Strategii de Valorificare a Turismului Maramureseam Prezent Si Perspectiva

=== MM TURISM ===

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA

SPECIALIZAREA MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL

Lucrare de licență

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ ”DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA

SPECIALIZAREA MANAGEMENT TURISTIC ȘI COMERCIAL

Strategii de valorificare a turismului maramureșan. Prezent și perspectivă

Coordonator științific,

Absolvent,

București

2018

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul I. PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ

1.1. Așezarea geografică a județului.

1.2. Căile de acces.

1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a județului Maramureș.

1.4. Analiza componentei umane și economice și impactul acestei asupra componentei turistice.

Capitolul II. ANALIZA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ.

2.1. Potențialul turistic- concepte teoretice.

2.2. Potențialul turistic natural.

2.2.1. Potențialul turistic al reliefului.

2.2.2. Potențialul climato-turistic.

2.2.3. Potențialul turistic al apelor.

2.2.4. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic.

2.3. Potențialul turistic antropic

2.3.1. Obiective turistice religioase.

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice.

2.3.3. Arta populară și manifestările etnofolclorice.

2.3.4. Stațiunile turistice din județul Maramureș.

Capitolul III. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ PENTRU PERIOADA 2010-2017.

3.1. Baza turistică tehnico-materială.

3.1.1. Unitățile de cazare turistică.

3.1.2. Unitățile de alimentație pentru turism.

3.1.3. Unitățile pentru agrement și tratament.

3.1.4. Mijloacele de transport turistic.

3.2. Circulația turistică

3.2.1. Forme de turism specifice județului Maramureș.

3.2.2. Evoluția numărului de sosiri turistice.

3.2.3. Evoluția numărului de înnoptări.

3.2.4. Durata sejurului mediu.

3.2.5. Funcția turistică a județului.

Capitolul IV. PROPUNERI ȘI STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ- ORIZONT 2035.

4.1. Propuneri personale.

4.2. Strategii.

4.3. Planuri de dezvoltare turistică.

4.4. Analiza SWOT a dezvoltării turistice a județului Maramureș.

4.5. Impactul activităților turistice asupra mediului.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

În privința motivației și scopului alegerii acestei teme, legată de importanța turismului în contextul dezvoltării locale, am ales județul Maramureș pentru a demonstra că activitatea de turism reprezintă o soluție reală la nevoile economice actuale din județul Maramureș, mai ales că resursele turistice sunt numeroase, diversificate și valoroase.

Diversificarea paletei de oferte și produse turistice este una dintre soluții, din acest punct de vedere turismul de agrement, un sector al serviciilor turistice, prea puțin băgat în seamă în România, în general, poate să reprezinte, o soluție pentru dinamizarea circulației turistice din județul Maramureș.

Obiectivele, activitățile și rezultatele estimate:

O1: Analiza resurselor turistice din zona geografică a Maramureșului ca premisă a dezvoltării activității de turism;

a) Studiu bibliografic de specialitate;

b) Analiza site-urilor unor instituții oficiale de turism;

c) Discuții cu managerii unor zone de agrement din Maramureș (parcuri de agrement)

I. Activitatea de turism cunoaște o susținută creștere în topul preferințelor turiștilor la nivel național și internațional, cu toate acestea este vorba numai despre două tipuri predominante: turismul montan și cel cultural, este nevoie de implementarea altor tipuri și forme de turism;

II. Tinerii sunt cei care preferă din ce în ce mai mult să practice drumeția, agrementul iar din acest punct de vedere, turismul școlar poate fi o soluție.

O2: Identificarea principalelor soluții pentru dezvoltarea turismului astfel încât acesta să devină un factor de dezvoltare în cadrul economiei județului Maramureș;

a) Studiu bibliografic de specialitate;

b) Vizitarea unor destinații turistice renumite din Maramureș, analiza stării de conservare și de valorificare turistică;

c) Realizarea de fotografii, observarea impactului activităților umane asupra mediului natural.

I. În Maramureș principalele zone turistice se suprapun zonei montane dar există amenajări de factură turistică practic peste tot, inclusiv în zonele joase;

II. Studierea agrementului din zonele turistice cu turism de aventură la nivel internațional ar putea fi un model bun de urmat și pentru autoritățile locale, acestea corespund în mare măsură zonelor turistice renumite (Munții Alpi, Coasta de Azur sau Riviera Spaniolă).

III. Pachetele de servicii turistice pot conține și servicii turistice specifice mai multor forme de turism, astfel încât, fluxurile turistice să implice turiști din mai multe categorii;

IV. Promovarea intensă pe toate canalurile a parcurilor de aventură, participarea acestora la diferite evenimente turistice (târguri)

O3: Analiza circulației turistice din județul Maramureș

a) Analiza bazei de date a INS;

b) Studiu bibliografic de specialitate

c) Observarea evoluției și identificarea cauzelor creșterii sau descreșterii numărului de sosiri turistice sau de înnoptări.

I. Numărul de sosiri turistice este de presupus că va cunoaște o creștere numerică mai ales după anul 2010, la fel și în cazul înnoptărilor, mai ales datorită implementării unor programe turistice dar și promovării în media a unor stațiuni și obiective turistice;

Lucrarea este structurată în patru capitole, după prezenta introducere, în primul capitol este realizată o prezentare generală a județului Maramureș, cu accent pe poziție geografică, istorie și căi de acces. Capitolul secund analizează potențialul turistici natural și antropic al județului. Al treilea capitol, are în vedere infrastructura și circulația turistică iar ultimul capitol vine cu propuneri pentru dezvoltarea activității de turism în județul Maramureș.

În privința metodologiei, în realizarea acestei lucrări am utilizat mai multe metode:

a) Observația și lectura individuală- studierea mai multor documente din diferite surse, biblioteci și colecții pentru îmbogățirea bibliografiei;

b) Analiza sistematică a unor date statistice și interpretarea lor prin tabele și grafice, fiecare cu concluziile de rigoare;

c) Problematizarea- analiza unor realități cunoscute pentru a scoate în evidență elemente noi ale realității geografice specifice regiunii studiate;

d) Lucrul cu harta- analiza și studiul unor harți de mai multe tipuri ale Maramureșului, identificarea unor obiective turistice și a principalelor localități;

e) Sistematizarea- selectarea informațiilor aflate într-o cantitate mare pentru fluidizarea lor și explicarea termenilor de specialitate;

f) Comparația- realizată între valoarea resurselor turistice din județului Maramureș cu ale altor județe;

Capitolul I.

PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ

Farmecul județului Maramureș este dat de frumusețea naturii, a munților cu forme semețe și lacuri alpine, cu ape limpezi, ulor accesibili în tot cursul anului și din orice direcție, a văilor numeroase care-i străbat și a depresiunilor, între care Depresiunea Maramureș este plină de pitoresc și de viață. Stema județului este împărțită în două registre: cel superior, pe fond roșu este prezentat capul de bour (simbol lui Dragoș- descălecătorul Moldovei, care a venit din Maramureș) și capra neagră pe o stâncă în care se află o mină, simbolul naturii bogate și a resurselor de subsol existente (vezi fig. 1.1).

Fig. 1.1. Stema județului Maramureș.

Sursa: http://maramures.romaniaexplorer.com/page_10918.html, accesat în data de 14.04.2018

În registrul inferior, pe fond albastru se află reprezentată o biserică din lemn, simbolistica este evidentă, cu trimitere la nu numai la numeroasele biserici din lemn de pe teritoriul județului dar și la tradițiile ancestrale și a spiritualitatea zonei.

1.1. Așezarea geografică a județului.

Județul Maramureș este situat în provincia istorică Crișana-Maramureș, în nordul României (vezi fig. 1.2.), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest.

Suprafața județului este de 6 304 kmp, având următoarele limite geografice:

N- granița cu Ucraina;

E- județul Suceava;

S- județul Sălaj;

SE- județul Bistrița-Năsăud;

V- județul Satu Mare

Fig. 2.1. Poziția geografică a județului Maramureș în cadru României.

Sursa: wikipedia

Cu ocazia Recensământului din anul 2011, populația stabilă a județului a fost de 461 200 locuitori, rezultând o densitate a populației de 73,2 loc/kmp.

Din punct de vedere administrativ județul prezintă două municipii (Baia Mare- reședința, Sighetul Marmației), 11 orașe (Baia Sprie, Borșa, Cavnic, Dragomirești, Săliștea de Sus, Seini, Șomcuța Mare, Tăuții-Măgheruș, Târgu Lăpuș, Ulmeni, Valea Vișeului), se adaugă 63 de comune cu 213 sate (Tempo-online, INSSE, accesat în data de 14.10.2018).

1.2. Căile de acces

Principalele căi de acces pe teritoriul județului Maramureș sunt următoarele :

a) Căile rutiere:

E58 (DN1C): Satu Mare- Seini- Baia Mare- Jibou- Dej;

DN19: Sighetu Marmației- Pasul Huta- Negrești Oaș- Satu Mare;

DN18: Vatra Dornei (Suceava)- Pasul Prislop (1 400 m)- Borșa- Vișeu- Sighetu Marmației (vezi fig. 1.3.);

DN17c: Moisei-Năsăud

b) Căile feroviare:

Magistrala 400: Brașov- Sfântu Gheorghe- Târgu Secuiesc- Gheorgheni- Miercurea Ciuc- Dej- Jibou- Baia Mare- Satu Mare; ramificații: Salva-Vișeu de Jos- Sighetul Marmației; Sighetul Marmației- Câmpulung la Tisa (momentan traficul este sistat);

c) Căi aeriene: Baia Mare (”Aeroportul Internațional Maramureș”), momentat este închis pentru

lucrări de amenajare a infrastructurii .

Fig. 1.3. Harta rutieră a județului Maramureș.

Sursa: http://hartamaramures.ro/harta-ro-Maramures-492-Maramures___Orase.html, accesat în data de 14.04.2018

d) Puncte vamale: la frontiera cu Ucraina- Sighet, trafic local la Teceul Mic, vama- cale ferată la Câmpulung la Tisa.

1.3. Scurt istoric al apariției și dezvoltării turistice a județului Maramureș

În secolul XIX valorificarea turistică a potențialului județului Maramureș, aflat atunci în afara granițelor României era una empirică, autoritățile austro-ungare având ca principal scop valorificarea economică a resurselor de subsol și a pădurilor.

Începutul turismului în zonă datează de la începutul secolului XX, după unirea din anul 1918, când vor începe să fie valorificate prin turism, elementele naturale prin drumeție, alpinism sau practicarea turismului cultural-istoric, mai ales a celui religios

Turismul în zona Maramureș, a cunoscut o dezvoltare în adevăratul sens, recentă deși resursele turistice existente sunt cunoscute și apreciate de mai mult timp, acestea au fost valorificate corespunzător abia după perioada 1960-1970 când obiective turistice cum ar fi Cimitirul vesel de la Săpânța sau bisericile din lemn au fost incluse în circuitele turistice naționale dar și internaționale. Un pas înainte în privința valorificării turistice a resurselor din județul Maramureș a fost includerea bisericilor de lemn în cadrul Patrimoniul Mondial UNESCO, în anul 1999.

După anul 2000, vor fi puse în valoare mai multe resurse turistice: Mocănița, bisericile din lemn vor fi incluse în circuite turistice mai ales pentru turiștii străini, alături de cimitirul de la Săpânța. În egală măsură, stațiuni ca Borșa sau Izvoarele vor cunoaște o îmbunătățire a infrastructurii, asemenea și Cavnic, mai ales în domeniul sporturilor de iarnă

1.4. Analiza componentei umane și economice și impactul acestei asupra componentei turistice

Componenta umană este un element extrem de important pentru reușita procesului turistic din orice regiune geografică. Importante sunt gradul de pregătire dar și componenta numerică a acesteia. În tabelul 1.1. este prezentată structura populației pe domenii de activitate în anul 2015 a județului Maramureș.

Tabel 1.1. Structura populației ocupate a județului Maramureș pe domenii de activitate în anul 2015

Sursa: http://www.prefecturamaramures.ro/wp-content/uploads/2016/08/Prezentarea-judetului-Maramures.pdf

Datele de mai sus indică faptul că ponderea lucrătorilor din turism este foarte mică comparativ cu potențialul disponibil al județului (numai 1,6%). Cu toate acestea, ponderile anumitor sectoare care au legătură directă cu activitatea de turism prezintă ponderi ceva mai mari: comerțul (11,9%), transportul (4,4%). Chiar dacă calificarea personalului care activează în domeniul turismului este una superioară, faptul că numărul este redus nu poate să crească calitatea serviciului turistic .

Capitolul II

ANALIZA ȘI VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ

Județul Maramureș se suprapune peste marea depresiune a Maramureșului, precum și munții din sudul, nordul și estul acesteia dar și culmile și versanții limitrofi ai celor din sud, adică un spațiu în care elementele naturale, caracterizate prin diversitate și desfășurare armonioasă, se îmbină cu o bogăție de obiective istorice, folclorice și etnografice de o mare originalitate, ansamblu realizat într-o lungă coabitare a naturii și activităților umane.

2.1. Potențialul turistic- concepte teoretice.

În viziunea Organizației Mondiale a Turismului și a altor organisme de profil din cadrul Comunității Europene, potențialul turistic al unei țări sau zone este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economic . Potențialul turistic exprimă posibilitățile de valorificare în plan turistic, oferă sau dau o anumită funcționalitate teritoriului și constituie premise pentru dezvoltarea activităților de turism. Astfel, un anumit spațiu geografic prezintă interes din punct de vedere turistic în măsura în care oferă resurse turistice naturale sau antropice, resurse care în urma amenajării pot fi puse în valoare.

În anul 1996, G. Erdeli și I. Istrate, consideră potențialul turistic al unui teritoriu ca fiind ansamblul elementelor naturale, economice, și cultural-istorice, care prezintă anumite posibilități de valorificare turistică, dau o anumită funcționalitate pentru dezvoltarea activității de turism. Aspectul limitativ al definiției decurge din faptul că autorii se opresc doar la o parte din elementele cu valoare pentru turism și anume la cele binecunoscute, ce oferă posibilități de valorificare în această direcție. Prin acestea se exclud acelea care au importanță locală sau sunt știute de un număr limitat de vizitatori. De aici necesitatea de a separa în cadrul potențialului turistic a cel puțin două grupe de componente: cunoscute și valorificate și slab cunoscute și încă puțin vizitate (în stare latentă).

În viziunea lui Mihai Ielenicz (2006), potențialul turistic reprezintă ansamblul de elemente naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând a realizarea unor activități turistice .

Componentele mediului natural natural sau cele ale mediului antropizat prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni atracții turistice, constituindu-se în adevărate resurse turistice pentru industria turistică.

Conceptul de atracție turistică, considerat de unii sinomim cu resursă turistică , exprimă cu precădere latura afectivă, cognitiv estetică a diferitelor elemente din structura potențialului turistic care produc impresii de o intensitate deosebită. Turiștii pot fi atrași de imaginea, măreția, originalitatea, unicitatea, frumusețea unor componente ale potențialului turistic (cascadă, chei, versanți abrupți, picturi deosebite, clădiri impozante, elemente floristice).

Conceptul de resursă turistică este mult mai complexă și mai completă, incluzând pe lângă atracțiile turistice pretabile pentru vizitare și elemente naturale și antropice care pot fi valorificate direct în activitățile turistice ca materie primă, generând diferite forme de turism (izvoarele minerale și nămolul favorizează turismul balnear; vântul, zăpada, oglinzile de apă generează turismului sportiv, diferitele tipuri de bioclimat și aerul ozonat- turismul climateric, agricultura montană- agroturismul, satele- turismul rural).

Conceptul de resursă turistică a fost introdus în ultimele decenii, când turismul a evenit o adevărată industrie și care, ca orice activitate economică se bazează pe exploatarea și valorificarea unor resurse, Prin conținutul, specificul și valoarea sa orice resursă turistică poate să devină în timp și spațiu, punct de atracție pentru piața turistică.

În paralel cu noțiunile de potențial turistic și resursă turistică, circulă și termenul de fond turistic, ca fiind totalitatea resurselor naturale, social-culturale și istorice de valorificare turistică ce alcătuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu. O. Snak (1976) îl numește oferta turistică primară, premisa esențială în amenajarea turistică a unei zone și în dezvoltarea anumitor forme de turism.

Potențialul turistic al României, constituie oferta turistică primară (potențială) care împreună cu structurile turistice existente (structura de primire și infrastructura specifică) alcătuiesc oferta turistică reală sau patrimoniul turistic. La toate acestea se adaugă și factorii generali ai existenței umane: ospitalitatea, obiceiurile, varietatea, calitatea serviciilor prestate.

Mulți autori includ în potențialul turistic și infrastructura turistică, structurile de primire și serviciile complementare, punând semnul egalității între potențialul turistic și patrimoniul turistic.

Aurelia Susan (1980) consideră potențialul turistic ca fiind premisa afirmării fenomenului turistic, care include atât premisele de localizare- fondul turistic cu funcție de atracție, de polarizare a cererii, cât și premisele de realizare- care permit transformarea fondului turistic într-un factro activ al turismului, respectiv exploatarea fondului turistic.

Potențialul turistic poate să fie clasificat după o serie de criterii:

1. Criteriul genetic, implică două mari categorii:

a) Potențialul turistic natural (relief, climă, ape, vegetație, faună, zone protejate);

b) Potențialul turistic antropic (obiectivele istorice, religioase, culturale, sportive, etnografice), activitățile și manifestările antropice cu funcție turistică.

2. Criteriul funcționalității, diferențiază:

a) Potențialul turistic funcțional sau activ, intrat în circuitul turistic;

b) Potențialul turistic latent sau disponibil, fiind acele componente naturale sau antropice care nu au devenit elemente de polarizare turistică.

3. Criteriul capacității, diferențiază

a) Potențialul turistic total sau absolut, care are în vedere intrarea în circuitul turistic a tuturor componentelor dintr-un teritoriu;

b) Potențialul turistic relativ, reprezintă numai o parte a potențialului turistic dintr-un teritoriu dat care poate funcționa și independent ca element de atractivitate turistică, cum sunt de exemplu Babele și Sfinxul- în cadrul complexului turistic Bucegi, Muzeul de Istorie a României, etc.

4. Criteriul limitei de consum, deosebim: potențial turistic inepuizabil (condiții climatice, relieful, apele); potențial turistic epuizabil (elemente faunistice, floristice, monumente istorice, arheologie)

Mihai Ielenicz propune o nouă clasificare a potențialului turistic în geosituri și antroposituri . În multe științe (istorie/arheologie, geografie, turism) este folosit conceptul de sit care cunoaște diferite conceptualizări. Termenul de sit , din limba engleză, înseamnă loc, pe care I. Mac (2000) îl definește ca „o porțiune de teritoriu (spațiu) de o anumită formă care are un conținut material, energetic, și informațional”. Este un concept nou dar atotcuprinzător.

Fig. 2.1. Structura potențialului turistic. Sursa: Melinda Cândea, 2001, România- Potențial turistic și Turism

Geositurile sunt obiectivele care aparțin cadrului natural care asociază geomorfosituri (cele mai spectaculoase și solicitate în multe activități turistice), hidrosituri, ecosituri (care au un regim aparte de valorificare turistică- vezi fig. 2.2.), litositurile etc. Antropositurile sunt obiectivele rezultate din creația științifică, culturală, artistică, ecumenică sau sunt legate de evenimente istorice, sportive și care precumpănesc în spațiul așezărilor umane .

Fig. 2.2. Clasificarea siturilor. Sursa: Mihai Ielenicz, 2010, Geomorfosituri

Din fig. 2.2.., se observă clasificarea siturilor în geosituri- pentru obiectivele turistice naturale și antroposituri pentru obiectivele turistice antropice. Siturile naturale se împart la rândul lor în: sit de importanță comunitară (Natura 2000), geoparcurile care sunt situri de importanță universală, cele de importanță națională- rezervațiile științifice, parcuri și siturile geologice. Se adaugă siturile istorice care se împart în situri arheologice și industriale. O altă categorie sunt siturile culturale și siturile umane care sunt de două categorii: situri rurale și situri urbane.

2.2. Potențialul turistic natural

Potențialul turistic natural (fond turistic natural, ofertă turistică primară) este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de către cadrul natural al unui spațiu: tipuri și forme de relief, tipuri și subtipuri climatice, ape de suprafață și subterane, etaje de vegetație sau asociații vegetale. În foarte multe situații componentele cadrului natural au un rol predominant în determinarea valorii potențialului turistic al unui teritoriu și a dezvoltării industriei turistice .

Atractivitatea cadrului natural poate fi definită în principal prin: valoarea peisagistică a unităților de relief, calitățile terapeutice, relaxante ale unor factori climatici, calitatea, repartiția și densitatea elementelor componente ale hidrosferei, biodiversitatea floristică și faunistică, care pot oferi elemente de cunoaștere științifică și ecologică dar poate avea și valoare estetică, cinegetică, piscicolă, disparitățile între zonele înalte și cele joase, energia de relief, care crează în multe cazuri spectaculozitate, ineditul anumitul anumitor forme de relief.

2.2.1. Potențialul turistic al reliefului

Relieful reprezintă elementul major în structura potențialului turistic al oricărui teritoriu, fiind suportul material al oricărui teritotiu, el fiind suportul material al desfășurării activităților turistice. Se caracterizează printr-o mare varietate genetică, dimensională și fizionomică. Fiecare unitate majoră de relief are propriul său potențial turistic.

Depresiunea Maramureșului, cu origine complexă (tectonică, de baraj vulcanic și de eroziune) se caracterizează printr-un relief alcătuit din culmi care frecvent se află la 500-800 m și peste 1 000 m pe margini. Între acestea se află văi, în lungul cărora sectoarelede bazinete cu terase și așezări alternează cu mici defilee tăiate în strate groase de gresii și conglomerate. Se impun, prin varietatea peisajelor, culoarele văilor Vișeu, Iza și Mara.

În nord se desfășoară Munții Maramureșului, alcătuiți din roci cristaline, de unde rezultă caracterul de masivitate. Câteva vârfuri depășesc 1 850 m, iar restul culmilor principale, retezate de întinse platforme de eroziune, acoperite cu pășuni, se mențin la 1 500-1 700 m. Râurile i-au fragmentat profund, astfel că văile au aspect de defilee (Novăț, Vaser). Sub vârfurile mai însemnate se identifică forme de relief create de glaciațiunea cuaternară sau de agenții periglaciar.

În sudul depresiunii, până în pasul Șetref (817 m) se întind masivele vulcanice Gutâi, Lăpuș și Țibleș. Munții Gutâi sunt formați din lave andezitice, ce au creat vârfuri piramidale și creste din andezite, platouri de andezite bazaltoide. Pasul Gutâi (987 m) prezintă o mare importanță, prin acesta trece șoseaua ce leagă Maramureșul de Baia Mare (vezi fig. 2.3.).

Fig. 2.3. Harta reliefului județului Maramureș.

Sursa: http://pe-harta.ro/maramures/, accesat în data de 15.04.2018

Munții din est, Lăpuș și Țibleș, sunt formați din roci sedimentare străpunse de eruptiv, eroziunea a delimitat măguri vulcanice, coloane de lavă sau neck-uri. Râurile care fragmentează aceste masive au sculptat în rocile sedimentare bazinete depresionare în care se află așezări. Deși înălțimea culmilor principale depășește rar 1 300 m, munții apar ca un lanț foarte greu de trecut.

În sud-est se află partea nordică și nord-estică a Munților Rodnei care se impun prin masivitate- determinată de rocile cristaline, cu o mare dezvoltare a platformelor de eroziune, abrupt tectonic, ansamblul formelor de relief glaciar (de sub vârfurile Puzdrele, Buhăiescu, Rebra).

Fig. 2.4.-2.5. Vârful Pietrosul (stânga) și ascensiunea spre Buhăiescu. Sursa: www.turismmaramures.ro, accesat în data de 15.04.2018

Râurile ce coboară spre Iza și Vișeu își au obârșia în circurile glaciare și dezvoltă sectoare înguste, cu numeroase cascade (Cascada Cailor- pe o denivelare de 200 m).

2.2.2. Potențialul climato-turistic

Clima munților din nord și sud-est este aspră, cu ierni lungi, veri scurte și răcoroase, cu temperaturi medii ce scad altimetric (anual de la 3 grade Celsius la poale la -2 grade Celsius pe crestele Munților Rodnei; în ianuarie, de la -6 grade Celsius la -10 grade Celsius; în iulie, de la 12 la 8 grade Celsius, precipitații bogate (1 000-1 400 mm), cu o pondere însemnată, sub formă solidă (la peste 1 600 m), strat de zăpadă cu o durată de 120-200 zile/an (mai ales pe versanții cu expunere nordică și cu frecvente fenomene de iarnă).

În munții vulcanici, mult mai joși și aflați spre vest, climatul este mai moderat (temperaturi medii anuale de 2-6 grade Celsius; -5…-8 grade Celsius în ianuarie și 12…14 grade Celsius în iulie, precipitații în jur de 1 000-1 200 mm/an, iar stratul de zăpadă se menține 150 de zile doar pe versanții cu expunere nordică .

În Depresiunea Maramureșului, bine încadrată de munți, dar deschisă circulației maselor de aer din N- NV, climatul este tot mai rece și umed pe direcția V-E (temperaturile scad de la Sighetu Marmației spre Borșa, astfel: media anuală este de la 8,5…6 grade Celsius, în ianuarie, de la -3…-5 grade Celsius iar în iulie de la 18…16 grade Celsius; precipitațiile medii anuale cresc de la 800 mm la 1 000 mm iar stratul de zăpadă se menține de la 75-120 zile anual.

Existența culoarelor de vale și a bazinetelor depresionare favorizează inversiunile termice. Aceste condiții, deși aspre, permit desfășurarea activităților turistice tot timpul anului, dar diversificate după sezon. O notă în plus este dată de durata menținerii stratului de zăpadă care permite practicarea sporturilor de iarnă (Borșa).

2.2.3. Potențialul turistic al apelor

Rețeaua hidrografică a Maramureșului este bogată. Râurile mai mari sunt Vișeul (peste 60 km lungime) cu afluenții săi Vaser (fig. 2.6.) și Ruscova (în lungul lor se află numeroase poteci, unele cu marcaje turistice și drumuri forestiere spre vârfurile din Munții Rodnei și Maramureșului ), apoi Iza (83 km, și cu obârșia în Munții Rodnei) cu afluentul Mara (cu izvorul în Munții Igniș). În nord-vest granița de stat se desfășoară pe Tisa pe o lungime de 62 km. Pe parcursul său au loc confluențele cu Vișeu și Iza la Sighetul Marmației . În multe locuri există izvoare minerale, îndeosebi feruginoase și sulfuroase; în partea de vest, la Ocna Șugatag și la Coștiui sunt și izvoare cloruro-sodice, facilitatea de prezența masivelor de sare aproape de suprafață.

Fig. 2.6.-2.7. Valea Vaserului (stânga) și lacurie glaciare Buhăiescu din Munții Rodnei. Sursa: www.turismland.ro, accesat în data de 23.04.2018

Există lacuri a căror cuvetă prezintă origine diferită. În Munții Rodnei sunt lacuri glaciare (pe văile Buhăiescu- vezi fig. 2.7., Negoiescu și Repedea). În Munții Maramureșului, Gutâi, Igniș sunt lacuri formate în nișe nivale, la Ocna Șugatag și Coștiui există lacuri cu apă sărată în depresiuni formate prin prăbușirea unor ocne. Toate acestea reprezintă atracții turistice, în apropierea lor fiind amenajate și diverse utilități (cabane, ștranduri, etc.).

2.2.4. Potențialul turistic al componentelor învelișului biogeografic.

Formațiunile vegetale ocupă încă întinderi mari, deși presiunea antropică a fost îndelungată, ea determinând modificări importante în distribuție (vezi fig. 2.9.). Dezvoltarea reliefului pe verticală impune o etajare corespunzătoare. La peste 1 800 m pe versantul nordic al Munților Rodnei și pe vârfurile principale din Munții Maramureșului se desfășoară etajul alpin cu stâncărie și pajiști, iar sub acestea (între 1 650- 1 800 m) se dezvoltă subalpinul cu jneapănul, afinul, smirdar (vezi fig. 2.8.), etc., căutate de turiști pentru frumusețe, fructe sau flori.

Fig. 2.8.-2.9. Smârdarul (stânga) și păduri compacte de conifer din Munții Rodnei. Sursa:

https://www.timponline.ro/parcul-national-muntii-rodnei-pierdut-coroana-intamplat-aria-protejata/, accesat în data de 23.04.2018

Pădurile de conifere (dominate de molid), au caracter compact în Munții Maramureșului și Munții Rodnei și insular sau în amestec cu fagul. Local, pe culmile înalte din Munții Rodnei apar și pâlcuri de zâmbru (Pinus cembra) .

Cea mai mare parte a regiunii, între 400-1 000 m (variat în funcție de expunere) aparține domeniului pădurilor de fag, care se păstrează compact în munte, iar în vecinătatea așezărilor doar ca pâlcuri, fiind înlocuite, antropic, cu pășuni. În vestul Depresiunii Maramureșului există pâlcuri de pădure cu gorun, ce se ridică până la 600 m altitudine. La acestea se adaugă, pe suprafețe restrânse, areale cu plante de saramură și zăvoaiele din lunci.

Varietatea formelor vegetale a condiționat și o lume animală, diversă, multe specii având valoare cinegetică. Pe crestele alpine există capră neagră (repopulată din anul 1964, vezi fig. 2.10.), marmota, acvila de stâncă, iar la altitudini mai mici cocoșul de munte, cocoșul de mesteacăn, ierunca, cerbul, ursul brun (vezi fig. 2.11.), căprioara, jderul, râsul. În apele repezi ale râurilor viețuiesc lostrița, păstrăvul indigen și curcubeu, lipanul, scobarul.

Fig. 2.10.-2.11. Capra neagră (Rupicapra rupicapra) și ursul brun (Ursus arctos) din județul Maramureș. Sursa: www.gazetademaramures.ro, accesat în data de 23.04.2018

Există mai multe rezervații naturale și numeroase specii de plante și animale ocrotite. Între acestea:

Rezervația Pietrosu Mare: Munții Rodnei, 3 300 ha, din etajul alpin până în pădurea de conifere, cu caracter complex (relief glaciar de sub vârfurile Pietrosu și Buhăescu), floră cu numeroase endemisme, capra neagră, marmota), face parte din Parcul Național ce ocupă o mare parte din acești munți (47 304 ha);

Rezervația Cornedei- Ciungii Bălăsini: pentru ocrotirea cocoșului de munte din Munții Maramureșului;

Creasta Cocoșului: un rest dintr-un corp vulcanic andezitic pe latura de nord a munților Gutâi (vezi fig. 2.12.)

Cheile Tătarului: tăiate în andezite bazaltoide de un afluent al râului Mara (vezi fig. 2.13.);

Fig. 2.12.-2.13. Creasta Cocoșului (stânga) și Cheile Tătarului sunt numai două dintre ariile naturale protejate din Maramureș. Sursa: www.turismmaramures.ro, accesat în data de 23.04.2018

Izvorul Izei: un izbuc în nord-estul Munților Rodnei;

Pâlcuri de pădure seculară de gorun la Ocna Șugatag și Coștiui.

2.3. Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic s-a conturat în timp istoric, îmbogățindu-se treptat în urma ascensiunii creative a omului care a produs mereu noi valori. Deși mare parte a obiectivelor turistice antropice, existente în prezent, au fost ridicate de om în alte scopuri, ele au ajuns în această ipostază de resursă turistică treptat, iar în societatea actuală fenomenul s-a amplificat.

2.3.1. Obiective turistice religioase

Monumentele și ansamblurile de factură religioasă sunt cele mai numeroase monumente și ansambluri de arhitectură, fiind reprezentate de mari ansambluri monahale, temple, biserici, catedrale sau mănăstiri. Puține sunt localitățile care să nu dețină un astfel de monumente iar cele mai reprezentative din județul Maramureș sunt inserate în tabelul 2.2.

Tabel 2.2. Monumente și ansambluri de factură religioasă de pe teritoriul județului Maramureș

Sursa: http://www.skytrip.ro/obiective-religioase-in-judetul-maramures.html?offset=15, accesat în data de 29.04.2018

2.3.2. Obiective turistice cultural-istorice

În această categorie sunt incluse monumente, ansambluri și situri cu valoare excepțională din punct de vedere istoric, artistic, estetic, științific, antropologic. Au fost stabilite principalele categorii de monumente: monumente și situri arheologice, monumente și ansambluri de arhitectură, rezervații de arhitectură și urbanism, clădiri, monumente și ansambluri memoriale, monumente de artă plastică și comemorativă, monumente tehnice, locuri istorice, etc.

Tabel 2.3. Obiective turistice cultural-istorice de pe teritoriul județului Maramureș

http://www.skytrip.ro/obiective-istorice-in-judetul-maramures.html?offset=15, accesat în data de 29.04.2018

2.3.3. Arta populară și manifestările etnofolclorice

Etnografia studiază originea, răspândirea în spațiu și timp a artelor, credințelor și obieceiurilor din culturile populare, la care se adaugă și influențele datorate unor grupuri etnice distincte. Zona etnografică a Maramureșului prezintă câteva trăsături distincte date de:

Vechimea locuirii în spațiul carpatic și depresionar;

Existența unui procent ridicat de populație rurală, cu ocupații și meșteșuguri specifice;

Condiții fizico-geografice diverse;

Prezența unui număr important de minorități naționale;

Procesul relativ lent de înnoire a credințelor și tradițiilor etno-culturale;

Predominarea credinței ortodoxe;

Păstrarea unui mare număr de obiceiuri și tradiții legate de marile evenimente sociale din viața omului (botez, nuntă, înmormântare);

Adaptarea noilor tendințe și a noilor tehnici contemporane în îmbogățirea și înnobilarea artei populare.

La baza artei și creației populare stau noțiunile de credință, tradiție- care se bazează pe transmiterea prin viu grai a unor gesturi, construcții, tehnici de lucru, obiecte, obiceiuri. Un loc aparte îl ocupă ritualurile care au un caracter magic și religios.

Arta populară se poate defini ca fiind creația unei comunități, întemeiată pe o lungă tradiție, împletind funcționalul cu esteticul în opere de artă, în care formele și ornamentele sunt gândire ca întreguri destinate să îndeplinească trebuințele materiale și spirituale ale indivizilor și colectivităților în materie de arhitectură, organizarea interiorului, țesături, ceramică, unelte, podoabe, prelucrarea metalelor sau pictura pe sticlă.

Zona etnografică, reprezintă un teritoriu mai mult sau mai puțin riguros delimitat, care prezintă caractere etnografice unitare, determinate de tradiția și evoluția istorico-culturală, cristalizate în timpul așezărilor, ocupațiilor, locuinței, portului, artei populare, la care se adaugă toate manifestările culturii spirituale, ca și modul de viață. În decursul timpului a existat tendința de amalgamare a multor elemente care aparțin unor zone etnografice apropiate formând vetrele folclorice (Maramureș- Mara, Vișeu, Oaș, Lăpuș) .

Resursele turistice etnoculturale sunt reprezentate de:

a) Așezările rurale tradiționale: reprezintă un grup de construcții, locuințe care alcătuiesc un mod de viață; acestea se definesc prin vechimea istorică, funcția socio-economică, durata de locuire, modul de dispersie a gospodăriilor; în Maramureș se remarcă satele Breb și Preluca Nouă

(Copâlnic Mănăstur)- apreciate pentru numeroase case tradiționale din lemn, biserici din lemn și piatră, porți specific maramureșene cu simboluri ancestrale: funia, însemne solare, flori stilizate, Arborele Vieții, etc (vezi fig. 2.15.-2.16.).

Fig. 2.15.-2.16. Satul Breb din Maramureș se remarcă prin porțile maramureșene și peisajele rurale. Sursa: www.turismmaramures.ro, accesat în data de 29.04.2018

b) Arhitectura tradițională: specificul este dat de structura materială a construcțiilor, proporții, volume, decor, ornamente; elementele care definesc orice construcție tradițională, laică sau religioasă sunt: dimensiunile, materialele utilizate, temelia, formele de acoperiș, elevația, ornamentele exterioare și interioare (vezi fig. 2.17.); bisericile de lemn din Maramureș se remarcă prin modul de fasonare și îmbinare a bârnelor, împărțirea interioarelor și elevația turnurilor (vezi fig. 2.18.);

Fig. 2.17.-2.18. Casele tradiționale maramureșene (stânga) și bisericile din lemn sunt numai două dintre simbolurile Maramureșului. Sursa: www.ro-turism.info.ro, accesat în data de 29.04.2018

c) Organizarea interiorului: constituie cea mai concludentă expresie a modului de viață și a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos și funcționalitate; se remarcă funcțiile încăperilor, instalațiile de încălzire, mobilierul , stilul ornamentelor folosite; Maramureșul se remarcă cu interioare foarte frumoase, unde predomină lemnul și elementele textile;

d) Arta tradițională de prelucrare a lemnului: Maramureșul s-a constituit într-o adevărată ”civilizație a lemnului”; aici se includ casele, bisericile, unele instalații tehnice, ghizdurile

fântânilor, gardurilor și anexelor gospodărești; meșterii cioplitori maramureșeni au utilizat întreaga gamă de prelucrare a lemnului: cioplirea, crestarea, sculptarea cu diferite ornamente, incizarea cu metal, pirogravarea (vezi fig. 2.19.-2.20.).

Fig. 2.19.-2.20. Cioplirea lemnului (stânga) și detaliu- poarta maramureșană. Sursa. www.crestinortodox.ro, accesat în data de 29.04.2018

e) Instalații tehnice tradiționale: sunt legate de ocupațiile silvice, agricole sau de transport; pot fi mori, pive de ulei, prelucrarea țesăturilor, extracția și fasonarea metalelor; multe au devenit obiecte de patrimoniu național, fiind păstrate în muzee și colecții etnografice;

f) Portul popular: este o adevărată carte de vizită a Maramureșului, fiind un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte, de mare valoare artistică; costumul popular este determinat de condițiile naturale (relief, climă), ocupații, meșteșuguri; reflectă starea socială, vârsta, trecutul istoric; se caracterizează prin materiile prime folosite, croială, ornamentație, cromatică; un loc aparte revine costumului de sărbătoare cu multe elemente decorative și cromatice (vezi fig. 2.21.-2.22.);

Fig. 2.21.-2.22. Port popular maramureșan. Sursa: www.turismmaramures.ro, accesat în data de 29.04.2018.

g) Sculptura populară în piatră: pentru caracterul ei ornamental, stâlpi de pridvor, de poartă, scări, balustrade, colaci de fântână, mese de piatră, pietre funerare;

h) Arta olăritului: are o mare tradiție, o vârstă milenară, fapt demonstrat de descoperirile arheologice; se remarcă prin modul de ardere (incompletă sau completă), după modul de finisare (smălțuită sau nesmălțuită), după maniera de decorare; în Maramureș se remarcă centrele de olărit

de la Săcel și Vama (vezi fig. 2.23.-2.24.).

Fig. 2.23.-2.24. Vase din lut roșu realizate la Săcel (stânga) și școală de olărit la Vama. Sursa: www.infotraverromania.ro, accesat în data de 29.04.2018

i) Arta țesăturilor și cusăturilor populare, a broderiilor: există țesături realizate din fibre de origine animală sau vegetală; există țesături de uz gospodăresc (ștergare, prosoape, fețe de masă), țesături strict decorative (scoarțe, ștergare, fețe de pernă, perdele), țesături de ceremonial (stergare de botez, nuntă, înmormântare);

Fig. 2.25.-2.26. Țesături și cusături populare din Rohia- Maramureș. Sursa: www.visitmaramures.ro, accesat în data de 29.04.2018

Manifestările etnofolclorice, implică întregul evantai al manifestărilor folclorice care se bazează pe existența a trei calendare:

Calendarul civil: două solstiții și două echinocții;

Calendarul bisericesc: cu rolul de a ține rânduielile creștine;

Calendarul popular: perioadele cele mai favorabile pentru derularea ocupațiilor agricole și pastorale.

În cadrul calendarului popular apar mai mult tipuri de manifestări:

Sărbătorile de iarnă: Crăciun, Anul Nou, Bobotează (colindul, uratul cu capra,ursul, teatrul popular al irozilor, strigătul prin sat- vezi fig. 2.27.-2.28.);

Sărbătorile agricole ale primăverii: începutul anului agrar (Sântoader, Dochia, Lăzărelul, Sângeorgiu, Armindeni, Ramura Verde);

Sărbători pastorale ale primăverii: adunatul oilor și începutul pășunatului la munte (Sângeorgiu, Focul Viu, Tânjaua, Sâmbra oilor) sau coborâtul lor toamna (Sânmedru);

Fig. 2.27.-2.28. Sărbători de iarnă în Maramureș. Sursa: www.visitmaramures.ro, accesat în data de 29.04.2018

Sărbătorile verii: includ manifestări legate de bogăția recoltelor;

Sărbători ale muntelui: sub forma nedeilor, de Sântilie.

La toate acestea se adaugă prăznuirea unor zile de sfinți, arhangheli, apostoli, ceremoniile legate de evenimente din viața omului dar și unele manifestări folclorice păstrătoare de obiceiuri și datini (târguri și festivaluri). Alături de acestea, un alt factor de atracție este cel al manifestărilor populare autentice, care pentru turiști constituie un element de cunoaștere culturală și îmbogățire a propriului orizont spiritual: Udătoriul din Surdești, Câte flori pe Iza-n sus, Ruptul sterpelor, Măsurișul oilor, Sărbătoarea castanelor (Vișeul de Sus), etc.

2.3.4. Stațiunile turistice din județul Maramureș

Principalele stațiuni turistice din județul Maramureș sunt:

a) Borșa: este localizată la 850 m altitudine; climat tonic-stimulant; este recomandată pentru odihnă și turism montan; pârtii de schi; cea mai lungă trambulină naturală din Europa- 90 m; loc de pornire în traseele montane din Munții Rodnei; centru de informare turistică și salvamont;

b) Ocna Șugatag: este situată în Depresiunea Maramureș la poalele munților vulcanici; altitudine de 490 m; atestată încă din anul 1355, ca important centru de exploatare a sării; lacuri cu apă sărată în foste ocne părăsite și surpate; izvoare clorurate și minerale-sodice cu un puternic efect terapeutic; important potențial climato-turistic; sunt tratate mai ales afecțiuni reumatismale, neurologice periferice și ginecologice; bază de tratament cu proceduri de electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie; dintre obiective se remarcă Pădurea Crăiasca (44 ha) și biserica de lemn ;

c) Izvoarele: localizată pe un platou vulcanic al munților Gutâi, într-un superb cadru natural; stațiune de schi (patru pârtii de schi cu dificultate medie și mică) și pentru tratarea afecțiunilor

pulmonare; în apropiere se află mlaștina Vlăsinescu (rezervație naturală cu plante carnivore- roua cerului; feriga de mlaștină, trifoiul de baltă, șopârlă de munte, broasca roșie de munte, etc.) .

Capitolul III. DINAMICA ACTIVITĂȚILOR TURISTICE DIN JUDEȚUL MARAMUREȘ PENTRU PERIOADA 2010-2017

Dinamica activităților turistice dintr-o anumite regiune implică analiza numărului sosirilor în scop turistic, sosiri pe tipuri de turiști sau în funcție de forma de turism preferată, numărul de înnoptări în scop turistic, implicit pe tip de turiști și pe unitate de cazare preferată. La toate acestea se adaugă, durata medie a sejurului.

Alături de analiza circulației turistice se impune și analiza baza tehnico-materială a turismului, respectiv baza de cazare, unitățile destinate servicii mesei, posibilitățile de agrement, sistemele de transport dar și cele de informare turistică.

3.1. Baza turistică tehnico-materială

Baza tehnico-materială este reprezentată de unitățile destinate cazării turiștilor, unitățile unde aceștia pot să servească masă, totalitatea posibilităților de agrement disponibile în teritoriu, la care se adaugă unitățile specializate în tratamente medicale (mai ales cele balneare) și serviciile complementare, dintre care, cele mai importante sunt cele de informare turistică.

3.1.1. Unitățile de cazare turistică

Bazele de cazare reprezintă vectorii fundamentali ai desfășurării actului turistic, dată fiind însușirea de bază a acestora, respectiv eficiența în plan economic. Prin intermediul lor, se adaugă componentei sociale (nevoii de destindere, recreere, etc.) o componentă economică (încasările rezultate în urma prestației unei categorii specifice de servicii) ceea ce duce la conturarea fenomenului turistic în ansamblul său .

În funcție de structura rețelei de cazare se detașează:

Baze de cazare principale: hoteluri, moteluri, vile, cabane, hanuri;

Baze de cazare secundare: pensiuni, ferme agroturistice, spații de cazare private, adăposturi și refugii montane.

În funcție de capacitatea de primire (mărime) se disting: structuri de cazare mari, de tipul complexelor turistice (cu o capacitate ce depășește 1 000 locuri); mijlocii (200-400 locuri); mici (20-40) .

În tabelul 3.1. sunt prezentate exemple de unități de cazare din județul Maramureș, alături de o imagine reprezentativă, și o scurtă descriere a serviciilor oferite.

Tabel 3.1. Unități de cazare din județul Maramureș. Sursa: www.boking.com

3.1.2. Unitățile de alimentație pentru turism

În cadrul activităților specifice industriei de servicii se integrează și societățile comerciale care prestează servicii de restaurant și bar, caracterizate printr-o mare diversitate de profile și grade de specializare. Din această categorie fac parte :

Restaurantul- poate fi clasic, specializat, pescăresc, vânătoresc, dietetic, lacto-vegetarian, rotiserie, familial, pensiune; cu specific național sau local, cu program artistic, braserie, berărie, grădină de vară;

Barul- bar de noapte, bar de zi, cafe-bar, cafenea, disco-bar (discotecă, videotecă), bufet- bar;

Fast-food: resturant fast-food, restaurant fast-food cu autoservire, bufet de tip express și bistrou, pizzerie, snack-bar;

Cofetărie;

Patiserie, plăcintărie, simigerie, covrigărie.

În multe dintre pachetele care circulă pe piață, gastronomia ocupă un rol important, implicând un număr de servicii de calitate, corespunzător așteptărilor clienților.

În tabelul 3.2. sunt prezentate unități de servire a mesei reprezentative pentru județul Maramureș, cu o imagine reprezentativă și o scurtă descriere a serviciilor oferite.

Tabel 3.2. Unități de servire a mesei din județul Maramureș

Surse: www.visitmaramures.ro, www.carta.ro, www.skytrip.ro

3.1.3. Unitățile pentru agrement și tratament

Agrementul este definit ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă .

În cadrul zonei turistice Maramureș, posibilitățile de practicare a turismului de agrement sunt reprezentate de:

Alpinism- zonele de practicare a alpinismului sunt: creasta Munților Rodnei (traseu alpin, iarna implică un grad ridicat de dificultate, fiind accesibilă numai alpiniștilor bine pregătiți fizic și bine echipați), Creasta Cocoșului (în egală măsură este arie naturală protejată, traseele de alpinism fiind localizate în cariera Limpedea Baia Mare- vezi fig. 3.1.).

Fotosafari: implică observarea comportamentului animalelor, studierea plantelor, mai ales în cazul plantelor rare- endemice, monumente ale naturii; se desfășoară mai ales în zonele protejate (Parcul Național Munții Rodnei) cu mijloace auto de teren (vezi fig. 3.2.) se utilizează aparatul foto și video și este o activitate la fel de captivantă și distractivă ca și turismul de vânătoare.

Fig. 3.1.-3.2. Alpinism pe Creasta Cocoșului (stânga) și safari cu mașini de teren, sursa: mmgreenways.ro, accesat în data de 1.05.2018

Parapantism- se practică îndeosebi în zonele montane, cu puncte de plecare de pe Creasta Cocoșului sau din Munții Igniș;

Vânătoare și pescuit- potențialul cinegetic este bogat dar aceste activități trebuie realizate strict cu respectarea legislației în vigoare; astfel, din acest punct de vedere, vânarea caprelor negre este foarte drastic limitată, iar în zonele joase se pot vâna mistreți, iepuri, vulpe sau fazani; iazurile și heleșteele sunt domenii deosebit de apreciate pentru pescuit, se adaugă păstrăvăriile, râurile care nu au apă poluată (mai ales Firiza, Lăpuș, Someș, Iza, Mara, Vișeu) . Ambele activități specifice agrementului turistic trebuie să se desfășoare conform normelor ecologice.

Rafting și canioning: pe anumite râuri cu debite bogate și curs accidentat, cum ar fi Someș, Bistrița, Rebra, Sălăuța, se oferă cele mai bune condiții pentru asigurarea plutirii ambarcațiunilor și cu turbulențele specifice acestui sport care câștigă din ce în ce mai mulți adepți; La Cheile Lăpușului și Săpânța se poate practica și rafting (vezi fig. 3.3.-3.4.);

Fig. 3.3.-3.4. Rafting și canioning pe Valea Vaserului, sursa: demaramu.ro, accesat în data de 1.05.2018

Cicloturism: în zona Maramureșului există o deosebit de vastă și densă rețea de poteci turistice unde se poate practica această activitate pentru bicicliștii dornici de aventură și agrement;

Automobilism de teren și motociclism off road: în anul 2001, în Munții Rodnei s-a organizat pentru prima dată o etapă a Campionatului Național de Motociclism Off Road; drumurile forestiere și de căruță oferă condițiile ideale dorite de cei care practică acest tip de activitate cu mașina de teren sau cu motocicleta; tot aici au loc mai multe raliului (Gutin și Eurocarpatica Baja);

Motocros: din acest punct de vedere există etape la nivel național găzduite mai ales pe traseele greu accesibile în mod normal cu relief accidentat din Munții Rodnei;

Drumețiile, turismul ecvestru, turismul de divertisment (parcuri tematice și de distracții) sunt tot atâtea elemente specifice agrementului maramureșan.

În privința tratamentelor balneare, pe teritoriul județului Maramureș se remarcă trei stațiuni Ocna Șugatag, Borșa și Coștiui.

Ocna Șugatag, este o stațiune balneo-climaterică situată la 490 m altitudine, factorii naturali de cură sunt reprezentați de apele minerale clorurate, sodice concentrate și bioclimatul de cruțare. Indicațiile terapeutice vizează: afecțiuni reumatismale degenerative, afecțiuni abarticulare, afecțiuni post-traumatice, afecșiuni neurologice periferice, afecțiuni ginecologice. Instalațiile de tratament sunt reprezentate de băi calde la vane și bazine cu apă minerală, instalații pentru hidroterapie și termoterapie, ștrand pentru aerohelioterapie și bazin pentru băi reci .

Borșa, este o stațiune balneo-climaterică permanentă localizată la 850 m altitudine. Factorii naturali de cură sunt reprezentați de bioclimatul tonic stimulent dar și de prezența apelor minerale carbogazoase. Indicațiile curei climatice vizează afecțiuni precum nevroza astenică,

afecțiuni endocrine și respiratorii.

Fig. 3.5.-3.6. Proceduri de electroterapie și aerosoli la Ocna Șugatag. Sursa: www.emaramureș.ro, accesat în data de 1.05.2018

Coștiui, reprezintă o stațiune balneo-climaterică unde este valorificat în scop balnear un lac sărat, format prin prăbușirea tavanului unei ocne de sare. Băile sărate de la Coștiui au fost deschise în anul 1967 dar în prezent este nevoie de investiții serioase de valorificare integrală, corespunzătoare și durabilă a resurselor balneare .

3.1.4. Mijloacele de transport turistic

Cel mai apreciat mijloc de transport turistic este evident Mocănița de la Vișeul de Sus.

Construită între anii 1930 – 1933, linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) are o lungime de 56 km, între Vișeu si Izvorul Comanului. Pe aceste traseu, cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu (1.100 m), plecarea din Vișeu fiind la altitudinea de 600 m.

Locomotivele, model "Reșița", sunt fabricate în anii "50, greutatea locomotivei este de 24,8 tone cu combustibil, iar goală de 20 tone. Vagoanele pentru turiăti pot fi vagoane terasă sau vagoane clasă, dar există și vagoane pentru materiale, platforme și lemn.

După ce își completează provizia de lemne și de apă, mocanița se urnește, pufăind și bufnind din greu. Urcușul este dificil și trenul face dese opriri pentru alimentare la gurile pâraielor, de unde încarcă apa. Micile halte de pe traseu – Novat, Cozia, Bardau, Botizu, Faina – erau candva districte silvice, însă în prezent cabanele din lemn sunt lăsate în paragină. Halta Faina (situată la 34 de km de Viseu) este cea mai răsărită, cu cele câteva gospodării și patru casuțe de vacanță, care, asezate dincolo de râul Vaser, la poala pădurii, pot oferi adapost pentru circa 20 de turiști. Drumul până la capătul traseului (Izvorul Comanului, la doi kilometri de granița cu Ucraina) durează aproape opt ore. Dupa ce agață platformele cu bușteni de brad, mocănița se întoarce, după alte sase ore de coborâre, la Viseu (vezi fig. 3.7.).

Fig. 3.7. Localizarea gării Mocăniței în cadrul orașului Vișeu de Sus. Sursa: www.cffviseu.com, accesat în data de 1.05.2018

Din anul 1932 CFF Vișeu de Sus funcționează aproape fără întrerupere. De luni până sâmbătă, trenurile de producție transportă bușteni de pe Valea Vaserului la fabricile de prelucrare a lemnului din Vișeu de Sus. CFF Vișeu de Sus este singura din Europa care încă mai este folosită pentru transportul lemnului. Astăzi circulă din mai până în octombrie, în mod regulat, trenuri cu abur pentru turiști și iubitori de căi ferate (vezi fig. 3.8.). 

Fig. 3.8. Peisaje arhaice pe traseul Mocăniței din Viseu de Sus, sursa: www.cffviseu.com, accesat în data de 1.05.2018

Gara istorică a Căii Ferate Forestiere sau Gara CFF se află pe strada Cerbului, nr. 5, pe terenul întreprinderii de prelucrare a lemnului R.G. Holz Company, în spatele unei porți glinsante, de culoare galbenă. Gara este semnalizată cu indicatoare în centrul orașului. Aici există în fiecare zi un birou de informații, care oferă în mai multe limbi, detalii sau sfaturi personale despre mersul trenurilor și programul de funcționare al Mocăniței.

3.2. Circulația turistică

În cadrul circulației turistice de pe teritoriul județului Maramureș vor fi analizați trei indicatori ai circulației turistice: numărul de sosiri turistice, numărul de înnoptări în structurile de primire și durata medie a sejurului. Alături de studiul indicatorilor circulației turistice vor fi studiate formele de turism practicate și practicabile din Maramureș dar și referințe la specificul turistic al acestuui județ.

3.2.1. Forme de turism specifice județului Maramureș

Multitudinea obiectivelor turistice, valorosul potențial etno-folcloric dar și peisajele inedite au impus desfășurarea unei variate activități turistice unele devenind tradiționale. Importante din acest punct de vedere sunt:

Turismul itinerar-auto: prin localitățile din lungul văilor Iza, Mara și Vișeu;

Drumețiile: în principalele masive de pe rama depresiunii Maramureș (în Munții Rodnei cu plecare din Moisei, stațiunea Borșa), în Munții Țibleș, Gutâi și Maramureș (în special din Borșa pentru vârful Torogaia, apoi din Vișeu de Sus și Ruscova);

Odihnă, recreere, tratamente balneare: în cadrul stațiunilor Ocna Șugatag și Borșa;

Practicare sporturilor de iarnă: stațiunea Borșa și Izvoarele (vezi tabel 3.3.) dar și pe pantele de la marginea munților în vecinătatea unor așezări rurale;

Tabel 3.3. Pârtii de schi în localitatea Izvoarele

Sursa: Ielenicz Mihai (2006), România- potențial turistic

Odihnă și recreere: în cadrul localităților agroturistice;

Turismul prilejuit de organizarea diferitelor sărbători populare tradiționale: Sighetul Marmației, Dragomirești, Hoteni, Șieu, Budești, Vadul Izei, Pasul Prislop, Ocna Șugatag; a hramurilor unor mănăstiri și biserici (Rozavlea, Bârsana, Săcel, Budești).

Turismul de agrement: a luat un având deosebit în ultima perioada prin practicarea sporturilor extreme.

3.2.2. Evoluția numărului de sosiri turistice

În tabelul 3.4. și în graficul aferent este prezentată situația evoluției numărului de sosiri turistice în cadrul județului Maramureș pentru perioada 2010-2017.

Tabel 3.4 Evoluția numărului de sosiri turistice pentru județul Maramureș (2010-2017)

Sursa: tempo-online, INSSE

Grafic 3.1. Evoluția numărului de sosiri turistice pentru județul Maramureș (2010-2017)

Sursa: tempo-online, INSSE

Din analiza graficului 3.1 rezultă o evoluție predominant ascendentă a numărului de sosiri turistice în cadrul județului Maramureș. Astfel, pot fi identificate două etape: perioada 2010-2013, cu o creștere foarte lentă a numărului de sosiri turistice, de la 92 500 (anul 2010) la peste 109 000 (anul 2013), creșterea fiind determinată mai mult de renumele câștigat de-a lungul timpului de regiunea turistică Maramureș și nu de o strategie anume de promovare care nu a prea a existat; intervalul 2013-2017 se caracterizează printr-o accelerare a sosirilor turistice, astfel, de la 109 000 sosiri în anul 2013 se va ajunge la peste 217 000 sosiri turistice în anul 2017. Această creștere poate fi explicată prin susținerea unor campanii turistice de promovare a turismului maramureșan și mai ales includerea unor obiective turistice din

Maramureș în cataloagele agențiilor de turism din România și chiar din afara țării.

3.2.3. Evoluția numărului de înnoptări

În tabelul 3.5 și în graficul aferent este prezentată situația evoluției numărului de înnoptări turistice pentru județul Maramureș în intervalul 2010-2017.

Numărul de înnoptări este un indicator extrem de important pentru orice regiune turistică indicând în mod deosebit gradul de satisfacție, fidelizarea ofertei turistice și, prin durata medie a sejurului chiar și tipul de turism practicat

Tabel 3.5. Evoluția numărului de înnoptări turistice pentru județul Maramureș (2010-2017)

Sursa: tempo-online, INSSE

Grafic 3.2. Evoluția numărului de înnoptări turistice pentru județul Maramureș (2010-2017)

Sursa: tempo-online, INSSE

În mare măsură, evoluția înnoptărilor în scop turistic urmărește evoluția sosirilor dar se impun câteva precizări: pentru intervalul 2010-2013 se observă o ușoară scădere a numărului

de înnoptări turistice, astfel, de la peste 200 000 înnoptări (anul 2010) se va ajunge la aproximativ 192 000 înnoptări (anul 2013), fapt care relevă eventual o preferință a turiștilor pentru sejururi scurte, cel mai probabil turismul de week-end sau pentru scurte itinerarii; în perioada 2014-2017, odată cu creșterea numărului sosirilor, creșterea bugetului de timp liber, creșterea veniturilor populației dar și din dorința de a descoperi noi destinații turistice ponderea înnoptărilor a crescut semnificativ, de la 205 000 (anul 2014) la peste 384 000 (anul 2017).

3.2.4. Durata sejurului mediu

În tabelul 3.6. este prezentată evoluția duratei medii a sejurului, indicator care se exprimă în număr zile. Este un indicator turistic foarte important din mai multe puncte de vedere (în privința încasărilor la bugetul local, supraviețuirea unităților de cazare dar și pentru a studia tipurile și formele de turism practicate, implicit gradul de satisfacție al turiștilor).

Tabel 3.6. Evoluția duratei medii a sejurului, județul Maramureș, pentru perioada 2010-2017

(număr zile)

Sursa: tempo-online, INSSE

Pentru intervalul analizat durata medie a sejurului a depășit două zile numai în anul 2010 respectiv primul an din acest interval, apoi a scăzut constant până în anul 2014, când valoarea duratei medii a sejurului s-a ridicat numai la 1,69 zile, indicând în mod clar preferința turiștilor pentru sejururile scurte, de două zile, cu o singură noapte de cazare, de unde rezultă că proveniența acestora este una apropiată din punct de vedere geografic. O ușoară îmbunătățire se semnalează odată cu anul 2015, când valoarea va crește aproape de 2 zile, mai exact 1,81 dar pentru anii 2016-2017 aceasta se va situa la valori de 1,76-1,79. Această situație ridică anumite semne de întrebare în privința calității serviciilor sau lipa programelor de agrement, este o problemă în faptul că turiștii nu stau mai mult de două zile în Maramureș fapt care trebuie remediat printr-o strategie.

3.2.5. Funcția turistică a județului.

Zona Maramureșului are o atât de bogată ofertă turistică, încât singurul lucru care nu este disponibil în limitele acesteia e marea. În rest, regiunea acoperă totul, de la excursii pe munte și sporturi extreme la turism cultural și religios

Un iubitor al naturii, cu siguranță o să iubească peisajele montane și ale văilor, care lasă fără respirație. Mai mult de 30 de zone naturale protejate, pajiști line, pline de iarbă în timpul verii și de zăpadă în timpul iernii, munți acoperiți de păduri veșnic înverzite, toate se oglindesc în ape limpezi, de cristal, întinse pe toată regiunea.

Pasul Prislop împarte Munții Rodnei de Munții Maramureșului.

Indiferent de anotimpul în care le veți vizita, aceste locuri au magia lor și farmecul lor special și turiștii se pot găsi astfel în mijlocul naturii pure și a împrejmuirilor de vis. 

Natura generoasă oferă posibilități extraordinare pentru pace și recreere. Celor cărora le place să exploreze, un șir lung de excursii poate fi făcut atât pe văile apelor, cât și prin munți. Excursioniștii se vor bucura să afle că Maramureșul are o rețea complexă de marcaje forestiere și de cărări marcate, care oferă priveliști minunate ale satelor și ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade, peșteri, rezervații naturale, faună rară.

Farmecul turistic al Maramureșului este completat de masivitatea munților, lacurile alpine, văile și depresiunile, dintre care, cea a Maramureșului este plină de pitoresc și de viață. Prezența izvoarelor minerale a favorizat dezvoltarea unor stațiuni balneare (Ocna Șugatag, Cărbunari, Dănești, Tăuții-Măgheruș).

Alături de elementele cadrului natural impresionează elemente turistice de factură antropică. Astfel, în zilele de sărbătoare, satele maramureșene oferă adevărate demonstrații de artă populară atât în privința costumelor și a pieptănăturilor feminine cât și a obiceiurilor și jocurilor populare. Maramureșenii sunt adevărați artiști în privința arhitecturii și sculpturii în lemn, casele cu pridvoare și porțile fiind sculptate cu multă măiestrie, satele de văile Iza și Mara fiind renumite. Anual se organizează sărbători populare de mare amploare: Tânjaua, Hora de la Prislop, Festivalul de datină și obiceiuri de iarnă de la Sighetul Marmației .

În ultimile decenii, în Maramureș, turismul căpătând o dezvoltare tot mai mare, s-au efectuat lucrări de amenajare și extindere a bazei materiale în stațiunile de odihnă și turism Borșa, Izvoarele și zona de agrement Firiza. Cele mai importante complexe turistice ale Maramureșului sunt Borșa din Munții Maramureșului și Izvoarele din Munții Gutâi. Complexul turistic Borșa este un atrăgător centru al turismului și al sporturilor de iarnă, fiind o bază de pornire pentru excursiile spre spațiul montan.

Zona de agrement Firiza, s-a dezvoltat prin construcția grupului de hidroenergetic format dintr-un lac de acumulare și două hidrocentrale. Principala atracție a stațiuni o reprezintă lacul de acumularea pe care se pot face plimbări de agrement cu vaporașe. Din Firiza se poate ajunge, urcând pe Valea Neagră, până în stațiunea Izvoarele, propice și pentru practicare sporturilor de iarnă.

Maramureșul a devenit accesibil turismului național și internațional prin construirea căii ferate Salva- Vișeu care asigură conexiunea Maramureșului cu Transilvania. Dublată de o șosea pitorească cu numeroase viaducte, această cale de acces pune în valoare una dintre cele mai frumoase regiuni naturale ale României. În cuprinsul județului, cel mai bine sunt deservite cu mijloace de transport sunt municipiul Baia Mare și centrele miniere înconjurătoare. O cale ferată ce pornește din Borșa unește localitățile de pe Valea Vișeului. Numeroase șosele care străbat lanțul vulcanic leagă localitățile Târgu Lăpuș și Cavnic cu Sighetu Marmației sau Baia Mare prin Baia Sprie cu Sighetu Marmației. De asemenea, de la Borșa, o șosea cu un traseu foarte pitoresc trece prin pasul Prislop (1 415 m), stabilind astfel legătura cu Moldova.

Capitolul IV. PROPUNERI ȘI STRATEGII PRIVIND DEZVOLTAREA TURISTICĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ- ORIZONT 2035.

4.1. Propuneri personale

În elaborarea acestei strategii pentru dezvoltarea județului Maramureș trebuie luate în considerare cele mai importante documente care au în vedere strategiile existente la nivel continental, național dar și regional, asigurându-se astfel, o corelare a obiectivelor, a priorităților și a măsurilor stabilite de comun acord la nivel județean cu cele ale autorităților centrale.

Principalul obiectiv în cadrul Programului Orizont 2035 este ca județul Maramureș să devină o comunitate durabilă, foarte ușor accesibilă, care să fie conectată la toate sistemele de comunicații din Europa Centrală și de Est, să devină o destinație turistică de luat în seamă dar și pentru turismul de afaceri, chiar la nivel european, un județ care să se caracterizeze prin servicii publice de o calitate deosebit, o administrație eficientă permanent orientată spre probleme județului, care să vină cu soluții reale.

La sfârșitul acestei perioade de timp, județul Maramureș se va putea caracteriza prin următoarele elemente pozitive:

O bună accesibilitate pentru cetățeni, vizitatori, turiști și oamenii de afaceri, un județ care să dispună de conexiuni interne de transport cât mai rapide, foarte sigure și mai ales sustenabile din punct de vedere tehnic și financiar; trebuie să fie permanent conectată circulația de pe principalele fluxuri de călători, mărfuri și dar și informații din regiunile Europei Centrale și de Est;

Un acces liber și fără alte criterii al populației locale la totalitatea serviciilor publice de o bună calitate, pornind cu asigurarea apei curente și de bună calitate, la canalizare, alimentare cu energie a locuințelor, telecomunicațiile, ajungând la educație, îngrijirea sănătății, asigurarea asistenței sociale, a siguranței publice, satisfacerea nevoii de cultură și diversificarea posibilităților de agrement, organizarea de spații publice cât mai îngrijite și atractive;

Județul Maramureș are toate argumentele de a deveni o destinație turistică chiar de importanță europeană și mai ales, un brand național al României, o siglă, un exemplu, prin care să se arate cum poate fi valorificată autenticitatea arhitecturii tradiționale, cultura și civilizația lemnului, artele populare, elementele legate de folclor, totalitatea meșteșugurilor și a tradițiilor locale încă bine conservate în Maramureș, gastronomia locală, muzeele cu diferite profiluri, actuala producție culturală, valorificarea turistică a unicității peisajelor, gestionarea eficientă a diversității de resurse naturale sau a bogatei moșteniri istorice a Maramureșului;

Maramureșul nu poate să devină o destinație turistică dacă nu este un județ verde, cu un mediu nepoluat, unde localnici și vizitatorii să se bucure de spațiile verzi, de oportunitățile atractive pentru petrecerea timpului în mod cât mai plăcut și util a timpul liber, practicarea sporturilor, implicit a sporturilor de iarnă; administrația locală trebuie să fie capabilă să conserve elementele naturale valoroase, peisajele deosebite, elementele de floră și faună care prezintă interes pentru locuirea în sine, pentru turism dar și pentru agricultura ecologică;

Toate acestea nu vor putea fi realizate fără o creștere durabilă, mai exact, promovarea unei economii cât mai eficiente mai ales în privința utilizării resurselor naturale, mentalitatea trebuie să devină una de tip ecologic și mai competitivă pentru furnizarea de „bunuri publice” comunității locale (cum sunt: conservarea celor mai fragile habitate, a biodiversității și pentru menținerea unui patrimoniu rural cât mai puțin alterat), toate aceste elemente de factură ecologică, specifice dezvoltării durabilă pot conduce, paradoxal, în zonele vizate la crearea unor noi locuri de muncă.

Un element foarte important a fost cel al asigurării legăturii dintre acest obiective strategice de la nivelul județean cu toate cele 11 obiective tematice, care au stabilite în cadrul politicii de coeziune a Uniunii Europene pentru intervalul anilor 2014-2020, acestea sunt valabile implicit și pentru județul Maramureș, după cum urmează:

Acordarea unei atenții tot mai mari cercetării, dezvoltării tehnologice și a inovării în mai multe domenii de interes;

Îmbunătățirea accesului spre toate tehnologiile informației disponibile, înlesnirea comunicării, și a utilizării celor mai noi soluții în domeniul telecomunicațiilor, valorificarea calității acestora indiferent de zonele geografice;

Creșterea substanțialî a competitivității întreprinderilor mici și mijlocii;

Sprijinirea tranziției spre activități economice cu emisii cât mai scăzute de carbon și alte substanțe chimice nocive în toate domeniile de activitate;

A devenit din ce în ce mai clar faptul că trebuie să ne adaptăm schimbărilor climatice, mai ales în privința prevenirii și gestionării riscurilor din acest punct de vedere;

Protejarea mediului natural și construit, urmată de promovarea unei utilizări cât mai eficiente a acestor resurse pentru turism;

Promovarea unui transport durabil și eliminarea pe cât posibil a tuturor blocajelor din rețelele cheie de transport;

Încurajarea și promovarea ocupării și sprijinirea mobilității forței de muncă;

Realizarea de cât mai multe investiții în domeniul competențelor, în educație și în cadrul învățării continue;

Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei;

Îmbunătățirea capacității instituționale și a eficienței în administrația publică.

4.2. Strategii

Pornind de la disfuncțiile și oportunitățile de dezvoltare sectoriale identificate la nivelul teritoriului în capitolul de analiză diagnostic și analiza SWOT, precum și pe baza discuțiilor din cadrul grupurilor de lucru, au fost identificate și definite obiective strategice care au în vedere evitarea materializării amenințărilor, atât prin eliminarea punctelor slabe, cât și prin valorificarea punctelor tari și a oportunităților. După identificarea obiectivelor strategice au fost definite prioritățile și măsurile vizate de strategia de dezvoltare a județului. În cadrul acestui proces s-a avut în vedere atât integrarea orizontală, ținându-se cont de alte strategii existente la nivel județean/local, cât și integrarea verticală, asigurându-se corelarea cu strategiile de la nivelele teritoriale superioare (european, național, regional), așa cum au fost prezentate în subcapitolul anterior. La nivelul județului Maramureș au fost definite patru obiective strategice:

Obiectivul Strategic 1. Creșterea conectivității și atractivității județului Maramureș pentru investitori, care să realizeze activități inovative și cu valoare adăugată ridicată și pentru turiști

Deși are o poziție geografică favorabilă, fiind situat la granița cu Ucraina și la o distanță foarte redusă de granița de vest a României, județul Maramureș este unul dintre cele mai izolate din România, neavând acces la rețeaua TEN-T rutieră. De asemenea, accesul la granița cu Ucraina este unul deficitar, fiind agravat de numărul mic de puncte de trecere a frontierei, subdimensionarea singurului pod rutier peste Tisa și de suspendarea traficului feroviar transfrontalier. Rețeaua feroviară care străbate județul este puțin densă și foarte uzată, conducând la viteza comercială scăzută a trenurilor și la reducerea semnificativă a traficului de mărfuri și pasageri. De asemenea, mobilitatea în interiorul județului este îngreunată de condițiile geografice și de lipsa unor drumuri expres, care conduc la izolarea zonei Maramureșului Istoric de restul regiunii. Investițiile în Aeroportul Internațional Baia Mare trebuie – la rândul lor – continuate, pentru a-și putea atinge potențialul real de dezvoltare, atât pentru traficul de pasageri, cât și pentru cel cargo.

Obiectivul Strategic 2. Creșterea atractivității județului Maramureș pentru locuitori și asigurarea unei dezvoltări integrate și echilibrate a teritoriului.

Județul Maramureș s-a confruntat cu un fenomen de migrație externă foarte accentuat în ultimele două decenii care are la bază, pe lângă componenta legată de oportunitățile de ocupare și de câștiguri salariale, și aspectele legate de atractivitatea județului pentru locuitori, de exemplu din perspectiva calității deficitare a serviciilor de interes general la care aceștia au acces. Astfel, deși unele spitale din județ au fost aliniate la standardele europene, speranța de viață a populației rămâne inferioară mediei regionale și naționale, în primul rând din cauza accesului deficitar la servicii medicale complexe în mediul rural, a dotării necorespunzătoare a unităților medicale din rețeaua de stat și mai ales a deficitului de medici din majoritatea orașelor mici și comunelor, care preferă să rămână în marile centre universitare sau spitale, ori să emigreze în străinătate. Sectorul de servicii medicale private, deși în creștere, nu a reușit să acopere integral deficiențele din cel public, care s-a restructurat treptat.

Obiectivul Strategic 3. Asigurarea bunei guvernanțe și întărirea relațiilor de cooperare teritorială ale județului Maramureș

Sectorul administrației publice locale a înregistrat progrese remarcabile, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană, concretizate în apariția structurilor asociative de tip ADI sau GAL, care au permis planificarea în comun a investițiilor și atragerea de finanțări de sute de milioane de Euro, în funcționalizarea Zonei Metropolitane Baia Mare și a sistemului de transport public metropolitan, precum și succesul în absorbția fondurilor europene, devenite principalul vector în realizarea de investiții publice. Cu toate acestea, administrațiile din județ se confruntă cu probleme devenite deja cronice, legate mai ales de lipsa documentațiilor de cadastru și carte funciară, de expirarea planurilor urbanistice generale și a regulamentelor locale de urbanism, de veniturile proprii reduse și de dependența financiară de cotele defalcate din TVA, de deficitul de personal specializat cu competențe cheie, precum și de numărul redus de informații și servicii online puse la dispoziția cetățenilor și a mediului de afaceri. Dialogul cu aceștia din urmă rămâne încă deficitar în ceea ce privește procesul decizional participativ, ca și cooperarea transfrontalieră și transnațională.

Obiectivul Strategic 4. Asigurarea unui management adecvat al resurselor naturale și a riscurilor naturale și antropice în județul Maramureș

În județul Maramureș există o multitudine de habitate naturale, precum și o faună și o floră extrem de bogată, conservată în diferite zone de protecție de interes național și comunitar. Din păcate, la adresa biodiversității din județ se manifestă o serie de presiuni naturale, legate de schimbările climatice, dar și antropice (de ex. construcția de microhidrocentrale, exploatarea lemnului etc.), situație agravată de lipsa planurilor de management pentru unele dintre situri. În altă ordine de idei, deși are una dintre cele mai extinse suprafețe împădurite din țară, județul Maramureș este și printre cele mai afectate de fenomenul defrișărilor ilegale, în condițiile în care multe păduri private sunt nepăzite și fără amenajament silvic. Mai mult, există localități, zone industriale și căi de comunicații lipsite de perdele de protecție. În altă ordine de idei, majoritatea centrelor urbane din județ se confruntă cu un deficit de spații verzi, iar o parte dintre zonele verzi existente sunt nemodernizate sau chiar neigienizate.

4.3. Planuri de dezvoltare turistică

Planurile de dezvoltare a turismului reprezintă Prioritatea 1.3. Valorificarea și promovarea resurselor naturale și culturale diversificate ale județului Maramureș în vederea creșterii numărului de turiști și a duratei sejurului.

Această prioritate are în vedere realizarea de investiții în infrastructura și serviciile turistice și de agrement, cu o atenție sporită acordată formelor de turism pentru care Maramureșul are cel mai ridicat potențial (cultural-religios, montan, balnear, rural etc.), cu valorificarea durabilă a resurselor naturale, a patrimoniului cultural imaterial și a patrimoniului cultural construit.

De asemenea, aceasta implică restaurarea, consolidarea și introducerea în circuitul turistic a monumentelor istorice și realizarea de intervenții în infrastructura și dezvoltarea ofertei culturale. Nu în ultimul rând, aceasta vizează investiții în infrastructura sportivă și de agrement pentru rezidenți și turiști.

Măsuri:

Dezvoltarea susținută și sustenabilă a formelor de turism cu potențial ridicat la nivel județean Acțiuni posibile a fi finanțate prin intermediul acestei măsuri:

Îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor oferite (pentru turism cultural-religios, rural, gastronomic, montan, balnear, de afaceri, ecologic, ecvestru, sportiv, științific);

Punerea în valoare și aducerea în circuitul turistic a resurselor naturale (ex.: ape minerale);

Valorificarea și promovarea patrimoniului cultural imaterial (evenimente, târguri și expoziții).

Creșterea ofertei pentru turismul cultural prin conservarea corespunzătoare și valorificarea patrimoniului construit și dezvoltarea infrastructurii culturale; acțiuni posibile a fi finanțate prin intermediul acestei măsuri:

Reabilitarea, restaurarea, conservarea obiectivelor de patrimoniu construit în mediul urban și rural;

Promovarea și introducerea în circuite turistice a obiectivelor de patrimoniu;

Reabilitarea, modernizarea, dotarea infrastructurilor culturale (muzee, case memoriale, case/centre/cămine culturale, biblioteci publice/comunale).

Dezvoltarea infrastructurii de agrement și petrecere a timpului liber Acțiuni posibile a fi finanțate prin intermediul acestei măsuri:

Amenajare zone de agrement;

Amenajare facilități de agrement în mediul urban (amenajare locuri de joacă);

Modernizare, dotare infrastructuri de agrement și sportive (baze sportive, parcuri, săli, terenuri, cluburi, bazine).

4.4. Analiza SWOT a dezvoltării turistice a județului Maramureș

Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri, pentru a ajuta la proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei. Ea funcționează ca o radiografie a firmei sau a ideii de afaceri și evaluează în același timp factorii de influență interni și externi ai unei organizații, precum și poziția acesteia pe piață sau în raport cu ceilalți competitori cu scopul de a pune în lumină punctele tari și slabe ale unei companii, în relație cu oportunitățile și amenințările existente la un moment dat pe piață.

Conceptul analizei strategice SWOT provine dintr-o cercetare efectuată între anii 1960 și 1970 la Stanford Research Institute din SUA. Acronimul SWOT provine din engleză Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats, însemnând „Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări”.

Analiza SWOT se realizează, în general, în prima fază a unui proiect, pentru ca elementele de analiză să poată alcătui baza planului de proiect și să poată fi folosite ulterior în cadrul proiectului, dacă acesta întâmpină dificultăți în ceea ce privește planificarea, livrabilele sau bugetul alocat și trebuie readus pe linia de plutire.

În cadrul analizei SWOT se va ține seama de faptul că:

Punctele tari și punctele slabe sunt concepte „statice”, bazate pe parametrii descriptivi ai unei zone, într-o perioadă determinată de timp; ele reprezintă ceea ce există.

Oportunitățile și amenințările au în vedere viitorul, și se referă la alegerile pe care le au de făcut persoanele implicate în procesul de planificare; ele reprezintă ceea ce va fi.

Analiza SWOT are și limitările sale, deoarece organizațiile pot să vadă unele circumstanțe ca fiind foarte simple și pot trece cu vederea unele contacte strategice fundamentale care ar putea apărea. Mai mult decât atât, categorizarea aspectelor ca puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ar putea fi un lucru foarte subiectiv deoarece există un grad mare de incertitudine

pe piață.

Analiza SWOT- Patrimoniul natural și cultural. Turismul în cadrul județului Maramureș

4.5. Impactul activităților turistice asupra mediului

În prezent, cadrul natural are de înfruntat câteva probleme majore, cu impact asupra întregii planete; dintre acestea pot fi menționate efectul de seră și subțierea, chiar perforarea stratului de ozon, poluarea mărilor interioare și a oceanelor, a fluviilor și râurilor de pe continente, reducerea biodiversității floristice și faunistice. Pe continente, mediul natural cunoaște multe dezechilibre datorate activității din industrie, agricultură, transporturi și servicii. În consecință, s-au identificat anumite modalități de poluare care au dat naștere unor puternice distrugeri ale mediului ambiant. La nivel local, poluarea se manifestă mai ales prin acumularea de deșeuri, gunoaie, circulație haotică, mirosuri pestilențiale, degradări estetice ale ambientului.

Acutizarea problemelor de mediu, din ultimele decenii, pune problema modului de gestionare a resurselor, creșterea costurilor legate de poluare, păstrarea unui standard de viață cât mai bun. Spre deosebire de orice altă activitate de tip econimic, turismul este ramura economică cea mai dependentă de mediul înconjurător, acesta reprezentând de fapt principala resursă, iar calitatea acestuia poate favoriza sau obstrucționa derularea activităților turistice.

Relieful, pădurile, fluviile, râurile, lacurile, marea, apele minerale și termale, parcurile naționale și monumentele naturii, monumentele de arhitectură și artă, valorile etnografice se constituie în cele mai valoroase elemente ale mediului natural și construit, adevărate resurse cu valențe turistice, care pot favoriza, în timp și spațiu, dezvoltarea multor forme de turism.

Mediul înconjurător constituie patrimoniul turistic al unei națiuni, care prezintă propria structură și dezvoltă o rețea de relații între elementele care îl alcătuiesc, determinând motivațiile turiștilor și o anumită capacitate de adaptare față de nivelul de valorificare pe care îl poate atinge.

Tipuri de impact

Evoluția contemporană a activității de turism poate fi caracterizată printr-o revigorare deosebită a ofertelor turistice la nivel mondial, mai ales prin apariția și dezvoltarea unei noi game de produse turistice, considerate superioare din punct de vedere calitativ dar și cantitativ. Reabilitarea turismului din județul Maramureș presupune printre altele o remodelare a produselor de tip turistic în funcție de evoluția motivațiilor turistice la nivel intern și internațional. Principalele probleme ale turismului din județul Maramureș sunt legate de infrastructură.

Din acest punct de vedere se pot aminti principalele tendințe ale turismului pe plan mondial și regional :

Preferința pentru destinațiile la mare distanță, sunt cele care permit în timp diversificarea locurilor de cazare și pentru sejururile în perioada de extrasezon;

Dezvoltarea vacanțelor cu o anumită tematică (de tip cultural, pentru practicarea sportului, de divertisment și turismul de aventuri) sunt organizate în mod special pentru o clientelă considerată exigentă, categorie de turiști care realizează un număr mai mare de călătorii turistice de-a lungul unui an calendaristic;

Construirea unor noi produse destinate odihnei și recreerii, cu cazare turistică dispersată, care urmărește sentimentul autentic și permite dezvoltarea schimburilor mai active între populațiile locale și turiști.

Turismul funcționează, mai ales, pe baza valorificării resurselor de tip turistic, iar gradul și intensitatea valorificării produc în timp și spațiu efecte negative asupra mediului, care sunt exprimate prin noțiunea impactului turistic. Din acest punct de vedere, resursele de tip turistic trebuie exploatate în mod durabil, eliminând riscul degradării și a distrugerii. Necesitatea dezvoltării tipurilor și formelor de turism nu trebuie să justifice valorificarea exagerată a resurselor dispobile, dar, în egală nu trebuie să afecteze dezvoltarea economică locală.

De foarte multe ori, bunurile materiale și culturale exploatate în turism fac parte din patrimoniul național sau mondial și din acest punct de vedere este vital pentru dezvoltarea turismului să se vegheze la protecția și conservarea lor. În mod succint, probleme specifice impactului activităților specifice turismului asupra mediului natural și construit se pot prezenta în modul următor, conform tabelelor 3.1. și 3.2. Trebuie menționat faptul că există un număr destul de mare de repercursiuni pe care turismul îl generează asupra cadrului natural, economic dar și social. Din păcate turismul prezintă și o serie de elemente negative alături de cele pozitive care aduc destule beneficii.

Tabel 4.1. Categorii de impact produse de turism asupra mediului natural

Sursa: Cândea Melinda și colab (2001), România. Potențial turistic și turism

Tabel 4.2. Categoriile specifice de impact care sunt produse de către activitatea de turism asupra elementelor antropice

Sursa: Cândea Melinda și colab (2001), România. Potențial turistic și turism

Impactul economic este impus de rolul și funcțiile actuale ale turismului, rezultă din efectul combinat al mai multor ramuri. Numărul mare al ramurilor care contribuie la efectuarea de prestații pentru turism indică faptul că produsul turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate aceste ramuri intră în structura sa cu elemente de calitate superioară (vezi fig. 3.1.). astfel, impactul economic la nivel local este substanțial.

Este recunoscută valoarea economică-financiară a turismului asupra comunităților locale dar și la nivel național, fiind considerat practic a doua sursă de venit a unui stat. Din acest punct de vedere se impune acordarea unei atenții deosebite asupra strategiilor turistice pentru conservarea și promovarea resurselor disponibile și chiar activarea potențialului latent.

Fig. 4.1. În cadrul activităților turistice există intrări și din alte ramuri socio-economice. Sursa: prelucrare personală.

Rolul turismului în economia unei regiuni poate fi definit prin : aportul la nivelul dezvoltării economice locale, valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial, ridicarea economică a unor zone lipsite de resurse naturale de sol sau de subsol, stabilizarea și specializarea forței de muncă, asigurarea unei circulații bănești normale, regulator al balanței de plăți externe, vocația ecologică a turismului. În literatura de specialitatea se vorbește despre efectul multiplicator al turismului, incidența cheltuielilor turistice asupra economiei unei țări poate

fi analizată prin intermediul efectelor directe, indirecte sau induse, asupra altor ramuri economice.

În calitatea sa de consumator de bunuri și servicii, turismul are consecințe și asupra utilizării forței de muncă în alte ramuri ale economiei: agricultura, industria alimentară, industria ușoară și construcțiile .

Cauze declanșatoare ale impactului negativ turistic asupra mediului natural

Orice manifestare naturală sau activitate antropică cu impact pozitiv sau negativ asupra mediului înconjurător se reflectă direct sau indirect asupra activității turismului dintr-o anumită regiune. Schimbările la nivelul mediului, pot fi temporare și deci reversibile (calitățile valoroase ale componentelor mediului se refac într-un anumit interval de timp) sau sunt profunde și devin ireversibile (deci fără speranță de refacere) . Cauzele apariției fenomele de risc sunt multiple, ceea ce determină, de altfel, și varietatea lor de manifestare. Ele pot fi grupate în trei categorii distincte și anume: naturale, antropice și endogene.

O primă grupă de factori generatori aparțin cadrului natural și fac parte adesea din matricea evolutivă a componentelor peisajului (relief, hidrografie, climat, vegetație, faună). Astfel, spre exemplu, modificările climatice induse de cauze astronomice vor perturba nu numai cadrul de desfășurare, de lungă durată., a actului recreativ, ci vor afecta și valențele atractive ale unor elemente proprii (răcirea climei ca factor restrictiv și de cură helio-marină sau încălzirea climatului

ca factor restrictiv pentru turismul hibernal). În mod similar, alunecările de teren pot distruge infrastructura turistică, prăbușirile de peșteri pot afecta pitorescul lor, dispariția faunei, prin schimbarea sau distrugerea lanțurilor trofice, afectează turismului cinegetic, reducerea activităților post-vulcanice are efecte negative asupra conservării acviferelor minerale sau termale, etc. Fenomele naturale menționate, precum și altfel, mult mai numeroase, deși au desfășurare logică, obiectivă, în domeniul propriu, se reflectă în turism ca un risc potențial.

Determinările de ordin natural li se adaugă, într-o proporție covârșitoare, cele de proveniență antropică. Acțiunea umană exercitată în sfera turistică se multiplică paralel cu lărgirea acesteia și se diversifică în strânsă corelație cu nuanțarea dezideratelor cererii.

Premisele riscului antropic sunt înmagazinate în manifestarea abuzivă a intervenției asupra elementelor naturale constituente ale landșaftului, în neadaptarea ei la condițiile de funcționare optimă a structurilor preexistente, în introducerea unor elemente perturbatoare a dinamicii și funcționalității ansamblurilor sau subsistemelor ce servesc turismul. La originea fenomenelor de risc antropo-turistic se află, așadar, necunoaștere potențialului de acțiune și reacțiune a elementelor asupra cărora se acționează, alegerea deficitară sau greșită a metodelor și mijloacelor de intervenție, supralicitarea interesată a unor componente ale sistemului, inconsecvența, neprofesionalismul, etc. O ultimă categorie de cauze generatoare de risc turisc, mai dificil de identificat la primele introspecții științifice, sunt cele de natură endogenă și derivă din însăși dinamica fenomenului studiat..Astfel, după cum se observă și din schița alăturată, riscul amenință structura, calitatea și cantitatea resurselor atractive, indiferent dacă ele se adresează turismului recreativ, curativ, culturalizant sau polivalent. Integritatea fizică a unui obiectiv poate fi subminată prin acțiunea factorilor umani, îndeosebi climatici sau hidrologici sau prin impactul excesiv al omului (fig. 4.2.).

Fig. 4.2. Cauzele ale impactului negativ al turismului. Sursa: Cocean Pompei și colab (2005)

Deprecierea calitativă a resurselor atractive este provocată nu numai de afectarea structurii sale fizice, cât și de modificări de ordin chimic. Forajele practicate în zona acviferelor cu ape minerale sau termale determină frecvent conexiuni artificiale între acumulări freatice cu însușiri diferite, micșorându-le principiile curative. Excesiva dezvoltare a turismului în unele areale și intensa exploatare a unor resurse poate duce la epuizarea timpurie a factorului care a condiționat implantarea activităților de acest gen în regiune. Avem în vedere, în primul rând, resursele greu regenerabile, cum ar fi nămolurile sapropelice, apele minerale și termale, a căror valorificare dincolo de pragul critic al regenerării naturale intră în această categorie.

Turismul forțat sau care este prost organizat are un impact deosebit asupra mediului natural de destinație. În multe areale, gândirea și exploatarea comercială a turismului au permis apariția unor construcții neaspectoase (hotel, motel sau pensiune turistică) unități care nu se integrează cu arhitectura generală a stațiunii sau cu elementele mediului ambiant. În mod normal, au fost ridicate pentru a fi utile turiștilor, dar și pentru câștiguri imediate, fără a se gândi cineva la încadrarea lor în peisaj. Efectele devin uneori dramatice, mai ales când sunt completate cu gunoaiele și resturile acestei dezvoltări, datorate turiștilor, ale cărei urme se imprimă pe întinse suprafețe cu soluri fertile, pe malurile apelor (râuri, lacuri, mări), pe terenuri din localități sau din apropiere acestora.

Consumul mare al unor resurse naturale pentru nevoile turiștilor împiedică viața normală a localnicilor, dar aduce și prejudicii mediului. Se citează cazul unor resurse sărace de apă ale unor regiuni care au fost luate de la localnici (fermieri) pentru a fi utilizate de turiști în hoteluri . În ariile montane, pădurile au fost tăiate pentru a face loc pârtiilor de schi sau bob, iar pe acești versanți s-a declanșat eroziunea (ravene, alunecări de teren, curgeri de noroi) cauzând pierderi materiale și de vieți omenești . Turiștii contribuie adesea la distrugerea mediului, uneori din ignoranță, alteori cu bună stiință, afectează recolta și utilajele fermierilor, decimează animalele, aruncă mari cantități de gunoi în locurile unde poposesc . În multe locuri sălbatice peisajul a fost distrus treptat prin pătrunderea turiștilor. De multe ori, este greu de separat aportul turismului dintre celelalte activități economice la degradarea mediului.Turiștii sunt atrași întotdeauna de locurile frumoase, de regiunile cu un trecut istoric bogat, de construcțiile arhitectonice interesante și de areale cu o natură mai sălbatică în care intervenția omului este mai puțin vizibilă .

O parte din banii cheltuiți de turiști în regiune (în special taxele de intrare) se utilizează pentru conservarea mediului și a moștenirii culturale (ariile naturale protejate, clădirile istorice, muzeele). În special în ariile protejate, veniturile obținute din turism pot contribui atât la implementarea măsurilor de protecție și conservare, dar și la dezvoltarea comunităților locale din apropiere. Un moment propice manifestării unor riscuri privind afectarea structurii resurselor este cel al perioadei amenajării și punerii în exploatare, când unele dintre valențele inițiale se degradează sau își diminuează ponderea (afectarea peisajului subteran al peșterilor prin construcția căilor de acces, atenuarea laturi estetice a peisajului prin implantare infrastructurii, etc.).

Consecințe în plan ecologic

Mărimea și natura pagubelor făcute mediului de către turiști, ca și daunele ecologice sunt dependente de gradul de dezvoltare și de numărul vizitatorilor, de concentrarea utilizării spațiale și temporare, de natura mediului natural și de felul planificării și managementului adoptat și după ce dezvoltarea a avut loc. Practicarea turismului în toate formele sale și în toate regiunile globului aduce astăzi în prim plan problemele de impact ecologic. Deși este un mare creator de resurse financiare, turismul reprezintă o uriașă forță distructivă, ce exercită presiune asupra mediului.

Cercetările organizate în această direcție au desprins câteva domenii unde au fost observate anumite consecințe de ordin ecologic:

Consumul de spațiu și resurse: Practicarea turismului motorizat sau pedestru neorganizat în Munții Rodnei conduce anual la consumul pentru foc a 2 000 mc de masă lemnoasă , pădurea s-a restrând considerabil, iar mai nou s-a trecut la arderea coniferelor tinere (jneapăn și ienupăr);

Presiunea asupra mediului înconjurător se traduce prin apariția supraaglomerării până la saturația unor zone, conducând chiar la apariția supra-aglomerării până la apariția unor stări conflictuale;

Distrugerea iremediabilă a resurselor și caracteristicilor mediului înconjurător, în termenii unei dezvoltări mai mult sau mai puțin stăpânite, animată, însă de interese pecuniare, reprezintă cazul limită al impactului produs de homo turisticus; dispariția frecventă a unor specii de vegetație sau animale, pângărirea unor situri istorice prin intercalarea unor construcții neavenite ca amplasament sau stil, reținerea în regim de suvenir a unor fragmente sau specii din patrimoniul natural sau antropic, preluarea distorsionată în regim de kisch a unor creații folclorice sau obiceiuri populare regionale sau naționale și prezentarea lor publică, etc., reprezintă numai câteva dintre elementele reprobabile, distructive, cu efecte negative de neimaginat pentru generațiile viitoare.

Relația dintre turism și mediul natural nu e chiar fundamentală dar este foarte complexă . Există o interferență între cei doi factori care adesea este prezentată sub forma unei simbioze. Cu alte cuvinte, aceasta înseamnă că atunci când turismul este localizat într-un mediu înconjurător de calitate, aceleași calități proprii mediului care beneficiază de măsuri de protecție mențin valoarea lui și ca resursă turistică.

Diversitatea impactului mediului asupra turismului variază din punct de vedere geografic din mai multe puncte de vedere. În primul rând trebuie să se țină cont de natura turismului și degradarea efectelor lui. Studiile de impact fac adeseori prezumții eronate că turismul este o activitate omogenă ce are efecte consistente, dar există mai multe forme de turism și alte tipuri de turiști. În al doilea rând, este important să se țină cont de dimensiunea temporală. În mai multe părți ale globului, turismul este o activitate sezonieră care exercită presiuni asupra mediului pentru o perioadă a anului, dar permite apariția unor perioade în care este posibilă refacerea resursei. Deci poate exista un impact temporar, pe termen scurt asupra mediului care poate coincide cu sezonul turistic (cum ar fi poluarea datorată traficului vizitatorilor, parcărilor) sau mai serios, efectele pe termen lung unde capacitatea de refacere a mediului a fost distrusă și s-au instalat schimbări ireversibile (de exemplu: reducerea nivelului biodiversității prin călcarea vegetației) .

În al treilea rând, diversitatea impactelor depinde de natura destinației. Unele medii (de exemplu stațiunile climaterice urbane pot susține un nivel foarte ridicat al vizitatorilor, deoarece infrastructura lor este adaptată și au structuri organizatorice (ca planificarea muncii) care permit provizii efective pentru vizitatori. În contrast, alte locuri sunt mai puțin rezistente, și este probabil o nefericire ca o activitate turistică susținută să se desfășoare (după gusturi, preferințe și obiceiuri), în apropierea acestor locuri foarte fragile.

Impactul turismului asupra mediului are adeseori un efect cumulativ, în care procesele secundare întăresc și dezvoltă consecințele schimbărilor în moduri de neprevăzut, astfel că, tratând problemele individuale izolat, se ignoră legăturile reciproce care compun impactul total, ce poate fi mai mare decât suma parților individuale. Efectul bătătoririi solului de către turiști este un exemplu edificator.Există tentația de a da multe exemple de impact negativ și deteriorant pe care turismului îl poate avea, dar fiind vorba despre o relație simbiotică, este foarte clar că sunt, de asemenea și efecte pozitive.Acestea trebuie să fie reprezentate prin atitudini pozitive asupra creșterii gradului de protecție a mediului, ori ar trebui să fie reflectate mai practic în actualele investiții pentru îmbunătățirea calității mediului în localitățile, atât ca arii de rezidență ale populației, dar în același timp și ca baze turistice de atracție.

Problema impactului turismului asupra mediului este pe cât de importantă pe atât de diversificată. Ea devine, practic, indispensabilă pentru a completa inventarul general de probleme și de a-l focaliza asupra aspectelor metodologice, prospective, care să urmărească,

în final, conservarea, protejarea și reconstrucția ecologică.

CONCLUZII

Turistul dorește de la ofertanții de vacanțe, pe lângă serviciile de cazare și alimentație, activități care să îl desprindă de rutina zilnică sau de viața cotidiană. Activitățile sunt organizate și desfășurate într-un mod individual de întreprinderea turistică. Rolul acestor activități este să îl aducă pe turist într-un mediu unde poate să evadeze pentru a se distra și relaxa împreună cu familia sau prietenii, în vederea satisfacerii nevoilor sale fizice și psihice.

Astfel realizarea odihnei active a turistului a devenit o preocupare prioritară în creșterea calității produsului turistic. În armonie cu motivația turistului, agrementul și turismul de aventură vizează destindere și reconfortare fizică a acestuia, divertisment și dezvoltarea capacităților sale. De exemplu, în cazul interesului pentru acoperirea nevoilor fizice, activitățile sportive ocupă un loc important. În ceea ce privește satisfacția psihică, activităților cultural-distractive și celor instructiv-educative le revine un rol hotărâtor. Prin atmosfera de destindere, amuzament și comunicare acestea amplifică cantitativ-calitativ volumul de cunoștințe ale turistului.

Agrementul constituie mijlocul principal de individualizarea ofertei turistice, de diversificare a produselor firmelor și destinațiilor aflate într-o permanentă competiție, devenind o importantă sursă de încasări, de creștere a eficienței economice. Creșterea rolului agrementului în caracterizarea localităților turistice, în asigurarea competitivității stațiunilor turistice și în satisfacerea nevoilor turiștilor a determinat transformarea sa în motivație turistică propriu-zisă, conducând la apariția unor noi tipuri de vacanțe: vacanța de schi, alpinism, tenis, yachting, hipism, vânătoare, turism cultural.

Specialiștii în domeniul turismului consideră că una din căile eficiente de reducere a perioadelor de minimă solicitare în turism este turismul activ. Pentru distracție, destindere, amuzament nu există, de fapt, sezon sau extrasezon. Agrementul turistic reprezintă un complex eterogen de activități care vizează domeniile cultural-sportive, de distracții, recreare și care sunt menite să asigure condiții de odihnă, refacere fizică, practicarea unor sporturi, a unor hobby-uri.

Agrementul este un element care completează și mărește valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în toată tipologia de programe turistice; este transpus în practică prin agrementul cultural distractiv realizat în unitățile de alimentație, baruri, cabarete, prin utilizarea dotărilor, aparaturii și utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematici speciale de agrement sau promovare turistică. Treptat, pe măsură ce produsul turistic începe să-și piardă atractivitatea, agrementul timpului de vacanță devine o cerință tot mai imperativă pentru organizatorii de călătorii turistice și pentru prestatorii ofertanți de servicii turistice incluse în angajamentele forfetare. Noile nevoi de consum și totodată exigențe privind calitatea componentelor turistice vor atribui, în consecință, noi funcțiuni agrementării timpului liber, în general, și timpului de vacanță în special. Aceste funcțiuni vizează, în principal următoarele componente: odihna în ambianța unui sejur agreabil, de bună dispoziție, realizată cu precădere în combinație cu destinderea activă, dinamică, ceea ce constituie remedii contra oboselii psihice și a tensiunii nervoase;distracțiile și divertismentul (sportul, muzica, folclorul, discotecile etc.), care prin formele oferite permit o contrapondere, față de activitățile cotidiene; dezvoltarea personalității umane, ca o consecință a funcției cultural-educative, în măsura în care programele de agrement vor stimula capacitățile psihice și spirituale ale participanților.

Văzut din punctul de vedere al turistului, turismul activ are ca scop satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere și chiar de dezvoltare a capacităților sale. De asemenea, agrementul urmărește o reconfortare psihică a turistului, reconfortare care se face prin relaxare, distracție, crearea unei atmosfere de comunicare, de bună dispoziție și chiar de îmbunătățire a bagajului de cunoștințe.Toate acestea se realizează prin vizitarea diferitelor obiective, participarea la spectacole etc.

Văzut din punctul de vedere al organizatorilor din turism, turismul de aventură, este un factor de competitivitate a stațiunilor sau a unităților care oferă aceste servicii, este un factor de creștere a activităților acestora prin diferențierea ofertelor.

Agrementul îndeplinește unele funcții specifice în raport cu nevoile turistului sau ale organizatorului de turism și anume:

– turismul activ vizează destinderea și reconfortarea fizică a turistului, divertismentul și dezvoltarea capacităților sale;

– din punct de vedere economic, turismul de aventură răspunde exigențelor de creștere a atractivității stațiunilor turistice;

– turismul activ reprezintă principalul mijloc de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor;

– agrementul stimulează circulația turistică, fiind o sursă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității;

– dezvoltarea turismului de aventură reprezintă un mijloc de asigurare a competitivității stațiunilor turistice;

– agrementul tinde să se transforme în motivație turistică propriu-zisă, datorită creșterii rolului său în caracterizarea localităților turistice, în satisfacerea nevoilor turiștilor, conducând totodată și la apariția unor noi tipuri de vacanțe cum sunt: vacanțe de schi, alpinism, yachting, tenis, hipism, vânătoare, turism cultural, etc.

Agrementul reprezintă o componentă importantă în turism, care trebuie avută în vedere în amenajarea zonelor turistice.

BIBLIOGRAFIE

a) Literatură de specialitate

1. Cândea Melinda, Erdeli George, Simon Tamara (2001), România. Potențial turistic și turism, Editura Universității din București;

2. Cocean Pompei, Vlăsceanu Gheorghe, Negoescu Bebe (2002), Geografia generală a turismului, Editura Meteor Press, București;

3. Cucu Vasile, Ștefan Marian (1979), România. Ghid-atlas al monumentelor istorice, Editura Sport-Turism;

4. Dinu Mihaela (2006), Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București;

5. Gâștescu Petre (2006), Lacurile Terrei, Editura CD Press, București;

6. Gâștescu Petre (2010), Fluviile Terrei, Editura CD Press, București;

7. Gheorghilaș Aurel (2006), Geografia Turismului, Editura Universitară, București;

8. Ielenicz Mihai, Comănescu Laura (2006), România. Potențial turistic. Editura Universitară;

9. Ielenicz Mihai (2007), România. Geografia fizică, vol. II. Editura Universitară, București;

10. Ielenicz Mihai, Săftoiu Luminița (2011), De la obiectiv turistic la turistosituri, Terra, vol. I, Editura CD Press, București;

11. Ielenicz Mihai, Smaranda Simoni, (2011), Antropositurile – concept și cuantificare , Lucrări Științifice, seria I, vol. XIV(4);

12. Munteanu Laviniu, Stoicescu Constantin, Grigore Ludovic (1978), Ghidul stațiunilor balneo-climaterice din România, Editura Sport-Turism, București;

13. Snak Oscar, Baron P., Neacșu N (2001), Economia turismului, Editura Expert, București;

14. Stănciulescu Gabriela, Lupu N., Țigu Gabriela (1988), Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All, București;

15. Theobald W.F. (1998), Global Tourism, Butterworth- Heinemann, Oxford;

16. *** (2017) Plan de dezvoltare a turismului- Maramureș.

b) Webografie

1. *** www.comune.ro, accesat în data de 20.04.2018;

2. *** www.adevarul.ro, accesat în data de 14.10.2018;

3. *** www.turismmaramures.ro, accesat în data de 15.04.2018;

4. *** www.turismland.ro, accesat în data de 23.04.2018;

5. *** www.gazetademaramures.ro, accesat în data de 23.04.2018;

6. *** www.ro-turism.info.ro, accesat în data de 29.04.2018;

7. *** www.crestinortodox.ro, accesat în data de 29.04.2018;

8. *** www.infotraverromania.ro, accesat în data de 29.04.2018;

9. *** www.visitmaramures.ro, accesat în data de 29.04.2018;

10. *** www.carta.ro, accesat în data de 29.04.2018;

11. *** www.skytrip.ro, accesat în data de 29.04.2018;

12. *** www.mmgreenways.ro, accesat în data de 1.05.2018;

13. *** www.demaramu.ro, accesat în data de 1.05.2018;

14. *** www.travelworld.ro, accesat în data de 1.05.2018;

15. *** www.emaramureș.ro, accesat în data de 1.05.2018;

16. *** www.cffviseu.com, accesat în data de 1.05.2018;

17. *** http://maramures.romaniaexplorer.com/page_10918.html, accesat în data de 14.04.2018;

18. *** http://hartamaramures.ro/harta-ro-Maramures-492-Maramures___Orase.html, accesat în data de 14.04.2018;

19. *** http://www.prefecturamaramures.ro/wp-content/uploads/2016/08/Prezentarea-judetului-Maramures.pdf;

20. *** http://pe-harta.ro/maramures/, accesat în data de 15.04.2018;

21. *** https://www.timponline.ro/parcul-national-muntii-rodnei-pierdut-coroana-intamplat-aria-protejata/, accesat în data de 23.04.2018;

22. *** http://www.skytrip.ro/obiective-religioase-in-judetul-maramures.html?offset=15, accesat în data de 29.04.2018;

23. *** http://www.skytrip.ro/obiective-istorice-in-judetul-maramures.html?offset=15, accesat în data de 29.04.2018;

24. *** https://vocea.biz/social/2017/apr/03/maramures-breb-si-preluca-noua-doua-din-cele-mai-frumoase-sate-din-romania-galerie-foto/, accesat în data de 29.04.2018;

25. *** http://www.skytrip.ro/ocna-sugatag-din-judetul-maramures-ob-874.html, accesat în data de 29.04.2018;

26. *** http://www.turismland.ro/statiunea-izvoare-maramures/, accesat în data de 29.04.2018;

27. *** http://www.graiul.ro/2017/11/10/baile-costiui-zac-paragina/, accesat în data de 1.05.2018;

28. tempo-online, INSSE.