiră să scrie ei înșiși,atrași de cărțile citite.Unii dintre ei încep să scrie.Astfel de activitate trebuie încurajată indiferent că e o scriere solitară,acasă(cu precizarea că intimitatea celui care scrie nu trebuie încălcată de membrii familiei) sau la un atelier de creație sau un cenaclu inițiat în școală.

Despre motivațiile și efectele benefice ale scrisului ar fi multe de spus.

Omul care citește, adesea singur, absorbit, sustras evenimentelor, este un ghem de concentrare într-un spațiu familiar.

La vârsta școlară, lectura este asociată cu obligația școlară. Cărțile provoacă imaginație, dar cer timp și efort care se investesc, mai degrabă, în distracții.Nici măcar textele din manuale nu aduc în discuție plăcerea lecturii, ei se mulțumesc doar cu fragmentul din manual, iar alții nu le citesc nici pe acestea.

Elevii asociază cartea cu o zonă de efort care cere timp.Faptul că trebuie să citească niște cărți pe baza cărora vor da examen îi face să nu vadă plăcerea lecturii.Din păcate,există unii profesori care,prin narcisismul lor,îi îndepărtează pe elevi de lectură.

Sunt cărți la care revin din motive didactice, la altele pentru că mă ajută să mă confrunt cu propriile angoase, neputințe, care îmi aduc alinare, tandrețe, râs.Lecturile ne servesc pentru uitarea de sine.

Radu Petrescu definește cartea „un loc în care viața este mai densă”.

Strategiile, abordările și scopurile pe care le folosesc cititorii în construirea sensurilor textelor citite sunt sintetizate în figura următoare:

COMPETENȚA DE LECTURĂ

Cititorul folosește în primul Cititorul folosește mai ales

rând conținutul textului cunoștințe din afara textului

identifică Integrează Reflectează și evaluează

și interpretează

Reflectează Reflectează

își formează Dezvoltă asupra asupra

Găsește o înțelegere o interpretare conținutului formei

Informațiaglobal textului textului

și îl evaluează și o evaluează

În opinia lui Paul Cornea, principalele categorii operaționale sunt următoarele:

Lectorul „alter ego”;

Lectorul vizat (destinatarul) e cel pe care-l are nemijlocit în vedere emitentul unui text;

Lectorul prezumtiv e cel pe care autorul îl revendică fără a-l cunoaște.E cititorul pe care și-l imaginează poetul neînțeles;

Lectorul virtual sau implicit, sau model e un construct abstract cu rolul de a prestructura potențialitățile semantice ale textului;

Lectorul înscris e cititorul reprezentat în text.Apare adesea sub forma personajului care găsește ori publică un manuscris citindu-l și comentându-l în fața noastră ori odată cu noi;

Lectorul real e cititorul propriu-zis, dotat cu o identitate socio-culturală precisă, cel care citește efectiv textul, performându-l și evaluându-l în funcție de cunoștințe, predispoziții, interese, circumstanțe.

Textul este expresia intenției autorului, intenție transformată într-o formă.Cititorul este

persoana care dă sens unui act de lectură.

Interacțiunea cititor- text- context poate genera și un eșec, atunci când textele sunt prea dificile, strategiile de înțelegere a textului nu sunt alese corect, iar contextul în care se desfășoară este neadecvat.Rezultatul este lipsa motivației pentru lectură.

Contextul este reprezentat de componente psihologice, sociale, fizice.Modul în care se desfășoară lectura, unde are loc, când are loc sunt caracteristici importante ale lecturii.

Cercul de lectură este un loc care incită la lectură,răspunde nevoii de cunoaștere a elevului și curiozității acestuia.Se dorește formarea unui lector competent, a unui cititor care să-și formeze gustul propriu de lectură astfel încât să fie un cititor activ pe tot parcursul vieții.În contextul unui model didactic al dezvoltării personale se dezvoltă cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, stimularea gândirii autonome, reflexive, critice în raport cu diverse mesaje receptate.

Implicarea emoțională a cititorului în lumea operelor este specifică primei lecturi(lectură „naivă”,„inocentă”,„empatică”), iar verbalizarea emoției poate avea loc imediat după prima lectură.

Explicarea emoției este condiționată de relectură și de privirea distanțată care o însoțește, prin recunoașterea secvențelor care produc interesul, surpriza, fascinația sau reversul lor (agasarea, plictiseala, indiferența).Literatura are capacitatea de a rafina competența de comunicare,este o ”artă a exprimării” care ”vorbește”,de cele mai multe ori,despre aspectele comune,frecvente sau recurente ale condiției umane.Discursul literar „este întrețesut cu non spus” cu „spații albe,cu intervale de umplut” afirmă Umberto Eco în „Cititorul model”.

1.5 Importanța stimulării lecturii literaturii

O carte în mână este un mod de a fi,o așezare voluntară în sine.De când citim mai puțin avem o clasă de copii mai agitați, mai neatenți.

Ce aduce rutina cititului în viața elevilor noștri?Echilibru interior,liniște.

Cărțile citite în copilărie fac parte din scheletul interior al fiecăruia.

Generațiile de copii de azi au nevoie de mai mult optimism și pasiune.

Încă din primii ani de viață ai copiilor avem grijă ca în imediata lor apropiere cărțile să fie o prezență,căutăm pagini atrăgătoare și instructive care să-i încânte și să-i învețe ceva.

Când începe școala, alegerea cărților pentru copii este orientată de recomandările cadrelor didactice.Ei apreciază ce este necesar și ce le-ar fi de folos elevilor în materie de lectură (obligatorie, auxiliară, complementară, facultativă, orientativă).Părinții se străduiesc să respecte aceste cerințe și sugestii(cu gândul că, atunci când nu sunt obligatorii, sunt, oricum, cărți care ”trebuie” la școală) urmând recomandări didactice, dar și din proprie inițiativă.

Cum și de ce am alege cărți literare pentru copiii noștri?Ar fi recomandabil ca părinții și profesorii să aleagă pentru micii cititori literatură artistică de valoare, care pe lângă însușirile sale formale, să aibă și o funcție psihologică pregnantă.

De cele mai multe ori,volumele literare sunt luate de la librarie sau de la bibliotecă doar pentru că sunt cerute de programa școlară obligatorie și,firește,sunt asimilate unor lecturi,la rândul lor,obligatorii și didactice.

Precum teatrul, literatura lucrează cu un bogat material emoțional.Literatura aduce contribuție însemnată la dezvoltarea inteligenței afective.Unii psihologi recomandă literatura ca pe un instrument formativ.Inteligența emoțională(capacitatea de a identifica emoțiile,de a le exprima, de a le folosi în comunicarea interpersonală) are rol în adaptarea socială și profesională.Citind literatură, avem șansa implicită a unei psihoterapii.

Literatura este imaginație.

Lectura literaturii este mai importantă din mai multe considerente:

Pregătește copilul pentru înțelegerea lumii în care trăiește, oferind răspunsuri la diverse întrebări( ce este viața, care este sensul ei etc.);

Pregătește copilul pentru o bună comunicare cu semenii;

Facilitează deprinderile ortografice și gramaticale pentru folosirea corectă a limbii române;

Ajută la dezvoltarea creativității și imaginației;

Desăvârșește educația prin autoeducare și autodepășire;

Sensibilizează și dezvoltă simțul estetic pentru arte.

Literatura ca imaginație este „o putere de distanțare grație căreia ne reprezentăm lucrurile distante și ne distanțăm de realitățile prezente”(Jean Starobinski,Imperiul imaginarului).

Literatura îi oferă cititorului o complicitate specială și îi dă posibilitatea de a evada.Este vorba de o evadare echivalentă cu o îmbogățire și o cucerire.

Lectura este o activitate prin care cartea reușește să devină un prieten,un confident,un modelator, o joacă, un leac, o evadare, o formă de învățătură.A citi o carte care îți face cu ochiul este un mod plăcut de a petrece timpul, nu este deloc o pierdere de vreme, este una dintre cele mai trainice investiții pe termen lung.

Lectura, între necesitate și opțiune, are în vedere importanța lecturii facultative, așa-zisa lectură de plăcere.Rolul major în stimularea gustului pentru lectură îl are profesorul de română, unul dintre agenții modelatori ai personalității elevului de azi.

Lectura literaturii poate corija educația elevului, literatura îl ajută în procesul de dezvoltare, normele estetice și etice pot fi receptate pe baza textului literar.

Studiul limbii și literaturii române constituie un factor important în formarea și dezvoltarea intelectuală a elevilor, în crearea culturii generale, în formarea caracterelor.Li se formează deprinderea de a folosi cartea, dicționarul, trezindu-le interesul pentru literatura națională și universală.Studierea textelor literare începe din clasa a II-a.Se pot folosi texte literare în proză sau versuri, precum și texte nonliterare de mică întindere.Tematica textelor reflectă universul copilăriei și valorile proprii ale acestuia.Elevii sunt participanți activi la propria formare, educare.

Învățământul modern preconizează o metodologie bazată pe promovarea metodelor interactive care să solicite gândirea, inteligența, creativitatea, imaginația.Profesorul va încerca să pună accent pe metodele participative, să creeze conflicte ce trebuie soluționate, să selecteze rațional strategii didactice promovând o învățare motivată, sistematică.

Întrucât îmi desfășor activitatea într-o școală gimnazială unde am catedra alcătuită din două discipline, în lucrarea de față m-am oprit asupra aspectelor lecturii literare bilingve evidențiind strategiile didactice care pot conduce la eficientizarea demersului didactic.

Capitolul 2 Strategii didactice de eficientizare a lecturii

literaturii la clasele gimnaziale

2.1 Considerații metodice generale.Clasificări conceptuale

Strategia didactică reprezintă organizarea proiectivă a unei în lănțuiri de situații educaționale, prin parcurgerea cărora elevul își însușește cunoștințe noi, își consolidează cunoștințe, își formează priceperi, deprinderi, competențe sau este evaluat. Ea implică alegerea unei căi generale de urmat, prin raportare la obiectivele educaționale vizate, la resursele materiale și umane concrete și prin stabilirea metodelor, procedeelor, mijloacelor didactice aferente,considerate a determina eficiența lecției. Aceasta se va concretiza în scenariul didactic, instrument util în proiectare și punct de reper în derularea propriu-zisă a actului didactic, în care stilul didactic va avea rolul fundamental.

Strategia didactică vizează adoptarea unui anumit mod de abordare a învățării, prin combinarea eficientă a unor metode, procedee, mijloace didactice, reunite logic și funcțional într-o anumită metodologie, în contextul unei anumite forme de organizare a procesului didactic, având ca rezultat un anume mod de programare într-o succesiune optimă a evenimentelor proprii procesului didactic pe secvențe de timp estimate anticipat.

În abordarea unei strategii didactice trebuie ținut seama de o serie de criterii. Dintre acestea menționăm:

concepția didactică generală a etapei în care se desfășoară activitatea și concepția didactică a profesorului care și-a format-o pe parcursul anilor de activitate. În concepția modernă este indicată utilizarea metodelor activ -participative, susținute de o gamă variată de materiale și mijloace didactice.

competențele instructiv-educative specifice unei situații de instruire. Cu cât strategia didactică este structurată mai clar pe competențe, cu atât ea va fi mai eficientă.

natura conținutului. Același conținut poate fi predat în moduri diferite: prezentat într-o formă de-a gata constituită sau printr-o manieră de solicitare activă, de incitare la observații, de elaborare prin eforturi proprii a noilor cunoștințe;

tipul de experiență de învățare propusă elevilor. Învățarea se poate realiza prin diferite tipuri de experiențe desfășurate în anumite condiții. Strategiile care solicită tipurile active de învățare conduc la rezultate bune în procesul de instruire;

– principii/norme, regulile didactice determină alegerea preferențială a unor metode și materiale didactice, combinarea acestora în anumite moduri, pentru ca procesul instructiv-educativ să fie cât mai eficient.

Strategiile clasice

Se caracterizează prin:

accent pe predare, învățarea fiind vizată a se realiza prin receptare (relativ pasivă) a conținutului expus de profesor. Elevul rămâne obiect al actului educațional, profesorul fiind în centrul acestuia (ca element dinamic).

programare riguroasă a succesiunii etapelor procesului didactic, momentele evaluative, preponderent sumative, fiind plasate în special la sfârșitul lecției.

metodele didactice ce aparțin ansamblului reprezentat de aceste strategii sunt metodele expozitive (explicația, povestirea, expunerea) la care se adaugă metode de evaluare de tip sumativ.

Strategii didactice moderne

Strategiile moderne se caracterizează prin încercarea de a transforma elevul din obiect în subiect activ al propriei formări, prin încercarea de conjugare funcțională a educației cu autoeducația, pentru a da perspectiva reală acțiunii principiului educației permanente.

Strategiile moderne pot fi strategii euristice și de tip algoritmizat și strategii experimental faptice și de învățare prin cercetare.

Învățarea poate fi :

dirijată de către profesor

coordonată de către cadrul didactic indirect și realizată prin efortul explicit al elevului (în cazul utilizării unor metode ca: observația independentă, proiectul/tema de cercetare, metoda ludică).

Învățarea se realizează prin descoperire, elevul asimilând cunoștințe în urma acțiunii proprii și elaborându-și treptat deprinderi și priceperi în plan cognitiv:

deprinderea de a întocmi și urmări planul unei teme de cercetare;

deprinderea de a întocmi proiecte;

deprinderea de a transpune în plan ludic un anumit conținut.

Limba română este una dintre disciplinele la care se susține examen la final de ciclu,ceea ce înseamnă că rezultatele elevilor la proba scrisă la Evaluarea Națională le influențează viitorul,de aceea se impune găsirea unor modalități constructive de obținere a învățării și soluții practice care pot genera rezultate bune.Este nevoie de o ambianță în care elevul să se simtă bine,să fie implicat în alegerea parcursului de formare.Elevul să fie în consens cu propriile aspirații care conduc la o realizare personală și profesională.

Profesorii de succes trebuie să dea dovadă de o bună pregătire pedagogică pentru a putea alege cele mai bune soluții la problemele care apar în activitatea curentă la clasă.

Profesorul de română trebuie să fie extrem de persuasiv pentru a-l determina pe elev să citească,iar acest lucru se poate face cu ajutorul unor principii precum:

-lectura să fie interactivă(să se producă un dialog între cititor și text și între cititorii aceleiași cărți,dialog bazat pe răspunsuri subiective);

-lectura să fie exersată(elevii să iasă dintr-un șablon rigid,să abordeze fenomenul lecturii în mod diferit,adaptat lor și contextului);

-lectura să fie încurajată(prin atitudinea personală a profesorului de română,prin recompense,prin discuții valorizatoare etc.)

Urmărind revistele din alte țări(„Lire”,„Le Monde”, de L Education etc.) se pare că la capitolul lectură, fenomenul e același cu țările din Finlanda, Spania, Franța, Germania.

Competențele de comunicare sunt esențiale în societatea contemporană; una dintre cele 8 competențe cheie pentru învățarea de-a lungul întregii vieți fiind comunicarea în limba maternă.Lectura este un instrument util, o abilitate de viață necesară oricărui vorbitor.

Competențe lingvistice subsumate competențelor de comunicare:

-capacitatea de a citi și de a înțelege diferite texte adoptând strategia potrivită scopului citirii;

-capacitatea de a distinge informația relevantă de cea nerelevantă;

-capacitatea de a-ți formula propriile argumente într-o manieră convingătoare.

Întâlnirea reală cu literatura înseamnă construcție de sens și construcție de semnificație la nivelul parcurgerii textului.Textul trebuie să se mute din muzeu(operă de artă)în mintea și în sufletul cititorului.Firescul actului lecturii este să aflu ce îmi spune textul, despre ce îmi vorbește textul și nu cum este făcut.Gimnaziul trebuie să construiască aceste capacități de lectură, nu capacități de analiză a textului literar.Elevii sunt formați într-un climat nefavorabil lecturii literare.

Finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în setul de valori și atitudini enunțate în programele școlare.Actualele programe pun accent pe cultivarea plăcerii lecturii la elevi, formarea gustului pentru lectură,pentru o educație culturală și o autoeducație formativă.Acestea sunt insuficiente pentru eficientizarea actului de lectură realizată din proprie inițiativă.Este nevoie de o modificare a strategiilor de abordare a actului lecturii.

Lectura este veriga principală ce leagă toate obiectele de studiu.Programele școlare de gimnaziu menționează ca obiectiv principal „plăcerea lecturii” și „formarea unui lector pentru toată viața”, dar, din păcate, literatura a devenit o disciplină la care se citește doar pentru examen.

În cercetarea receptării, a lecturii literare există mai multe direcții privind abordarea textului literar:abordare diacronică ce investighează modificările în timp ale deprinderilor de lectură ale cititorilor și abordarea sincronică ce vizează aspecte generale care nu se modifică în timp ale receptării.Există abordare centrată pe text și abordare centrată pe cititor.

Lectura, ca strategie de receptare a textului literar, presupune valorificarea experienței subiective a cititorilor, antrenarea elevilor în învățarea activă; valorificarea experienței de viață și de lectură anterioară a elevului.Operele literare trebuie alese cu atenție de către profesor pentru că, altfel, ar fi greu de decodificat.Un text literar devine important pentru învățare dacă este purtător de valori în funcție de așteptările elevilor.

Trebuie gândite scenarii didactice menite să le arate elevilor modul în care pot fi create biblioteci interioare și rolul acestora, forța lor modelatoare , precum și strategii care permit întâlnirea autentică a elevului cu literatura.

Este nevoie de strategii care valorifică valoarea formativă a literaturii și să redea lecturii școlare bucuria lecturilor neimpuse și nedirijate.Principiile care stau la baza strategiilor așază în prim plan elevul și cartea de literatură(nu profesorul), afirmă primatul textului(nu al metatextului).Refocalizarea demersului didactic asupra dialogului dintre elev și cartea de literatură se numără printre imperativele învățământului actual.

A așeza elevul în centrul activității de învățare este și trebuie să fie o prioritate pentru orice cadru didactic.

O schimbare de strategii educaționale devine condiție a asigurării calității în educație.Știința educației propune o schimbare de paradigmă, trecerea de la un model normativ la un model interpretativ, în care elevul are un rol activ.

Se impune ca demersul didactic să se centreze pe cel care învață, pe subiectivitatea sa,pe interesele și aspirațiile sale.Profesorul trebuie să-și proiecteze strategia didactică astfel încât să beneficieze fiecare elev de intervenția sa,iar învățarea să devină un proces constructiv.Elevii trebuie să se implice în propria lor fomare, să fie încurajați să participe activ la activitățile desfășurate în clasă și în afara școlii.

Strategia didactică este un concept care are mai multe definiții, dar ele trebuie să fie centrate pe învățare și, respectiv, pe cel care învață.Demersul didactic este conceput astfel încât în centru să fie elevul și nu profesorul.Rolurile profesorului fiind de organizator,facilitator,mediator al activității de învățare potrivite particularităților de vârstă și nevoile beneficiarilor.Elevul poate să-și exprime liber ideile, opiniile, să le confrunte cu cele ale colegilor de grup, de echipă, de clasă, de proiect.Elevul devine, din receptor pasiv de informații, un receptor activ, motivat să practice o învățare autentică.

Strategiile didactice interactive sunt prezente în toate etapele realizării demersului didactic:

În faza proiectării,când profesorul elaborează strategia didactică optimă;

În faza de desfășurare a lecției,devenind un instrument care permite realizarea obiectivelor propuse;

În faza evaluării și a autoevaluării,devenită un obiect al evaluării profesorului.

Este necesar să organizăm activități de învățare stimulative,interactive care să faciliteze participarea elevilor la propria formare.

Am încercat să atrag elevii spre lectură, ajutîndu-i să înțeleagă textele pe care le citesc, să lucreze cu acestea, folosind metode moderne, interactive.

Întregul proces de învățământ reprezintă o vastă acțiune de modelare a personalității elevului.Elevii citesc cu pasiune creații literare dedicate lor, dar și creații care interesează deopotrivă și pe adulți.

Limba și literatura română e inclusă în aria curriculară Limbă și comunicare fiindu-i alocat un număr de cinci ore pe săptămână, ceea ce demonstrează importanța disciplinei în formarea personalității umane.

Finalitatea principală a procesului de receptare a literaturii în școală este de a forma cititori de literatură în devenire, oameni cu deprinderea de a citi zilnic ceva interesant, capabili de a adopta o poziție personală față de lecturi.

Un ghid priceput care să conducă elevul în înțelegerea limbajului literar este profesorul, mereu în pas cu cercetările din domeniul teoriei și practicii lecturii literaturii și la curent cu progresele metodologiei didactice.

Utilizarea strategiilor didactice interactive asigură o metodologie diversificată ce antrenează toate procesele psihice și de cunoaștere a elevilor, asigurând condiții optime de afirmare individuală și în echipă, dezvoltând gândirea critică și motivația pentru învățare.Învățarea interactivă poate fi definită ca învățarea prin cooperare și colaborare.Folosirea metodelor moderne facilitează formarea competențelor de comunicare și stimulează potențialul creativ al elevilor.

Într-o lume în permanentă schimbare și plină de incertitudini, antrenarea gândirii critice și creative este importantă.Sistemul de educație necesită inițiative ce au drept scop valorificarea tehnologiilor și metodologiilor educaționale moderne.Profesorii trebuie să folosească strategii didactice interactive,moderne în toate aspectele de pregătire a orelor.

Copilul trebuie pregătit pentru viață prin a i se oferi repere, o bază care să ajute viitorul adult.S-a constatat că România nu stă foarte bine la testele PISA care evaluează elevii și abilitățile lor cognitive de ordin superior:gândire critică și capacitate de rezolvare a problemelor.

Testul PISA este un studiu comparativ internațional,pretestarea lui nu urmărește ierarhizarea elevilor,iar rezultatele nu sunt făcute publice.Scopul testului este de a identifica problemele în felul în care sunt evaluați elevii.

Copilul trebuie educat în baza a trei verbe: a face, a iubi, a înțelege: a înțelege ceea ce iubești să faci.

Conceptul de strategie, în sens general, este acela de „modalitate de concepere, linie de orientare în viziune sistematică și pe termen mediu sau scurt a proceselor educaționale.”(M.Ionescu. 2003)

În sens pedagogic, restrâns, strategiile pot fi definite ca sisteme de metode, procedee, mijloace și forme de organizare a activității educaționale integrate operațional, care vizează activitățile de învățare, formarea de abilități, capacități.

Tipuri de strategii didactice.Taxonomii posibile

Există numeroase criterii de clasificare a strategiilor didactice.

După elementul pe care sunt centrate, există strategii didactice:

Centrate pe elev

Centrate pe conținut

Centrate pe elev și pe conținut

După domeniul activităților de instruire:

Strategii cognitive

Strategii psihomotorii sau acționale

Strategii afectiv-emoționale

Strategii mixte

După strategiile gândirii:

Inductive

Deductive

Analogice

Transductive

Ludice

Mixte

După gradul de dirijare a învățării:

Algoritmice (de învățare dirijată)

Semialgoritmice (de învățare semiindependentă)

Nealgoritmice (de învățare independentă)

Prescrise, imitative, expozitive, demonstrative, algoritmice, programate, computerizate

Neprescrise, participative, de activizare a elevilor

Euristice

Creative (bazate pe originalitatea elevilor)

Mixte: algoritmico-euristice, euristico-algoritmice.

Așadar, componentele importante ale strategiilor didactice sunt:

Metode și procedee

Mijloace de învățământ

Forme de organizare a activității

Metoda (gr.metha= către, spre; gr.odos= cale, drum)este drumul urmat de profesor

și de elevi pentru a îndeplini obiectivele propuse.Metodele sunt modalități de acțiune prin care elevii ajutați de profesori sau independent asimilează cunoștințe, își formează și dezvoltă atitudini, deprinderi.

Procedeul este un detaliu, o componentă a metodei care ține de execuția acțiunii.Între metodă și procedeu există o relație flexibilă și de reciprocitate: o metodă poate deveni procedeul altei metode, iar procedeul poate deveni metodă.

În literatura de specialitate există mai multe clasificări ale metodelor, în raport cu diferite criterii:

-istoric: tradiționale, moderne;

-gradul de angajare a elevilor: expozitive sau pasive, active sau interactive;

-modul de organizare a învățării: frontale, individuale, în grup;

-sarcina didactică: de comunicare, de consolidare, de verificare.

Nu este bine să absolutizăm utilizarea metodelor moderne în detrimentul celor clasice.Un adevărat profesionist în predare va trebui să știe să adapteze demersul didactic.Elevul trebuie pus în permanență în situația de a face, de a judeca, a coopera, a avea păreri, a analiza răspunsurile auzite.

Mijloacele de învățământ se referă la ansamblul materialelor naturale sau realizate (planșe, hărți, chestionare, teste, portofolii, jocuri didactice) care sprijină atingerea obiectivelor instructiv-educative ( M.Ionescu, p.249).Și acestea sunt clasificate după diverse criterii.

În ceea ce privește formele de organizare a activității, distingem următoarele categorii de forme de organizare:

-forme de organizare instituțională (Pedagogia Waldorf, programul Step-by-step, Educația Montessori);

-forme de organizare a procesului instructiv- educativ;

-forme de organizare a activității de învățare a elevilor :(frontală- cu întreaga clasă,pe grupe- omogene sau eterogene, în binom- gruparea elevilor în pereche, individuală, combinată- combinarea formelor de organizare).

Așadar, profesorul are nevoie de: „competență relațională, capacitate de a promova relații de cooperare și competiție, un stil de lucru cooperant pentru a asigura unitatea clasei, pentru a obține un înalt grad de coeziune al acesteia, pentru a stimula tendințele centripete în locul celor centrifuge, pentru a forma conștiința comunitară( de grup) a elevilor de care se ocupă” (Cerghit, 2008, p.183).De asemenea, un bun profesor trebuie să conceapă demersuri didactice în care să includă componentele ludice, cu referințe interdisciplinare.

Opțiunea profesorului pentru adoptarea unei metode se realizează ținând cont de finalitățile educației, de conținutul procesului instructiv, de particularitățile de vârstă și cele individuale ale elevilor, de natura mijloacelor de învățare și mai ales în funcție de experiența și competența didactică a profesorului.

În procesul didactic al studierii limbii române în școală se utilizează o gamă variată de metode și procedee, oferite fie de practica școlară tradițională, fie de didactica modernă. Folosirea acestor metode și procedee trebuie să fie determinată de realizarea unei învățări active, proces în care relația profesor-elev să urmărească activizarea elevilor.

Procedeele didactice reprezintă componente ale metodei, care țin de execuția acțiunii, sunt tehnici mai limitate care servesc drept instrumente ale metodei. O metodă apare ca un ansamblu corelat de procedee considerate a fi cele mai potrivite pentru o situație dată de învățare.

I. Cerghit (1997: 113) a realizat o clasificare a procedeelor didactice întemeiată pe analiza funcțiilor pedagogice în raport cu care se definește identitatea unui procedeu sau a altuia:

procedee de organizare, impunere a disciplinei și focalizare a atenției;

procedee de reactivare ( reactualizare);

procedee de comunicare sau de sprijin al comunicării;

procedee de descoperire sau euristice;

procedee de esențializare a conținutului;

procedee de exersare (formarea priceperilor și deprinderilor);

procedee de dirijare și sprijinire a învățării;

procedee de demonstrație;

procedee de stimulare a învățării;

procedee de întărire a învățării;

procedee de transfer;

procedee de individualizare a învățării;

procedee de evaluare și autoevaluare;

procedee de control și autocontrol;

procedee de diagnosticare și prognozare a capacităților și aptitudinilor elevilor;

procedee de întrebuințare a materialelor didactice ș.a.

O metodă de învățare poate fi procedeu al unei alte metode considerată principală în desfășurarea lecției. De exemplu, demonstrația poate să constituie doar un procedeu în cadrul explicației, dar și invers, explicația poate deveni un simplu procedeu în contextul demonstrației.

Metodologia de instruire se caracterizează printr-o permanentă deschidere la înnoire, la inovație. Reconsiderarea finalităților și conținuturilor învățământului este însoțită de reevaluarea și înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă.

2.2 Viziunea asupra lecturii în curriculumul actual

Motto: ”Punerea în practică a modelului comunicațional și a principiilor lui este, în opinia mea, un demers dificil și incitant în același timp.Și asta pentru că, spre deosebire de varianta tradițională, ce separă școala de realitate, învățătura, de rosturile ei concrete, noua abordare încearcă să creeze o zonă de confluență a științei de carte cu viața:un fel de spațiu de simulare a stării de ponderabilitate pe care o presupune așezarea în real.”

Alina Pamfil

Curriculumul școlar a fost modificat, modernizat, punându-se baza activităților de formare și dezvoltarea a personalității elevilor, devenind integrator, iar finalitatea educațională este aceea de învățare pe tot parcursul vieții.

Orice profesor se gândește la ce poate fi schimbat în bine sau în mai bine la orele de limba română, astfel încât elevul să fie pe deplin câștigat.

Este esențial să ne îndreptăm atenția asupra felului în care predăm disciplina astfel încât elevul să dobândească și o creștere morală,condiție esențială pentru provocatoarele examene ale vieții.

Noile didactici propun un demers de valorificare a reacției emoționale a cititorului, evenimente afective trăite de cititor în actul lecturii.„Figura centrală a didacticii literaturii devine astfel triunghiul cititor/elev-text-context, triunghi în care dominantă este poziția cititorului”(Alina Pamfil, Studii de didactică a literaturii române).

Cerința primordială a învățământului actual este de a asigura o metodologie diversificată,care să îmbine activitățile de învățare și de muncă independentă cu cele de cooperare, de învățare în grup.Alături de metode tradiționale se vor folosi o serie de strategii interactive care să stimuleze activități de comunicare și de relaționare intragrup și intergrupuri.

Manualele și programele actuale se bazează pe conținuturi care duc la cultivarea creativității elevilor, prin diferite activități de învățare.Astfel de exerciții de intervenție creatoare pot fi continuarea povestirii, exprimarea unui alt punct de vedere cu privire la deznodământ.O altă modalitate de a le stimula creativitatea este punerea în versuri a textelor în proză.

Abordarea descriptivă a noului curriculum propune o deschidere a granițelor tradiționale ale literaturii,în sensul includerii unor texte apartinând minorităților etnice,texte multimodele sau literatura scrisă de copii/adolescenți,texte din literatura actuală sau a unor texte nonliterare provenite din mass-media.Toate acestea pot deveni obiect de studiu, pot fi discutate la clasă pentru a-i conecta pe elevi la realitățile sociale sau culturale ale prezentului, nu doar ale trecutului.În gimnaziu, predarea literaturii îl ajută pe elev sa-și construiască propria identitate și un sistem propriu de valori.

Ținând cont de caracteristicile lumii actuale, este importantă corelarea disciplinei limbă și literatură română cu celelalte discipline din curriculum, atât în plan vertical, cât și în plan orizontal.Modelele curriculare actuale trebuie să reflecte un echilibru între domeniile disciplinei, între disciplinele din cadrul ariei curriculare Limbă și comunicare, între cultura națională și alte culturi, cu alte cuvinte, să fie modele integratoare.

Punerea în practică a modelului comunicațional este un demers incitant pentru că noua abordare încearcă să aproprie literatura de viață, să valorifice dimensiunea afectivă a întâlnirii cu textul,spre deosebire de varianta tradițională care separă școala de realitate.

Profesorii au posibilitatea de a lua decizii în privința textelor propuse spre studiu sau a metodelor de predare-învățare-evaluare.Ei realizează un demers didactic personalizat raportat în primul rând la programă, și nu la manuale.

Modelul pe care se întemeiază noile programe este modelul comunicativ-funcțional comun ariei curriculare Limbă și comunicare.Acesta vizează integrarea domeniilor de conținut ale disciplinei (limbă,literatură și comunicare scrisă și orală) sub semnul comunicării.

Trăsăturile noilor programe:

-centrarea pe competența de comunicare;

-formarea de competențe, de valori și atitudini;

-deschiderea canonului spre literatură contemporană;

-o viziune funcțională asupra studiului limbii;

-echilibrarea ponderii comunicării orale în raport cu redactarea.

Actuala programă de limba și literatura română orientează stuidiul către elev,spre ce ar trebui „să știe și să poată face elevul” pentru a reuși în viață.Se studiază texte care oferă posibilitatea de a transfera competențele de lectură.Nu se studiază doar despre verb sau despre adjectiv, ci despre felul în care acestea funcționează în comunicare.Se trece la focalizare pe formativ și pe autonomia elevului în manevrarea cunoștințelor asimilate.Studierea textelor nonliterare,din domeniul artistic(film, teatru),deschide canonul școlar spre texte actuale care-i motivează mai mult pe elevi pentru dezvoltarea propriei personalități și sensibilități într-o lume dinamică.

În noua viziune, are loc o deplasare de la predare (teaching) la învățare (learning), activitatea profesorului urmând să se adapteze celei a elevului.Feedbackul continuu este necesar, pentru că îl ajută pe elev să-și conștientizeze succesele și să-și amelioreze performanțele și eforturile, dar și pe profesor să elaboreze judecăți de valoare despre el însuși ca profesor, despre calitatea orelor și relațiile cu elevii, despre reușita sau nereușita unor strategii utilizate.

Banda desenată este o artă complexă, deși a fost considerată multă vreme o distracție minoră.Dincolo de impresia de neserios(față de textul scris), lectura este una complexă pentru că lectorul are de făcut mai multe munci, este implicat activ.În America benzile desenate se numesc ”comics” și au devenit populare după anii 1930 cu medierea super-eroilor.Banda desenată are două caracteristici esențiale: statutul multimodal și caracterul narativ-secvențial.Prezența imaginii transformă banda desenată într-o artă hibridă, iconico-verbală, imaginea face parte din banda desenată, are putere de seducție, dă impresia unei accesibilități directe și poate produce o plăcere mai mare decât textul propriu-zis.Dincolo de impresia de joc, de amuzament, cititorul este obligat să descifreze și text și imagine și să le perceapă în același timp.În plus, imaginea uneori este ambiguă, cu sensuri multiple.Cititorul trebuie să aplice o lectură narativă și să citească succesiunea cadrelor într-un lanț narativ focalizat asupra personajului.

Internetul se impune ca o notă de difuzare, iar benzile desenate sunt publicate deseori sub formă de webcomics, de multe ori structurate ca bloguri de benzi desenate.

Se acordă un rol important comunicării nonverbale (atitudine, gesturi, mimică, intonație), diferitelor registre ale limbajului.Exercițiile pornind de la benzi desenate permit jocuri de rol importante, favorizează reprezentarea și înțelegerea celuilalt, medierea cu celălalt.Prin urmare, benzile desenate sunt o cale de dezvoltare a competențelor lingvistice, a competențelor interculturale atât de importante într-o societate contemporană multiculturală.Se pot observa momentele subiectului literar prin succesiunea cadrelor, construirea unei tensiuni narative prin trecerea de la o reprezentare grafică la alta, jocuri ale temporalității, vocea naratorului, perspective și puncte de vedere, monologuri interioare, toate acele elemente care țin de arta dramatică sau cinematografică.Experiența benzilor desenate, ca texte multimodale începe să fie probată și în învățământul românesc odată cu noua programă școlară.

O provocare în curriculumul actual este diversificarea tipurilor de texte: texte continue, grafice, benzi desenate și chiar texte multimodale.Prin această varietate, textul nonliterar recâștigă terenul pierdut în fața textului literar, fără a nega valoarea culturală și estetică a acestuia din urmă.Totuși, trebuie să avem în vedere varietatea textelor cu care se confruntă elevii care parcurg zilnic fluxuri de noutăți, afișe și reclame, bloguri sau reviste diverse, iar ora de limba și literatura română îi poate ajuta să se raporteze (și) la acestea.

Față de programa anterioară, actuala programă de limba și literatura română pentru gimnaziu propune o viziune nouă și concepte noi.Un profesor poate realiza o proiectare mai coerentă a activității didactice.

Programa propune o schimbare de paradigmă: viziunea comunicativă este înlocuită de cea a dezvoltării personale.Aceasta nu înseamnă că modelul comunicativ nu va fi folosit în studiul limbii și literaturii române, ci doar vor avea o pondere mai mare strategiile didactice specifice paradigmei asumate de programă: dezvoltarea personală.

Paradigma dezvoltării personale are ca finalitate dezvoltarea potențialului de învățare al fiecărui elev prin diversele discipline școlare.Învățarea se obține prin descoperire și reflecție personală conducând astfel la o învățare cu sens.Specificul acestei paradigme raportat la disciplina limba și literatura română este că pune accent pe beneficiile pe care elevul le are în plan personal, social, cultural, academic:

Elevul se poate cunoaște mai bine pe baza reflecțiilor asupra textelor citite, exersează să-și verbalizeze oral și în scris nu doar gândurile, ci și emoțiile contribuind la creșterea stimei de sine, a încrederii în sine;

Elevul îi poate cunoaște mai bine pe ceilalți în cadrul activităților ce presupun interacțiune și cooperare (discuții pe marginea textelor, împărtășirea opiniilor;realizarea unor jocuri de rol pentru exersarea strategiilor de comunicare orală; scrierea cooperativă)

Elevul poate cunoaște mai bine lumea prin textele pe care le citește, literare și nonliterare (explorarea textelor se face prin valorificarea experiențelor personale și prin stimularea reflecției, a gândirii critice asupra acestora).

Paradigma dezvoltării personale ajută profesorul să-și cunoască elevii cât mai

bine (să afle care le sunt interesele) urmărind atent performanțele fiecărui elev, oferindu-le tuturor feedback și sprijin permanent.

În programa actuală, domeniile disciplinei sunt: comunicarea orală, lectura, redactarea, elementele de construcție a comunicării și elementele de interculturalitate.Pentru fiecare dintre ele, există câte o competență generală, competențe specifice și conținuturi ale învățării.

Conținuturile manualului sunt grupate pe cele cinci domenii din programă, fiind abordate în ordinea următoare: lectură (text de bază și text auxiliar), interculturalitate, comunicare orală, limbă română și redactare.

2.3 Tehnici și metode eficiente de abordare a literaturii în învățământul gimnazial

Interpretarea este rezultatul unei negocieri între conținutul cărții și tot ce pre-există în mintea cititorului(amintiri, fantezii, lecturi anterioare, întrebări, curiozități, cunoștințe etc.)

Printre obiectivele cele mai dificile și mai importante ale disciplinei se numără și formarea unei atitudini pozitive față de lectură.Acest lucru se face prin realizarea unor activități care au darul de a trezi interesul elevului pentru lectură precum:

-transpunerea textelor literare în alt limbaj:mima,jocul de rol,dramatizarea,pantomima;

-profesorul să utilizeze metode de tipul:lectura cu predicții, lectura întreruptă, recomandă un cântec;

-prezentare de carte:prezentarea miezului cărții, a motivelor pentru care a fost recomandată elevilor,numirea unui coleg căruia i-ar plăcea să citească această carte.

Ne-am făcut un ritual ca la sfârșit de săptămână să vorbim despre cărțile pe care le citim.Să găsim o povestioară amuzantă, un citat semnificativ dintr-o carte pentru a le putea trezi interesul și, să fie prezentat la clasă, în „Minutul de lectură”.

Trebuie să existe cineva care să le dea startul pentru lectură.Să nu folosim clișeul „vă dau notă dacă citiți cartea” pentru că îl îndepărtează de lectura de plăcere, astfel el simte că lectura este ceva obligatoriu, oarecum forțat.

Organizez în fiecare an procese literare având la bază textele studiate,procese în care să fie judecate personajele nu pentru a da un verdict, ci pentru a înțelege esența operei.Evident că ritmul lecturii nu este același la toți elevii.Profesorul de română ar putea să recomande cărțile care se potrivesc fiecăruia, să se orienteze către noile apariții, să prezinte în stil personal ceea ce citesc, vorbind liber despre ele.

Metode de stimulare a lecturii:

-am prezentat cărți, am făcut proiecte despre ele, am vizionat ecranizări, am pregătit minutul de lectură aproape în fiecare zi.Este foarte important ca profesorul să nu se rezume la recomandări, ci să și verifice înțelegerea informațiilor citite; să dezbată în clasă ceea ce s-a citit pentru că, deși citesc același lucru, mulți înțeleg diferit;

-am organizat minibiblioteca clasei, să își exerseze tehnica de „public speaking”;

-să transforme povestea într-un desen, să dea o copertă poveștii citite, într-un cântec;

-să prezinte picanterii care să le trezească interesul;

-am împrumutat cărți elevilor, iar cei care le primeau se simțeau privilegiați.

Modelul care cred că poate fi eficient pentru structurarea orelor de lectură este cel structurat în trei pași:înainte de lectură, în timpul lecturii, după lectură.Avantajul acestui model este că lucrul cu textul(în etapa În timpul lecturii) este fundamental.Cu alte cuvinte, profesorul nu pleacă de ideea că elevul a citit sau că va citi textul acasă.Încearcă să citească în clasă cât mai mult(în cazul textelor ample, profesorul va selecta anumite fragmente relevante pentru scopurile didactice propuse).

Prelectura este o etapă prin care profesorul poate deschide piste spre comprehensiunea textului care va fi citit și discutat în clasă.Activitățile folosite cel mai adesea în prelectură au adeseori un aspect ludic.Durata secvenței de prelectură trebuie raportată la timpul total alocat studiului textului.

Etapele lecturii se realizează prin lucrul cu textul, pe baza lecturilor successive ale acestuia.Este etapa în care rolul profesorului este de a iniția, prin întrebări sau sarcini de lucru, dialogul dintre text și cititor.Acum elevii încearcă să răspundă la întrebări, fac predicții, își reprezintă mental personajele, o scenă, un peisaj, fac legături cu propriile experiențe, fac interferențe, au răspunsuri emoționale față de ceea ce citesc.Este o etapă în care încearcă să construiască sensurile textului.Lucrul cu textul, lecturile successive ale acestuia sunt esențiale pentru această etapă.

În această etapă, elevii fac predicții privind cursul acțiunii, interacționează cu personajele, se împrietenesc cu personajele, le judecă ideile, comportamentele, văd lumea textului, își pot imagina personajele, cadrul în care se desfășoară acțiunea.Se pot juca de-a detectivii, pot umple golurile textului, fac legături între literatură și viață, fac conexiuni explicite între experiențele personale și cele ale personajelor.

Postlectura este etapa în care elevii rezumă textul.Profesorul cere să dezvolte interpretări proprii ale textului.Elevii sunt încurajați să-ți împărtășească opiniile în discuții cu colegii, să realizeze dezbateri sau să scrie despre experiența lor de lectură.

După o primă lectură a textului, profesorul poate gândi o activitate în care elevii să fie stimulați, prin întrebări, să-și împărtățească primele impresii despre text sau emoțiile resimtite în timpul acestei prime lecturi.Este bine ca profesorul să folosească un algoritm de lucru cu textul, niște repere constante în abordarea textului, cu care elevii să se obișnuiască.

O sugestie este cea oferită de Judith Langer, care vorbește despre patru relații ce se pot stabili între cititor și text:

A păși din exterior spre interior: intrarea în lumea textului;

A fi în interior și a explora lumea textului;

A păși înapoi și a regândi datele pe care le avem;

A ieși din lumea textului și a obiectiva experiența.

A.Intrarea în text se face prin folosirea unor metode inițiale (de încălzire sau de

„spargere a gheții”) care au rolul de amotiva elevii pentru lectură/ discutarea textului respectiv.Plasate înaintea lecturii textului( în cazul textelor scurte) sau înaintea începerii discutării acestora( în cazul în care a fost recomandată lectura textului acasă), metodele inițiale stârnesc interesul elevilor pentru text valorificând în același timp experiența lor de viață/ de lectură.

Exemple:

Exerciții de „completare” a biografiei, de „detectare a minciunilor” dintr-o biografie parțial trucată;

Anticipări legate de coperta cărții din care este extras textul, de titlul textului;

Folosirea de fotografii, desene, picture care să aibă legătură cu tema aleasă;

Brainstormingul: pornind de la răspunsurile elevilor, se poate alcătui un ciorchine de idei care să grupeze sintetic răspunsurile elevilor și care să stea la baza discuțiilor ulterioare asupra textului.

B.Discutarea textului se face în trei etape: observarea, explorarea și interpretarea.În

gimnaziu se recomandă ca observarea să fie precedată de lectura cu voce tare a textului ( făcută de elevi sau de professor sau și de unii și de alții), deoarece în acest fel se exersează lectura orală.

Din felul în care citesc elevii îți poți da seama de abilitățile de a citi cu voce tare, dar mai ales de capacitatea de a înțelege la o primă lectură un text.

Scopul lecturii școlare este să-i ajutăm pe elevi să înțeleagă că textul citit dezvăluie fiecăruia sensurile.

Exemple:

Refacerea ordinii secvențelor dintr-un text narativ (exerciții de tip „puzzle”);

Rezumarea textelor epice sau dramatice;

Dezbaterea privind tema, personajele, semnificațiile operei;

Lectura anticipativă(vers cu vers, paragraf cu paragraf);

Identificarea și analizarea cuvintelor cheie/ a câmpurilor semantice;

Caracterizarea personajelor;

Discutarea textului prin raportarea la alte texte studiate.

C.Ieșirea din text oferă elevului un moment de reflecție despre ceea ce a învățat.

Exemple:

Dramatizare, jocuri de rol;

Producerea de imagini illustrative pentru textul studiat, proiect de copertă;

Ipostaze contrafactuale(cear fi fost dacă…).

Dezbaterea are înțelesul unei discuții pe larg a unor probleme, adeseori controversate

și rămase deschise (dezbatere cu caracter polemic), urmărindu-se influențarea convingerilor, atitudinilor și conduitei participanților.

Avantaje:

Este o formă socializată de învățare;

Intensifică intercomunicarea reală și relațiile în cadrul grupului;

Formează deprinderile de cooperare;

Stimulează participarea activă a individului la viața grupului;

Valorifică spontaneitatea elevilor.

Limite:

Ritmul asimilării informației este redus;

Poate avea un efect inhibator asupra unor membri ai grupului;

Subiectivitatea participanților;

Tendința unor participanți de a-și impune propria părere.

Creativitatea, învățarea creativă, este determinată de condiții interne și de condiții externe.Învățarea creativă pune accent pe învățarea prin efort propriu , independent sau dirijat, pe gândire și pe imaginație creatoare.Un rol important în stimularea creativității îl au compunerile, instrumente prin care spiritul se cultivă și se rafinează.„Compunerea” eate „o lucrare școlară asupra unei teme”, iar „a compune” înseamnă „a crea, a scrie, a redacta”.Compoziția este exercițiul prin care elevii sunt invitați să se adreseze și să exprime, în scris, ideile asupra unei teme impuse sau liber alese.Astfel, în cadrul orelor de limba și literatura română am încercat împreună cu elevii câteva exerciții de imaginație.

Dacă elevii se simt bine la ore, mă simt și eu bine.Caut soluții creative casă nu învețe comentariile mecanic și, eventual, să le uite la Evaluare Națională,din cauza emoțiilor.Fiecare începe cu un comentariu și după trei minute, dă foaia mai departe și continuă altcineva.Pun la cale lecții transdisciplinare, invit alți profesori de alte discipline atunci când tema lecției ne permite.Le distribui bilețele cu versurile unei melodii în engleză.Pornesc melodia și îi îndemn să urmărească versurile, să vadă dacă au legătură cu textul literar.La finalul orelor, le spun să nu uite de jurnal.

La engleză folosesc metoda agree to disagree, o metodă care dezvoltă gândirea critică și îi învață pe copii să se documenteze singuri.E ideal ca profesorul să aibă mai multă libertate în a alege cum predăm, să fie creditați cu mai multă încredere în ceea ce știu să facă, că știu ce fac.Mi-aș dori un sistem de comunicare între profesori, prin care să facă schimb de resurse educaționale și să învețe unii de la alții.

Organizăm zile tematice:ziua Eminescu, ziua Caragiale etc., tehnica perspectivelor narative multiple este o metodă nonformală apreciată..Ralph Waldo Emerson spune că orice om e îndreptățit să fie evaluat în momentele cele mai bune ale existenței sale, așa că notele se trec în catalog după mult timp de observare și evaluare.Au loc sesiuni de citit în grup:”Citește și tu!”.Se dau recompense: „Copilul Zilei”(votat în secret de ceilalți copii), jocul ”Prietenul secret” (fiecare trebuie să-i cumpere unui coleg din grup,ales aleatoriu,un cadou de maximum 15 lei).Prioritatea mea este să mă fac utilă celor din jur: școală, comunitate.

Sunt considerate interactive acele metode care promovează învățarea interactivă, care sunt orientate către intensificarea interacțiunilor și interrelațiilor în cadrul grupului de elevi, care încurajează confruntarea de opinii și argumente în vederea ajungerii în comun la construcția unor noi cunoștințe, la noi clarificări și soluții de probleme.(I.Cerghit,2006,p.75)

Metodele pentru o învățare interactivă se pot clasifica în:

metode care valorifică experiența proprie a elevului și care dezvoltă competențe de comunicare și relaționare:

Brainstorming

Ciorchine

Rețeaua de discuții

Dezbaterea

Jocul de rol

Știu-Vreau să știu-Am învățat

Diagrama Venn

Scaunul intervievatului

Eseul de 5 minute

Sinelg

metode care stimulează gândirea și creativitatea:

Studiul de caz

Rezolvarea de probleme

Jocul didactic

Pălăriile gânditoare

Cadranele

Cvintetul

Explozia stelară

Metode prin care elevii învață să lucreze productiv,dezvoltându-și abilități de colaborare:

Mozaicul

Gândiți-Lucrați în perechi-Comunicați

Cafeneaua literară

Cubul

Proiectul de grup

Bulgărele de zăpadă

Dintre acestea voi prezenta cîteva metode interactive pe care le-am folosit cu

succes în orele de literatura română, obținând rezultate foarte bune.

Cubul

Această metodă studiază o temă din mai multe perspective, în scopul lărgirii viziunii elevilor.Strategia cubului se folosește sub forma unui joc sau a unui concurs între grupuri.Se utilizează un cub de carton pe fețele căruia este scrisă o sarcină de lucru:descrie/ compară/ asociază/ analizează/ aplică/ argumentează.

Se împarte clasa în grupuri de cinci-șase elevi.Li se cere grupelor să noteze pe tablă sau pe o fișă răspunsurile pentru a putea analiza împreună cu elevii asemănările și deosebirile,cât și calitatea răspunsurilor.

Această metodă se aplică unei clase de elevi împărțită în șase grupe.Fiecare grupă își va alege un lider care va da cu zarul-cubul(fiecărei fețe a cubului , cadrul didactic îi asociază o cerință,care trebuie neaparat să înceapă cu următoarele cuvinte: „descrie”, „analizează”, „asociază”, „aplică”, „argumentează”), va descoperi sarcina grupei și se va întoarce în grupul său cu materialele necesare rezolvării ( fișe,materiale didactice, culori,etc).

Modul de utilizare a metodei poate stimula creativitatea și originalitatea organizării unei lecții de către profesor, ce-și propune să atingă competențe și să formeze atitudini, valori, sentimente.

Metoda JIGSAW (MOZAICULUI)

„Metoda mozaicului” este o strategie bazată pe învățarea în echipă (team-learning).Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert.El are în același timp și responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.

În cadrul acestei metode rolul cadrului didactic este mult diminuat, el intervine semnificativ la începutul lecției când împarte elevii în grupurile de lucru și trasează sarcinile și la sfârșitul activității când va prezenta concluziile activității.

MOZAICUL – pașii algoritmului acestei metode presupun:

Pasul 1: se împarte clasa în grupe de câte 4 elevi;

Pasul 2: se numără până la 4, astfel încât fiecare membru al celor 4 echipe să aibă un număr de la 1 la 4;

Pasul 3: se împarte tema propusă spre studiu în 4 subteme;

Pasul 4: fiecare membru al grupelor va primi o fișă de învățare (elevii cu nr. 1 – fișa cu nr. 1, cei cu nr. 2 – fișa cu nr. 2 …);

Pasul 5: se dă sarcina de lucru – fiecare elev va trebui să lectureze textul de studiat, care va fi însă abordat aplicativ de colegii de grup, pe fragmente;

Pasul 6: toți elevii cu nr. 1 se adună într-un grup, cei cu nr. 2 în alt grup … și se vor desemna „experți” pentru fiecare grup în parte;

Pasul 7: „experții” citesc fragmentul care le revine, discută între ei, hotărăsc modul în care vor aborda aspectele de soluționat;

Pasul 8: se refac grupele inițiale și „experții” comunică celorlalți colegi de grupă ceea ce au de studiat;

Pasul 9: profesorul răspunde întrebărilor la care nu au putut da soluție „experții”, corectează eventualele erori, completează eventualele omisiuni.

Avantajele metodei constau în:

anihilarea „efectului Ringelmann” (lenea socială, când individul își imaginează că propria contribuție la soluționarea sarcinii de grup nu poate fi stabilită cu precizie);

dezvoltarea interdependenței dintre membrii grupului;

ameliorarea comunicării.

Metoda ȘTIU-VREAU SĂ ȘTIU-AM ÎNVĂȚAT

KWL elaborată de Donna M.Ogle în 1986,este o metodă de învățare prin descoperire prin care elevii realizează un inventar a ceea ce știu deja despre o temă și apoi formulează întrebări legate de tema nouă la care vor găsi răspunsuri prin valorificarea cunoștințelor anterioare.

Etapele metodei:

-colectivul clasei se organizează în perechi sau grupe și fiecare pereche sau grupă primește ca sarcină realizarea unei liste cu tot ceea ce știe sau crede că știe despre o anumită temă.În timp ce elevii realizează lista, profesorul desenează pe tablă un tabel pe care elevii îl vor completa întâi în perechi sau grupe și apoi la tablă;

-fiecare pereche-grupă va completa propriul tabel și se vor nota apoi, în tabelul de pe tablă,în coloana din stânga,informațiile cu care clasa este de acord;

-elevii vor formula întrebările generate de noua temă, iar profesorul le va scrie în a doua coloană a tabelului.Aceste întrebări vor evidenția nevoile de învățare ale elevilor în legătură cu tema aflată în discuție;

-elevii citesc individual tema din manual, iar după această lectură, se revine asupra întrebărilor din a doua coloană și se analizează la care dintre întrebări s-a găsit răspunsul în text; răspunsurile elevilor vor fi notate în coloana AM ÎNVĂȚAT.

-elevii compară ceea ce cunoșteau deja în legătură cu tema respectivă(informațiile din prima coloană a tabelului) cu ceea ce ei au învățat (informațiile din a treia coloană a tabelului); unele dintre întrebările lor pot rămâne fără răspuns sau pot genera întrebări noi, în aceste cazuri,întrebările pot fi folosite ca punct de plecare pentru investigații personale.

Metoda R.A.I (ROUND ASSOCIATED IDEAS)

Are la bază stimularea și dezvoltarea capacităților elevilor de a comunica, prin întrebări și răspunsuri, ceea ce tocmai au învățat.Denumirea provine de la inițialele cuvintelor RĂSPUNDE-ARUNCĂ-INTEROGHEAZĂ și se desfășoară astfel: la sfârșitul unei activități, cadrul didactic împreună cu elevii, investighează rezultatele obținute în urma învățării, printr-un joc de aruncare a unei mingi de la un copil la altul.Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecția învățată celui care o prinde.Cel care prinde mingea răspunde la întrebare apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.Cel care întreabă trebuie să cunoască și răspunsul întrebării adresate.Elevul care nu cunoaște răspunsul iese din joc ,iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea.Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, și, deci, de a mai pune o întrebare.În cazul în care cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea.Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

Metoda R.A.I:

-poate fi folosită la sfârșitul lecției, pe parcursul ei sau la începutul ei (în scopul descoperirii de către cadrul didactic a eventualelor lacune în cunoștințele copiilor și a reactualizării lor);

-este o metodă de a realiza un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant și mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare;

-se desfășoară în scopuri constatativ-ameliorative și nu în vederea sancționării;

-permite reactualizarea și fixarea cunoștințelor dintr-un domeniu, pe o temă dată;

-îmbină cooperarea cu competiția;

-exersează abilitățile de comunicare interpersonală, capacitățile de a formula întrebări și de a găsi cel mai potrivit răspuns;

-încurajează chiar și pe cei mai timizi copii pentru a fi antrenați în acest joc cu mingea și astfel ei comunică cu ușurință și participă cu plăcere la activitate.

Există un oarecare suspans care întreține interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este dată de faptul că elevii nu știu la ce întrebări să se aștepte din partea colegilor,dar și din faptul că nu știu dacă mingea le va fi adresată sau nu. Această metodă este un exercițiu de promptitudine,atenția participanților trebuind să rămână permanent trează și distributivă.Metoda R.A.I poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici,fiecare deținând câte o minge.Membrii grupurilor se autoelimină rămânând cel mai bun din grup.Acesta intră în finala câștigătorilor de la celelalte grupe,jocul desfășurându-se până la rămânerea în cursă a celui mai bine pregătit.Întrebările pe care le pun elevii colegilor lor se pot redacta pe bilețele,pe care aceștia să le extragă la începutul activității.În acest fel se câștigă timp,poate fi cuprinsă o arie mai largă de cunoștințe și se evită repetiția.Cadrul didactic supraveghează desfășurarea jocului și la final lămurește problemele la care nu s-au găsit soluții.Metoda R.A.I poate fi folosită și pentru verificarea cunoștințelor pe care elevii și le-au dobândit independent.Accentul se pune pe ceea ce s-a învățat și pe ceea ce se învață în continuare prin intermediul creării de întrebări și de răspunsuri.

Puncte tari:

-are rol de fixare și consolidare a cunoștințelor predate anterior;

-completează eventualele lacune în cunoștințele elevilor;

Puncte slabe:

-elevii sunt tentați să se răzbune unii pe alții, adresându-le întrebări prea dificile pentru ei.

Lucrul cu cartea(manualul) este principala metodă folosită în receptarea literaturii.La aceasta adăugăm conversația, expunerea, învățarea prin descoperire, problematizarea, exercițiile.Aceste metode și procedee didactice se îmbină, în cadrul unei activități didactice de receptare a literaturii, în funcție de natura textelor și de obiectivele operaționale urmărite.

În învățământul modern se îmbină unele metode clasice, care cu ajutorul mijloacelor tehnice de învățământ, își diminuează neajunsurile cu metode euristice, se îmbină învățarea receptivă cu învățarea prin acțiune autentică și prin acțiune simulată sau fictivă.(F.Mitu, 2006, p.22).

Metodele și mijloacele didactice se îmbină armonios în cadrul lecției, fiind o formă de bază de organizare a procesului receptării operelor literare.Fiind un microsistem de instruire, lecția încorporează toate componentele sistemului de învățământ: obiective, conținuturi, metodologie, relații pedagogice, criterii de evaluare etc.Aceste componente asigură eficiența microsistemului în ansamblul lui(Șerdean, 2003, p.43)

Lecțiile de literatura română sunt unităși didactice, în care se îmbină comunicarea orală cu cea scrisă, elevii învață să citească, să scrie, să comunice oral și scris.În receptarea literaturii se pot folosi cunoscutele forme:activitatea independentă(individuală sau pe echipe), consultațiile individuale sau colective, cercurile literar-artistice, dar și vizite sau excursii cu teme literare.(C.Parfene, 1999, p.129)

Lecția este forma de bază de organizare a învățării unei teme, într-un cadru adecvat și o unitate de timp bine determinată, folosind metode, procedee și mijloace adecvate, pentru atingerea unor obiective operaționale bine determinate.Eficiența unei lecții depinde în mare măsură de profesor, de originalitatea lui metodică, de talentul său pedagogic, de creativitatea sa didactică, de înțelegerea corectă a dezideratelor învățământului activ.

Lecția poate fi tradițională sau modernă.

Lecția tradițională parcurge,de regulă,următoarele etape:

Momentul organizatoric

Actualizarea cunoștințelor anterioare

Însușirea noilor cunoștințe

Fixarea și evaluarea noilor cunoștințe

Modelul tradițional are anumite carențe.Acesta trădează întregurile și privilegiază

rezultatele punctuale ale învățării.În viziunea Alinei Pamfil, corectarea acestor carențe poate fi realizată prin redimensionarea variantei clasice sau prin înlocuirea ei cu alte tipare:tiparul ”învățării directe sau explicite”, tipar ce înscrie conținuturile în aria de interes a elevilor; tiparul ”Știu/Doresc să știu/Am învățat”, tipar ce înscrie învățarea noilor conținuturi în lanțul continuu al aprofundării unei probleme; tiparul ”Evocare-Realizare/Constituire a sensului-Reflecție”,model ce înscrie noile conținuturi în sfera cunoștințelor pe care elevii le dețin deja.(A.Pamfil, 2009,p.32)

Lecția modernă de literatură parcurge următoarele evenimente instrucționale(după Gagne):

Captarea atenției

Anunțarea subiectului și a obiectivelor

Actualizarea cunoștințelor anterioare

Prezentarea conținutului noii învățări și a sarcinilor de învățare

Dirijarea învățării

Obținerea performanțelor

Asigurarea feedbackului

Evaluarea formativă

Asigurarea retenției și a transferului

În fiecare lecție trebuie realizat feedbackul care direcționează activitatea didactică

și asigură evaluarea curentă.

Temele pentru acasă la lecțiile de literatură vor ține seama de cele două obiective care se realizează într-o strânsă unitate: însușirea tehnicilor muncii cu cartea și înțelegerea mesajelor celor citite.Temele trebuie să-i pună pe elevi în situația de a exersa actul citirii, să reformuleze și să reproducă mesajul citit prin răspunsuri la întrebări pe marginea unui text,povestirea orală sau scrisă a textului, alcătuirea unor propoziții cu cuvintele noi etc.

Lecțiile de literatură se pot încheia prin jocuri de relaxare.

Un cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având astfel posibilitatea să-și adapteze munca sa diferitelor circumstanțe, să confere predării flexibiliate și mai multă eficiență.

După cum bine știm metodele didactice tradiționale dețin rolul de transmitere și asimilare a cunoștințelor în maniera următoare: cadrul didactic-emițătorul, respectiv elevul-cel care depozitează informațiile transmise.

A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri,a te implica în activitatea solicitată,a analiza logic,a căuta argumente pro și contra.Încă din ciclul primar,elevii trebuie formați să gândească,nu doar să asimileze mecanic cunoștințele.Trebuie eleminată monotonia din sistemul de învățământ tradițional,prin care elevul stă în bancă și doar notează informațiile în vederea asimilării ulteriore a acestora.

Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de lungă durată și complex, care îl face pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică.

Pălăriile gânditoare

Această metodă contribuie la stimularea creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă.Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:alb, roșu, galben, verde, albastru și negru.Membrii grupului îți aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine.Rolurile se pot inversa, participanții sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.Culoarea pălăriei este cea care definește rolul.

Pălăria albă:

Oferă o privire obiectivă asupra informațiilor.

Este neutră.

Este concentrată pe fapte obiective și imagini clare.

Stă sub semnul gândirii obiective.

Pălăria roșie:

Dă frâu imaginației și sentimentelor.

Oferă o perspectivă emoțională a evenimentelor.

Roșu poate însemna și supărarea sau furia.

Descătușează stările afective.

Pălăria neagră

Exprimă prudența,grija, avertismentul, judecata.

Oferă o perspectivă întunecoasă,tristă,sumbră asupra situației în discuție.

Este perspectiva gândirii negative,pesimiste.

Pălăria galbenă

Oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației.

Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui,strălucirea,optimismul.

Este gândirea optimistă,constructivă pe un fundament logic.

Pălăria verde:

Exprimă idei noi,stimulând gîndirea creativă.

Este verdele proaspăt al ierbii,al vegetației,al abundenței.

Este simbolul fertilității,al producției de idei noi,inovatoare.

Pălăria albastră:

Exprimă controlul procesului de gândire.

Albastru e rece- este culoarea care este deasupra tuturor,atotvăzător și atotcunoscător.

Este preocuparea de a controla și a organiza.

Cum se folosește această metodă?

Se împart cele șase pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției pentru ca fiecare să-și pregătească ideile.Pălăria poate fi purtată individual-și atunci elevul respectiv îi îndeplinește rolul- sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași pălărie.În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări.Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeași culoare, fiind conștienți de faptul că:

Pălăria albastră-CLARIFICĂ

Pălăria albă-INFORMEAZĂ

Pălăria verde- GENEREAZĂ IDEILE NOI

Pălăria galbenă-ADUCE BENEFICII

Pălăria neagră-IDENTIFICĂ GREȘELILE

Pălăria roșie- SPUNE CE SIMTE DESPRE…

În concluzie, prin folosirea la oră a acestor metode interactive care stimulează elevul și

îl fac să descopere singur noile noțiuni pornind de la ceea ce cunoaște, învățarea are o mai multă eficiență.

Etapele specifice lecturii în școală propuse de Florentina Sâmihăian sunt prelectura, lecturile succesive și postlectura pentru care autoarea propune și strategii de receptare a textelor.Este nevoie ca profesorul să implice întregul potențial al elevilor: cunoștințele, creativitatea, gândirea lor critică, toate acestea având ca finalitate: formarea unor cititori pe tot parcursul vieții.Profesorii sunt cei care pot alege să fie creativi și să pună în evidență fiecare elev din clasele lor.Mulți profesori de limba și literatura română încearcă să găsească soluții pentru a-i apropia pe elevi de textele canonice, pentru a schimba perspectiva asupra canonicilor și a le deschide interesul pentru literatură, cu alte cuvinte a face dintr-un canonic „contemporanul nostru”.Pentru aceasta, trebuie să facem analogii cu situații din opera canonicilor și cele din viața modernă, analogii bazate pe experiențele și cunoașterea fiecărui cititor.Putem asocia un text canonic cu un text scris de un autor contemporan pentru a compara modul în care este tratată tema, în epoci diferite.Ar fi naiv să ne așteptăm ca elevii noștri să recepteze un text așa cum l-am receptat noi la vârsta lor pentru că vremurile se schimbă, modul în care elevii se raportează la realitate s-a schimbat, de asemenea, iar profesorul trebuie să caute soluții noi pentru discutarea textelor la clasă.Acest lucru poate fi benefic și pentru profesor pentru că îl salvează de la rutină.Este important ca elevii să-și formeze o conștiință identitară, să cunoască valorile culturii române, să fie deschiși către alte culturi,să participe la un dialog intercultural în lumea globală în care trăiesc.O altă dimensiune importantă asociată canonului este formarea gustului estetic prin selecția celor mai reprezentative opere valoroase atât prin calitatea lor artistică,cât și prin ideile pe care le construiesc.

Texte ce aparțin autorilor canonici apar la nivelul gimnaziului,lucru ce se poate verifica prin analiza cuprinsului manualelor de limba și literatura română.Evident, profesorii și elevii extind lista cu nume noi de autori, citiți cu interes și studiați cu plăcere în școală.Un exemplu în acest sens este Mircea Cărtărescu care se numără printre preferințele profesorilor, cât și al elevilor.Alte exemple sunt: Simona Popescu, Ana Blandiana.Rolul literaturii în școală este de a le dezvolta elevilor competențele de lectură prin care să aibă acces la texte și perspective culturale diverse.

2.4 Valențe formative și limite ale utilizării strategiilor didactice

Profesorul are un rol definitoriu în stabilirea valențelor educative ale textului literar.Trebuie să familiarizeze elevul cu modalități de receptare a acestor valori și să identifice în fiecare operă literară, elementul de moralitate necesar în dezvoltare.

Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziția profesorului de utilizarea cărora depinde eficiența învățării.Cunoscând varietatea metodelor, particularitățile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă, profesorul trebuie să acționeze pentru a-și valorifica pe deplin personalitatea devenind el însuși un creator în folosirea strategiilor didactice.

Un bun cadru didactic este acela capabil să îmbine stiluri didactice în funcție de circumstanțe,să confere predării flexibilitate și eficiență.

Într-un material al Consiliului Național pentru standarde profesionale în predare în SUA,intitulat „What teachers should know and be able to do”,1989,(„Ce ar trebui să știe și să facă un cadru didactic”) se sublinia că „simpla cunoaștere a materiei nu înseamnă neaparat și cunoașterea modalităților de a preda această materie,astfel încât elevul să o interpreteze în sistemul de gândire propriu, profesorul trebuind să combine în permanență tehnicile de predare cu materia propriu-zisă, luând în considerare diversitatea elevilor și a mediilor cu care interferează”.

Activitatea și metodele de predare-învățare utilizate la clasă pun elevul în situația de a se autoevalua în raport cu ceilalți alături de care învață în cooperare.Gândirea critică devine eficientă dacă sunt respectate anumite condiții:

-încurajarea elevilor să gândească independent, să reflecteze;

-acceptarea diversității de idei;

-cooperare și colaborare pentru găsirea unor soluții optime;

-încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi critic;

-aprecierea pozitivă a gândirii critice.

Practica școlară încearcă prin strategii activ-participative și metode alternative includerea elevului în lumea cotidiană plină de contradicții pentru a găsi răspunsuri pertinente viitorului.Gândirea critică a elevului poate fi adusă în prim-plan prin strategii educaționale capabile să-i stârnească elevului curiozitatea, curajul, dinamismul.

„Copilul este viitorul fără de sfârșit al lumii”, aceasta este afirmația unui profesor,coleg.În termeni largi, educația este o investiție în dezvoltarea omului ca personalitate.

Învățarea depinde de capacitățile și de aptitudinile elevilor, nu doar de procesul de predare propriu-zis.Pregătirea elevilor pentru o abordare critică a fenomenelor literare este un proces didactic imperativ, dar nu imposibil.

Cel mai adesea, conversația (euristică sau nu), explicația, exercițiul, demonstrația și alte metode expozitive sunt cele preferate în lecție, din varii motive:se asigură receptarea de către elevi a aceluiași mesaj, se menține atenția elevilor (din ce în ce mai greu de captat și păstrat), se reușește comunicarea de către profesor a unui mesaj unitar, a unor modele de interpretare și analiză.Și metodele moderne,bazate pe colaborare și activitate independentă sunt folosite tot mai mult, dincolo de limitele pe care le pot arăta, dau culoare actului didactic,făcându-l mai antrenant, mai interesant pentru elevii dornici de schimbare continuă și, uneori, mai eficient(elevii pot învăța unii de la alții fiind mai liberi să întrebe, să conteste, să comunice decât o fac în lecția și relația formală cu profesorul).

S-a diminuat utilizarea metodelor expozitive și a crescut ponderea celor moderne.Se pune accent pe promovarea metodelor și tehnicilor de instruire care să soluționeze adecvat situațiile noi de învățare,pe utilizarea unor metode active(care să stimuleze implicarea elevilor în activitatea de învățare,să le dezvolte gândirea critică și capacitatea de adaptare la viață,să îi antreneze în activități de investigare și cercetare directă a fenomenelor).

Cerințe pentru ca învățarea în clasă să fie interactivă:

-elevii să fie implicați/angajați în sarcini de învățare autentice și multidisciplinare;

-aprecierile să se bazeze pe performanțe reale;

-strategiile didactice să aibă la bază interrelaționarea reciprocă;

-grupurile de lucru să fie eterogene;

-cadrul didactic să fie un facilitator al învățării;

-elevii să învețe căutând,descoperind,explorând nu numai singuri,ci și împreună;

-feedbackul să fie continuu, rapid și constructiv.

Metodele interactive de grup:

-sunt centrate pe elev și pe activitate;

-comunicarea este multidirecțională;

-accentul cade pe dezvoltarea gândirii,pe formare de aptitudini și deprinderi;

-evaluarea este formativă;

-încurajează participarea elevilor,inițiativa,creativitatea acestora;

-existența parteneriatului:cadru didactic-elev.

Metodele interactive înregistrează avantaje și dezavantaje,important este însă momentul ales pentru desfășurarea lor.

Analiza SWOT a metodelor moderne, activ-participative, de grup:

1.Puncte tari

-se stimulează foarte mult gândirea, capacitatea de a generaliza, de a diferenția,de a compara;

–are loc un schimb de experiență, elevii învață astfel unii de la alții;

-nu necesită resurse costisitoare, ci unele ieftine și uzuale;

-sunt folosite diverse forme de organizare;

-se permite o diferențiere a sarcinilor de lucru;

-sporesc eficiența învățării(elevii învață unii de la alții);

-pot fi aplicate în orice moment al lecției;

-se pot adapta,substituind sarcinile propuse de autori cu altele în funcție de context;

-se pot folosi doar unele dintre părți- pentru o bună încadrare în timp;

-elevul participă activ în procesul de învățare;

-dezvoltă la elevi abilitatea de a prezenta și de a comunica informația;

-obișnuiesc elevii să aibă o atitudine tolerantă față de opiniile altora;

-contribuie la dezvoltarea creativității și gândirii critice.

2.Puncte slabe

-timpul în care elevii lucrează pe echipe ocupă mult din oră, este „devorator” de timp

-nu toți elevii sunt implicați în rezolvarea sarcinilor de lucru și de aici apar discuții pe seama distribuirii sarcinilor de lucru

3.Oportunități

-permit asocierea lor cu alte metode

-profesorul poate să-și consemneze diversele probleme apărute în timpul aplicării metodei

4.Amenințări

-lipsa efectivă de timp face ca încadrarea în timp să fie una dificilă

-nu toți elevii se implică în rezolvarea sarcinilor de lucru

-apar „liderii” de grup care iau în mare parte cam toate deciziile

-unii elevi nu înțeleg prea bine sarcinile de lucru

-agitația și gălăgia specifice lucrului în echipă pot crea disconfort unor elevi

-stilul didactic al profesorului trebuie adaptat în funcție de fiecare tip de elev:timid ,

agresiv, pesimist, nerăbdător,pentru fiecare găsind gestul, mimica, sfatul, orientarea,

lauda, aprecierea potrivită.

Ca o concluzie aș putea spune că metodele tradiționale sunt mai rigide și se raportează la un model învechit de învățământ, în timp ce metodele moderne sunt mai flexibile și exprimă cerințele unui nou model de educație.

Ioan Cerghit prezintă în lucrarea „Metode de învățământ” un tabel comparativ între metodele clasice și cele moderne,astfel:

Jocul didactic- poate fi utilizat în toate etapele procesului instructiv-educativ.Valențele pedagogice ale jocului sunt multiple: stimulează activitatea senzorială și exprimarea verbală, antrenează gândirea logică și creativă, stimulează interesul.

Jocul didactic îmbină elementele instructive și formative cu cele distractive. Desfășurate în perechi sau colectiv, jocurile didactice îi antrenează pe elevi din punct de vedere cognitiv, afectiv, dezvoltă reflecția personală, capacitatea de comunicare și cooperare.

Consider că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ,având cu adevărat un caracter activ-participativ și o reală valoare educativ-formativă asupra personalității elevilor.

Un învățământ modern,bine conceput, va permite inițiativa și spontaneitatea, creativitatea elevului, dar și dirijarea, îndrumarea sa, existența unor relații de cooperare între profesor și elev.Acesta este elementul esențial al învățământului modern.

Am cercetat dezvoltarea creativității elevilor în cadrul orelor de limba română prin:

Exerciții care dezvoltă actul creativ:

Crearea unei povestiri;

Versuri pe baza unor cuvinte;

Schimbarea finalului unei povestiri;

Emiterea unei păreri despre o atitudine sau o acțiune;

Crearea unui personaj cu trăsături opuse, altele decât cele aflate în texte, etc.

Jocuri didactice care dezvoltă creativitatea:

Jocul cuvintelor;

Jocul rimei;

Jocul însușirilor;

Jocul comparațiilor;

Compunerile școlare și dezvoltarea creativității

Bazate pe texte citite;

După tablouri;

Bazate pe observație și experiență;

Bazate pe imaginația creatoare a elevilor;

Libere.

Lecțiile de limba română oferă o gamă nelimitată de posibilități prin care să se cultive

spiritul creator al elevilor.Elevii pot fi creativi în fiecare minut al orei de curs prin comentariile și interpretările posibile date textelor literare, prin realizarea de compuneri, prin

folosirea cuvintelor în contexte noi, prin jocuri propuse etc.

În timpul orelor de limba si literatura română la clasă am urmărit:

Folosirea unor strategii didactice adecvate și eficiente care să contribuie cu maximă eficiență la stimularea și dezvoltarea creativității elevilor;

Îmbunătățirea vocabularului elevilorprin lectura suplimentară.

Datorită implicării directe a elevului în activitatea de învățare, participarea afectivă

este mult accentuată. Didactica modernă își propune centrarea activitǎții de formare pe elev. Diferențele dintre învǎțǎmântul tradițional și cel modern sunt relevante, deoarece elevul trebuie perceput în calitate de coparticipant la actul de asimilare de informații.

Diferențierea învățământului tradițional de cel modern este percepută astfel:

2.5 Receptarea literaturii în clasele gimnaziale.Sugestii de aplicare

Abordarea literaturii în școală trebuie să vizeze receptarea ei, iar nu predarea acesteia, întrucât nu putem preda impresii, judecăți critice personale sau chiar sentimente.De aceea, o metodică modernă a însușirii limbajului specific literaturii trebuie să se preocupe de procesul receptării artistice a operelor, să înlesnească contactul direct al elevului cu opera literară.Contactul direct al elevului cu opera literară trebuie să fie o preocupare permanentă a cadrului didactic, aceasta fiind o cerință didactică importanta în procesul receptării literaturii.

Obiectivele principale ale receptării literaturii în școală sunt formarea interesului elevului pentru lectura textelor literare și modelarea gustului lor estetic.La acestea se adaugă cultivarea gândirii, a imaginației, a spiritului de observație, a exprimării, educarea unor sentimente morale deosebite, cât și formarea unei conduite civilizate în societate.

Finaliatatea principală a procesului de receptare a literaturii în școală este de a forma cititori de literatură, în devenire oameni cu deprinderea de a citi zilnic câte ceva interesant, capabili de a adopta o poziție personală față de lecturile ei.(C.Parfene, 1999, p.115)

A gândi critic înseamnă a fi curios, a adresa întrebări, a căuta răspunsuri, a te implica în activitatea solicitată, a căuta argumente pro și contra.Trebuie eliminată monotonia din sistemul de învățământ tradițional prin care elevul stă în bancă și notează informațiile în vederea asimilării ulterioare a acestora.Metodele activ-participative constituie un proces activ care îl fac pe elev să treacă cunoștințele prin filtrul gândirii proprii pentru a dobândi o cunoaștere autentică.

Voi prezenta , în continuare, câteva metode utilizate în orele de limba și literatura română cu scopul dezvoltării creativității elevilor.

Am folosit cartoane în sistem semaforizat menite să-i organizeze pe cei mici:

-Roșu:dă o explicație și nu vorbește nimeni;

-Galben:e momentul să pui întrebări;

-Verde:un exercițiu cu ce am învățat atunci.

Celor activi le fac poze.Se bucură când se văd în poze.Le spun:”Vezi ce frumos ești?”Vezi că ai putut să răspunzi?”

Trebuie să-i învățăm să-i ferim pe copii de plictiseală.Tot timpul apar ocazii de inovație.Sunt momente în care îmi dau seama că elevii mă ajută prin mimică și aș putea face altfel.Devierea are riscurile ei, alteori nu se ajunge la punctele la care ai vrea tu, dar îmi asum riscul.Altfel e, poate, doar o lecție corectă, nu și vie.

La orele de engleză deviez de la metoda „English only” ca să priceapă toți.Elevii trebuie să se simtă iubiți ca să nu răspundă cu agresivitate.Scopul orelor de limba română este să învățăm să ne educăm gândirea, spiritul analitic, de observație, să fim atenți la detalii, să ajungem să ne exprimăm propriile opinii.Trebuie să-i ajutăm să le intre în reflex gestul de a citi.Așez băncile în cerc, fac exerciții:”Dacă aș fi o floare, aș fi…,pentru că…”.Elevii completează enunțul,apoi formează echipe cu cei care au numit aceeași floare și constată că au lucruri în comun și că pot vorbi cu colegii cu care nu sunt,de regulă,apropiați.

Receptarea textului literar este o componentă importantă în studiul disciplinei.

Textele literare nu sunt doar un suport pentru actualizarea competenței de citit-scris și nici pentru formularea unor răspunsuri simpliste care să răspundă la școlăreasca întrebare „despre ce este vorba?”.Prin textele propuse elevilor (recomandate de programa analitică sau de profesorul de literatură) se ajunge la tehnica redactării, la formarea de atitudini și de aptitudini.

Abordarea textelor trece prin etapele de încadrare în gen și specie de observare a structurii compoziționale, de identificare a ideilor exprimate, de corelare argumentativă a conținutului ideatic cu mijloacele stilistice alese de scriitor.Merită amintite metodele cunoscute și folosite:

Metode de comunicare orală: expozitive, interogative; discuțiile și dezbaterile; problematizarera;

Metode de comunicare bazate pe limbajul intern(reflecția personală);

Metode de comunicare scrisă(tehnica lecturii);

Metode de explorare a realității: observarea sistematică și independentă, experimentul, metode demonstrative, metode de modelare;

Metode bazate pe acțiune: exercițiul, studiul de caz, proiectul sau tema de cercetare, metode de simulare (bazate pe acțiune fictivă):metoda jocurilor, metoda dramatizărilor.

Metoda STARBURSTING(EXPLOZIA STELARĂ)

Starbursting este o metodă nouă de dezvoltare a creativității, similară metodei brainstorming.Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare.

Cum se procedează:

Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea.Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul:CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND?

Lista de întrebări inițiale poate genera altele,neașteptate,care cer și o mai mare concentrare.

Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte.Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.Organizată în grup, starbursting facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingul dezvoltă construcția de idei pe idei.

Etape:

propunerea unei probleme

colectivul se poate organiza în grupuri preferențiale sau prin tragere la sorți

grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse

comunicarea rezultatelor muncii de grup

evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă

Variante ale acestei metode:

Varianta 1:

-Împărțirea clasei în 5 grupe eterogene

-Alegerea, prin tragere la sorți a unei întrebări din cele cinci sugerate

-Producerea de alte întrebări, în cadrul grupei, pornind de la întrebarea selectată

-Comunicarea rezulatatelor muncii fiecărei grupe și aflarea răspunsurilor la întrebări prin participarea tuturor elevilor.

Varianta 2:

-Împărțirea clasei în grupe eterogene

-Elaborarea unei liste de întrebări generate de cele cinci întrebări sugerate

-Comunicarea rezultatelor muncii fiecărei grupe și aflarea răspunsurilor la întrebări prin participarea tuturor elevilor.

Metoda exploziei stelare poate fi combinată cu Știu-Vreau să știu-Am învățat astfel: se folosește explozia stelară pentru a genera cât mai multe întrebări legate de temă.La cele la care se cunoaște răspunsul, se răspunde pe loc, iar cele care implică noțiuni sau cunoștințe noi se trec într-un tabel ca și în metoda Știu-Vreau să știu-Am învățat.Se face în acest mod un inventar al cunoștințelor existente și altul al celor de dorit să se știe.

Avantajele metodei:

e ușor de aplicat, indiferent de vârstă și de specificul clasei;

reprezintă o modalitate de relaxare și o sursă de noi descoperiri;

duce la obținerea a cât mai multe întrebări, realizându-se conexiuni adesea inedite între concepte.

Joc literar ”Vizită” de I.L.Caragiale folosind Metoda Explozia stelară

CINE?

CE?

DE CE?

UNDE? CÂND?

Brainstormingul (asaltul de idei)- reprezintă un mod simplu și eficient de a genera idei noi.Este o metodă de stimulare a creativității în cadrul activității de grup.

Această metodă poate avea mai multe etape:

Alegerea temei și a sarcinii de lucru;

Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor legate de rezolvarea unei situații- problemă conturate.Înregistrarea tuturor ideilor în scris.

Reluarea ideilor emise pe rând și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii;

Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mici;

Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru problema supusă atenției.În această etapă se discută liber, spontan, riscurile și contradicțiile care apar.

Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

Aplicație: clasa a V-a

Vizită, de I.L.Caragiale

Li se cere elevilor să scrie tot ce știu ei despre felul în care trebuie să se comporte copiii atunci când părinții lor au musafiri.Iată câteva idei păstrate pentru inventariere:

Salut respectuos musafirii sosiți.

Le ofer scaune confortabile să se așeze.

Răspund politicos la întrebările ce mi se pun.

O ajut pe mama să-i servească cu ce avem mai bun în casă.

Cer permisiunea să mă retrag în camera mea împreună cu copiii musafirilor.

Ne jucăm în liniște sau ne uităm la televizor.

Lucrându-se în grup, se produc mai multe idei, se găsesc mai multe soluții decât dacă membrii grupului ar lucra separat, se deschid noi orizonturi.Crește încrederea elevilor în forțele proprii pentru că se solicită implicarea tuturor în emiterea de idei și găsirea de soluții inedite la problemele și sarcinile apărute.

Începătorilor li se dau următoarele sfaturi:

Și ideea ta poate fi bună!

Nimeni nu gândește exact ca celălalt!

Ciorchinele- este o metodă de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis.Poate fi utilizat în activitățile de învățare, de fixare a cunoștințelor și la evaluarea sumativă a uneia sau a mai multor unități de învățare.

Etape:

Se scrie un cuvânt sau o propoziție nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi(de exemplu: Textul narativ).Pe măsură ce vin ideile, se formează ”ramuri” care se trec în cercuri mai mici pe lateral legate de subiectul principal prin linii.Aceste ”subiecte-ramură” pot avea, la rândul lor,”subiecte-mlădițe”.Un subiect poate avea numeroase ramuri,iar o ramură numeroase mlădițe.

Elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema respectivă.

Profesorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele.

Se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea timpului alocat activității sau până la epuizarea ideilor ce apar.

Produsele finale pot rămâne afișate în clasă,iar cele individuale se pot păstra în Portofoliul elevului.”Ciorchinele” se poate utiliza cu succes la toate clasele,gradul de complexitate al acestuia se organizează în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor.

Joc literar ”Vizită”, de I.L.Caragiale, folosind metoda Ciorchinele

Cine este? Ce face?

Cum este?

Diagrama Venn-Euler- presupune compararea de către elevi a două elemente: idei,

concepte, evenimente, obiecte ș.a.Sunt evidențiate atât elemente comune,cât și cele care le diferențiază.Se prezintă sub formă de două cercuri care se intersectează.În primul cerc se notează elementele specifice primului obiect, în al doilea cerc cele ale celuilalt obiect, iar în zona de intersecție elementele comune celor doi termeni.

Metoda se poate aplica în etapa de consolidare a cunoștințelor sau chiar în cea de evaluare.Elevii identifică asemănările și deosebirile dintre doi termeni în funcție de criteriile cunoscute sau elaborate de ei.

Este folosită pentru a-i ajuta pe elevisă-și sintetizeze cunoștințele,să diferențieze informații asemănătoare.Cunoștințele elevilor sunt mai precise și se păstrează astfel în timp.

Aceste metode se pot folosi cu succes în cadrul aceleiași lecții:

În cadrul lecției Fabule elevii pot folosi cu succes aceste metode astfel:

Pornind de la titlul lecției și folosind metoda Ciorchinelui elevii vor primi câte o fișă pe care vor trece cuvinte și expresii sugerate de noțiunea dată (fabula-definiție, personaje, mesaj,morală etc).Li se cere să explice învățătura morală transmisă de unele fabule cunoscute.

Se studiază amănunțit trei fabule din exemplele date de elevi:”Greierele și furnica”- La Fontaine; ”Corbul și vulpea”- La Fontaine; ”Câinele și lupul”- Esop.Se va folosi o scurtă ședință de Brainstorming pornind de la personajele celor trei fabule.Elevii au sarcina de a formula cât mai multe idei care pornesc de la noțiunile de furnica și greierele,vulpea și corbul,câinele și lupul.Se urmărește asocierea animalelor cu trăsăturile umane pe care le sugerează(trăsături fizice și morale).Se vor reține ideile relevante pentru tema propusă și se vor folosi pentru rezolvarea unor sarcini de grup.

Se va realiza o diagramă folosind metoda Diagrama Venn, care va pune în evidență asemănările și deosebirile dintre cele trei fabule.Se evidențiază trăsătura dominantă a fiecărui animal-personaj.

Lecția poate fi continuată folosind o variantă a metodei „6-3-5”.Clasa va fi împărțită

în trei grupe. Fiecare grupă primește o fabulă pentru a fi studiată.

Fiecare membru din echipă citește fabula independent și notează pe o altă fișă câte o idee care i s-a părut relevantă în legătură cu conținutul fabulei,morala acesteia,urmând apoi să dea fișa colegului din dreapta care va completa ideea formulată de el pe fișa lui și să o primească pe cea a colegului din stânga.Ideea scrisă de fiecare va fi trecută și pe fișele colegilor. Toate grupele vor face același lucru.După discuțiile din cadrul grupei,liderul eles la început va prezenta realizările grupei în acel moment (cele trei-patru idei) întregii clase.

Fiecare echipă va nota pe fișă calitățile și defectele personajelor din fabula primită(se discută în cadrul grupului).

Membrii grupului vor trebui să găsească modalități de împăcare între personaje,sfaturile lor pentru personajele din fabulă.

Reprezentantul fiecărei grupe va scrie rezultatul activității pe o coală mare pentru a putea fi expusă spre analiza întregii clase(trei fișe).Forma finală a lucrării se va discuta pe baza metodei „Turul galeriei”.

Turul galeriei- este tehnica de învățare prin cooperare care stimulează gândirea critică și învățarea eficientă,încurajând copiii să-și spună opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor.

Elevii,în grupuri de câte trei-patru,rezolvă o problemă,răspund la o sarcină de lucru pe o foaie mare.

Produsul muncii lor se afișează pe pereții clasei.

La semnalul dat de cadrul didactic prin diferite procedee, grupurile de copii (în calitate de vizitatori și critici) trec pe la fiecare exponat pentru a vedea soluțiile sau ideile propuse de colegi și scriu pe marginea posterului comentariile critice,întrebările.

După ce termină turul galeriei,grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile, observațiile de pe lucrarea lor,reexaminându-și produsul după criticile acestora.

Turul galeriei este o metodă activă în care elevii sunt încurajați să învețe prin

colaborare. Poate fi folosită într-un exercițiu de dezgheț,combinându-se adeseori cu un exercițiu de evaluare.

Avantajele metodei:

oferăun feedback real și imediat cu privire la calitatea produsului realizat;

șansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe și de a lucra în mod organizat și eficient.

Joc didactic ”Vizită” de I.L.Caragiale folosind Cvintetul:

1.Primul vers are un singur cuvânt.Acel cuvânt trebuie să fie un cuvânt- cheie al textului(substantiv);

2. Versul al II-lea are două cuvinte(adjective);

3. Versul al treilea trebuie să aibă trei cuvinte care exprimă acțiuni(verbe la gerunziu);

4.Versul al IV-lea va fi o propoziție din patru cuvinte, în care să exprime ce simt ei;

5. Versul al V-lea va cuprinde un singur cuvânt (cu rol de constatare, de concluzie)

Un exemplu de cvintet al unui elev, despre Nică:

Alina Pamfil este de părere că receptarea operelor literare permite:

a)cunoașterea unor orizonturi noi;

b)extinderea experienței de viață;

c)remodelarea viziunii despre om și lume.

De asemenea,dialogul cu literatura este o formă de dialog cu noi înșine,un dialog mediat de carte,un dialog care ne permite să ne (re)descoperim și care ne modelează.

Teoriile actuale ale receptării spun că fiecare cititor își construiește înțelesuri pentru textele pe care le citește în funcție de propriul orizont cultural, de propriile experiențe de viață.Elevii trebuie să fie încurajați să descopere ei înșiși semnificații ale textelor citite, iar profesorii să nu inhibe construirea sensului de către elevi pentru textele studiate.Evaluarea trebuie să fie autentică și contextualizată, să urmărească felul în care elevii realizează comprehensiunea și interpretarea textelor, în diferite contexte, în cadrul unor discuții în grup sau a unor dezbateri în clasă.Elevii să poată vorbi/scrie despre ceea ce au citit fără să repete mecanic interpretări oferite de-a gata de profesori.

Profesorul trebuie să propună texte care să le placă elevilor, să le „spună” ceva din punct de vedere personal, identitar, cultural.De aceea, este nevoie ca profesorul să investigheze interesele elevilor, să le cunoască preferințele lor de lectură.De asemenea, profesorul trebuie să încerce să parcurgă textul cu ochii unui elev și să încerce să descopere posibilele obstacole pe care le-ar întâmpina pe parcursul lecturii.Pentru a implica elevii în lectura exploratorie și interpretativă, pentru o înțelegere profundă a operei literare profesorul se poate folosi de resurse precum materiale audio sau video, alte texte pentru a pune în scenă o receptare a textului.Este foarte important ca profesorul să aleagă texte cu un potențial interes pentru elevii din clasele cu care lucrează și care să nu depășească nivelul lor de comprehensiune.Prin chestionare sau interviuri profesorul investighează interesele,abilitățile și experiențele de lectură ale elevilor.Apoi, profesorul proiectează demersuri didactice având grijă să țină cont de reacțiile elevilor, de posibilele lor răspunsuri.Prima condiție a unei bune proiectări este cunoașterea profilului clasei.Este necesar ca profesorul să poată identifica posibilele bariere de receptare pe care textul le-ar putea pune elevilor săi.Florentina Sâmihăian precizează întrebările care pot orienta proiectarea didactică:

„ – Cum realizez etapa de prelectură, ce puncte de acces pot folosi?

Spre ce orientez etapa lecturii(pot avea în vedere câmpuri semantice relevante pentru identificarea temei, ambiguitățile textului, anticipările cititorului, instanțele comunicative etc.)? Sarcinile pa care le propun pentru această etapă ar trebui să-i conducă pe elevi spre înțelegerea textului, deci trebuie să mă concentrez asupra unor elemente relavante ale textului.

Ce perspective de lectură le propun elevilor pentru postlectură, în așa fel încât să ajungă la o interpretare a textului? Pot realiza extinderi spre alte texte, spre alte arte?

Cum realizez evaluarea elevilor? Pe ce mă concentrez? Care sunt criteriile și descriptorii pe care îi am în vedere? Evident, mă raportez și la competențele specifice din programa clasei respective.Asta înseamnă să gândesc instrumentele și metodele de evaluare pe care le pot folosi.”

Pentru etapa prelecturii, profesorul trebuie să găsească strategii care permit accesul elevilor către textul propus.Accesul poate fi făcut printr-o prelegere a unui invitat surpriză,prin prezentarea unui film documentar sau a unor fotografii pentru a capta interesul elevilor și pentru a introduce elevii în tematica textului pe care-l vor citi.Alte exemple pot fi: mărturisirile unui autor despre ce-l inspira când își redacta textele, biografia unui autor, povestirea unei întâmplări care ar putea trezi interesul elevilor, durata elaborării unei opere(zece ani pentru Luceafărul, șaptesprezece zile pentru Baltagul), interogații care stimulează în mod autentic interesul elevilor pentru o temă abordată într-un text pe care îl vor studia(de exemplu: Ce înseamnă pentru voi prietenia/războiul/viața?).Un punct de acces, cu siguranță, atractiv este asocierea cu alte limbaje artistice:film, muzică, pictură, bandă desenată.

Pentru etapa lecturii, în care elevii realizează lecturi succesive ale textului, profesorul trebuie să gândească sarcini de lucru care să deschidă interesul elevilor pentru text.Odată ce interesul a fost captat, elevii sunt ghidați spre a reflecta pe marginea textului, în așa fel încât să construiască pas cu pas sensurile acestuia.Pentru un text epic amplu, metoda predictivă poate fi o soluție care să antreneze elevii în lectura textului.Elevii sunt invitați să facă predicții privitoare la desfășurarea acțiunii, evoluția personajelor, temele abordate, finalul textului.O altă metodă ce implică un răspuns personal al elevilor este jurnalul cu dublă intrare în care elevii își pot nota gândurile și reacțiile față de anumite pasaje din text.A-i pune pe elevi în situația de a face conexiuni între personajele literare și experiențele lor este o cale foarte bună, benefică pentru ei pentru că îi ajută să înțeleagă mai bine personajul.

Etapa postlecturii va fi deschisă de către profesor către discutarea și stimularea interpretărilor diverse ale textului, către extinderea experiențelor de lectură și către evaluarea textului citit.Teodorov afirmă că: „E adevărat că sensul operei nu se reduce la judecata exclusiv subiectivă a elevului, ci se construiește pe un travaliu de cunoaștere”.

Capitolul 3 Educația formală în societatea contemporană

3.1 Delimitări conceptuale

Educația este un proces îndelungat și complex care influențează viitorul umanității lăsându-și amprenta în mod diferit asupra fiecărui individ în parte.

Nonformalul și informalul pierd în fața materialității. Se lovesc de lipsa fondurilor

pentru activități extrașcolare și extracurriculare, de lipsa de motivație a dascălilor în a se implica și organiza astfel de activități, de programele școlare prea încărcate ce nu permit o gestionare mai bună a resurselor de timp aflate la dispoziția cadrului didactic și de conservatorismul unora față de inovațiile din mediul educațional.

În învățământul actual, problema care se pune este nu numai aceea a obținerii unor rezultate, ci și cea a dezvoltării la maximum a potențialului fiecărui copil în parte pentru a facilita drumul pe care acesta va porni ulterior în viață.

Poate cu timpul se va echilibra balanța în ceea ce privește influența exercitată de formele educației asupra elevilor și se va înțelege că unele abordări ale sistemului de învățământ necesită încă reformări, câștigul esențial revenindu-le elevilor.

Educația este unul dintre elementele de bază ale societății. Ea ne dă putere, siguranță și curajul de a înfrunta toate obstacolele vieții. Prin intermediul educației, ființa umană își însușește cunoștințe, deprinderi, atitudini, sentimente și unele capacități necesare pentru integrarea în societate conform exigențelor actuale și perspectivelor impuse de aceasta. Influențele exercitate asupra individului în diferite medii, contribuie la dezvoltarea și la formarea lui, atât în plan fizic, cât și psihic având un impact pozitiv și asupra colectivității din care face parte.

Încă din primii ani, copilul trebuie să aibă acces la o educație care să îl pregătească pentru viitor. Începând cu părinții, care îi oferă așa-zișii șapte ani de acasă și continuând cu învățătorii, dascălii și profesorii, el adună anumite informații care vor compune bazele culturii sale. El va învăța să se formeze și să evolueze din perspectiva autoeducației și a educației sale permanente, aceste concepte reprezentând noi deziderate ale societății moderne.

Procesul de socializare presupune adoptarea de către oameni de norme comportamentale, specifice unui grup din care face parte.

„Individul se construiește pe sine în funcție de lumea sa socială și încearcă să îi determine pe ceilalți să îl accepte. Căutându-și identitatea, devin consumatori ai realității.”

Individul va putea să își controleze viața atunci cand va reuși să înteleagă procesul socializării.

Orice persoană , mai mult sau mai putin conștientă este nevoită la un moment dat să joace un rol pentru a-l cunoaște pe celălalt sau pentru a se cunoaște pe ea însăși . Această teorie a pornit de la sensul etimologic al cuvantului „persoană” care înseamnă mască. „Această mască este sinele nostru mai adevărat, sinele care am dori să fim.”

Într-un grup, individul încearcă să se remarce prin cuvinte și semne fiind nevoit ca în timpul interacțiunii să explice cât mai concis ce dorește, să se arate sigur și convins de ideile sale, astfel el „încearcă să sublinieze în chip teatral și să portretizeze fapte concludente ce ar putea altfel să rămână invizibile”.

Rețelele de socializare reprezintă un instrument util de păstrare a legăturii cu prietenii, familia și colegii, însă implică, de asemenea, riscul ca informațiile cu caracter personal, fotografiile și diferitele comentarii să fie vizualizate la scară cât mai largă .În unele cazuri, acestea pot avea consecințe psihologice legate de reputația fiecărei persoane.

Dependența de internet, de rețelele de socializare a ajuns un fenomen în rândul copiilor. Se poate considera dependență de internet atunci când folosirea acestuia are un puternic impact asupra activității școlare, sau atunci când persoana se izolează, nu se mai hrănește cum trebuie sau doarme insuficient.

Copiii tind să își petreacă tot timpul liber în fața calculatorului, eventual împreună cu prietenii, dacă au la îndemană o rețea de computere.

Sindromul de „tunel carpian” este principala problemă pe care o va resimți o persoana care petrece multe ore la computer.

„Insomniile, tulburările grave ale somnului, cefaleea (durerile de cap), problemele oculare, neglijarea aspectului exterior și a măsurilor de igienă sunt principalele efecte ce apar în plan somatic. În plan psihologic, anumite simptome sunt similare autismului, depresiei și chiar tulburării paranoid, iar adolescenții și tinerii sunt cei mai afectați de ,,viața virtuală, care ajunge să o elimine total pe cea reală”.

Lumea s-a schimbat in ultimii 20 de ani în mod evident, însă sistemul românesc de învățământ înregistrează încă dificultăți în ceea ce privește adaptarea la standardele impuse de societatea modernă.

Programa școlară, felul în care lecțiile sunt predate, întregul sistem educațional sunt concepute pentru o realitate ce nu mai este de mult de actualitate. Strategiile didactice trebuie foarte bine gândite astfel încât să stimuleze participarea activă a elevilor în activitatea de învățare, să contribuie la dezvoltarea intelectuală a elevilor, să dezvolte capacitatea de analiză a lor etc.

Prin comunicarea virtuală se pierd elemente de bază ale comunicării directe, precum: mimica sau gestica. Aceste elemente creează, de obicei, întreaga conversație, pentru că oamenii într-o conversație rețin mai repede gesturile interlocutorului, decât cuvintele care singure nu au efect.

Într-o conversație oamenii îmbină cuvintele cu expresia feței, tonuri ale vocii,

stil vestimentar, deoarece în viața reală un gest, o privire pot avea o semnificație aparte. În comunicarea virtuală, poziția socială, religia, culoarea pielii nu mai au nicio importanță, deoarece, dacă alegi să ții secret acest aspect al vieții tale, celălalt utilizator se va afla în incapacitatea de a-l descoperi.

Pe internet tot ceea ce contează este să deții taina limbajului, să ai deprinderea sau priceperea de a comunica textual. Toate aceste elemente contribuie la o egalitate a utilizatorilor. Comunicând prin text tastat te ajută să poți fi tu însuți.

Partea negativă a comunicării virtuale este că poate crea dependeță, iar copiii pot ajunge singuri, înconjurați doar de propriul calculator, care îi oferă o lume mai tentantă decât lumea reală.

Așadar, trăim într-o societate în care abuzul de informații ne năpădește și astfel, odată cu extinderea rețelelor de informare și comunicare, se creează modificări la nivelul gândirii și al poziției în societate pe care o putem numi, o societate a informației.

În acest context, școala nu mai este principalul furnizor de informație, dar școlii îi revine responsabilitatea de a-i înzestra pe elevi cu deprinderi și competențe pe care să le folosească în obținerea și prelucrarea informației în folosul lor.

În societatea actuală nu mai este de ajuns să memorezi conținutul unei lecții după care să expui în fața profesorului, astăzi un elev trebuie să fie capabil de a selecta, de a analiza, de a crea, de a-și prezenta propria opinie despre anumite fenomene, numai așa tinerii vor putea face față schimbărilor continue ce au loc.

Exigențele de formare a omului modern necesită și alte canale de intervenție din afara spațiului școlar, cu ajutorul cărora se va asigura o dezvoltare integrală și armonioasă a întregii personalități. Orice experiență de viață trăită de elev contribuie la dezvoltarea sa. Are loc o veritabilă exigență, aceea de a învăța mereu și de a dobândi cunoștințe de-a lungul întregii vieți.

Din momentul în care ființa umană capătă viață este înzestrată cu un bagaj genetic pe care se bazează în mare măsură evoluția sa ulterioară. Acest bagaj presupune atât calități, cât și defecte cu care omul învață să trăiască, potențându-le pe primele și controlându-le pe cele din urmă pentru a reuși să treacă cu bine peste încercările vieții.

Educația copiilor devine, în acest context, semnificativă pentru societatea responsabilă de pregătirea acestora pentru locul pe care-l vor ocupa in familie, în institutii,dar si în cadrul comunitatilor din care vor face parte sau cu care vor veni în contact, intreaga viață a individului fiind marcată de schimburile permanente înregistrate la acest nivel.

Educația copiilor este foarte importantă pentru viitor, de aceea se caută metode eficiente si moderne pentru a fi câștigați de partea bună a societății. Părinții au nevoie larândul lor de educație pentru a-și crește copiii și pentru a depăși cu bine problemele cu care se confruntă în încercarea de a-i călăuzi spre calea cea bună în viață.

Uneori ei constientizează că modelele parentale pe care le-au avut nu sunt cele pe care și le-ar dori pentru copilul lor și încearcă să aleagă o altă cale de a-l sprijini în ceea ce fac. Aceasta este o dovada clară că omul învață cât trăieste, iar educația inseamnă nu numai dezvoltarea facultaților intelectuale, ci și a celor morale.

În cursul existenței sale, omul este supus unor influențe educative multiple, care se succed și se îmbină simultan în forme variate, fiecare având un rol bine definit în conturarea personalității copiilor, dar și a viitorilor adulți preocupați de pregătirea lor pentru viață.

Omul educat are o viziune mai largă asupra vieții și va încerca permanent să îmbunătățească ceea ce are, simțindu-se responsabil de bunăstarea lumii în care trăiește și a cărei evoluție trebuie să o susțină.

În societatea contemporană se pune accent pe interferența cunoscutelor forme ale educației în formarea copiilor, dar și a adulților dacă ne gândim la faptul că omul modern este asaltat în permanență de noutăți la care trebuie să învețe să se adapteze. Astfel copiii trebuie antrenați de mici, în acest sens pentru a face mai ușor față situațiilor inedite pe care viitorul ni-l rezervă.

Etimologia termenului de „educație” provine din latinescul „educatio“ care înseamnă „creștere“, „hrănire“, „formare“; „educo-educare (educere)” – a crește, a cultiva, a îndruma, a educa. Multă vreme educația a fost înțeleasă ca o creștere sau dezvoltare a ființei umane conform bagajului genetic, având sens de dezvoltare fizică și psihică a copilului într-o direcție dinainte stabilită de natura individului, o modelare a ceea ce este dat pe cale ereditară.

Ulterior a primit semnificația unei modelări a personalității potrivit scopurilor dinainte stabilite. Această formare într-o direcție dorită a fost limitată de înțelegerea psihicului copilului, metaforic vorbind, ca o tabula rasă pe care se poate imprima orice sau ca o bucată de ceară din care poți să faci ce dorești, fără a întrevedea vreo intervenție din interiorul celui educat.

Finalitățile globale ale educației

Educația are trei roluri importante (Robinson, 2011, p.91):

-unul personal (dezvoltă talentele și sensibilitățile individuale);

-unul cultural (oferă o înțelegere profundă a lumii);

-unul economic (le formează tinerilor abilități necesare pentru a-și câștiga existența).

Ne confruntăm cu o schimbare de paradigmă față de viziunea tradițională asupra educației.Astăzi, accentul este pus pe a învăța să înveți,a învăța cum să ajungi la cunoaștere.

Competențele de comunicare reprezintă o cheie pentru reușita școlară, pentru procesul de învățare din cadrul tuturor disciplinelor școlare.

La ora actuală, elevul nu mai este un simplu obiect al educației, ci un veritabil subiect al acestei acțiuni atât de complexe, aflat în centrul atenției educatorilor. Nimic din ceea ce se întreprinde în exterior nu se reflectă ca într-o oglindă, dezvoltarea personalității apărând ca un rezultat al activității subiectului implicat în educație, ca autodezvoltare. Ca atare, elevul nu trebuie să fie un simplu participant neutru la actul propriei formări, ci un real partener în comunicarea educațională. Actul educațional nu trebuie să fie standard, bazat pe stereotipii, ci activ, pliabil pe contextul comunicațional actual, care să asigure un climat favorabil implicării subiective, preponderent afective în cadrul orelor de literatură română. Profesorul trebuie să dețină talentul de a-l determina pe elev să se simtă un real partener de dialog, nu un permanent examinat, care trebuie să se subordoneze și să corespundă unor criterii de evaluare mai mult sau mai puțin subiective; profesorul e cel care trebuie să stimuleze prin actul predării participarea elevului la propria sa formare. Astfel, învățarea apare ca un proces de structurare și restructurare continuă a întregului edificiu anterior, dinamica internă a personalității constituind în același timp un rezultat și o condiție a acestei participări active din partea elevului.

În acest sens, trebuie plecat de la punctul de vedere că orice demers curricular în cadrul orelor de limbă și literatură română nu mai este necesar să se axeze în mod absolut doar pe metode expozitive- de tip prelegere, ci pe metode activ- participative. Astfel, pe lângă metodele tradiționale de învățare sunt de recomandat un set de metode moderne de interacțiune educațională, prin intermediul cărora profesorul și elevul devin parteneri de dialog, dezvoltând mai ales motivația internă a elevului de a se implica în studiul limbii și literaturii române.

3.2 Tipuri de educație

Conținutul conceptului de educație s-a conturat și întregit de-a lungul dezvoltăriisocietății, în funcție de cerințele acesteia. Astăzi educația este definită din unghiuri de vedere diferite ca proces psiho-social, ca acțiune de conducere, ca ansamblu de influențe exercitate asupra individului.

Ioan Cerghit identifică următoarele posibile perspective de înțelegere a acesteia:

”Educația ca proces, semnifică transformarea în sens pozitiv a ființei umane, modelarea structurii și componentelor native și dobândite ale individului, conform unui ideal educațional. Un proces de înzestrare a ființei umane prin cunoștințe, comportamente, atitudini, sentimente și capacități necesare integrării ei în viața socială. Educația ca proces presupune plasarea educatului într-o poziție de subiect activ.

Educația ca acțiune de conducere semnifică o conducere cu destinație pozitivă, care țintește spre adevăr, spre bine și frumos, spre acțiune eficientă. Ea reprezintă dirijarea evoluției individului de la stadiul de ființă, care are nevoie de asistență și care dispune de posibilități latente spre stadiul de persoană autonomă și responsabilă.

Educația ca interrelație umană și socială este o acțiune a omului asupra omului, care reunește într-un efort comun doi subiecți: educator și educat. Primul, o personalitate relativ constantă, care-și asumă responsabilitatea de a-l ajuta pe cel ce se educă să cunoască, să știe și să progreseze.”

La definițiile precedente s-ar putea adăuga și altele. Fiecare definiție este însă unilaterală, pune accent pe un aspect sau altul. Corelând sensurile relativ diferite ale educației cuprinse în definițiile enunțate, se poate trage concluzia că educația este una din cele mai mărețe invenții ale geniului uman, invenție care ascunde în sine marile secrete ale perfecțiunii naturii umane. Prin forța ei de transformare a omului și de influențare a progresului social educația afirmă imense puteri, dar și considerabile responsabilități. Este vorba de responsabilitatea familiei, a școlii, a comunității, a statului, dar și a celui educat pentru formarea si devenirea sa.

Educația este un domeniu în care nu există loc pentru greșeli, căci prin educație influențăm și controlăm destinul individului, al propriului nostru tineret și viitorul națiunii. Dacă a educa înseamnă a transforma natura umană pe termen lung, aceasta impune obligația societății de a fi extrem de prudentă în opțiunile sale pentru un model sau altul de educație, căci transformările odată produse devin greu remediabile sau iremediabile.

„Educația poate fi concepută într-un mod mai larg ca o întâlnire între individ și societate, și întreaga viață socială poate fi marcată de acest schimb permanent”.

Educația este o acțiune social-umană deoarece urmărește formarea unei personalități in funcție de cerințele obiective ale societății în care trăim si ale individului.

Din perspectiva desfășurării sale în timp, autorul Ioan Nicola în cartea sa „Tratat de pedagogie școlară” consideră că “ educația este un proces organizat, expresie a două laturi complementare – socializarea și individualizarea – proces ce înscrie ființa umană pe traiectoria ascendentă a umanizării sale”.

Din punct de vedere al socializării, seinsistă asupra presiunii pe care educația urmează s-o exercite asupra științei umane în virtutea unor imperative sociale, acestea fiind rezumate și exprimate în idealul social din care reiese, implicit, idealul educațional.

Educația este astfel restrânsă într-un evantai de intervenții exercitate în mod organizat din exterior în vederea formării personalității umane, potrivit unui ”model” impus în virtutea unor deziderate sociale. Sub acest aspect personalitatea umană se construiește neîntrerupt cu ajutorul unui material care își are izvorul în lumea externă.

Educație înseamnă astfel intervenție sau direcționare. De aici rezultă caracterul directiv al intervenției educatorului ca și rolul său de model în relațiile cu copilul.

Din punct de vedere al individualizării, seinsistă asupra dezvoltării acelor forțe care, aparținând eredității sunt, potențial, izvoare ale personalității viitoare. Sensul educației ar fi acela de asigurare a unor condiții prielnice de exprimare a personalității și nicidecum de direcționare autoritară a ei.

Dacă socializarea presupune intervenție din exterior spre interior, individualizarea presupune exprimarea liberă a tendințelor din interior, actualizarea acestora în manifestări și trăsături stabile și definitorii ale personalității umane.

Altfel spus, socializarea imprimă educației un sens de modelare a personalității umane potrivit unei direcții prestabilite, pe când individualizarea imprimă educației un sens autonom prin stimularea potențialului individual. Socializarea pune accentul pe uniformizare (nivelare), în timp ce individalizarea pune accentul pe diferențiere.

Aristotel, în lucrarea sa ”Politica” consideră că educația „trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”.

Așadar, ea trebuie să pregătească viitori cetățeni, dar această pregătire trebuie să se facă diferențiat după modul în care cele trei aspecte ale sufletului (vegetativ, animal, rațional) se atribuie în rândul oamenilor.

Deci, în viziunea sa, educația ar fi o acțiune de “dăltuire” a ființei umane, asemenea unui sculptor care cioplește o marmură pentru a-i da formă.

Din punct de vedere psihologic, socializarea pornește de la ”copilul în general”, în timp ce individualizarea are în vedere ”copilul concret”, sau, în terminologia pedagogică, în cadrul socializării elevul este ”subiect” al educației.

Generalizând cele de mai sus, Ioan Nicola consideră că ”educația este un proces în cadrul căruia cele două laturi se află într-o relație de complementaritate. Socializarea și individualizarea se presupun reciproc.

Educația se desfășoară în societate și acționează asupra constituirii și consolidării personalității umane. Societatea impune anumite imperative a căror realizare în procesul educațional devine posibilă numai prin raportarea lor la potențialul individual al celui educat. Reunirea laturilor opuse într-o relație de comlementaritate constituie esența educației”.

Categorie fundamentală a pedagogiei, educația a fost definită în diverse moduri. Urmărind definițiile date de către cei mai de seamă reprezentanți din istoria pedagogiei, vom constata diferențe nu numai de nuanță, ci și de esență. Explicația o constituie complexitatea fenomenului educațional și existența unor perspective multiple de abordare a acestuia. Cele mai răspândite perspective sunt: perspectiva sociocentrică (cea a societății) și perspectiva antropocentrică (cea a copilului).

Oamenii educați urmează să își desfășoare activitatea în societate, să-și valorifice anumite roluri sociale.Asemenea roluri se multiplică, se diferențiază și se ierarhizează de la o etapă la alta a dezvoltării societății, fapt care impune ca educația să răspundă acestor trebuințe sociale, de aceea educația trebuie racordată la social.

Educația trebuie să asigure o pregătire eterogenă a membrilor săi în funcție de cerințele sociale tot mai stringente.

Plecând de la cele două perspective, prezentăm câteva dintre definițiile formulate pentru educație în literatura de specialitate:

„Educația este un ansamblu de acțiuni desfășurate în mod deliberat într-o societate, în vederea transmiterii și formării, la noile generații, a experiențelor de muncă și viață, a cunoștințelor, deprinderilor, comportamentelor și valorilor acumulate de oameni până în acel moment”

„Educația este o activitate socială complexă care se relizează printr-un lanț nesfârșit de acțiuni exercitate în mod conștient, sistematic și organizat, în fiecare moment un subiect-individual sau colectiv-, acționând asupra unui obiect-individual sau colectiv-, în vederea transformării acestuia din urmă într-o personalitate activă și creatoare, corespunzătoare atât condițiilor istorico-sociale prezente și de perspectivă, cât și potențialului său biopsihic individual”

Pentru pedagogul englez John Locke, educația se prezintă „sub forma unei relații interpersonale de supraveghere și intervenție ce se stabilește între educator și copil. Este indispensabil ca educatorul să cunoască zestrea naturală a copilului pentru ca pe această bază să intervină cu modalități potrivite, pentru a-l modela în concordanță cu prototipul omului în care se împletesc trăsături ale nobilimii și burgheziei”

„Educația e o voință de iubire generoasă față de sufletul altuia pentru a i se dezvolta întreaga receptivitate pentru valori și capacitatea de a realiza valori”

„Educația reprezintă un sistem de acțiuni și influențe deliberate sau nedeliberate, expicite sau implicite, care contribuie la formarea, modelarea, dezvoltarea și transformarea personalității indivizilor, indiferent de vârstă, în vederea atingerii anumitor finalități, stabilite în conformitate cu cerințele actuale și de perspectivă ale societății”.

Astăzi, într-o societate caracterizată printr-o dinamică accelerată, a schimbărilor structurale, dar si a profunzimii acestor schimbări, a plasării omului în centrul izbucnirilor tehnologice, se ridică în permanență noi sarcini educației cărora aceasta trebuie să le facă față.

Din perspectivă pedagogică toate aceste sarcini impun schimbarea viziunii asupra educației prin adoptarea unor restructurări de esență în cadrul idealului educațional. Așadar Ioan Nicola consideră că „idealul educațional urmează să proiecteze ca deziderate fundamentale necesitatea valorificării și desăvârșirii potențialului uman, formarea unei personalități armonioase și creatoare, a omului de acțiune ca agent activ al vieții sociale”.

Omului din societatea actuală i se solicită multă creativitate, spontaneitate, adaptare la tot ceea ce este nou, inteligență, competență profesională, orientarea spre valori morale și estetice, dezvoltare fizică menită spre a-l face apt de muncă. Toate aceste acțiuni formează obiectul de studiu al noilor conținuturi ale educației.

Pedagogul francez Rene Hubert distinge următoarele conținuturi (sau discipline cum le numea el) ale educației: educația intelectuală, morală, estetică, religioasă, fizică, profesională.

Aceste conținuturi ale educației alcătuiesc un sistem, în primul rând pentru că procesul dezvoltării individuale, formarea și modelarea personalităților au caracter complex și unitar; acest sistem este dinamic și mobil, în sensul că se structurează permanent și se poate îmbogăți cu noi dimensiuni ale educației în funcție de noile provocări, probleme și nevoi ale lumii contemporane, dar și de alte criterii. În al doilea rând, raporturile dinamice dintre componentele structurii personalității fac necesară o educație integrală.

Acțiuni, influențe și situații diverse, resimțite sau nu ca fiind de tip educativ, pot interveni, succesiv, complementar sau concomitent, în forme variate, în mod spontan, incidental sau având un caracter organizat și sistematic.

În ceea ce privește practica pedagogică, „formele generale ale educației reprezintă modalitățile de realizare a activității de formare-dezvoltare a personalității prin intermediul unor acțiuni și/sau influențe pedagogice desfășurate, în cadrul sistemului de educație/învățământ în condițiile exercitării funcțiilor generale ale educației (funcția de formare-dezvoltare a personalității, funcția economică, funcția civică, funcția culturală a educației)” .

Altfel spus, toate influențele și acțiunile educative care intervin în viața individului, în mod organizat și structurat (în conformitate cu anumite norme generale și pedagogice, desfășurate într-un cadru instituționalizat) sau, dimpotrivă, în mod spontan (întâmplător, difuz, neoficial), sunt reunite sub denumirea de forme ale educației.

Acest concept acoperă o realitate care poate fi regăsită la toate nivelurile sistemului de educație, ale sistemului și procesului de învățământ.

Pe de altă parte, formele generale ale educației sunt raportate la dimensiunea microstructurală a unor activități concrete organizate la nivelul procesului de învățământ, în cadrul programului școlar, dar și extrașcolar. Atunci când spunem dimensiunea microstructurală ne referim la ansamblul operațiilor de anticipare a obiectivelor, conținuturilor, strategiilor instrucției și educației, stategiilor de evaluare, precum și relațiilor dintre acestea.

În funcție de cine realizează educația, cum se realizează ea și cui se adresează sau pe cine vizează acțiunea educativă, educația capătă trei forme: educația formală, educația nonformală și educația informală.

Delimitarea tipologiei formelor educației se poate realiza cu ajutorul a două categorii de criterii valorice:

„Criteriul proiectării care permite sesizarea diferenței dintre formele educației instituționalizate (care au în vedere realizarea unor finalități specifice, într-un cadru instituționalizat) – educația formală și educația nonformală și forma educației neinstituționalizată, „realizată implicit, fără obiective specifice instituționalizate” – educația informală.

Criteriul organizării conform căruia diferențiem educația realizată pe baza unor acțiuni explicite și influențe implicite (educația formală și educația nonformală) de educația realizată doar pe baza unor influențe implicite – educația informală.”

Educația formală cuprinde ansamblul activităților și acțiunilor pedagogice, desfășurate și proiectate instituțional (în grădinițe, școli, licee, universități, centre de perfecționare etc.) în cadrul sistemului de învățământ, în mod planificat și organizat pe niveluri și ani de studii, având finalități educative bine determinate, prevăzute în documente curriculare oficiale, elaborate la nivelul Ministerului Educației și Cercetării Științifice.

Educația formală se realizează prin intermediul procesului de învățământ care se desfășoară în timp (an școlar, semestru, săptămână de școală, zile de școală, ore de clasă etc.), presupune: programe, planuri, manuale, orare, evaluări și prezența unei persoane specializate care conduce întreaga activitate instructiv-educativă adresându-se unui public care beneficiază de un statut aparte – cel de elev sau de student.

Educația formală permite asimilarea sistematică și organizată a cunoștințelor din diferite domenii de interes cultural-științific, practic și tehnologic și folosirea acestora în vederea dezvoltării personale și a inserției optime în viața activă a societății, prin formarea și stimularea capacităților intelectuale și aptitudinale, a priceperilor și deprinderilor, a atitudinilor și convingerilor.

Trăsăturile caracteristice ale educației formale rezultă din caracterul său oficial, confirmat la nivelul curriculumului formal elaborat la cel mai înalt nivel al deciziei de politică a educației.

„Educația este actul oficial complex de transmitere a cunoștințelor teoretice și practice și de asimilare (învățare) a acestora de către tânăra generație, în special în cadrul instituționalizat”.

Termenul de educație nonformală își are originea în latinescul „nonformalis”, preluat cu sensul „ în afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume gen de activitate”. Nonformalul constituie o realitate educațională mai puțin formalizată sau neformalizată, dar are întotdeauna influențe formativ-educative .

Educația nonformală reprezintă ansamblul activităților și al acțiunilor care se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în mod organizat, în afara sistemului școlar, dar și în interiorul acestuia (cluburi, tabere, televiziune școlară), constituindu-se ca „o punte între cunoștințele asimilate pe lecții și informațiile acumulate informal”.

„Activitățile educaționale încadrate educației nonformale sunt proiectate de către cadrul didactic, în conformitate cu finalități educaționale bine precizate și delimitate care au caracter formativ-educativ. Conținuturile instructiv-educative vehiculate sunt prevăzute în documente special elaborate, ce prezintă o mare flexibilitate, diferențiate în funcție de finalitatea propusă, de particularitățile psihice ale elevilor,de aptitudinile și înclinațiile lor”.

Coordonatorii acestei forme de educație li se solicită mai multă flexibilitate și entuziasm, adaptabilitate în funcție de nevoile copilului pentru a menține un climat atractiv în care elevul să se simtă în siguranță, să-și exprime liber părerile, să-și valorifice talentul în domeniul spre care are înclinații.

Activitățile nonformale (extracurriculare) prezintă unele particularități prin care se deosebesc de cele formale (didactice) dintre care amintesc: (extrase din):

-pornesc de la inițiativele copiilor;

– conținutul lor se fixează în funcție de interesele și nevoile copiilor;

-au caracter opțional;

– stimulează competiția între elevi sau grupuri de elevi;

-se bazează pe experiențele de viață ale elevilor;

-formele de organizare sunt flexibile și au caracter recreativ;

-evaluarea rezultatelor se realizează prin: laudă, încurajare și evidențierea participării;

-atractivitate, elevii participă cu voie bună, optimism și multă dăruire;

-numărul acestor activități trebuie să țină cont de celelalte activități ale copilului pentru a evita încărcarea programului la copil.”

O caracteristică importantă se referă la faptul că „educația nonformală se desfășoară într-un cadru instituționalizat, în afara sistemului școlar”:

„Activități extradidactice: cercuri pe discipline, interdisciplinare sau tematice, ansambluri sportive, artistice, concursuri școlare, olimpiade, competiții, consultații, lecturi recomandate etc.

Activități extrașcolare denumite parașcolare și perișcolare.

Activitățile parașcolare se desfășoară în mediul socio-profesional cum ar fi de exemplu activitățile de perfecționare și de reciclare, de formare civică sau profesională.

Activitățile perișcolare includ activitățile care se dezvoltă în mediul socio-cultural ca activități de autoeducație și de petrecere organizată a timpului liber în cadrul universităților populare , al cluburilor sportive, la teatru, în muzee sau cluburile copiilor, în biblioteci publice, în excursii, acțiuni social-culturale sau în familie, ori prin intermediul mass-mediei, denumită adesea „școala paralelă”.

Asemenea activități „generează relații de prietenie și întrajutorare, fortifică simțul personalității și statornicește o atitudine justă față de colectiv și față de scopurile urmărite”. „Important este ca elevii/copii să fie antrenați nu numai în desfășurarea unor asemenea activități, ci și în inițierea și organizarea lor”.

Așadar, educația nonformală are o deosebită importanță deoarece contribuie la:

-aprofundarea procesului de învățământ;

-la dezvoltarea înclinațiilor și aptitudinilor elevilor;

– la organizarea rațională și plăcută a timpului liber;

-asigură o rapidă actualizare a informațiilor din diferite domenii fiind interesată să mențină interesul publicului larg, realizându-se astfel educația permanentă;

-contribuie la lărgirea și îmbogățirea culturii generale și de specialiate; antrenează noile tehnologii comunicaționale, ținând cont de progresul tehnico-științific, valorificând oportunitățile oferite de internet, televiziune, calculatoare; este nestresantă, oferind activități plăcute și scutite de evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere formativă, stimulativă, continuă;

-oferă activități de reciclare profesională, de completare a studiilor și de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacității indivizilor supradotați

-este centrată pe cel ce învață, pe procesul de învățare, nu pe cel de predare solicitând în mod diferențiat participanții ”.

Expansiunea educației nonformale este un subiect de actualitate în politica educațională bazată pe necesitatea educației permanente și pe dezvoltarea formelor de instruire de-a lungul întregii vieți în formule situate în afara sistemului școlar. Această tendință este amplificată pe fondul accentuării „crizei mondiale a educației” ce remarca necesitatea revizuirii curriculumului, realizarea echilibrului între dezvoltarea economică, cerințele societății și rezultatele sistemului de învățământ.

Pornind de la ideea conform căreia școala nu este singurul loc unde se poate învăța, iau amploare activitățile desfășurate în afara sistemului școlar care veneau în întâmpinarea dorinței de învățare a publicului larg, servind obiectivelor acestora și asigurând asistență informațională și practică unor categorii sociale dezavantajate.

Activitățile extrașcolare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar oferind cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copilului încă din grădiniță și clasele primare. De exemplu, elevii învață la cunoașterea mediului despre animale sălbatice, au opțiunea să vizioneze un film despre animale sălbatice sau să realizeze un desen cu animale sălbatice.

Deci, pentru ușurarea însușirii cunoștințelor la diferite discipline, o mare importanță are stabilirea legăturii între cunoștințele dobândite în cadrul obiectelor de învățământ și realitatea înconjurătoare. Din cele spuse mai sus, deducem că ”relația dintre educația formală și nonformală este una de complementaritate, întregind actul educațional”.

O formă de activitate foarte însemnată pentru elevi este serbarea care reprezintă izvor de cunoștințe, de satisfacții, creează o dispoziție bună contribuind la dezvoltarea copiilor din punct de vedere psihic și fizic.

Emoțiile și bucuriile trăite de copii și cadre didactice cu ocazia organizării acestor activități, contribuie la închegarea colectivului, la întărirea relațiilor de prietenie între copii, ceea ce le demonstrează valoarea educativă. De asemenea, energia nervoasă a copiilor se înlocuiește cu buna dispoziție obținută în cadrul acestora, prin relaxarea lor și naturalețea de care dau dovadă.

Zilele de naștere sunt de asemenea un prilej de bucurie pentru copii. Prietenii cei mai buni ai sărbătoritului au ocazia de a rosti câteva cuvinte sincere, din inimă către scumpul lor prieten și coleg. Iată că, și această activitate îi ajută pe elevi să comunice mai ușor, corect și să capete curaj în a-și exprima gândurile, sentimentele.

Instrumentul principal de planificare și organizare a educației formale este curriculumul oficial (formal). Acest termen desemnează conținutul activităților instructive, fiind în strânsă interdependență cu obiectivele educaționale, activitățile de învățare, metode didactice, mijloace de învățământ, formele de organizare a activităților.

Cei patru piloni ai educației sunt:

-a învăța să știi;

-a învăța să faci;

-a învăța să trăiești împreună cu ceilalți;

-a învăța să fii.

3.3 Funcțiile educației

Funcțiile educației desemnează ansamblul de operații și acțiuni care asigură realizarea activității de formare-dezvoltare a personalității umane la nivel de sistem. Conceptul de funcție a educației evidențiază caracterul specific activității de formare-dezvoltare a personalității umane, caracter rezultat în urma interacțiunilor retroactive și proactive realizate.

Analiza funcțiilor educației scoate în evidență complexitatea și importanța acesteia. Într-o societate democratică educația trebuie să fie în centrul vieții sociale, deoarece educația reprezintă un factor de progres și echilibru socio-cultural.

Întotdeauna a existat o relație între economie și educație, respectiv între educație și piața muncii, deoarece acești doi factori trebuie să fie în corelație, condiționându-se reciproc. Formarea individului ca resursă umană este un proces complex și presupune, pe lângă asimilarea de cunoștiințe, abilități profesionale și formarea de însușiri morale, atitudini, trăsaturi de voință și caracter.

Funcția culturală și funcția axiologică vizează formarea și dezvoltarea personalității umane în cadrul procesului de selectare, de transmitere și de asimilare a valorilor spirituale dar mai ales de dezvoltare și valorizare a potențialului de creație culturală. Indivizii educați sunt capabili să înțeleagă, să evalueze adevăratele valori și să valorifice la maximum ceea ce asimilează în propria dezvoltare. Funcția culturală se realizează atât în educația formală, cât și prin educația informală, activități extradidactice.

Mediul ambient, grupul de elevi, familia contribuie și ea cu propriul său sistem de valori, față de care școala are alte considerații. Școala deși are rolul de a realiza performațe cognitive la elevi, are și datoria de a coopera convergența între educația formală și cea informală. Analizând multiple evenimente ce au loc, aspecte cu care se confruntă elevii în diferite dialoguri în grup, elevii trebuie să-și formeze criterii de selecție a valorilor din spațiul social.

Fiecare individ se naște cu o zestre ereditară, care, pe parcursul evoluției sale se dezvoltă în funcție de mediul în care trăiește. Aici intervine educația, corectând sau dirijând direcția valorificării optime a predispozițiilor native, a potențialului biopsihic cu care este înzestrat individul.

Școala are un rol decisiv în procesul de socializare în primul rând prin structurarea copiilor în clase de 20-25 de elevi și prin asigurarea unui sistem de relații benefice. Prin socializare individul achiziționeză, interiorizează și reintegrează în structura sa valori, atitudini, experiențe, conduite care-i permit adaptarea și integrarea în societate. Astfel, socializarea este procesul în care tot ce nu este înnăscut se asimilează prin învățare.

Școala oferă numeroase metode de socializare prin interacțiunile dintre colegi, elevi-cadre didactice, jocuri de rol cu diferite sarcini care-i pun în situația să relaționeze în paralel cu respectarea diferențierii și individualizării fiecăruia. Această funcție se referă și la formarea capacității de adaptare la schimbările produse în societate iar elevii trebuie să-și regleze comportamentul în funcție de aceste schimbări, în consecință lipsa de cunoaștere poate duce la „criza de adaptare”.

Funcțiile educației trebuie astfel realizate încât să se asigure modelarea omului atât pentru o activitate social-utilă eficientă, cât și pentru una în schimbare, flexibilă și creativă în concordanță cu exigențele contemporane și ale viitorului privind formarea personalității și profesionalității creative.

3.4 Documente curriculare

Termenul de curriculum cuprinde, după L. D Hainaut:

„obiectivele specifice unui domeniu (nivel de învățământ, profil, disciplină școlară) sau activitatea educativă;

conținuturile informaționale sau educative necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite;

condițiile de realizare (metode, mijloace, activități etc.), programarea și organizarea situațiilor de instruire și educare;

evaluarea rezultatelor”

Termenul de curriculum este complex, însumând mai multe ipostaze și interacțiuni ale componentelor didactice. D Hainaut ne pune în atenție că „punctul focar al curriculumurilor trebuie să fie elevul, și nu materia”.

Curriculumul național din țara noastră este structurat pe 7 arii curriculare (discipline) desemnate pe baza importanței diferitelor domenii de studiu, precum și relaționarea acestora.

Cele șapte arii curriculare, între care se stabilește un echilibru dinamic sunt următoarele: limbă și comunicare, matematică și științe ale naturii, om și societate, arte, educație fizică și sport, tehnologii,consiliere și orientare. Aria curriculară trebuie să rămână aceeași pe toată durata învățământului obligatoriu dar ponderea pe cicluri și pe clase este variabilă.

Școlarizarea este structurată în perioade care cuprind mai mulți ani de studiu având în comun anumite finalități educaționale și sisteme metodologice. Aceste periodizări constituie ciclurile curriculare care au scopul de a valoriza finalitățile educaționale, de a focaliza învățarea asupra obiectivului major al fiecărei etape școlare și de a regla procesul de învățământ prin decizii și intervenții de natură curriculară. Obiectivele arată ce ar trebui să știe elevul la sfârșitul unui ciclu.

Ciclurile curriculare au fost concepute pentru a asigura funcționalitatea și continuitatea demersului educativ de la o treaptă de școlarizare la alta. Referitor la funcționalitatea procesului educativ se recomandă adaptarea disciplinilor la particularitățile de vârstă a elevilor, transferul de metode de la un nivel la altul și stabilirea de conexiuni intra și interdisciplinare explicite la nivelul curriculumului.

Curriculum-ul Național din țara noastră cuprinde următoarele cicluri curriculare, fiecare dintre ele având obiective specifice, care conferă diferitelor etape ale școlarității o serie de dominante ce se reflectă cu deosebire în structura programelor școlare:

Ciclul achizițiilor fundamentale (grupa mare pregătitoare – clasa a II-a) are ca obiectiv major acomodarea preșcolarilor cu cerințele sistamului școlar și alfabetizarea primară/inițială:

-formarea și modelarea unor deprinderi de bază (scrisul, cititul, calculul aritmetic);

-stimularea copilului în direcția perceperii, observării și cunoașterii mediului;

-asigurarea și dezvoltarea motivației pentru învățare și pentru cunoaștere.

Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a) are ca obiectiv major formarea și -modelarea capacităților de bază necesare pentru continuarea studiilor:

-multiplicarea și dezvoltarea achizițiilor lingvistice și încurajarea folosirii limbii române și a limbilor străine pentru exprimare și transmitere de mesaje în situații variate de comunicare interumană;

-exersarea și dezvoltarea unei gândiri logice, raționale, structurale, active;

-formarea și dezvoltarea competenței de abordare și rezolvare de probleme.

Ciclul de observare și orientare (clasa a VII-a – clasa a IX-a) vizează ca obiectiv major orientarea în vederea fundamentării și optimizării opțiunii școlare și profesionale ulterioare:

-descoperirea de către elev a propriilor aptitudini, afinități, aspirații și valori și articularea acestora în scopul construirii unei imagini despre sine pozitive;

-dezvoltarea capacității de analiză și evaluare a nivelului de competențe dobândite prin învățare, prin instruire și formare, în scopul orientării pertinente și justificate spre o anumită carieră profesională;

-dezvoltarea capacității de a comunica în mod complex inclusiv prin folosirea de limbaje specializate, proprii diferitelor domenii ale cunoașterii.

Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a) are ca obiectiv major aprofundarea/adâncirea studiului în profilul ales și în specializarea aleasă, acest ciclu curricular asigurând, în același timp, o pregătire generală pe baza opțiunilor din celelalte arii curriculare:

-dezvoltarea și modelarea competențelor cognitive care permit relaționarea informațiilor din domenii înrudite ale cunoașterii;

-dezvoltarea și modelarea competențelor socio-culturale care permit integrarea activă în diferite grupuri sociale;

-formarea unei atitudini pozitive responsabile față de acțiunile personale cu impact asupra mediului social.

„Formalul răspunde unei comenzi sociale, fie de asigurare a transmiterii zestrei istorice și culturale, fie în vederea formării profesionale”.

Educația formală se realizează în conformitate cu finalitățile educaționale ce exprimă orientările prefigurate la nivel de politică a educației în vederea dezvoltării personalității umane, prin raportare la un sistem de valori acceptate de societate.

Obiectivele educaționale se clasifică în funcție de gradul de generalitate și de perioada de timp necesară pentru atingerea lor, astfel avem: idealul educațional, scopurile educaționale și obiectivele educaționale

Idealul educațional (în latină idealis însemnă „existent în mintea noastră”, „ceea ce posedă perfecțiunea la care aspirăm”) reprezintă finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate și exprimă cerințele și aspirațiile unei societăți într-o etapă anume sub forma unui model dezirabil de personalitate umană. Se atinge pe termen lung, la realizarea sa contribuind sistemul educativ în ansamblul său.

Exprimă modelul sau tipul de personalitate solicitat de condițiile sociale ale unei etape istorice și pe care educația urmează să-l formeze în procesul desfășurării ei.

Idealul educațional promovat de noi vizează dezvoltarea liberă integrală și armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și creative.

„Scopurile și obiectivele pedagogice, deduse din idealul educațional și preconizate a fi atinse în cadrul acestui tip de educație, sunt realizate practic în procesul de învățământ, sub îndrumarea unui corp profesoral specializat. Cadrele didactice, persoane investite special cu conducerea acțiunii educative, se adresează unui public ce beneficiază de un statut aparte – cel de elev sau de student.”

Rolul limbii și literaturii materne în cadrul competențelor-cheie

În 2009, programele de gimnaziu au fost restructurate pe competențe, astfel încât compatibilitatea cu documentul european să fie transparentă.

”Cadrul european de referință privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți”(2006/962/EC)conturează,pentru adolescenții de învățământ obligatoriu, un ”profil de formare european” structurat pe opt domenii de competențe-cheie:

1.comunicare în limba maternă;

2.comunicare în limbi străine;

3.competența matematică și competențe de bază în științe și tehnologii;

4.competența digitală;

5.a învăța să înveți;

6.competențe sociale și civice;

7.inițiativă și antreprenoriat;

8.interes pentru cultură și participare la viața culturală.

Competențele de comunicare sunt competențe de tip transversal, formate și dezvoltate prin intermediul disciplinelor dintr-un curriculum.Aceste competențe de comunicare se dezvoltă valorificând toate experiențele lingvistice și culturale ale elevilor dinăuntrul și din afara școlii.Limba și literatura română oferă elevilor ocazia de a-și utiliza cunoștințele și competențele legate de literatură și cultură pentru a face legături cu alte culturi.

Modelul comunicativ- funcțional, comun pentru disciplinele din aria curriculară Limbă și comunicare, urmărește dezvoltarea competențelor de receptare și producere a mesajelor, prin dezvoltarea celor patru deprinderi fundamentale care interacționează în procesul comunicării:ascultare, vorbire, lectură, scriere.

Importanța introducerii modelului comunicativ-funcțional este sintetizată astfel:”Statuarea competenței de comunicare drept finalitate a studiunlui limbii și literaturii române este expresia directă a unui principiu de coerență:el pune în acord clasele primare cu gimnaziul și liceul, precum și limba română ca limba a doua, cu limbile moderne și clasice”(Alina Pamfil,2003,p 30).

Disciplina limba și literatura română cuprinde,în programe,trei domenii specifice:limbă, literatură și comunicare.Introducerea domeniului comunicării orale a fost un element important pentru crearea unui echilibru între oral și scris.

Schematic,modelul comunicativ-funcțional poate fi redat astfel:

Așadar, comunicarea este un mijloc de învățare, folosit în studiul tuturor disciplinelor școlare.Mai mult, această parte a curriculumului este și cea care oferă achiziții cele mai vizibile pe termen scurt și lung, care pot fi transferate în viața de zi cu zi.

Literatura ca act de comunicare deschide școala spre viață, spre realitate, le dezvoltă elevilor competențe și îi ajută să-și activeze valori și atitudini în experiența lor cotidiană

În continuare, voi prezenta modalitățile de realizare a educației formale.

„Modalitățile de realizare a educației formale sunt structuri organizatorice ale predării și învățării în cadrul organizat și instituționalizat. Istoria de câteva secole a scos la iveală o formulă eficientă și pragmatică, care mai dăinuie încă: organizarea pe clase și pe lecții.

Pedagogul ceh Jan Comenius (1592-1670) a fost cel care a avut o contribuție decisivă în implementarea formei de realizare a activităților instructiv educative pe clase și lecții”.

Miron Ionescu a definit într-un mod general lecția ca fiind „o unitate didactică fundamentală, o formă a procesului de învățământ prin intermediul căreia, o cantitate de informații este percepută și asimilată activ de elevi într-un timp determinat, pe calea unei activități intenționate, sistematice, cu autoreglare, provocând în sfera biopsihică a acestora o modificare în sensul formării dorite”.

Ca formă de organizare a procesului de învățământ, lecția este alcătuită dintr-o succesiune de etape sau secvențe ce se desfășoară într-o unitate de timp, în vederea realizării finalităților procesului de învățământ. Prin relațiile funcționale ce se stabilesc între elementele lecției, aceasta formează o „entitate de instruire” relativ independentă, în cadrul căreia se materializează cerințele acțiunii educaționale.

Lecția, ca „entitate de instruire” rezumă într-un tot unitar ”elemente și variabile ale predării și învățării; conținutul informațional, obiectivele operaționale, strategiile și mijloacele didactice, particularitățile psihice ale elevilor, organizarea psihosocială a colectivului, personalitatea profesorului etc. toate fiind subordonate logicii educaționale”.

Printre formele de organizare a procesului de învățământ, o poziție privilegiată o ocupă și a ocupat lecția, continuând să dețină o importanță specială pentru demersurile care se efectuează în vederea atingerii obiectivelor educaționale realizând formare, informare, instruire și educare.

Datorită evoluției educaționale au avut loc tendințe de schimbare și de critică ale acestei forme ceea ce a condus la o reconsiderare a proiectării lecției prin flexibilizare, prin perfecționarea strategiilor, prin caracterul activ de participare a elevilor, prin instrumentalizare optimă și corelată cu obiective, imperative.

Odată cu extinderea și perfecțiunea sistemului de învățământ pe clase și lecții, dar și datorită criticilor aduse acestui sistem, au fost experimentate și practicate și alte forme de organizare a activității instructiv-educative care promovează: un învățământ individualizat, munca pe echipe, activizarea directă a elevilor, autoeducația etc. Aceste forme au apărut din necesitatea de a depăși dezavantajele lecției și de a organiza activități cu influențe formative și informative.

Învățământul românesc urmărește realizarea idealului educațional întemeiat pe tradițiile umaniste, pe valorile democrației și pe aspirațiile societății românești și contribuie la păstrarea identității naționale, asigură calitatea educației și compatibilizarea cu standardele europene, se realizează prin formarea domeniilor de competențe-cheie, îndeosebi a competențelor de comunicare și a celor culturale (cunoașterea culturii locale și naționale, participarea la manifestări culturale, precum și deschiderea interesului spre cultura diversă a Europei) indispensabile vieții active într-o societate a cunoașterii specifice secolului XXI.

În acest sens, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți(2006/962/EC ) conturează pentru absolvenții învățământului obligatoriu, un “profil de formare European” structurat pe opt domenii competență cheie: Comunicare și limbă maternă, Comunicare în limbi străine, Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, Competențe digitale, A învăța să înveți, Competențe sociale și civice, Inițiativă și anteprenoriat, Sensibilizare și exprimare culturală.

Competențele sunt definite ca ansambluri de cunoștințe, deprinderi și atitudini care urmează să fie formate până la finele școlarității obligatorii, de care are nevoie fiecare individ pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru cetățenia activă, pentru incluziunea socială și pentru angajare pe piața muncii.

Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de competență semnificația unui”organizator” în relație cu care sunt stabilite finalitățile învățării, sunt selectate conținuturile specifice și sunt organizate strategiile de predare-învățare-evaluare, actuala programă școlară a urmărit valorizarea cadrului European al competențelor cheie la următoarele niveluri: formularea competențelor generale și selectarea seturilor de valori și atitudini, organizarea elementelor de conținut și corelarea acestora cu competențele specifice; elaborarea strategiilor metodologice.

Disciplina Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalității elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare pentru a le asigura accesul postșcolar la învățarea pe toată durata vieții și integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaștere.

Pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-și formeze în primul rând competențele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională, să se exprime corect, clar și coerent în limba română, să asculte, să înțeleagă și să producă mesaje orale și scrise, în diverse situații de comunicare. Fiind deopotrivă o disciplină din curriculum național și limba de școlarizare, studierea limbii române asigură formarea competențelor de comunicare necesare în toate domeniile de cunoaștere și de activitate.

Finalitatea sau scopul educațional este ceea ce se dorește să se obțină la sfârșitul unei acțiuni educative de lungă durată.

„Finalitatea cea mai importantă a învățământului contemporan o constituie, probabil, pregătirea individului pentru educația permanentă, altfel spus, integrarea activă în viața socială și în procesul învățării continue:”

Finalitățile disciplinei se reflectă nemijlocit în competențele generale și în setul de valori și atitudini enunțate în prezenta programă din care derivă întreaga structură curriculară (competențe specifice, conținuturi ale învățării). Aceste finalități își găsesc corespondent, în principal, în domeniul Comunicare în limba maternă așa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene (Competențe cheie pentru învățământul pe tot parcursul vieții-Cadrul European de referință, ca Anexă la Recomandarea Parlamentului și a Consiliului European 2006); cât și în competențele transversale, menționate în același document.

„Scopul studierii limbii române în perioada școlarității obligatorii este acela de a forma un tânăr cu o cultură comunicațională și literară de bază, capabil să înțeleagă lumea să comunice și să interacționeze cu semenii, să-și utilizeze în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viața cotidiană, să poată continua în orice fază a existenței sale procesul de învățare, să fie sensibil la frumosul din natură și la cel creat de om.”

Formarea unui sistem de atitudini, valori și comportamente axate pe:

-consolidarea interesului pentru învățare și autoeducare;

-conștientizarea valorilor spirituale și etice vehiculate prin limbă și literatură;

-înțelegerea semnificației limbii și a creației spirituale;

-formarea unui temeinic profil civic și moral;

-structurarea unui sistem axiologic deschis;

-interiorizarea valorilor democratice ale toleranței și ale dialogului între culturi umane complexe;

Formarea unui ansamblu de cunoștințe temeinice privind:

-sistemul și subsistemele limbii;

-strategiile și regulile comunicării sociale;

-diversitatea, valoarea estetică și etică a creațiilor beletristice.

Formarea unor deprinderi integratoare de exprimare și receptare orală corectă;

-exprimarea în scris a unor idei, într-o formă ordonată, clară și corectă;

-lectura și interpretarea nuanțată a unor texte.

Formarea unor capacități intelectuale privind:

-optimizarea operațiilor gândirii;

-dezvoltarea creativității specifice;

-formarea reprezentărilor culturale prin intermediul limbii;

-însușirea unor metode și tehnici de muncă individuală.

Principiile educaționale asigură viabilitatea sistemului de formare instituționalizată, primând coordonata care prevede stucturarea exigențelor pornind de la specificul vârstei subiecților supuși formării, elevii.

Obiectul limba și literatura română se raportează la una dintre funcțiile principale ale educației – funcția culturală și comunicațională, vizând formarea-dezvoltarea personalității prin intermediul valorilor spirituale și a inventarului lingvistic preluate pedagogic din toate domeniile cunoașterii umane (știință, tehnologie, artă, economie, filosofie, morală, politică, religie etc.) în raport cu particularitățile fiecărei vârste școlare și psihologice; această funcție angajează integrarea socială a personalității prin transmiterea, însușirea interiorizarea și aplicarea valorilor culturale și comunicaționale generale, de profil și de specialitate. Realizarea acestei funcții educaționale implică educarea în spiritul aprecierii valorilor estetice din universul dat.

Comunicarea trebuie corelată cu celelalte compartimente ale limbii, în realizarea transferului de informație către elev: fonetica și fonologia (cu efect în cunoașterea adecvată a normelor prevăzute de DOOM2, formarea deprinderii de a citi corect și expresiv, de a interpreta), lexicologia și semantica (cu rol în asigurarea exprimării nuanțate, expresive, în lărgirea orizontului cultural-lingvistic); pe lângă aceste compartimente, trebuie să precizăm necesitatea corelării limbii române cu studiul literaturii – forma cea mai înaltă de exprimare sensibilă a unui popor.

Studiul limbii române în școală impune reguli esențiale, oferind posibilitatea de perfecționare continuă a exprimării prin (auto)educație, făcând primul pas prin deprinderea normelor de exprimare corectă, de tip oral și scris.

Lectura devine cel mai eficient mijloc de deprindere a normelor limbii, venind totodată în contact și cu funcționalitatea lingvistică, stilistică, semantică; instruirea instituționalizată are datoria de a crea elevului motivația interioară de a utiliza corect limba maternă, cunoscându-i tainele și descoperindu-i adevărurile.

Actualmente, profesorul este partener educațional, iar elevul beneficiar al educației, ceea ce modifică fundamental raporturile în procesul complex de transfer de informații cu rol formativ; ca atare, actul de asimilare nu constă în stocarea de informație, ci deprinderea unor tehnici de lucru și operarea cu acestea.

Una din alternativele la sistemul de învățământ pe clase și lecții se bazează pe o altă variantă a învățământului colectiv și anume ”pe sistemul pe grupe, reprezentând cel mai nou tip de formație de lucru și câștigă teren datorită faptului că permite realizarea instruirii și educării diferențiate. Astfel, elevii clasei sunt împărțiți pe grupe alcătuite din 3-8 elevi care urmăresc anumite obiective educaționale identice sau diferite de la o grupă la alta în funcție de ritmul de lucru, de nivelul de pregătire etc.”.

Proiectarea activității didactice, precum și elaborarea de manuale școlare alternative, trebuie să fie precedate de lectura integrală a programei școlare și de urmărirea logicii interne a acesteia. Activitățile de învățare și strategiile de lucru propuse de cadrele didactice trebuie să țină seama de experiența elevilor la această vârstă și să permită valorizarea pozitivă a acesteia.

Centrarea pe elev, ca subiect al activității instructiv-educative presupune respectarea unor exigențe ale învățării durabile, așa cum sunt:

-Utilizarea unor metode active care pot contribui la dezvoltarea capacității de comunicare, de manifestare a spiritului critic, tolerant, deschis și creativ;

-Exersarea lucrului în echipă, a cooperării și/sau a competiției;

-Realizarea unor activități diverse de receptare și producere de mesaje orale și scrise, care să dea posibilitatea tuturor elevilor de a participa la propria învățare;

-Integrarea, în predare-învățare-evaluare, a elementelor de conținut din cele trei domenii ale disciplinei (lectură, practica rațională și funcțională a limbii, elemente de construcție a comunicării), pentru a le oferi elevilor motivații pentru învățare și un demers coerent al formării capacităților de comunicare;

În mod concret, dezvoltarea competențelor de comunicare, adică utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea și receptarea mesajelor orale și scrise, se realizează prin familiarizarea elevilor cu situații diverse de comunicare, cu texte literare și nonliterare adecvate vârstei școlare.

În scopul celor arătate mai sus, dominantele curriculumului de limba și literatura română pentru gimnaziu sunt:

-prezentarea comunicării în calitatea sa de competență umană fundamentală, descrisă în termeni de cunoștințe/achiziții, deprinderi/abilități și atitudini;

-dezvoltarea progresivă a competențelor de comunicare în toate cele trei domenii ale disciplinei: Lectură, Elemente de construcție a comunicării și Practica rațională și funcțională a limbii

-echilibrarea ponderii acordate exprimării orale față de cea scrisă, precum și mutarea accentului pe producerea unor mesaje proprii;

-adaptarea conținuturilor la nivelul de vârstă și la interesele copiilor.

Un alt aspect al sistemului pe grupe este ”declanșarea spiritului competitiv între elevi sau grupe de elevi care trebuie urmărit cu mare atenție deoarece poate genera neînțelegeri în rândul elevilor dar pe lângă această parte negativă are și efecte pozitive asupra factorilor motivaționali ai învățării”.

În procesul de predare–învățare, se obține o gamă diversă de rezultate. Aceste rezultate sunt determinate de o serie de obiective principale cum ar fi: însușirea de noi cunoștințe, formarea abilităților, fixarea și consolidarea, evaluarea și notarea, exersarea unor comportamente deziderabile, exersarea morală etc.

”Etapele învățarii rămân aceleași, se schimbă doar rolul și strucrura internă, în funcție de obiectivul fundamental urmărit. Spre exemplu, chiar dacă în rezolvarea unei sarcini impune, din punct de vedere psihologic, parcurgerea etapelor de cunoaștere, din punct de vedere didactic, ea servește la realizarea unui obiectiv fundamental. Fiecare categorie de lecție poartă numele obiectivului fundamental al activității didactice respective. Practic, obiectivul fundamental constituie reperul oricărei activități educaționale, factorul care sugerează modul de organizare și desfășurare a lecțiilor.”.

Principalele categorii de lecții cu care se operează în practica instruirii sunt:

„Lecția de transmitere și însușire de noi cunoștințe;

Lecția de dobândire de noi cunoștințe;

Lecția de formare de priceperi și deprinderi intelectuale, practice;

Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor și abilităților;

Lecția de verificare sau de control și evaluare a cunoștințelor și abilităților (priceperilor și deprinderilor);

Lecția de creație:

Lecția mixtă. ”

Multitudinea posibilităților practice de organizare a activității instructiv-educative, precum și posibilitatea combinării lor în vederea atingerii obiectivelor educaționale lecțiilor, unităților de învățare, capitolelor, disciplinelor etc., face necesară existența unui sistem al formelor de organizare a activității instructiv-educative.

Curriculumul național actual

Cuvântul ”curriculum” provenit din limba latină,având semnificația de ”parcurs”,”drum către..”,a fost împrumutat de cercetătorii din domeniul educației pentru a evidenția o nouă concepție asupra predării și învățării,conform căreia în prim plan se află drumul către obiectivele pe care le urmărim prin parcurgerea unei discipline.De exemplu, drumul către dezvoltare personală,împlinire spirituală, performanță.

Curriculumul poate fi definit, în sens larg, ca totalitatea procedeelor educative și a experiențelor de învățare prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar.

În sens restrîns, curriculum formal sau oficial cuprinde documente școlare de tip reglator, planuri de învățământ, programe școlare, ghiduri metodologice, manuale alternative.

Planurile-cadru precizează ariile curriculare, obiectele de studiu,raportul dintre curriculum obligatoriu și cel la decizia școlii și resursele de timp alocate pentru fiecare dintre aceste componente.

Elemente specifice viziunii curriculare actuale

Disciplina limba și literatura română face parte din aria curriculară Limbă și comunicare, alături de limbile moderne și de limbile materne ale minorităților naționale.

Această arie curriculară pune accentul pe:

-modelul comunicativ-funcțional;

-cultura adaptată la realitățile societății contemporane;

-conștientizarea identității naționale ca premisă a integrării europene.

Curriculumul unei discipline se construiește având în vedere coerența pe vertical (progresia competențelor și selectarea conținuturilor pentru fiecare treaptă a școlarității), cât și coerența pe orizontală(corelarea cu disciplinele din aria curriculară sau din alte arii între care se pot face legături pluridisciplinare).

O particularitate a programelor de limba și literatura română este organizarea modulară care lasă la îndemâna profesorului modalitățile de corelare a conținuturilor, ordinea abordării acestora, structurarea unităților de învățare sau alegerea strategiilor didactice și a metodelor de evaluare.De altfel,specialiștii susțin,cu argumente pertinente,nevoia ieșirii din izolarea disciplinară și a integrării conținuturilor și a metodelor de predare-învățare ale diverselor discipline într-un parcurs didactic coerent și personalizat.

3.4.1 Programa școlară

La ciclul gimnazial, avem o nouă reformă curriculară care dorește să aducă elevilor noi modalități de realizare a lecturii, care aduce noi modalități de predare- învățare a limbii și literaturii române la nivel gimnazial.

Comparativ cu vechea programă școlară, o primă schimbare se observă la nivelul competențelor generale reconfigurate acum pe cinci coordonate:

Participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comunicare, prin receptarea și producerea textului oral;

Receptarea textului scris de diverse tipuri;

Redactarea textului scris de diverse tipuri;

Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise;

Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional.

Conform acestor competențe generale, avem în programă competențele specifice și

activitățile de învățare potrivite pentru acestea.

La clasa a V-a, pentru competența generală „Receptarea textului scris de diverse tipuri” avem următoarele:

” 2.1 Identificarea informațiilor importante din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale:

Formularea unor enunțuri în care se solicită scurte informații despre intențiile și despre propriile emoții în diverse situații de comunicare;

Exerciții de lectură predictivă;

Extragerea informațiilor esențiale și de detaliu dintr-un text dat;

Imaginarea unei continuări a întâmplărilor narate;

Exerciții ghidate de lectură a imaginii;

2.2 Identificarea temei și aideilor principale și secundare din texte diverse:

Identificarea cuvintelor-cheie din diferite texte;

Recunoasterea reperelor spațiale și temporale din texte diverse;

Transcrierea unor cuvinte/grupuri de cuvinte ilustrative pentru tema textului dat;

Alcătuirea planului simplu și dezvoltat de idei în funcție de tematica textului și de tipul acesteia;

Exerciții de ordonare cronologică a unor idei dintr-un text dat;

Exerciții de lectură selectivă pentru desprinderea informațiilor esențiale și de detaliu dintr-un text citit, pe baza unui organizator grafic.

2.3 Formularea unui răspuns personal și/sau a unui răspuns creativ pe marginea unor texte de diferite tipuri, pe teme familiare:

Reformularea unui mesaj din perspectiva emițător-receptor;

Completarea spațiilor libere dintr-un dialog pe teme familiare.

2.4 Manifestarea interesului și focalizarea atenției în timpul lecturii unor texte pe teme familiare:

Reluarea lecturii după anumite criterii;

Identificarea unei idei în mai multe texte;

Extragerea dintr-un text a elementelor specifice, pentru a susține o opinie referitoare la informația asimilată;

Abordarea unor teme din perspectiva interdisciplinară(literatură- arte plastice- muzică-istorie- geografie- religie- matematică etc);

Observarea valorii expresive a părților de vorbire din textele abordate.

2.5Observarea comportamentelor și a atitudinilor de lectură, identificând aspectele care necesită îmbunătățire:

Exerciții de citire fluentă și expresivă a textului scris;

Antrenare în dialoguri simple, pe teme de interes, de tipul ”întrebare- răspuns”, pentru a verifica dacă mesajul textului a fost înțeles.”

Pentru tema generală ”Eu și universul meu familiar”, avem la domenii de conținut/conținuturi la lectură următoarele:

– ” Tipare textuale de structurare a ideilor: narativ, descriptiv, explicativ

– Cuvinte- cheie, idee principală, idee secundară, temă

-Planul simplu de idei.Planul dezvoltat de idei

-Textul narativ:

-Narativul literar.Acțiune, personaj, timp, spațiu

-Narativul nonliterar.Acțiune, participanți, timp, spațiu

-Narativul în texte multimodale( text și imagine- banda desenată)

-Textul descriptiv(literar/nonliterar)

-Textul explicativ( aplicativ)

-Strategii de comprehensiune: inferențe simple(relații cauză- efect, problemă- soluție etc.), predicții, împărtășirea impresiilor de lectură;

-Strategii de interpretare:răspuns afectiv, discutarea mesajului/mesajelor textului, interpretarea limbajului figurat(personificarea, comparația)

-Interese și atitudini față de lectură.

Sugestii pentru alegerea textelor- texte literare și nonliterare/ficționale și nonficționale(text integral sau fragment; fără definirea conceptelor):

Texte continue (alcătuite din enunțuri organizate în paragrafe): poezii, proză clasică și contemporană, din literatura pentru copii, română și străină, postări online, texte autobiografice, instrucțiuni;

Texte discontinue: tablă de materii/ cuprins, liste, tabele, calendare, etichete, articole din DEX, schema;

Texte multimodale: manualul, benzile desenate.

Pentru narativul literar și descriptivul literar, se vor selecta, în primul rând, texte literare de bază, din operele autorilor clasici ai literaturii române.Profesorii au libertatea să aleagă texte-suport în măsură să sprijine formarea competențelor specificate în programă.Textele selectate trebuie să respecte următoarele criterii: valoric, estetic, formativ și adecvate la vârsta elevilor.”

Începând cu clasa a V-a până în clasa a VIII-a, numărul de texte selectat pentru

lectură va crește progresiv de la 7 la 10, acestea fiind selectate conform temelor, genurilor, urmând a se aplica noțiuni de teorie literară, dar și de comprehensiune a textelor și argumentare a interpretării.

Cadrul european pentru studiul literaturii în învățământul secundar acordă un mare interes pentru dezvoltarea interesului elevilor pentru lectură prin sarcini simple, prin extragerea informației semnificative, prin comparații între lumea reală cu cea ficțională și prin formulale de concluzii ale lecturii.

Strategiile didactice sugerate de programa școlară pentru activitățile centrate pe receptarea textului scris de diverse tipuri sunt activitățile de pre-lectură, activitățile de lectură, activitățile de post-lectură,urmate de activități de redactare propriu-zisă și activități de post-redactare.

Programa de limba și literatura română pentru gimnaziu are ca fundament reperele teoretice ale educației europene care vizează cele trei domenii: limbă (componentă lingvistică), comunicare (componentă interrelațională) și literatură (componenta estetică și culturală).

Se remarcă astfel o nouă competență care se dorea, în vechea programă, să se

dezvolte implicit prin receptare și producere de texte:competența lingvistică.Prin urmare, este vizată limba în uz, într-o diversitate de contexte pentru a comunica corect- în raport cu norma, adecvat- în raport cu contextul și eficient- în raport cu scopurile urmărite.

O altă noutate este cea a dezvoltării unui domeniu nou, respectiv interculturalitatea.Dincolo de înțelesul vast al acestui termen,competențele specifice ce îl detaliază aduc provocările cele mai dificile, dar totodată și cele mai ofertante din punctul de vedere al alegerilor pe care profesorii le pot face la clasă.

Autorii manualului de limba română, clasa a V-a, de la Editura Litera au propus un fragment din Vasile Porojan de Vasile Alecsandri pentru a descoperi o prietenie dincolo de granițile etnice, valorificând astfel alteritatea, atît de prezentă în realitatea elevului.

La nivelul conținuturilor, schimbările de reconfigurare se impun prin ralierea acestora la actualele informații științifice (dezvoltarea unor strategii de lectură, selectarea unor conținuturi lingvistice în acord cu Gramatica Academiei, valorificarea elementelor de pragmatică etc.).

3.4.2 Manualul

Noile manuale sunt realizate în conformitate cu nivelul de înțelegere al elevilor,atât prin structură,cât și prin conținut și grafică.Conținuturile științifice și activitățile diversificate, de grup sau individuale, corespund nevoilor și interesului de cunoaștere ale elevilor.

Manualele sunt elaborate de profesori și de autori de prestigiu, profesori cu experiență la catedră, condiție care asigură o calitate metodică și pedagogică deosebită.

Manualele sunt însoțite de CD-uri care cuprind varianta digitală cu un conținut similar variantei tipărite.CD-ul conține în plus exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme și simulări care aduc un plus de valoare cognitivă.Paginile din manualul digital pot fi vizionate pe desktop, laptop, tabletă, telefon, oferind o experiență excelentă de navigare.

Activitățile multimedia de învățare interactivă cuprind elemente educaționale cu grad înalt de interactivitate:simulări de procese,rezolvare de probleme,experiment și descoperire,jocuri e ducative prin care elevul reușește să adauge o valoare cognitivă superioară.

Caietele de pregătire pentru limba și literatura română, clasele V-VIII,cuprind fiecare câte șapte unități de învățare și câte două unități de evaluare(inițială și finală).Ca elemente de noutate foarte utile în pregătirea elevilor,lucrările cuprind teste de evaluare a competențelor de lectură pe cele trei componente: lectură și înțelegere, aplicare și reflecție asupra textelor literare și nonliterare.Ficare dintre cele șapte unități de învățare conține:

Aplicații privind lectura și teoria literară;

Sugestii de activități de comunicare despre contexte și teme apropiate de universul cotidian al elevului;

Teste recapitulative pentru noțiunile prevăzute în programă la actualizări;

Două teste formative,concepute în oglindă, pentru fiecare lecție care vizează studiul limbii;

Teste sumative care evaluează noțiunile abordate din fiecare unitate de învățare.

Există teste gândite pentru a fi rezolvate în 10 minute, cu răspunsuri scurte, fiecare test

putând fi corectat într-un timp relativ redus. Multitudinea și varietatea exercițiilor propuse oferă posibilitatea unei implicări active din partea elevilor, facilitează dobândirea cunoștințelor, sintetizarea și consolidarea lor. Exercițiile sunt dintre cele mai variate : itemi cu alegere duală, itemi cu alegere multiplă, itemi de tip lacunar, itemi cu răspuns scurt etc.

Manulalele alternative sunt o dovadă a normalizării școlii, urmărindu-se democratizarea învățământului de stat. Învățământul contemporan are ca scop punerea în valoarea a potențialului individual, pentru a forma spirite autonome, capabile de a-și asuma reușita. Așadar, în prim-plan se situează formarea unor competențe ce implică în esență cunoașterea care permite asimilarea de informații noi și operarea cu acestea, evitând inutila acumulare de cunoștințe care nu sunt corelate inter/transdisciplinar. Astfel, profesorul poate alege varianta de manual adecvată profilului clasei și nivelului de performanță al educabililor.

Dacă în curriculumul anterior se prevedea o relație mult mai rigidă cu manualul, constând în respectarea cu fidelitate a conținuturilor programei, relația dintre noul curriculum și manualele alternative este mult mai flexibilă : manualele, chiar dacă respectă programa, devin interpretări flexibile ale acesteia.

Din punctul de vedere al modului în care manualele alternative abordează domeniul Limbă și comunicare, s-a constatat că autorii respectă programa școlară. Cele mai multe manuale propun o formulă de tip inductiv, de la teorie la text. Ceea ce le diferențiază constă în ponderea aplicațiilor propuse. Așadar, manualul trebuie utilizat ca un instrument de lucru flexibilizat, revenind profesorului sarcina de a suplini lipsuri acestuia cu alte aplicații.

Manualul trebuie să reprezinte certificarea achiziționării conceptelor specificate în curriculum de specialitate, urmărindu-se crearea de deprinderi de flexibilizare a acestora prin raportare la conținuturile pliate pe compartimentele de studiu menționate: literatură, limbă și comunicare.

Prin intermediul imaginilor sugestive și al exemplelor, se reiau informațiilede la un an la altul despre concepte studiate în anii anteriori și se propun în completare informațiile noi.

În societatea contemporană,cartea a pierdut teren ca obiect de artă.De aceea,unele edituri au încercat să aducă unele artificii precum cărțile cu inserții de materiale,cartea interactivă(cu sunete din natură sau cu adrese de internet unde poate fi experimentată o aventură).

Copiii, de multe ori pun presiune pe noi, profesorii, așteaptă ceva nou, ceva în plus.Avem obligația să fim mereu la înălțime, să împingem limitele, deopotrivă noi și ei, elevii.Dacă aș merge după manual, aș muri de plictiseală și eu, dar și ei.Mereu pregătesc fișe de lucru din mai multe manuale.Predarea vine din două părți:mereu avem de învățat de la copii.Ca să obțin pasiune pentru învățare din partea tuturor, trebuie să-i prind pe cei buni.Dacă ei sunt implicați, și cei mai slăbuți vor vrea să participe.Dacă pierd nucleul, și cei de pe margine vor fi dezinteresați.Le ofer feedback consistent pentru orice notă, orice activitate, pentru că e timp pentru toți să se simtă ascultați.Îmi place când elevii mei dezbat sau înțeleg câte o ironie.Sunt convinsă că mulți au aptitudini de care nu sunt conștienți, așa că îi provoc să scrie, să meargă la concursuri.Surprinderea lor când văd că pot e mare bucurie pentru mine.

Auxiliarele didactice pentru lucrul la clasă și pentru timpul liber oferă elevilor posibilitatea de a se bucura de texte fragmentare sau integrale selectate cu atenție din literatura română și din cea universală.Textele alese sunt o invitație la lectura integrală a operelor,incită la folosirea imaginației și oferă momente de relaxare intelectuală.Auxiliarele sunt o modalitate creativă și recreativă prin care se consolidează ceea ce se studiază în timpul orelor de curs.Evident, textele propuse la finalul fiecărei unități structurale familiarizează elevii cu tipul de teste folosite la Evaluări Naționale, la teze, la evaluări.

În continuare,dau exemple de teme propuse de auxiliarul didactic al unei edituri pentru clasa a V-a:

Lumea copilăriei

Pe aripile fanteziei

Simfonia naturii

Universul necuvântătoarelor

Viața de elev.

Atractivitatea exercițiilor, realizate sub forma unor jocuri, sunt adevărate provocări pentru elevi care nu vor simți povara temelor.Printr-o participare activă, elevul se joacă, dar, în același timp, învață.

3.5 Rolul activităților extracurriculare în stimularea creativității elevilor

Lectura suplimentară trebuie îndrumată și verificată,în orele la dispoziția profesorului,în cercurile de lectură.Gustul pentru lectură nu vine de la sine,ci se formează în strânsă legătură cu familia și cu școala.Se constată o lipsă de interes,de apetență,de plăcere a elevilor pentru lectură (și mai ales pentru cea literară).

Un profesor care predă limba și literatura română ar trebui să poată valorifica în orele sale și achizițiile elevilor provenite din alte discipline (istorie, educație plastică sau educație muzicală, limbi moderne, etc) sau din educația lor nonformală sau informală.

Unii elevi învață pentru notă, alții pentru ei înșiși,alții pentru familie și părinți (probabil că acești copii învață pentru prestigiu ori din cauză că familia este frustrată de sărăcie),unii învață pentru profesori sau pentru carieră.Atât familia, cât și școala au un rol decisiv în formarea personalității copilului.Școala are misiunea de a integra elevul în diferite situații/contexte în care acesta să poată aplica problemele învățate.Și școala și familia sunt medii de socializare, de educare, de formare a copilului.Modelele de conduită oferite de părinți , „cei șapte ani de acasă”, atitudinea lor față de școală joacă un rol determinant în motivația copilului pentru învățare.

Din păcate, sărăcia, dezintegrarea familiei, lipsa unui loc de muncă îi determină pe părinții elevilor din mediul rural(și nu numai)să devină indiferenți față de educația copilului.Condițiile de trai îi determină pe părinți să fie mai puțin interesați de școală,își iau copiii la muncă „cu ziua”.Pierderea interesului pentru școală este un risc în fața căruia copiii sunt neputincioși.Prin urmare, școala are un rol important de prevenire a factorilor negativi prin antrenarea tuturor elevilor în activități școlare și extrașcolare, prin aplicarea metodelor interactive care îi încurajează pe elevi să participe la discuții.De asemenea, participarea la activitățile desfășurate în afara școlii(activități sportive, cultural , sociale) îi încurajează pe elevi să-și regândească atitudinea față de școală,față de colegi și profesori.Sunt încurajate activități extrașcolare precum participarea elevilor la diferite concursuri, desfășurate în cadrul școlii sau al comunității, în afara comunității, voluntariatul etc.

De-a lungul timpului, am participat la concursuri, am organizat dezbateri, am susținut activități în comisii, am fost șef de comisie, lider de sindicat, am bifat lucruri cu care se poate mândri un profesor de la rezultatele de excepție la olimpiade școlare,coordonator de lot național la ”Universul cunoașterii prin lectură” la limba română, note de 10 la Evaluarea Națională până la diferite concursuri școlare, de diecare dată obținând cel puțin o mențiune.Dar, dincolo de acest iureș al profesiei, cu adevărat semnificative sunt momentele în care un om, care ți-a fost elev acum mulți ani,te sună de ziua ta și-ți urează să fii sănătos și-ți spune că-și amintește o lecție despre pastel(de exemplu), că-și cumpără cărți din salariul lui și continuă să descopere suflete frumoase în cărți.

Am fost mereu pasionată să găsesc noi metode de predare astfel încât elevii să se simtă stimulați.Luăm interviuri librarilor, bibliotecarilor pentru a le afla poveștile.Clasele la care sunt dirigintă sunt faimoase în școală,și nu numai,sunt creative.Elevii sunt deschiși, sunt calzi, tonici.Profesorii se simt bine la clasa mea.Fac filmulețe pentru diferite evenimente, scriu poezii etc.Lista mea de activități e plină de concursuri, club de lectură, excursii, participări la proiecte, trupa de teatru.

Încerc să le dezvolt copiilor și instinctul caritabil.Am organizat o șezătoare cu vânzare de prăjituri și cu banii strânși am ajutat o familie săracă din sat.Clubul este un loc care te primește indiferent de probleme, de note.Metodele mele sunt de succes, nu am avut niciun elev picat la Evaluarea Națională.Din păcate, au existat perioade în care educația nu se concentra pe a crea oameni cu gândire liberă, flexibilă, care să rezolve probleme, ci oameni care pot memora.

Trebuie să învățăm să transformăm un copil care vine cu teamă la școală , într-un copil liber.Teama pe care,de multe ori le-o insuflă părinții cînd spun:”Lasă că te duci tu la școală și-o să vezi tu atunci!”.Poți să-ți dai seama de calitățile unui cadru didactic și din activitățile extracurriculare.Elevii mei își doresc altceva, pentru că au fost învățați să-și dorească alteceva (nu neaparat gadgeturi, să stăm cât mai mult împreună…)

M-am implicat în activitatea formală,nonformală și informală fiind interesată de dezvoltarea unui mediu creativ în școala în care activez.Scopul meu în cadrul cercului de lectură și teatru a fost utilizarea, adaptarea și integrarea metodelor, activităților și instrumentelor de educație nonformală în mediul formal.

Elevii pot învăța lucruri despre ei înșiși, despre propriile limite și cum le pot depăși, despre comunicarea și colaborarea eficientă în cadrul unui grup.Clubul de lectură și de teatru este o experiență de învățare, într-un cadru relaxant, fără constrângerile pe care le impun ”cei patru pereți ai unei săli de clasă”, poate oferi elevilor provocări, iar procesul de educare devine puternic, inspirațional și capabil să schimbe comportamente antisociale, să creeze relații puternice între copii.

De asemenea, Clubul de lectură și de teatru facilitează procesul de învățare a copiilor care întâmpină dificultăți, oferă un climat diferit de învățare și îi ajută pe cei cu nivel scăzut de performanță să devină motivați.

Comportamentele și convingerile formate elevilor la o vârstă fragedă sunt cele care se păstrează mai bine toată viața.Formarea gustului pentru lectură devine cerință importantă pentru orice demers educativ școlar sau extrașcolar prin orice tip de educație, fie ea formală, nonformală sau informală.Prin diferitele discipline incluse în procesul de învățământ avem datoria morală de a implica fiecare elev în dezvoltarea lui personală

M-a preocupat încă de la începutul carierei didactice susținerea unei comunicări didactice veritabile și perceperea mea drept un profesor deschis și democratic.Astfel, am încercat să înlătur toate obstacolele din calea comunicării mele eficiente cu elevii și am descoperit din discuțiile cu aceștia că foarte multe aspecte ce țin de educația lor și le-au însușit din cadrul grupului de prieteni, al ”găștii” din care fac parte.Evident, pe lângă conținuturile predate la școală.Copiii sunt mai vulnerabili cu cât au vîrste mai fragede.

Clubul încearcă să șlefuiască personalitatea copiilor care sunt din ce în ce mai predispuși la sedentarism, introvertiți.

Vulnerabilitatea vârstei, lipsa afecțiunii familiale sau a unor activități didactice corespunzătoare determină elevii să devină maturi înainte de vreme.Elevul actual nu mai învață într-o școală a conformismului, el trebuie educat în sensul promovării ”savoir faire-ului” pentru a fi pregătit pentru ”savoir-etre”. (M.Ionescu, 2009)

M-am gândit să alcătuiesc o listă de lecturi pentru părinții și profesorii care ar putea avea o pană de inspirație atunci când s-ar putea ivi ocazia de a le citi copiilor sau de a le sugera lecturi fericite.O listă liberă care să nu-l intimideze pe cititor și care îi dă speranța că aceste cărți îi sunt accesibile în librării, în biblioteci, pe Net.

Evoluția copiilor este puternic influențată de modul în care se dezvoltă parteneriatul părinte-elev-profesor.O școală performantă este o școală în care este promovată, susținută și dezvoltată o legătură puternică între profesori și părinți.Este un parteneriat în care nucleul este elevul.

În acest sens,am înființat un cerc de lectură în incinta bibliotecii școlii,în cadrul căruia propun elevilor participanți un set de opere lierare din literatura română și universală destinate unor dezbateri în doi pași:lectura operei acasă și discutarea ei la cerc.Lectura devine act de cunoaștere și de comunicare(implică un rol activ, dinamic al lectorului angajat într-un dialog cu textul).Orice profesor de română este dator să formeze gustul pentru lectură care devine din ce în ce mai scăzut astăzi.În cadrul școlii,biblioteca are trebui să fie un spațiu primitor,o cale pentru dezvoltare personală, prin accesul nemijlocit la informație, un spațiu în care informația trebuie prelucrată pentru a fi transformată în cunoaștere.

Spațiul bibliotecii școlare are mai multe roluri:

-locul care incită la lectură;

-răspunde nevoii de cunoaștere a elevului și curiozității acestuia;

-furnizează materiale necesare elevului;

-inițiere în căutarea unor informații.

Clubul de lectură și de teatru este indispensabil profesorilor de română pentru că-l pune pe elev în centru procesului educativ,posibilitatea de a se iniția și familiariza cu metode moderne de lucru(munca în echipă,abordarea interdisciplinară).

Șezătoarea literară intitulată ”Tradiții dulci în satul românesc” este o manifestare cultural-artistică și educativă organizată cu scopul de a aduce un omagiu satului românesc.Această manifestare este găzduită anual de Sala de Sport a localității, prin care evidențiem unele tradiții,datini și obiceiuri specifice satului, dar și cultivarea sentimentului de respect pentru valorile tradiționale.Activitățile includ toate aspectele autentice ale satului.Elevii îmbrăcați în costume populare interpretează cântece populare,poezii și scenete specifice satului.Au fost discutate și obiceiurile legate de nunta tradițională de la sat,de botez și de înmormântare.De asemenea, a fost organizată și o expoziție de obiecte din gospodăria țăranului român, costume tradiționale, obiecte vechi și fotografii foarte vechi.Toate acestea apropiindu-ne de tradiție.

Plăcerea lecturii este un deziderat frumos,dar cam utopic,ea trebuie cultivată și stimulată în școală,dar acest proces ar trebui să înceapă înainte și să vină dinspre familie.

Texte curajoase și neobișnuite sunt rar alese de profesori ca suport de studiu la gimnaziu.Există și părinți hiperprotectori care nu vor ca la școală să se citească despre subiecte grele,de exemplu moartea.Literaturile străine sunt ofertante și pot fi discutate extracurricular în cercuri de lectură:”Oscar și tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt (povestea unui băiat de 10 ani bolnav de leucemie), ”Laur” de Evgheni Vedolazkin (un copil de 4 ani cu dileme existențiale).

În final, sunt recomandate titluri de cărți și se anunță cartea care va fi dezbătută luna următoare și un citat,o descriere a cărții, cărțile alese să provoace dezbateri interesante,discuții aprinse,constructive, altă activitate care cultivă gustul estetic și motivația pentru lectură este serbarea zilelor ale marilor scriitori.Încercăm să nu fim repetitivi, să descoperim alte modalități de abordare a personalității lor.Alteori,are loc momentul de interculturalitate: concurs de traduceri ale unor poezii reprezentative(traducerea este tot un act de interpretare), când elevii grupați pe ateliere traduc.Aceste activități stimulează apetitul pentru lectură, iar elevii petrec timp de calitate.Scopul întâlnirilor este promovarea lecturii într-un mod atractiv apelându-se la interdisciplinaritate, cooperare.

Din experiență știu că în multe situații, dincolo de ceea ce declară, atitudinea familiei față de carte este rezervată.O carte nu este considerată nici de copii,nici de părinți un dar prețios.Părinții nu achiziționează decât, eventual, titlurile solicitate la clasă. În lipsa unei îndrumări, lectura suplimentară este haotică, citesc la întâmplare cărți la modă despre care au auzit întâmplător.Intră în librării sau biblioteci foarte rar.

În acest context, mi-am propus acum cinci ani prin înființarea Clubului de lectură să-i fac să înțeleagă că o carte le poate schimba viața, să-și educe răbdarea pentru că o carte nu se dezvăluie cu totul de la prima vedere, ci trebuie descoperită pagină cu pagină.

Premiile și diplomele obținute sunt puncte relevante în creșterea stimei de sine a elevilor.Elevii participanți sunt, la rândul lor, promotori de cultură în familiile și în anturajul lor.

CAPITOLUL 4 – CERCETAREA PEDAGOGICĂ

Motto: ”Lectura nu devine plăcere decât dacă intră în joc creativitatea, dacă textul ne oferă șansa de a ne pune aptitudinile la încercare.”

Wolfgang Iser

Consider importantă tema pe care am ales să o studiez în cuprinsul lucrării.Tema propusă urmărește o multitudine de forme, metode și strategii didactice de promovare a lecturii, a literaturii, a imaginii cărții, a valorilor culturale și spirituale pe care elevii le descoperă în gimnaziu prin intermediul orelor de limba și literatura română.

Îmi propun optimizarea activității didactice cu scopul captării atenției elevilor în vederea stimulării lecturii literaturii (ex.lectura pentru ateliere de lectură, dramatizare).Elevul de gimnaziu caută răspunsuri la frământările sale interioare și în cărțile recomandate la școală sau descoperite de el.Profesorul trebuie să caute soluții eficiente de combatere a refuzului de a se apropia de carte, de lecturi, de bibliotecă.

Este important de știut și cum înțeleg ei să citească o carte, e important ca elevii să înțeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv și educativ în ceea ce citesc, de ceea ce poate fi banal, mediocru, dăunător.Lectura ajută la formarea și dezvoltarea unui vocabular elevat, modelează caractere și conturează trăsături morale.

Știm deja că elevii citesc din ce în ce mai puțin.Gustul pentru lectură și deprinderea lecturii se formează în timp, trebuie început la vârsta fragedă și combinat cu utilizarea unor strategii interactive de implicare a elevilor în procesul de dezvoltare a gândirii critice.Doar așa putem combate această tendință defavorabilă cărții.

Copiii din mediul rural nu au posibilitatea de a citi o carte bună pentru că biblioteca din cadrul școlii este slab dotată, iar lipsa resurselor materiale împiedică familiile să le cumpere până și rechizite.Accesul copiilor la lectură este foarte scăzut în mediul rural, în general, biblioteca are o colecție restrînsă de cărți,iar mulți copii nu au motivație să citească.

Rezultatele obținute la Evaluarea Națională demonstrează faptul că elevii întâmpină dificultăți în înțelegerea unui text, în a urmări punctul de vedere al autorului, în a-și prezenta opiniile, argumentele.Există oare o legătură între mijloacele moderne de comunicare și declinul abilității de a citi?

Cu toată concurența care i se face din partea tehnologiei, cartea rămâne una dintre sursele principale de cunoaștere.

Pe parcursul anilor petrecuți la catedră am observat interesul scăzut al elevilor față de lectură,față de carte,în general și implicit față de valori precum respectul, modestia, patriotismul etc.Consider că acest lucru este cauzat de orientarea educației pe care o primesc.

Am încercat să atrag elevii spre lectură, ajutându-i să înțeleagă textele pe care le citesc, să lucreze cu acestea, folosind metode moderne, interactive.Tratarea acestor aspecte am abordat-o din perspectiva elevului din ciclul gimnazial.

Jocul rămâne activitatea dominantă a vârstei fragede.Activitățile ludice dezvoltă atât câmpul psihologic, cât și spiritul de creativitate.Elevul nu dispune doar de capacitatea de a se juca și învăța, ci și de a crea.Creațiile lui dovedesc faptul că au o viață interioară destul de bogată, că intențiile lui depășesc posibilitățile de care dispune.

Copilul se naște curios de lume și nerăbdător de a se orienta în ea.Literatura care îi satisface această pornire îl încântă.

O proiectare pedagogică eficientă, alegerea unor strategii optime și a unor metode adecvate sunt o garanție pentru eficiența și calitatea procesului de învățământ.Metodele de cultivare a gustului de lectură sunt diverse.Elevii sunt receptivi la nou mai ales în primul an de gimnaziu.S-a creat un precedent ca editurile să trimită în școli auxiliare didactice, cu notă de prezentare, cu oferte generoase pentru copii și pentru profesori.Așa am descoperit cărțile editurii Booklet Fiction, cu ediții bilingve, spre bucuria copiilor care își pot exersa vocabularul limbii engleze și pot lectura texte literare atractive adecvate vârstei lor, atât din literatura română, cât și din literatura universală.Dacă ținem cont de faptul că Școala Gimnazială Vișani este în mediul rural și foarte puțini elevi au intrat într-o librărie sau au o bibliotecă acasă, ne putem imagina nerăbdarea cu care au salutat propunerea de a comanda cărți atât de la această editură, cât și de la editura Arthur, parte a Grupului Editorial Art.

Am pus bazele unui Club de lectură și de teatru ”Teatrul cititorilor” foarte apreciat în școală și în comunitatea locală prin activitățile literare atractive, cu conținut divers, dezbateri, dramatizări.Atelierele de lectură și de teatru pot atrage elevul în lumea cărților, încurajând talentele și sensibilitatea față de artă.De asemenea, întâlnirile de la ”Club” dezvoltă competențele de comunicare, de exprimare, de socializare, de redactare.

Festivalul de teatru desfășurat anual la Făurei s-a dovedit un alt mod de a învăța prin contactul cu operele marilor scriitori.Acesta a oferit participanților posibilitatea unui schimb de experiență deosebit privitor la contextul pieselor prezentate, la tehnicile teatrale abordate,la socializarea între membrii trupelor.Participarea noastră, a membrilor clubului de teatru la acest festival intitulat „Pe urmele marilor dramaturgi” a fost un real succes, atât din punct de vedere al participanților și spectatorilor,cât și al organizatorilor și al comunității locale.Au fost înscrise în concurs mai multe trupe de teatru școlar atât din județul Brăila, cât și din alte județe.

Sala de sport și Căminul Cultural,atent amenajate,au devenit spațiul ideal pentru desfășurarea concursului de teatru și realizarea expoziției obiectelor tradiționale satului românesc.Evenimentul este o oprtunitate de a promova teatrul școlar drept o formă complexă de educație care modelează atitudini și comportamente în rândul elevilor.Spectatorii s-au aflat în fața unor povești senzaționale, interpretate cu talent de micii actori, care au meritat pe deplin aplauzele pentru munca depusă.Clubul de teatru și de lectură oferă elevilor și părinților acestora o experiență inedită și un mod de a apropia elevii de lectură.

Minutul de lectură este o activitate desfășurată la începutul orei („Știu că,dar nu știu că”).Ca profesor, mă joc des cu elevii pentru a-i duce spre lucruri fundamentale.Minutul de lectură este un astfel de joc.În fiecare oră, prin rotație, elevii aduc 10-15 rânduri dintr-un text,cu sau fără legătură cu lecția.M-au surprins de foarte multe ori elevii mei când au adus același autor,citate aparținând unor autori pe care-i pregătisem și eu, sau autori ”grei” pentru nivelul lor de înțelegere.De exemplu,un fragment al unui autor despre care nu am vorbit niciodată la ore, fragment din Octavian Paler.Ideea a venit pentru că nu sunt mereu mulțumită de selecția textelor din manual.Vreau mai multe și mai diverse, așa că le-am propus elevilor să scormonească în biblioteca școlară,personală,virtuală.Este un exemplu util și pentru vocabular, nume noi de autori și stiluri de scriitură.Dacă vin cu ceva deosebit, există și o recompensă:o notă mare, o carte împrumutată din biblioteca mea personală.La fel și în cazul jurnalului:au de scris minimum zece rânduri despre fiecare oră și , la următoarea întâlnire, le citesc în fața clasei.Așa fac exerciții de memorie și capătă cursivitate în exprimare.

Încurajez lectura, încerc să-i motivez și pe elevii care nu apreciază ficțiunea,în special băieții,recomandându-le diferite titluri, fragmente.Le-am propus să schimb rolurile și, pe cât se poate, date fiind condițiile grele de la țară,să le citească părinților, seara, înainte de culcare, măcar un fragment dintr-o carte citită în ziua respectivă sau din jurnalul de lectură,pentru a-i apropia, pentru a îmbunătăți relația dintre ei,pentru a recupera din timpul petrecut separat unii de alții.Astfel, încerc să le dezvolt latura artistică, să-i dezinhib, să-i ajut să elimine tracul.

4.1Ipoteza cercetării

Necesitatea perfecționării presupune ca profesorii să desfășoare și o muncă de cercetare.Având în vedere importanța limbii și literaturii române în școală am pornit de la ipoteza conform căreia, dacă îi voi implica pe elevi în mod direct prin metode activ-participative, activându-i în procesul de predare-învățare, interesul pentru lectură va crește, contribuind la propria formare, dezvoltându-și personalitatea.

În cercetarea pe care mi-am propus să o realizez am plecat de la demonstrarea unei ipoteze care a stat la baza înființării Clubului de lectură.

Lectura definește personalitatea, ne schimbă viața, ne transformă în oameni adevărați, mai buni și mai frumoși decât suntem.În plus, ne dezvoltă atît spiritual critic și fantezia, de care avem, în continuare, nevoie în viață.

Îmi propun să-i ajut pe elevi să le placă să citească, să reușească să citească texte de diverse tipuri și grade de dificultate.

Am inițiat un proiect prin care să motivez elevii să citească prin joc și povești.Atelierele de lectură animată unde se citesc fragmente de povești contemporane, se vor dramatiza și se vor face jocuri prin care elevii să ia contact cu cartea.

Mă întâlnesc lunar cu elevii.Mottoul nostru este „Lectura de plăcere”.Citesc cot la cot cu ei și elevilor le place, le oferă încredere în ei și îi ajută la examene, le ofer sprijinul de a fi ascultați.În mediul rural, acțiunile de stimulare a lecturii reprezintă o mare provocare.

Am lansat în școală o temă de discuție:„Cum mai pot fimotivați elevii să citească?”.Am mizat pe faptul că voi găsi în răspunsuri suficiente date pentru stabilirea unor probleme de interes pentru viitor.Am discutat aceste răspunsuri în comisia metodică, unde am aflat și răspunsul colegilor care sunt de altă disciplină,ale unor părinți, bibliotecar etc.Am constatat că există printre elevi suficientă motivație pentru lectură, acea carte de literatură citită din plăcere.M-a interesat punctul de vedere al copiilor, cum se vede din perspectiva lor motivația pentru lectură.

Întrebările la care au răspuns „voluntarii” au fost printre altele:care a fost prima carte citită de care își amintesc, care sunt persoanele care i-au convins să citească, ce ar trebui să facă profesorul (de română) pentru a-i determina să citească, când au început să ia lectura pe cont propriu și nu să le citească părinții.

Concluziile lor:preferă proza, mama este cea care-i motivează, dar și profesorul de română, uneori și profesorul diriginte.

Ce i-ar putea motiva să citească cu plăcere,mai mult și mai bine?Răspunsuri identice:lecții interactive, profesori motivați/pasionați de ceea ce predau, recomandări personalizate de cărți.Răspunsurile lor au fost succinte sau, dimpotrivă, „eseuri libere”.

Profesorul de română trebuie el însuși să citească, să știe să selecteze cărțile pentru vârsta copilului, să nu oblige și să nu blameze.Lectura este un demers subiectiv.Textul este o sursă de formare a personalității umane pe plan spiritual și social, îi permite cunoașterea lumii și a sinelui.

Cam de două ori pe lună, vineri, elevii clubului de lectură și teatru din școală se întâlnesc pentru a-și împărtăși impresiile despre o carte citită de toți pentru acea întâlnire.Clubul de lectură a apărut la inițiativa mea în anul 2017 și continuă cu success și acum.În vinerile de club, elevii se prezintă cu cartea proaspăt citită și propun puncte de plecare pentru o discuție.Vorbim toți pentru a descoperi adevărurile ascunse în cărți,din a căror varietate e mereu ceva profund de învățat despre oameni și despre sine.Evident, nu lipsește momentul surpriză al fiecărei întâlniri, al întrebării trase din pălărie, o vânătoare de comori din școală, un invitat surpriză care lungește timpul petrecut împreună.La final, toți ne scotocim prin buzunare după bani pentru „ronți”(dulciuri), pentru fursecuri și suc pentru următoarea întâlnire(cafeneaua literară).

De cele mai multe ori, avem surprize culinare oferite de către un părinte, care, vrea să asiste la ședințele noastre culturale și, evident, nu vine cu „mâna goală”.De fiecare dată, cu orice prilej, le spun cât de important este să citească.Literatura nu este doar un exercițiu artistic, ne ajută să înțelegem și să problematizăm lumea, în felul nostru.Din păcate, operele studiate în școală sunt strivite de avalanșa de clișee de care sunt înconjurate, cărțile acestea devin o lectură împovărătoare.Copiii sunt foarte curioși atunci când deschizi contexte.De pildă, la Tudor Arghezi, când le-am spus despre celebrul proces al condamnaților politic, în urma căruia Tudor Arghezi a fost încarcerat și despre efortul lui creator depus au devenit mai interesați să citească versurile, deși grele pentru ei(știm că Tudor Arghezi este inclus în programa de liceu).Trebuie să le spui elevilor lucruri interesante,provocatoare, neașteptate.Să-i faci să trăiască sincer starea de a întreba.Să nu le dai răspunsul, să pui întrebări suplimentare pentru a ajunge singuri la ele.Lucrurile trebuie să se întâmple spontan.Ședințele sunt presărate cu dezbateri, teatru, limba engleză și multe altele.Elevii sunt competitivi,veșnic dornici de provocări,ceea ce-mi ușurează munca atât la catedră, cât și la club.Este o atmosferă de colaborare intelectuală.Elevii sunt partenerii noștri,interlocutorii noștri.Îmi plac elevii curioși, care pun mereu întrebări.Cei mai buni elevi ai mei sunt cei care pun întrebări „grele”.Trebuie conduși să pună întrebări grele.Stabilesc, de la început, cu ei niște reguli de colaborare, conturez o disciplină a relației care să-mi permită să contruiesc alături de ei,cu maximum de folos.Îmi provoc mereu elevii cu proiecte, convinsă fiind că, dacă le deschid zona de interes în care vor să se implice,fac lucruri extraordinare.De multe ori, entuziasmul stârnit de jocurile abordate,de rezultatele muncii lor, mă surprinde și pe mine.Fiecare clasă este altfel,te stimulează altfel,vârfurile clasei sunt altfel, interacțiunea umană este mereu altfel și acestea te țin în alertă.

Trupa de teatru și clubul de lectură sunt și un exemplu de incluziune, nu toți membrii ei trebuie să joace pe scenă: sunt copii care cântă, copii care sunt în public, care prezintă, care dansează, cântă, joacă teatru.Fiecare își găsește locul.

Trupa Clubului de lectură îi ajută pe copii nu doar să învețe piese faimoase de Caragiale, Alecsandri, ci să se cunoască între ei, să aibă altceva de făcut în afară de a pierde timpul degeaba.E ceva necesar într-un mediu sărac, lipsit de alternative, unde sunt copii buni.Trebuie să-i obișnuim să comunice, să vorbească literar, să aibă încredere în ei, să citească.Îi atrag la ore și la club prin bună dispoziție, teme creative și texte care să-i provoace.Unii dintre foștii elevi continuă cu experiența despre teatru și în licee.

Avantajul meu, ca profesor la țară, este că știu ce se întâmplă cu toți elevii mei, reușesc să-i văd pe toți copiii într-o singură zi, ceea ce nu se întâmplă(nu ar fi posibil) într-o școală mai mare.

Mă bucură când cei mici mă strigă pe nume ”Andreea”.Îmi place să umflu baloane în care să pun bilețele cu propoziții.La semnalul meu, ei trebuie să spargă baloanele și să citească bilețelele.

Încerc să fiu genul de om cum aș vrea să-i văd pe ei devenind la final.Să fiu umană, caldă, serioasă, interesată de ceea ce fac.Să fiu un soi de exemplu, dacă se poate.

Nu pot avea pretenții absurde de la copiii care au probleme acasă, cu părinții plecați în străinătate, copii care muncesc la camp „cu ziua”.Vreau, în schimb, să le dau încredere, să le arăt că pot.Respectul elevilor nu se impune prin țipete și amenințări, ci prin ce știi și prin cum le poți vorbi elevilor.

4.2Obiectivele cercetării

Obiectivele pe care le fixez sunt de a promova lectura prin realizarea recenziilor unor cărți citite în cadrul cercului, încurajarea reflecției la elevi este unul dintre deziderate.Fiecare elev are un potențial creativ latent care poate fi valorificat cu succes în cadrul cercului de lectură, cât și la clasă prin strategii potrivite.Elevii sunt stimulați să aibă o atitudine reflexivă față de actul lecturii.Pe măsură ce elevii citesc,ei își dezvoltă competențele de lectură.Încurajarea elevilor de a citi mai mult trebuie să fie combinată cu activități de scriere.

îmbunătățirea competenței de comunicare;

mobilizarea potențialului artistic al elevului prin folosirea metodelor active-participative;

dezvoltarea competențelor literare ale elevilor;

dezvoltarea creativității elevilor;

dezvoltarea gândirii logice;

dezvoltarea competențelor de lucru în echipă, a empatiei și a înțelegerii reciproce;

încurajarea și stimularea interesului elevilor pentru lectură;

cultivarea lecturii de plăcere.

4.3 Metodologia cercetării

4.3.1Descrierea eșantionului de elevi

Pe tot parcursul cercetării, am ținut cont într-o mare măsură de condițiile școlare în care lucrez, de nivelul și de capacitatea de comunicare a elevilor pe care i-am avut în vedere, pornind de la ideea „niciunei metode nu i se poate acorda valoare absolută, nu poate fi recomandată ca rețetă atotcuprinzătoare, tot așa după cum nici o metodă nu poate fi la fel de eficace pentru toți elevii ori toți profesorii”. (Ioan Cerghit)

Este necesar să-i ajutăm pe elevi să descopere lectura de plăcere, să trăiască experiențele personajelor, să descopere alte lumi.Activitățile desfășurate în afara școlii, extracurricular au mare impact în rândul elevilor, oferă elevilor o educație nonformală.Clubul de lectură vine în sprijinul educației formale, este un loc unde se pune pasiune în tot ceea ce se face, creativitatea fiind important.Consider că este de datoria profesorului de română să aleagă strategia adecvată prin care să dezvolte la elevi plăcerea de a citi, acesta fiind scopul proiectului educativ și al lucrării de cercetare.

Cercetarea pedagogică am realizat-o în cadrul Clubului de lectură, club în care sunt

înscriși elevi din diferite clase gimnaziale – clasa a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a și elevi doritori din ciclul primar.Însă la cercetarea pe care mi-am propus să o realizez vor participa doar elevii clasei a V-a, în număr de 19 elevi: 12 fete și 7 băieți.Aceștia sunt elevii care au frecventat în permanență clubul de lectură.

Elevii provin din medii sociale diferite, părinții acestora fiind cu studii medii, liceale, familii monoparentale sau familii cu ambii părinți.Mediul de proveniență al elevilor este foarte diferit.Astfel, din totalul de 19 elevi sunt 7 elevi care provin din familii monoparentale, iar ca studii ale părinților, sunt 11 familii cu studii medii și 8 familii cu studii liceale.

Clubul de lectură a fost înființat pentru a dezvolta gustul pentru lectură al elevilor, pentru a-i motiva să citească, pentru a descoperi talente actoricești, pentru a dezvolta creativitatea elevilor.Astfel, scopul cu care a fost înființat clubul de lectură a devenit acum scopul cercetării mele.La Clubul de lectură avem activitate lunară, în fiecare lună selectând o carte propusă de Editura Booklet fiction, o citim, o discutăm și încercăm să intrăm în pielea personajelor pentru a trăi cu și prin ele.

Elevii clasei a V-a au început să participe la Clubul de lectură anul acesta, deci avem o grupă experimentală proaspătă, cu participare regulată, o grupă experimentală asupra căreia am putut aplica etapele unei cercetări: cea inițială, cea experimentală și cea finală.

Ne întâlnim cu elevul de clasa a cincea care nu este un cititor adevarat pentru că-i lipsește antrenamentul, nu a fost antrenat sistematic să citească texte.Din păcate, în practică există vocabular, gramatică pe text, semnificația textului este lăsată deoparte, mesajul textului este descifrat de profesor și elevul îl preia.

Diagrama nr.1 Distribuția elevilor pe gen

Diagrama nr.2 Distribuția tipului de familie

Diagrama nr 3 Distribuția pe studii a părinților

Caracterizarea sumară a colectivului de elevi:

4.3.2Metode folosite în cercetare

Am aplicat la orele de literatură română o serie de metode active-participative

(metoda cadranelor, ciorchinele, pălăriile gânditoare, cubul, metoda știu/vreau să știu/am învățat, jurnalul cu dubla intrare).Aceste metode bazate pe activizarea și diferențierea proceselor de învățare, pe adaptarea sarcinilor de învățare, pot conduce la o însușire temeinică a noținuilor literare, la calitate și eficiență, iar rezultatele școlare ale elevilor se vor îmbunătăți vizibil.Metodele au fost folosite la clasă atât în cadrul clubului, cât și la orele de literature română.

După aplicarea metodelor și măsurarea rezultatelor am întocmit tabele de rezultate sintetice, grupând datele măsurate și făcând abstracție de numele subiecților; datele înregistrate în tabele au fost reprezentate grafic.

În cadrul acestei lucrări am folosit următoarele metode de cercetare:

Metoda observației;

Metoda chestionarului;

Metoda experimentului;

Metoda analizei produselor;

Metoda testelor.

La acestea se mai adaugă metodele de măsurare și de prelucrare a datelor:

Metoda ordonării;

Metoda comparării;

Metodele de prezentare și de prelucrare statistică matematică (grafice, histogramă, diagrame areolare)

Metoda observației este metoda principală care însoțește obligatoriu orice

cercetare.Avantajul folosirii acestei metode constă în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condițiile obișnuite.Observarea sistematică și îndelungată este deosebit de utilă în procesul instructiv-educativ permițând înțelegerea schimbării și dezvoltării lor.

Observația sistematică pe parcursul întregului experiment presupune consemnarea și urmărirea sistematică a elevilor, individual sau interacțional în diferite situații sociale, de învățare.

A fost desemnat un eșantion restrâns de subiecți, pentru fiecare elev, elaborându-se câte o grilă individuală de observație.

Observația este cel mai utilizat mijloc de cercetare și constă în urmărirea subiecților în condiții de derulare normală a activității.Cei studiați nu trebuie să știe că asupra lor se exercită observarea, faptele supuse observației se vor consemna imediat și complet.

Este o metodă care se poate efectua în orice moment al activității cadrului didactic oferind date în legătură cu aspecte ale fenomenelor înregistrate.Prin această metodă s-a urmărit gradul de reușită al fiecărui moment din activitate, eficiența strategiilor folosite și reacția elevilor pe parcursul activităților desfășurate.

În cadrul lecțiilor de limba și literatura română am observat modul de participare al elevilor, capacitatea de lucru, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, curiozitatea, influența aprecierilor.

Metoda biografică ne pune la îndemână o serie de date privind evoluția psihologică a elevului. Datele au fost furnizate de discuțiile cu părinții.

Conversația a fost folosită în predarea noilor cunoștințe, în verificarea cunoștințelor asimilate, în pregătirea lecției noi, în sistematizarea lecției și fixarea cunoștințelor predate.Întrebările au respectat succesiunea logică a sarcinilor de învățare, au stimulat gândirea copilului, au fost în acord cu capacitatea de explorare a copiilor, nu au sugerat răspunsurile așteptate.

Am înregistrat datele obținute în tabele, histograme și diagrame, fiecare dintre ele prezentând rezultatele obținute în urma cercetărilor.

Metoda chestionarului a urmărit stabilirea gradului în care elevii clasei citesc, ce citesc, cât citesc, care sunt domeniile de lectură vizate de acești elevi.

Metoda experimentului a vizat introducerea, conform unei planificări riguroase, a unor metode didactice modern- interactive, pentru a le vedea eficiența.Am considerat că prin participarea elevilor la activitățile Centrului de lectură și de teatru voi determina elevii să citească mai mult.Această metodă servește la cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi și conștientizarea de către elevi a importanței pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității lor.

Metoda analizei produselor

Analiza produselor activității (jurnale de lectură, scenete, poezii, recitări,etc.) de înțelegere a sarcinilor testate, modul de formare și dezvoltare a priceperilor și deprinderilor intelectuale.Metoda mi-a oferit prilejul unor comparații între diferite etape ale demersului didactic.

Metoda testelor

Pe parcursul cercetării am aplicat chestionare, care sunt utile în cunoașterea

obiectivă a profilului copilului.Rezultatele obținute le-am comparat, verificând continuu ipoteza de la care s-a pornit în cercetare.

Probele de evaluare inițială și finală- au avut ca scop diagnoza, evaluarea randamentului școlar, înregistrarea progresului elevilor, identificarea lacunelor.

Fișa de observare individuală a permis observarea atitudinii elevilor față de sarcina dată și a comunicării

Chestionarul- sondarea unei teme importante în cercetare și anume importanța lecturii.

Tehnicile statistice și prelucrarea datelor au fost utile în întocmirea tabelului de rezultate și a reprezentărilor grafice.

4.4 Etapele investigației

Etapa inițială/constatativă- aplicarea unui test de evaluare inițială și a unui chestionar de lectură

Etapa experimentală/ administrarea factorului experimental- Clubul de lectură și de teatru:”Teatrul cititorilor”

Etapa finală/ comparării rezultatelor

4.4.1 Etapa inițială

În etapa inițială (constatativă)a fost aplicat un chestionar tuturor elevilor cu scopul de a descoperi mai multe despre fiecare.

Am avut drept punct de plecare un chestionar descoperit într-un auxiliar didactic pe care l-am adaptat.Specificul chestionarului: cercetarea empirică și selecția pentru cei doritori pentru cercul de lectură.

Obiectivele chestionarului:

-identificarea atitudinii față de lectură a elevilor

-comunicarea rezultatelor profesorilor din Comisia metodică a profesorilor precum și părinților în cadrul lectoratelor cu părinții.

Chestionar privind interesul pentru lectură

1.Lectura reprezintă pentru mine:

a) o pasiune b) o obligație c) un mod de a învăța

2.Citesc:

a) zilnic b) o dată pe săptămână c) doar în vacanță

3.Îmi place să citesc cel mai mult:

a) basme b)romane c) poezii d) altceva

4.Îmi procur cărțile de la:

a) librărie b)bibliotecă c)le împrumut de la prieteni

5.Îmi aleg cărțile de citit la sfatul:

a)părinților b)profesorilor c)bibliotecarei d)altă situație

6.Textele din manualul de limba și literatura română sunt:

a)utile pentru cultura generală b)plictisitoare c)obligatorii

7.Cinci autori români:

…………………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………….

8.Trei autori străini:

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

9.Trei cărți (titluri) citite în vacanță:

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

10.Cartea care mi-a plăcut cel mai mult este:

…………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………

11.Câte cărți există în biblioteca personală?

…………………………………………………………………………………………

12.Ce vă îndeamnă spre lectură?

………………………………………………………………………………………..

Etapa inițială a fost cea în care am aplicat un test inițial prin care am măsurat capacitatea elevilor de înțelegere a textelor literare, de a realiza o discuție pe baza unui text, un chestionar sauo descriere.A fost realizat după modelul examenului național de evaluare la clasa a V-a.

Prin realizarea acestei probe scrise, am realizat diagnosticarea pregătirii elevilor îndeplinind o funcție de predicție privind condițiile în care va fi organizat noul program de instruire:modul adecvat de predare- învățare, organizarea unui cerc de lectură după un program bine stabilit și adoptarea unor modalități de sprijinire și de recuperare a unor elevi.

De asemenea, am descoperit modul de lucru al elevilor pe un text dat, precum și care sunt zonele din conținutul de instruire asupra cărora trebuie insistat.Așadat, învățarea este puternic influențată de cunoștințele pe care le are elevul la început.

TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ

”Salut, sunt Ionel Georgescu, am 12 ani, și sunt pasionat de calculator încă de la grădiniță.

Am început să creez un site, ca urmare a unui pariu făcut cu Andrei, colegul meu de bancă.Pentru că m-am cam poticnit la baza de date, am cerut ajutorul unor colegi de servici ai tatei, care mai mult m-au încurajat.Am de toate prin site și sper să-mi găsesc prin intermediul lui mai mulți prieteni.De când folosesc acest site, mi s-a întâmplat ceva ce trebuie să vă împărtășesc și vouă.

Un băiat din Cluj, pasionat și el de calculator, se laudă că, de când citește lectură suplimentară, nu mai face greșeli de ortografie, și-a îmbogățit vocabularul; a mai înțeles că a citi înseamnă a descoperi, a călători, a se destinde, a se cultiva.Am crezut că afirmațiile sale sunt o glumă, până am constatat că, de fapt, citea din bibliotecile on-line.Am fost curios și i-am urmat exemplul, destul de reticent la început.Când am văzut că pot să-mi aleg singur cărțile, am devenit din ce în ce mai interesat și, uite așa, am descoperit că lectura nu înseamnă plictiseală, ci evadarea din viața obișnuită, mijlocul cel mai economic de a călători în timp și în spațiu.La școală am început să formulez enunțuri corecte, fără greșeli de exprimare, iar profesoara m-a lăudat.

Încercați și voi, nu o să vă pară rău!”

Adaptare după www.sigur.info

I.Bifează, în tabelul de mai jos, căsuța potrivită pentru fiecare dintre afirmațiile din stânga: (10 puncte)

II.Încercuiește varianta de răspuns corespunzătoare informațiilor din cele două texte: (10 puncte)

1.Pasiunea lui Ionel este:

Calculatorul

Jocul

Televiziunea

Fotografia

2.După părerea lui Ionel, lectura înseamnă:

Evadare din cotidian și visare

Evadare din cotidian și călătorie în timp și spațiu

Călătorie în timp și spațiu și jocuri pe Internet

Călătorie în timp și spațiu și sport

III.Transcrie din text două cuvinte care se referă la lectură. ( 10 puncte)

………………………………

………………………………

IV.Încercuiește ADEVĂRAT (A)/ FALS (F), justificând alegerea cu secvențe din text:

uncte)

1.Un băiat din Cluj, pasionat de calculator, se laudă că citește suplimentar. A/F

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2.Ionel nu a urmat exemplul băiatului din Cluj. A/F

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

V.Subliniază varianta corectă de răspuns, motivând alegerea pe baza informațiilor din text: (10 puncte)

Ionel încurajează/ descurajează lectura, pentru că………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

VI.Explică prietenilor tăi sensul enunțului: ”Încercați și voi (să citiți lectură suplimentară), nu o să vă pară rău!” (10 puncte)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

VII.Precizează o idee din text cu care ești de acord.Motivează-ți alegerea. (10 puncte)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

VIII.Descrie o carte citită în ultimul timp. (10 puncte)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

IX.Vrei să realizezi un chestionar pe care să îl aplici colegilor tăi, în clasă, pentru a vedea în ce măsură sunt atrași de lectură.Completează chestionarul de mai jos cu întrebările potrivite, la care colegii tăi trebuie să răspundă: (10 puncte)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total 100 de puncte.

4.4.2 Etapa experimentală(faza experimentării modelului instrucțional și a înregistrării rezultatelor)

După etapa de evaluare inițială, în care am constatat nivelul elevilor mei, am hotărât să încep etapa experimentală.În această fază, am folosit cărți ale Editurii Booklet fiction, pe care le-am citit și apoi le-am analizat, interpretat, chiar dramatizat.

Am ales Editura Booklet fiction deoarece prețurile acestor cărți sunt rezonabile și elevii își pot permite să le cumpere.Nu doar prețul a fost prima condiție de alegere, dar și titlurile cărților și conținutul lor este adecvat vârstei elevilor.

Prima carte aleasă pentru acest experiment este ”Minunea”, apoi au urmat alte cărți.Sunt cărți care se găsesc și în format pdf, ceea ce le face și mai ușor de folosit în cadrul cercului literar.

În urma rezultatelor obținute la testarea inițială, cât și în urma analizei unui chestionar privind lectura elevilor acestei clase (este prezentat în Anexe) am stabilit necesitatea aplicării unor variate strategii în vederea însușirii de către elevi a conceptelor referitoare la receptarea textelor literare și nonliterare.

O primă fază o constituie inițierea, proiectarea și realizarea unui Club de lectură și de teatru la clasa a V-a, ale cărui activități să se desfășoare o dată pe săptămână, într-o oră stabilită de comun acord cu elevii.

În etapa experimentală, am folosit atât cărți ale editurii Booklet fiction, cât și cărți ale altor edituri pe care le-am citit și apoi le-am analizat, interpretat, chiar dramatizat.Titlurile cărților și conținutul lor este adecvat vârstei elevilor.Pentru fiecare carte, am folosit metoda cadranelor pentru a vedea ce impresii a provocat textul citit.

Metoda CADRANELE este o metodă algoritmizată tot pe pași, cu rol în crearea de deprinderi și abilități de a opera cu setul de cunoștințe achiziționat.

Pasul 1: delimitarea tablei în 4 părți egale;

Pasul 2: propunerea de itemi de evaluare pentru fiecare cadran și notarea acestora în locul corespunzător;

Pasul 3: citirea atentă a textului-suport;

Pasul 4: formularea de răspunsuri scurte și precise pentru fiecare cadran;

Pasul 5: evaluarea corectitudinii răspunsurilor.

Avantajele metodei:

stimularea atenției și a gândirii;

evidențierea modului specific de comprehensiune;

sintetizarea și consolidarea cunoștințelor.

Completează cadranele alăturate:

De asemenea, am folosit Jurnalul cu dublă intrare:

În cadrul experimentului, am aplicat un alt demers: acela de a le citi eu elevilor câte un fragment dintr-o carte și a le povesti despre experiența mea de cititor.

Clubul de lectură este o încercare ușor otopică de a promova lectura: lectura literară. Îndeosebi, care pe mulți îi plictisește, îi înhibă.

Prin Cercul de lectură se îmbogățește considerabil relația professor-elev.Opțiunile literare ale cercului sunt cuprinse în lista de titluri de cărți din anexă, activitățile din cadrul Cercului de lectură sunt: întâlnirea cu paratextul (analiza titlului, a ilustrațșiilor de pe copertă, a fragmentelor ecranizate) și reacțiile empatice, asumarea unui rol din text, punerea în locul autorului, al unor personaje, modificarea contextului spațio -temporal.

În cadrul atelierelor de lectură și de teatru am verificat lectura cărților prin jurnalul de lectură și prin metode activ-participative.Foarte îndrăgite de elevi sunt metodele: cvintetul, cadranele, R.A.I care au generat, de fiecare dată, idei creative și originale.

Coordonez un cerc de lectură și de teatru pentru elevii de gimnaziu și primar(la început doar gimnaziști, dar sunt suprinsă de faptul că lunar se înscriu cel puțin doi elevi de ciclul primar).

Cercul se desfășoară de două ori pe lună dar, de anul acesta, îmi propun să invit și elevi de la școlile din apropiere.De fiecare dată, există un invitat-surpriză:fie un bătrân care le spune povești, fie profesori de alte discipline, fie foști elevi care au continuat experiența începută în cercul nostru de lectură și s-au înscris în proiecte cu liceul.

Înainte de discuții se caută și au loc diferite exerciții de dezgheț precum ”Cartea dulce”, exercițiu care propune o viziune diferită asupra actului lecturii.Interesul pentru lectură se poate realiza mai ușor dacă activitățile desfășurate în acest sens depășesc spațiul clasei, biblioteca fiind locul potrivit, iar vara, chiar în aer liber, au loc activități precum :„Picnic de lectură”,„Șezătoare literară”.Elevii se întâlnesc periodic și povestesc ce au citit,se pun în scenă pasaje din fragmente:„Citim, povestim, desenăm, prezentăm”.Bucuria lecturii este cu atât mai mare cu cât ea este împărtășită cu ceilalți.Au loc, de asemenea, microrecenzii făcute de elevii mai mari pentru cei mici,organizarea unor activități de promovare a lecturii la nivelul școlii prin afiș, poster.

Lectura ne apropie de noi.Lectura literaturii trebuie să aibă legături cu viața pentru a atrage un cititor contemporan dezinvolt.

Întâlnirea dintre literatură și teatru este favorabilă.Am înlocuit sala de clasă cu sala de lectură a bibliotecii din școală și citim fragmente selectate din cărți atât pentru a face recomandări de lectură, cât și pentru a-i determina să-și imagineze personajele, spațiul, continuarea poveștii.După lectură verific înțelegerea textului, identificăm termenii-cheie,personajele(pe care să le deseneze) explicînd de ce le-au desenat așa.Atmosfera trebuie să fie veselă și relaxată.Personajele capătă chip prin desen și viață, prin descriere.

Cercul de lectură și de teatru conține lecții atelier vesele, interesante, interactive în cadrul cărora învățarea nu este un scop în sine, ci servesc la motivarea lecturii.Elevii din mediul rural mă uimesc prin perseverența lor, prin conștientizarea de care dau dovadă.

Feedback-ul primit în urma întâlnirilor din cadrul Clubului de lectură a demonstrat

faptul că elevii se bucură de avantajele lecturii, fiind motivați să descopere lucruri noi, să petreacă timp de calitate împreună, să găsească răspunsuri la întrebările lor existențiale.Elevii sunt mereu active, dând frîu liber creativității și imaginației.

Când le spun ce citesc și că abia aștept să termin cartea care este despre un profesor

adorabil,despre părinți foarte mândri de copilul lor etc., numărul celor care își doresc să citească creste simțitor.După fiecare întâlnire toți consemnează în jurnalul de lectură și în jurnalul personal ce au simțit.Povestim și repovestim subiectul cărții, povestire în lanț, stabilim perspectivele narative, descriem personajele, spunem ce secvențe ne-au impresionat.

Metoda dramatizării se bazează pe mijloacele si pe procedeele artei dramatice.Arta punerii în scenă este utilizată cu scopul de a da posibilitatea elevilor să se elibereze de angoasele lor și să reintre în posesia propriei personalități.

De asemenea, pentru diversificare, am folosit metoda horoscopului, în caracterizarea personajelor.Această metodă presupune parcurgerea următorilor pași: alegerea unui personaj și încadrarea lui într-un semn zodiacal cu justificarea alegerii făcute, prin găsirea a trei sinonime pentru fiecare trăsătură a zodiei căreia îi aparține personajul ales, identificarea unui citat relevant și explicarea cu cuvinte proprii a felului în care citatul ilustrează trăsătura zodiei respective.

FIȘĂ DE LUCRU

Pentru a surprinde complexitatea unui personaj,alcătuiți grupe de 4-5 elevi și încercați să priviți personajul prin ”lentile” diferite.

Puneți-vă ”lentilele” astrologului.Identificați, în funcție de zodie, trăsături care credeți că sunt ale personajelor.

Plin de inițiativă Tenace Charismatic Intuitiv

Dinamic Ferm Foarte talentat Sensibil

Hotărât Pragmatic Perspicace Sociabil

Impulsiv Încăpățânat Neliniștit Practic

Optimist Perfecționist Intuitiv Descurcăreț

Creativ Creativ Aventuros Întreprinzător

Popular Inteligent Indolent Puternic

Vivace Încăpățânat Indecis Dominant

Idealist Muncitor Creativ Compătimitor

Compătimitor Încăpățânat Meditativ Adaptabil

Încăpățânat Întreprinzător Excentric Supersensibil

Lipsit de tact Franc Încăpățânat Risipitor

Puneți-vă ”lentilele” psihologului.Identificați temperamentul personajului, în funcție de trăsăturile care apreciați că-l caracterizează.

Colericul Sangvinicul Flegmaticul Melancolicul

(furiosul) (energicul) (timidul) (meditativul)

Îndrăzneț Echilibrat Calm Perfecționist

Direct Vesel Cumpătat Emotiv

Fără teamă Entuziast Tenace Sensibil

Lipsit de tact Popular Fire închisă Precaut

Hotărât Superficial Independent Rezervat

Dedicate Dornic de nou

Pune-te în pielea sau ”în papucii” personajului principal.Alege sarcina care îți este mai la îndemână.

Scrie o pagină de jurnal, din care să reiasă ce fel de om ești.

Prezintă-te în fața colegilor într-un monolog de un minut.

Trageți la sorți cartonașe pe care sunt scrise următoarele indicații:

Răspundeți în două minute întrebărilor de pe cartonașe.Prindeți cartonașele pe panouri afișate în clasă.Profesorul desemnează câte un elev pentru a prezenta rezultatele fiecărei categorii.

”Citatul zilei” este o activitate așteptată de elevi.Uneori, când temele ne permit, ascultăm muzică pe fundal în timpul orelor.Folosesc mult învățarea prin descoperire și metoda mozaicului.Elevii învață în grupe câte un segment de lecție, apoi îl predau celorlalți.Folosim la clasă în mod asumat metode nonformale.Mă stimulează uimirea elevilor când văd că se poate învăța și altfel.Cred într-o relație umană cu elevii, de încredere și motivație, nu în autoritatea impusă prin violență verbală.Obișnuiesc să le dau „scrisori personale” elevilor mei pentru a le explica la ce nivel sunt, de ce merită să învețe, ce ar trebui să facă la școală și acasă.Le scriu cu scopul de a declanșa voință și încredere în forțele proprii, să-i ajute să fie conștienți de progrese.

Metodele de simulare se bazează pe imitarea unor activități reale.Una dintre cele mai practic metode de simulare este jocul de rol ce persupune:distribuirea rolurilor între participanți, învățarea individuală a rolului, interpretarea rolurilor.Eficiența metodei este condiționată de capacitatea participanților de a se transpune în rol.Profesorului i se cer și calități regizorale.Practica didactică a demonstrat că elevii învață mai ușor când se apelează la metode precum text dramatizat, secvențele epice sunt dialogate, suportul teoretic este schematizat.

Postura profesorului în conceperea actului didactic glisează,adesea de la statutul formal, tradițional al transmițătorului de informație,la cel de regizor al unei secvențe.Pe de altă parte,elevii sunt puși în situația de a se adapta unei situații precum cea creată și regizată de profesor.Elevii vor intra în rol.Profesorul devine mijlocitor prin aceea că repartizează rolurile sau gestionează alegerea acestora, pune în scenă nu doar conflictul literar (perceput ca un conflict real).Componenta afectivă implicată este foarte importantă, elevii receptând și reacționând la ceea ce îi sensibilizează, la ceea ce provoacă o emoție, le trezește un sentiment.Similitudinea relațiilor evocate de textul literar cu cele pe care le trăiesc nemijlocit,deosebirile de mentalitate dintre epoca sugerată și vremurile contemporane și universalitatea temelor literare abordate(iubirea,devenirea personală,maturitatea,datoria,etc.) fac oportună problematizarea, formularea unor opinii, având la bază un set de valori al umanității sau ale comunității.

Procesul literar folosit pentru receptarea romanului „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă asigură îndeplinirea mai multor obiective: de la înțelegerea textului(selectarea informațiilor esențiale)până la receptarea valorilor culturale etice,morale.Scena respectă convențiile unei săli de tribunal, apelându-se la o recuzită minimală:robele magistraților,costume populare ale personajelor ce apar în fața instanței, prezența a doi avocați, a unui judecător, la care se adaugă publicul (ceilalți elevi).Textul este adaptat de către profesor,astfel încât să poată presupune o „judecată”:se imaginează ”culpe” ale lui Nică , predispoziția pentru superstiții.Toate acestea sunt pretexte de analiză și interpretare alese după relevanța lor la nivelul operei literare, dar și pentru a pune în discuție și a stimula comunicarea, dezbaterea, argumentarea „pro” și „contra”. Vina lui Nică are relevanță simbolică, literară și trebuie abordată în context artistic. Elevii sunt într-o situație problematizantă, ei trebuind să deceleze între sistemul de referință al normelor juridice/religioase care sunt asumate și acceptate de societate(„să nu furi”) și planul artei, al literaturii.Felul în care elevii își expun opiniile și-și argumentează alegerile dau glas valorilor pe care le consideră importante:respect față de familie.Poziționarea elevilor presupune și o implicare afectivă intensă:elevii se implică emoțional,luptă pentru ideile lor,comentează critic acuzațiile aduse sau deciziile personajului, manifestă aprobare-dezaprobare față de fapte și situații.Profesorul trebuie să mențină echilibrul, insistând pe nevoia de acceptare a punctelor de vedere divergente.

Profesorul este cel care organizează toată această „mise en scene”,moderează dialogurile,insistă pe un aspect sau altul,urmărind îndeplinirea unor obiective legate de comunicare, pe de o parte, și de însușire a unor valori, pe de altă parte.

Componenta afectivă este foarte importantă și este vizată obiectiv: se manifestă valori și atitudini, elevii își exprimă preferințe, sunt soditari cu un personaj sau altul, cu o atitudine sau alta, aprobă sau contestă, apreciază sau nu, preferă sau resping.Prin metoda bazată pe simulare a procesului literar, receptarea textului literar trece de la nivelul de bază al citirii și înțelegerii unui mesaj la cel al interpretării acestuia.

Procesul lui Nică

Judecătorul (profesorul) prezintă pe toți participanții la proces:

-pârât- Ionică a lui Ștefan Apetrei zis și Nică;

-păgubiți: Apetrei Mărioara și Apetrei Vasile;

-avocatul apărării;

-avocatul acuzării;

-vărul ionică;

-secretar;

-reprezentant biserică;

-reprezentant protecția copilului;

-3 jurați;

Judecătorul: Declar deschisă ședința, vă rog să comentați d-na secretar – dosar nr.112 din iunie aanul curent.Pârâtul Ionică a lui Ștefan Apetrei zis și Nică este acuzat de încălcarea proprietății, distrugere de bunuri și furt calificat.Rog avocatul acuzării să ne prezinte în detaliu aceste capete de acuzare – d-na avocat, aveți cuvântul.

Avocatul acuzării: Onorat juriu, onorată instanță, ne aflăm astăzi aici pentru a face dreptate.În data de 12 iunie anul curent, numitul Ionică a lui Ștefan Apetrei a venit în vizită la mătușa lui, Mărioara Apetrei sub pretextul că vrea să meargă la scăldat cu vărul Ion.Văzând că acesta este plecat cu tatăl său la o chiuă, sub cetatea Neamțului, Nică a decis să pătrundă prin efracție în grădina soților Apetrei.Aici, s-a urcat într-un cireș și a furat, atenție a furat! cireșe.Menționez că Nică nu a furat doar câteva cireșe pentru a-și potoli pofta ci a furat până și-a umplut cămașa, atât cireșe coapte cât și crude, ba chiar în graba lui de a aduna cât mai mult, a rupt numeroase crengi ale cireșului.Mai mult decât atât, atunci când mătușa Mărioara l-a descoperit furând, Nică nu s-a dat jos ă-și ceară iertare ci a alergat-o pe mătușa lui prin cânepă distrugând o întreagă cultură de cânepă, frumoasă și deasă ca peria.

Judecătorul: Mulțumim d-na avocat.Rog acum avocatul apărării să-și expună pledoaria.D-na avocat, vă rog…

Avocatul apărării: Pentru început, vreau să precizez că faptele nu au fost tocmai cum le-a prezentat adversara mea…

În legătură cu prima acuzație – încălcarea proprietății – vreau să spun să mătușa Mărioara a știut că nepotul ei se află pe proprietatea dânsei deci nu se poate pune problema unei încălcări de proprietate.

În al doilea rând, grădina de cânepă nu ar fi fost călcată dacă mătușa nu l-ar fi alergat și amenințat pe clientul meu cu o ”joardă grozavă”.Este normal ca atunci când cineva te aleargă și te amenință cu parul, să fugi.Deci dacă mătușa nu l-ar fi amenințat și urmărit cu parul, cânepa nu ar fi fost distrusă.Nici furtul în sine nu a fost cum l-a prezentat d-na avocat.Cu toții știm că cireșele sunt pofticioase iar copiii sunt copii.Cum să judecăm așa aspru un copil care a luat de la mătușa lui câteva cireșe?

Judecătorul: Apărarea mai are ceva de spus?

Avocatul apărării: Nu, vă mulțumesc!

Judecătorul: Rog acum pârâtul să ne spună și el ce s-a întâmplat.

Nică: D-na judecător, vă rog să mă credeți că eu nu am vrut să fac rău nimănui, nu am vrut să supăr pe nimeni.Eu am văzut cireșele în grădină așa de frumoase, mi-a fost poftă și am luat câteva că tare-mi făceau cu ochiul.

Avocatul acuzării: Vă rog să consemnați d-na secretar, ”îi face cu ochiul”.Stimați jurați, îi făceau cu ochiul! Vedeți onorată instanță că el are în sânge patima asta a furatului.Tot ce-I face cu ochiul, el trebuie să aibă.Ce se întâmplă dacă îi face cu ochiul o vacă- vă rog să nu râdeți! o fură?? și după vacă ce urmează? O căruță, un hambar cu făină? Vorba aceea ”azi un ou, mâine un bou!”

Avocatul apărării: Obiectez! Nu era vorba de vaci sau de boi ci de câteva cireșe!

Judecătorul: Se accept!(către Nică) Mai ai ceva de spus?

Nică: D-na judecător, îmi cer iertare pentru ce am făcut, să știți că îmi e rușine de fapta mea, nici nu îndrăznesc să scot capul în lume, nici pe uliță nu pot să ies că toată lumea vorbește despre mine.Nu mai zic ce bătaie am luat de la tata…

Judecătorul: Mai are cineva dintre avocați, ceva de spus?

Avocatul apărării: Da, eu aș vrea să mai adaug ceva.Stimată audiență, suntem astăzi aici pentru a judeca de ce un copil are pofte.

Avocatul acuzării: Obiectez! Copilul este și el o persoană în devenire și nu trebuie să-I fie permis orice.Trebuie spus că acest copil nu este nici pe departe ușă de biserică, a făcut nenumărate grozăvii – a fugit fără știrea mamei la scăldat, a prins și bătut o biată pupăză care îl trezea dimineața, a mers la urat și a făcut mare zarvă în sat și multe, multe altele…

Judecătorul: Vă rog să o lăsați pe d-na avocat să-și termine pledoaria.

Avocatul apărării: Spuneam să suntem chemați să judecăm un copil care a luat cîteva cireșe de la mătușa lui.Este acesta un fapt atât de grav?

Trebuie acest copil chemat în tribunal pentru asta? și să nu mai zic de faptul că părinții lui l-au bătut deja pentru asta.Vă rog să cântăriți cu mare atenție, fiecare avem copii!

Judecătorul: Vă mulțumesc, d-na avocat.

Haideți să ascultăm și părerile păgubiților.

Mătușa Marioara: Eu vreau să spun că îmi iubesc nepotul,este ruda mea dar nu vreau să crească un derbedeu și un pungaș, să-mi fie frică la bătrânețe să stau în casa mea.Și pe urmă, este prieten cu Ionică, copilul meu.Știm cu toșii cât de important este anturajul pentru copii.E$u vreau ca Ionică al meu să aibă o creștere sănătoasă și să fie educat cu frica de Dumnezeu cum sunt toți humuleștenii: cinstiți și curați la suflet.Măi bărbate, zi și tu ceva…

Moș Vasile: Cum să stau eu cu mâinile în sân când văd că sânge din sângele meu mă fură acu la bătrânețe?În familia noastră nu s-a pomenit de așa ceva.Noi suntem oameni cinstiți, muncim din greu pentru câțiva bănuți: țesem sumani, creștem animale și din sudoarea muncii noastre ne creștem copiii.Ghiaurul ăsta trebuie pus la punct, e vlăjgan mare și deprins cu furtișaguri ne adduce cât ai clipi la sapă de lemn.

Mătușa Mărioara: Așa-I Vasile, zi-I grozav batăr că-I nepotul nostrum, e o mare rușine pentru familie.

Judecătorul: Suficient, vă mulțumesc! Ionică, vrei să spui și tu câteva vorbe?

Ionică: Da,vreau!

Eu mă înțeleg bine cu vărul meu și nu vreau să fie pedepsit; și eu dacă aș fi fost în locul lui tot aș fi luat câteva cireșe, că doar sunt de la neamurile mele…

Judecătorul: Mulțumesc! Avem aici alături de noi un reprezentant al protecției copilului și un reprezentant al bisericii.Îi rog și pe aceștia să-și spună punctual de vedere.

Domnule Tudosa Răzvan,reprezentați protecția copilului, vă rog să ne spuneți punctual dumneavoastră de vedere.

Reprezentant protecția copilului: Onorată audiență, copilul reprezintă viitorul societății.Este foarte important cum ne construim viitorul adică cum ne educăm copiii.Perioada copilăriei este decisivă în vederea formării unui adult responsabil, bine educat, o celulă sănătoasă a societății.Copiii, încă de mici trebuie să știe că au responsabilități față de părinți și față de societate.

Judecător: Vă mulțumesc domnule Tudosa Răzvan, am înțeles punctual dumneavoastră de vedere.Domnule Mazilu Vali, vă rog să ne spuneți și părerea bisericii despre acest fapt.

Reprezentantul bisericii: Este bine de știut că biserica consider furtul un păcat mare.

Chiar între cele 10 porunci se întâlnește aceasta: Să nu furi!

În ceea ce privește relațiile dintre generații, biserica dorește o cât mai bună colaborare, ajutor reciproc și iubire.Copiii au mare nevoie de sfaturile și îndrumările celor maturi, pe care la rândul lor trebuie să-I respecte și să-I cinstească.Ce poate fi mai frumos decât o familie fericită în care membrii se ajută și se iubesc?Așadar biserica face apel la înțelegere, unitate și iubire.În cazul de față, părerea bisericii este următoarea: noi considerăm că Nică trebuie să se spovedească iar duhovnicul este cel care va stabili pedeapsa lui.Nu suntem noi în măsură să judecăm, doar Dumnezeu prin slujitorii Săi poate face asta.Vă mulțumesc!

Judecătorul: Vă mulțumim și noi! Mai are cineva ceva de spus? Dacă nu, rog jurații să ne expună părerile dumnealor.D-na Catana Vasilica, vă rog, aveți cuvântul.

Jurat 1: Eu consider că nică trebuie pedepsit.Nu se poate tolera un astfel de comportament.Cu toții știm că nu este la prima abatere – a mai fost el la scăldat fără acordul părinților, a vândut pupăza,a fost la urat unde a făcut boacăne și câte altele care poate nu le știm.Nu trebuie să încurajăm hoția, cu atât mai mult cu cât ea apare la o vârstă atât de fragedă.Eu cred că Nică trebuie să muncească toată vara la Mătușa Marioara, să o ajute la treburile gospodărești și să-I fie interzisă orice distracție(scăldat sau ieșit cu alți copii în bătătură).

Jurat 2: Eu cred că Nică trebuie să meargă la preot să se spovedească.Nu cred că preotul îi va tăia limba cum se spune dar îi va da o pedeapsă pe măsură.

Jurat 3: Eu cred că Nică trebuie pedepsit dar nu așa de aspru pentru că fapta lui nu este așa de gravă.A furat câteva cireșe și nimic mai mult.E copil și trebuie înțeles și el.Se apropie sărbătorile de iarnă și cu toții știm cât de mult așteaptă copiii aceste zile.Eu zic să-I interzicem lui Nică să meargă cu colindul și cu uratuș prin sat.În aceste zile de sărbătoare, să meargă doar la biserică și să stea în casă în toate cele trei zile de Crăciun și în ziua de Sfântul Vasile.

Judecător: Vă mulțumesc, o să analizez propunerile dumneavoastră.

Doamna secretar, vă rog să ne spuneți când va avea loc următoarea întâlnire.

Secretar: Stimați participanți, ședința următoare va avea loc luni 8 decembrie.Vă rog să vă notați tema pentru această dată: exercițiile 1,2,3,4 pagina 130.Vă rog să vă prezentați cu tema făcută.

Judecător: Vă mulțumesc d-na secretar, declar ședința închisă.

Jocul de rol

Jocul de rol implică doi sau mai mulți participanți care joacă un rol cu scopul de a-și dezvolta competența de comunicare.

Pot fi create diverse situații de comunicare,dar se impune respectarea unor etape în desfășurarea jocului de rol.Acestea sunt:

-stabilirea situației de comunicare și a rolurilor;

-împărțirea rolurilor;

-realizarea actului de comunicare;

-evaluarea activității.

JOCURI- DRAMATIZĂRI

LA CIREȘE- dramatizare

Nică:

Rar cireșe în tot satul

Ca la tușa Mărioara,

De mă prinde însă hârca,

Cu bătaia mă omoară.

Ah! Îmi lasă gura apă..

Trebuie să fur și pace.

Intru- ncet la dînsa-n casă

Să vedem ce treabă face.

Tușă, văru Ion e acasă?

El nu merge la scăldat?

Mătușa Mărioara

Nu.Sumanii să-i adună

De-astă noapte a plecat,

Tocmai la Cedreni, departe,

La o piuă sub cetate.

Nică

-Rău îmi pare, mătușică.

S-auzim de sănătate!

Mă prefac că plec la scaldă…

Dar în gând socotesc

Că mai bine ca acuma

Nu puteam să nimeresc

Și, cau băiat de treabă,

Eu fac stânga împrejur.

Sar un gard, m-agăț de-o creangă

Și cireșe încep să fur.

Și pe când căram cu frică,

Sânul să mi-l umplu bine

Iaca, tușa Marioara

C-o jordie-n mână vine.

Vai, ce ochi holbați mai are!

Ce blestemă-i ies din gură!

Unde ești, Sfinte Sisoe,

Să mă scapi de-ncurcătură?

Mătușa Marioara

-A, aici îți e scăldatul?

Dă-te jos împielițatule!

Să-ți arate Mărioara

După faptă și răsplată.

Nică

Ce să te dai jos bădie,

Că e foc și pară jos!

Unde dă hârca de babă

Cade carnea de pe os!

Baba fiebe, clocotește,

Bulgări mari aruncă-n mine,

Dar cum dă, nu nimerește.

Când încearcă să se urce

Pe tulpină, furioasă,

Din cireș, eu zup deodată,

Sar în cânepa frumoasă.

Nici n-apuc să sar pârleazul…

Și credeam că-n ziua aceea

Doar atât mi-a fost necazul

Mai pe seară, când aude

Tata trebușoara asta,

Mi-a tras, nene, o bătaie

De-am rămas pe trup cu semne.

Și-o voi ține poate minte

Până și-ntre 4 lemne.

DL GOE- dramatizare

Prezentatorul(făcând referință)

-Dargă spectacole, dă-mi voie

Să te-nsoțesc în lumea unui pici

Ce își zicea cu fală…domnul Goe!

Râzi, dar ia aminte

La fapta dumitale,

Așa ne-nvață domnul Caragiale!

Respectul, hărnicia, de vrei a le deține,

Să le înveți de mic! Și bine!

Hai să vedem cât mai urgent

Ce dar a primit domnul Goe,

Să nu rămână iarăși repetent.

Goe

Stau pe peron și sunt nervos

-Mam mare vine trenul?

Aș vrea să ajung mai repede la București

Sunt oboist de-atâta studiu…

(Și ce dac-am rămas de 3 ori repetent)

Mamița și mam mare sunt proaste amândouă

Noroc că eu știu multă carte…

Le corectez cu autoritate

-Se spune mariner, nu marinal sau marinel!

Prezentatorul

Dar nu e vremea de discuții mari.

Trenul sosește-n gară și e plin!

Doamnele urcă-n tren cu geamantane, genți

Găsesc și locuri bune ce le vin

De la un grup de tineri politicoși, atenți.

Goe

-Ce vrei urâtule! Ce-ți pasă?

Eu sunt un mariner cu clasă.

Eu sunt bărbat și fac ce vreau

De-aia scot capul pe fereastră!

E vina mea că-s curios?

Că ușa se blochează?

Și, drept să vă spun, nici n-am atins

Semnalul de alarmă!

Ce aventură am trăit,

Ce bine m-am distrat!

A fost un minunat cadou…

Ce? Nu l-am meritat?

Prezentatorul

Să închei, îmi dai voie!

Acestea au fost isprăvile

Domnului Goe.

Una decât alta mai mare…

Învățătura o trage fiecare!

Și, ca să fiu în ton cu nenea Iancu, dar,

Voi încheia așa:

-Birjar, la bulivar(strigă vesel)

Textul literar, pretext pentru activități extracurriculare

TEATRUL CITITORILOR

PROIECT EDUCAȚIONAL

REALIZATOR ȘI COORDONATOR PROIECT:

Prof.Tîrîlă Andreea

Argument

”Teatrul cititorilor” este un proiect gândit pentru elevii talentați, sensibili, iubitori de frumos, expresivi, comunicativi și/sau interiorizați.Teatrul școlar este o activitate complementară procesului de formare a copiilor care favorizează manifestarea preferințelor, preocupărilor și spiritului de inițiativă ale elevilor.Atelierele de teatru urmăresc să transforme elevul nu neaparat într-un actor, cât într-un spectator care respectă munca actorului.

Scopul proiectului

-dezvoltarea gustului pentru lectură al elevilor;

-familiarizarea elevilor cu lectura și interpretarea textului dramatic.

Obiectivele proiectului

Stimularea creativității elevilor prin ateliere de lectură și de teatru;

Valorizarea elevilor cu aptitudini creative și interpretative;

Evidențierea rolului activităților extracurriculare în educația elevilor;

Încurajarea elevilor pentru implicarea în activitățile dedicate zilelor festive, întâlniri săptămânale sau bilunare, după orele de curs, după un orar stabilit pe parcurs.

Grup țintă:

-Elevii clasei a V-a, Școala Gimnazială Vișani, și elevii Clubului de lectură al Școlii Gimnaziale Vișani.

Locul desfășurării: biblioteca școlii; sala de sport; Căminul Cultural

Perioada de desfășurare: 1.10.2019- 8.03.2020

Inițierea grupului țintă

-Lansarea propunerii de proiect prin afișe, invitații;

-Vizitarea bibliotecii școlii pentru a împrumuta volume, a Bibliotecii Județene;

-Întocmirea unor jurnale de lectură;

-Realizarea de afișe/postere de prezentare a cărților citite.

INVITAȚIE LA CLUBUL DE LECTURĂ

CĂRȚILE NU ÎNSEAMNĂ NUMAI CULTURĂ, CI ȘI SUNET, LUMINĂ, CULOARE, EMOȚIE, FASCINAȚIE, ÎNSEAMNĂ O IDENTIFICARE CU SINELE.

Vreți să vă plimbați pe tărâmuri de vis, să mergeți pe calea fanteziei, să vă îmbătați de frumusețea naturii, să pășiți în lumea necuvântătoarelor și apoi să vă întoarceți la viața de elev, cu bune și cu rele, dar cu farmecul ei unic?

Oare câți prieteni veți avea?Unde-i vei găsi?Cât de cursiv veți putea vorbi cu eroii preferați?Cât de frumos veți fi capabili să povestiți întâmplări de neuitat?

La toate acestea veți răspunde singuri abia după ce veți participa la ”Intâlnirile de vineri” din cadrul Cercului de lectură și de teatru, desfășurate la biblioteca școlii sau…

SIMȚIȚI VRAJA,NU??ATUNCI HAI, CE MAI STAȚI?UȘA CLUBULUI E DESCHISĂ…ALEGE O CARTE, CITEȘTE-O ȘI ÎNSCRIE-TE LA …JOC!

Implementare:

-Prezentarea catalogului de lectură al editurii Booklet Fiction;

-Prezentarea unor dramatizări/scenete;

-Realizarea unei mici expoziții de carte sau desene ale elevilor.

Discipline implicate în proiect:

Limba și literatura română

Educație plastică

Educație muzicală

Organizarea activității atelierelor de teatru

În prima etapă, elevii vor realiza lectura textelor narative ale unor scriitori consacrați, vor alege rolul dorit, dar și potrivit.

În cea de-a doua etapă, elevii vor lucra în echipă pentru a reprezenta pe scenă textele selectate.

Ultima etapă corespunde popularizării produselor Teatrului Cititorilor: afișe, spectacole, concursuri de teatru școlar, schimburi de experiență interșcolare, serbări de sfârșit de an și zile festive.

Texte literare propuse:

1.Ion Creangă: ”Amintiri din copilărie”(fragmente),”Povestea lui Harap-Alb”,”Soacra cu trei nurori”;

2.I.L.Caragiale: ”Momente și schițe”;

3.M.Sadoveanu: ”Iapa lui Vodă”.

PROGRAM ACTIVITĂȚI

OCTOMBRIE

Expoziție de carte

Distribuire ofertă de carte a editurii Booklet Fiction

NOIEMBRIE

Excursie la Brăila la Teatrul Dramatic ”Maria Filloti”

DECEMBRIE

Program literar- artistic constând în dramatizări după opera scriitorului Ion Creangă (Proces literar)

IANUARIE

Program artistic- scenetă „Vrem să vă dăruim câte o fereastră”

FEBRUARIE

Dramatizări

MARTIE

Discuții despre importanța lecturii

Premierea celui mai bun cititor și a celui mai bun actor

Materiale/resurse:

Resurse umane: elevii clasei a V-a, elevii Clubului de lectură;

Resurse materiale: volumele editurii Booklet Fiction și ale altor edituri, bloc de desen, acuarele, creioane colorate, carioca, videoproiector, calculator, aparat foto, coli cartonate, colorate.

Evaluarea

Evaluarea se va realize atât pe parcursul derulării proiectului, prin chestionare, jurnal de lectură, impresii, dar și prin metode specific de evaluare: portofoliul și concursul.

Se vor acorda ecusoane cu brățări, diploma acordate de edituri pentru achiziționarea de cărți.

Participarea la concursul de teatru „Pe urmele marilor dramaturgi” de la Făurei, Brăila.

Popularizarea

Prezentarea proiectului în cadrul Comisiei Metodice a profesorilor;

Afișe postate pe holul școlii;

Pe de altă parte, la orele de lectură din cadrul opționalului ”Lectura și abilitățile de

viață” am aplicat proiecte didactice variate pentru a determina însușirea conținuturilor esențiale și dezvoltarea abilităților de lectură.Activitățile desfășurate s-au bazat pe metode de activizare a elevilor.

Experimentul fiind longitudinal urmărește rezultatele obținute de elevii aceluiași eșantion, într-un timp dat, folosind metode diferite pentru stimularea interesului pentru lectură, valorificând opere adecvate vârstei elevilor și pe placul lor.

ÎMPREUNĂ PUTEM FI MAI BUNI

PROIECT EDUCAȚIONAL

”În spatele unor cuvinte există sentimente.

În spatele unor sentimente există inimă.

În spatele inimii se află o persoană.

În spatele persoanei sunt…niște cuvinte.”

INFORMAȚII DESPRE PROIECT

Titlul proiectului: ”ÎMPREUNĂ PUTEM FI MAI BUNI!”

Categoria în care se încadrează proiectul: cultural –artistic

Rezumatul proiectului: Activitățile propuse pentru a se realiza în cadrul

proiectului sunt activități extracurriculare.Proiectul cuprinde 5 activități, din care două aparțin Școlii Gimnaziale Vișani, două Școlii Gimnaziale Viziru și una Comunității elene din Brăila.

Activități:

SĂ CUNOAȘTEM TRADIȚIILE ETNIEI RROME(scenetă);

DANSURI TRADIȚIONALE RROME- activități cultural- artistice

SĂ CUNOAȘTEM, TRADIȚIILE ROMÂNEȘTI(scenetă)

DANSURI TRADIȚIONALE ROMÂNEȘTI

PRIETENIA ROMÂNO- RROMĂ- ELENĂ

PREZENTAREA PROIECTULUI

Proiectul ÎMPREUNĂ PUTEM FI MAI BUNI! are drept motivație acceptarea

și integrarea romilor în societatea românească, întărirea relațiilor de prietenie interetnice, a relațiilor școală- comunitate, chiar și la un nivel mai restrâns.

Parteneriatele, odată formate, vor sta la baza relației între români și rromi, asteptându-se ca acestea să se întărească în urma proiectului, prietenia să stea la baza oricărei relații, fie ea între elevi, fie între școală și comunitatea de rromi.

Se încearcă schimbarea percepției rromilor de către celelalte naționalități, mai ales că în scoala noastră sunt elevi bine pregătiți din punct de vedere educațional și moral, întărirea colaborării și comunicării interumane, aceasta urmând să aibă un puternic impact asupra dezvoltării caracterului elevilor.

Cele cinci activități vor arăta tradițiile și obiceiurile rrome, poate găsirea unor elemente comune cu cele românești, vor demonstra, încă o dată, statutul de cetățeni români al rromilor.

Obiectivele specifice ale proiectului:

Înțelegerea adevăratului sens al sentimentului de patriotism în relația interetnică;

Cultivarea capacității de a comunica pe teme și preocupări comune și găsirea de noi activități care să ajute la schimbarea percepției rromilor în societate;

Găsirea soluțiilor pentru diferite probleme între copii de diferite naționalități prin comunicare deschisă și înțelegerea importanței acesteia;

Dezvoltarea capacității de cooperare, de susținere în relația elevi-școală- părinți- comunitate;

Dezvoltarea unor caractere puternice, a unor personalități bazate pe cinste, prietenie, respect reciproc;

Dezvoltarea simțului civic și a sentimentului pur de patriotism.

Durata proiectului:Proiectul se derulează în cadrul săptămânii: ”Să știi mai multe, să fii mai bun!”

Grupul țintă căruia i se adresează proiectul: Este format din elevii școlilor din Vișani și Viziru și membrii comunității elene.

Rezultatele așteptate ca urmare a implementării proiectului, precum și metodele de evaluare a acestor rezultate

Obiectivele se vor considera realizate dacă se vor îndeplini următorii indicatori:

Înțelegerea importanței respectului reciproc;

Participarea la activități extracurriculare;

Întărirea relațiilor de prietenie între elevi;

Dispariția discriminării între elevi

Rezultatul, succesul proiectului se vor vedea cel mai bine prin comportamentul

elevilor, a atitudinii lor și a invitaților.

Indicatori de evaluare: participarea unui număr mare de elevi și părinți și implicarea lor în acțiunile școlii.

Beneficiarii direcți: copiii, părinții și cadrele didactice.

Beneficiarii indirecți: comunitatea locală.

Vom asigura continuitatea proiectului prin intermediul altor acțiuni cu caracter cultural-artistic: serbări, spectacole.

Elevii vor fi încurajați în stoparea discriminării interrasiale, explicându-li-se importanța respectului și a bunei conviețuiri între popoare.

Diseminarea va fi realizată prin:

-Afișarea în școală a unor panouri cu fotografii de la activitățile desfășurate;

-Realizarea de CD-uri cu programele desfășurate;

-Împărțirea de diploma pentru elevii participanți.

Concursul literar este o variant antrenantă și interesantă de verificare a cunoștințelor elevilor, care oferă posibilitatea evadării din șabloanele rigide și obositoare ale activității didactice de zi cu zi.

Aceasta îi angajează pe elevii clasei într-o competiție atractivă ce le verifică cunoștințele despre gramatică și literatură, oferindu-le posibilitatea să se autoevalueze.În cazul în care nu se găsesc elevi destul de curajoși pentru a înfrunta cu forțe proprii rigorile unui concurs, pot fi alcătuite mici echipe, ale căror membri se pot consulta între ei și vor putea răspunde prin rotație la întrebările adresate echipajului lor.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

a) Cognitive

O1: să selecteze idea principal din textul dat;

O2: să creeze un dialog cu personaje date;

O3: să dea exemple de adjective cu ajutorul cărora să alcătuiască enunțuri;

O4: să scrie correct, respectând normele de punctuație și ortografie;

O5: să alcătuiască propoziții cu subiecte simple și multiple;

O6: să interpreteze correct rolul ales, respectând intonația impusă de fiecare replică.

Afective:

Să participe la activitate;

Să manifeste spirit de competiție, colegialitate și cooperare în cadrul echipei;

Să interpreteze rolul ales, apelând și la comunicarea nonverbală: gestică, mimică.

Psihomotorii

-să utilizeze correct auxiliare folosite- table, fișele de lucru

STRATEGIA DIDACTICĂ

Metode și procedee: conversația, jocul didactic, exercițiul, activitate în perechi, explicația, problematizarea, învățarea prin cooperare, exemplul, jocul de rol.

Mijloace de învățământ: ecusoane cu simbolurile echipelor, fișe cu probele de concurs, planșă de contabilizare a punctajului, fișă de lucru, markere.

Forme de organizare a activității: activitatea în echipă.

Resursele și managementul timpului:

Spațiu de lucru: sala de clasă;

Capacități normale de învățare ale elevilor;

Cunoștințele lor anterioare;

Timpul: 50 minute.

Descrierea probelor de concurs

Elevii sunt împărțiți în două echipe omogene.

Concursul vizează:

-Scrierea corectă a ortogramelor;

-Scrierea creativă;

-Cunoștințele despre operele literare studiate;

-Cunoștințe despre adjectiv;

-Expresivitate, originalitate, corectitudine.

PROBA NR.1: Să facem cunoștință! 10 puncte

Alcătuiți un enunț în care să vă prezentați folosind un adjectiv care să înceapă cu

aceeași literă ca și prenumele vostru!

Exemplu: Eu sunt Carmen cea curioasă să afle cine va câștiga astăzi!

Exemplu: Eu sunt Adrian cel atent la fiecare răspuns de-al vostru!

PROBA NR.2: Maeștrii textelor literare: 10 puncte

„Într-o zi, scoica ajunse până aproape de mal; âărmul cu nisipul cald o îmbia, valurile o îndemnau parcă să se deschidă tot mai mult spre soare, spre cer, spre viață.Deodată realiză că un fir de nisip pătrunsese în cochilia ei.Iritată, se retrase în adâncurile oceanului.Apoi începu să sufere și se lupta, și iar se lupta, dar zadarnic…firul de nisip I se înțepenise bine în carne și o făcea să sufere.Resemnată, scoica accepta că nisipul făcea parte din viața ei.Și începu să-l transforme; încetul cu încetul, ele deveni mărgăritar.Abia atunci ea înțelese menirea nisipului.Așa este și omul: prima reacție în fața greutăților este să le alunge; se luptă fără rost să respingă o experiență care, abia atunci când o accept, îl poate transforma într-un om mai înțelept.”

Parabola scoicii

Stabiliți care este idea principală a acestei narațiuni.Reformulați cu propriile cuvinte morala acestei parabole.

PROBA NR.3: Recunoaște autorul, personajul și povestea din care face parte!

10 puncte

1.”Scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui! Iar vrei să te pupe cucul armenesc ca să nu-ți meargă bine toată ziua?”

2.”Mam mare, de ce nu vine? Vreau să vie…”

3.” – Săriți coniță! Varsă spirtul!”

4.”Fiind băiet păduri cutreieram

Și mă culcam ades lângă izvor…”

5.”- Ionel! Ionel! Ionel!!! Du-te dincolo, mamă; spargi urechile domnului! Nu e frumos, când sunt musafiri!”

PROBA NR.4: Alcătuiește 3 propoziții care să aibă subiect multiplu exprimat prin 3 substantive: 5 puncte

Două pronume personale

Două pronume de politețe

Trei numerale cardinal

Două numerale ordinale

PROBA NR.5: Atelierul de scriere 5 puncte

Imaginați-vă un dialog, de cel mult 5 replici între Goe și Ionel/ Nică și Pinnochio.

PROBA NR.6: Proba…surpriză 10 puncte

Fiecare echipă a pregătit un scurt moment- dramatizare- pe care îl vor interpreta în fața

colegilor.

Punctaj maxim: 50 puncte

Vrem să vă dăruim câte o fereastră

de Matei Vișinescu

(piesă într-un act)

Personaje

RADU 13 ani

DOINIȚA 13 ani

ELIZA 12 ani

Decor: Câteva cărți agățate cu fire invizibile de plafon.Câteva cadre de ferestre care ”plutesc” și ele în aer, printer cărți.

SCENA 1

Radu intră, citind.Eliza intră, scufundată și ea în lectură.Doinița intră cu o carte în mână și cu una la subsuoară.Cei trei sunt atât de ”prinși”de ceea ce citesc, încât timp de câteva zeci de secunde nici nu se văd unul pe altul.

Apoi se opresc brusc în fața scenei și lasă cărțile din mână, care rămân ”agățate în aer”.

RADU(către spectatori) –Iată ce vă propun…

ELIZA(către spectator) – Noi vă povestim tot…

DOINIȚA(către spectatori) – Și apoi voi ne spuneți ce părere aveți..

RADU(către spectator) – Pentru că vrem să știm unde am greșit.

ELIZA(către Radu) – Radu…

RADU – Da?

ELIZA – Nu te grăbi.Că poate n-am greșit deloc.

DOINIȚA – Așa e.Nu trebuie să-I facem pe spctatorii noștri să creadă de la început că am făcut cine știe ce prostie…

RADU(către cele două fete) – OK.(Către spectatori).Deci să nu credeți că am făcut vreo boacănă, vreo prostie, vreo poznă sau…

ELIZA- Radu…

RADU- Da?

ELIZA (către Radu)- Nu te grăbi.

DOINIȚA(către Radu) – Hai să începem cu începutul.

RADU (către cele două fete)- OK.(către spectatori).Deci iată cum a început totul.Întrucât începuse să plouă și întrucât ploaia ne-a prins chiar în fața bibliotecii…

ELIZA – În fața noii biblioteci a orașului…

DOINIȚA – Să precizăm însă că noi ne întoarcem toți trei de la școală…

RADU – Da, pe la ora două și ceva…

ELIZA – Și de fapt, aveam de gând să mergem în parc…

DOINIȚA –Deși eu v-am propus întâi să mergem la cinema…

RADU –Stați, stați puțin…Că uite, spectatorii noștri nu mai înțeleg nimic.Deci, recapitulez începutul.Vinerea trecută, când am ieșit de la școală, cum toți trei locuim în același cartier, ne-am spus…

ELIZA(jucând momentul) – Ce-ar fi să mergem să ne plimbăm puțin în parc?

DOINIȚA – Nu, nu, mai bine mergem la cinema…

RADU – Ah, uite că începe să plouă…

ELIZA – Nu e grav, am eu o umbrelă.

Eliza scoate umbrella, o deschide.Toți trei se înghesuie sub umbrelă.

DOINIȚA – Degeaba…Ciuciulete o să ne facă ploaia asta…

Radu iese de sub umbrelă și adoptă din nou atitudinea povestitorului.

RADU – Și atunci ne-am dat seama că ne aflam în fața unei uși impozante pe care scria ”Bibliotecă”.

ELIZA – Și rău am făcut că am intrat…

DOINIȚA – Am intratdin cauza ta, Radu.

RADU – A, nu… Eliza a zis ”haideți să intrăm să ne uităm la benzi desenate”…

ELIZA – Vă rog să nu dați vina pe mine.Tu, Doinița, ai spus ”haideți să intrăm că poate au o secțiune de muzică”…

DOINIȚA – Nu, nu..Radu a spus ”ia te uită, haideți să intrăm că poate au jucuri noi pe computer”…

RADU – Gata, gata, gata..Haideți să rezumăm.E foarte important să nu abuzăm de timpul spectatorilor…

ELIZA(către spectatori) – Iertați-ne.Este pentru prima dată când ne aflăm într-o astfel de situație…

DOINIȚA – Si suntem cam stângaci…

ELIZA – Încercați să vă imaginați în locul nostru…

DOINIȚA – Vă spun că nu e ușor…

RADU – Deci, deci, deci…Haideți să avansăm…Am intrat toți trei în bibliotecă…

ELIZA – Și nu ne-a venit să credem…

DOINIȚA – Pentru că peste tot erau numai cărți…

RADU –Cărți de sus până jos…Numai rafturi de cărți.

ELIZA – Nu tu DVD-uri, nu tu computer, nu tu fotolii ca să te tolănești în ele…

RADU – Și parcă nici nu avea ferestre.

ELIZA – Eu v-am spus de cum am intrat că trebuie să ieșim repede de acolo…(Către spectatori).Ceva mi s-a părut mie ciudat.Și le-am spus ”hai să o ștergem de aici că nu e nimic de făcut”…

RADU – Da, numai că Doiniței i-a plăcut plafonul…

DOINIȚA – Da, e drept că mi-au plăcut plafoanele…Erau atât de înalte…Iar unele dintre ele erau pictate.(Reconstituie scena).Ia te uită…Ce caraghioși sunt…parcă ar fi niște îngerași…

RADU – Niște îngerași ghiduși…

ELIZA – O …ce caraghios…uite și un țap…

DOINIȚA – Nu e țap, e faun.Și uite și niște nimfe…Iar animalul acela este un inorog…

ELIZA – Ce este un inorog?

DOINIȚA – I se mai spune și licorn.În Evul Mediu era un simbol al purității…

Lumina scade, parcă intrăm într-un vis, în spatele personajelor, la ferestre, apar niște chipuri fantastice:un inorog, un faun, o nimfă și niște capete dolofane de îngerași ghiduși care scot limba unii la alții.

Acest moment de vis poate fi acompaniat cu muzică.

SCENA 2

Radu bate din palme și în felul acesta ”gonește” visul.Lumina se aprinde, muzica încetează, personajele fantastice dispar.

RADU(către spectatori) – Ați înțeles, Doinița este deșteapta clasei.Îi place istoria, îi plac caii verzi pe pereți, scrie și poezii…Și uneori visează cu ochii deschiși.

DOINIȚA – Radu!

RADU – Ce este?

DOINIȚA – Nu fi măgar!

RADU – Dar ce-am făcut?

DOINIȚA – Atât îți spun, nu fi măgar!

RADU – Dar n-am spus nimic rău.(Către spectatori) Am spus eu ceva urât?

ELIZA – Da, ai fost măgar!

RADU- Asta-I bună!Când?Am martori…(Către spectatori) Când am fost eu măgar?

DOINIȚA – Ce treabă ai tu că scriu eu poezii?

RADU – Păi, nu scrii?

DOINIȚA – Da, dar de ce trebuie să spui la toată lumea?

RADU – Păi…nu le scrii pentru ca să le citească toată lumea?

DOINIȚA – Nu, le scriu pentru mine.

RADU – Atunci, te rog să mă scuzi…

DOINIȚA – Nu te scuz, pentru că ai fost nepoliticos, măgar și intri cu bocancii unde nu trebuie…

ELIZA – Mai încearcă să-ți ceri scuze o dată, că poate te iartă…

RADU –Doinița, te rog să mă scuzi că am fost măgar, catâr cu bocanci, faun indiscret și gură- spartă…

DOINIȚA – Ok, te scuz.

Toți trei se apropie de spectatori.

ELIZA – V-am jucat această scenă ca să înțelegeți mai bine cum de ne-am rătăcit în bibliotecă.

DOINIȚA – În timp ce eu priveam plafoanele…

RADU – În timp ce Doinița mă făcea măgar…

ELIZA – În timp ce eu încercam să-I împac…

DOINIȚA – Noi, de fapt, tot mergeam…

RADU- Dintr-o încăpere în alta…

ELIZA – Una…

DOINIȚA – Două…

ELIZA – Trei…

DOINIȚA – Patru…

RADU – Douăsprezece…

ELIZA – Treisprezece…

DOINIȚA – Și toate erau la fel…

ELIZA – Adică plafoane înalte…

DOINIȚA – Cărți până sub plafon…

RADU – Stop!

Cele două fete privesc spre Radu ca și cum s-ar trezi dintr-o hipnoză.

RADU – Gata, haideți să ieșim că poate a stat ploaia.

ELIZA – O clipă, să ne facem totuși un selfie…

Cei trei se grupează pentru un selfie pe care îl face Eliza.

ELIZA – Ciudat…

DOINIȚA – Ce-i?

ELIZA – Nu am semnal…

DOINIȚA – Nici eu…

RADU – Nici eu…

Cei trei se apropie din nou de spectator și încep să ”meargă” pe loc.

ELIZA- Ne-am îndreptat noi spre ieșire…

DOINIȚA – Sau mai bine spus în direcția în care credeam noi că era ieșirea…

RADU – Numai că…

ELIZA – Parcă ne învârteam în cerc…

DOINIȚA – Treceam dintr-o încăpere în alta…

RADU – Și parcă toate erau la fel…

ELIZA – Și am început să le numărăm…

DOINIȚA – Una…

ELIZA – Două…

DOINIȚA – Unsprezece…

ELIZA – Douăsprezece…

DOINIȚA – Douăzeci și una…

ELIZA – Douăzeci și două…

Cei trei încep să ”alerge” pe loc.

ELIZA – Treizeci și una…

DOINIȚA – Treizeci și două…

ELIZA – Patruzeci și una…

DOINIȚA – Patruzeci și două

RADU – Stop!

Cei trei se opresc gâfâind.

RADU – Pe aici am mai trecut…

ELIZA – Ești sigur?

RADU – Absolut sigur.

ELIZA – De unde știi?

RADU – Faunul ăsta, pe plafon, l-am mai văzut…

DOINIȚA – Să știți că am intrat într-un labirint.

ELIZA – Labirint, în orașul nostrum?

DOINIȚA(strigând) – Hei, e cineva aici?

RADU –Mi s-a părut mie ciudat de la început că nu era nici un portar, nici un bibliotecar.

ELIZA – Hei, ne aude cineva?

RADU – Ajutooooor!

ELIZA – Radu, nu te panica.

RADU – Nu mă panichez, doar că…

DOINIȚA – Nu-I frumos să strigi ”ajutor” când esști într-o bibliotecă.

RADU – Știu, numai că….Ajutooooor!

ELIZA – Hei, știe cineva pe unde este ieșirea?

DOINIȚA – Hei, unde este ieșirea, la dreapta sau la stânga?

SCENA 3

Lumina se aprinde în toată sala de spectacol, care devine, de fapt ”bibliotecă”.

Cei trei coboară în sală, trec printer spectator și continuă să strige.

ELIZA – Hei, mă numesc Eliza, am 12 ani și m-am rătăcit în bibliotecă.Mă aude cineva?

DOINIȚA – Hei, mă numesc Doinița, am 13 ani și m-am rătăcit în bibliotecă.Mă aude cineva?

RADU – Hei, mă numesc Radu, am 13 ani și m-am rătăcit în bibliotecă…Hei!Ajutați-mă să ies și promit că nu mai pun niciodată piciorul aici…

ELIZA – După cum vedeți, eram total blocați.

DOINIȚA – Total pierduți.

RADU – Nici o încăpere nu avea ferestre.

ELIZA – Nu auzeam niciun zgomot exterior.

DOINIȚA – Mie uite-așa începuse să-mi bată inima…

ELIZA – Iar mie mi-a venit să plâng.

DOINIȚA – Ba chiar ai plans puțin.

ELIZA – Sigur că am plans.

RADU – Iar eu ânghițeam în sec și aveam palmele transpirate, simțeam fiori reci și vroiam să fac și pipi, numai că-mi era jenă din cauza fetelor.

ELIZA(către ceilalți doi) – Suntem pierduți…

DOINIȚA – Eliza, nu spune prostii.Nimeni nu se pierde într-o bibliotecă…(Către public) Acela a fost momentul când am aut o revelație.Când a spus Eliza ”suntem pierduți”.Nu știu de ce, dar când Eliza a spus ”suntem pierduți” mi-a venit ideea aceasta simplă…elementară…

RADU – Uluitoare idée, într-adevăr…

ELIZA – Doinița, ești o minunată prietenă…O minunată,inegalabilă prietenă…

RADU – Pare ciudat, dar așa e.Nouă nu ne-a venit ideea…Nici mie și nici Elizei.

ELIZA – Nu,nouă nu ne-a venit ideea, dar Doinița a spus…

SCENA 4

Cei trei urcă din nou pe scenă.Lumină doar pe fețele lor.

DOINIȚA(spre spectatori) –Ce-ar fi să deschidem fiecare câte o carte?

RADU – Când Doinița a spus ”ce-ar fi să deschidem fiecare câte o carte”, parcă ni s-a aprins o veioză în creier.

Muzică discretă.Niște beculețe se pot aprinde în spatele ferestrelor.

ELIZA – Ne-am apropiat de rafturi…

DOINIȚA – Pe rafturi erau etichete…

ELIZA – Cărți de călătorie…

DOINIȚA – Romane..cu sutele…

RADU – Piese de teatru…

ELIZA – Cărți de poezie…

DOINIȚA – Nuvele fantastice…cu miile…

RADU – Povești pentru copii…cu zecile de mii…

ELIZA – Cărți de mitologie…

DOINIȚA – Cărți de spre extratereștri…

RADU – Totul, totul era acolo…milioane de cărți…

ELIZA – Istoria marilor descoperiri geografice…

DOINIȚA – Oarecum instinctive am luat atunci în mână o carte…

RADU – Am extras așa, din întâmplare, un roman…Pe copertă scria Insula misterioasă.

ELIZA – Iar eu m-am trezit în mână cu o carte de poezie…Pe copertă scria Opere imperfecte…

DOINIȚA – Iar pe coperta cărții mele scria Omul de zăpadă care vroia să întâlnească soarele.Și era o piesă de teatru.

RADU – Și vă rog să mă credeți, s-a întâmplat atunci ceva uluitor.

ELIZA – Toți trei ne-am deschis cărțile…

RADU – Am început să citim…

DOINIȚA – Și brusc ne-am dat seama…

TOȚI TREI – Că biblioteca avea totuși ferestre…Ferestre pe care nu le văzusem până atunci…

Fiecare se așează în cadrul unei ferestre.

DOINIȚA- Ferestre mari, care dădeau spre stradă, spre piața mare, spre parc, spre școală…

RADU – Spre gara central, spre propriile noastre locuințe, spre birourile unde lucrează părinții noștri…

ELIZA – Spre tot felul de munți, de mări, de nori, de iubiri, de întrebări și de răspunsuri…

DOINIȚA – Și spre noi înșine…

RADU – Si nu ne-am mai temut de nimic.

ELIZA –Ne-am îndreptat, citind, spre ieșire…

Din nou cei trei se apropie de public.

RADU – Acum înțelegeți de ce ne aflăm în fața voastră.

ELIZA – Cu cărțile astea în mână…

DOINIȚA – Vrem să vă dăruim…

RADU – Da, vrem să vă dăruim…

ELIZA –Pentru că sunteți toți niște inegalabili prieteni…

DOINIȚA – Vrem să vă dăruim câte o fereastră…

Cei trei pot să împartă fie cărți, fie foi pe care sunt imprimate poeme sau bucăți de proză.Opțional: un cântec poate încheia reprezentația, iar surâsurile nu pot fi decât ale …Doiniței.

Visele se nasc din cărți,

Cărțile se nasc din vise,

Viața noastră e o carte

Cu ferestrele deschise.

Cine știe să citească

În cuvinte și în stele

Se va oglindi în lumi

Înțelepte și rebele.

Mai rapid decât săgeata,

Mai puternic decât vântul,

Mai solar decât lumina

Este numai el – cuvântul.

Cum cuvintele sunt vii,

Orice carte este vie

Și devine cel mai cosmic

Mijloc de călătorie.

Deschizând o carte nouă,

Crește o nouă dimineață

În grădina de cuvinte

Cu ferestrele spre viață.

Sfârșit

Prietenii care te ajută să citești

„Suntem prietenii sau echipa care te ajută să citești.Unii cititori fac apel la unul

sau la altul dintre noi, dar numai cei care îi pun la treabă pe toți membrii echipei înțeleg în profunzime ceea ce citesc, folosindu-ți în același timp inteligența, imaginația și sensibilitatea.Indiferent de tipul de text, noi putem intervene în diferite moment ale lecturii, dar avem fiecare un rol précis de jucat și suntem cu adevărat complementari.

Detectivul

Ador enigmele și îmi place să le descopăr pas cu pas.

Îmi plac textele care conțin mesaje ascunse.

Caut indicii în text, le asociez sau le compar cu unele cunoștințe generale pe care le am și trag concluzii care rezolvă enigma.

Sunt mereu deschis, stabilesc legături între toate elementele textului.

Scriitorul

Nu mă pot abține să nu fac predicții atunci când văd coperta, titlul unei cărți: fac ipoteze la tipul de carte(aventură, SF, știință), la tema cărții( pentru asta mă inspiră, de obicei, ilustrația de pe copertă sau sumarul).

Cănd citesc, anticipez ce se va întâmpla mai departe, ce întorsături ar putea lua acțiunea, cum ar reacționa personajele

Pentru că îmi place să-mi pun imaginația la lucru, pot chiar să devin scriitor și să continui sau să schimb povestea pe care o citesc.

Colecționarul

Mie îmi place să descopăr cuvinte noi și să le învăț;

Plăcerea mea este, cînd citesc, să găsesc expresii noi și să ghicesc sensul lor(pun întrebări ca să aflu sensul cuvintelor necunoscute pe care le întâlnesc și caut în dicționar pentru a-mi complete colecția);

Le pot folosi apoi pentru a înțelege alte texte sau, atunci cînd vorbesc sau scriu, pentru a impresiona pe cei care nu știu atîtea cuvinte ca mine.

Gramaticianul

Mă preocupă când citesc: În ce fel sunt exprimate ideile într-un text? Cât de corectă și coerentă e exprimarea? Pot să aflu ceva despre personaje din felul în care vorbesc?

Acest lucru mă ajută să-mi îmbogățesc exprimarea și puterea de înțelegere a mesajelor.

Pictorul

Întotdeauna când citesc, îmi imaginez cum arată personajele, cum arată locul în care se petrece acțiunea sau cum arată un peisaj descries într-o poezie;

Pot chiar să desenez ceea ce îmi imaginez cu ochii minții sau să scriu despre cum îmi imaginez diferite personaje sau locuri.

Sensibilul/ Responsabilul cu emoțiile

Reacționez când citesc: mă bucur alături de personaje când acestea sunt victorioase, sufăr împreună cu ele când li se întâmplă vreun necaz, îmi amintesc de experiențe asemănătoare prin care am trecut și eu;

Pot scrie într-un jurnal despre ce m-a impresionat într-un text.

Criticul

Când citesc un text trebuie să știu tot: cine l-a scris, când, de ce, ce tip de text e, etc.

Pot să judec cu mintea mea atunci când citesc, pot să disting faptele de opinii, pot să interpretez un text;

Eu am părerea mea despre text: construiesc interpretări ale textului de fiecare dată;

Am impresia că textul devine cumva al meu și toată lumea îmi spune că sunt intelligent.

IT istul

Când citesc, în mintea mea totul se leagă;

Fac conexiuni cu toate cunoștințele mele anterioare privitoare la tema din carte și așez informațiile noi în locul în care se potrivesc, alături de altele pe care le-am dobândit anterior.

Inginerul

Îmi petrec viața punându-mi în ordine lucrurile și ideile;

Pentru mine e simplu să formulez ideile principale, să identific tema unei poezii sau să fac rezumatul unui text;

Mă simt bine când am o imagine global asupra textului, și apoi pot fi creative, pot da titluri originale unor texte pe care le citesc.

Antrenorul sau dirijorul

Sunt cel mai discret membru al echipei: nimeni nu vede din exterior munca mea;

Fără mine, restul echipei bate pasul pe loc, eu sunt coordonatorul lor, antrenorul lor.

Îi observ atent pe toți pentru a vedea cum își face fiecare treaba: cine se descurcă și cine mai are nevoie de îndrumare;

Îi încurajez pe toți, dar îi ajut să-și depășească automatismele, să analizeze obstacolele pe care le întâlnesc și le sugerez comportamente potrivite pentru ca jocul lecturii să fie eficient;

Descopăr strategiile câștigătoare ale lecturii: această înțelegere le permite tuturor membrilor echipei să devină stăpâni pe jocul lecturii.”(Alina Pamfil)

Citind o carte simțim că ne cheamă libertatea, începem să distingem urâtul de frumos,

răul de bine, ne simțim puternici și devenim eroi.Gustul de lectură ne formează caracterul.Profesorul de română (și nu numai) are rolul cel mai important în atragerea elevilor spre lectură, în cultivarea obișnuinței de a citi.Unii copii se nasc cu o curiozitate inexplicabilă pentru obiectul- carte și pentru șirurile de litere așezate unele sub altele.Uneori, copiii avizi de lectură citesc orice, fără alegere.Trebuie lăsați să citească tot ce le cade în mână.Cu cât vor citi mai mult, cu atât își vor selecta singuri lecturile.În ceea ce mă privește, nu există o zi în care să nu deschid o carte.Exercițiul zilnic al cititului îmi menține creierul productiv.Îmi place să vorbesc despre cărțile citite, despre pisele de teatru pe care le-am văzut.Uit uneori numele personajelor, dar nu uit niciodată ideile sau situațiile care m-au surprins într-o carte.Obișnuiesc să plec cu clasele mele în excursii de o zi dau de două zile, mergem la cinema, la biblioteci și muzee.Prietenia cu elevii mei este atât de strânsă încât există și momente când îmi pun condiții: patruzeci de minute de predare,în care promit că mă vor urmări atent, iar în celelalte minute rămase din oră eu trebuie să le povestesc o carte, o piesă de teatru etc.Evident, am bătut palma cu ei și săptămânal, în orele de opțional sau în orele la dispoziția profesorului ascultă ce spun cărțile prin vocea mea.Uneori, renunță și la recreație pentru a fi împreună cu mine (sau eu cu ei). Încet-încet, au început să-mi ceară numele autorilor și titlurile cărților și, în cele din urmă, au început să citească singuri.Apoi elevii de școală gimnazială sunt invitați să prezinte și să recomande cărți în fața unei audiențe alcătuite din elevi de școală primară, colegi de școală, profesori de alte discipline și părinți.Scopul acestor întâlniri este acela de a-i introduce pe toți cei prezenți într-un mediu cultural, pentru a conștientiza importanța și plăcerea cititului, pentru adezvolta abilitățile de comunicare, pentru consolidarea relațiilor școală-familie.De obicei, membrii clubului de lectură beneficiază și de recompense precum: insigne, jurnal de lectură, cărți și alte obiecte oferite cadou.

În anul școlar 2019-2020, în martie, ne-am trezit brusc din lumea reală în online.Sălile de clasă au rămas goale pentru o perioadă.Am pășit timid pe cărările așternute de Google Meet, ne-am rătăcit printre comentariile de pe WhatsApp sau de pe Facebook, ne-am delectat cu Kahoot.Pandemia ne-a izgonit din școală, din bibliotecă, din librării direct în teritoriile virtuale.Este momentul în care meseria de dascăl se schimbă în perioada izolării, iar acesta trebuie să găsească strategii care să-l ajute să rămână alături de elevii lui (chiar dacă la un click distanță).Relația profesor-elev sacoasă din mediul ei firesc de existență a căpătat nuanțe noi.Profesorul trimite linkuri la o carte, sau fragmente de filme de pe Youtube, câte o fotografie sau o înregistrare.La sfârșit se lasă cu emoji: față zâmbitoare sau față cu mâinile adunate a îmbrățișare, flori, inimi, semne de simpatie reciprocă.Discuțiile sunt interesante și agreabile, informația e mai multă ca de obicei și, în plus, rămâne acolo și după încheierea discuțiilor.Avantajul e că vorbesc mai mulți decât în clasă, elevii prin curaj, nu trebuie să tragi de ei, toate acestea și pentru că nu ne vedem.Scrie toată lumea pe teme date, postăm ce a scris fiecare, ne oferim o ciocolată, o prăjitură, o steluță (din mulțimea de simboluri).Când ne întâlneam de-adevăratelea aduceam bomboane și suc, ciocolată și prăjituri.Acum facem poze bomboanelor și ne trimitem imagini, ba chiar ținem legătura unii cu alții în afara orelor.Pe WhatsApp discuțiile sunt libere, neacademice, spre deosebire de predatul ”față în față”.Dar, pentru o perioadă, suntem nevoiți să trecem în ”virtual”.Evident, nu e ușor.Telemunca adică predarea și verificarea online a cunoștințelor are problemele ei, mai ales pentru cei care nu sunt familiarizați cu mijloacele electronice.Cursurile s-au mutat din spatele catedrei în spatele biroului, cu ochii în camera device-ului.S-au făcut grupuri cu toate clasele și ne-am mobilizat.Pe termen scurt, predarea online poate fi tolerată, pe alocuri, chiar eficientă.Părerea mea este că o prelungire a situației de criză ar conduce la scăderea dramatică a eficienței actului didactic.

Redau, în continuare, alte sarcini de lucru, propuse copiilor în cadrul atelierelor de lucru, de lectură și de scriere creativă, prin care elevii îți vor consolida, chiar extinde cunoștințele, își vor dezvolta spiritual critic și fantezia de care au mare nevoie.

” Cititorul trebuie să știe să încerce a vorbi limba cărții.A vorbi limba cărții, a se abandona în voia melodiei ei, a se lăsa dus de curent, în loc să-și risipească forțele vâslind contra mareei.Nu zic că trebuie să ne supunem, doar că trebuie să fim disponibili.Cartea, prin faptul că e scrisă, a făcut deja un pas mare către noi: e un dar.Acum ne revine nouă să mulțumim pentru amabilitate și să facem un pas către carte.

Pentru Anibalector, o carte este o întâlnire între două voci: a noastră și a cărții.Și să faci sublinieri într-o carte nu este nimic rău, e aproape ca și cum ai citi dublu;e semn că ai întâlnit un pasaj, o frază, un paragraf, care-ți spune ceva, iar asta, după el, era de neprețuit.E aproape ca și cum ai fi găsit, pe gratis, o a doua carte.”(Rui Ziuk,„Cititorul din peșteră”)

Deschideri interculturale:

Prezintă-i unuia dinte prietenii tăi o carte preferată, având ca autor un scriitor contemporan, încercând să îl convingi de ce îți place acea carte.Scrie apoi un text de zece rânduri în care să redai argumentele tale.

”Dar să mă întorc la prima mea carte.Cu „Foarte gras fără nas” lucrurile au stat cam așa…

Într-o seară, tata a venit acasă cu o carte frumos colorată în paginile căreia se lăfăia un bob de mazăre cu ochi, gură și tot ce mai trebuia pentru a semăna cu oamenii.Îi lipsea însă ceva și aceea se numea ”Foarte gras fără nas”, cum aveam să aflăm de la mama, care a început să ne citească din aventurile bobului de mazăre.Fratele meu și cu mine ascultam cu gurile căscate și nu încetam să ne minunăm cum de trăiește bobul de mazăre asemenea nouă…Și bineânțeles râdeam cu poftă de numele lui.Of, și când s-a despărțit de frații cu care locuia în păstaie…și când s-a rostogolit pe scări și s-a pierdut de ai lui…Dar să nu credeți că a sfârșit într-o cratită, nu, bobul nostru de mazăre a avut noroc, pentru că, după ce a rătăcit prin lume, și-a regăsit familia și bucuria bobilor și a boabelor în neamul său cred că mai continuă și astăzi.

Însă, așa cum știți și voi, prima carte citită cu ochii mamei, ai bunicii (și aici îi puteți adăuga pe toți cei care ne-au iubit și și-au petrecut timpul cu noi când eram mici) nu se citește o singură dată, ci se recitește iar și iar până ni se scrie în minte și putem să o îngânăm sau să o scriem singuri. Nu știu de ce nouă, adică mie, Rodica, și fratele meu , Mircea, ne plăcea foarte mult ”Foarte gras fără nas” și-l ceream mereu înainte de culcare.

Ne așezam în pat, cu mama între noi, în așa fel încât să vedem ce e acolo în carte – deși știam desenele pe dinafară – și cuvintele își începeau legănatul.O veioză cu lumină galbenă venea de undeva, din spate, și se ținea în cercul ei de vrajă și,uite-așa,ne trezeam a doua zi dimineața la o altă lumină, cea a soarelui și a jocului cu copii.Și tot așa, seară de seară, de la o lumină la alta,am crescut și am început să citim cu ochii noștri”.(Rodica Zane, Lectura în trei, în doi, de unul singur).

Aventura scrisului

Relatează cea mai frumoasă experiență de lectură pe care ai trăit-o până acum, având în vedere faptul că lectura se face ”în trei, în doi, de unul singur”

” Eu am avut o experiență cu totul specială cu o carte pe când aveam 11 ani.Începusem să citesc de gura mamii, care îmi impusese program săptămânal de lectură.Îmi plăcea să fac asta mai ales dacă erau cărți subțiri pe care le puteam termina repede pentru că mă lua somnul.Adormeam cu ele în mână.În ziua despre care vreau să vă povestesc am intrat cu mama într-o librărie să ne uităm, bineînțeles, la cărți.În timp ce ea îmi explica iarăși ce importante sunt cărțile în viața omului, pe unul dintre rafturi am zărit o carte micuță.Știam că îi fac mamei o plăcere dacă îi cer o carte, așa că am rugat-o să mi-o cumpere.

Am ajuns acasă și m-am hotărât să mă apuc de citit.M-am așezat comod în pat.Din greșeală, cartea mi-a scăpat din mână și a picat pe jos.M-am uitat la ea de sus, din pat…și atunci a început aventura.

Mi-a venit brusc o idee.Ce ar fi dacă în loc să o citesc literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, m-aș băga pur și simplu în carte? M-am ridicat în picioare în pat deasupra cărții deschise, pe jos, ca într-un bazin de înot (asta cred că nu a mai încercat-o numeni- aruncarea în carte, nu doar intrarea liniștită și cu grijă în ea!).

M-am trezit la început un pic amețită printre litere, cuvinte, semne de punctuație.Câteva semne de exclamare m-au cau înțepat și am alunecat zdravăn pe unele o-uri și s-uri.Treptat însă, cuvintele s-au transformat în personaje în carne și oase.Am ajuns înăuntrul poveștilor.Deși puteam zări undeva sus colțul biroului meu, eram departe de lumea mea cu lecții pentru școală, antrenamente la tenis, ore fixe de stat la computer.Eram în plină poveste.Nu o mai citeam.O trăiam.” (Laura Grunberg- Într-o carte, în Care-i faza cu cititul?)

Aventura scrisului

Exprimă-ți opinia despre modul în care lectura ar putea sau nu să schimbe viața unui copil de vârsta ta, definindu-i personalitatea.

” Vă plac secretele? Eu cred că fiecare om trebuie să aibă un secret al lui, ca să fie cu adevărat frumos.Și mai cred că fiecare carte trebuie să aibă o viață secretă a ei, ca să fie cu adevărat bună.Secretele astea nu-i bine să fie dezvăluite decât oamenilor frumoși pe dinăuntru.Când îți pierzi un secret sau îl află cine nu trebuie, e ca și cum te-ai împuțina, ca și cum ai scădea în înălțime, în loc să crești.Dar dacă-l spui unui om cu suflet mare, asta te întărește.Secretele cărților dăinuie ani de zile.Cărțile care au un secret pot fi citite și după o sută de ani, și după o mie de ani.De obicei, scriitorul le-a scris, pentru că a avut o mare durere tainică sau ca să înveselească pe cineva trist sau să uite că el însuși e foarte bonlav sau ca să câștige dragostea cuiva care nu-l băga în seamă sau ca să pună un strop de aventură în viața lui monotonă.Dar asta nu trebuie să se vadă în carte, cartea se preface că nu știe secretele scriitorului, și scriitorul se preface față de carte că nu-i cere să-și dezvăluie ascunzișurile, o lasă chiar să-l mintă.Dar secretul adevărat există totuși și îl leagă pe scriitor de carte, și-apoi leagă carte de cititori.” (Ioana Pîrvulescu, Prima carte cu secret)

Exercițiu de creativitate

Imaginează-ți că volumul în care subliniezi și scrii începe pe neașteptate să-ți vorbească.Redactează un text de opt-zece rânduri, care să reprezinte reactia cărții la scrisul tău.

”De ce să cumperi mai multe exemplare dintr-o carte? Pentru că fiecare lectură e unică.Tocmai de aceea, marile cărți ale omenirii sau, pur și simplu, cărțile care ne plac (cum au fost de exemplu, pentru generația mea de astăzi, tineri bunici, cele cinci volume ale Cireșarilor lui Constantin Chiriță), fie arată ca niște terfeloage de atâta întrebuințare căci o bună lectură, o lectură adevărată înseamnă, mai presus de orice, a te folosi de o carte fie, ca în cazul meu, există în mai multe exemplare.

Pentru că întotdeauna am subliniat și am scris pe, în cărțile pe care le-am citit.Exagerând și nu prea, am scris (și eu) toate cărțile pe care le-am citit.

Nu citești cu adevărat, adică nu te folosești cu adevărat, nu ”exploatezi” o carte decât dacă scrii în ea, pe marginile ei.Dacă, altfel spus, citind-o, n-o scrii și tu, reacționând la scrisul autorului ei, lăsându-te provocat de el.

A citi cu adevărat înseamnă a scrie.

Iată de ce detest cărțile meschine, cu margini albe înguste, de neam prost, pe care poți să scrii, să intervii, să înveți, să te inventezi.

Pentru că atunci când subliniezi și scrii într-o carte, când înțelegi că orice carte adevărată este făcută pentru a fi la nesfârșit re-scrisă de către fiecare dintre cititorii ei, noi nu scriem, de fapt în acea carte, ci în noi înșine, în propriul suflet, în propriul creier.

O carte este o tablă pe care – mai bine spus ”din care” – te scrii și te desenezi.De asta este esențial să citești, să te scrii din cărți din hârtie, dar pe care să le transformi.Cărți care să ofere o materie și un suport ușor de modelat, o materie din care să poți să produci cu propriile tale mâini.

Cartea în care scrii ești tu însuți.”(Bogdan Ghiu, Ce poți să faci cu o carte)

”Mama calcă.Eu citesc versuri.Unele îngrămădite într-o carte îngălbenită de trecerea timpului, mirosind dulceag, a ciocolată.Un volum fără coperte, ca o varză curățată de primele frunze, acelea ciupite de melci, de grindină dau de zgâlțâielile suferite în timpul transportului.Gata pregătită pentru oala cu sarmale.

Soarele se așterne pentru culcare.Părul mamei sclipește ușor.Continui să citesc.Literele încep să mișune în fața ochilor mei împăienjeniți, ca niște furnici prostuțe grăbite către gura hapsână.

După Eminescu urmează Alecsandri.Cu un pastel de iarnă.După care Coșbuc.De fiecare dată, însă, vocea mea subțire de copilandru, face ca versurile astea, din care nu înțeleg prea mare lucru, să răsune în bucătărie.

Sunt ani de care îmi aduc foarte bine aminte.Eu citind, mama călcând.Ani care îmi poartă pașii către prima bibliotecă.Aceea a școlii.Intru cu timiditate, cu oarecare frică chiar, așa cum intri la dentist.Cărțile stau aliniate ca mezelurile în băcănie.Mă provoacă același miros, unul de ciocolată făcută în casă.Mă învârt ușor prin încăperea slab luminată, ca un titirez leneș, după care îmi aleg mireasa.

Faptul că mi-am ales singur volumul, că nu am fost condiționat de cumpărarea lui de către părinți, ba, mai mult, amănuntul prețios că pentru cartea asta a trebuit să completez o fișă, să semnez și să mă oblig că o voi restitui în două săptămâni transformă lectura într-o adevărată aventură.În fiecare seară, câte zece pagini.Obligatoriu! Mama calcă, iar eu citesc în camera mea, scăldat de lumina becurilor, uitând de Eminescu, de pastelurile lui Alecsandri, de Coșbuc.Devin pagină cu pagină, eroul principal al povestirii, un puști temerar care face Pământul să se-nvârtă.” (Călin Torsan, Raza Verde)

Comunicarea cu celălalt

Te afli într-o bibliotecă și vrei să soliciți bibliotecarei cartea care apare în textul citat.Cum ar decurge dialogul vostru în part-cinci replici?

Ești unul dintre cei care vor participa la scrierea cărții ” Ce poți face cu două cuvinte”, de Liviu Papadima.Imaginează-ți că ai extras din pălărie cuvintele ”lacrimă” și ”păstaie”.Scrie un text de 10-15 rânduri, care să fie parte a cărții.

Fii scriitor pentru o oră! Imaginează-ți un personaj misterios, descrie-l din punct de vedere fizic și moral și plasează-l într-un cadru delimitat atât temporal, cât și spațial.Apoi, schimbă caietul cu al colegului tău, continuând fiecare povestea celuilalt.

Personajul Anibalector consider că un cititor trebuie să aibă stil și vocație.Tu crezi că un cititor trebuie să aibă calități special?Alcătuiește o compunere, de 100-150 de cuvinte, în care să prezinți portretul cititorului ideal, așa cum ți-l imaginezi tu.

Zilele acestea, lecția e obligată să se desfășoare dincolo de sala de clasă, într-un mediu virtual, un spațiu cu reguli diferite, chiar îmbucurătoare pentru unii pentru libertatea pe care o propune, dar și grea pentru că e o libertate greu de asumat și gestionat, pe care profesorul și elevii, deopotrivă, o învață din mers, umăr la umăr.

Ne-am refugiat pentru o perioadă determinată, în acest timp al izolării, în ecranele gadgeturilor de acasă.Este o perioadă în care munca/ școala se mută acasă.La profesori și la elevi care se întâlnesc undeva la mijloc, în lumea virtuală, complicată și, totuși, productivă.E un nou tip de învățare, o alternativă, ocazia unei formări culturale: le-am trimis filme, bibliografii, linkuri, documentare etc.Le-am spus să țină un jurnal de pandemie, pe care l-am ținut și eu dorind să experimentez împreună cu ei.Fiecare să scrie ce are nevoie, să caute, să se bucure, să se descopere fără constrângerea catalogului și a prezenței profesorului.De asemenea, am recurs la fișe de lucru, trimise pe WhatsApp adică sarcini de învățare și teme, prin mijloace electronice, dar nu învățăm în timp real.Avantajul este că fiecare are timpul lui de lucru,trimite când termină de rezolvat.Evident, mulți voiau să ne vedem că ne era dor unii de alții și este interesant să ne vedem eu din sufragerie, ei din camerele lor și, totuși, la școală.Improvizăm și învățăm din mers lecții online care se desfășoară pe telefon cu internet nelimitat.Trebuie să recunosc că, în multe privințe, am învățat de la elevii mei cum se descarcă o aplicație, cum s-o activez și cum să devin activă nu înainte de a-mi regla vocea, de a mă instala în fața laptopului îmbrăcată ”ca la școală” nu ” ca acasă”.

E o bucurie a reîntâlnirii și a ineditului pe care îl trăim în perioada învățământului online..Nici ei nu s-au mai văzut de zile bune și reușesc să se vadă, să se audă din spațiul lor, spațiul intim al casei lor, cu frați, cu bunici, cu animale de companie și cu părinți .Ora nu este o oră obișnuită de curs, e puțin mai relaxată și, totuși, productivă.Se discută mult despre revenirea la normalitate, despre cum se simt, dacă au persoane bolnave în familie, cum își petrec timpul liber etc.Relația noastră se leagă din ce în ce mai mult, e câștigată pe termen lung, grupurile formate pe clase rămân și după pandemie.În această perioadă și MEC convoacă profesorii la cursuri online pentru dezvoltarea competențelor digitale.În vocabularul nostru activ au intrat cuvinte precum: Google Meet, Zoom, Google Classroom, webinar, Teams/Office, Livresq.Sunt și comentarii amuzante ale unor profesori: „Ce să mai pornești la drum că acum e totul Zoom” sau „Toată lumea e stresată și internet virusată”.Elevii sunt de multe ori obosiți pentru că stau noaptea până târziu pe net, cu ochii în calculatoare și telefoane, cu toate acestea sunt docili, respectuoși,țin jurnale de carantină pe care abia aștept să le discutăm când ne vom vedea la școală sau la clubul de lectură.Suntem condamnați la izolare, în ”izoleta” noastră, noi cu noi, față în față.Mi-e teamă ca nu cumva chipurile elevilor să nu se refugieze definitiv în monitoare, iar sensul profesorului să nu se piardă și el în virtual.Nu sunt o entuziasmată a învățării online, volens nolens sunt silită, alături de toți profesorii, să dezlușesc tainele virtualului atât de familiar nativilor digitali.Platformele integrate (Classroom, Teams etc) dau posibilitatea fiecărui profesor să se folosească de resurse diverse de pe internet (video, linkuri,apps etc.), dar nu vor putea înlocui cultura, creativitatea, imaginația profesorului care sunt cruciale pentru proiectarea și succesul învățării.Așadar, sensul învățării online nu poate fi redus la utilizarea unor platforme dedicate (sau nu) învățării.Este o provocare pentru pedagogii de mâine să reușească să îmbine tradiționalul cu oportunitățile lumii virtuale.Virtualul ne expune noutății, vitezei, evenimentului, împovărării cognitive, polarizării.

A fi profesor înseamnă a înțelege că învățatul face parte din ființa noastră, fie că înveți să înveți, pe tine, pe alții sau de la alții.

În această perioadă, ne-am luat în serios dorința de a crede în a învăța și de la distanță.O distanță care, în această perioadă, ne apropie.E o vacanță mai mare decât vacanța mare în care ei ne învață pe noi pentru că ei lucrează ușor în mediul virtual.Elevii comunică mai mult, mai direct, nu simt restricția ca într-o sală de clasă pentru că fiecare poate alege dacă rămâne sau nu, activându-și prezența printr-un click.Se simt liberi, dezinvolți, pentru că se află, spațial vorbind, acasă.Cu toate acestea, se pierde apropierea, se simte ruptura de tot ce este viu în natură,în firescul ei.Când vom reveni în mediul nostru natural, școala, cu toții sperăm să învățăm ceva din asta…continuitatea învățării să fie cea a vieții înseși.

Când am hotărât să devin profesor, mi-am spus că o să lupt cu orice fel de piedică, de natură umană sau nu, și că o să găsesc întotdeauna calea de a face lucrurile să se miște spre mai bine.Schimbarea începe întotdeauna cu noi, implicându-ne direct în tot ceea ce facem.Cred că nu ar trebui să recurgem la expresii precum: ”nu pot”, ”nu știu”, ”nu am învățat”, ”la noi nu se poate”.Este vorba de conexiunea profesorului cu elevii săi, nu despre conexiunea la internet.Ne temem că suntem mai incompetenți decât credem.Chiar unii părinți redescoperă în această perioadă grea plăcerea cititului alături de copiii lor.

Începând cu luna aprilie am organizat Lecturiada online, iar temele de discuție au fost despre:

cărțile citite de când stăm acasă

refugiul în lectură

noi și viață prin intermediul cărților

Elevii au scris mini-eseuri despre temele propuse, au dezbătut pe Zoom pe

marginea cărților citite( integral sau fragmentar), au facut schimb de idei cu alți colegi de-ai lor din alte școli.

4.4.3 Etapa finală – evaluare (faza comparării rezultatelor)

În această etapă am aplicat un test de evaluare, numit test de evaluare finală. Acest test a fost aplicat la testarea inițială, tocmai pentru a compara rezultatele obținute la aceste teste.

TEST DE EVALUARE FINALĂ

”Salut, sunt Ionel Georgescu, am 12 ani, și sunt pasionat de calculator încă de la grădiniță.

Am început să creez un site, ca urmare a unui pariu făcut cu Andrei, colegul meu de bancă.Pentru că m-am cam poticnit la baza de date, am cerut ajutorul unor colegi de servici ai tatei, care mai mult m-au încurajat.Am de toate prin site și sper să-mi găsesc prin intermediul lui mai mulți prieteni.De când folosesc acest site, mi s-a întâmplat ceva ce trebuie să vă împărtășesc și vouă.

Un băiat din Cluj, pasionat și el de calculator, se laudă că, de când citește lectură suplimentară, nu mai face greșeli de ortografie, și-a îmbogățit vocabularul; a mai înțeles că a citi înseamnă a descoperi, a călători, a se destinde, a se cultiva.Am crezut că afirmațiile sale sunt o glumă, până am constatat că, de fapt, citea din bibliotecile on-line.Am fost curios și i-am urmat exemplul, destul de reticent la început.Când am văzut că pot să-mi aleg singur cărțile, am devenit din ce în ce mai interesat și, uite așa, am descoperit că lectura nu înseamnă plictiseală, ci evadarea din viața obișnuită, mijlocul cel mai econimic de a călători în timp și în spațiu.La școală am început să formulez enunțuri corecte, fără greșeli de exprimare, iar profesoara m-a lăudat.

Încercați și voi, nu o să vă pară rău!”

Adaptare după www.sigur.info

I.Bifează, în tabelul de mai jos, căsuța potrivită pentru fiecare dintre afirmațiile din stânga: (10 puncte)

II.Încercuiește varianta de răspuns corespunzătoare informațiilor din cele două texte: (10 puncte)

1.Pasiunea lui Ionel este:

Calculatorul

Jocul

Televiziunea

Fotografia

2.După părerea lui Ionel, lectura înseamnă:

Evadare din cotidian și visare

Evadare din cotidian și călătorie în timp și spațiu

Călătorie în timp și spațiu și jocuri pe Internet

Călătorie în timp și spațiu și sport

III.Transcrie din text două cuvinte care se referă la lectură. ( 10 puncte)

………………………………

………………………………

IV.Încercuiește ADEVĂRAT (A)/ FALS (F), justificând alegerea cu secvențe din text:

uncte)

1.Un băiat din Cluj, pasionat de calculator, se laudă că citește suplimentar. A/F

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

2.Ionel nu a urmat exemplul băiatului din Cluj. A/F

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

V.Subliniază varianta corectă de răspuns, motivând alegerea pe baza informațiilor din text: (10 puncte)

Ionel încurajează/ descurajează lectura, pentru că………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

VI.Explică prietenilor tăi sensul enunțului: ”Încercați și voi (să citiți lectură suplimentară), nu o să vă pară rău!” (10 puncte)

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

VII.Precizează o idee din text cu care ești de acord.Motivează-ți alegerea. (10 puncte)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

VIII.Descrie o carte citită în ultimul timp. (10 puncte)

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

IX.Vrei să realizezi un chestionar pe care să îl aplici colegilor tăi, în clasă, pentru a vedea în ce măsură sunt atrași de lectură.Completează chestionarul de mai jos cu întrebările potrivite, la care colegii tăi trebuie să răspundă: (10 puncte)

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total 100 de puncte.

Rezultatele testului final demonstrează faptul că obiectivul principal al Clubului de lectură a fost atins: cultivarea plăcerii de a citi și conștientizarea importanței pe care o are lectura în dezvoltarea personalității.Totodată, membrii Culbului de lectură s-au bucurat de prilejul de a discuta despre lecturile lor, implementarea acestui proiect în școală având drept rezultat, printer altele, construirea unei minibiblioteci acasă prin achiziționarea cărților recomandate și descoperite la club cu ajutorul Editurilor Booklet fiction și Arthur.Mai mult decât atât, dintre elevii înscriși la Clubul de lectură au fost selectați pentru a participa la diferite competiții literare, olimpiade școlare, eleva M.M. reușind să obțină locul al III-lea la Olimpiada ”Universul cunoașterii prin lectură”.

RAPORTUL DE ANALIZĂ a administrării probei de evaluare inițială-

clasa a V-a

Distribuția frecvenței notelor la proba de evaluare inițială aplicată la clasa a V-a este următoarea:

Numărul total de elevi testați este 18.

Rezultatele obținute pe obiectivele urmărite:

PROBA DE EVALUARE-etapa inițială

Histograma 1 .Distribuția notelor la proba de evaluare inițială

Histograma nr 2. Rezultatele obținute la evaluarea inițială

Histograma nr 3. Distribuția procentelor de realizare a itemilor testului de evaluare

inițială

Analiza S.W.O.T a rezultatelor obținute la testarea inițială:

RAPORTUL DE ANALIZĂ a administrării probei de evaluare finală-

clasa a V-a

Distribuția frecvenței notelor la proba de evaluare finală aplicată la clasa a V-a este următoarea:

Numărul total de elevi testați este 18.

Rezultatele obținute pe obiectivele urmărite:

PROBA DE EVALUARE-etapa finală

Histograma 4 .Distribuția notelor la proba de evaluare finală

Histograma nr 5. Rezultatele obținute la evaluarea finală

Histograma nr 6. Distribuția procentelor de realizare a itemilor testului

de evaluare finală

Analiza S.W.O.T a rezultatelor obținute la testarea finală:

Histograma 7 .Distribuția rezultatelor etapa inițială-etapa finală

Rezultatele obținute de elevi la testul final au demonstrat o îmbunătățire a situației generale cu excepția a trei elevi care se mențin sub nivelul clasei, în ciuda măsurilor luate.Media clasei a crescut de la 6,40 în etapa inițială, la 6,95 în etapa finală, la fel și promovabilitatea elevilor (83% în etapa finală și 78% în etapa inițială).

Numărul elevilor cu note între 7-7.99;8-8,99 și 9-9,99 a crescut față de evaluarea inițială,ceea ce denotă că elevii au conștientizat importanța pe care o are lectura în construirea și desăvârșirea personalității lor.

După aplicarea testelor inițiale, rezultatele nu au fost cunoscute de elevi, aceste teste având partea lor de mister în întreaga cercetare.Elevii au știut că participă la un experiment, că trebuie să se demonstreze ceva, dar testele inițiale și finale au fost privite de aceștia ca pe un lucru normal, prin care ei înșiși își demonstrau progresul realizat, își demonstrau că, prin lectură, pot să progreseze.

Am aplicat un chestionar pentru a identifica impactul lecturii asupra elevilor pentru a realiza o analiză comparativă.

CHESTIONAR PRIVIND INTERESUL PENTRU LECTURĂ

1.Cât de des citiți?

a) în fiecare zi

b) o dată la două zile

c) săptămânal

d) foarte rar

2.Lectura reprezintă pentru tine:

a) o obligație

b) o pasiune

c) un moment de relaxare

d) un mod de a petrece timpul liber

3) Din ce considerente citiți:

a) din obișnuință

b) din interes personal imediat

c) pentru a-mi petrece timpul liber

4) Care este ultima carte citită?

5) Cum îți procuri cărțile?

a) să faci schimb cu prietenii

b)să le citești de pe computer

c) să le cumperi

d) să le împrumuți de la bibliotecă

6) În comparație cu alte activități, cum apreciați lectura?

a) plăcută

b) neplăcută

c) neutră

d) nu știu

7. Care este locul preferat pentru lectură?

a) acasă

b) la bibliotecă

c) altundeva

8. Când aveți cea mai bună dispoziție pentru a citi o carte?

a) înainte de culcare

b) ziua, când dispun de timp liber

c) dimineața

9. Câte cărți există în biblioteca personală?

10. Ce vă îndeamnă spre lectură?

Din cele două chestionare aplicate, se observă că interesul pentru lectură a crescut în urma desfășurării activităților Clubului de lectură.Editura Booklet fiction atrage copiii către lectură prin cărți frumos editate, viu colorate, cu imagini, benzi desenate și cu un conținut care este pe placul copiilor din generația actuală, cu termeni din vocabularul lor activ.

În urma implementării proiectului educativ de promovare a lecturii Teatrul cititorilor am atins obiectivele propuse: stimularea lecturii prin ateliere de lectură și de teatru și dezvoltarea competenței de comunicare orală și scrisă.

Elevii au fost rugați să numească o carte interesantă pe care au citit-o și pe care o recomandă spre lectură viitorilor membri ai Clubului de lactură.

Redau, mai jos, câteva dintre cele mai interesante cărți, în opinia elevilor chestionați:

”Ursoaica din vis”, de Mimi Thebo pentru că protagonist, Darcy, este o adolescent pasionată de mall, modă, Facebook și gadgeturi.Este nevoită să se mute în alt mediu și trebuie să se obișnuiască.

”Prizonierul B- 3087” de Alan Grantz, pentru că Yanek, un băiețel evreu este smuls cu brutalitate din mediul lui fericit, devine prizonier și înfruntă ororile naziștilor fără să-și piardă speranța.

”Noroc cu domnul Terrupt” de Rob Buyea, pentru că prezintă aspect din viața oricărui elev de școală generală: timiditatea de a răspunde la ore, glumele răutăcioase despre tocilarul clasei, fițoasele școlii etc.

”Domnul Terrupt cade din nou”, de Rob Buyea, pentru că m-a captivat felul în care este scrisă și este o continuare emoționantă a cărții ”Noroc cu domnul Terrupt”.

”Lungul drum către apă”, de Linda Sue Park, pentru că este o carte emoționantă despre sacrificiu, despre supraviețuire chiar și în locurile în care nu mai există speranță din cauza războiului civil.

Concluzii

Scopul lucrării, acela de a atrage atenția că lectura este un mijloc de sensibilizare a elevilor, consider că a fost atins.Lectura literaturii a avut scop stimularea gândirii reflexive a elevilor de gimnaziu, aflați la început de drum.Urmărind comportamentul elevilor am constatat că s-au bucurat de metodele activ-participative, procesul literar având un real succes, alături de jocurile didactice, jocurile de rol, pălăriile gânditoare sau concursurile literare.Toate acestea au dus la optimizarea procesului instructiv-educativ, la dezvoltarea personală a elevilor și a îmbunătățirea comunicării orale.

Școala rămâne principala formă de educație și de formare a personalității elevilor.Procesul de învățământ este un sistem deschis, în continuă dezvoltare și actualizare.Elevii din ziua de azi sunt total diferiți de cei de acum zece ani.În loc să deschidă o carte, citesc pe net câteva fragmente sau recenzii, se uită la televizor.Elevii nu mai stau de vorbă, ci accesează Facebookul de pe telefonul mobil sau de pe tabletă și dau like sau share.

Este necesar ca profesorul să se adapteze la ceea ce se întâmplă azi, nu să renunțe la principiile sale, dar să fie flexibil pentru a putea face față acestui fenomen.

Lucrarea de față a stabilit pentru început, din punct de vedere teoretic, conceptele lecturii, ale literaturii române în ciclul gimnazial și abia apoi a prezentat o parte practică.

În partea de cercetare am dorit să demonstrez că, prin participarea elevilor la un club de lectură, am putut îmbunătăți rezultatele școlare, dar și procesele cognitive ale acestora.Am demonstrat prin testele de evaluare aplicate – evaluare inițială și evaluare finală – că a existat progres școlar.

Lucrarea a demonstrat că prin lectură, prin lectura oricărui tip de literatură – aici am folosit literatura contemporană și nu numai, dar și literatura scrisă de copii – progesul va exista, dacă metodele folosite sunt adaptate sau sunt realizate pentru fiecare particularitate a elevilor.

Lucrarea de față s-a focalizat pe modalități de stimulare a lecturii literare- prin metode interactive aplicate și pe opere literare ce nu se regăsesc în manualele școlare.Am optat pentru înființarea unui Club de lectură, diversele metode activ-participative având rolul de a stimula interesul elevilor, de a stârni curiozitatea, de a diversifica și de a spori actul lecturii.Am urmărit modalitatea în care au citit lecturile pa care le-au avut și seriozitatea cu care s-au pregătit și s-au implicat precum și manifestarea gândirii critice și a creativității.Lucrarea a mai scos în evidență importanța metodelor activ-participative, metode moderne care se bazează pe implicarea activă a elevilor contribuind la optimizarea învățării și creșterea randamentului școlar.Rezultatele obținute la evaluare confirmă ipoteza lucrării, relevând modalități concrete, variate de stimulare a interesului elevilor pentru lectură.

Elevii nu au provenit dintr-un singur mediu social, familiile din care provin fiind diferite, fiind și familii care nu își permit să cumpere lunar cărți copiilor lor.Majoritatea elevilor care au obținut nota bună și s-au implicat cel mai mult în clubul de lectură, au fost cei care au provenit din familii modeste.

Elevii au descoperit că doar prin muncă pot obține ceea ce își doresc.

Remarcând impactul avut de acest Club de lectură în rândul celor implicați, dar și interesul manifestat la fiecare activitate, respectiv dorința de a continua, am propus pentru anul școlar următor implementarea unui opțional de lectură, tocmai pentru a da șansa celor ce au cunoscut bucuria lecturii să descopere și mai mult tainele acestei arte.

Consider că lectura și teatrul stimulează creativitatea în rândul elevilor, îi familiarizează cu diferite genuri artistice, le prilejuiesc confruntări de opinii pe marginea creațiilor prezentate.De asemenea, elevii și-au îmbogățit viața sufletească și au dobândit trăsături morale pozitive.

Profesorul de română are privilegiul de a se apropia de sufletul elevilor săi pentru că lucrează cu sufletul și pentru suflet și obiectul muncii sale este,în esență,frumosul.Trebuie să-i facem pe elevi să găsească o motivație intrinsecă pentru a citi.Plăcerea ”cititului de cărți” se învață,sarcina profesorului de literatură este să-i învețe pe elevi să citească în mod autentic,să apropie sufletul elevilor de sufletul cărților,să-i formeze ca lectori competenți,activi.

Miza importantă a studiului literaturii în școală este ca elevii să capete plăcerea de a citi pe tot parcursul vieții.Profesorul de limba și literatura română trebuie să fie el însuși un cititor competent, chiar un expert în lectură.Un astfel de profesor știe să folosească strategii didactice diverse ce implică, într-un raport optim inteligența, emoțiile, cunoștințele și creativitatea elevilor.

Beneficiind de cercetări și interpretări mai vechi și mai noi, pe baza unei metodologii moderne, împletită cu metodele clasice, lucrarea dezvoltă importanța activităților care reunesc formalul și informalul în aria curriculară Limbă și Comunicare, precum și a strategiilor didactice inovative.

Pentru cei mai mulți dintre noi cărțile sunt un combustibil necesar al vieții.În foarte multe momente apelul la o informație sistematizată într-o carte este cel puțin confortabil, dacă nu este important sau chiar vital.

În cadrul clubului de lectură și de teatru, elevii descoperă cât de plăcut este să învețe prin intermediul jocurilor, mai ales a jocurilor în echipe.Își dezvoltă abilitățile emoționale, dar și capacitățile de a argumenta prin diferite exerciții.Elevii trebuie pregătiți pentru apropierea de textul literar și înțelegerea deplină a acestuia.

Orele de literatură devin atractive când profesorul pune accent pe activități în grupe, metode interactive, utilizează mijloace moderne (audio book etc.)

Lucrarea de față mi-a permis să valorific experiența pe care am acumulat-o până acum la clasă.Pentru ce am realizat cu elevii m-am pregătit studiind materiale de specialitate și am încercat să folosesc aceste noutăți în activitatea mea didactică.

În lucrarea de față am prezentat încercările mele, conștiientă fiind de misiunea pe care o am în continuare, de a face din elevii mei, oameni capabili să se exprime corect, să-și argumenteze punctele de vedere.

BIBLIOGRAFIE

1.Albulescu, Ion, Pragmatica predării.Activitatea profesorului între rutină și creativitate, Editura Paralela 45, Pitești, 2008

2.Apetroaiei,Elena,Strategii activ-participative în predarea-învățarea limbii și literaturii române, Editura Paradigue,Pitești,2009

3.Balotă N.,Arta lecturii, Editura Cartea Românească, București, 1978

4.Barthers R.,Romanul scriiturii, București, Editura Univers, 1987

5.Catană, Monica, Rențea, Gabriela, Vagneti, Mihaela- Justina, Venete, Elena-Adelina Fagurele de idei.Delimitări conceptuale și scenarii didactice din perspectiva interculturalității și transdisciplinarității,Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2013

6.Conley, Mark W.,Înțelegerea textelor și ariilor curriculare, Editura Polirom, București, 2019

7.Cordoș, Sanda, Ce rost are să mai citim literatură?, București Compania, 2004

8.Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Ediția a II-a,Editura Polirom, Iași, 1998

9.Costea, Octavia, Literatura pentru copii, manual pentru clasa a XIII-a școli normale, București, EDP, 1995

10.Costea, Octavia, Didactica lecturii.O abordare funcțională,Institutul European, Iași, 2006

11.Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, Editura Emia, 2015

12.Crăciun, Gheorghe, Introducere în teoria literaturii, București,Editura Magister, 1997

13.Cucoș, C.(coord), Psihopedagogie pentru examenel de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 1998

14.Dersidan I, Metodica predării limbii și literaturii române, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2003

15.Doltrens, R., A educa și a instrui, EDP, București,1970

16.Eco, Umberto, Lector în fabulă.Cooperarea interpretativă în textele narative, București, Editura Univers, 1991

17.Eco, Umberto, Șase plimbări prin pădurea narativă, Constanța, Editura Pontica, 1997

18.Flueraș, Vasile, Teoria și practica învățării prin cooperare, Cluj-Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2005

19.Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Cluj-Napoca,Editura Dacia, 2002

20.Ioana, N., curs Lectură și receptare, Galați, 2010

21.Ionescu, Miron, Instrucție și educație, Cluj Napoca, Editura Garamond, 2003

22.Iosifescu, Șerban, Repere pentru proiectarea opționalelor în buletinul informativ al proiectului de reformă a învățământului preuniversitar, nr.9, București, MEN, 2000

23.Leroy, G., Dialogul în educație,București, E.D.P, 1974

24.Lintvelt, Jaap, Punctul de vedere.Încercare de tipologie narativă, București, Editura Univers, 1994

25.Manolescu, Nicolae, Lectura pe înțelesul tuturor, Brașov, Editura Aula, 2000

26.Meyer, Genevieve, De ce și cum evaluăm, Iașă, Editura Polirom, 2000

27.Onojescu, Monica, Literatura și valorile, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018

28.Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, București, Editura Paralele 45, 2003

29.Pamfil, Alina, Funcțiile studiului literaturii:schiță diacronică, Editura Eurodidact, 2001

30.Pamfil, Alina, Didactica literaturii. Reorientări, Editura Art, București, 2016

31.Pamfil. Alina; Onojescu, Monica(coord.), Lectura.Repere actuale, Cluj Napoca, Editura Casa Cărții de Știință, 2004

32.Parfene, Constantin, Teorie și analiză literară, București, Editura Științifică,1993

33.Parfene, Constantin, Literatura în școală, Iași, Editura Universității Al.I. Cuza, 1997

34.Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală.Ghid teoretico- aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999

35.Pavelescu, Marilena, Metodica predării limbii și literaturii române, București, Editura Corint, 2010

36.Păcurari, Otilia; Târcă, Anca; Sarivan, Ligia, Strategii didactice inovative, București, Centrul Educația 2000+, 2003

37.Piajet, J.; Iuhelder, B., Psihologia copilului, București, E.D.P, 1968

38.Popa, Mihaela, Evaluarea formativă a competențelor în ora de limba și literatura română în liceu, Pitești, Editura Paralela 45, 2015

39.Sâmihăian, Florentina; Norel, Mariana, Didactica limbii și literaturii române I, Program de conversie profesională la nivel postuniversitar pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, 2011

40.Sâmihăian, Florentina, O didactică a limbii și literaturii române.Provocări actuale pentru profesor și elev,București, Editura Art, 2014

41.Șerdean, I., Metodica predării limbii și literaturii române la clasele I-IV, București, E.D.P., 1991

42.Tănase, Simona, De la tradițional la modern în receptarea limbii și literaturii române în gimnaziu, Bacău, Editura Rovimed Publishers, 2012

DICȚIONARE

1.Academia română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan, Dicționarul explicativ al limbii române, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998

2.Cristea, S., Dicționar de termeni pedagogici, București, E.D.P., 2004

MANUALE

1.Cotoi, Geanina; Hăilă, Irina, Limba și literatura română.Manual pentru clasa a V-a, Pitești, Editura Paralela 45, 2017

2.Sâmihăian, Florentina; Dobra, Sofia; Halaszi, Monica; Davidoiu-Roman, Anca, Limba și literatura română.Clasa a V-a, București, Editura Art, 2017

3.Sâmihăian, Florentina; Dobra, Sofia; Halaszi, Monica; Dandu, Cristina, Limba și literatura română pentru clasa a II-a, București, Editura Art, 2019

4.Pavelescu, Marilena; Mihai, Cristina-Florina, Limba și literatura română.Manual pentru clasa a V-a, București, Editura Litera, 2017

AUXILIARE

1.Avram-Rusu, Anița; Bahman, Mihaela-Dimitrița; Nechifor, Irina, Competență și creativitate în practica limbii și literaturii române, Iași, Editura Cartea Românească Educațional, 2019

2.Bucurenciu, Petru, Exersarea competențelor de comunicare prin lectură.Fișe de lucru pentru clasele V-VIII, București, Editura Aramis, 2016

3.Programa școlară pentru disciplina limba și literatura română; clasele V-VIII, aprobată prin O.M. nr 3393/28.02.2017

4.Sâmihăian, Florentina; Dobra, Sofia; Halaszi, Monica; Davidoiu-Roman, Anca, Limba și literatura română.Ghidul profesorului.Clasa a V-a, București, Editura Art Educațional, 2018

5.Sâmihăian, Florentina; Dobra, Sofia; Halaszi, Monica; Davidoiu-Roman, Anca, Limba și literatura română.Caietul elevului.Clasa a V-a, București, Editura Art Educațional, 2019

WEBOGRAFIE

1.https://www.didactic.ro/materiale-didactice/teatru-optional-2

2.http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/01Llimba%20si%20literatura%20%20romana%20materna.pdf

3.http://subiecte.edu.ro/2019/evaluari246/evaluarenationala6/modeleteste/

ANEXE

Raftul cu cărți pentru prima și a doua copilărie

TUDOR ARGHEZI – Cartea cu jucării;

Ce-ai cu mine,vântule?

ANA BLANDIANA – Întâmplări din grădina mea;

Întâmplări de pe strada mea

MIRCEA CĂRTĂRESCU – Travesti;

Enciclopedia zmeilor

MICHAEL ENDE – Povestea fără sfârșit

YAROSLAV HASEK – Peripețiile bravului soldat Svejk

AL. MITRU – Legendele Olimpului

SIMONA POPESCU – Juventus

MARIN SORESCU – Unde fugim de-acasă?

ORHAN PAMUK – Muzeul inocenței

HARUKI MURAKAMI – Kafka, pe malul mării

ERIC EMMANUEL SCHIMTT – Oscar și tanti Roz

EVGHENI VODOLAZKIN – Laur

R.J.PALACIO – Cartea lui Julien; Minunea

RUI ZINK – Cititorul din peșteră

IOANA PÂRVULESCU – Inocenței

MATEI CĂLINESCU – Un altfel de jurnal

ADINA POPESCU – Povestiri de pe Calea Moșilor

CU PĂLĂRIA ALBĂ PE CAP SE FACE O ANALIZĂ

OBIECTIVĂ A SITUAȚIILOR!

Gândire obiectivă care se bazează pe informații.

Prezintă lucrurile așa cum sunt, fără nicio părere, interpretare critic sau emoție.

POVESTITORUL

Prezentați câteva date despre viață și opera lui Ion Luca Caragiale

Realizați, în câteva rânduri, rezumatul operei ”Vizită” de Ion Luca Caragiale.

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

CÂND GÂNDIM CU PĂLĂRIA ALBASTRĂ ÎNCERCĂM SĂ

OFERIM O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA FAPTELOR!

Definirea, extragerea clară a problemei, concluziei.

MODERATORUL

Care credeți că a fost intenția autorului când a scris această operă?

2. Ce învățături putem extrage din acest text?

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

CU PĂLĂRIA VERDE PE CAP NU EXISTĂ LIMITE ÎN

CALEA GÂNDURILOR!

Gândire creativă care se bazează pe generarea de idei noi.

GÂNDITORUL

Imaginează-ți alt mod în care s-ar putea termina acțiunea operei literare ”Vizită” de Ion Luca Caragiale.

Ce credeți că s-ar fi întâmplat dacă Madam Popescu ar fi observat că

Ionel i-a pus dulceață în pantofii musafirului?

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

CU PĂLĂRIA GALBENĂ PE CAP GÂNDIM POZITIV ȘI VEDEM

NUMAI AVANTAJELE SITUAȚIEI!

Gândire pozitivă, se bazează pe o prezentare pozitivă a evenimentelor, evidențierea avantajelor, oportunităților și a posibilităților de concretizare a ideilor.

CREATORUL

Imaginați-vă cum s-ar fi comportat Ionel în timpul vizitei dacă mama sa nu l-ar fi răsfățat atât de mult.

Dincolo de defectele care ies ân evidență, Ionel, ca oricare copil, are și calități.Care credeți că sunt acestea?

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

CÂND GÂNDIM CU PĂLĂRIA ROȘIE, NU TREBUIE SĂ DĂM

NICIO JUSTIFICARE!

Gândirea afectivă care se bazează pe emoții, sentimente, intuiție.

PSIHOLOGUL

Imaginați-vă că sunteți unul dintre personajele operei.Prezentați câteva întâmplări sau un personaj din punctual vostru de vedere.

Ce v-a plăcut cel mai mult din această operă?Ce ați simțit când ați citit acele fragmente de text?

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

CU PĂLĂRIA NEAGRĂ PE CAP SE FACE O EVALUARE

CRITICĂ A FAPTELOR!

Gândire negativă, se bazează pe evidențierea greșelilor, a punctelor slabe și a riscurilor.

E o pălărie pesimistă.

Criticul

1.Cu ce fapte din acest text nu sunteți de acord?

2.Dacă ați fi fost scriitori, ce fapte/ personaje/ nume ați fi schimbat la acest text?De ce?

Gândiți!

Lucrați în perechi!

Comunicați!

Aplicație metoda CIORCHINELE

Aplicație metoda BRAINSTORMING

Greierele și furnica

Corbul și vulpea

Câinele și lupul

Aplicație metoda DIAGRAMA VENN

GREIERELE ȘI FURNICA CORBUL ȘI VULPEA

Câinele ȘI LUPUL