. Strategii de Speculatie pe Piata Contractelor de Derivate

MOTTO:

„Fiecare om este creatorul propriului său noroc”

Sir. Richard Steel

INTRODUCERE

Această lucrare de diplomă este concepută pentru a oferi o privire generală de ansamblu asupra piețelor de produse financiare derivate și oferă sprijin informațional pentru persoanele care doresc să știe cum să utilizeze produsele derivate.

Regăsim în primul capitol o scurtă istorie a dezvoltării produselor financiare derivate, precum și menționarea contractelor utilizate în România: contractele la termen – futures, respectiv contractele options, fiind și cele mai importante, deoarece se tranzacționează la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri de la Sibiu. Este prima bursă de instrumente derivate din România prin implementarea primelor contracte futures valutare și pe indici bursieri (a fost lansat contractul futures avand ca activ suport un indice propriu – BMS1). Introducerea contractelor futures a constituit o etapă de maximă importanță în transformarea bursei de mărfuri într-un centru național în care participanții la piața bursieră au posibilitatea de a-și acoperi riscurile sau de a specula modificarea prețurilor folosind titluri financiare derivate.

Scopul acestei secțiuni este de a face cunoscute conceptele și princiipiile de bază ale produselor financiare derivate și tranzacționării lor, pornind de la câteva repere pe care le aducem în atenția dumneavoastră: ce sunt produsele derivate, cine utilizează astfel de produse, cum sunt tranzacționate și utilizate. Unele dintre tipurile de produse derivate sunt foarte simple, altele sunt mai complicate, astfel încât oricine recurge la utilizarea lor trebuie să înțeleagă atât riscurile potențiale, cât și avantajele folosirii lor.

Înainte de a analiza produsele derivate și modul în care sunt utilizate, trebuie să înțelegem două aspecte. Aceste produse poartă un risc – de aceea ele au fost create, aceste riscuri sunt prezentate în primul capitol, detaliat. Al doilea aspect constă în faptul că, din păcate există încă o lipsă de înțelegere a produselor derivate la nivelul piețelor, iar prin însăși natura speculației pierderile pot fi uriașe, există oameni care ajung să-și vândă și casele pentru a-și acoperi aceste pierderi.

Pentru unii oameni tranzacționarea produselor derivate nu este decât o altă formă de joc riscant, care nu servește nici unui scop. Următorul citat poate să ne ajute să înțelegem mai bine utilitatea produselor derivate:

„A paria pe un cal , aceasta înseamnă să joci la risc; a paria că poți obține trei cărți de pică, aceasta înseamnă divertisment; a paria că bumbacul va urca cu trei puncte, aceasta înseamnă afacere.” (Articol publicat de Robert Pardo : „Technical Analysis of Stocks and Commodities”, Vol. 3-5 (177 -183), 1985). Înțelegem că a juca la bursă este un lucru serios, nu un pariu, ca la jocurile de noroc, trebuie să cunoaștem termenii utilizați în bursă și să avem capital de investit.

Al doilea capitol are rolul a ne arăta că, prima bursă autorizată în România să organizeze și să administreze piețe pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate este Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu. Observând rezultatele bursiere ale anului 2006 și trimestrului I din anul 2007, vom realiza în capitolul IV un studiu de caz, studiu ce va cuprinde o operație de speculație pe futures, mai precis vom cumpăra acțiuni.

Capitolul III ne învață care ar fi cea mai bună și cea mai utilizată strategie în piața derivatelor. După ce vom parcurge acest capitol vom deține mai multe informații privind, speculația, care este o strategie de bază în piața contractelor derivate, cum procedează speculatorii și care este secretul lor de a reuși, de ce trebuie să ținem cont ca să câștigăm nu să pierdem. Aflăm de asemenea că ar trebui să ținem cont de factorii fundamentali și cei tehnici care influențează folosirea unei anumite strategii de tranzacționare, pentru a ști mai bine ce poziție să adoptăm.

Capitolul IV, este cel mai spectaculos, el ne prezintă cazul unui investitor, care se va numi speculator, el își va stabili un plan de tranzacționare și odată începută tranzacționarea cu instrumente derivate trebuie să se urmărească cu strictețe planul stabilit iar după închiderea tuturor contractelor speculatorul va încasa un câștig. Considerăm că banii sunt mai buni decât sărăcia fie și numai din raționamente financiare, dar trebuie să știm să fim cumpătați, trebuie să avem în vedere dacă ne putem permite o pierdere serioasă, deoarece pe piețele futures nu se joacă pensia sau salariul minim pe economie.

Aceste capitole au scopul de a servi doar ca o introducere în problematica piețelor și tranzacțiilor futures. Vorbim de incertitudine, care este o caracteristică esențială a vieții economice, iar fiecare problemă economică include un anumit grad de incertitudine. Cu toate că, comportamentul omului diferă de la individ la individ, el are două caracteristici comune: fiecare om încearcă să găsească posibilități de a se proteja contra riscului, iar cei care își asumă riscul trebuie recompensați că o fac.

CAPITOLUL I

Aspecte teoretice privind mecanismul și utilizarea contractelor derivate

1.1. Introducere în studiul produselor financiare derivate. Scurt istoric

Încercăm în acest subcapitol, să oferim cateva detalii cu privire la istoricul derivatelor care să ne ajute să înțelegem dezvoltarea și utilizarea lor de-a lungul timpului.

Derivatele sunt instrumente financiare eficace în reducerea riscului, dar puterea lor poate aduce și prejudicii, dacă sunt folosite în scopuri speculative, datele empirice arată că derivatele sunt folosite de firmele nefinanciare pentru a-și reduce expunerea la risc și aproape deloc în scopuri speculative care le-ar crește expunerea la risc.

Scurtul istoric care urmează a ne poate ajuta să înțelegem dezvoltarea și utilizarea produselor derivate de-a lungul secolelor, întrucât, după cum veți observa, pe aceste piețe s-au câștigat și pierdut averi fabuloase de-a lungul a sute de ani.

Vorbim mai întâi de cum au luat ființă aceste piețe, din ce motive, primele fiind piețele derivate de mărfuri.

Dezvoltarea comerțului de-a lungul secolelor al – XVIII–lea și al–XIX–lea, durata foarte mare a transportului pe cale maritimă de atunci, care dura câteva săptămâni chiar luni, au pus problema modificării prețului mărfurilor între data îmbarcării și data descărcării. Astfel au apărut piețele comerciale cele mai dinamice, contractele la termen cu privire la mărfuri (cu o durată calculată în funcție de timpul necesar traversării oceanului). În acest mod au luat naștere în a doua jumătate a secolului al –XIX–lea primele piețe la termen

futures markets de metale la Londra, cereale la Chicago, carne la New York sau bumbac la Liverpool.

Piețele de contracte la termen cu devize au apărut în 1972 odată cu crearea Fondului Monetar Internațional – FMI, în interiorul bursei de mărfuri de la Chicago, a doua bursă de comerț americană, după Chicago Board of Trade. La acea dată, operațiunile la termen cu materii prime (aur, petrol etc.) și cu produse agricole (cafea, cereale etc.) au fost decontate cu devize străine (franc elvețian, yen, mărci germane).

În cursul deceniului următor, instabilitatea ratelor dobânzii a provocat o dezvoltare spectaculoasă a contractelor la termen cu instrumente financiare: în 1980, aproape 30 de milioane de contracte la termen cu devize și titluri financiare au fost încheiate în Statele Unite ale Americii.

Este necesar să cunoaștem cum au apărut tranzacțiile futures, contractele swap, options. Astfel, la sfârșitul anilor 1630, se răspandise în Olanda și în Anglia mania bulbului de lalea olandeză, denumită și tulipomania. În Olanda, fuseseră înregistrate la Amsterdam opțiuni având ca suport bulbi de lalea încă de la începutul anului 1630, pe când în Anglia în aceeași perioadă se emiteau contracte la termen la Bursa Regală (Royal Exchange). Spectaculoasele tranzacții și caștiguri realizate cu bulbi de lalea, au fost urmate de o la fel de spectaculoasă cădere a pieței, care a culminat cu pierderi de averi fabuloase.

Tot în aceeași perioadă, 1630, s-a efectuat și una dintre primele tranzacții cu livrare la termen (futures), care s-a consemnat la Piața de Orez Yodora din Osaka, Japonia. Proprietarii de pământ care colectau renta sub forma unei cote din recolta de orez, au considerat că natura era imprevizibilă și s-au gandit să transporte orezul spre păstrare în depozitele orașului.

Pentru asta au vândut bonuri de orez, adică chitanțe de depozitare, care îi oferea deținătorului dreptul de a primi o anumită cantitate de orez, de o anumită calitate, la o dată viitoare și la un preț convenit. Astfel toată lumea era mulțumită, proprietarii de pământ au primit un venit stabil, iar negustorii au beneficiat de o aprovizionare constantă cu orez, plus ocazia de a obține profit, ca urmare a vănzarii bonurilor.

În efortul de a anticipa prețurile viitoare un negustor și cămătar de succes, pe numele de Munehisha din familia Honma, a fost consemnat, în folclor, ca fiind cel care a inventat candlestick ducănd la nașterea Metodei Grafice sau a Analizei Tehnice. Corpul unui candlestick poate fi de diferite culori în funcție de ce s-a întâmplat cu prețul în perioada

respectivă. Astfel dacă prețul de închidere (close) este mai mare decât prețul de deschidere (open) atunci se folosesc în general culorile verde sau alb. Dacă prețul de închidere este mai mic decât cel de deschidere atunci corpul se colorează în roșu sau negru. În funcție de opțiunile de afișare pot apărea diferite combinații de culori.

Cozile acestor lumânări (wick, tail) pot fi mai lungi sau mai scurte sau chiar pot să dispară. Cazul în care avem un candlestick fără coadă este special și apare de obicei în interiorul unui trend foarte puternic. Acest tip de candlestick poartă denumirea de „Marubozu” (din japoneză).

În cele ce urmează vă prezentăm un grafic care reflectă mecanismul utilizării metodei de mai sus.

Figura I.1.1 Metoda candlestick

Dacă prețul de închidere este mai scăzut decât prețul de deschidere, atunci culoare lumânării este neagră. Dacă închiderea este mai mare decât deschiderea, atunci lumânarea este albă.

Acest tip de grafic ne ajută să analizăm evoluția bursieră pe parcursul unei zile, atât pentru un anumit titlu mobiliar cât și pentru piață în ansamblul său.

La începutul anului 1800 se remarcă comerțul cu opțiuni Call, de cumpărare și Put, de vânzare, având ca suport acțiuni la Bursa de Valori din Londra.

Pe la mijlocul secolului al XIX–lea, putem vorbi de tranzacțiile futures moderne – în legătură cu comerțul cu cereale la Chicago. În 1848, a luat ființă Chicago Board of Trade – CBOT- pentru a se asigura un loc în care cumpărătorii și vânzătorii pot să-și schimbe mărfurile. Inițial, tranzacțiile erau la vedere (spot), pentru ca apoi să devină „pe cale de a sosi” adică, sunt acele contracte prin care livrarea unei mărfi era specificată la o rată și la o dată viitoare predeterminate.

Unul dintre primele contracte forward înregistrat în cadrul CBOT, datează din 15.03.1851 și are ca obiect 3.000 de bușeli de porumb ce urmau să fie livrați în peste trei luni. Însă aceste prime contracte la termen, cu plata în numerar, nu dispuneau de condiții

standard și nu erau întotdeauna executate. Astfel că, în 1865, CBOT a formalizat comerțul cu cereale prin introducerea acelor înțelegeri denumite contracte futures, care standardizau:

Calitatea cerealelor;

Cantitatea cerealelor;

Timpul și locul pentru livrarea cerealelor.

Prețul în contractele futures era deschis negocierilor în ringul bursei, ele fiind cele care au constituit baza contractelor futures financiare și de mărfuri utilizate în zilele noastre. Începând cu anul 1860, opțiunile erau tranzacționate atăt pentru mărfuri cât și pentru acțiuni. La începutul anilor 1900 s-a înființat Asociația Brokerilor și Dealerilor de opțiuni (Put and Call Brokers and Dealers Associatiocție de timpul necesar traversării oceanului). În acest mod au luat naștere în a doua jumătate a secolului al –XIX–lea primele piețe la termen

futures markets de metale la Londra, cereale la Chicago, carne la New York sau bumbac la Liverpool.

Piețele de contracte la termen cu devize au apărut în 1972 odată cu crearea Fondului Monetar Internațional – FMI, în interiorul bursei de mărfuri de la Chicago, a doua bursă de comerț americană, după Chicago Board of Trade. La acea dată, operațiunile la termen cu materii prime (aur, petrol etc.) și cu produse agricole (cafea, cereale etc.) au fost decontate cu devize străine (franc elvețian, yen, mărci germane).

În cursul deceniului următor, instabilitatea ratelor dobânzii a provocat o dezvoltare spectaculoasă a contractelor la termen cu instrumente financiare: în 1980, aproape 30 de milioane de contracte la termen cu devize și titluri financiare au fost încheiate în Statele Unite ale Americii.

Este necesar să cunoaștem cum au apărut tranzacțiile futures, contractele swap, options. Astfel, la sfârșitul anilor 1630, se răspandise în Olanda și în Anglia mania bulbului de lalea olandeză, denumită și tulipomania. În Olanda, fuseseră înregistrate la Amsterdam opțiuni având ca suport bulbi de lalea încă de la începutul anului 1630, pe când în Anglia în aceeași perioadă se emiteau contracte la termen la Bursa Regală (Royal Exchange). Spectaculoasele tranzacții și caștiguri realizate cu bulbi de lalea, au fost urmate de o la fel de spectaculoasă cădere a pieței, care a culminat cu pierderi de averi fabuloase.

Tot în aceeași perioadă, 1630, s-a efectuat și una dintre primele tranzacții cu livrare la termen (futures), care s-a consemnat la Piața de Orez Yodora din Osaka, Japonia. Proprietarii de pământ care colectau renta sub forma unei cote din recolta de orez, au considerat că natura era imprevizibilă și s-au gandit să transporte orezul spre păstrare în depozitele orașului.

Pentru asta au vândut bonuri de orez, adică chitanțe de depozitare, care îi oferea deținătorului dreptul de a primi o anumită cantitate de orez, de o anumită calitate, la o dată viitoare și la un preț convenit. Astfel toată lumea era mulțumită, proprietarii de pământ au primit un venit stabil, iar negustorii au beneficiat de o aprovizionare constantă cu orez, plus ocazia de a obține profit, ca urmare a vănzarii bonurilor.

În efortul de a anticipa prețurile viitoare un negustor și cămătar de succes, pe numele de Munehisha din familia Honma, a fost consemnat, în folclor, ca fiind cel care a inventat candlestick ducănd la nașterea Metodei Grafice sau a Analizei Tehnice. Corpul unui candlestick poate fi de diferite culori în funcție de ce s-a întâmplat cu prețul în perioada

respectivă. Astfel dacă prețul de închidere (close) este mai mare decât prețul de deschidere (open) atunci se folosesc în general culorile verde sau alb. Dacă prețul de închidere este mai mic decât cel de deschidere atunci corpul se colorează în roșu sau negru. În funcție de opțiunile de afișare pot apărea diferite combinații de culori.

Cozile acestor lumânări (wick, tail) pot fi mai lungi sau mai scurte sau chiar pot să dispară. Cazul în care avem un candlestick fără coadă este special și apare de obicei în interiorul unui trend foarte puternic. Acest tip de candlestick poartă denumirea de „Marubozu” (din japoneză).

În cele ce urmează vă prezentăm un grafic care reflectă mecanismul utilizării metodei de mai sus.

Figura I.1.1 Metoda candlestick

Dacă prețul de închidere este mai scăzut decât prețul de deschidere, atunci culoare lumânării este neagră. Dacă închiderea este mai mare decât deschiderea, atunci lumânarea este albă.

Acest tip de grafic ne ajută să analizăm evoluția bursieră pe parcursul unei zile, atât pentru un anumit titlu mobiliar cât și pentru piață în ansamblul său.

La începutul anului 1800 se remarcă comerțul cu opțiuni Call, de cumpărare și Put, de vânzare, având ca suport acțiuni la Bursa de Valori din Londra.

Pe la mijlocul secolului al XIX–lea, putem vorbi de tranzacțiile futures moderne – în legătură cu comerțul cu cereale la Chicago. În 1848, a luat ființă Chicago Board of Trade – CBOT- pentru a se asigura un loc în care cumpărătorii și vânzătorii pot să-și schimbe mărfurile. Inițial, tranzacțiile erau la vedere (spot), pentru ca apoi să devină „pe cale de a sosi” adică, sunt acele contracte prin care livrarea unei mărfi era specificată la o rată și la o dată viitoare predeterminate.

Unul dintre primele contracte forward înregistrat în cadrul CBOT, datează din 15.03.1851 și are ca obiect 3.000 de bușeli de porumb ce urmau să fie livrați în peste trei luni. Însă aceste prime contracte la termen, cu plata în numerar, nu dispuneau de condiții

standard și nu erau întotdeauna executate. Astfel că, în 1865, CBOT a formalizat comerțul cu cereale prin introducerea acelor înțelegeri denumite contracte futures, care standardizau:

Calitatea cerealelor;

Cantitatea cerealelor;

Timpul și locul pentru livrarea cerealelor.

Prețul în contractele futures era deschis negocierilor în ringul bursei, ele fiind cele care au constituit baza contractelor futures financiare și de mărfuri utilizate în zilele noastre. Începând cu anul 1860, opțiunile erau tranzacționate atăt pentru mărfuri cât și pentru acțiuni. La începutul anilor 1900 s-a înființat Asociația Brokerilor și Dealerilor de opțiuni (Put and Call Brokers and Dealers Association).

În anul 1972 a fost înființată Piața Monetară Internațională (International Monetary Market = IMM), ca o diviziune a Chicago Mercantile Exchange (CME). Aceasta a fost prima bursă destinată tranzacționării contractelor financiare futures (financial futures) – futures pe valute. Menționăm că până la această dată se tranzacționau numai contracte futures având ca suport mărfuri.

Deoarece CBOT nu a primit permisiunea de a începe tranzacționarea contractelor futures pe acțiuni, a creat în 1973, Chicago Board Option Exchange (CBOE), pentru tranzacțiile cu opțiuni. Tot în același an Fisher Black și Myron Scholes au publicat modelul lor de evaluare a unei opțiuni Call având ca suport acțiuni:

Prima Call = SN(d1) – Ke-r T * N(d2)

d1= ln

d2 = d1 – α

S = cursul spot al acțiunii suport;

K = prețul de exercitare al acțiunii suport;

r = rata dobânzii fără risc;

t = scadența obligațiunii;

α = volatilitatea acțiunii suport;

N(d) = probabilitatea cumulată a repartiției normale standard.

La sfârșitul anilor ’70, contractele futures financiare tranzacționate la bursă erau bine reprezentate și prezente la bursele din întreaga lume. Începând cu anul 1980, atât tranzacțiile Swap cât și produsele derivate sunt tranzacționate pe piața OTC (Over The Counter).

Tranzacționarea la bursă implică strigarea deschisă. Prin strigare deschisă înțelegem că brokerii și traderii operează în ringul unei burse unde își comunică afacerile strigând unul la celălalt, cât și prin semne cu mâinile.

Piețele derivate manevrează un volum impresionant de capital, ele dau o nuanță în plus constatării neliniștitoare pe care marele romancier Mark Twain o făcea la începutul acestui secol, si anume: „Octombrie e o lună deosebit de periculoasă pentru speculațiile de la bursă . Dar mai sunt și altele: iulie, ianuarie, septembrie , aprilie, noiembrie, mai, martie, iunie, decembrie, august și februarie.”

Prezentăm, în continuare, câteva nume mari dintre bursele ce sunt răspândite în întreaga lume: Bursa de Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu, Bursa Regală – Londra, Bursa de Valori din New York, Bursa de Mărfuri din Chicago, Bursa de Valori din Tokyo, Bursa de Futures din Sydney, IPE – Bursa Internațională de Petrol, Bursa Internațională de Futures și Opțiuni financiare din Londra, Bursa Monetară Internațională din Singapore, etc.

De asemenea există și în țara noastră instituții ale pieței de capital :

Bursa de Valori București (BVB) și RASDAQ, două piețe electronice , continue. Diferențele dintre cele două piețe constă în faptul că BVB este o societate publică, cu un sistem centralizat bazat pe dubla licitație iar RASDAQ este un sistem privat, distribuit, bazat pe activitatea formatorilor de pe piață , așa numiții „market-markers”. Este de menționat că diferă și criteriile de listare, funcțiunile macroeconomice, sistemele de depozitare-decontare;

Depozitarul Central;

CNVM- Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Dacă am vorbit de instituțiile pieței de capital, trebuie să-i amintim și pe actorii pieței de capital:

emitenții publici și privați;

investitorii individuali și instituționali;

intermediarii – agenți de valori mobiliare care operează prin intermediul societăților de valori mobiliare, care urmează să fie reautorizate, în conformitate cu legislația actuală, ca societăți de servicii de investiții financiare (SSIF-uri).

1.2. Definirea și utilizarea contractelor derivate

Incertitudinea este o caracteristică esențială a vieții economice, iar fiecare problemă economică include un anumit grad de incertitudine. Cu toate că, comportamentul uman diferă de la individ la individ, el are două caracteristici comune: fiecare om încearcă să găsească posibilități de a se proteja contra riscului; iar cei care decid să-și asume riscul trebuie recompensați că o fac. Aceste două caracteristici au multiple aplicații în practica vieții economice.

Conceptul de comercializare la termen, respectiv cumpărarea și vânzarea unui activpentru livrare la o dată în viitor, își are originea pe piețele timpurii de mărfuri.

În principiu, există două piețe de bază pe care poate avea loc tranzacționarea de bunuri și instrumente financiare. Acestea sunt:

Piețe la vedere (spot), de numerar (cash) sau fizice (corporale);

Piețele forward sau futures.

În cadrul acestor piețe, operatorii (traders) cumpără și vând mărfuri efective – fizice – și, de regulă, reglementează tranzacțiile două zile mai târziu, în numerar. De aceea, aceste piețe mai sunt cunoscute și sub denumirea de piețe de numerar (cash).

În cadrul piețelor financiare, un produs derivat este definit ca un contract financiar, între două sau mai multe părți, care derivă din valoarea viitoare a unui activ de referință. Produsele derivate au ca suport un activ, astfel încât riscurile în tranzacționarea lor pot să se schimbe, în funcție de ceea ce se întâmplă activului de referință. De exemplu, dacă stabilirea prețului pentru un produs derivat se bazează pe prețul la vedere al mărfii, care se modifică

zilnic, atunci și riscurile produsului derivat se schimbă, de la o zi la alta, zilnic. Aceasta înseamnă că riscurile și poziția produselor derivate trebuie supuse unei monitorizări constante, deoarece sumele de câștigat sau de pierdut pot fi substanțiale.

Ca o concluzie putem spune că, produsele derivate sunt instrumente financiare foarte importante pentru gestionarea riscurilor, permițând, ca acestea să fie separate și controlate cu

multă precizie. Ele sunt utilizate pentru a transfera elementele de risc, poate funcționa ca o asigurare. Această transferare a riscului presupune ca fiecare parte implicată în contract să fie în măsură să identifice toate riscurile înainte de încheierea contractului.

Există două categorii de contracte derivate:

Contractele la termen – futures;

Contractele options.

Valoarea de piață a acestor contracte depinde de activele la care se referă. Despre ele vom vorbi în cele ce urmează.

Contractele derivate sunt contracte la termen. Există produse derivate care au ca suport titluri de creanțe, rate ale dobânzilor, indici bursieri, instrumente ale pieței monetare , valute și pot fi chiar și alte contracte derivate.

Am putea defini instrumentele derivate, în următorul fel: contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în fonduri, opțiuni cu orice instrument financiar (valori mobiliare, titluri de participare la organismele de palsament colectiv, instrumente ale pieței monetare, inclusiv titluri de stat cu scadență mai mică de un an și certificate de depozite) contracte similare cu decontare finală în fonduri, acestea incluzând și opțiuni pe curs de schimb și pe rata dobânzii.

Vă prezentăm în cele ce urmează câteva tipuri de produse derivate tranzacționate în prezent:

Contractele futures

Contractele de opțiuni

Contractele forward

Contractele swap

Dacă am prezentat mai sus produsele derivate trebuie să prezentăm și protagoniștii întâlniți pe piețele derivate:

utilizatorii (end users), care pot fi: întreprinderile, instituțiile financiare, casele de pensii, instituțiile de credit specializate. Obiectivul lor este de a-și „acoperi” riscul la cumpărarea sau vânzarea unui produs derivat.

intermediarii – printre aceștia se înscriu: băncile comerciale, băncile de investiții, băncile universale (bănci comerciale care capătă autorizația de negociere a titlurilor), bursele de valori mobiliare, societățile de valori mobiliare, societățile de asigurări, brokerii,dealerii, a căror funcție este de a găsi contra-partide pentru clienți și încasarea unui comision.

speculanții sunt gata să-și asume riscuri în speranța realizării de plus valori. Ei sunt reprezentanți de hedges funds, fonduri de performanță și s-au dezvoltat la începutul anilor ’90 în SUA.

1.2.1. Definirea contractelor Futures

Dezavantajele și problemele ridicate de primele contracte la termen -forward- tranzacționate în sistemul „urmând a sosi” au fost soluționate pe la mijlocul anilor ’60 prin introducerea contractelor cu livrare la termen – futures. În anul 1863, CBOT a pus bazele tuturor contractelor futures moderne prin introducerea acordurilor pentru cereale, care standardizau calitatea, cantitatea pentru contract, data și localizarea pentru livrare.

Singura condiție rămasă nestandardizată pentru contract este prețul. Acesta este deschis spre negociere ambelor părți: cumpărător și vânzător.

Atât nevoia de protecție contra riscului de fluctuație a prețurilor, cât și oportunitățile de a specula s-au accentuat și au contribuit la apariția piețelor pentru contracte derivate, cum ar fi contractele futures.

Un contract Futures este, un contract realizat între un vânzător și un cumpărător privind livrarea unei anumite cantități dintr-un produs, de o calitate prestabilită, într-un anumit loc, la o dată specificată în viitor. Este destul de simplu. De exemplu, un fermier poate semna un contract cu un abator să livreze 20.000 livre bovine vii, de o calitate prestabilită, cu greutatea de la 600 la 700 livre bucata, la depozitul acestuia, după 6 luni de la semnarea contractului. Ne confruntăm cu următoarea întrebare este acesta un contract futures sau un contract cu livrare la termen? Știm că nu este un contract futures capabil de fi tranzacționat pe o bursă futures pe mărfuri. Ce-i lipsește acestui contract este standardizarea. Pentru a putea fi tranzacționat la bursă, contractul trebuie sa fie standardizat, să se precizeze în mod clar particularitățile activului determinat (în exemplul nostru bovinele vii), în termeni cantitativi și calitativi, astfel încât singura lui parte negociabilă să o constituie prețul.

Există două tipuri de active de referință (suport), pentru care există contracte futures:

Contracte cu livrare la termen pentru mărfuri (Commodity Futures);

Contracte cu livrare la termen având ca suport active financiare (Financial Futures).

Pentru simplificare, tipurile de contracte existente pentru mărfuri sunt sintetizate în ilustrațiile de mai jos:

Figura I.2.1. Tipurile de contracte futures pentru mărfuri

În ceea ce privește contractele futures financiare tranzacționate pe piața românească, mai exact la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri de la Sibiu pot avea drept activ – suport:

Indici bursieri ai acțiunilor

Valutele

Rate ale dobânzilor

Acțiuni

Ceea ce deosebește un contract futures de pe o bursă futures de un contract obișnuit cu livrare la termen este, deci elementul de standardizare sub aspectul cantității, calității, datei și locului de livrare.

1.2.2. Definirea contractelor Options

Contractele de opțiuni sunt contracte la termen, ele pot fi tranzacționate pe piețele bursiere sub formă de contracte standardizate sau pe piețele de tip OTC (Over The Counter), sub formă de contracte nestandardizate.

Tranzacționarea de opțiuni la bursă, sub forma de contracte de opțiuni standardizate (opțiuni de cumparare CALL), au apărut în SUA în anul 1973, odată cu înființarea Chicago Board Option Exchange (CBOE). Înregistrând succes, sfera de utilizare a opțiunilor pe piața OTC s-a restrâns considerabil. De atunci încoace, pe piețele bursiere tradiționale de mărfuri au început și ele să se consacreze tranzacțiilor cu derivate.

Atunci când acceptă un contract cele două părți își asumă o obligație, din punct de vedere legal părțile trebuie să-și onoreze și să-și îndeplinească partea ce le revine din contract. Dacă un operator de pe piață ar dori să aștepte să vadă dacă este avantajos să cumpere sau să vândă un anumit activ la o dată în viitor, înseamnă că, jucătorului i-ar conveni dreptul, dar nu și obligația să cumpere sau să vândă, dacă condițiile ar fi avantajoase și, ar dori totodată, ca exercitarea sau neexerciatrea acestui drept să rămână la latitudinea sa. Astfel de contracte ce conferă astfel de drepturi constituie baza opțiunilor.

Un contract de Opțiuni conferă dreptul, însă nu și obligația de a cumpăra – CALL sau de a vinde- PUT un activ de referință (activ – suport) stabilit, la un preț – prețul de exercitare, așa numitul strike price, până la sau o anumită dată în viitor – scadența (data expirării). Prețul pentru a avea acest drept este platit vânzătorului, de către cumpărătorul contractului de opțiune sub forma unei prime.

Diferite active – suport întâlnim și la contractele de opțiuni, precum: titluri de stat, obligațiuni, acțiuni, indici bursieri, prețul viitor al produselor agricole, devize, aur, argint.

Opțiunile de cumpărare (CALLS) și opțiunile de cumpărare (PUT) sunt cele două tipuri de opțiuni de bază și ambele pot fi cumpărate sau vândute prin ele însele. Aceasta înseamnă că se poate atât:

Cumpăra dreptul de a cumpăra activul de referință – a cumpăra o opțiune de cumpărare (Buy a Call);

Vinde dreptul de a cumpăra activul de referină – a vinde o opțiune de cumpărare (Sell a Call).

La fel se poate cumpăra o opțiune de vânzare (Buy a Put) sau se poate vinde o opțiune de vânzare.

Tranzacționarea opțiunilor presupune să ne asumăm niște riscuri limitate pentru cumpărători și nelimitate (cel puțin în cazul opțiunilor CALL) pentru vânzători. Pentru a înțelege mai ușor mecanismul pieței opțiunilor, vom prezenta în cele ce urmează drepturile și obligațiile participanților în piața opțiunilor în funcție de poziția adopată:

Tabel I.2.2.1. Drepturile și obligațiile participanților în piața options

1.2.3. Definirea contractelor Forward (la termen)

Un contract Forward este o tranzacție în care cumpărătorul și vânzătorul convin asupra livrării unui activ (de regulă o marfă), de o calitate și într-o cantitate specificate, la o dată viitoare precizată. Prețul poate fi convenit fie în avans, fie la data livrării.

Contractele forward nu sunt tranzacționate la bursă și nu prezintă condiții standardizate, transparente. Astfel de contract implică un risc de credit pentru ambele părți,

similar celui de pe piața la vedere (spot). În astfel de condiții, părțile contractuale pot să solicite un fel de garanție (colateral), în sensul că cealaltă parte va onora contractul.

În mod normal, contractele forward nu sunt negociabile, iar atunci când contractul este inițiat, acesta nu are nici o valoare. Contractul fiind un simplu acord de a cumpăra sau vinde la o dată viitoare, nu este implicată nici o plată. Din acest motiv, contractul nu constituie un element de activ sau de pasiv.

Tabel I.2.2.2. Reglementări ale contractului forward

Prețul la termen (forward) este determinat prin preluarea prețului spot (la vedere) sau cash (numerar) din momentul tranzacției și adăugarea la acesta a „costului de derulare” ( cost of carry).

În funcție de activul suport sau marfa de referință a contractului, costul de derulare ia în considerare plăți și încasări pentru elemente cum ar fi depozitarea, asigurarea, costurile de transport, plăți în contul dobânzilor, încasărti de dividende etc.

Preț Forward = Preț la vedere (spot) sau numerar (cash) + Cost de derulare (cost of carry)

1.2.4. Definirea contractelor Swap (contracte de schimb)

Există un număr de contracte pentru produse financiare derivate pe care jucătorii de pe piață ar putea să le folosească pentru a beneficia de instrumentele de management al riscului de care au nevoie. Principalul dezavantaj asociat acestor instrumente constă în aceea că nu sunt tranzacționate la bursă și nu prezintă acea flexibiliate de care au nevoie jucătorii de pe piață.

Un acord sau o tranzacție swap este un contract OTC (Over The Counter) care răspunde nevoilor mai multor jucători de pe piață și este destinat să asigure un schimb de riscuri înter aceștea .

O tranzacție Swap reprezintă cumpărarea și vânzarea simultantă a unui activ de referină similar sau a unei obligații de o valoare echivalentă care, prin schimburile reciproce de aranjamente financiare, conferă ambelor părți implicate în tranzacție condiții mai favorabile față de cele cu care ar putea să se confrunte dacă nu ar apela la acest tip de tranzacție.

Aceasta înseamnă că un swap este o tranzacție OTC între două părți, prin care prima parte promite să facă o plată în contul celei de-a doua părți. În replică, cea de-a doua parte promite, de regulă să facă o plată simultană în contul primei părți. Plățile pentru ambele părți implicate sunt calculate conform unor formule diferite, însă sunt efectuate conform unei scheme convenite, cuprinzând o eșalonare la diferite date în viitor.

Operațiunea de swap are la bază un contract prin care cele două părți implicate se obligă să schimbe periodic fluxuri de venituri. Avantajele participării la un contract de swap decurg din economia de costuri aferente unei relații de credit. Părțile implicate nu găsesc de obicei aceste avantaje încorporate în produsele oferite de piețele naționale de capital.

Situații tipice în care se recurge la utilizarea contractelor de swap sunt:

protejarea investițiile efectuate în valute străine pe piețele internaționale, împotriva deprecierii lor în timp;

când se schimbă termenii unui contract de credit cu termenii altui contract de credit, considerat mai avantajos în viitor; ambele părți implicate consideră termenii celuilalt contract ca fiind mai avantajoși decât termenii propriului contract.

procurarea unei sume în valută, la un anumit moment în timp, pe baza disponibilului prezent, exprimat în monedă națională, sau invers.

acoperirea riscului valutar specific deținerilor de valoare ridicată, în monedă națională sau străină.

situația de a proteja ( to hedge) un plan de plăți și încasări, eșalonate pe diferite perioade de timp, în prezent și în viitor.

Sintetizând, piața swap-urilor se referă la, schimbarea unui avantaj financiar, pe care un jucător îl deține pe o piață, contra unui avantaj echivalent al unui alt jucător de pe piață, pe o piață diferită. De asemenea se referă și la schimbul reciproc de plăți asociat swap-ului, și care rezultă din acesta, aduce beneficii ambelor părți implicate.

1.2.5. Hedging

Scopul principal al trazacțiilor futures îl constituie transferul riscului de la producătorii și beneficiarii unui anumit produs, către speculatori (investitorii în contracte futures).

Procesul prin care un bussines man (om de afaceri) folosește piața futures pentru a se proteja împotriva mișcărilor nefavorabile ale prețului se numește hedging.

Hedgingul presupune preluarea unei poziții pe piața futures opusă (opposite) față de poziția deținută pe piața la vedere (cash market) sau spot. Adică, dacă un om de afaceri deține sau cumpără un anumit produs pe piața la vedere, el va trebui să-și acopere riscul acelei poziții prin vânzarea pe piața futures a unei cantități echivalente. Acest hedge de vânzare (selling hedge) blochează prețul produsului respectiv, pe tot timpul deținerii lui. Dacă prețurile scad pe perioada deținerii mărfii, proprietarul pierde bani pe piața la vedere, însă această pierdere, este acoperită de scăderea echivalentă a prețului pe piața futures unde, în calitate de vânzător, omul de afaceri va obține profit. Acest profit compensează pierderea de pe piața la vedere și mențien prețul mărfii deținute la un nivel foarte apropiat de valoarea sa inițială. Dacă prețul produsului crește, investitorul va obține profit pe piața la vedere, iar poziția sa pe piața futures va înregistra o pierdere, menținând produsul deținut la o valoare netă constantă.

Procedura de hedge de cumpărare (buying hedge) se utilizează de către un om de afaceri care anticipează că va cumpăra un produs la o dată viitoare și dorește să acopere riscul unei posibile creșteri a prețului. Despre această persoană se spune că deține o poziție short pe piața la vedere (este short în prezent pe produsul respectiv) și, pentru a-și acoperi riscul de preț, va trebui să angajeze o poziție long pe piața futures (va prelua o poziție de cumpărător într-un contact futures).

Dacă prețul crește, această persoană va trebui să plătească mai mult pentru produsul respectiv, dar în același timp, va câștiga o sumă echivalentă pe piața futures, compensând astfel pierderea suferită pe piața la vedere.

Dacă prețul scade, produsul respectiv va putea fi cumpărat mai ieftin pe piața la vedere, dar acest avantaj este anulat de pierderea de pe piața futures.

Utilizarea hedgingului nu are ca efect numai protecția împotriva posibilelor pierderi datorate fluctuației prețului ci, totodată, anulează posibilitatea obținerii de profituri spectaculoase din mișcările favorabile ale prețului. Dar, pentru opamenii de afaceri precauți, aceste profituri presupun un risc prea mare și este preferabil să fie transferat către speculatori.

În teorie, hedgingul oferă oamenilor de afaceri o protecție împotriva riscului de preț, dar este posibil ca în prectică această protecție să fie imperfectă. Există o serie de factori care pot să afecteze valoarea netă a hedge-ului, și adesea chiar așa se întâmplă. Hedgingul acoperă, am putea spune, numai factorii mari de risc pentru investitorii și companiile angajate în diferite afaceri cu risc. Această tehnică nu oferă o protecție totală, dar reduce semnificativ riscurile prețului asociat unei afaceri. Hedgingul constă, în principiu, în schimbarea unui tip de risc, fluctuația prețului, cu altul, fluctuația basisului.

1.3. Legislație și regulamente privind tranzacționarea instrumentelor financiare derivate pe piața românească

Începând cu 1 august 2004, dreptul de tranzacționare pe piața instrumentelor financiare derivate organizată și administrată de S.C. BMFM S.A. Sibiu nu mai este condiționat de deținerea calitații de acționar sau de cesionarea dreptului de tranzacționare de la un acționar. Contractele de cesiune a dreptului de tranzacționare existente la această dată nu își vor mai produce efectele în raporturile cu S.C. BMFM S.A. Accesul la tranzacționare este gratuit pentru acționari, în timp ce operatorii care nu dețin această calitate vor achita o taxă de 250 EURO/lună iar cele care doresc doar vizualizarea sistemului electronic de tranzacționare – 50 EURO/lună.

La 29 iulie a.c. a intrat în vigoare noua lege a pieței de capital – Legea 297/2004. Această lege stabilește principiile de bază ale organizării pieței de capital, urmând ca detalierea acestora să fie facută prin reglementările CNVM. Noua lege abroga expres O.U.G. nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, aprobată și modificată prin Legea nr. 512/2002. Consiliul de administrație al S.C. BMFM S.A. a aprobat noua formă a Regulamentului nr. 1 privind organizarea și funcționarea Bursei Monetar-Financiare și de Marfuri Sibiu, devenit Regulamentul nr. 1 privind organizarea și funcționarea pieței instrumentelor financiare derivate. Principalele modificări vizează condițiile de dobândire și de pierdere a dreptului de tranzacționare. Noul regulament se va aplica începând cu data de 1 august a.c. și a fost trimis spre avizare Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Pentru principalele noutăți privind dreptul de tranzacționare, aduse prin Legea 297/2004 este și Regulamentul S.C. BMFM S.A. nr. 1 privind organizarea și funcționarea pieței instrumentelor financiare derivate.

S.C. Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri S.A. Sibiu a fost autorizată de către Comisa Națională a Valorilor Mobiliare, prin Decizia nr. 1951 din 25 iunie 2003. Societății noastre i-au fost recunoscute, prin această decizie, capitalul social și obiectul de activitate, punându-i-se în vedere ca în termen de 60 de zile să prezinte contractul de compensare-garantare cu o casa de compensație autorizată de CNVM și să prezinte documentația necesară autorizării bursei.

Prin Atestatul nr. 130 din 10 iunie a.c., CNVM a atestat Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri S.A. Sibiu ca organism de formare profesională, abilitat să desfașoare cursuri și examene pentru atestarea și reatestarea brokerilor și traderilor ca operatori pe piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate. Ca urmare a acestei decizii, toate examenele de atestare organizate de BMFMS vor fi supravegheate de CNVM, conform dispozițiilor Regulamentului nr. 1/2003 privind atestarea profesională a operatorilor și specialiștilor pe piețele reglementate.

Prin Hotărârea Parlamentului României nr. 20/2003 privind aprobarea rectificării bugetului de venituri și cheltuieli al CNVM pe anul 2003, s-a revenit asupra comisionului pe care CNVM urmează să îl perceapă pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate tranzacționate la bursele de mărfuri autorizate. Atfel, comisionul va avea o valoare fixă de 2.000 de lei/contract (0.20 Ron) de la fiecare parte contractantă, în loc de 0.01% din valoarea contractelor de la fiecare parte contractantă, cât a fost stabilit inițial. Prin aceeași hotărâre, a fost redusă valoarea estimată a veniturilor CNVM din comisioanele și tarifele percepute pentru tranzacțiile cu instrumente financiare derivate, de la 2.100.000.000 lei (21.000 Ron) le la 350.000.000 lei (3500 Ron).

Comisia Natională a Valorilor Mobiliare a autorizat, prin Decizia nr. 622/05.02.2004, Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu ca bursă de mărfuri în conformitate cu legislația în vigoare. BMFMS a devenit astfel prima bursă de mărfuri recunoscută oficial de CNVM.

Prin Decizia 623/05.02.2004, CNVM a autorizat piața instrumentelor financiare derivate dezvoltată de BMFMS.

În a doua jumătate a anului 2003 și în primele două luni ale lui 2004, CNVM a autorizat 21 de operatori la BMFMS. Lista acestora poate fi consultată la secțiunea membri. În prezent, se mai află în curs de autorizare încă o societate de brokeraj și o societate de servicii de investiții financiare.

1.4. Instituții care reglementează funcționarea și tranzacționarea contractelor financiare derivate

1.4.1. Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (Romanian National Securities Commission) – C.N.V.M.

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, denumită în continuare C.N.V.M., este autoritatea administrativă autonomă cu personalitate juridică ce funcționează în baza Statutului C.N.V.M. aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, aprobata prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată și modificată prin legea 297/2004.

C.N.V.M. reglementează și supraveghează piața de capital, piața instrumentelor financiare derivate, precum și instituțiile și operațiunile specifice acestora. C.N.V.M. este subordonată Parlamentului și prezintă rapoarte acestuia prin comisiile pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere, Comisia economică a Senatului și Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a Camerei Deputaților. Aceste comisii pentru buget, finanțe și bănci ale celor două Camere, Comisia economică a Senatului și Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare a Camerei Deputaților pot dispune oricând verificarea activităților C.N.V.M., în conformitate cu regulamentele Senatului și ale Camerei Deputaților. C.N.V.M. colaborează cu Banca Națională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Consiliul Concurenței, Ministerul Public și cu alte autorități și instituții publice, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale cum ar fi: prevenirea fraudei, a manipulării pieței și asigurarea integrității piețelor reglementate. C.N.V.M. poate realiza, la cerere sau din oficiu, interpretarea oficială a tuturor reglementărilor emise de aceasta, aplicabile entităților reglementate și supravegheate.

C.N.V.M. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerențelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.

ORDONANȚA DE URGENȚĂ privind aprobarea Statutului Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare:
În temeiul prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituția României,

    Guvernul Romaniei adoptă prezenta ordonanța de urgență.

  Art. 1 –  (1) Se aprobă Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, prevăzut în anexa care face parte integrantă în prezenta ordonanță de urgență.

   –  (2) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgență Comisia Națională Valorilor Mobiliare va elabora și va adopta regulamentul propriu de organizare și funcționare.

 Art. 2 – Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă: cap. II din Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 11 august 1994; cap. II din Ordonanța Guvernului nr. 69/1997 privind piețele reglementate de mărfuri, servicii și instrumente derivate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 129/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 3 august 2000; Legea nr. 66/1997 cu privire la salarizarea membrilor și personalului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, precum și a personalului burselor de valori, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997; pct. 41, 42 si 43 din anexa nr. II/2 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998; anexa nr. III/1 și anexa nr. VI/2 lit. D pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 20 iulie 2001; Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/1999 privind finanțarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare din venituri extrabugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 139/1999, precum și orice alte dispoziții contrare prezenței ordonante de urgență.

PRIM-MINISTRU: ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează: Ministrul Finanțelor Publice : Mihai Nicolae Tănăsescu

Președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare: Gabriela Victoria Anghelache

București, 13 martie 2002

Nr. 25

1.4.2. BMFMS – Bursa Monetar – Financiară și de Mărfuri Sibiu S.A. – BMFMS

În urmă cu mai bine de 11 ani, în data de 14 decembrie 1994, un grup de 11 oameni inimoși și pasionați înființau Bursa de Mărfuri Sibiu S.A. Aceasta avea ca obiect principal de activitate tranzacțiile cu mărfuri pe piața spot. Începutul a stat sub semnul experienței marcante în acest domeniu a d-lui Thomas Curtean, trader timp de 40 de ani la două dintre cele mai mari burse din lume Chicago Board of Trade (CBT) și Chicago Mercantile Exchange (CBE).

SC BMFM SA SIBIU s-a înființat ca persoană juridică de drept privat și funcționează ca societate comercială pe acțiuni conform Legii 31/1990 având ca obiect de activitate „administrarea piețelor financiare” – cod CAEN 6711. SC BMFM SA SIBIU este autorizată ca operator de piață de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din România.

Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu este singura piață din Romania pe care se tranzacționează instrumente derivate. Experiența acumulată pe parcursul anilor, începând cu 1997 este înglobată în produsele listate și sistemele performante de tranzacționare și clearing.
Astfel, clienții pot fi siguri că aici vor găsi exact instrumentele de care au nevoie în gestionarea riscului valutar și de portofoliu sau instrumentele care să asigure un randament înalt, cu risc pe măsură. Având o experiență de 9 ani în domeniu, BMFMS se poate lauda că și-a îndeplinit pe deplin obiectivele pe care și le-a propus încă din prima zi de cănd activează în acest domeniu, să ofere modalități de investiții care să diversifice șansele de câștig, strategii, si de ce nu, sa ducă la înmultirea „jucătorilor” din ringurile bursiere. În prezent BMFMS își orientează eforturile spre păstrarea climatului de performanță, spre creșterea impactului a tot ceea ce înseamnă futures și options în rândul unor categorii diverse, de la companii mari, până la firme de dimensiuni medii sau mici, dar și în rândul populației, indiferent de mediul de proveniență. Practic misiunea de bază a BMFMS este să învețe oamenii să facă bani prin intermediul tranzacțiilor la termen.

Casa Română de Compensație (CRC) este o entitate separată, înființată ca societate pe acțiuni, cu un capital social de 1.201.500 lei. CRC este autorizată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare în baza deciziei nr. 2808/15.08.2003. La sfârșitul lunii ianuarie 2006, CRC a fost înscrisă în registrul public al CNVM, în calitate de casă de compensare, în baza atestatului nr. 49/31.01.2006. Spre finalul anului 2006 au început subscrierile pentru majorarea capitalului social, urmând ca în cursul anului 2007 să se

finalizeze toate etapele de majorare, iar capitalul social al societății va ajunge până la un total de 3.604.500 lei.

1.4.3. Casa Română de Compensație S.A. – CRC

Responsabiliatea CRC, constă în calcularea pozițiilor nete ale participanților la sistem și operează ca și contraparte centrală. Aceasta se interpune între intermediarii din sistem, acționând ca o contraparte exclusivă a acestora, deschide și ține conturi în marjă pentru fiecare membru compensator, conturi în care colectează sumele necesare acoperirii pozițiilor deschise.

Pentru a întelege mai bine, datorită amplorii mari a tranzacțiilor și a numărului mare de contracte vândute și cumpărate este necesar ca pentru evitarea haosului să existe o Casă de Compensație „Clearing House”. Aici intervine CRC și se interpune între vânzător și cumpărător în momentul tranzacției și cumpărăde la primul și vinde celui de al doilea, la prețul stabilit de cele două părți.

Casa Română de Compensație poate fi autorizată să acționeze ca o contraparte centrală, atât pentru instrumente financiare derivate, cât și pentru instrumentele financiare, dar și pentru altele, decât cele derivate, conform legii nr. 297/2004 privind piața de capital. De asemenea CRC, gestionează riscul participanților, realizând zilnic compensarea și marcarea la piață a pozițiilor deschise, precum și decontarea tranzacțiilor.Marja poate fi constituită, în present, numai din sume de bani, titluri de stat și scrisori de garanție bancară. Marcarea la piață se execută automat, în timp real, pentru tranzacțiile fiecărui intermediar, separate, pentru contul house și pentru contul clienți. CRC a rămas în continuare singura casa de compensație autorizată de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare din România.

Anul 2006 s-a caracterizat printr-o lichiditate deosebita a pieței futures și options, înregistrându-se valori de tranzacționare ridicate ce au constituit recorduri pentru piața sibiană, ceea ce indică faptul că investitorii apreciază din ce în ce mai mult investițiile în derivate. În cadrul societății funcționează patru departamente, pe care le menționăm și în următoarea figură.

Figura I.4.3.1. Organigrama CRC

1.5. Utiliarea contractelor, importanță, avantaje și dezavantaje: Tranzacții cu titluri financiare derivate

Piața produselor bursiere derivate a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimele două decenii. Aceste produse sunt contracte încheiate între două părți, emitent și beneficiar și care dau acesteia din urmă anumite drepturi la o anumită scadență viitoare. Contractele de acest tip se fac pe active diverse: valute, mărfuri, titluri financiare și depind de acestea.

Dintre produsele bursiere derivate am amintite mai sus, principale sunt contractele derivate futures și contractele cu opțiuni pe instrumente financiare.

Produsele derivate sunt utilizate de :

Hedgeri (hedgers) – ei sunt producătorii care se protejează împotriva fluctuațiilor de preț;

Speculatorii (speculators) – ei iau o poziție opusă celei unui hedger, el se expune pe sine cu speranța că va profita de schimbările de preț în avantajul său;

Arbitrajeuri (arbitrajeurs) – aceștia tranzacționează produse derivate cu scopul de a exploata orice diferențe de preț între diferitele piețe de prioduse derivate sau între prețurile de exercitare ale instrumentelor derivate și cursurile spot (adica la vedere) ale activelor suport

1.5.1. Avantajele și riscurile tranzacționării instrumentelor financiare derivate

Contractele derivate sunt cele mai bune instrumente pe care un speculator pe piețele financiare le are la dispoziție. Tranzacțiile se realizează prin depunerea unei sume care reprezintă aproximativ 10-15% din necesarul achiziționării activului de pe piața spot echivalentă .

Dacă am dori să participăm la cele mai mici mișcări de preț ale acțiunilor listate la BVB (Bursa de Valori București) dar și ale valutelor sau a altor instrumente, piața organizată de BMFMS (Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu) ne vine în ajutor. Unul din motivele principale pentru care investitorii sunt atrași de de Bursa de la Sibiu reprezintă nivelul mic al comisioanelor practicate de aceasta. De exemplu, Bursa reține SIF-urilor participante un comision fix de 0,6 Ron/contract (reprezentând echivalentul a 1.000 sau 10.000 acțiuni, 1.000 Euro sau Usd), indiferent de valoare și direcția tranzacției. La rândul lor, SSIF-urile percep clienților lor tot sume fixe, puțin mai mari decât acest prag. Aceste nivele minimale ale comisioanelor sunt ideale pentru investitorii care doresc să inițieze și să

lichideze poziții pe termen scurt (uneori de mai multe ori în decursul aceleiași zile) fără a fi îngrijorați de acumularea unor pierderi cauzate de comisioanele plătite sau de pe urma tranzacționării excesive. După cum am arătat accesul pe piața BMFMS este rapit și chiar facil.

După semnarea contractului de intermediere cu brokerul, deschiderea unui cont și a depunerii sumei necesare pentru marjă, investitorii pot să tranzacționeze. Pentru acești investitori trebuie să menționăm, că, pasul de tranzacționare este de 0,0001 Ron (1 Rol), deci se poate participa real la orice modificare de preț, oricât de mică ar fi ea. La acestea trebuie să adăugăm și nivelul ridicat al lichidității de pe piața futures (câteodată peste lichiditatea de pe piața spot), care facilitează fluiditatea tranzacțiilor, prin existența unui spread redus între cotațiile de vânzare și cumpărare.

Pentru a ilustra avantajele unui speculator care să zicem că ar decide să tranzacționeze la BMFMS, vom folosi un exemplu edificator cu privire la avantajele pe care contractele futures le oferă în comparație cu celelalte instrumente financiare de pe piața spot. Este bine de subliniat, că speculatorul nu este interesat să participe la adunările anuale ale acționarilor (AGA) sau de a-și utiliza dreptul de a vota în cadrul lor. El este interesat să profite de orice mișcare a prețului, adică de a-și maximiza profitul pe termen scurt.

Presupunem că speculatorul are la dispoziție suma de 45.000 Ron și dorește să achiziționeze acțiuni ABC. El va putea cumpăra 20.000 acțiuni de pe piața spot la prețul de

2,25 Ron/acțiune. De asemenea ar trebui să platească încă 450 Ron comisioane, presupunând un comision conservativ de 1% din valoarea tranzacției: 45.000 Ron * 1% = 450 Ron comisioane.

Pentru a îregistra profit de pe urma acestei tranzacții, valoarea portofoliului său ar trebui să crească până la minim 45.900 Ron , respectiv ar trebui să aștepte până când prețul unei acțiuni ABC crește cu 0.09 Ron. În acel moment el își vinde acțiunile, va plăti încă 450 Ron comision la vânzare, iar poziția sa va fi = 0, adică nulă.

Pe piața derivatelor lucrurile sunt puțin diferite. Speculatorul poate achiziționa 100 de contracte futures (la o marjă de 450 Ron/contract), cu cei 45.000 Ron pe care îi are, reprezentând contravaloarea a 100.000 acțiuni ABC. El va mai plăti aproximativ 1,5*100=150 Ron ca și comision la cumpărare. În exemplul prezentat mai sus, când prețul acțiunii crește cu 0,09 Ron, valoarea portofoliului său va ajunge la 2,34*100.000 = 234.000 Ron, adică speculatorul înregistrează un profit brut de 9.000 Ron [(2,34-2.25)*100.000], din care dacă scădem comisioanele de 300 Ron, am ajunge să înregistrăm un profit net de 8.700 Ron (9.000-300).

Deducem din exemplul prezentat mai sus că, piața derivatelor este cea mai potrivită pentru speculatorii care își pot asuma un grad ridicat de risc, în vederea unor câștiguri amplificate. La o mișcare pozitivă de pe piața spot care nu aduce totuși nici beneficiu, pe piața futures echivalentă se obține un profit de 19.33% (8.700/45.000). Acest rezultat provine din mecanismul intinsec tranzacționării contrctelor futures- efectul de levier- cât și din mărimea comisioanelor mai mici practicate (450 Ron pe piața spot față de 300 Ron pe derivate). Trebuie să atragem atenția asupra faptului că aceste efecte lucrează în dublu sens, adică atât câștigurile, cât și pierderile sunt amplificate pe piața derivatelor, și doar speculatorii care sunt familiarizați cu aceste caracteristici ale derivatelor ar trebui să tranzacționeze.

În concluzie, dacă am utiliza contractele futures și cu opțiuni am beneficia de avantaje incontestabile, care le asigură supremația asupra celorlalte instrumente financiare, cum ar fi: flexibilitate sporită, bani mai puțini imobilizați, rezultate amplificate, comisioane reduse, folosirea lor în strategii inovative, etc. Dacă am combina aceste caracteristici ale derivatelor cu accesul facil în piața la termen organizată de Bursa de la Sibiu, ar putea crea premizele necesare succesului investitorilor interesați, pe orice tip de piață.

În continuare vom prezenta doi termeni ce definesc principalele atuuri ale contractelor futures, cu mențiunea că acestea nu sunt singulare: tranzacții în marjă și vânzarea în lipsă. Ca să putem înțelege tranzacțiile în marjă trebuie să cunoaștem definirea termenului de marjă.

Marja (margin) reprezintă suma de bani depusă atât de cumpărătorii cât și de vânzătorii de contracte futures ca garanție pentru respectarea termenilor contactului (livrarea, respectiv acceptarea livrării unui produs ori lichidarea poziției printr-o tranzacție ulterioară de compensare). Marja în cazul tranzacțiilor futures pe mărfuri, nu reprezintă plata pentru un titlu de valoare sau pentru marfa propriu-zisă, ci este doar un depozit de garantare.

Tranzacțiile în marjă înseamnă că, pentru a achiziționa un anumit număr de acțiuni, pe piața futures se plătește doar o fracțiune din valoarea acestora, de regulă un procent de 10-20%. Practic nu se tranzacționează acțiunile în sine ci prețul acestora. Pentru a înțelege mai bine principiul tranzacțiilor în marjă vom exemplifica.

Dacă pe piața spot, pentru a cumpăra 10.000 de acțiuni ale Societății Petrom București (simbol DESNP) la prețul de 1 leu/acțiune, un investitor trebuie să achite în total 10.000 lei. LA BMFMS pentru cumpărarea echivalentului a 10.000 de acțiuni SNP, adică un contract futures DESNP, el va angaja doar o garanție de 1.200 lei. Aceeași sumă o imobilizează drept garanție și contrapartea sa vânzătorul.

În cazul în care prețul acțiunilor crește, cumparătorul va câștiga, iar vânzătorul va pierde din garanția depusă, iar dacă prețul acțiunilor scade, cumpărătorul va pierde din cei 1.200 lei depuși drept garanție, bani pe care îi va câștiga vânzătorul.Aceste garanții sunt colectate de CRC (Casa Română de Compensație), o instituție independentă de bursă și care are drept scop decontare și garantarea tranzacțiilor futures.

Vânzarea în lipsă sau o explicare mai simplă ar fi să vinzi ceea ce nu ai (tranzacții short), adică pe piața futures se poate vinde fără a fi cumpărat în prealabil. Derivatele fiind dematerializate, reprezentând în fapt niste angajamente de plată la un anumit preț și o anume scadență, o operațiune pe această piață poate începe direct printr-o vânzare. În acest fel, un speculator poate realiza profit atât pe creșteri cât și pe scăderi de preț spre deosebire de piața actiunilor unde deocamdată profiturile se marchează doar de către cumpărători. Acest fapt este deosebit de util celor care dețin portofolii de acțiuni și doresc să le conserve valoarea în perioadele de declin ale pieței. Tot ce trebuie să facă este să vândă cantitatea echivalentă de acțiuni pe piața futures și astfel, orice scădere pe piața BVB va fi compensată de profitul generat în urma vânzării de pe piața BMFMS. Aceste operațiuni poartă denumirea de „hedging”.

Cele două caracteristici descrise mai sus, împreună cu gradul mare de standardizare (care le face transmisibile la fel de ușor precum acțiunile) și mișcarea foarte corelată dintre

prețurile de pe piața acțiunilor și cea a derivatelor pe acțiuni au atras în piața BMFMS numeroși speculatori de pe piața de capital. Dacă din punct de vedere al volatilității cele două piețe generează aproximativ aceleași rezultate, în schimb la capitolul „investiție necesară”, piața futures este în avantaj net. Dacă se adaugă avantajul speculației pe scădere de preț și comisioanele de tranzacționare foarte reduse se poate spune că piața futures este raiul speculatorilor. O a treia strategie ce poate fi aplicată cu ajutorul derivatelor este arbitrajul dintre piețele spot și futures. Arbitrajul presupune cumpărarea de acțiuni pe piața spot și vânzarea lor simultană pe piața futures în momentul în care între cele două piețe există o diferență de preț suficientă pentru a genera un randament investițional mulțumitor. Astfel de strategii sunt aplicate de către jucătorii prudenți sau alergici la risc.

Toate tranzacțiile de pe piața derivatelor se realizează electronic, iar softul de tranzacționare on-line se află într-o continuă perfecționare și adaptare la cerințele tot mai mari ale pieței, acesta evaluând pozițiile deschise și riscul în timp real.

Riscurile asociate tranzacționării derivatelor le vom evidenția într-un exemplu edificator.

După cum știm derivatele beneficiază de un efect de amplificare a castigurilor si a pierderilor (leverage). Astfel dacă luăm exemplu aceeași sumă de bani cu care pe piața spot se cumpăra 10.000 de acțiuni, pe futures poți cumpăra mult mai mult. De asemenea, pe piata futures se poate începe tranzacționarea direct de pe poziție de vânzare astfel că, șansele investitorilor de a realiza profit sunt aceleași indiferent de direcția de evoluție a prețului. Comisioanele de tranzacționare pe piața futures sunt mult mai mici decat pe piața spot, fapt care conferă o mai mare lejeritate în deschiderea și închiderea pozițiilor pe această piață. Toate acestea constituie avantaje nete pentru cei care aleg acest segment al pieței de capital, iar volumele în creștere consemnate pe piața BMFM Sibiu, confirmă faptul că mulți investitori sunt din ce în ce mai conștienți de aceste avantaje.

Avantajul comisioanelor mici, dublat de pasul de tranzacționare de 1.0001 Ron practicat pe BMFMS pentru toate contractele futures face ca până și o variație de 0.005 sau 0.01 Ron să fie un potențial rentabil pentru un speculator.

Riscurile la care s-ar supune investitorii ar fi:

se pot pierde sume substanțiale de bani în perioade foarte scurte de timp, sumele pierdute sunt potențial nelimitate și pot depăși depozitul inițial plasat în contul de tranzacționare deschis la SSIF (Societati de Servicii de Investitii Financiare);

Lucru care se datorează efectului de levier, ce permite, prin intermediul unei sume

mici de bani, accesul la active suport cu valoare de cateva ori mai mare.

tranzacționarea pe piața futures se poate solda cu pierderi care pot fi mai mari decat suma depusa initial în contul de marjă;

Investitorii nu ar trebui sa plaseze pe această piață bani pe care nu și-ar permite să-i

piardă.

un investitor care deschide poziții pe instrumente derivate va simți efectul profiturilor și al pierderilor imediat. Câștigurile, respectiv pierderile sunt creditate sau debitate din contul de marjă în timp real. Când mișcările survernite în piață cauzeaza pierderi peste nivelul marjei care trebuie menținută permanent în cont, atunci brokerul va solicita suplimentarea fondurilor în contul de marjă. Dacă investitorul nu dă curs solicitării brokerului la timp, pozițiile pot fi lichidate forțat de către brokerul și o eventuală revenire a prețului nu va mai folosi la nimic;

tranzacționarea instrumentelor financiare derivate presupune cunoașterea atât a pieței derivatelor cât și a pieței spot;

tranzacțiile intra-day cu instrumente financiare derivate, atrag de asemenea atenția și presupun asumarea unor riscuri speciale incluzând comisioane substanțiale,

expunerea la efectul de levier și concurența cu traderi experimentați. Pe termen foarte scurt se poate specula pe cantități mari de contracte, în schimb menținerea în pierdere a unor poziții largi o perioadă mai lungă de timp poate goli rapid contul investitorului. Plasarea ordinelor de genul "stop-loss" sau "stop-limit" nu vor limita neaparat pierderile la suma propusă. Este posibil ca anumite conditii ale pietei sa faca imposibila executarea ordinului sau atingerea prețului stop.

Contractele futures care sunt utilizate în prezent la BMFMS sunt:

Contracte futures valutare: RON/USD, RON/EURO, EURO/USD;

Contracte futures pe dobândă: BUBOR3;

Contracte futures pe acțiuni, care sunt și cele mai atractive și cele mai utilizate: DESIF1, DESIF2, DESIF3, DESIF4, DESIF5, DESNP, DEBRD, DETLV, DEATB, DEAZO, DEOLT, DERBR, DEAMO, DEIMP, DERRC, DEBBC, DECMP, DESTZ, DEBRK;

Contracte futures pe indici bursieri: SIBEX9, SIBEX 18.

1.6. Specificațiile contractului futures

Simbolul contractului se referă la denumirea simplificată a fiecarui tip de contract în parte, oferind indicii, de regulă, despre activul suport.

De exemplu: – contractul futures având ca acțiunea SNP are simbolul: DESNP;

– contractul futures pe dolarul SUA are simbolul: RON/USD;

– contractul futures pe paritatea dintre dolarul SUA și moneda unică europeană

are simbolul: EURO/USD.

Unitatea de tranzacționare exprimă cantitativ activul de la baza contractului. Unitatea de tranzacționare este standardizată, în funcție de aceasta stabilindu-se valoarea contractului. Valoarea contractului se determină în lei, multiplicând unitatea de tranzacționare cu prețul.

Cotarea definește prețul pe unitatea de tranzacționare a produsului. La contractele având ca suport dolarul american cotarea se face in lei pentru un dolar. Pentru contractele ce au ca suport paritatea euro/usd cotarea se face în puncte, iar pentru contractele care au ca suport actiunea SIF5 cotarea se face in lei pentru o actiune.

Pasul reprezintă fluctuația minimă cu care se poate modifica cotația și se refera la o mișcare în sus sau în jos a prețului activului suport. Este diferită pentru fiecare tip de contract în parte.

Limita de oscilație zilnică admisă reprezintă nivelul maxim până la care poate crește sau scade prețul futures. Menținerea prețului futures în anumite limite are drept scop protejarea participanților împotriva fluctuațiilor mari de preț. În cazul în care, prețul futures depașește aceste limite, Casa Romana de Compensație poate decide întreruperea sesiunii de tranzacționare sau chiar oprirea tranzacționării, pentru a permite operatorilor să se adapteze la noile condiții ale pieței. CRC determină soldurile conturilor societăților de brokeraj si ale clienților acestora, raportând pozițiile deschise la prețul la care a fost oprită sesiunea. Stabilirea limitelor de oscilațtie zilnică a prețurilor este importantă pentru preîntămpinarea unei activități speculative intense care ar duce la creșterea volatilității prețurilor futures și pentru acordarea timpului necesar clienților și agențiilor de brokeraj să raspundă apelului în marjă.

Apelul în marjă reprezintă cererea cu titlu de obligativitate formulată de Casa Romană de Compensație, prin care, agenția de brokeraj este anunțată să suplimenteze cu fonduri contul deschis la membrul compensator până cand suma din cont atinge nivelul minim admis pentru păstrarea pozițiilor deschise. Acest nivel este denumit risc de creștere sau de scădere, în funcție de poziția deschisă fie pe vânzare, fie pe cumpărare.

Riscul de creștere și de scădere – un avantaj important al burselor futures este ca părțile contractului nu sunt expuse riscului de neplată a contrapărții. Bursele futures au perfectat în acest sens sistemul marjelor pentru a proteja participanții la piață.

Sistemul de marje al BMFM Sibiu presupune ca la inițierea unei poziții futures, să depuneți marja de risc corespunzătoare. Riscul se constituie numai la inițierea pozției. Această sumă reprezintă o garanție pentru îndeplinirea obligațiilor asumate prin tranzacționarea contractelor și se poate retrage din cont, dacă condițiile de risc nu mai sunt întrunite.

Riscul de scădere se referă la probabilitatea ca un cumpărător de contract futures să se confrunte cu pierderi rezultate din scăderea cursului futures la un moment dat. În acest moment el are o poziție deschisă pe long, poziție care se poate închide printr-o vânzare. Dacă operatorul la termen a cumpărat la un preț mai mare decât cel dat de evoluția pieței în prezent, va înregistra pierdere pe poziția deținută.

Exemplu. Doriți să cumpărați 70 contracte futures pe paritatea euro/dolar cu scadența 30 iunie 2006. Care este suma minima necesară în cont pentru a putea cumpăra contractele

respective? Pentru a putea cumpăra un contract futures pe paritatea euro/usd, cu scadența iunie trebuie să depuneți în cont o sumă, corespunzatoare riscului de scădere, respectiv 300 lei, la care se adaugă comisionul pentru fiecare contract tranzacționat. Pentru cele 70 de contracte futures aveți nevoie de 2.100 lei, plus comisionul aferent.

Riscul de creștere este specific vânzătorilor de contracte futures, care sunt expuși riscului de creștere a cursului futures. Aceștia deținând o poziție short, pe care nu o pot închide decât printr-o cumpărare, pot înregistra pierderi din diferența între prețul determinat în piața futures prin negocierea participanților și suma încasată prin vânzarea contractului la inițierea poziției deschise.

Scadența se referă la faptul că un contract futures este valabil o perioadă limitată de timp, care poate varia de la 3 până la 6 luni. Până la data scadenței, contractul futures poate fi tranzacționat. Vânzătorii și cumpărătorii pot iniția operațiunile adecvate dând brokerilor ordine de vânzare/cumpărare, specificând prețul, cantitatea, data scadenței și termenul de valabilitate al ordinului. În cadrul concursului „Maratonul Traderilor" se vor tranzacționa numai contracte cu scadența la două luni (scadente în 30 iunie).

Lichidarea contractelor futures pe valute, pe euro/usd la scadență se face prin plata în lei a diferenței dintre valoarea contractului la cumpărare/vânzare și valoarea contractului alegând ca punct de referință cursul oficial BNR comunicat în ziua scadenței și valabil pentru ziua următoare. Contractele futures având ca suport acțiunile RRC, SNP, TLV și SIF5 (Oltenia) au ca referință cursurile comunicate de Bursa de Valori București în ziua scadenței.

Exemple cuprinzând specificațiile contractelor futures:

Simbol : RON/USD, BUBOR 3, DESNP, DEBRD sau DESBX 9 .

Activul suport: Cursul în lei a dolarului, dobânda pentru depozitele plasate BUBOR 3, cursul acțiunilor Societății PETROM București (simbol – SNP), cursul acțiunilor Societății BRD – GROUPE SOCIÉTÉ GENERALE București (simbol – BRD), indicele SIBEX9 calculat de SC BMFM SA Sibiu.

Cotația: RON/USD; dobânda (în procente) pe an; lei/acțiune; lei/acțiune; puncte.

Pasul: 0,0001 Ron; 0,01 procente, 1 RON; 0,0001 Ron; 0,0001 Ron;1 punct(1 Ron/contract).

Data scadenței: Ultima zi lucrătoare a lunilor martie, iunie și septembrie și ultima zi de tranzacționare în decembrie sau ultima zi lucrătoare a lunilor martie, iunie și septembrie și ultima zi de tranzacționare a BVB în decembrie.

Mărimea obiectului contractului: 1000 USD; dobânda pe 3 luni a unui depozit de 40.000 RON; 1000 x curs DESNP; 100 x curs DEBRD (pentru scadență SEPO6 1000 x curs DEBRD); 1 RON x valoarea indicelui SIBEX9.

Prima zi de tranzacționare : Prima zi de tranzacționare pentru fiecare scadență, este cu 6 luni (pentru DEBRD , RON/USD ) sau 12 luni (pentru DESNP și DESBX9) înainte, astfel:

Pentru 6 luni:

– pentru scadența martie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna octombrie a anului precedent;

– pentru scadența iunie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna ianuarie a aceluiași an;

– pentru scadența septembrie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna aprilie a aceluiași an;

– pentru scadența decembrie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna iulie a aceluiași an.

Pentru 12 luni:

– pentru scadența martie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna aprilie a anului precedent;

– pentru scadența iunie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna iulie a anului precedent;

pentru scadența septembrie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna octombrie a anului precedent;

– pentru scadența decembrie prima zi de tranzacționare este prima zi lucrătoare din luna ianuarie a aceluiași an.

Ultima zi de tranzacționare: Ultima zi lucrătoare a lunilor martie, iunie și septembrie și ultima zi de tranzacționare în decembrie sau ultima zi lucrătoare a lunilor martie, iunie și septembrie și ultima zi de tranzacționare a BVB în decembrie

Prețul de executare la scadență: Cursul valuatar de referință RON/USD comunicat de Banca Națională a României în ziua scadenței contractului; prețul mediu ponderat SNP sau Brd comunicat de BVB în ultima zi de valabilitate a contractului. Prețul de marcare la piață ( este valabil numai pentru indici bursieri ): Prețul de închidere este prețul la care se efectuează ultima tranzacție în cadrul sesiunii de tranzacționare.

Dacă tranzacțiile în sesiunea respectivă nu au fost executate prețul de închidere se stabilește ca medie aritmetică a celor mai bune cotații de vânzare și cumpărare existente în piață, la închiderea sesiunii de tranzacționare;

Dacă există cotatii doar de vânzare sau doar de cumpărare, prețul de închidere va fi egal cu cotația afișată, dacă cotația de cumpărare este mai ridicată decăt prețul de închidere al zilei

precedente sau dacă cotația de vănzare este mai joasă decăt prețul de închidere al zilei precedente. Dacă există cotații doar de vânzare sau doar de cumpărare, iar cotația de cumpărare este mai joasă decăt prețul de închidere a zilei precedente sau dacă cotația de vânzare este mai ridicată decăt prețul de închidere al zilei precedente sau dacă la închiderea sesiunii de tranzacționare nu există cotații în piață, prețul de închidere al zilei precedente va fi egal cu prețul de închidere al sesiunii precedente.

Modalitatea de executare la scadență: Plata în lei a diferențelor dintre valoarea contractului și 1.000 x cursul valutar de referință RON/USD comunicat de BNR în ultima zi de valabilitate a contractului, sau 1.000 x prețul mediu ponderat SNP sau BRD comunicat de BVB în ultima zi de valabilitate a contractului.

Pentru indicii bursieri modalitatea de executare la scadență constă în: Pozițiile rămase deschise se lichidează prin decontare finală în fonduri, respectiv prin plsata în lei a diferențelor dintre valozrea contractului și valoarea în Ron a indicelui SIBEX9 comunicată de SC BMFM Sa Sibiu calculată pe baza prețurilor de închidere comunicate de BVB pentru acțiunile componente în ziua de scadență a contractului futures.

Orar de tranzacționare: De Luni până Vineri între orele 10:00 – 16:00, iar în ziua de scadență între orele 10:00 – 12: 45.

CAPITOLUL II

Prezentare S.C. BURSA MONETAR-FINANCIARĂ ȘI DE MĂRFURI S.A. SIBIU -Sibiu Monetary-Financial & Commodities Exchange

2.1. Istoricul Bursei Monetare Financiare și de Mărfuri de la Sibiu

Bursele de instrumente financiare derivate, inclusiv cele având ca suport mărfuri, sunt reglementate, autorizate, supravegheate și controlate de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Prima bursă autorizată în România să organizeze și să administreze piețe pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate este Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu. Aceasta a fost înființată ca societate comercială în anul 1994, având 11 acționari. La data de 11 iulie 1997 – Bursa sibiană, devenită prima bursă de instrumente derivate din Romania prin implementarea primelor contracte futures valutare și pe indici bursieri (a fost lansat contractul futures avand ca activ suport un indice propriu – BMS1). Introducerea contractelor futures a constituit o etapă de maximă importantă în transformarea bursei de mărfuri într-un centru național în care participanții la piața bursieră au posibilitatea de a-și acoperi riscurile sau de a specula modificarea prețurilor folosind titluri financiare derivate.

Tot în 1997, în august, noul obiect de activitate al Bursei devine cel de intermediere monetar-financiară. De asemenea, s-a adaptat denumirea Bursei la specificul noilor activități – Bursa de Mărfuri Sibiu devenind Bursa Monetar-Financiară si de Mărfuri Sibiu.

BMFMS a lansat primele contracte la termen de tip futures în 1997, în timp ce opțiunile pe contracte futures au început să se tranzacționeze în 1998 după constituirea Casei Române de Compensație.

În perioada august 2000 – apare Legea 129/2000 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 69/1997 privind piețele reglementate de mărfuri, servicii și instrumente

derivate, aceasta fiind singurul act normativ care reglementa activitatea burselor de mărfuri în România.Tot în această perioadă devin disponibile tranzacțiile de la distanță prin platforma electronică Saggitarius. Participanții la piețele la termen BMFMS au astfel posibilitatea de a realiza tranzacții prin interent direct de la sediile lor.

Pe piețele la termen ale BMFMS sunt autorizați primii traderi-persoane fizice. Aceștia sunt participanți care au acces la tranzacțiile cu instrumente derivate avand relații contractuale directe cu bursa și cu casa de compensație. Activitatea lor a devenit în următorii ani foarte intensă, traderii generând 30% din volumul de tranzacționare pe piată.

BMFMS lansează spre tranzacționare primele derivate pe acțiuni, respectiv contractele futures având ca suport acțiunile societăților SIF1 Banat-Crișana, SIF3 Transilvania și SNP Petrom listate la Bursa de Valori București.

Anul 2002 este un an de referință deoarece în 2 septembrie este lansat primul contract futures și option pe mărfuri, având ca activ suport GRÂUL de panificație.

În anul 2003 S.C. BMFMS S.A. a fost autorizată ca societate de bursă, iar în 2004 a fost autorizată piața instrumentelor financiare derivate a Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu. Tranzacțiile cu mărfuri pe piețele la disponibil nu cad sub incidența reglementărilor pieței de capital.

Tot în 2003, platforma de tranzacționare Saggitarius este înlocuită cu o nouă platformă – ELTRANS, BMFMS obținând de la CNVM autorizația pentru utilizarea acesteia.

Structura acționariatului Bursei Monetar-Financiare și de Mărfuri Sibiu cuprinde o bancă, 15 societăți de servicii de investiții financiare și 6 societăți de brokeraj. Acționarii sunt membri autorizați de CNVM (CNVM a fost înființată în anul 1994) să efectueze tranzacții cu instrumente derivate.

Piața de instrumente financiare derivate administrată de către societatea de bursă S.C. BMFMS S.A. s-a dezvoltat continuu, astfel că în anul 2004 pe piața la termen se tranzacționează 16 contracte futures și 16 contracte de tip opțiuni având ca activ-suport contractele futures.

Contractele futures și cele cu opțiuni se adresează investitorilor atât ca instrument de acoperire a riscului în cazul evoluției nefavorabile a prețului activului-suport, cât și în scopul obținerii de profituri prin specularea prețurilor activelor disponibile pentru tranzacționare.

Instrumentele financiare derivate se tranzacționează în cadrul unei platforme electronice care permite tranzacționarea de la distanță și oferă posibilitatea compensării și evaluării riscului de poziție al investitorilor în timp real.

Totodată, investitorii calificați au acces direct, urmărind în timp real evoluția prețurilor.

Activele-suport ale contractelor la termen tranzacționate sunt rata dobânzii, cursul de schimb (ROL/USD, ROL/EUR, EUR/USD) și acțiuni ale unor emitenți atractivi tranzacționați la BVB, cum sunt SIF-urile, BRD, Banca Transilvania, SNP, Azomureș, Antibiotice Iași etc.

La data de 1 noiembrie 2006 – sunt lansate contractele futures și opțiunile pe indicii bursieri SIBEX09 și SIBEX18 .

Pe piața instrumentelor financiare derivate de la Sibiu, compensarea și decontarea tranzacțiilor se realizează de către Casa Română de Compensație, entitate distinctă, având ca rol principal garantarea bunei execuții a tranzacțiilor, prin intermediul membrilor compensatori, pe baza unui sistem cu mai multe niveluri de garantare: marje – fond comun de garantare – fond individual de garantare – garanții ale membrilor compensatori.

Funcționarea normală a pieței la termen este asigurată și prin supravegherea în timp real prin intermediul modulului de clearing integrat cu platforma de tranzacționare a bursei.

2.2. Produsele tranzacționate la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu

BMFMS pune la dispoziția investitorilor contrace futures pe 17 acțiuni tranzacționate la BVB precum și pe valute și pe arta dobânzii, după cum sunt prezentate mai jos.

Contractele futures care sunt utilizate în prezent la BMFMS sunt:

Contracte futures valutare: RON/USD, RON/EURO, EURO/USD;

Contracte futures pe dobândă: BUBOR3;

Contracte futures pe acțiuni, care sunt și cele mai atractive și cele mai utilizate: DESIF1, DESIF2, DESIF3, DESIF4, DESIF5, DESNP, DEBRD, DETLV, DEATB, DEAZO, DEOLT, DERBR, DEAMO, DEIMP, DERRC, DEBBC, DECMP, DESTZ, DEBRK;

Contracte futures pe indici bursieri: SIBEX9, SIBEX 18.

Cunoscând produsele oferite de BMFMS spre tranzacționare trebuie să cunoaștem și câteva aspecte foarte importante legate de cceea ce reprezintă un contract futures, cum se calculează pozițiile deschise, ce se întâmplă cu cumpărătorul/vânzătorul de contacte futures.

Astfel, contractele futures reprezintă angajamente de a vinde sau cumpăra o marfă, valută indice financiar, având cantitatea, calitatea, modalitatea de executare la scadența, și

modalitatea de lichidare/livrare standardizate. Singura clauză nestandardizată este prețul care se stabilește prin intersectarea cererii cu oferta pe platforma de tranzacționare ELTRANS.

O poziție deschisă este un contrcat futures care nu a fost încă lichidat printr-o operație de sens contrar. De asemenea trebuie să luăm la cunoștință și faptul că numărul pozițiilor deschise se calculează separat pentru fiecare tip de contract și scadență în parte. Cumpărând sau vânzând astfel de contracte, operatorul la termen înregistrează în cont numai diferențele de preț rezultate din asemenea operațiuni succesive.

De reținut este că, persoana care deține un contract futures nu este obligată să-l păstreze până la scadență, ci poate să-l lichideze înainte de acesta printr-o tranzacție inversă celei inițiale (sau Casa Română de Compensație poate lichida poziții rămase deschise în piață), iar în cazul în care prețul îi este favorabil va obține și profit.

Cumpărătorul de contracte la termen va câștiga dacă prețul contractelor cumpărate va crește, și viceversa va pierde dacă prețul futures va scădea. Vânzătorul de contracte la termen va câștiga când prețurile vor scâdea și va pierde când prețurile vor crește.

Valoarea fiecărui contract futures este evaluată în fiecare moment ținând seama de trei elemente: sensul operației inițiale (vânzare sau cumpărare), prețul la care a fost inițiată operațiunea și prețul de cotare.

Metoda de stabilire a prețului este sistemul de licitare prin strigare deschisă în ringurile Bursei, contractul futures având o dată la scadență pânăla care poate fi tranacționat în ring. Vânzătorii și cumpărătorii pot iniția operațiunile respective, dând ordine de cumpărare sau de vânzare, prin care sunt specificate prețul, cantitatea, data scadenței și termenul de valabilitate al ordinului. La BMFMS, scadența contractelor futures este de 1, 2, 3, 4, 5, 6 luni.

Dar există și oțiuni pe contracte futures, care fac obiectul tranzacționării în ringurile BMFMS, sunt contracte standardizate care dau cumpărătorului dreptul dar nu și obligația de a vinde/cumpăra contractul futures suport la un preț prestabilit, numit preț de exercitare pe perioada de valabilitate a contractului. Pentru dreptul dobândit cumpărătorul trebuie să plătească vânzătorului în momentul încheierii tranzacției o sumă de bani numită primă.

Vânzătorul se obligă să vândă/cumpere contractul futures de la baza opțiunii la prețul de exercitare dacă opțiunea este exercitată de cumpărătorul său.

Opțiunile sunt de două tipuri: call – care dă cumpărătorului dreptul, nu și obligația, de a cumpăra, activul suport la prețul de exerciatre, la o anumită dată sau pe o anumită perioadă până la acea dată și opțiunea put – care dă cumpărătorului dreptul, nu și obligația, de a vinde contractul futures de la baza opțiunii la prețul de exercitare prestabilit.

2.3. Perspective și rezultate ale Bursei Monetar Financiare și de Mărfuri Sibiu

Politica Bursei este de a oferi clienților săi servicii de calitate, dea realize o bună administrare a resurselor de care dispune pentru menținerea comisioanelor la un nivel redus.

În ceea ce privește obiectivele principale ale BMFMS ar fi extinderea oportunităților oferite investitorilor, posibilități eficiente pentru acoperirea riscului, o mai mare lichiditate a pieței, promovarea activității bursiere prin înființarea de agenții de brokeraj în toate județele țării, costuri de tranzacționare reduse etc.

Anul 2006 a fost un an de excepție în istoria bursei derivatelor, cu rezultate care au stabilit o ștachetă la un nivel superior de profesionalism, așteptările pentru anul 2007 s-au înscris pe această direcție, echipa BMFMS vizând obținerea unor rezultate superioare cantitativ și implicit calitativ. Concret, obiectivele standard stabilite au fost îmbunătățirea lichidității atât din punct de vedere al volumului cât și a valorii, acestora adăugându-se un program de dezvoltare pe termen lung. După încheierea primului trimestru din anul în curs, rezultatele cumulate obținute de bursa la termen au confirmat previziunile. Dezvoltarea pieței derivatelor a continuat, investitorii fiind prezenți un număr mare pe segmentul futures și manifestând totodată un crescendo al interesului și pentru aria opțiunilor.

Rezultate cumulate futures și options – BMFM SIBIU:

În primele 3 luni din anul în curs au fost încheiate 1.448.939 contracte futures și options, media zilnică fiind de aproape 23.000. Comparativ cu primul trimestru din 2006 când au fost încheiate 909.844 contracte creșterea volumului de transfer a atins aproape 60%. De asemenea totalul tranzacționat reprezintă peste 93 % din semestrul întâi din 2006. Ritmul bun de tranzacționare a fost impus încă din debutul anului curent și s-a extins pe toate cele trei luni, volumele realizate pe parcursul acestora fiind net superioare celor din 2006. În ianuarie 2007 au fost contabilizate 486.249 contracte futures și options în urcare cu peste 86% față de ianuarie 2006 iar în cele 20 de ședințe ale lunii februarie au fost încheiate 373.622 contracte futures și options, în creștere cu 29,5% comparativ cu a doua lună a anului trecut. Cea mai bună lună din primul trimestru a fost martie cu peste 589.000 contracte futures și options și o ascensiune de circa 65% în raport cu a treia lună din 2006. Într-un top la recordurilor istorice la BMFMS, luna martie 2007 ocupă locul al treilea fiind devansată doar de octombrie și noiembrie 2006.

Numărul contractelor încheiate în trimestrul I 2007 față de trimestrul I 2006, a crescut cu 60%, intervalul ianuarie-martie anul curent devenind punctul maxim de referință din punct

de vedere al lichidității. Evoluția comparativă a numărului de contracte pe primele trei luni din 2007 vs.2006 poate fi observată și în graficul de mai jos:

Figura II.3.1. Volumul tranzacționat la BMFMS Pe primele 3 luni din 2006 vs. 2007

Observăm o creștere a volumului contractelor tranzacționate în 2007 față de 2006, pe total trimestru cu 59.74%, cea mai bună lună fiind martie a.c.

Evoluție piața futures BMFM SIBIU:

Ca și în 2006, în prima parte a anului în derulare piața futures a rămas teritoriul favorit al investitorilor în instrumentele financiare derivate. Din totalul general precizat anterior, 1,43 milioane de contracte au fost încheiate pe futures, valoare corespunzătore lor plasându-se la 4.279.756.817 miliarde Ron, adică mai mult de 1,2 miliarde euro. În aceste condiții media zilnică este de circa 68 milioane Ron, adică circa 19,3 milioane de euro. Față de primul trimestru din 2006, când valoare corespunzătoare rulajului futures a fost de 1,64 miliarde, totalul este de 2,6 ori mai mare.

În trei luni, valoarea rulajului futures s-a ridicat la aproape 4,3 miliarde de RON adică peste 1,2 miliarde de EURO.

În ianuarie 2007 totalul contractelor futures s-a ridicat la 482.225. Valoarea acestora, cifrată la 1,6 miliarde de Ron, este de 3,5 ori mai mare comparativ cu ianuarie 2006. În februarie, celor aproape 371.000 contracte futures i-a corespuns o valoare de 1,12 miliarde lei, de 2,12 ori mai mare ca totalul valoric din februarie anul trecut. Martie, luna care a încheiat trimestrul a fost de asemenea foarte lichidă cu un volum de peste 581.000 contracte futures și o valoare de 1,55 miliarde de Ron. Raportat la cele 661 milioane de Ron care reprezintă valoarea din martie 2006 reiese o creștere de 2,3 ori.

Evoluția comparativă a valorilor înregistrate în piața futures pe primele trei luni din 2007 comparativ cu aceeași perioadă din 2006 este ilustrată de graficul alăturat:

Figura II.3.2 Evoluția valorii tranzacționate în TRIM I 2007

Evoluția pe active tranzacționate:

Pe parcursul primului trimestru participanții în piața la termen de la Sibiu au avut la dispoziție 25 de contracte. Dintre acestea 19 au fost reprezentate de acțiuni tranzacționate în piața autohtonă de capital restul fiind valute (3), indici ai BMFMS (2) și rata dobânzii (1). Din gruparea pe sectoare a derivatelor pe acțiuni, reiese că investitorii au tranzacționat în sectorul financiar, sectorul petrolier, sectorul chimic, industrial și construcții. Sectorul financiar cuprinde derivatele pe acțiunile celor cinci societăți de investiții financiare:

SIF 1=Banat Crișana, SIF 2= Moldova, SIF 3 =Transilvania, SIF 4= Muntenia și SIF 5= Oltenia, și derivate pe acțiunile a trei bănci, și anume: Banca Transilvania, Banca Comercială Carpatica și BRD Groupe Societe Generale. Sectorul petrolier este reprezentat de derivatele pe acțiunile SNP Petrom și Rompetrol Rafinare Constanța în timp ce pe sectorul chimic au fost disponibile derivate pe acțiunile Amonil, Azomureș, Biofarm, Antibiotice Iași și Oltchim.

Pe segmentul industrial derivatele disponibile au fost cele pe acțiunile Compa Sibiu și Rulmentul Brașov iar zona imobiliară a fost reprezentată de acțiunile Impact. Cei doi indici pe care se pot tranzacționa contracte derivate sunt SIBEX 9, un indice sectorial financiar care indică evoluția a 9 active suport de pe acest segment (enumerate anterior) și SIBEX 18, un indice compozit care reflectă evoluția celor mai lichide 18 acțiuni din piața spot (la vedere). Contractele valutare sunt reprezentate de raporturile RON/EURO, RON/USD și EURO/USD.

Dintre sectoarele prezentate, cel financiar a avut cea mai bună evoluție cu o pondere de 96 % din totalul contractelor încheiate, urmat de cel petrolier cu 4,23 %. Ponderile de aceste sectoare poate observa și din graficul alăturat.

Figura II.3.3. Distributia sectoriala a volumului tranzacționat financiar

Pe tipuri de active suport, cele din sectorul financiar au constituit o prezență exclusivistă pe podium. DESIF 2 au fost derivatele cu cea mai mare priză la investitori, care au încheiat 84.251 tranzacții totalizând 685.194 contracte cu o valoare de circa 2,1 miliarde Ron. DESIF 2 au dominat ierarhia produselor derivate în toate cele trei luni, obținând de fiecare dată prima poziție. Martie a fost luna în care DESIF 2 au atins cel mai bun nivel, cu peste 264.000 contracte. Ținând cont de multiplicatorul de 1.000 acțiuni al unui contract

futures DESIF 2, rezultă că pe piața de la Sibiu în primul trimestru din acest an a fost transferat echivalentul a 685 milioane de acțiuni SIF. Pe coordonate similare s-a înscris și evoluția derivatelor pe acțiunile SIF 5 Oltenia DESIF 5 au încheiat trimestrul I din an cu un volum de aproape 564.000 contracte, de trei ori superior celui din același trimestru de anul trecut. Acestea au fost încheiate din 63.446 tranzacții Valoare echivalentă rulajului DESIF 5 a depșit 1,9 miliarde Ron. Cuantumul contractelor realizate reprezintă echivalentul a 5,6 miliarde de acțiuni SIF5.

Derivatele SIF 5 au fost tranzacționate în toate cele 63 ședințe din primul trimestru, având o prezență de 100 %, cu o medie zilnică de aproape 9000 contracte. Cea mai bună lună pentru DESIF 5 a fost luna martie cu un volum de 233.542 contracte.

Situația comparativă a contractului DESIF5 din trimestrul I 2007 vs. trimestrul 2006 este ilustrată de tabelul și de graficul următor:

Tabel II.3.2 Volumul DESIF 5 – OLTENIA în 2006 vs. 2007

Figura II.3.4. Volumul DESIF 5 – OLTENIA în 2006 vs. 2007

Locul trei în topul trimestrial a revenit unui produs derivat din sectorul bancar, anume DETLV. Prezență constantă în strategiile investitorilor futures, derivatele pe acțiunile Băncii Transilvania au atins cota de 85.625 contracte. Comparativ cu semestrul I din 2006 se poate observa însă o diminuare, care își găsește cauzele în reorientarea agresivă a jucătorilor către

segmentul SIF, în special pe cele două prezentate anterior. Valoarea contractelor DETLV a atins pentru perioada precizată aproape 94 milioane de Ron.

Printre activele suport atractive pentru participanții în piață în primul trimestru s-au mai numărat DERRC cu 37.723 contracte, DESIF 3 cu 30.321 contracte, DESNP cu peste 22.900 și DEBRK cu aproape 4500.

Tabelul II.3.3. Ordinea în clasamentul lichidității, prin prisma primelor șapte clasate

Evoluție piața options :

Anul 2006 a tras primele semnale ale unei reveniri a investitorilor pe piața optios și primul trimestru din 2007 a păstrat această direcție. Volumele opțiunilor au crescut considerabil în raport cu intervalul de timp similar al anului trecut. Per total, în primul trimestru din 2007 au fost încheiate mai mult de 14.400 contracte de acest tip, volum mai mare de peste 3,5 ori în raport cu primul trimestru din 2006. În prima lună din an au fost încheiate peste 4.000 contracte, creșterea față de ianuarie 2006 fiind de 110 %. În februarie au fost încheiate 2623 contracte cu opțiuni, de 2,4 ori mai multe ca în aceeași lună din 2006. Sesiunile din martie au fost, după cum indică totalul de 7761 contracte încheiate pe parcursul lor, cele mai favorabile tranzacționării opțiunilor. Față de martie 2006 s-a consemnat un plus de 6664 contracte adică peste 607 %.

Tabelul și graficul care urmează ilustrează în mod practic evoluția opțiunilor, analizată textual în prealabil.

Figura II.3.5. Evoluția options

Maxime înregistrate în primul trimestru:

În prima lună din an cea mai bună ședință a fost înregistrată în 23 ianuarie. Atunci a fost obținută o valoare de circa 137 milioane de Ron, corespunzătoare unui rulaj de 41.803 contracte futures și options încheiate din 5015 tranzacții. Valoarea din 23 ianuarie deține totodată și recordul pe primele trei luni din an. În ceea ce privește numărul maxim de poziții

futures deschide pentru ianuarie, acesta a fost atins în data de 05.01.2007, totalul fiind de 154.142. De altfel acesta este și recordul pe primul trimestru.

În luna februarie totalul contractelor futures și options s-a ridicat la 40.332 din 3873 tranzacții. Cele mai multe poziții futures deschise au fost înregistrate în prima sesiune a lunii, cu un total de 145.160.Martie a atras atenția prin cel mai bun volum de la începutul anului, dar și prin cea mai bună sesiune, consemnată în 05.03.2007.

Volumul contractual a urcat în data precizată la 47.146 contracte futures și options din 4502 tranzacții. Valoarea aferentă rulajului precizat a urcat la cota de aproape 122 milioane lei. Ca si în februarie, prima zi a lunii martie a fost cea în care numărul pozițiilor futures a fost cel mai ridicat, cu un total 134.274.

Tabelul următor ilustrează maximele lunare la BMFMS în perioada ianuarie- martie 2007:

Tabel II.3.5. Maxime lunare la BMFMS

Intermediari:

Luna ianuarie, februarie și luna martie a adus interesante schimbări în topul celor mai activi intermediari din piața sibiană a derivatelor.

Surpriza vine chiar la vârful clasamentului unde Vanguard, cel mai activ SSIF în 2006 a fost detronat de pe prima poziție. Astfel, primul lider al anului este SSIF Broker Cluj cu 130.418 contracte realizate. Vanguard S.A sau menținut totuși la un nivel foarte bun încheind luna ianuarie pe locul secund cu 111.557 contracte. Surprizele au continuat prin clasarea pe locul trei a Carpatica Invest care a realizat 75.420 contracte. Pe locul patru s-a clasat o altă societate din Cluj, anume Interdealer Capital S.A cu 53.170 contracte în timp ce pe cinci se află Eeastern Securities cu 50.574 contracte. De remarcat este faptul că în primele cinci clasate se află trei intermediari din provincie și doi din București.

Topul celor 3 societăți de servicii de investiții financiare, pe trimestru, este prezentat în cele ce urmează:

Tabel II.3.6. Topul primelor 3 SSIF-uri

În primul trimestru al anului în curs societățile de brokeraj active în piața bursieră a derivatelor de la Sibiu au încheiat 1.448.939 contracte futures și options, ponderea cea mai consistentă fiind realizată pe piața futures.

Primul loc în clasamentul brokerilor din trimestrul întâi din 2007 este deținut de SSIF Broker Cluj, societate care a s-a plasat în toate cele tei luni în fruntea ierarhiei și a realizat cumulat 441.211 contracte. Pe locul secund se plasează SSIF Vanguard București. Liderul anului 2006 a realizat în trei luni 316.351 contracte. Podimul este închis de o societate din Sibiu, anume SSIF Carpatica Invest care a marcat un progres evident în raport cu anul trecut. Totalul tranzacționat de Carpatica Invest în trei luni pe anul curent se ridică la 220.436 contracte.

În trimestrul I 2007 SSIF Broker Cluj a fost cel mai active intermediar cu 441.211 contracte încheiate, în creștere cu 123,72 % față de trimestrul I 2006.

Următorul grafic indică felul cum au felul cum au evoluat intermediarii în trimestrul I 2007:

Figura II.3.6. Evoluția intermediarilor în trimestrul I- 2007

Pe trimestrul I al anului în desfășurare volumul contractual a fost totuși net superior celui din trimestrul I 2006, astfel per total, creșterile au fost hotărâtoare.

Tabel II.3.7. Topul primilor 30 de intermediari activi în piața BMFMS

CAPITOLUL III

Strategii de speculație pe piața contractelor derivate

3.1. Speculația, strategie de bază în piața derivatelor

Termenul de speculație am putea să-l explicăm astfel: este asumarea unor riscuri peste medie în speranța obținerii unor rentabilități peste medie, în general într-o perioadă relativ scurtă de timp.

Speculația implică cumpărarea unui anumit activ financiar pe baza prețului sau potențial de vânzare și nu pe baza valorii sale prezente. Într-o speculație siguranța principalului și venitul curent sunt de o importanță secundară. Când fac speculații profesioniștii utilizează adesea diverse tehnici de hedging, cum ar fi tranzacțiile cu opțiuni, vânzarea short, ordinele stop și tranzacțiile cu contracte futures, cu scopul de a-și limita pierderile. Speculația de asemenea implică un risc care poate fi analizat și evaluat, la fel ca și în cazul unei investiții, ceea ce le deosebește este însă gradul de risc.

În ceea ce privește speculatorul, va cumpăra de pe piața futures dacă se așteptă ca prețurile să crească și va vinde dacă se așteaptă la o scădere a acestora. Un rol deosebit de important în piața îl au speculatorii. În lipsa acestora practic piața nu ar avea nici rațiune nici suport în ceea ce privește contrapartida. Rolul lor este cel mai bine exemplificat de pregătirea pieței în vederea realizării operațiunilor care au rol de protecție. Pentru atragerea lor trebuie creat un mediu propice, dominat de volatilitate, care va atrage o lichiditate adecvată. Speculatorii sunt mereu alții, schimbă mereu pozițiile în piață și urmăresc obținerea câștigurilor ușoare, preluând astfel de la arbitrajori sau hedgeri sarcina riscului. În ultimii ani instrumentele derivate au intrat în atenția speculatorilor din mai multe motive. Folosind metoda tranzacționării în marjă , prin care practic se imobilizează între 15 – 20% din valoarea de piață a titlului, tranzacțiile generează un câștig mult mai mare decât cele obținute pe piețele clasice.

Câștigul obținut în acest fel, se raportează la o sumă investită de cinci ori mai mică, randamentul fiind de tot atâtea ori mai mare. Totodată plasamentele la termen sunt ușor de urmărit și evaluat. Analizele pentru tranzacțiile futures pot fi realizatepe baza acelorași informații și raționamente ca și previziunile pentru plasamentele clasice în acțiunisau alte produse (cursul de schimb, metale prețioase, cafea, grâu, petrol, etc.).

3.2. Speculatorii

Speculatorii acceptă riscul pe care hedger-ii doresc să-l transfere. Speculatorii nu au nici o poziție de protejat și nu au, în mod necesar, resursele fizice pentru a efectua livrarea unui activ de referină, după cum nu au nevoie să preia livrarea unui activ de referină. Ei angajează anumite poziții pe baza estimărilor loc cu privire la mișcările viitoare ale prețurilor și cu scopul de a realiza, un profit.

În general, ei:

Cumpără contracte futures – go long atunci când estimează că prețurile viitoare vor crește;

Vând contracte futures – go short atunci când estimează că prețurile viitoare vor scădea.

Speculatorii alimentează piața cu lichidități, iar fără ei protejarea prețului, cerută de hedgeri, ar fi foarte scumpă.

Există trei tipuri de speculatori:

Speculatorii de profituri imediate – scalpers;

Traderi zilnici – day traders;

Traderi de poziție – position traders.

Dintre toți speculatorii, scalperii au cel mai limitat orizont de timp, în cadrul căruia planificată să dețină poziții futures. Un scalper va opta pentru fluctuații minime de preț, însă pentru un volum mare, obținând fie profituri, fie pierderi mici. Foarte rar dețin poziții de pe o zi pe alta.

Trader-ul este o persoană profesionistă ce acționează pe piață cu scopul de a negocia, la cel mai bun preț, produse financiare sau mărfuri.

Traderii zilnici încearcă să profite de mișcările de preț ce pot surveni în cursul unei zile de tranzacționare. El își închide pozițiile înainte de terminarea fiecărei zile de tranzacționare, astfel încât nu deține nici o poziție pe piața futures, de pe o zi pe alta.

Un trader de poziție este un speculator care menține poziții pe piața futures de pe o zi pe alta. În unele situații, acești speculatori pot deține poziții pe perioade de săpămâni sau chiar luni. Există două tipuri de traderi de poziție, cei care dețin o poziție completă (outright position) și cei care dețin spread-uri. Dintre cele două strategii, poziția completă este de departe cea mai riscantă. Traderul care deține o poziție completă, ar putea cumpăra contracte futures. Dacă viziunea sa asupra pieței este corectă, prețul viitor va crește, iar el va putea să-și culeagă profitul. Dacă viziunea sa este greșită, iar prețul acțiunilor va scădea, traderul de poziție completă va suferi pierderi semnificative.

Traderii de poziție au o aversiune la risc mai ridicată, ar putea prefera să tranzacționeze spreads. Spread-urile, forme de tranzacționare speculative, ce presupun cumpărarea și vânzarea simultană a două sau mai multe contracte pentru același activ de referință livrabil, dar cu scadențe diferite (spread intra – marfă ), ori două sau mai multe contracte emise pentru active de referință diferite, dar totuși conexe (spread inter – marfă ). Scopul celui ce recurge la tranzacționarea spread este de a obține profit din modificarea survenită în diferența (spreadul)dintre două contracte futures, și nu din prețurile totale ale contractelor futures.

Un speculator trebuie să țină cont de 10 reguli de aur de speculație, și anume:

Cumpără ieftin și vinde scump – orice strategie, oricât de complicată, se reduce la această axiomă.

Stabilește-ți paramaterii concreți de risc – se traduce prin suma pe care un speculator este dispus să o piardă ca nivel absolut sau relativ.

Determină mărimea corectă a contului de tranzacționare – sugerează că înainte de a intra pe piață, un speculator trebuie să se întrebe dacă își poate permite o pierdere serioasă; binențeles pe piețele futures nu se joacă pensia sau salariul minim pe economie.

Alege contractul potrivit – este o regulă care se traduce prin atenția cu care un speculator își alege contractul pe care îl va tranzacționa. El trebuie să ia în considerare mărimea contractului și garanțiile cerute pe bursă.

Diversifică – este considerată o regulă esențială a managementului riscului. În loc de a tranzacționa un singur contract și în acest fel să riști toți banii pe o singură piață, uneori e prudent de a adopta poziții mai mici pe mai multe piețe, care nu au o legătură puternică între ele (metale – cereale, rata dobânzii – mărfuri , valute – mărfuri).

Stabilește-ți un plan de tranzacționare, care să cuprindă aspecte, precum:

Care este scopul lui în fiecare tranzacție?

Urmăresc anumite nivele ale prețului la care intru pe piață și altele la care ies de pe piață

Mă concentrez pe evoluția unui anumit indicator : rata inflației sau dobânda la obligațiunile de stat

Să urmăresc un trend pe o anumită perioadă?

Ce tipuri de ordine folosesc?

7. Ține-te bine:

Trebuie să-ți amintești că, disciplina este cheia tranzacționării cu succes pe piețele futures.

Un speculator nu trebuie să asculte orice zvon sau remarcă ce ar putea să-i submineze încrederea în planul său.

8. Nu exagera cu intrările și ieșirile de pe piață: cum fiecare tranzacție implică plata unui comision, a exagera cu numărul tranzacțiilor sterile poate determina o compromitere chiar și a unei evoluții favorabile a prețului din cauza costurilor de tranzacționare.

9. Începe prin simulări de tranzacții – prin care simulatorul poate să se obișnuiască cu psihologia pieței.

10. Alege-ți un bun broker: deoarece acest personaj joacă un rol important în succesul speculatorului, el trebuind să aleagă corect obiectivele acestuia din urmă.

Operațiunile speculative sunt realizate în scopul obținerii unui profit din diferențele de preț între momentul încheierii contractului și momentul lichidării poziției luate în bursă. În aceste operațiuni, ceea ce contează nu este marfa propriu-zisă, ci evoluția valorii contractului futures.

Speculatorul își asumă riscul evoluției prețului mizând pe câștig. De aceea acești operatori se numesc jucători, deoarece ei pariază pe șansă. Specificul acțiunii lor în bursă este

caracterul descoperit al oerațiunii pe care o realizează. În acest sens , sunt posibile două situații: speculația la scădere și speculația la creștere.Speculatorul la scădere mizează pe o scădere a pieței și deci, pe reducerea valorii contractelor futures.

Tabel III.2.1. Deosebiri între contractele la termen forward (anticipate) și futures (viitoare)

3.2.1. Funcțiile piețelor FUTURES și operațiunile speculative

Având în vedere că, în capitolul următor vom ilustra o operație de speculație pe futures la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu trebuie să cunoaștem mai întâi funcțiile pieței futures. Le vom prezenta în continuare:

Transferul riscului de preț de la cei care nu doresc să și-l asume către speculatori.

Identificarea prețului activului respectiv implică faptul că tranzacțiile futures au loc în cadrul burselor, unde contracte futures asupra aceleiași mărfuri,dar cu termeni de livrare diferit se tranzacționează simultan. Astfel, rezultă formarea de prețuri diferite pentru aceiași marfă la momente diferite în viitor, ce reflectă nivelul cererii și ofertei pentru marfa respectivă, atât în prezent cât și în viitor.

În consecință, piețele futures identifică prețul de echilibru curent, cât și cele ce vor exista la anumite momente în viitor.

Operațiunile speculative sunt realizate în scopul obținerii unui profit din diferența de preț între momentul încheierii contractului și momentul lichidării poziției luate în bursă.

În aceste operațiuni, ceea ce contează nu este marfa propriu-zisă, ci evoluția valorii contractului futures. Speculatorul își asumă riscull evoluției prețului mizând pe câștig. De aceea și numele de jucători, deoarece ei pariază pe șansă.

Specificul acțiunii lor în bursă este caracterul descoperit al operațiunii pe care o realizează. În acest sens, sunt posibile două situații: speculația la scădere și speculația la creștere.

Speculatorul la scădere mizează pe o scădere a pieței și deci, pe reducerea valorii contractelor futures.El va da ordin de vânzare futures luând deci o poziție SHORT (aceasta fiind o poziție de vânzare) pentru ca în cazul în care, până la scadență prețul scade, să-și acopere poziția printr-o cumpărare cu aceeași scadență, câștigând diferența dintrecele două prețuri.

În acest sens vom da un exemplu:

Presupunem că un speculator vinde în luna martie un contracte futures pe grâu cu scadența în iulie la 400 cenți/bushel . Cantitatea la grâu e de 5000 busheli, dacă nu-și închide poziția scurtă (de vânzare) până în luna lichidării.

Figura III.2.1.1. Speculatorul la scădere

În aprilie, grâul cu scadența în iulie cotează însă la 380 cenți/bushel. Ca atare operatorul care deține o poziție SHORT poate să își acopere poziția deschisă în martie, cumpărând un contract de grâu cu scadența în iulie la 380 cenți/bushel.Cum cele două contracte se compensează reciproc (au sensuri diferite și aceeași scadență), operatorul care e de fapt speculator, va obține un câștig brut de 400-380 = 20 cenți/bushel (vinde la 400, ceea ce cumpără la 380).

Figura III.2.1.2. Speculatorul la creștere

Presupunem că un speculator cumpără în martie un contract futures pe grâu, cu scadența în iulie la 400 cenți/bushel. Dacă prețul crește la 450 cenți/bushel el câștigă: 450-400 = 50 cenți/bushel (a cumpărat în martie pentru luna iulie la 400 cenți și vinde în aprilie pentru iulie la 450 cenți).

Putem afirma faptul că speculația FUTURES este un joc cu sumă nulă. La scăderea prețului, ceea ce câștigă cel pe o poziție short (vânzătorul futures) pierde cel cu o poziție long (cumpărătorul) și invers.

Speculatorii trebuie să aleagă momentul cel mai potrivit pentru închiderea poziției lor în bursă, respectiv acel moment în care diferența lor în bursă, respectiv acel moment în care diferența favorabilă de curs este cea mai mare.

3.3. Factorii care influențează folosirea unei anumite strategii de tranzacțioanare

3.3.1. Factorii fundamentali care influențează folosirea unei anumite

strategii de tranzacționare

Analiza fundamentală își are originile în știința economică, existând multe abordări diferite ale acesteia. Elementul comun al acestor abordări este studiul cauzelor creșterii și scăderii prețului în speranța creării posibilității previzionării modificărilor de preț.

Bazele analizei fundamentale sunt cerea și oferta. Un specialist în analiză fundamentală presupune că orice factor care micșorează oferta va tinde să mărească prețul și orice factor care mărește oferta va tinde să micșoreze prețul. Invers, creșterea cererii va duce la creșterea prețului și scăderea cererii va avea ca efect scăderea prețului.

Cererea pentru un anumit produs, am putea spune că, reprezintă cantitatea din acel produs sau serviciu pe care cumpărătorii sunt dispuși și capabili să o cumpere la un anumit preț, într-un anumit moment și într-un anumit loc.. În mod normal, există o relație strânsă între preț și consum : dacă crește prețul scade consumul și viceversa. Există însă și alți factorii care trebuie luați în calcul la măsurarea cererii, cum ar fi: starea generală a economiei, gusturile consumatorilor, existența unor produse alternative.

Oferta unui produs constă în stocul existent din anul comercial precedent, plus cantitatea produsă în anul curent, plus cantitatea importată. În ambele cazuri, atăt al ofertei cât și al cererii, există un indice denumit elasticitatea cererii, respectiv elasticitatea ofertei din punct de vedere al factorului preț. Odată cu creșterea prețului unui anumit produs, vor exista mulți dispuși să vândă produsul respectiv și viceversa.

După cum se poate observa, chiar și noțiunile simple de cerere și ofertă devin foarte complexe în procesul analizei fundamentale a piețelor de mărfuri, însă există din fericire surse de informație care sunt foarte utile, cum ar fi Rapoartele de piață.

Pe lângă raportele guvernamentale, există servicii de analizăa pieței pentru o varietate de produse, precum și raporte publicate de burse care oferă statistici importante.

Analiștii utilizează această informație pentru a realiza previziuni destinate, marilor producători și firmelor de brokeraj.

Variațiile sezoniere și ciclice ale prețurilor contractelor futures

Un speculator care tranzacționează pe termen scurt, va descoperi că reprezentarea grafică a variațiilor sezoniere ale prețurilor futures pe bază saptămânală sau zilnică este mai utilă necesităților investitorului pe termen scurt, decât cea lunară pe piața cash. În acest caz,

aceste variații depind de luna de scadență a contractului.Variația sezonieră este o caracteristică de bază a analizei fundamentale, însă am putea să nu luăm în considerare cauzele variațiilor sezoniere, ci doar să înregistrăm modelele istorice (historical patterns) ale variației sezoniere a prețurilor și utilizăm o probabilitate simplă pentru a previziona modelele viitoare.

Prețurile tuturor produselor tind să repete trendurile crescătoare și descrescătoare într-o manieră relativ previzibilă pe o perioadă definită de timp. Această metodă își are originile în opera lui Edward R. Dewey, în prezent ea nu are foarte mulți adepți deoarece aplicarea ciclurilor la piață nu este nici pe departe la fel de simplă ca demonstrarea existenței lor. Deși procesul identificării ciclurilor prețurilor în datele de prețuri este destul de simplu, implicațiile analizei ciclice sunt de așa natură îcât un investitor trebuie să dea dovadă de angajare pentru a putea obține un succes de durată cu ajutorul acestei metode. Dacă se hotărăște totuși, să folosească analiza ciclică ca metodă de tranzacționare pe piață, îi mai sunt necesare și alte instrumente de timing și filtrarea informațiilor pentru a putea intra și ieși de pe piață la momentele oportune.

Prețurile piețelor futures și la vedere prezintă mai multe cicluri cu lungimi diferite, de la foarte lungi la foarte scurte. Ciclurile sunt măsurate de la minim la minim, de la maxim la maxim sau de la minim la maxim, fiind astfel posibile mai multe tipuri de măsurători.

Utilizarea analizei ciclice presupune: proiectarea ciclurilor, previzionarea următorului maxim sau minim și stabilirea momentului de intrare pe piață.

Analiza ciclică este fascinantă, însă utilizarea sa ca sistem specific de tranzacționare nu este recomandată investitorilor fără experiență.

Tendințe pe termen lung

Tendințele prețurilor care rezultă din variațiile pe termen lung ale cererii și ofertei sunt semnificative ca influență asupra prețului, cei drept sunt mai puțin previzibile decât variîiile sezoniere și ciclice.

Schimbările de tipul mișcărilor demografice, cele climaterice pe termen lung, evoluția obiceiurilor și a gudturilor, a politicilor de guvernarepot aduce prețul unui anumit produs în alt interval decât cel în care se tranzacționează anterior.

Tendințele de durată trebuie luate în calcul la orice previziune pe termen lung a evoluției prețului unui produs.

În continuare vom prezenta câteva exemple de tendințe ce pot avea o influență semnificativă asupra pieței bursiere:

Subvențiile guvernamentale de sprijinire a prețului. Guvernul are mereu o influență prezentă asupra prețului unor produse. Datorită tendinței sale de a reacționa precum „melcul”, adică prea încet și de a răspunde prea des unor cerințe politice, de cele mai multe ori acesta amplifică în loc să rezolve problemele pieței. Prin intermediul împrumuturilor acordate fermierilor, al distribuirii suprafețelor cultivabile, al programelor de preluare a surplusului de produse agricole, etc, guvernul intervine în nenumărate moduri în economia de piață.

Deciziile politice. În multe țări în curs de dezvoltare, guvernele pot sprijini prețulul unui anumit produs cu scopul de a-i mări valoarea pe piața externă. Alte țări pot opta pentru introducerea unor taxe vamale și a unor bariere comerciale pentru a proteja producătorii interni de competiția din afara granițelor țării.

Starea meteo. O primăvară uscată va crea așteptări privind recolte mai scăzute, o primăvară mai rece creează probabilitatea unei producții mai mici. De regulă, starea meteo din timpul sezonului de creștere afectează prețurile produselor agricole (soia, cafea).

Evenimente intenaționale. Știrile despre un război pot conduce la stocarea anumitor produse, precum și la o cerere mai mare de materii prime pentru industria de apărare.

Starea economică generală. În cazul unei economii sănătoase, rata șomajului este scăzută și afacerile se extind, experții prevăd în continuare o perioadă prosperă și, în consecință, cererea de produse tinde să crească. Oamenii sunt dispuși să cheltuiască bani în timpul unor perioade caracterizate de optimism. Când apare recesiunea, rata șomajului crește, afacerile își micșorează ritmul de dezvoltare și încep să se teamă de viitor, cererea de produse scade, consumatorii sunt mai puțin dispuși să cheltuiască.

Firmele de brokeraj dispun de resursele necesare pentru a analiza corespunzător forțele fundamenatle ce determină mișcările pieței, însă un investitor obișnuit în contracte futures realizarea unei astfel de analize este mai dificilă, dar nu imposibilă.

3.3.2. Factorii tehnici care influențează folosirea unei anumite strategii de

tranzacționare

Piața contractelor futures, este în mod esențial, și un laborator pentru studiul psihologiei de grup. Când am vorbit de analiza fundamentală a pieței futures, am subliniat faptul că prețul unui produs este determinat de balansul între forțele cererii și forțele ofertei. Însă am putea spune că, acest concept este simplu până în momentul când ne confruntăm cu complicații cum ar fi elasticitatea cererii și elasticitatea ofertei. Această elesticitate este determinată de natura umană. De ce natura umană? Pentru că, consumatorii sunt diferiți din punc de vedere al percepțiilor asupra a ceea ce înseamnă un preț bun. De exemplu, pe piața contractelor futures, două persoane diferite, având la bază aceleași informații fundamenatle, pot ajunge la concluzii opuse referitoare la impactul acelor informații asupra prețurilor. Practic acesta este fenomenul care dă naștere pieței contractelor futures. Din moment ce activiatea de speculație pe piața futures implică existența unui cumpărător și a unui vânzător, trebuie întotdeauna să existe previziuni opuse asupra mișcărilor prețurilor, pentru a exista o piață lichidă , adică o piață în care tranzacțiile se pot executa rapid și ușor.

Cu alte cuvinte ar putea fi posibilă ignorarea informațiilor fundamentale și concentrarea asupra modelelor mișcării prețurilor, deoarece aceste scheme reflectă comportamentul participanților pe piață, iar comportamentul uman are tendința a se repeta.

Cei care reprezintă grafic prețurile contractelor de pe piețele futures, folosesc, în general două tipuri de grafice: graficul bară și graficul punct-și-valoare.

3.3.2.1. Grafice și modele de grafice

Graficul Bară (bar chart)

Acest grafic este conceput pentru a reprezenta trei caracteristici specifice ale prețului pe durata unei perioade de tranzacționare date: prețul de deschidere, prețul de închidere și intervalul de prețuri înregistrate între prețul minim și cel maxim pe timpul perioadei de tranzacțioanre.

O bară de preț poate reprezenta o perioadă de cinci minute sau una de o lună, cel mai adesea reprezintă o zi.

În continuare vom prezenta acest grafic cu explicațiile cuvenite.

Figura III.3.2.1. Bară de preț

Bara verticală reprezintă intervalul de tranzacționare pentru acea zi. Maximul zilei este reprezentat prin punctul A (hight), iar minimul zilei se află în punctul B (Low). Linia orizontală care intersectează bara de preț dinspre partea stângă indică prețul de deschidere. Prețul de deschidere pentru această zi este indicat de punctul C (Open ), iar linia orizontală care intersectează bara de preț dinspre partea dreaptă indică prețul de închidere. Prețul de închidere pentru această zi este indicat de punctul D (Close).

Graficul punct-și-valoare (point-and-figure (P&F) chart)

Acest grafic la prima vedere seamănă cu jocul „X și 0”, are toate casuțele completate fie cu X, fie cu 0.

Scopul acestui grafic este acela de a conferi informații care nu sunt incluse în graficele de tip bară de preț. Graficul punct-și-valoare (point-and-figure (P&F) chart) nu înregistrează timpul, ci inversările prețului unui produs. O creștere a prețului este înregistrată într-o casetă a graficului cu un X, iar o scădere a prețului este înregistrată într-o casetă a graficului cu un 0.

Persoana care construiește acest grafic P&F, va decide valoarea casetei fiecărui grafic, adică dacă se dorește a se înregistra un grafic sensibil care să înregistreze majoritatea mișcărilor prețului, poate face ca fiecare casetă a graficului să reprezinte un pas de cotație (tick) al

prețului produsului respectiv. Realizatorul graficului poate decide momentul în care vor fi înregistrate prețurile: de fiecare dată când apar sau numai în cazul apariției unor mișcări mai semnificative.

Vom prezenta un astfel de grafic, care reflectă un contract pe porumb, în luna luna decembrie, care să reflecte înregistrarea modificării prețului cu un bushel, fiecare casetă reprezentănd însă un sfert de cent.

Cu X se va înregistra numai când prețul a crescut cu un cent, dar se vor completa patru casetem pentru a reprezenta variația de un cent a prețului.

Funcția principală a acestor grafice cum spuneam la început este de a înregistra inversările prețurilor. Procedura de realizare a graficului necesită înregistrarea unui X, dacă prețul crește sau a unui 0, dacă prețul scade, până în momentul în care apare o inversare semnificativă a prețului.

Figura III.3.2.2. Graficul punct-și-valoare (point-and-figure (P&F) chart), 4×1, pentru contractul pe cereale în luna decembrie

Pentru a evita înregistarea a prea multor inversări de preț, putem decide ca trei pași de cotație sau trei casete de pe grafic să reprezinte o inversare semnificativă. Dacă prețul a variat cu cel puțin trei pași de cotație în direcția opusă față de ultima înregistrare, această inversare va fi marcată prin completarea cu 0-uri până în dreptul prețului corespunzător, dacă inversarea

a fost negativă, sau cu X-uri dacă inversarea a fost pozitivă. Pentru aplicațiile normale, un grafic cu inversări de trei diviziuni, de tipul celui descris, este imposibil de realizat cu excepția cazului în care ne aflăm în ringul de tranzacționaresau în apropierea unei tabele de cotație. Cu excepția cazurilor în care este necesară o monitorizare foarte exactă a pieței, pot fi folosite grafice cu diviziuni de valori mai mari, astfel încât să fie realizate mai puține înregistrări.

Trendul:

Trendul prețului:pe termen lung, mediu și scurt, reprezintă informația elementară pe care orice analist tehnic dorește să o cunoască mai întâi. Cu siguranță cea mai frecventă greșeală făcută pe piețele futures este aceea de a urma un semnal de tranzacționare de un tip sau altulfără a lua în considerare trendul curent. „Ignorarea trendului” poate fi o catastrofală, însă stabilirea cu acuratețe a liniei trendului nu este neapărat o sarcină ușoară.

Modele de inversare:

Unele modele de grafice sunt indicatori ai inversării trendului și semnalează un maxim sau un minim al prețului. În cazul unui maxim , numărul de cumpărători scade și vânzătorii încep să domine piața, având ca efect începerea scăderii prețurilor care , anterior acestui moment, erau în creștere. În cazul unui minim, cumpărătorii încep să domine piața, inversând trendul descendent al prețurilor.

Unul dintre cele mai precise modele de inversare este formațiunea „cap-și-umeri” (head-and-sholders top), care are forma unui „W” cu partea centrală mai pronunțată ca în figura de mai jos.

Figura III.3.2.3 Formațiune „cap-și-umeri” cu maxim de preț

În acest grafic head-and-sholders top cu maxim, prețurile cresc și apoi scad în punctul A, formând umărul stâng. Apoi, cresc din nou în punctul B, pe măsură ce cumpărătorii încearcă încă o dată să mențină un trend ascendent al pieței. Această a doua creștere aduce

prețurile la un nivel peste cle al umărului, formând capul. Prețurile scad din nou, încât a treia creștere care are loc în punctul B, formând astfel umărul drept. În acest moment vânzătorii și-au întărit poziția pe piață și, odată cu trecerea prețurilor saub nivelul „liniei gâtului”, piața are un trend descrescător.

Un alt model de inversare este formațiunea triunghi, pe care o vom prezenta în continuare.

Figura III.3.2.4 Triunghi ascendent urmând după o perioadă de declin prelungit

Un triunghi ascendent , de tipul celui prezentat în figură, care apare după o perioadă de declin prelungit, este un semnal că, prețurile au atins minimul. Deși creșterea prețurilor întâmpină rezistență în punctul A, presiunea exercitată de cumpărători crește în fiecare zonă ascendentă până când, în punctul B, apare o străpungere. La fel , un triunghi descendent care apare după o perioadă ascendentă prelungită, va semnala adesea un maxim al pieței.

Price gaps (discontinuitățile prețului) de tipul celor din figura de mai jos pot fi utile în analiza grafică. Am putea clasifica discontinuitățile astfel:

discontinuități obișnuite (common gaps);

discontinuități de spargere (breakaway gaps);

discontinuități de măsurare (measuring gaps);

discontinuități de inversare (exhausion gaps).

Este normal să se presupună că discontinuitățile prețului vor fi completate, adică se vor realiza tranzacții la prețuri în intervalul lăsat descoperit de saltul prețului.

Figura III.3.2.5 Discontinuități de preț

Binențeles, alte formațiuni grafice evidențiază puncte cheie ale inversării trendului, inversări tip insulă, maxime și minime duble, steaguri și fanioane, fund de farfurie și triunghiuri pot oferi informații prețioase pentru cei care au să spunem ochiul antrenat. De aceea, interpretarea formațiunilor grafice este mai mult o artă decât o știință.

De asemenea, recunoașterea precisă a modelului grafic poate conduce la o acuratețe mai mare în tranzacție.

Timing-ul tranzacțiilor:

O interpretare corectă a graficelor poate oferi o multitudine de informații prețioase în legătură cu trendul prețului și inversările lui semnificative, dar aceste informații nu sunt suficiente pentru realizarea unor tranzacții profitabile. Un investitor trebuie să cunoascăși cum să sincronizeze tranzacțiile (timing) pentru a intra pe piață exact la momentul potrivit, astfel încât să prindă mișcarea pe care o așteaptă. Sunt cunoscute, în prezent mai multe tehnici care

pot ajuta investitorii la sincronizarea tranzacțiilor. Menționăm în continuare cele mai cunoscute și frecvent utilizate tehnici: mediile mobile (moving averages), Indicatorul Puterii

Relative (RSI), oscilatorii și tehnica stochastică. Fiecare dintre acestea este un sistem de utilizare a informațiilor istorice de preț, cu scopul generării unor semnale de vânzare/cumpărare.

Figura III.3.2.6 Semnale de timing

3.3.2.2. Mediile mobile ale prețului (moving averages) și utilizarea lor

Liniile trendului și modelele de grafice sunt desigur de mare ajutor în analiza tehică, ambele fiind utile în procesul de previzionare a mișcărilor pieței futures. Din păcate, atât modelele de grafice cât și liniile trendului au o natură subiectivă.

În anii ’50, Richard Donchain a avansat ideea utilizării unui alt fel de linie de trend pentru stabilirea semnalelor de cumpărareși vânzare, precum și a indicațiilor de rezistență și susținere. El a propus construirea mediei mobile (moving average) a prețului pentru generarea semnalelor de sincronizare cu piața (market timing indicators).

Media mobilă este metoda de calcul a mediei prețurilor pe termen scurt în raport cu prețurile pe termen lung. Prețurile vechi sunt eliminate pe măsură ce sunt adăugate altele noi. Media mobilă se calculează simplu, după cum putem observa și în exemplul de mai jos:

Binențeles, o medie mobilă a prețurilor se poate calcula pentru orice număr de zile sau pentru orice perioadă de timp, cum ar fi o lună, o săptămână, o zi, o oră, cinci minute etc.

Mediile mobile nu folosesc numai ziua de tranzacționare ca bază de calcul, poate fi folosit orice interval de timp (ca unitate de măsură), încât media poate fi calculată folosind de la două și până la oricât de multe astfel de intervale de timp dorește utilizatorul.

Teoretic, dacă bara de preț zilnic se află în mod constant deasupra mediei mobile a prețurilor, avem un trend ascendent al pieței, denumit bullish, iar dacă bara prețului zilnic se află mereu sub media mobilă, trendul pieței este descendent – bearish. În cazul când bara de preț intersectează linia mediei mobile este posibil să avem o inversare a trendului prețului, ceea ce poate constitui un semnal de acțiune pe piață. Acest lucru îl putem observa și în graficul următor.

Figura III.3.2.7 Medie mobilă pe trei zile cu bare de preț care intersectează media mobilă

(MM), semnalizănd astfel inversarea trendului

Există posibilitatea ca media mobilă să își schimbe direcția după ce prețul și-a schimbat deja direcția. Cu cât numărul zilelor incluse în media mobilă este mai mare, cu atât este mai mare întârzierea ei față de mișcarea prețului. Putem observa acest lucru în următorul grafic. De asemenea observăm, că prețurile zilnice se pot deplasa într-o direcție, în timp ce media mobilă se deplasează în cealaltă direcție, prețurile pot să scadă în timp ce media mobilă continuă să crească, și viceversa.

Figura III.3.2.8 Schimbarea direcției mediei mobile

Media mobilă poate fi utilizată în diferite moduri. Media mobilă singură este folosită ca o linie flexibilă de trend: atâta timp cât media mobilă crește, investitorul își menține poziția long, și viceversa. Când media mobilă își schimbă direcția, investitorul își lichidează poziția. Această tehnică este utilă, însă va pierde majoritatea mișcărilor pieței datorită întârzierii cu care media mobilă își schimbă direcția. Pentru a reduce acest defazaj, media mobilă poate fi utilizată împreună cu barele de preț zilnic.

Când media mobilă își modifică direcția, se poate angaja o nouă poziție. Când bara de preț intersectează media mobilă, poziția este lichidată. Dacă este utilizată în acest mod semnalul apare mai devreme, astfel încât poate fi angajată o poziție care să prindă mai bine mișcarea pieței.

Altă metodă de utilizare a mediei mobile este de a o suprapune peste un grafic cu bare de preț, în acest mod media mobilă a maximelor și cea a minimelor vor da naștere unui „canal” denumit bandă de volatilitate.

Medii mobile multiple

Mulți analiști consideră că utilizarea unei singure medii mobile, nu este destul de precisă pentrua fi utilizată ca instrument de timing. În cazul folosirii a două medii mobile, media calculată pe o perioadă mai lungă poate defini trendul, în timp ce media pe o perioadă mai scurtă oferă semnale de acțiune pe piață.

O îmbunătățire a folosirii acestei tehnici este utilizarea a trei medii mobile, ami exact mediile de 4, 9 și 18 zile. Cu acest sistem, teoretic vorbind, avem un semnal când media mobilăde 9 zile intersectează media de 18 zile. Pentru a evita semnalele false, media mobilă de 4 zile trebuie să se situeze mai sus decât media pe 9 zile, în cazul unui semnal de cumpărare, și dedesubtul mediei de 9 zile, pentru a putea lua în considerare un semnal de vânzare.

Există și variațiuni ale mediei mobile. Una dintre acestea este media mobilă ponderată, care conferă o importanță sporită prețurilormai recente. De exemplu, într-o medie mobilă de 10 zile, cel mai recent preț este înmulțit cu 10, următorul cu 9 și așa mai departe. Suma tuturor acestor valori este împărțităla suma multiplicatorilor, în acest caz, 55 (10+9+8+…+1).

O altă formă de medie mobilă ponderată este media mobilă geometrică, acest tip de medie utilizează prețurile trimestriale sau anuale.

Cu toate îmbunătățirile și variațiunile aduse mediei mobile, studiile arată că media mobilă simplă pare să depășească în eficiență mediile mobile ponderate. Utilizarea a două medii mobile pare să fie cea mai bună combinație, în timp ce mediile mobile pe termen lung sunt probabil mai bune decât cele pe termen scurt, deși o medie pe termen scurt s-a dovedit mai potrivită pe piețele instabile.

Semnalele mediei mobile sunt populare printre mulți manageri de portofoliu și speculatori. Popularitatea lor derivă din faptul că semnalele mediei mobile întrunesc multe din criteriile specifice sistemelor eficiente, cum ar fi:

Semnalele mediei mobile sunt specifice și obiective, încât aproape că forțează investitorii să respecte regulile.

Aceste semnale pot menține investitorul pe piață în orice moment, lichidând o poziție long la preluarea unei poziții short și acoperind o poziție short la preluarea unei poziții long. Această caracteristică este importantă, căci investitorul este menținut într-o poziție pe piață când apare o mișcare semnificativă.

Mediile mobile sunt sisteme care secondează trendul, adică când piața are un trend bun, probabilitatea ca media mobilă să fie corelată cu trendul este foarte mare.

Mediile mobile nu sunt sisteme de previzionare a mișcărilor pieței. Media mobilă este un sistem care secondează , nu conduce trendul, ea niciodată nu anticipează ci doar reacționează. Cu siguranță cel mai bun model de utilizare a mediei mobile pentru hedger nu este cel mai bun model pentru speculator. Un hedger va prefera, probabil, o medie mobilă pe

o perioadă lungă de timp, în timp ce specualtorul ar alege o medie mai sensibilă, pe un interval mai scurt.

În concluzie ce ar trebui să reținem despre mediile mobile ar fi următoarele:

1. Media mobilă secondează, nu conduce trendul.

2. O medie mobilă nu poate fi niciodată precisă; rar va genera semnale care să ducă la preluarea sau lichidarea unei poziții exact la prețul potrivit.

3. Viteza mediei mobile îi afectează profiatbilitatea datorită faptului că afectează dimensiunea profitului/pierderii fiecărei tranzacții, precizia și acuratețea sistemului.

4. Sistemul mediei mobile nu este conceput pentru a surprinde începutul sau sfârșitul mișcărilor pieței. Dacă este utilizat în mod corect, acest sistem va crea profit la mijlocul trendului și va minimiza pierderile.

5. Într-o piață cu trend foarte slab (sideways market) sau foarte fluctuantă (choppy market), medii mobile nu funcționează corespunzător. Într-o astfel de piață prețurile pot fluctua într-un interval mic sau mare, dar perioada fiind atât de scurtă, semnalele mediei mobile sunt aproape constant defazate față de activitatea pieței. În aceste cazuri sistemul mediei mobile nu se va comporta bine și este posibil să se comporte mai rău decât majoritatea sistemelor. Într-o piață cu trend normal (trending market) însă, sistemele mediei mobile sunt la înălțime.

3.3.2.3. Oscilatori – Indicele Puterii Relative, tehnica stocastică, volumul tranzacțiilor și numărul de poziții deschise

Cel mai important tip de oscilator utilizat de analiștii de piață este graficul vitezei variației (momentum oscilator). Oscilatorii formează în partea inferioară a graficului prețurilor, o bandă cu o curbă care fluctuează, adică oscilează dedesuptul și deasupra unei linii

mediane orizontale. Unii oscilatori au linia mediană în zero, cu limitele maxime mișcării în -1 și +1. Alte tipuri de oscilatori utilizează o scală de la 0 la 100.

Când diferența dintre prețuri este aceeași timp de mai multe zile , graficul este o linie dreaptă. Indiferent de forma pe care o au, oscilatorii sunt concepuți pentru a măsura forța care stă la baza unei mișcări a prețului pe piață. Ei sunt utilizați în mod normal în combinație cu alte instrumente de analiză a trendului, cărora le sunt și subordonați.

Un oscilator al vitezei de variație este util, mai ales, pentru alertarea investitorilor în cazul apariției pe piață a unui exces de vânzări/cumpărări. Când oscilatorul atinge limitele graficului, investitorul are un semnal care indică faptul căpiața a evoluat prea departe și prea rapid și este de așteptat să-și schimbe direcția.

Oscilatorul vitezei variației este util în trei moduri:

a) oferă semanle în cazul unei piețe cu exces de vânzare sau cumpărare, după cum am menționat anterior.

b) intersecția între curba oscilatorului și linia zero, constituie un semnal de vânzare sau de cumpărare.

c) măsoară divergența. Când direcția de evoluție a prețului este diferită de direcția oscilatorului, avem un semnal deosebit de puternic de acțiune.

Acestă tehnică prezintă și dezavantaje, cum ar fi faptul că, oscilatorii vitezei variației tind să se comporte extrem de dezordonat deoarece sunt sensibili la mișcări extreme ale prețului în ambele părți ale graficului. În al doilea rând, aceștia nu au limite inferioare și superioare standardizate care să fie aplicabile tuturor piețelor. Aceste dezavantaje fac ca oscilatorii de viteză să fie un instrument dificil de utilizat și au dus la dezvoltarea unor oscilatori mai sofisticați și mai utili.

Indicele Puterii Relative (Relative Strenght Index – RSI)

Acest indice a fost creat de Welles Wilder pentru a identifica stările cu exces de cumpărători și pe cele cu exces de vânzători, pe o scală de la zero la 100, aplicabilă oricărei piețe, practic RSI rezolvă neajunsul mișcărilor dezordonate ale oscilatorilor, cât și pe cel al lipsei unor limite standardizate, cum era în cazul oscilatorilor.

Când oscilatorul RSI se află într-o zonă cu exces de vânzare sau de cumpărare și acesta evoluează în direcție opusă față de preț, avem de-a face cu un foarte puternic semnal de inversare a direcției de evoluție a pieței.

Ca rezultat el este foarte popular printre specialiștii în analiză tehnică, încât poate fi regăsit pe graficele oferite de multe dintre serviciile de analiză și cotație a pieței.

Testul final al eficienței oricărui instrument de analiză este profitabilitatea lui pe piață.

Tehnica stocastică

Pe piețele futures apare adesea un fenomen curios din punct de vedere al constanței cu care apare: pe măsură ce prețul crește, prețul de închidere este situat, de obicei, mai aproape de minim și, respectiv, odată cu scăderea prețului, prețul de închidere se apropie de maxim. Cum spuneam și la început , graficul unei piețe este în realitate o diagramă a comportamentului participanților pe piață.

În cazul unei piețe în creștere, cumpărătorii sunt mai puternici decât vânzătorii și tind să împingă prețurile în sus către sfârșitul zilei, în timp ce, pe o piață în scădere este valabil fenomenul invers.

Volumul tranzacțiilor și numărul de poziții deschise

Majoritatea analiștilor nu iau decizii pe baza a numai una sau două informații, prețul este un indicator de piața primar (primary market indicator), alte informații au o natură secundară.

Volumul tranzacțiilor și numărul de poziții deschise sunt indicatori secundari. Începătorii în domeniul tranzacțiilor futures sunt puțin bulversați de cele două noțiuni dar odată explicate sunt și ușor de înțeles. Volumul tranzacțiilor reprezintă numărul total de contracte tranzacționate într-o zi. Pentru a afla volumul unie zile, trebvuie să adunăm numărul tuturor pozițiilor SHORT preluate în ziua respectivă sau adunăm numărul tuturor pozițiilor LONG preluate în acea zi. Nu trebuie însă să adunăm cele două sume între ele.

Numărul pozițiilor deschise (open interest) reprezintă numărul total de poziții rămase nelichidate la sfârșitul unei zile de tranzacționare. Pentru a calcula numărul de poziții deschise pe piață, adunăm numărul pozițiilor SHORT menținute la sfârșitul zilei de tranzacționare sau adunăm numărul pozițiilor LONG nelichidate la sfârșitul zilei. Nu adunăm cele două sume între ele. Graficlele publicate de ziare prezintă valoarea zilnică a volumului tranzacțiilor și a numărului de poziții deschise, ceea ce facilitează utilizarea acestor valori chiar și în lipsa unui sistem sofisticat de cotație. Am putea spune că între prețul de tranzacționare, volumul tranzacțiilor și numărul de poziții deschise există anumite relații, pe care le vom sintetiza în următorul tabel:

Tabelul III.3.2.3.1. Interpretarea volumului tranzacțiilor și a numărului de poziții deschise

O creștere a prețului, combinată cu o scădere a volumului tranzacțiilor și a numărului de poziții deschise este considerată un semnal de inversare a trendului. În cazul când volumul și numărul de poziții deschise cresc, se consideră, în general că trendul curent își va continua direcția deoarece numărul de poziții deschise tinde să crească în perioadele cu trend susținut (trending period).

3.4. Stratregii de protecție împotriva fluctuațiilor de preț (hedging),

strategii de tranzacționare

Când vorbim de strategii de protecție împotriva fluctuațiilor de preț ne gândim la hedging. Hedgeri sunt jucători de pe piață care doresc să protejeze poziția deținută pe un activ, contra mișcărilor adverse viitoare ale prețurilor.

Pentru a proteja o poziție, un jucător trebuie să angajeze pe piața futures (la termen) o poziție egală și opusă poziției deținute pe piața de numerar. Există două tipuri de protecție, prin vânare – short hedge și prin cumpărare – long hedge. Într-un short hedge, se vinde o poziție la termen (futures) pentru a compensa o poziție de cumpărare pe paița de numerar. Într-un long hedge, se cumpără o poziție futures pentru a compensa o poziție short – de vânzare – pe piața cash. Idiferent dacă acțiunea de protejare (hedging) are ca obiect o tranacție cash anticipată sau o poziție de piață curentă, scopul hedging-ului este același: orice pierdere înregistrată pe una dintre piețe este compensată de un profit realizat pe cealaltă piață.

Pentru a fi mai ușor de înțeles vom sintetiza pozițiile de acoperire în următoarele două tabele:

Tabel III.3.4.1. Pozițiile Short și Long Hedge

Dacă prețul scade pe piața de numerar, atunci, în momentul când jucătorul de pe piață decide să vândă futures, orice pierdere pe această piață este compensată de profitul realizat prin câștigurile din contractul futures. Diagramnele de mai jos arată cum pierderea de pe piața cash este compensată de câștigurile de pe piața futures.

Figura III 3.4.2. Short hedge – vânzător de active pe piața futures

Dacă prețul crește pe piața de numerar, atunci, în momentul în care jucătorul de pe piață decide să cumpere futures, orice pierdere de pe piața de numerar este compensată de profitul rezulatt din câștigurile din contractul futures. În diagramele de mai jos este prezentat cum pierderea este compensată de câștigurile de pe piețele futures.

Figura III 3.4.3. Long hedge – cumpărător de active pe piața futures

Utilizând contractele futures, hedging-ul îndepărtează posibiliattea de a obține profit dacă prețul cash viitor crește, dar oferă protecția necesară dacă prețul cash viitor scade. Din

acest punct de vedere, hedging-ul este practic un contract de asigurare, care fixează prețul viitor al unei mărfi sau al unui activ fiananciar.

Stategii de tranzacționare sunt strâns legate de măsurile de protecție amintite mai sus. Jucătorii de pe piață folosesc aceste măsuri de protecție pentru a realiza următoarele strategii de tranzacționare:

Tranzacționarea completă denumită și outright trading;

Această tranzacție se derulează atunci când un trader își asumă o poziție de bullish – în creștere – sau o poziție bearish – în scădere – , avănd ca obiectiv maximizarea profitului.

b) Spread-ul;

Spead-ul reprezintă o formă de tranzacționare speculativă, care implică cumpărarea și vânzarea simultană a unor contracte conexe. Scopul celui care recurge la acest tip de tranzacționare este de a obține profit din modificarea survenită în diferența (spreadul) dintre două contrcate futures, și nu din prețurile totale ale contractelor futures.

Profitul în tranzacțiile spread este realizat în trei moduri :

pe timpul cât sunt deținute contractele, poziția short înregistrează un profit mai mare decât pierderea pe poziția long;

pe timpul cât sunt deținute contractele, pe poziția long înregistrează un profit mai mare decât pierderea pe poziția short;

ambele poziții înregistrează profit.

Pierderile apar într-o situție inversă: poziția short înregistrează o pierdere mai mare decât un câștig pe poziția long, poziția long înregistrează o pierdere mai mare decât un câștig pe poziția short și posibiliatte ca ambele poziții să înregistreze pierderi.

Există două tipuri de tranzacționare spread, și anume:spreaduri intra–mărfuri și spreaduri inter–mărfuri;

Primul survine atunci când spreaderul tranzacționează, la aceeași bursă, aceleași contracte futures, însă pentru luni de livrare diferite, ele sunt denumite și „spreaduri temporale” sau „spreaduri calendaristice”.

Un sprea inter–mărfuri survine atunci când spreaderul ia o poziție long într-un contract și o poziție short într-un contract diferit, dar conex.

Strategiile de spreading pornesc de la premisa că prețurile, atât pentru contractele long, cât și pentru cele short, sunt conexe și, în mod obișnuit se vor mișca în linie unul cu celălalt. Dacă traderul consideră că relația curentă dintre prețurile celor două contracte nu se conformează principiul enunțat, el va cumpăra contractul relativ subevaluat și va vinde contractul relativ supraevaluat.

Spreadul de mărfuri mai poartă denumire de straddle, investitorul efectiv „încalecă” piața, precum un călăreț încalecă un cal. Expresia „ridicarea piciorului unui spread” se referă la lichidarea unei poziții, în timp ce cealaltă poziție este menținută, rămânând într-o poziție individuală long sau short, în funcție de care latură din spread (straddle) a fost lichidată.

În general spreadul este considerat a fi mai puțin riscant decât tranzacționarea unei poziții complete, cu toate că de obicei implică marje mai scăzute.

c) Arbitrajul;

Arbitrajeuri sunt traderi și creatori de piață care se ocupă de cumpărarea și vânzarea de contracte futures, sperând să obțină profit din diferențele de preț între piețe și/sau burse.

Toate tranzacțiile pe instrumente derivate implică un risc și nu există nici o strategie de tranzacționare care să îl elimine comlet, tranzacționarea lor implică cunoașterea atăt a termenilor prezentați mai sus cât și cunoașterea pieței derivatelor dar și piața spot. Atâția termeni, simboluri aparent indescifrabile, poate să bulverseze în primă fază persoana care intră „în contact” cu ei, dar o atentă privirea observăm că nu este dificil.

CAPITOLUL IV

Ilustrarea unei operații de speculație pe futures la Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu:

SIF OLTENIA – iunie 2007

Pe piețele bursiere dezvoltate ale lumii, tranzacționarea instrumentelor derivate cunoaște dimensiuni apreciabile, atât din punct de vedere al volumului tranzacțiilor, cât și din punct de vedere al tipurilor de instrumente disponibile, existând premise pentru o dezvoltare continuă a acestora și în țara noastră. Astfel, tranzacționarea instrumentelor derivate trebuie considerată o alternativă viabilă, ce prezintă riscuri mult mai mari față de alte tipuri de investiții, însă poate asigura rentabilități pe măsura riscurilor asumate.

Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi în țară în prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezintă o obligație pentru a vinde sau a cumpăra la un moment viitor (numit scadență) o cantitate determinată dintr-o marfă, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un preț și conform unor specificații standardizate stabilite în momentul încheierii contractului (în prezent). La scadență are loc o operațiune inversă celei inițiale (de cumpărare sau vânzare), câștigându-se sau pierzându-se diferența dintre prețurile celor două operațiuni.

Pornind de la aceste premise în acest capitol vom prezenta un exemplu de strategie pe piața BMFMS pe contracte futures pe acțiuni și anume pe DESIF5 – IUNIE 2007, adică SIF OLTENIA.

4.1. Studiul pieței ,cererii/ofertei, pe DESIF5 – IUNIE 2007

Un investitor, care va fi definit în continuare speculator, ar trebui să aibă în vedere următorii pași în vederea stabilirii unei anumite strategii de investire:

este o piață a instrumentelor derivate – cu o sumă relativ mică de bani se pot controla poziții de o valoare mult mai mare – tranjacții în marjă;

efectul de levier amplifică profiturile/pierderile realizate pe aceste piețe, astfel încât dacă nu se aplică o disciplină strictă de tranzacționare sunt mari șanse să se piardă chiar și toată investiția;

înainte de a începe tranzacționarea cu instrumente financiare derivate – instrumente valutare sau pe piața la termen este primordial să se stabilească un plan de tranzacționare: nivele de intrare long sau short, risc maxim expus, nivele de marcare a profitului/pierderilor;

odată începută tranzacționarea cu instrumente derivate trebuie să se urmărească cu strictețe planul stabilit. Nu trebuie lăsate emoțiile să tranzacționeze în locul investiorului – este cel mai prost lucru care se poate întâmpla – chiar dacă a închis o poziție în pierdere nu trebuie încercat în nici un caz să se recupereze imediat pierderea mărind volumul tranzacționat – practic crește riscul investiției și nimeni nu garantează că de data asta va caștiga;

de îndată ce a inițiat o poziție trebuie să stabiliească nivelul de marcare a profitului/pierderii. De regulă se stabilește un raport de pierdere/profit de 1:3 – în caz de se înregistrează trei pierderi consecutive, recupereaza totul dacă a patra tranzacție este profitabilă.

IMPORTANT: Dacă și-a stabilit un preț de limitare a pierderii (stop loss) înseamnă că a calculat că piața după acest nivel ar putea evolua mult în defavoarea lui. În acest caz NU VA TREBUI SĂ MUTE PREȚUL DE STOP LOSS TOT MAI DEPARTE pe măsură ce prețul se apropie de el.

NU TREBUIE SĂ UITE: În piețele cu tranzacționare în marjă ordinul stop loss este garanția nopților liniștite.

Cine tranzacționează pe piața instrumentelor derivate știe că influența evoluției prețurilor acțiunilor de pe piața spot, Bursa de Valori București -BVB este un element de referință pentru anticiparea evoluției contractelor futures pe acțiuni. Din această cauză investitorul înainte de a hotărâ startegia pe care o va alege va studia în prealabil evoluția SIF5 în piața spot în ultima perioadă, în speță ultimele 6 luni, momentul de intrate pe piața derivtelor fiind martie 2007 pentru scadența de iunie 2007.

În continuare va studia evoluția prețului și volatilitatea DESIF5_IUN07 și evoluția prețurilor de închidere, a volatilității și a indicatorilor analizei tehnice pe ultimele 6 luni pe SIF5, care îl va ajuta la determinarea trendului pe care se află societatea tranzacționată la BVB.

.

Figura IV.4.1 DESIF5 IUN 2007 – octombrie 2006- martie 2007

Figura IV.4.2 SIF5 – octombrie 2006 – martie 2007

Vom efectua în continuare, o analiză comparativă a evoluției înregistrate de cele două instrumente financiare în perioada 1.10.2006 – 28.02.2007. Analiza își dorește să identifice o serie de argumente care pot explica din punct de vedere tehnic cele întâmplate în cadrul perioadei supuse discuției. Practic, cele două instrumente financiare au marcat în perioada

supusă analizei un puternic sprint ascendent, presărat pe alocuri cu scurte perioade de corecție sau consolidare. Ceea ce este demn de remarcat este faptul că perioadele de tendință ascendentă și descendentă se suprapun perfect pe cele două grafice trasate pentru cele două instrumente financiare.

Explicațiile pot fi multiple. Astfel, un prim argument în favoarea celor exprimate în partea introductivă este faptul că, ambele aparțin aceleiași ramuri – cea a societatilor de investiții financiare – și în consecință au un numitor comun în ceea ce privește riscul specific. Un al doilea argument mult mai important, deoarece explică de ce aceste instumente financiare se disting de celelalte este faptul că acestea sunt printre puținele care au o piață la termen activă (SIF2 și SIF5 fiind în fiecare sesiune de tranzacționare la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu pe primele locuri în ceea ce privește lichiditatea în cadrul primelor două scadențe).

Cele două reprezentări grafice înfățișează sugestiv perioada supusă analizei. Practic, începutul lunii octombrie, a venit pentru ambele instrumente financiare, ca o continuare firească a celor petrecute în ultima parte a lunii septembrie. Ceea ce trebuie remarcat este faptul că finalurile ultimelor două trimestre au reprezentat puternice activări ale “taurilor” la cumpărare. Astfel, dacă data de 28.06.2006 marchează finalul corecției și începutul trendului ascendent general, finalul scadenței de septembrie 2006 a însemnat o intensificare a forței cumpărătorilor (fapt ilustrat și prin creșterea înregistrată la nivelul lichidității), fapt ce a generat marcarea unui trend ascendent secundar. Acest trend ascendent secundar este ușor de observat în cazul DESIF5- IUN 2007.

În continuare, întreaga lună octombrie a fost în totalitate la îndemâna “taurilor”(cumpărătorii), “urșii” (vânzătorii) nereușind decât scurte perioade de pseudo-consolidări corective.

Începutul lunii octombrie a adus, însă primele semne de “oboseală” ale trendului ascendent general. În continuare, ne propunem să trecem în revistă elementele, ce ne-au determinat să afirmăm că trendul general pare să fi “obosit”.

Astfel, un prim element care se remarcă este succesiunea de mici corecții care pare să marcheze evoluția din ultima perioadă a SIF5, lucru valabil și pentru DESIF5_IUN 2007. Astfel, “taurii” nu par a avea, pentru moment, forța de a produce depășiri decisive ale maximelor regionale marcate, un exemplu elocvent în acest sens fiind evoluția SIF5 în cadrul săptămânii 23–27.10.2006.

Aceeași idee pare a fi susținută și de o divergență negativă înregistrată la nivelul oscilatorului RSI (care, în ultima perioadă, atinge maxime descrescătoare în timp ce cursul

atinge maxime crescătoare). Trebuie remarcat însă, că aceasta nu este confirmată de o divergență similară a indicatorului de trend MACD, fapt ce îi reduce mult din relevanță, făcând-o astfel nedemnă de a fi luată în seamă în cadrul investițiilor pe termen scurt și mediu.

Argumentul cel mai important îl regăsim în analiza formațiunilor marcate pe graficul acestui simbol. Astfel, tocmai în sesiunea în care s-a produs ultimul maxim istoric (joi 26.10.2006), am asistat la marcarea unui “Hanging Man”, formațiune catalogată în majoritatea tratatelor de analiză tehnică drept o formațiune de inversare a trendurilor ascendente.

Cu alte cuvinte, regăsim o serie de argumente care par a induce ideea unei posibile corecții a trendului. Această corecție, nu pare a fi totuși iminentă, indicatorul de trend MACD sugerând prin configurația sa (peste linia de reper – zero și peste media sa mobilă) ideea că “taurii” nu și-au spus ultimul cuvânt în piață.

Cu toate acestea, corecția poate deveni cât de curând necesară. Practic, începând cu 28.06.2006 (cand s-a marcat începutul trendului ascendent general) nu am avut de-a face cu o corecție a trendui ascendent general ci doar cu mici corecții ale trendurilor ascendente secundare. În consecință, putem marca o serie de linii de suport care să ne permită orientarea în eventualitatea materializării corecției mai sus amintite. Astfel, corecția va avea de intâlnit un prim suport în zona 3,17 RON, suport ce va coincide cu intersecția liniei trendului ascendent general. În eventualitatea în care “urșii” vor găsi resursele necesare (cantități semnificative de acțiuni, care să poată pune serios sub semnul întrebării BID-urile) pentru a produce o spargere semnificativă a liniei de trend marcată în graficul alăturat, cursul ar trebui să întâlnească un al doilea suport în zona 3,00 RON (preț ce coincide cu Retragerea Fibonacci de 23,60 % în eventualiatea utilizării Sistemului de Retrageri Fibonacci aplicabil unei corecții ce ar avea drept punct de plecare sesiunea de joi 26.10.2006).

Practic sesiunea din data de 7.11.2006 a fost prima care a reușit să-i scoată pe cumpărători din zona de confort în care s-au aflat până în acel moment.Astfel, pe fondul unei “explozii” înregistrate la nivelul lichidității, “taurii” nu au mai reușit împingerea raportului cerere-ofertă în sus, maximul acestei sesiuni rămânând până în prezent maxim istoric 3,70 RON pentru SIF5.

Ceea ce a urmat a fost cum nu se poate mai firesc. Astfel, un trend ascendent care nu suferise până atunci decât corecții minore, care au afectat cel mult trendurile ascendente secundare, trebuia să cunoască în cele din urmă corecții semnificative ale trendului ascendent secundar. Practic, după o scurtă perioadă de tatonare (sesiunile 8.11.2006 și 9.11.2006 marcând evoluții deosebit de volatile și de sens opus, conducând la adevărate “cutremure” pe

piața instrumentelor derivate) “urșii” au reușit împingerea corecției spre liniile de reper specifice trendului ascendent general.

La acest moment trebuie făcută următoarea remarcă : tendința corectivă începută în 7.11.2006 a fost ceva firesc și chiar necesar. Practic, ea putea fi ușor anticipată de orice investitor rațional, doar din analiza evoluției “spread-ului” între cotațiile de pe piața SPOT și cele de pe piața FUTURES. Astfel, între scadența de decembrie 2006 și prețurile SPOT se înregistrau decalaje în creștere. În aceste condiții, corecția le-a amintit investitorilor, animați de ofertele înaintate de Erste Bank salariaților BCR, că scadența de decembrie 2006 se închide în prețul de închidere al ultimei sesiuni a anului 2006 și în consecință, cele doua cotații nu pot crește la nesfârșit cu aceleași procente.

De asemenea, corecția, a fost marcată de o serie de formațiuni precursoare dintre care se evidențiază “Hanging Man”-ul marcat de SIF5 în sesiunea din 26.10.2006 și de formațiunea asemănătoare (deși nu era un “Hanging Man” clasic) marcat de DESIF5_IUN07 în aceeași sesiune. Acest gen de formațiune este una tipică de inversare a trendurilor acendente. Sesiunile ce au urmat au venit ca o confirmare a acestor formațiuni și, pe măsură ce bucla corectivă s-a accentuat, ambele instrumente financiare au marcat, în aceleași sesiuni, două formațiuni ce preced inversări de trenduri ascendente (ne referim la cele două formațiuni de tip “Engulfing Bear” din 13.11.2006 și 16.11.2006).

În continuare, bucla corectivă s-a accentuat treptat (fără a pune însă, serios în pericol sustenabilitatea trendului ascendent general) stabilizându-se (surprinzător pentru cei neinițiați) în cadrul aceleiași linii de reper. Practic, “taurii” s-au activat la cumpărare (în cazul fiecărei instrumente financiare de investiții) în momentul în care “urșii” au “înțepat” serios Retragerea Fibonacci de 23,60% aplicabilă trendului ascendet general. Această Retragere are următoarea correspondență monetară 3,42 RON pentru SIF5.

Un alt element important, ce trebui avut în vedere de către orice investitor rațional, este faptul că, pe măsură ce corecția s-a accentuat, s-au marcat (în cazul ambelor instrumente financiare analizate) o serie de patru închideri consecutive sub SMA de douăzeci de zile (medie mobilă ce reprezintă și banda mediană a Ansamblului de Benzi Bollinger), fapt ce trage un puternic semnal de alarmă cu privire la forța vânzătorilor în cadrul acestor paliere de preț. În continuare, cursul a variat în jurul mediei mobile mai sus menționate, marcând în acest fel o oarecare consolidare.

De altfel, configurația indicatorului de trend MACD (care începe să atingă valori din ce în ce mai apropiate de linia sa de reper), cotele atinse de ADX (care pare a arăta o slăbire a forței trendului), divergența negativă înregistrată în ultima perioadă între cursul activului

financiar și oscilatorul RSI par a induce posibilitatea unei continuări a tendinței corective. Cu alte cuvinte, o eventuală depășire bruscă a maximelor istorice menționate în prima parte a articolului, fără ca indicatorul de trend MACD să înregistreze maxime în creștere poate produce derapaje puternice la nivelul sustenabilității trendului ascendet general.

La inceputul lunii decembrie, în 05.12.2006, se observă că SIF5 în spot atinge minimul perioadei și anume 3.07 RON, după care până la finalul lunii are o creștere spectaculoasă încetinind anul 2006 cu un maxim de 3.54 RON și un preț de închidere de 3.53 RON. Același lucru se poate spune și despre evoluția DESIF5_IUN07, care își atinge minimul în 04.12.2006 și anume 3.5200 și care închide anul cu un preț de cotare de 4.0000 dar cu o lichiditate în creștere.

Pentru a înțelege mai bine evoluția pe următoarele 3 luni , ianuarie 2007 – martie 2007 vă vom supune atenției încă un grafic de data aceasta pe BET-FI , acesta fiind indicele Societăților de Investiții Financiare prezente pe piața românească de capital.

Figura IV.4.3 BET-FI ianuarie 2007 – martie 2007

Observăm în acest fel, că în majoritatea sesiunilor de tranzacționare indicele Societăților de Investiții Financiare s-a înscris pe o traiectorie dominant descendentă, fapt ce ne îndreptățește să afirmăm că perioada 3.01 – 22.03.2007 a fost una complet la discreția “ursului”, fapt care poate fi observat și pe graficul zilnic al SIF5 cât și pe cel al DESIF5-IUN 2007.

Dar să începem prin prezentarea primei perioade menționate. Cele aproximativ trei luni de tranzacționare din debutul anului 2007 au venit să contrazică toate prognozele optimiștilor (care vedeau în finalizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană o cale sigură de materializare în portofolii a unor profituri semnificative și imediate) înscriind cotațiile într-un tunel descendent în toată regula. Graficul prezentat alăturat prezintă într-o manieră sugestivă această tendință explicând prin configurația indicatorilor și oscilatorilor cele petrecute în perioada supusă analizei.

Practic, bucla corectivă marcată de indicele Societăților de Investiții Financiare nu a căzut din senin, fiind prefigurată de o serie de indicii specifice analizei tehnice. În acest fel, uriașele divergențe negative întâlnite atât la nivelul indicatorului de trend MACD cât și la nivelul oscilatorului RSI lansau, încă din luna octombrie 2006, puternice semnale de alarmă cu privire la faptul că raportul cerere-ofertă nu mai putea fi mult timp forțat în sus.

Această idee a fost sugestiv marcată pe grafice printr-o primă buclă corectivă deosebit de puternică ce a dominat luna noiembrie a anului precedent. Această lună noiembrie (pe care mulți s-au grăbit să o califice drep o anticipare a tiparului comportamental al piețelor de capital din țările europene ce au aderat la Uniunea Europeană înaintea noastră) a fost de fapt un indiciu clar cu privire la modul în care cele două rapoarte cerere-ofertă (de pe piața SPOT și de pe piața instrumentelor derivate) sunt interconectate, reprezentând factori de influență reciprocă.

Demn de remarcat este faptul că, în întreaga perioadă ce a compus prima lună de tranzacționare a acestui an, semnalele tehnice au fost (deliberat sau nu) trecute în plan secund, fiind estompate de propaganda pe toate canalele media a beneficiilor imediate ce vor decurge din privatizările de succes și din proaspăta aderare.

Practic, trendul ascendent s-a inversat în prima zi a anului 2007 (zi în care s-au marcat maxime istorice pe patru din cele cinci Societăți de Investiții Financiare, și bineințeles, și la nivelul indicelui BET-FI). În sesiunile ce au urmat, trendul s-a menținut puternic descendent, fapt ce a condus cotațiile în mai puțin de trei luni de tranzacționare în zona unor linii de reper greu de imaginat că puteau fi atinse.

Astfel, în sesiunea de tranzacționare din data de 18.01.2007, SMA de 20 de zile (cunoscută și sub denumirea de Banda Mediană a Ansamblului de Benzi Bollinger) a fost prima linie de suport ce a căzut victimă în calea buclei corective. Demn de remarcat este faptul că această linie de reper mobilă a jucat, de-a lungul întregului trend ascendent ce a început la finele lunii iunie a anului precedent, rolul unui suport deosebit de stabil. A urmat apoi un ușor reviriment (înviorare) al cotațiilor, reviriment ce a marcat perioada 18.01 – 26.02.2007. Practic, pe

parcursul sesiunilor ce au alcătuit intervalul de timp mai sus enunțat, cursul nu a adoptat o tendință clară gravitând în jurul mediei mobile de 20 de zile.

Finalul lunii februarie a adus, pe fondul degringoladei înregistrate pe piețele externe, o oarecare clarificare a tendințelor, conducând la accentuarea buclei corective și la spargerea primelor două Retrageri Fibonacci rezultate în urma aplicării Sistemului de Retrageri Fibonacci pe tendința ascendentă generală ce a început la finele lunii iunie a anului precedent. Astfel, prin intermediul a două formațiuni de tip “Falling Window”, seisunile din datele de 28.02.2007 (care a condus la spargerea Retragerii Fibonacci de 23,60% – 60.200 puncte) și 5.03.2007 (care a condus la spargerea Retragerii Fibonacci de 38,10% – 55.000 puncte) au ilustrat într-o manieră tranșantă seriozitatea buclei corective.

Cea din urmă sesiune a fost cu atât mai importantă cu cât a marcat spargerea limitei inferioare a tunelului descendent de preț prefigurând un posibil suport în jurul palierului de 45.000 puncte (palier delimitat atât de peretele inferior al celui de-al doilea tunel descendent cât și de Retragerea Fibonacci de 61,80% rezultată în urma aplicării Sistemului de Retrageri Fibonacci pe aceeași tendință ascendentă generală mai sus menționată).

În acel moment, ceva s-a stricat în planul de descărcare al “urșilor” și piața a revenit pe trend ascendent contrazicând majoritatea argumentelor furnizate de analiza tehnică cu privire la inversarea tendințelor descendente. Practic, inversarea de tendință nu a fost precedată nici de divergențe pozitive (la nivelul indicatorului de trend MACD sau la nivelul oscilatorilor RSI sau Stochastic), nici de volume spectaculoase. Un singur element ne putea conduce cu gândul la o posibilă inversare de trend descendent – succesiunea de două minime consecutive (53.000 puncte – 05.03.2007 și 54.000 puncte – 16.03.2007) primul sub Banda inferioară a Ansamblului de Benzi Bollinger iar cel de-al doilea peste aceasta. Personal, mărturisesc că nu am crezut în revenirea pe un ipotetic trend ascendent, decât în momentul în care a fost depășită rezistența relativ solidă reprezentată de peretele superior al tunelului descendent de preț (60.500 puncte – 10.04.2007). Practic, această rezistență era una deosebit de solidă, mai ales dacă ținem cont de faptul că în imediata proximitate se regăsește și Retragerea Fibonacci de 23,60% (60.200 puncte) alicabilă tendinței ascendente generale. De altfel, faptul că, cotațiile s-au menținut încă din data de 23.03.2007, peste SMA de 20 de zile reprezintă încă o confirmare că, în ciuda lipsei unor volume consistente indicele BET-FI s-a înscris începând cu finele lunii martie pe un trend ascendent.

De asemenea, configurația indicatorului de trend MACD (care a revenit peste linia sa de reper delimitată de valoarea zero), configurația oscilatorilor RSI și Stochastic (care deși nu au marcat o divergență pozitivă, care să premeargă revirimentul cotațiilor, reprezintă, prin

aspectul lor ascendent, un relativ puternic element de confirmare), par a menține un context favorabil în raport cu posibilitățile “taurilor” de a împinge cotațiile în zona maximului istoric.

La acest nivel al discuției ne vedem obligați să facem următoarea precizare. Relativ lunga perioadă de pseudo-consolidare marcată la nivelul întregului sector al Societăților de Investiții Financiare, în cadrul sesiunilor ce au compus perioada 18.01 – 26.02.2007, a condus la formarea unui relativ solid interval de rezistență: 60.200 – 65.300 puncte, interval care reprezintă, în condiții normale, ultimul obstacol în demersul “taurilor” de a doborâ maximul istorc marcat în prima sesiune a anului – 68.800 puncte. Acest fapt pare a fi întărit de configurația cursului din cadrul ultimelor sesiuni de tranzacționare, maximul ultimei săptămâni oprindu-se la mai puțin de 200 de puncte de limita superioară a intervalului de rezistență mai sus menționat.

Practic, indicele BET-FI traversează sesiuni decisive, sesiuni care pot face diferența între un trend ascendent durabil, capabil să doboare maximul istoric și o tendință ascendentă nesustenabilă pe termen mediu și lung. Astfel, putem afirma că ultimele trei sesiuni de tranzacționare ale săptămânii (puternic influențate de jocurile specifice eșicherului politic) care au adus în prim plan o ușoară tendință corectivă, ar putea contribui la creșterea sustenabilității trendului ascendent. Cu alte cuvinte, în cazul în care bucla corectivă nu va reuși să pună serios în discuție linii de suport ca SMA de 20 de zile, primele două Retrageri Fibonacci rezultate în urma aplicării Sistemului de Retrageri Fibonacci pe tendința ascendentă conturată la finele lunii martie 2007, peretele superior al tunelului descendent de preț, putem afirma cu o probabilitate relativ ridicată că trendul descendent a trecut cu brio un prim test al “focului”.

Acelasi lucru se poate spune si despre SIF5 și despre DESIF5- IUN 2007 în această perioadă ating minimile acestei perioade. Pentru SIF5 minimul perioadei se atinge în 05.03.2007 și anume 2.8300 RON , în continuare se observă o scurtă revenire a cotațiilor și din nou o corecție însă de data aceasta mai mică urmată de o perioadă de revenire a cotațiilor

În piața FUTURES minimele se ating însă mai tarziu în data de 14.03.2007 și anume 2.9007 de aici și piața FUTURES pare să aibă o perioadă de revenire.

O influență majoră în piața FUTURES o au comunicatele care vin pe emitentul SIF5 prin intermediul Bursei de Valori București , în continuare vom prezenta cateva exemple elocvente:

* 22.11.2006 – notificare

Această notificare a generat în piața în data de 23.11.2006 o scădere a cotației pe piața FUTURES și anume pe DESIF5_IUN07 un minim de 3.9600 în deschiderea ședinței

* 02.03.2007 – cumpărare acțiuni

Nr. 2328 / 02.03.2007

RAPORT CURENT

conform Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006

Data raportului: 02.03.2007

Denumirea societății comerciale: Societatea de Investiții Financiare OLTENIA S.A.

Sediul social: județul Dolj, Craiova, Str. Tufănele nr. 1, cod poștal 200767

Tel./Fax: 0251-419.335 / 0251-419.340

CUI: RO 4175676

Număr de ordine la Registrul Comerțului: J16/1210/30.04.1993

Număr Registru C.N.V.M.: PJR09SIIR/160003/14.02.2006

Capital social subscris și vărsat: 58.016.571 lei

Piața reglementată pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise: Bursa de Valori

București – Categoria I

Eveniment important de raportat:

Cumpărare pachet acțiuni PETROM S.A. București

Vă informăm că S.I.F. OLTENIA S.A. a cumpărat, în data de 02.03.2007, un pachet de 3.000.000 acțiuni PETROM S.A. București (simbol de piață SNP).

Prețul de cumpărare al acțiunilor este de 0,5842 lei/acțiune, iar valoarea totală a tranzacției este de 1.752.500 lei. Tranzacția se va deconta în data de 07.03.2007.

Consiliul de Administrație

conf. univ. dr. ec. Tudor CIUREZU

Vicepreședinte

Control intern

ec. Mâinescu Tudor

Deși, la prima vedere, această știre este pozitivă din graficul analizat în paginile precedente se poate observa că piața FUTURES nu a reacționat pozitiv ci dimpotrivă și-a continuat trendul descendent DESIF5_IUN 2007 atingând un nou minim 3.0000 pe finalul zilei însă și-a revenit puțin și a închis la cotația de 3.0848.

Acestea fiind lucrurile întâmplate în cele 6 luni analizate investitorul se decide să intre în piață la începutul lunii aprilie.

4.2. Investiție – DESIF5_IUN 2007

La începutul lunii aprilie investitorul merge la un SSIF unde își deschide un cont pe piața FUTURES și pentru început decide să investească 50.000 RON , pe care se decide să îi folosescă după cum urmează: jumătate îi folosește pentru eventualele apeluri în marjă , iar jumătate pentru achiziționarea de contracte DESIF5 cu scadența în iunie. Pentru acestă operațiune trebuie să facă următorul calcul:

50.000 RON /2 = 25.000 RON

25 .000 RON /(0.44*1000) = 56.81 contracte

unde : 0.44 → reprezintă riscul

1000 → multiplicatorul

0.44*1000 → reprezintă marja necesară pentru un contract

Din acest calcul reie că investitorul poate achiziționa maxim 56 de contrate .

Prima zi 02.04.2007:

Tabel IV.4.2.1. Evoluție preț SIF5

În tabelul prezentat mai sus se poate observa evoluția prețului SIF5 în ziua precedentă , acest lucru îl va ajuta pe investitor sa ia o decizie cu privire la poziția adoptată în momentul investirii . Din tabel se poate observa că după o deschidere destul de sus a avut și o perioadă de creștere, urmată de o perioadă de descreștere și a închis cu doar 0.0200 lei mai sus decat minimul zilei ceea ce îl determină pe investitorul nostru ca pentru prima zi să aleagă o pozitie long cu 50 contracte achiziționate la 3.1700.

Astfel în prima zi investitorul primește un sumar de tranzacționare care cuprinde urmatoarele 5 componente:

1. Suma în cont = rulajul contului profit-comision

unde rulaj = depuneri – retrageri de sume din cont.

2. Marja necesară = suma riscurilor tuturor pozitiilor deschise

3. Suma disponibilă/Apel în marjă

4. Profit opțiuni = profitul minim al opțiunilor adânc în bani rezultat din calculul valorii portofoliului

5. Disponibil tranzacții

Sumar cont din data de : 2007/04/02 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/02

Suma in cont : 50,720.00

Marja necesara : 22,000.00

Suma disponibila : 28,720.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 28,720.00

Suna depusa : 50000.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.1855 __________________________________________________________________________________________

Nr Contracte Tip Pret Comision Ora Tip Deal

__________________________________________________________________________________________

1 50 C 3.1700 55.00 11:53:21 Deal

__________________________________________________________________________________________

Subtotal Cumparare Vanzare Comision

50 3.1700 0 0.0000 55.00

__________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

50 3.1700 0 0.0000 50

Profit : 775.00

Marje : 0.00

Comision : 55.00

Din raportul prezentat anterior se poate observa un câștig potențial pentru investitorul nostru de 720 Ron.

In a doua zi 03.04.2007 după ce analizează evoluția pieței SPOT din ziua precedentă decice să își închidă poziția long, și să o redeschidă.

Tabel IV.4.2.2. Evoluție preț SIF5

Se poate observa că în ziua precedentă deși piața FUTURES a crescut piața SPOT a scăzut, închizând pe minimul zilei.

Din sumarul de tranzacționare care va fi prezentat în continuare se va observa strategia aleasă de investitor pentru a doua zi de tranzactionare.

Sumar cont din data de : 2007/04/03 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/02

Suma in cont : 59,085.00

Marja necesara : 22,000.00

Suma disponibila : 37,085.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 37,085.00

________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.2600 __________________________________________________________________________________________

Nr Contracte Tip Pret Comision Ora Tip Deal

__________________________________________________________________________________________

1 10 V 3.2855 11.00 10:53:21 Deal

2 5 V 3.2855 5.50 10:53:22 Deal

3 5 V 3.2855 5.50 10:53:23 Deal

4 5 V 3.2855 5.50 10:53:24 Deal

5 5 V 3.2855 5.50 10:53:25 Deal

6 1 V 3.2855 1.10 10:53:26 Deal

7 19 V 3.2855 20.90 10:53:27 Deal

8 10 C 3.1905 11.00 13:21:10 Deal

9 10 C 3.1905 11.00 13:21:11 Deal

10 10 C 3.1905 11.00 13:21:12 Deal

11 10 C 3.1905 11.00 13:21:13 Deal

12 10 C 3.1905 11.00 13:21:14 Deal

____________________________________________________________________________________

Subtotal Cumparare Vanzare Comision

100 3.1803 50 3.2855 165.00

__________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

50 3.1803 0 0.0000 50

Profit : 9,085.00

Marje : 0.00

Comision : 165.00

Prin inchiderea pozițiilor long investitorul a marcat un câștig de 5.720 Ron. La finalul zilei profitul potențial este de 9.085 Ron dacă nu ar fi adoptat această strategie ar fi avut un câștig potențial de doar 4 500 Ron.

In a treia zi 04.04.2007 după ce analizează evoluția pieței SPOT din ziua precedentă decide să își închidă poziția long , și să o redeschidă.

Tabel IV.4.2.3. Evoluție preț SIF5

Se poate observa că în ziua precedentă deși piața FUTURES a crescut piața SPOT a scăzut , închiderea a fost pe plus 0.0200 față de ziua precedentă.

Din sumarul de tranzacționare care va fi prezentat în continuare se va observa strategia aleasă de investitor pentru a treia zi de tranzactionare.

Sumar cont din data de : 2007/04/03 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/04

Suma in cont : 61,740.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 17,740.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 17.740.00

__________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.2600 __________________________________________________________________________________________

Nr Contracte Tip Pret Comision Ora Tip Deal

__________________________________________________________________________________________

1 10 V 3.3600 11.00 10:53:21 Deal

2 5 V 3.3600 5.50 10:53:22 Deal

3 5 V 3.3600 5.50 10:53:23 Deal

4 5 V 3.3600 5.50 10:53:24 Deal

5 5 V 3.3600 5.50 10:53:25 Deal

6 1 V 3.3600 1.10 10:53:26 Deal

7 3 V 3.3600 3.30 10:53:27 Deal

8 11 V 3.3600 12.10 10:53:28 Deal

9 1 V 3.3600 1.10 10:53:29 Deal

10 4 V 3.3600 4.40 10:53:30 Deal

11 10 C 3.2561 11.00 14:21:10 Deal

12 10 C 3.2561 11.00 14:21:11 Deal

13 10 C 3.2561 11.00 14:21:12 Deal

14 5 C 3.2561 5.50 14:21:13 Deal

15 5 C 3.2561 5.50 14:21:14 Deal

16 5 C 3.2561 5.50 14:21:15 Deal

17 5 C 3.2561 5.50 14:21:16 Deal

18 5 C 3.2561 5.50 14:21:17 Deal

19 1 C 3.2561 1.10 14:21:18 Deal

20 2 C 3.2561 2.20 14:21:19 Deal

21 2 C 3.2561 2.20 14:21:20 Deal

22 1 C 3.2561 1.10 14:21:21 Deal

23 9 C 3.2561 9.90 14:21:22 Deal

24 5 C 3.2561 5.50 14:21:23 Deal

25 5 C 3.2561 5.50 14:21:24 Deal

26 10 C 3.2561 11.00 14:21:25 Deal

27 5 C 3.2561 5.50 14:21:26 Deal

28 5 C 3.2561 5.50 14:21:27 Deal

_________________________________________________________________________________________

Subtotal Cumparare Vanzare Comision

250 3.2308 150 3.3228 330.00

__________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2308 0 0.0000 100

Profit : 11,740.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

Prin închiderea pozițiilor long investitorul a marcat un câștig de 8.875 Ron. La finalul zilei profitul potențial este de 11.740 Ron dacă nu ar fi adoptat această strategie ar fi avut aceeași sumă în cont ca și în ziua precedentă.

Pentru urmatoarele cateva zile adoptă o nouă startegie și anume aceea “de așteptare” deoarece a observat că în 2 zile consecutive coția DESIF5- IUN 2007 nu a suferit nici o modificare ca și cotație de închidere .

Astfel în următoarele 7 zile va urmări doar evoluția celor 2 piețe: SPOT și FUTUTES pentru a putea lua decizia finală cu privire la contractele long pe care le are încă deschise.

Evoluția pieței SPOT a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.4. Evoluția pieței SPOT

După cum se poate observa în tabelul anterior în data de 04.04.2007 SIF5 în SPOT a crescut cu 0.0200 Ron ceea ce îi întărește decizia luată anterior de a sta o săptămână și de a urmări evoluția celor 2 piețe în paralel, în urmatoarea zi SIF5 a mai caștigat 0.0500 Ron , în a treia zi 0.0100 Ron, în a patra 0.0800 Ron, în a cincea 0.1400 lei , în a șasea a scăzut cu 0.0100 Ron, iar în a șaptea a staționat. Se poate observa că în aceste 7 zile în SPOT SIF5 a crescut cu 0.2700 Ron.

Evolutia pietei FUTURES a fost următoarea:

05.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.5.Evoluția pieței

Acum vom urmări și sumarul de tranzacționare care arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/05 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/05

Suma in cont : 63,990.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 19,990.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 19.990.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.2825 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 13,990.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

06.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.6. Evoluția pieței

Sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/06 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agenția :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/06

Suma în cont : 70,040.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibilă : 26,040.00

Profit opțiuni : 0.00

Disponibil tranzacții : 26,040.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura și stampila) (semnatura și stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadența : IUN07 Cotare : 3.3430 __________________________________________________________________________________________

Total Cumpărare Vânzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 20,040.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

10.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.7.Evoluția pieței

Sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/10 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/10

Suma în cont : 73,250.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 29,250.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 29,250.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.3751 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 23,250.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

11.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.8.Evoluția pieței

Sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/11 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/11

Suma in cont : 88,740.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 44,740.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 44,740.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.5300 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 38,740.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

12.0.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.9.Evoluția pieței

Sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/12 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/12

Suma in cont : 85,820.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 41,820.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 41,820.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.5008 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 35,820.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

13.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.10. Evoluția pieței

Sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/13 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/13

Suma in cont : 88,740.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 44,740.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 44,740.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.5300 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 38,740.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

16.04.2007 – evoluția pieței a fost următoarea:

Tabel IV.4.2.11. Evoluția pieței

sumarul de tranzacționare arată astfel:

Sumar cont din data de : 2007/04/16 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/16

Suma in cont : 106,740.00

Marja necesara : 44,000.00

Suma disponibila : 62,740.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 62,740.00 __________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.7100 __________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

100 3.2302 0 0.0000 100

Profit : 56,740.00

Marje : 0.00

Comision : 330.00

După cum se observă, și ultimul sumar de tranzacționare, de unde reiese în mod clar un profit potențial de 56.740 Ron ceea ce înseamnă că investitorul, printr-o combinație de strategii: “cea speculativă” combinată “cu cea de piramidare în sus” adoptate în primele câteva zile și “cea de asteptare” adoptată în ultimele zile, are un câștig potențial de 113% și decide ca în urmatoare zi să își închidă poziția long .

În ultima zi 17.04.2007, după ce analizează evoluția pieței SPOT din ziua precedentă decice să își închidă poziția long și să își retragă toți banii închizându-și contul.

Tabel IV.4.2.12. Evoluția pieței

După cum se poate observa în ziua anterioară piața SOPT a avut o evolutie pozitivă aceasta crescând cu 0.0300 lei, iar investitorul decide să își închidă pozițiile deschise în 3.8400, sumarul lui de tranzacționare va fi următorul:

Sumar cont din data de : 2007/04/17 ora : 16:17:18

Tip raport : Futures Agentia :X

Client : Y

__________________________________________________________________________________________

Data : 2007/04/17

Suma in cont : 118,630.00

Marja necesara : 0.00

Suma disponibila : 118,630.00

Profit optiuni : 0.00

Disponibil tranzactii : 118,630.00

________________________________________________________________________________________

X Y

(semnatura si stampila) (semnatura si stampila)

__________________________________________________________________________________________

Tip Contract : DESIF5 Scadenta : IUN07 Cotare : 3.8400 __________________________________________________________________________________________

Nr Contracte Tip Pret Comision Ora Tip Deal

__________________________________________________________________________________________

1 5 V 3.8400 5.50 10:53:21 Deal

2 5 V 3.8400 5.50 10:53:22 Deal

3 5 V 3.8400 5.50 10:53:23 Deal

4 5 V 3.8400 5.50 10:53:24 Deal

5 5 V 3.8400 5.50 10:53:25 Deal

6 1 V 3.8400 1.10 10:53:26 Deal

7 3 V 3.8400 3.30 10:53:27 Deal

8 5 V 3.8400 5.50 10:53:28 Deal

9 1 V 3.8400 1.10 10:53:29 Deal

10 4 V 3.8400 4.40 10:53:30 Deal

11 1 V 3.8400 1.10 10:53:31 Deal

12 4 V 3.8400 4.40 10:53:32 Deal

13 3 V 3.8400 3.30 10:53:33 Deal

14 5 V 3.8400 5.50 10:53:34 Deal

15 5 V 3.8400 5.50 10:53:35 Deal

16 5 V 3.8400 5.50 10:53:36 Deal

17 5 V 3.8400 5.50 10:53:37 Deal

18 5 V 3.8400 5.50 10:53:40 Deal

19 1 V 3.8400 1.10 10:53:41 Deal

20 2 V 3.8400 2.20 10:53:42 Deal

21 2 V 3.8400 2.20 10:53:43 Deal

22 1 V 3.8400 1.10 10:53:44 Deal

23 4 V 3.8400 4.40 10:53:45 Deal

24 5 V 3.8400 5.50 10:53:46 Deal

25 5 V 3.8400 5.50 10:53:47 Deal

26 4 V 3.8400 4.40 10:53:48 Deal

27 2 V 3.8400 2.20 10:53:49 Deal

28 2 V 3.8400 2.20 10:53:50 Deal

__________________________________________________________________________________________

Subtotal Cumparare Vanzare Comision

250 3.2308 250 3.3228 330.00

__________________________________________________________________________________________

Total Cumparare Vanzare Poz. Desc.

250 3.2308 250 0.0000 0

Profit: 68,630.00

Marje: 0.00

Comision: 440.00

După închiderea tuturor contractelor se observă un câștig de 68.630 Ron ceea se înseamnă un câștig real de data acesta deoarece suma în cont nu mai poate fluctua de 137,26% în doar jumatate de lună. Probabil dacă nu adopta strategia de așteptare în ultimele zile de tranzacționare și mai rula câteva sute de contracte caștigul ar fi putut fi mult mai mare, însă pe piața Futures trebuie avută mare grijă pentru ca așa ușor cum se pot caștiga foarte multi bani, dacă se greșește momentul intrătii și poziția adoptată se pot pierde sume fabuloase de bani.

Apoi considerăm că banii sunt mai buni decât sărăcia fie și numai din raționamente financiare, dar trebuie să știm să fim cumpătați, trebuie să avem în vedere dacă ne putem permite o pierdere serioasă, deoarece pe piețele futures nu se joacă pensia sau salariul minim pe economie.

Trebuie să ne amintim mereu că, disciplina este cheia tranzacționării cu succes pe piețele futures. Un speculator nu trebuie să asculte orice zvon sau remarcă ce ar putea să-i submineze încrederea în planul său. Ținem cont și de termenul de incertitudine, care este o caracteristică esențială a vieții economice, iar fiecare problemă economică include un anumit grad de incertitudine. Cu toate că, comportamentul omului diferă de la individ la individ, el are două caracteristici comune: fiecare om încearcă să găsească posibilități de a se proteja contra riscului, iar cei care își asumă riscul trebuie recompensați că o fac.

În acest caz investitorul nostru este fericit deoarece nu a pierdut ci a câștigat, a fost „cumpătat”, și-a urmat planul de tranzacționare și a dat lovitura. Este dificil, dar oricine ia cunosțință de toți termenii utilizați în această lucrare, poate tranzacționa la BMFMS, indiferent de profesia practicată și nivelul educațional.

CAPITOLUL V

Concluzii și propuneri

În cadrul piețelor financiare, un produs derivat este definit ca un contract financiar, între două sau mai multe părți, care derivă din valoarea viitoare a unui activ de referință. Produsele derivate au ca suport un activ, astfel încât riscurile în tranzacționarea lor pot să se schimbe, în funcție de ceea ce se întâmplă activului de referință. Deși investițiile pe piețele de instrumente derivatele sunt considerate ca având un grad ridicat de risc, derivatele sunt utilizate de unii investitori tocmai pentru a elimina riscul.

Atât nevoia de protecție contra riscului de fluctuație a prețurilor, cât și oportunitățile de a specula s-au accentuat și au contribuit la apariția piețelor pentru contracte derivate, cum ar fi contractele futures.

Instrumentele derivate au anumite caracteristice: asigură transferul riscurilor de pe piața cash pe cea futures, generează oportunități de câștig prin operațiuni speculative, cu cât prețul futures este mai bine corelat cu prețul cash, cu atât operațiunea de hedging este mai eficientă, pierderea de pe una din piețe va fi compensată parțial sau total de profitul realizat pe piața paralelă.

În această lucrare, am încercat să atingem următorele scopuri:

1. considerăm că pentru a cunoaște un lucru trebuie să știm în primul rând despre rădăcinile lui, astfel am încercat să oferim un scurt istoric al produselor financiare derivate, apoi le vom cunoaște în „profunzime”;

2. să aflăm ce înseamă speculație, ce face un speculator, care este succesul în demersul lui de a câștiga.

3. să prezentăm noțiunile fundamentale care stau la baza tranzacționării și piețele futures, specificațiile contractelor futures;

4. să explicăm rolul hedgingului, speculatorilor, arbitrajerilor etc.;

5. să oferim o prezentare a analizei fundamentale și analizei tehnice, cu exemple aferente pentru fiecare.

6. să ilustrăm o operație de speculație pe futures, practic este o verificare a ceea ce am învățat parcurgând primele trei capitole, iar spre fericirea noastră am și câștigat un profit bun pentru un „începător”;

Despre un contract Futures știm că, este un contract realizat între un vânzător și un cumpărător privind livrarea unei anumite cantități dintr-un produs, de o calitate prestabilită, într-un anumit loc, la o dată specificată în viitor.

Contractul de Opțiuni conferă dreptul, însă nu și obligația de a cumpăra – CALL sau de a vinde- PUT un activ de referință (activ – suport) stabilit, la un preț – prețul de exercitare, așa numitul strike price, până la sau o anumită dată în viitor – scadența (data expirării). Prețul pentru a avea acest drept este platit vânzătorulu, de către cumpărătorul contractului de opțiune sub forma unei prime.

Opțiunile de cumpărare (CALL) și opțiunile de cumpărare (PUT) sunt cele două tipuri de opțiuni de bază și ambele pot fi cumpărate sau vândute prin ele însele. Aceasta înseamnă că se poate atât cumpăra dreptul de a cumpăra activul de referință – a cumpăra o opțiune de cumpărare (Buy a Call) cât și vinde dreptul de a cumpăra activul de referină – a vinde o opțiune de cumpărare (Sell a Call). La fel se poate cumpăra o opțiune de vânzare (Buy a Put) sau se poate vinde o opțiune de vânzare.

În principal am vorbit de contractele futures, pentru că pe le le-am ales ca exemplu în capitolul IV, încercând să ilustrăm o operație de speculație pe futures, alegând Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri de la Sibiu.

Statele cu economie de piață dezvoltată au creat și dezvoltat de-a lungul timpului piețe de instrumente derivate pentru negocierea și tranzacționarea la termen a cursurilor valutare, a acțiunilor, a ratei dobânzii și a indicilor burselor de valori. De asemenea, istoria modernă a burselor futures a început la Chicago, oraș care este considerat și în prezent cel mai important centru financiar pentru instrumentele derivate prin cele 3 burse futures: Chicago Board of Trade (CBOT) care a formalizat comerțul cu cereale prin introducerea acelor înțelegeri denumite contracte futures, care standardizau: calitatea cerealelor, cantitatea cerealelor, timpul și locul pentru livrarea cerealelor, Chicago Mercantile Exchange (CME), Chicago Board Options Exchange (CBOE).

În România, practica modernă a debutat la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu odată cu lansarea pentru tranzacționare a contractelor futures pe cursurile valutare în 1997.

La ora actuală cadrul legislativ al piețelor de instrumente financiare derivate este acoperit de Legea 297/2004 privind Piața de Capital, și de legislație secundară, cum ar fi: regulamentele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare din România, regulamentele Bursei

Monetar Financiare și de Mărfuri Sibiu, regulamentele Casei Române de Compensație pe care le regăsim în primul capitol.

De reținut este faptul că această lege stabilește principiile de bază ale organizării pieței de capital, urmând ca detalierea acestora să fie facută prin reglementările CNVM. Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu este singura piață din Romania pe care se tranzacționeaza instrumente derivate. Clienții pot fi siguri că aici vor găsi exact instrumentele de care au nevoie în gestionarea riscului valutar și de portofoliu sau instrumentele care să asigure un randament înalt, cu risc pe măsură.

CRC este autorizată de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. Pentru a întelege mai bine, datorită amplorii mari a tranzacțiilor și a numărului mare de contracte vândute și cumpărate este necesar ca pentru eviatrea haosului să existe o Casă de Compensație „Clearing House”. Aici intervine CRC și se interpune între vânzător și cumpărător în momentul tranzacției și cumpără de la primul și vinde celui de al doilea, la prețul stabilit de cele două părți.

Procesul prin care un bussines man (om de afaceri) folosește piața futures pentru a se proteja împotriva mișcărilor nefavorabile ale prețului se numește hedging. Hedgingul presupune preluarea unei poziții pe piața futures opusă (opposite) față de poziția deținută pe piața la vedere (cash market) sau spot. Utilizarea hedgingului nu are ca efect numai protecția împotriva posibilelor pierderi datorate fluctuației prețului ci, totodată, anulează posibilitatea obținerii de profituri spectaculoase din mișcările favorabile ale prețului.

Astfel poziția de cumpărare (long) pe piața cash (numerar) este acoperită printr-o poziție de vânzare (short) în piața futures iar poziția de vânzare (short) pe piața cash este acoperită printr-o poziție de cumpărare (long) în piața futures. Dar, pentru opamenii de afaceri precauți, aceste profituri presupun un risc prea mare și este preferabil să fie transferat

către speculatori. În teorie, hedgingul oferă oamenilor de afaceri o protecție împotriva riscului de preț, dar este posibil ca în prectică această protecție să fie imperfectă.

Speculațiea reprezintă tranzacționarea instrumentelor financiare derivate în scopul realizării de profit în urma fluctuațiilor de preț pe piața futures.

Contractele derivate sunt cele mai bune instrumente pe care un speculator pe piețele financiare le are la dispoziție. Tranzacțiile se realizează prin depunerea unei sume care reprezintă aproximativ 10-15% din necesarul achiziționării activului de pe piața spot echivalentă .

Dacă am dori să participăm la cele mai mici mișcări de preț ale acțiunilor listate la BVB (Bursa de Valori București) dar și ale valutelor sau a altor instrumente, piața organizată de BMFMS (Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri Sibiu) ne vine în ajutor. Unul din motivele principale pentru care investitorii sunt atrași de de Bursa de la Sibiu reprezintă nivelul mic al comisioanelor practicate de aceasta. De exemplu, Bursa reține SIF-urilor participante un comision fix de 0,6 Ron/contract (reprezentând echivalentul a 1.000 sau 10.000 acțiuni, 1.000 Euro sau Usd), indiferent de valoare și direcția tranzacției. La rândul lor, SSIF-urile percep clienților lor tot sume fixe, puțin mai mari decât acest prag. Aceste nivele minimale ale comisioanelor sunt ideale pentru investitorii care doresc să inițieze și să lichideze poziții pe termen scurt (uneori de mai multe ori în decursul aceleiași zile) fără a fi îngrijorați de acumularea unor pierderi cauzate de comisioanele plătite sau de pe urma tranzacționării excesive. După cum am arătat accesul pe piața BMFMS este rapit și chiar facil. După semnarea contractului de intermediere cu brokerul, deschiderea unui cont și a depunerii sumei necesare pentru marjă, investitorii pot să tranzacționeze.

Tranzacționarea instrumentelor derivate, pe piețele bursiere dezvoltate ale lumii, cunoaște dimensiuni apreciabile, atât din punct de vedere al volumului tranzacțiilor, cât și din punct de vedere al tipurilor de instrumente disponibile, existând premise pentru o dezvoltare continuă a acestora și în țara noastră. Astfel, tranzacționarea instrumentelor derivate trebuie considerată o alternativă viabilă, ce prezintă riscuri mult mai mari față de alte tipuri de investiții, însă poate asigura rentabilități pe măsura riscurilor asumate.

Cele mai utilizate valori mobiliare derivate la noi în țară în prezent sunt contractele futures. Un contract futures reprezintă o obligație pentru a vinde sau a cumpăra la un moment viitor (numit scadență) o cantitate determinată dintr-o marfă, un activ financiar sau monetar (numit activ suport), la un preț și conform unor specificații standardizate stabilite în momentul încheierii contractului (în prezent). La scadență are loc o operațiune inversă celei inițiale (de cumpărare sau vânzare), câștigându-se sau pierzându-se diferența dintre prețurile celor două operațiuni.

Pornind de la aceste premise am prezentat un exemplu de strategie pe piața BMFMS pe contracte futures pe acțiuni și anume pe DESIF5 – IUNIE 2007, adică SIF OLTENIA. Prin vânzarea de contracte futures pe indicele BET sau pe acțiuni se asigură conservarea valorii portofoliului sau a investiției în acțiuni pentru o perioadă de până la 6 luni (scadența maximă la BMFMS). La începutul lunii aprilie investitorul merge la un SSIF unde își deschide un cont pe piața FUTURES și pentru început decide să investească 50.000 RON , pe care se decide să îi folosescă după cum urmează: jumătate îi folosește pentru eventualele

apeluri în marjă , iar jumătate pentru achiziționarea de contracte DESIF5 cu scadența în iunie. Comisioanele practicate pe piața de instrumente financiare derivate administrată de BMFM Sibiu reprezintă, în medie, între1 RON si 2 RON pe contract .

Am putea spune că, piața futures este o proiecție în viitor a pieței spot și reflectă așteptările investitorilor referitoare la performanțele activului suport. Prețul unui contract futures se formează în strânsă corelație cu prețul activului de la baza contractului – aceeași factori de influență acționează pe ambele piețe. De exemplu cursul futures al acțiunilor SIF Oltenia (DESIF5) la BMFMS este înfluențat de cursul titlurilor SIF de pe piața spot, organizată de Bursa de Valori București. Investitorul nostru va aștepta și va urmări piața, nu va fi impulsiv, iar la final se va alege cu un câștig, după închiderea tuturor contractelor se observă un câștig de 68.630 Ron. Probabil dacă nu adopta strategia de așteptare în ultimele zile de tranzacționare și mai rula câteva sute de contracte caștigul ar fi putut fi mult mai mare, însă pe piața Futures trebuie avută mare grijă pentru ca așa ușor cum se pot caștiga foarte multi bani, dacă se greșește momentul intrătii și poziția adoptată se pot pierde sume fabuloase de bani.

Apoi considerăm că banii sunt mai buni decât sărăcia fie și numai din raționamente financiare, dar trebuie să știm să fim cumpătați, trebuie să avem în vedere dacă ne putem permite o pierdere serioasă, deoarece pe piețele futures nu se joacă pensia sau salariul minim pe economie.

În concluzie, dacă am utiliza contractele futures și cu opțiuni am beneficia de avantaje incontestabile, care le asigură supremația asupra celorlalte instrumente financiare, cum ar fi: flexibilitate sporită, bani mai puțini imobilizați, rezultate amplificate, comisioane reduse, folosirea lor în strategii inovative, etc. Dacă am combina aceste caracteristici ale derivatelor cu accesul facil în piața la termen organizată de Bursa de la Sibiu, ar putea crea premizele necesare succesului investitorilor interesați, pe orice tip de piață. Derivatele sunt produse ieftine, eficiente și ușor de utilizat.

Dacă ar fi să vorbim de propuneri prima ar fi legată de politica Bursei care trebuie să ofere clienților săi servicii de calitate, să realizeze o bună administrare a resurselor de care dispune pentru menținerea comisioanelor la un nivel redus.

În ceea ce privește obiectivele principale ale BMFMS, ar fi extinderea oportunităților oferite investitorilor, posibilități eficiente pentru acoperirea riscului, o mai mare lichiditate a pieței, promovarea activității bursiere prin înființarea de agenții de brokeraj în toate județele țării, costuri de tranzacționare reduse etc.

De asemenea BMFMS se preocupă constant de educarea mediului economic românesc, oferind chiar și cursuri de pregătire.

Recurgerea la un nou tip de ordin de tranzacționare disponibil pe platforma BMFMS, trailing stop, aduce un plus; acesta permite investitorilor să-și perfecționeze strategiile investiționale. Deosebirea față de ordinul 'stop' obișnuit constă în faptul că ordinul 'trailing' are o componență dinamică, valorile de activare și executare mișcându-se odată cu trendul pieței. Avantajul determinant al acestui ordin este că permite acumularea și conservarea profitului atâta timp cât piața se mișcă pe un trend favorabil investitorului. Un alt beneficiu major oferit de acest tip de ordin speculatorilor este faptul că permite tranzacționarea simultană pe mai multe piețe fără a fi nevoie de urmărirea continuă a fiecăreia în parte. Acest tip de ordin poate fi foarte util atât investitorilor orientați către speculatiile 'intra-day' permițând acestora să tranzacționeze pe mai multe piețe în același timp, dar și celor care urmăresc intrarea/ieșirea din piață cât mai apropiate de maximele sau minimele pieței.

Un punct forte pentru BMFMS ar fi să intre pe piața spot, nu în sensul de a face concurență BVB-ului, ci în funcție de viitorul partener, să aducă în ringul sibian firme mari de afară. Pe lângă interesul acestora de a cumpăra pachete de acțiuni de la BMFMS (exemplu: Euronext si Eurex), pot apărea interesul burselor de afară (bursa de la Frankfurt a manifestat un interes), este bine ca lumea să înceapă să cunoască piața de capitak din România, și asta numai cu ajutorul BMFMS.

Chiar președintele BMFSM, Teodor Ancuța, menționa într-un articol posibiliatea BMFMS-ului de a deveni sucursală a bursei din Frankfurt. Astfel ar putea veni în ringul de la Sibiu acțiuni precum Deutsche Telecom, E.ON, Continental. Se va urmări aducerea de acțiuni cu potențial despre alte piețe ale lumii. Nu trebuie uitat faptul că în România vor apărea fonduri de pensii care au nevoie de companii puternice pentru a face investiții. Companiile listate la Bursa de Valori Bucuresti nu ar putea în acest moment să asimileze sumele mari care vor veni în ringul bursier de la fondurile de pensii. Deci este nevoie de noi „actiuni“.

Unificarea BVB cu BMFMS ar putea fi un început, viitoarea entitate va funcționa precum un monopol. Va fi singura societate comercială care va funcționa pe această piață, iar cei care vor lua profitul vor fi casele de brokeraj. E drept, vor mai avea de câștigat și acționarii neeligibili care vor veni din fuziunea BVB cu BMFMS. Noua bursă va obține cu ușurință în anul 2007 un profit cel puțin dublu față de acest an, numai din venirea Fondului Proprietatea în ringul bursier. Și asta, pentru că bursa încasează un comision la tranzacționarea acțiunilor. Nici nu-i important dacă prețul acțiunilor scade sau crește. Ceea ce

contează pentru profitul bursei este lichiditatea. Și cu cât vor fi mai mulți emitenți la cota bursei, cu atât afacerea va fi mai profitabilă.

Un atuu pe care am putea să-l avem, ar fi ca managerii companiilor mici (cu capitalizare bursieră de maxim zece milione de euro) să înceapă să înțeleagă oportunitățile pe care piața de capital le oferă pentru obținerea de resurse financiare și să dea dovadă de o mai multă deschidere și transparență față de un investitor financiar. În general aceștia urmăresc managementul companiilor în care investesc, iar dacă nu le vizitează nu investesc. Cel mai bun lucru este să existe un manager bun care să aibă și o strategie bună și finanțare se găsește. Investitorii nu se uită mai jos de primele zece companii ca mărime și lichiditate, deoarece este zona cu oportunități.

De asemenea propunerea noastră este ca și piața opțiunilor să se dezvolte puțin mai mult, deoarece nu prea există multă acțiune pentru a putea atrage investitori straini. Ar trebui să existe mai mulți creatori de piață pe această piață, în caz contrar, va mai dura câțiva ani pană când piața să prezinte volume mai importante.

BIBLIOGRAFIE

Anghelache Gabriela, Dardac Nicolae, Stancu Ion – Piețe de capital și Burse de Valori, Editura Economică, București, 2003.

Anghelache Gabriela – Bursa și piața extrabursieră, Editura Economică, 2000.

Bernstein Jacob – Piața contractelor Futures, Editura Hrema, București, 2000.

Ciobanu Gheorghe – Bursele de valori și tranzacțiile la bursă, Editura Economică, București, 1997.

Dardac Nicolae, Basno Cezar – Bursele de valori: dimensiuni și rezonanțe social- economice, Editura Economică, 1997.

Durant, M., – Burse, Editura Humanitas, București, 1991.

Frâncu Marin – Piața de capital, Editura Tribuna Economică, București, 1998.

Gallois Dominiques – Bursa, Editura Teora, București, 1997.

Kirilov, N., Demetrian, A.C., – Manualul bursei: partea I, Editura Ștefan Mihăilescu, București, 1882.

Micu Ghilic Bogdan – Bursa de valori, Editura Economică, București, 1997.

Merton H. Miller – Merton Miller on Derivatives, John Wiley & Sons, Inc., 1997

Nițu Adrian – Burse de mărfuri și valori: instrumente și tranzacții bursiere, Editura Tribuna Economică, 2002.

Popa Ioan – Bursa, vol I: Organizare, funcții, experiențe și vol II: Tehnica tranzacțiilor, Editura Adevărul S.A., București 1995.

Popescu Vergil – Bursa și tranzacții cu titluri financiare, Editura Sport Turism, București, 1997.

Stancu Ioan, coord. Finanțe: Suport de curs: Vol. 1: Piețe financiare și gestiunea portofoliului, Editura Economică, 2002.

Stoica Victor, Găliceanu Mihaela, Ionescu Eduard – Piețe de capital și valori mobiliare, Editura Economică, București, 2001.

Stoica Victor, Găliceanu Mihaela, Ionescu Eduard – Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2002.

Stroe Radu, Arsene Cătălin, Grigore Focșeneanu, – Active financiare derivate: determinări cantitative Editura Economică, București, 2001.

Teulon Fédéric. – Piețe de capital: Bursele, piața monetară, piața valutară, produsele derivate, Editura Institutul European, Iași, 2001.

An Introduction to derivatives, The Reuters Fiancial Training Series, 1999 Reuters Ltd.

Revista Pieței de capital: Investiții și Profit – I&P nr. 3 (14), martie 2007

Site-uri utilizate:

www.bmfms.ro;

www.cnvmr.ro;

www.zf.ro;

www.iprofit.ro;

www.cotidianul.ro;

www. wall-street.ro;

www.business-adviser.ro;

www.interfinbrok.ro;

www.vanguard.ro;

www.ssifbroker.ro;

www.ktrade.ro;

www.estinvest.ro;

www.bvb.ro;

www.onlinebroker.ro.