. Strategii de Relansare a Turismului International al Romaniei
TURISMUL INTERNAȚIONAL – parametri economici și starea de fapt
Nu se poate realiza o analiză a turismului românesc fără a se urmări evoluțiile indicatorilor turistici la nivel internațional. O primă imagine ne prezintă un turism internațional înfloritor, ce are un curs ascendant. De asemenea, previziunile privind viitorul turismului, fundamentate pe extrapolarea influenței factorilor, anticipează o creștere continuă a acestuia.
Influența evenimentelor internaționale (ex. războiul din Irak, epidemia de meningită atipică din Asia) nu fac decât să frâneze nivelul de creștere al indicatorilor, insă nu pot determina o scădere a acestora.
Turismul este considerat în primul rând „o formă de recreere alături de alte activități și formule de petrecere a timpului liber”.
Pentru prima dată, termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată „ Anecdote ale limbii engleze”. În Franța, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în „Memoriile unui turist” din 1838.
Definițiile din 1936-1937, adoptate de Comitetul de Turism al Ligii Națiunilor, conform cărora „turistul străin este orice persoană care vizitează o altă țară decât cea în care își are reședința”, au fost reformulate în anul 1950 de către Uniunea Internațională a Organismelor Oficiale de Turism( în prezent O.M.T. – Organizația Mondială de Turism), în cadrul reuniunii de la Dublin. Noua definiție includea în rândul turiștilor și elevii și studenții care locuiesc temporar în străinătate.
Aproximativ un deceniu mai târziu, în 1963 la Roma, în cadrul Conferinței Națiunilor Unite asupra turismului și călătoriilor internaționale, se recomandă folosirea termenului de vizitator. Astfel se acoperă două mari categorii de vizitatori:
Turiști – vizitatori temporari ce stau cel puțin 24 de ore în țara vizitată
Excursioniști – vizitatori temporari ce călătoresc pentru propria plăcere și stau mai puțin de 24 de ore în țara vizitată
Cu aceeași ocazie a fost definit și călătorul (turistul) în tranzit, considerat a fi orice persoană care traversează o țară, chiar dacă rămâne mai mult de 24 de ore, cu condiția ca opririle să fie de scurtă durată și/sau să aibă alte scopuri decât cele turistice.
În momentul actual, sistematizând semnificația termenilor și definițiile recomandate de O.M.T., în legătură cu turismul internațional, reținem următoarele:
Vizitatorii internaționali – orice persoană ce vizitează o țară, alta decât cea în care își are reședința sa obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfășurarea unei ocupații remunerate în interiorul țării pe care o vizitează. Aceștia se împart în:
turiștii internaționali – vizitatorii care petrec cel puțin o noapte în țara de destinație
excursioniștii internaționali – vizitatorii care nu petrec nici o noapte în țara de destinație. Aceștia includ și vizitatorii pasageri pe nave de croazieră, dar nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene.
În anul 1991, la Ottawa, a avut loc Conferința internaționala asupra statisticii voiajelor și turismului. Recomandările acestei conferințe au fost adoptate în anul 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistică a Națiunilor Unite.
Clarificările propuse și adoptate au vizat o gamă largă de aspecte, ce ar putea fi grupate pe mai multe planuri:
conținutul noțiunii de turism și formele turismului;
conceptul de vizitator și, corespunzător, locul, durata și motivul călătoriei;
industria turistică: conținutul și clasificarea elementelor componente;
clasificarea activităților turistice, pornind de la ofertă, în conexiune cu structurile fundamentale ale produselor și serviciilor CITI (Clasificarea Internațională Tip Industrii a activităților), NACE (Clasificarea industrială generală a activităților economice în Comunitatea Europeană).
În privința turismului, potrivit noilor reglementări, acesta desemnează „activitățile desfășurate de persoane, pe durata călătoriilor și sejururilor, în locuri situate în afara reședinței obișnuite, pentru o perioadă consecutivă ce nu depășește un an, cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive”
Corespunzător accepțiunii prezentate, pot fi identificate formele principale ale turismului:
turismul intern – rezidenții unei țări date care călătoresc numai în interiorul acesteia;
turismul receptor– non-rezidenții care călătoresc în țara dată;
turismul emițător – rezindeții țării date care călătoresc în alte țări.
Conform acestor definiții ale formelor de turism, se deduce că turismul internațional este alcătuit din turismul receptor și turismul emițător.
1.1. Câteva evoluții ale turismului în perioada 1950-2004
Concentrându-ne atenția asupra fenomenului din zilele noastre, potrivit cifrelor și faptelor turismului mondial al anilor ’90, voiajele pe Terra au devenit una dintre cele mai mari și mai dimamice industrii.
Circulația turistică internațională, având o multitudine de fațete, se impune a fi analizată cel puțin din perspectiva evoluției și a distribuției teritoriale. Să mai adăugăm că, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecările de turiști și încasările/cheltuielile din turismul internațional.
În privința dimensiunilor, în perioada 1950-2004, călătoriile internaționale au înregistrat o creștere de peste 25 de ori, de la 25,3 milioane la 759,6 milioane, într-un ritm mediu anual de 7,4%; în același timp, încasările au crescut de peste 200 ori, de la 2,1 mld USD la 455,5 mld USD (a se vedea tabelul 1.1 și fig 1.1).
Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice internaționale
Tabelul nr. 1.1
Sursa: WTO, International Tourism Overview, 1999, http://www.tia.org, date prelucrate
Fig. 1.1 – Evoluția comparativă a circulației turistice mondiale și încasărilor din turism
Analizând circulația turistică, observăm că cea mai puternică concentrație – aproape 80% – se găsesște la nivelul a două continente, respectiv Europa și America(în principal cea de Nord) și, indirect, în cele mai dezvoltate țări ale lumii. (a se vedea tabelul 1.2). O asemenea concentrație este argumentată de puterea economică a acestor țări ce oferă largi posibilități de călătorie, de faptul că ele adăpostesc un imens și valoros potențial de atracții și, nu în ultimul rând, de experiența turistică a acestora.
Distribuția pe zone a circulației turistice internaționale și modificările în timp
în procente – Tabel nr. 1.2
Sursa: WTO, Tourism Highlights, 2004
În privința dinamicii, Europa – zona cu cea mai intensă activitate turistică – a înregistrat după 1970 o creștere mai modestă (sub media mondială), concretizată printr-o scădere a proporției participării acesteia la 57,7% în 2003, față de 72,5% în anul 1960. Printre motivele acestei scăderi se numără atât ascensiunea țărilor asiatice, cât și o serie de mutații economice și politice la nivelul continentului, dar și saturarea cererii turistice în acest spațiu. Conform estimărilor, peste 20 de ani, Europa va deține în continuare poziția de lider în ierarhia zonelor turistice(a se vedea figura 1.2).
Pentru a realiza o imagine completă a dimensiunilor și dinamicii turismului internațional se impune aprofundarea analizei pe țări. În funcție de potențialul turistic de care dispun, de nivelul de dezvoltare economico-socială și de rezultatele activității desfășurate, statele se manifestă ca țări receptoare și/sau emițătoare de turiști.
În categoria receptorilor de turiști se remarcă țările europene reunoscute prin valoarea și bogăția atracțiilor, dar și prin tradiții în organizarea călătoriilor, cum sunt : Franța, Spania, Italia, Austria, lor alăturându-se, mai recent, Grecia și Turcia. Din afara continentului European, pozițiile cele mai importante le ocupă : SUA, Mexic, China.
Principalele destinații turistice ale lumii, în anul 2003
Tabel 1.3
Sursa: WTO, Tourism Highlights,2004
Notă: În acest top, după numărul de sosiri pentru vacanțe și afaceri, România se situează pe poziția 40, cu 6.3 mil. și 0,9% cotă de piață.
Din categoria emițătorilor de turiști se remarcă, prin amploarea fenomenului, Germania, Marea Britanie, Japonia, Olanda, Canada și alte câteva țări nord-europene. Un statut contradictoriu are SUA, în sensul că, după, raportul sosiri/plecări este o țară emițătoare, iar după raportul de încasări/cheltuieli este o țară receptoare.
Principalele țări emițătoare de turiști și cheltuielile acestora, în anul 2003
Tabelul 1.4
Sursa: WTO, Tourism Highlights,2004
Grupul celor patru emițători tradiționali plus SUA concentrau, în 2003, 34,4% din călătoriile internaționale și 43,3% din cheltuieli.
1.2. Premisele dezvoltării turismului în România
România dispune de un valoros și variat potențial turistic natural care se constituie în cea mai bogată resursă a țării și oferă posibilitatea de a dezvolta un sector de activitate, aflat în plină ascensiune pe plan mondial și cu rezultate benefice pentru economia țărilor care promovează turismul.
Elementele de bază ale potențialului natural, cele care îi conferă calități necesare dezvoltării turismului, sunt reprezentate prin:
relieful variat, cu forme echilibrat distribuite în teritoriu (31 % munte, 36 % dealuri, 33 % câmpii și lunci) și ușor accesibile;
climatul temperat continental-moderat, cu regim termic reconfortant și o valoare terapeutică semnificativă a bioclimatului (tonic-stimulent, de cruțare, excitant, cu aeroionizare negativă puternică), favorabil practicării diferitelor forme de turism în tot cursul anului;
arealul turistic montan care beneficiază de un climat moderat caracterizat prin confort termic, viscole reduse, avalanșe puține și o persistență a stratului de zăpadă de până la 180 – 200 zile / an, posibilități facile de acces, favorizante pentru practicarea alpinismului, drumeției, a diferitelor forme de schi și a altor sporturi de iarnă.
Acestor elemente li se adaugă existența în zonele montane a numeroase peșteri accesibile pentru practicarea speoturismului, păduri de interes social – recreativ și științific (rezervații naturale și parcuri naționale) care posedă și un valoros fond cinegetic, o rețea de râuri și lacuri naturale / antropice cu un fond piscicol variat care dau posibilitatea practicării diverselor forme de agrement nautic.
potențialul balneoturistic recunoscut prin bogăția și valoarea factorilor de cură precum: ape minerale și termominerale, emanații naturale de gaze terapeutice, nămoluri și lacuri terapeutice, utilizate în profilaxia și terapeutica diverselor maladii ca și pentru întreținere. Calitatea rezervele omologate pentru resurselor hidrominerale situează România între primele din Europa.
potențialul turistic al Deltei Dunării, prin valențele sale ecologice, peisagistice și faunistice constituie atracții pentru efectuarea de croaziere și expediții într-un peisaj inedit, cu caracter de unicat în Europa;
potențialul turistic al litoralului Mării Negre cu resurse turistice variate cum sunt: apa de mare, dimensiunile plajei, bioclimatul marin, apele termominerale, apa marină și nămolul terapeutic, lipsa mareelor, ș.a. care oferă litoralului condiții optime pentru a răspunde unui evantai larg de motivații turistice: odihnă și recreere, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrement nautic și sportiv etc.. În anii ’70, litoralul românesc era una dintre destinațiile preferate ale turiștilor din Europa Occidentală și Nordică;
potențialul faunistic și floristic, bogat în specii de interes științific sau pentru vânătoare și pescuit, caracterizat prin existența unor ecosisteme cu caracter de unicat.
Potențialul turistic natural se completează în mod fericit cu un patrimoniu cultural-istoric de mare reprezentativitate pentru România, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:
existența a peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mânăstirești, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, centre istor turistice variate cum sunt: apa de mare, dimensiunile plajei, bioclimatul marin, apele termominerale, apa marină și nămolul terapeutic, lipsa mareelor, ș.a. care oferă litoralului condiții optime pentru a răspunde unui evantai larg de motivații turistice: odihnă și recreere, cură balneară complexă (profilactică, terapeutică, recuperatorie), agrement nautic și sportiv etc.. În anii ’70, litoralul românesc era una dintre destinațiile preferate ale turiștilor din Europa Occidentală și Nordică;
potențialul faunistic și floristic, bogat în specii de interes științific sau pentru vânătoare și pescuit, caracterizat prin existența unor ecosisteme cu caracter de unicat.
Potențialul turistic natural se completează în mod fericit cu un patrimoniu cultural-istoric de mare reprezentativitate pentru România, dată fiind istoria multimilenară a poporului român, nominalizat prin:
existența a peste 680 valori de patrimoniu cultural de interes național și internațional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mânăstirești, monumente și ansambluri de arhitectură și de artă, centre istorice și situri arheologice – din care o parte s-au constitut ca valori ale Patrimoniului Universal sub egida UNESCO (bisericile fortificate, bisericile cu fresce exterioare, cetățile dacice, cetatea Sighișoara etc.)
tezaurul etnografic și folcloric românesc de mare originalitate, reprezentat prin: arhitectura specifică satelor din provinciile istorice românești; bisericile de lemn din Maramureș și Sălaj; prelucrarea lemnului; ceramica populară; portul popular, artizanat; arta decorării; manifestări etnoculturale și religioase tradiționale; târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau pavilioane etc.
Nu se poate privi în ansambul turismul românesc, și cu atât mai puțin cel internațional, fără a se face o caracterizare a stării actuale a turismului românesc, atât sub aspect financiar (investiții, dezvoltare și modernizare, etc) cât și din prisma indicatorilor turistici.
În prezent sectorul turistic românesc se caracterizează, la nivel global, prin următoarele valori ale indicatorilor activității turistice în România (a se vedea anexe1):
4,794 mil. vizitatori străini;
5,76 mil. plecări ale vizitatorilor români;
800 mil. USD încasări din turismul internațional (în anul 2004);
ponderea în PIB a turismului se apropie de 4%(în anul 2004);
436 mii locuri de muncă oferite de sectorul turistic (în anul 2003);
2,3 % din totalul locurilor de muncă;
investițiile din comerț, ce include clasa „Hoteluri și restaurante” au fost, la nivelul anului 2003, de 1157 mil euro(11,4% din total investiții străine) și 24.653.924 mil. lei ceea ce reprezintă 12,1% din totalul investițiilor din economie.
În raport cu potențialul existent în țara noastră și comparativ cu celelalte țări central și est europene, România se prezintă modest în ceea ce privesc performanțele economice ale industriei turismului (tabelele 1 și 2 din anexe).
Analizând datele de la Anexe 1, putem trage următoarele concluzii privind aspectele economice ale turismului românesc:
a. în ceea ce privește capacitatea de cazare:
creșterea, în anul 2003, cu 2,3 % a numărului de structuri de primire față de anul 1990;
scăderea capacității de cazare față de anul prezentat mai sus cu 24,6 %;
diminuarea cu 29,9 % a capacității de cazare în funcțiune, mai mare decât cea corespunzătoare capacității fizice, ceea ce denotă o ușoară creștere a capacităților cu funcționare sezonieră;
în ceea ce privește numărul de vizitatori și numărul turiștilor înregistrați (a se vedea Anexe 1):
în anul 2004 numărul de turiști români înregistrați în structurile de primire a atins cifra de 4.279 turiști, însumând 15.168 mii înnoptări;
scăderea, față de 1990, cu 54,1 % a numărului total de turiști înregistrați în unitățile de cazare, din care, 48,1 la turiști români și 5,04 % la turiști străini;
corespunzător numărului de înnoptări, față de 1990, reducerile se situează în ordine: 58,5 %, 62,4 %, și respectiv 21,4 %;
reducerea sejurului mediu de la 3,6 zile în 1990 (3,7 zile la turiștii români și 3 zile la turiștii străini) la 3,3 zile în anul 2004 (2,7 zile pentru turiștii români și 2,5 zile pentru turiști străini);
scăderea față de anul 1990 a numărulului de vizitatori străini de la 6.532 mii în anul 1990 la 4.794 mii, respectiv cu 26,6 %.
creșterea cu de peste 6 ori a numărului de vizitatori români care au plecat în străinătate, față de anul 1989; în anul 2003, în raport cu anul 1990, numărul acestora s-a redus de la 11.275 mii la 6.497 mii;
scăderea cu 3,7 %, în anul 2004, a numărului de turiști români sosiți pe litoral și cu 16 %, în anul 2004, a numărului turiștilor străini, față de anul 1994;
scăderea cu 8,3 % a numărului de turiști români sosiți în stațiunile balneare și cu 16,7 % a numărului de turiști străini, față de anul 1994;
scăderea cu 16,2 % a numărului de turiști români sosiți în stațiunile montane și creșterea cu 78,5 % a numărului de turiști străini, în anul 2004 față de anul 1994;
scăderea cu 6,7 % a numărului de turiști români sosiți în Delta Dunării și o creștere cu 21,4 % a numărului de turiști străini, în anul 2004 față de anul 1994;
scăderea cu 41,9 % a numărului de turiști români sosiți în București și în orașele reședință și creșterea cu 69,8 % a numărului de turiști străini, în anul 2004 față de anul 1994, și cu 21,5% față de anul precedent
Față de aceste scăderi sunt de remarcat totuși creșteri semnificative, semnele revigorării activității turistice din ultimii ani când, anual, principalii indicatori și în primul rând cei valorici, au înregistrat creșteri de peste 10 %, superioare creșterii de ansamblu a economiei românești.
1.3. Percepția ofertei turistice românești pe piețele externe
Studiile și analizele realizate în cadrul OMT, bazate pe informațiile și analizele de piață realizate în țările mari generatoare de fluxuri turistice din Europa, precum și anchetele întreprinse în rândul turiștilor străini care vizitează România, caracterizează oferta turistică românească prin următoarele aspecte:
toate tipurile de programe oferite de România întâmpină o concurență acerbă pe piețele vest-europene;
destinațiile concurente oferă o gamă variată de facilități pentru toate categoriile de turiști;
oferta românească este relativ limitată, restrânsă la câteva stațiuni, iar în cadrul acestora, doar la câteva hoteluri;
serviciile sunt inferioare celor de pe destinații concurente din vecinătate, precum Bulgaria, Turcia, Grecia sau Cipru;
agrementul nu se ridică la nivelul ofertei din alte destinații;
infrastructura tehnico-rutieră este necorespunzătoare;
din punct de vedere al raportului calitate / preț, România a încetat să mai fie o piață turistică atractivă.
Pe de altă parte, OMT sintetizează factorii de impact în dezvoltarea turismului internațional al României, după cum urmează(fig. 1.3):
Fig.1.3 – factorii de impact în dezvoltarea turismului internațional
În concluzie, pot fi sintetizate principalele mari cauze care au contribuit la declinul turismului românesc:
lipsa unui program de acțiuni, coerent și stabil, privind dezvoltarea turismului;
lipsa fondurilor de investiții destinate dezvoltării, modificării și reabilitării infrastructurii generale și specifice, ca urmare a procesului lent și complicat al privatizării; aplicarea unei fiscalități neadecvate, inexistența unor facilități în domeniul creditelor bancare ș.a.;
reforma sectorului turistic a demarat târziu, chiar dacă anumite încercări de reformă economică au fost făcute încă de la începutul anilor '90, însă durata de aplicare a lor s-a întins pe o perioadă foarte mare de timp;
cu câteva excepții, domeniul turistic nu s-a dovedit a fi foarte atrăgător pentru investitorii străini (aproximativ 1%-2% din capitalul în valută subscris în perioada 1990-2003 pe total economie);
lipsa mijloacelor circulante (resurse financiare) la dispoziția întreprinderilor de profil;
practicarea unor dobânzi bancare foarte ridicate și deci, neatractive, în paralel cu deprecierea permanentă a monedei naționale precum și persistența unei rate ridicate a inflației;
durata mare necesară reconstituirii proprietății private, în cazul activelor naționalizate;
existența unui management hibrid, nenatural între rigorile economiei concurențiale și mentalitatea societății super-centralizate;
scăderea puterii de cumpărare a populației și reordonarea priorităților;
reorientarea unei părți a cererii turistice interne către destinații externe.
Într-o lume în care tendința mondială a tursmului este de creștere a circulației turistice și a veniturilor din turism, România a început să își regăsească echilibrul, înregistrând, începând cu anii 2002-2004, creșteri semnificative la majoritatea indicatorilor turistici (numărul de turiști, volumul încasărilor, sosirile de vizitatori străini).
Multe din cauzele ce au încetinit dezvoltaerea turismului în România își găsesc originea, fie în incompetențele manageriale ale celor care au activat în turism, fie în acțiunile întreprinse de administrația națională. Ca urmare a politicilor naționale de dezvoltare a turismului românesc insuficiente și a unei fiscalități, la nivelul economiei naționale, neatractive atragerea de capital străin a fost greoaie, iar necesitatea investițiilor prea mare.
II. STRATEGIA ȘI POLITICILE DEZVOLTĂRII TUTISMULUI ROMÂNESC
Conform dictionarului explicativ al limbii române strategia reprezintă știința care se ocupă cu planificarea, organizarea și conducerea operațiilor militare într-un război. Din alt punct de vedere strategia reprezintă ansamblul obiectivelor majore ale organizației pe termen lung, principalele modalități de realizare împreună cu resursele alocate, în vederea obținerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizației.
Oricare ar fi definiția, și oricare originile, strategia și planificarea strategică a devenit o realitate a zilelor noastre. Popularitatea de care se bucură planificarea strategică în prezent, atât în țările dezvoltate cât și în țările aflate în tranziție spre sistemul global al economiilor de piață, este evidentă. Planificarea strategică, reprezentând o activitate de tip bugetar în deceniul șase al secolului 20, s-a răspândit rapid, devenind o metodă de management solid ancorată în realitățile unui număr mare de firme, spre mijlocul anilor ’70. În prezent planificarea strategică a devenit una din uneltele de lucru a oricărui manager, indiferent de domeniul în care ativează.
Sarcinile planificării strategice sunt acelea ale pregătirii acțiunilor vitale ale firmei/organizației, adică cele care vizează viitorul pe o perioadă îndelungată de timp, anticipând consecințele durabile pe care acesta le poate avea. Planificarea strategică face dovada unei remarcabile capacități de adaptare și de rezistență, în condițiile unui mediu schimbător și parțial necunoscut.
Potrivit lui H. Mintzberg, planificarea strategică este necesară din următoarele considerente:
1. Organizațiile trebuie să planifice pentru a-și coordona activitățile, întrucât planurile și planificarea pot servi ca mecanisme importante pentru a reuni activitățile disparate.
Organizațiile sunt “aranjamente raționale”, de persoane și de propuneri de activitate reunite în planuri. Coordonarea acestora se poate face prin controlul direct exercitat de un lider.
2. Organizațiile trebuie să planifice pentru a se asigura că viitorul este corect înțeles și luat în considerare. Există trei moduri în care firma poate ține cont de viitor: pregătindu-se pentru evenimente inevitabile care se pot produce, sesizând elementele nedorite, care se pot produce sau controlând ceea ce poate fi controlat. Rezultă de aici că planificarea strategică poate deveni un mijloc pentru a previziona elementele încă neprogramate.
3. Organizațiile trebuie să planifice pentru a fi raționale, adică adaptate cerințelor pieței și conjuncturii economice. Planificarea strategică este importantă nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce simbolizează. Eforturile managerilor sunt presupuse a fi mai eficiente decât cele ale altor persoane din firmă, iar virtuțile planificării rezultă și din faptul că folosește norme universale pentru alegeri specifice organizației implicate. Va rezulta de aici că strategia obținută în urma acestui proces complex reprezintă: un plan (sau ceva echivalent), o formă de exprimare a scopurilor, o poziție (prin determinarea produselor și a piețelor specifice), o perspectivă, reflectând modul în care organizația își percepe propria activitate. Ca perspectivă, strategia privește în viitor, spre locul în care produsele își întâlnesc consumatorii, în timp ce ca poziție, strategia privește spre interiorul firmei, spre strategi, spre cei care stabilesc viziunea de ansamblu a organizației.
Sarcinile planificării strategice sunt acelea ale pregătirii acțiunilor vitale ale firmei, adică cele care vizează viitorul pe o perioadă îndelungată de timp, anticipând consecințele durabile pe care acesta le poate avea. Planificarea strategică face dovada unei remarcabile capacități de adaptare și de rezistență, în condițiile unui mediu schimbător și parțial necunoscut.
Orice formă de organizare strategică s-ar alege, ea va include automat și o analiză a mediului extern, intern cât și analiza activităților anterioare ale organizației.
2.1 Turismul internațional al României – dezechilibre și contradicții
Una dintre cauzele principale care a determinat declinul activității de cazare o constituie inflația generalizată, care, în corelație cu declinul activității investiționale inclusive în dotările factoriale din turism (partea de capital), au provocat un raport preț-calitate necorespunzător pentru activitatea produsului turistic pe piața internă și externă.
Pe lângă factorii defavorizanți economici, consider că o importantă cauză a declinului permanent al sosirilor din turismul internațional spre România (mai exact o scădere cu 5,03% față de 1990, deși în ultimii 4 ani s-a înregistrat o creștere medie de 12%) a constituit-o imaginea defavorabilă de ansamblu – creată într-o importantă măsură în mod artificial – a României în general și a ofertei turistice românești în particular pe piețele occidentale emițătoare de turiști. Impactul a fost cu atât mai defavorizant cu cât este cunoscut că percepția ofertei turistice în bazinele cererii internaționale este prioritar, una a imaginii produsului turistic oferit. Totodată, deficitul artificial de imagine, înregistrat în această perioadă nu a fost compensat de o strategie promoțională fundamentată științific și totodată concretizată practic în mod ofensiv, care să ofere imaginea reală a ofertei turismului românesc pe piețele externe, ofertă care dispune de atuuri semnificative prioritar în privința componentelor ambiental – ecologice și de ospitalitate apreciate de cererea externă. Ca urmare, a apărut și s-a manifestat o altă contradicție, cea între conținutul și calitatea reale ale turismului românesc și conținutul și nivelul perceptiv-defavorizante ale acestuia pe unele piețe turistice internaționale, inclusiv potențial exportatoare de capital investițional din țări europene. La aceasta se adaugă fondul aperceptiv, al necunoașterii ofertei turistice românești de către noile generații de turiști occidentali reali și potențiali.
De aici rezultă că o componentă de maximă importanță în cadrul strategiilor de reorientare și restructurare a turismului internațional receptor al României o constituie și componenta promoțională destinată piețelor emițătoare externe, componentă care, în derulare, are efecte pe termen mediu și lung. În anul 2003, România a încasat din turismul internațional 612 milioane de dolari, ceea ce reprezintă o creștere cu 21,5% față de anul precedent. Din această sumă, 347 milioane de dolari provin din turismul contractual, iar 265 milioane de dolari din turismul individual.
Cifrele au fost furnizate de Institutul Național de Dezvoltare și Cercetare în Turism, care a efectuat un sondaj pe un eșantion de 314.000 turiști străini, adică 32% din numărul total de turiști străini pe 2002. La baza studiului au stat datele colectate de la tour-operatorii naționali și din industria hotelieră, însă lipsesc sumele cheltuite prin cardurile de credit, precum și informațiile de la casele de schimb valutar.
Unitățile de cazare din România au înregistrat, în anul 2003, 917108 turiști proveniți din statele Uniunii Europene, cifră mai mare cu 6,6% decât anul precedent. Cea mai importantă creștere a fluxului de vizitatori a fost de 19%, din Spania, urmată de Irlanda, cu 18%, Portugalia – 16,5% și Suedia – 11,7%.
Legat de calitatea obiectivelor turistice, există în România multe situri potențial valoroase care necesită investiții în infrastructura de acces și lucrări de restaurare. Pentru realizarea acestor obiective, trebuie întreprinse o serie de acțiuni și măsuri în domeniul infrastructurii private și publice, precum și în ceea ce privește serviciile de sprijin adiționale. Turismul are nevoie de cercetări de piață adecvate și de programe coerente și integrate de dezvoltare, înainte de a se face investiții semnificative în infrastructura fizică privată.
Prin urmare, turismul necesită investiții substanțiale, nu doar în infrastructura hard, dar și în componenta soft ( training, marketing etc.) a industriei turismului, pentru a atinge acel nivel calitativ care să îl facă competitiv pe piețele internaționale.
Restructurarea industriei tradiționale a turismului necesită o privatizare exhaustivă și masive investiții private. Viabilitatea economică a acestor investiții depinde de o cerere internă crescîndă – problemă care depășește cadrul acestui plan.
Strategia națională de dezvoltare regională propune în domeniul turismului o strategie de dezvoltare a turismului alternativ, bazată în cea mai mare parte pe forme de turism novatoare și nișe cum sunt: turismul rural, turismul cultural și alte "piețe nișe" ale turismului cum ar fi turismul pentru vînat și pescuit, precum și circuitele turistice pentru "vin și mîncăruri tradiționale".
O mențiune specială trebuie făcută în legătură cu turismul rural. Intinse zone rurale din cadrul regiunilor au multiple potențiale care pot fi exploatate prin activități turistice: frumusețea peisajului natural, păstrarea structurilor sătești tradiționale și a folclorului rural, etc. In mod deosebit va fi sprijinită dezvoltarea potențialul turistic rural al zonelor rămase în urmă, care nu au alte resurse, al zonelor agricole cu productivități scăzute la produsele agricole, etc. Dezvoltarea turismului rural poate consolida veniturile obținute de populație din alte surse dar poate constitui chiar și o sursă alternativă de cîștiguri pentru populația acestor zone. Turismul rural creează noi locuri de muncă, îndeosebi pentru femei, contribuind la rezolvarea gravelor probleme de ocupare a forței de muncă din mediul rural. Vor fi sprijinite acele proiecte de dezvoltare a turismului rural care prezintă oferte viabile.
Se va pune accent pe dezvoltarea unor pachete de servicii pentru turism care vizează grupuri țintă (persoane în vîrstă, tineri, etc.), care pot deveni componente ale unor aranjamente turistice majore și pe măsuri de marketing dezvoltate în consens cu alți furnizori de bunuri și servicii. O atenție specială va fi acordată dezvoltării infrastructurii turistice rurale și dezvoltării sau, după caz, îmbunătățirii calității capacităților și facilităților existente
2.2. Cadrul legislativ și programe de dezvoltare turistică
Perfecționarea cadrului legislativ astfel încât să se asigure un mediu financiar-fiscal și de afaceri stimulativ, a avut în vedere în principal:
– Revizuirea și completarea legislației specifice pentru realizarea de materiale de promovare, de participare la evenimente și expoziții internaționale sau de a răspunde cât mai bine nivelului cerințelor turiștilor străini sub aspectul standardelor serviciilor și a protecției turiștilor. În anul 2002 s-a continuat perfecționarea cadrului legislativ ținându-se seama de regulile impuse de normele în vigoare. Au fost elaborate și aprobate 6 legi din care 5 pentru aprobări de ordonanțe sau ordonanțe de urgență, 1 ordonanță, 4 ordonanțe de urgență, 22 hotărâri ale Guvernului, 16 ordine ale ministrului turismului. Aceste acte normative reglementează o serie de aspecte din sfera de activități a turismului în România cum ar fi privatizarea societăților comerciale de turism, clasificarea structurilor de primire turistice, licențierea agențiilor de turism, brevetarea managerilor din turism, atestarea și utilizarea ghizilor, alte măsuri de organizare a activităților de turism și protecție a turiștilor.
De asemenea, s-a ținut seama ca reglementările în turism să fie în concordanță cu acquis-ul comunitar în domeniu și cu alte prevederi din legislația țărilor membre din Uniunea Europeană, elaborându-se și introducându-se în circuitul de avizare proiectul Legii pentru aprobarea Programului „Superschi în Carpați”.
– Reglementarea accesului, evidenței și protecției turiștilor în structuri de primire turistice (H.G. nr. 237/2001), privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism (H.G. nr. 305/2001), amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea părților și traseelor de schi pentru agrement (H.G. nr. 263/2001).
– Simplificarea procedurilor de autorizare în turism pe bază H.G. 238/2001 privind licența și brevetul de turism
– Aprobarea și implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighișoara (O.G. nr. 3/2001)
– Asigurarea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism (Ordinul ministrului turismului nr. 235/2001).
– Instituirea premiilor de excelență în turism (Ordinul ministrului turismului nr. 320/2001).
În afara acțiunilor cuprinse în Planul de guvernare al Ministerului Turismului s-au realizat și o serie de activități noi dintre care sunt de menționat:
– Inițierea programului „Steagul Albastru” prin care plajele de pe litoralul românesc urmează să se încadreze în normele adoptate în Uniunea Europeană.
– Constituirea unui Comandament cu participarea mai multor ministere și autorități locale care a intervenit în rezolvarea problemelor privind calitatea serviciilor, siguranța turiștilor, etc.
– Extinderea sezonului estival prin inițierea unei oferte speciale pentru perioada septembrie-octombrie.
În ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea produselor turistice s-au întreprins o serie de măsuri dintre care:
– Modernizarea produsului turistic de litoral a concentrat un efort considerabil din partea Ministerului Turismului în anul 2002, principalele acțiuni întreprinse în acest sens vizând:
1) reabilitarea spațiilor verzi, a bazinelor cu apă, ambientarea ecologică, înfrumusețarea promenadei, dezvoltarea agrementului nautic în stațiunea Mamaia;
2) realizarea sistemului de indicatoare turistice în municipiul Constanța și în stațiunea Mamaia;
3) realizarea sistemului de iluminat public în stațiunea Neptun;
4) reabilitarea drumurilor și aleilor în stațiunile aferente municipiului Mangalia, în Eforie, Techirghiol, Limanu.
– Dezvoltarea produsului turistic de munte-iarna a cuprins Programul de Dezvoltare a domeniului schiabil Predeal-Azuga, realizat în coparticipare cu autoritățile locale din care se poate enumera:
1) finalizarea lucrărilor de amenajare la pârtia de schi „Creasta Cocoșului” și reabilitarea instalației de iluminat nocturn pe pârtia Clăbucet;
2) achiziționarea instalațiilor de produs zăpadă artificială și lucrări de construcții-montaj aferente punerii în funcțiune a acestora;
3) întocmirea Planului Urbanistic de Detaliu pentru zona de practicare a sporturilor de iarnă Clăbucet și Orleasa.
– Programul croaziere pe Dunăre reluat după 10 ani de întrerupere care a asigurat în anul 2002 vizitarea porturilor dunărene românești de către 15.000 turiști străini. La sfârșitul lunii septembrie 2002 Ministerul Turismului împreună cu Asociația Țărilor Dunărene a organizat bursa de turism având drept scop promovarea în mai mare măsură a potențialului turistic românesc ce poate fi valorificat prin croaziere pe Dunăre.
– În cadrul Programului „Dracula Park” s-a lansat oferta publică de vânzare de acțiuni în valoare de 155 miliarde lei, din care s-au subscris 105,2 miliarde lei de către un număr de 15.061 acționari.
– În domeniul investițiilor în turism s-a constatat faptul că agenții economici din turism au investit în construcții noi și modernizări, în anii 2001-2002 peste 100 milioane de dolari, dând în folosință 41 de hoteluri noi și modernizând alte 12 hoteluri.
Promovarea agresivă a potențialului turistic românesc s-a desfășurat, în cursul anilor 2001-2002, prin multiple acțiuni de informare pe piețele turistice externe, folosind forme, căi și mijloace publicitare variate în special în principalele țări emitente de turiști, inclusiv spre România, din Europa, America de Nord (S.U.A.), Asia (Japonia, Israel). Printre acțiunile mai importante întreprinse în acest sens se numără:
– în anii 2001-2002 Ministerul Turismului a participat la 112 târguri și expoziții internaționale de turism prestigioase, dintre care în Europa 101, America de Nord 5, Japonia 2, Orientul Mijlociu 4;
– majorarea semnificativă a spațiilor standurilor turistice românești, unde se impunea, spre a se asigura reprezentativitatea dorită, cel puțin la nivelul concurenței;
– participarea pentru prima oară la unele expoziții și burse internaționale de turism pe piața germană, franceză și cehă;
– atragerea pe piață a unor noi tour-operatori din Scandinavia cum ar fi concernul Scandinavian Leisure Grup prin tour-operatorii Always și Spies, concernul din Germania – TUI, Thomas Cook și ITS Reisen, Cehia – ATIS;
– concernul turistic TUI, după 17 ani de absență, ca urmare a vizitei întreprinse pe litoralul românesc, a contractat pentru sezonul de vară 2002 un număr de 12.000 locuri;
– tour-operatorul european ITS Reisen (Internațional Travel Service), de asemenea, după vizita de documentare în țara noastră în 2001, a decis reluarea programelor spre România și a contractat un număr de circa 16.000 de locuri pe litoral pentru anul 2003;
– campania de promovare a turismului românesc a avut consecințe pozitive asupra creșterii circulației turistice cu străini în România. În anul 2001 s-a înregistrat o creștere de 17,7% a turiștilor din Uniunea Europeană, iar în anul 2002 creșterea a fost de 5,3%.
Recâștigarea piețelor externe est-europene importante în anul 2002 s-a realizat prin deschiderile oficiale ale birourilor de turism din Varșovia, Polonia și din Budapesta, Ungaria; s-a asigurat creșterea nivelului calitativ al produselor turistice și protecția turiștilor împotriva practicilor ilicite.
În domeniul dezvoltării învățământului în turism au fost organizate cursuri de calificare profesională în meseriile de bază, cursuri de perfecționare pentru promovarea în funcție, cursuri de perfecționare pentru obținerea brevetului de turism prin centrul Național de Învățământ Turistic. Au fost, de asemenea organizate, la cerere, cursuri de perfecționare, testarea profesională a unor salariați din societățile comerciale, testarea cunoștințelor de limbi străine.
În anul 2001 au absolvit 638 persoane, iar în anul 2002 un număr de 663 persoane. Sunt în derulare programe de formare și perfecționare profesională pentru 1.338 persoane. Pregătirea profesională în turism se racordează tot mai mult la sistemele practicate în țările din Uniunea Europeană. În acest sens au fost stabilite relații de colaborare cu instituții similare de profil din Regatul Unit, Elveția, Finlanda, Cipru, Austria, Italia, Germania și cu Asociația Europeană a Școlilor de Turism și Hotelărie.
În cadrul colaborării cu autoritățile de turism din Italia au fost alocați 600.000 de Euro pentru pregătirea a 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism, iar prin colaborare cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion – Elveția se vor organiza la București primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa Centrală și de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, dar și în meseriile de bază deficitare.
Cercetarea în turism a urmărit fundamentarea riguroasă a programelor de dezvoltare a turismului în concordanță cu practicile actuale pe plan mondial. În ceea ce privește cercetarea în turism sunt de menționat următoarele:
– Realizarea sistemului de urmărire a încasărilor și plăților aferente turismului internațional al României. Sistemul proiectat în concordanță cu metodologia Organizației Mondiale a Turismului, precum și a Oficiului de Statistică al Uniunii Europene EUROSTAT reprezintă prima fază din procesul de adaptare a sistemului informațional statistic din turism la standardele Uniunii Europene. Implementarea proiectului a dat posibilitatea evidențierii pe baze reale a încasărilor obținute de România din turismul internațional, precum și cheltuielile efectuate în străinătate de turiștii români;
– Identificarea de noi zone cu potențial turistic și cu cerere turistică, cum ar fi: zona din sudul județului Dolj, respectiv Bechet-Ostroveni-Zaval-Giugiu pentru care au fost efectuate studiile și proiectele necesare pe baza cărora au demarat acțiunile de amenajare efectivă a zonei; cursul românesc al Dunării; zona litorală a Mării Negre;
– Studii de oportunitate privind: implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighișoara (Consiliul Local Sighișoara); realizarea stațiunii turistice de litoral Europa – etapa I și etapa II; implementarea proiectului pilot „Blue Flag” pentru trei plaje din stațiunile turistice de litoral Mamaia și Neptun; studiu privind perfecționarea metodologiei de cuantificare a încasărilor și plăților din turismul internațional al României; strategia de informatizare a turismului românesc.
Creșterea rolului social al turismului s-a manifestat prin lansarea, în colaborare cu agenții economici din turism, a unor programe turistice care se adresează persoanelor cu venituri mici – pensionari, elevi, studenți.
Au fost derulate programele: „Litoralul pentru toți”, două ediții – „1 Mai la mare”, „Sănătate pentru toți” și programul „O săptămână de refacere” în stațiunile balneare, la care au participat circa 70.000 de persoane care au plătit pentru 6 nopți prețuri reduse de 399.000 lei și 499.000 lei, cu mult sub prețurile ofertelor normale.
Prin programele de dezvoltare a turismului se asigură, pe de o parte, condiții de utilizare eficientă a resurselor de muncă din zonele implicate, iar pe de altă parte se creează condiții pentru refacerea capacitații de muncă prin odihnă, recreare și cura balneară.
Nu trebuie neglijat și rolul turismului ca factor de cultură și educație cu adresabilitate tuturor categoriilor de populație inclusiv celor defavorizate.
Ministerul Turismului întreține și dezvoltă relații cu organisme și instituții internaționale de profil, iar criteriile integrării europene a României au impus sistematizarea unui cadru de lucru adecvat și eficient pentru abordarea și rezolvarea temelor care se referă la domeniul său de activitate.
Chiar dacă nu are repartizate în mod direct rezolvarea unor capitole dintre cele solicitate în procedurile de aderare, Ministerul Turismului este interesat să colaboreze și în domenii care sunt tratate de alte instituții guvernamentale, dar au efecte importante în activitatea turistică cum ar fi: statistica și informatizarea, protecția consumatorilor, dezvoltarea regională, reglementările fiscale generale, libera circulație a capitalului, sprijinirea și dezvoltarea I.M.M.-urilor.
În perioada analizată au avut loc contacte și acțiuni cu Organizația Mondială a Turismului, Asociația pentru promovarea turismului în țările dunărene „Die Donau”, Inițiativă Central Europeană (CET), Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN).
2.3. Obiectivele strategice ale programelor de dezvoltare turistică
Obiectivul strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea rapidă și durabilă, acordând o atenție specială locului turismului în cadrul economiei naționale, astfel încât să devină sector prioritar prin acțiunea concentrată a organismelor legislative, guvernamentale și ale administrației publice locale, prin intermediul următoarelor acțiuni:
a) Încheierea procesului de privatizare în turism până la sfârșitul anului 2003
Această acțiune a fost considerată fundamentală pentru creșterea contribuției sectorului turistic la realizarea produsului intern brut și se va înfăptui prin:
– preluarea de către Ministerul Turismului a deciziei și a efectuării procesului de privatizare;
– simplificarea procedurilor de privatizare;
– retragerea statului din societățile în care este acționar nesemnificativ;
– finalizarea proceselor de privatizare pentru activele la care procesul de privatizare a fost inițiat și recunoscut printr-un management privat;
– utilizarea unui sistem adecvat de facilități la privatizare.
b) Armonizarea cu legislația din țările Uniunii Europene pentru standardele de calitate, standardele pentru construcții, standardele tehnice, indicatorii statistici pentru turism, înregistrările și analizele statistice comune, standardele de pregătire profesională, standardele ecologice.
c) Dezvoltarea și modernizarea bazei turistice care se va realiza prin:
– proiecte care pun în valoare turistică elementele patrimoniului național national (situri si monumente istorice, rezervatii naturale, viata comunitatilor traditionale si a comunitatilor de artizani, factori naturali cu potential balneo-climateric);
– proiecte de dezvoltare și modernizare a dotărilor de agrement din stațiunile turistice, cu accent deosebit pe stațiunile montane;
– crearea de zone turistice „speciale” (litoral, Delta Dunării, stațiuni balneo-climaterice) care vor beneficia de un regim propriu în ceea ce privește proiectele noi de investiții și facilitățile fiscale acordate agenților economici din acest domeniu și prin alocarea unor resurse financiare din fondul de dezvoltare și promovare în turism;
– inițierea și susținerea proiectelor de dezvoltare de noi stațiuni montane pentru practicarea sporturilor de iarna, cu accent deosebit pe susținerea proiectelor privind transportul pe cablu și pârtii de schi.
– asistență și consultanță de specialitate.
Promovarea proiectelor și programelor de dezvoltare și modernizare a bazei turistice se va realiza prin alocarea unor resurse financiare din fondul de dezvoltare și promovare în turism, alte fonduri publice de investitii sau fonduri private, din finanțîri internaționale, asistență și consultanță de specialitate.
d) Programul EUROPA de reabilitare a litoralului românesc, în concordanță cu cerințele stațiunilor turistice moderne, care va cuprinde ca inițiative imediate:
– proiectarea și construirea unei noi stațiuni pe litoral;
– inițierea proiectului „ Linie continuă litoral” (întreaga coasta a Mării Negre va fi destinată și sistematizată sub forma stațiunilor turistice);
– proiectarea și construirea unor zone de agrement nautic pe principiul „Water Land” pe litoral;
– orientarea activității de cazinouri pe litoral prin pârghii speciale financiar fiscale, în scopul diversificării ofertei turistice și creșterea perioadei de funcționare a bazei turistice pe litoral;
– promovarea pe principalele piete internationale a proiectelor noi.
Proiectul privind realizarea unei noi statiuni pe litoral este caracterizat prin urmatoarele elemente:
concesionarea terenului de catre Administratia locala la un pret corespunzator;
asigurarea de catre Ministerul Turismului a resurselor pentru proiectarea generala a noii statiuni, precum si realizarea unui parteneriat intre: a) stat (pentru cheltuieli de infrastructura generala); b) autoritatile locale (pentru concesionarea terenurilor); si c) sectorul privat (pentru constructia si exploatarea structurilor turistice);
acordarea de facilitati (scutirea de impozit pe profit pentru o perioada de pana la 10 ani pentru agentii economici care investesc in aceasta statiune, scutirea de TVA si taxe vamale pentru utilaje si echipamente importate pentru aceste proiecte).
e) Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ și stabil se va realiza prin facilități fiscale ca reinvestirea profitului și stimularea investițiilor noi (cu deosebire în zonele turistice „speciale”, în stațiunile turistice sezoniere precum și pentru anumite forme de turism și categorii de turiști).
f) Simplificarea cadrului legislativ – în acest sens s-a urmărit:
– promulgarea legii turismului;
– stabilirea procedurii de co-decizie între Ministerul Turismului și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale privind inițierea, aprobarea și executarea noilor proiecte de investiții majore în domeniul turismului;
– asumarea de către Ministerul Turismului a rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localităților turistice, stațiunilor turistice și a zonelor cu potențial turistic;
– realizarea unei noi reglementări a regimului juridic al plajelor, falezelor și zonelor adiacente, a terenurilor aferente părților și instalațiilor pentru sporturi de iarnă; administrarea lor se va efectua sub autoritatea Ministerului Turismului.
g) Promovarea potențialului turistic național prin:
– recâștigarea pieței turistice interne și a piețelor externe tradiționale din Europa, precum și alte piețe netradiționale;
– deschiderea a cel puțin două noi birouri de turism (Ungaria și Danemarca)
– declanșarea unor acțiuni promoționale de amploare prin includerea ofertei turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare;
– diversificarea publicațiilor turistice editate în mai multe limbi de circulație internațională și distribuirea lor în țară și străinătate.
h) Dezvoltarea turismului rural în pensiuni turistice și agroturistice se va realiza prin reintroducerea sau extinderea următoarelor facilități:
– scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani din momentul clasificării pensiunii turistice sau agroturistice;
– reducerea cu 50% a tarifelor percepute pentru obținerea și prelungirea certificatelor de clasificare a pensiunilor turistice și agroturistice;
– punerea la dispoziție de către autoritățile locale, din terenurile disponibile, în condițiile prevăzute de lege, a unor suprafețe necesare construirii, dezvoltării și exploatării de pensiuni turistice și agroturistice;
– includerea în programele instituțiilor de învățământ cu profil turistic sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice și agroturistice.
i) Dezvoltarea învățământului și cercetării pentru turism prin:
– elaborarea de norme metodologice comune ale Ministerului Turismului și ale Ministerului Educației și Cercetării pentru crearea unui Sistem național de învățământ în turism la toate nivelurile de instruire și armonizarea cu standardele Uniunii Europene;
– stabilirea cooperării între Ministerul Turismului și IATA pentru înființarea unui Sistem de pregătire și de funcționare a agenților economici în domeniul turismului și ticketingului;
– realizarea unor relații de colaborare eficiente între Ministerul Turismului și principalele societăți de turism din România cu organizații din domeniul pregătirii profesionale în turism și hotelărie ale Uniunii Europene;
– dezvoltarea activității Institutului de Cercetare în Turism și transformarea acestuia în principal furnizor de analize, studii, soluții și proiecte necesare deciziei în domeniul politicilor în turism
– elaborarea unei noi metodologii privind organizarea si desfasurarea cursurilor de calificare profesionala in meseriile de baza din activitatile hoteliere si de turism;
– susținerea școlilor de profil la toate nivelurile;
– realizarea unor relații de colaborare eficiente între Ministerul Turismului și principalele societăți de turism din România cu organizații din domeniul pregătirii profesionale în turism și hoteliere ale Uniunii Europene.
În anul 2002, Ministerul Turismului a vândut pachetul de acțiuni deținut de stat la 41 de societăți, două prin negociere directă și 39 prin licitație cu strigare.
Strategia Planului Național de Dezvoltare s-a axat pe nouă priorități:
1. Dezvoltarea sectorului privat și promovarea investițiilor
2. Sprijinirea dezvoltării IMM -urilor din sectorul productiv
3. Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii regionale și locale
4. Dezvoltarea resurselor umane
5. Dezvoltarea turismului
6. Sprijinirea cercetării, dezvoltării tehnologice și a inovării
7. Dezvoltarea agriculturii și spațiului rural
8. Dezvoltarea infrastructurii transporturilor
9. Protejarea și ameliorarea calității mediului înconjurător
De asemenea, dezvolatrea turismului românesc a avut în vedere, îndeosebi, anumite priorități de dezvoltare regională și sectorială. Acestea au vizat proiectele finanțate de Uniunea Europeană, în cadrul planului național de dezvolater.
Proiectele finanțabile au vizat investiții substanțiale în dezvoltarea și modernizarea infrastructurii hard, precum și în infrastructura de acces și în componenta soft (training, marketing etc.) a industriei turismului, în vederea atingerii unui înalt nivel calitativ al serviciilor, care să facă acest domeniu competitiv pe piețele internaționale.
Începând cu anul 2002 prin programele sociale speciale lansate administrația națională începe o perioadă de redresare a activității turistice. Astfel, în anul 2003 circulația turistică la nivelul țării a înregistrat o creștere de 31% la total turiști și 11% la sosiri vizitatori străini, față de anul 2002.
Prin tarife scăzute și programe specifice s-au făcut eforturi de eficientizare în acest important sector economic. O mai bună colaborare între ministere, la nivelul coordonării și conceperii activităților balnearo-turistice și de tratament au generat rezultate superioare și o dezvoltare impetuoasă a turismului în România
2.4. Obiectivele strategice ale programelor la nivelul regiunilor de dezvoltare
Strategiile de dezvoltare a turismului românesc la nivelul regiunilor de dezvoltare s-au încadrat în strategia națională.
Astfel în Regiunea de dezvoltare Nord – Est, varietatea resurselor turistice ale Regiunii au permis specializarea unor zone pe tipuri particulare ale turismului: religios, cultural-istoric, cinegetic, de agrement și cură balneară, sportiv.
În Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia eforturile s-au axat pe două direcții primordiale:
– în privința dezvoltării sectorului productiv și a serviciilor conexe s-a urmărit sprijinirea sectorului privat pentru realizarea de investiții în turism și pentru îmbunătățirea ofertei turistice;
– în privința dezvoltării zonelor rurale s-a urmărit cu precădere dezvoltarea agro-turismului.
Regiunea de dezvoltare Sud – Vest, unde cadrul natural deosebit din nordul Regiunii (zona montană Parâng, Retezat-Godeanu) și zona subcarpatică, care totalizează aproximativ 50% din suprafața Regiunii, au fost considerate ca fiind favorabile practicării activităților agroturistice.
Prezența fluviului Dunărea în sudul Regiunii, precum și multitudinea monumentelor culturale, istorice, arhitecturale, a elementelor de etnografie și folclor au favorizat dezvoltarea turismului itinerant cu valențe culturale și a turismului de vânătoare și pescuit .
În Regiunea de dezvoltare Nord – Vest, la realizarea strategiilor de turism s-au avut în vedere faptul că potențialul turistic al Regiunii nu este suficient exploatat, și că, pe fondul general al declinului economic al Regiunii, s-a produs o degradare a bazei materiale turistice, generată de diminuarea cererii și de diminuarea fondurilor de investiții pentru întreținere, modernizări și noi dotări, până la dispariție.
Absența publicității, a rețelelor de răspândire a informațiilor turistice, numărul redus al turiștilor interni și externi, a dus la un indice de utilizare a bazei turistice de numai 29%. Deși există rețele de agroturism în județele Maramureș, Cluj și Bihor, ele nu au fostt suficient exploatate, datorită lipsei utilităților și accesului dificil.
S-a urmărit o mai bună promovare a zonei, în paralel cu atragerea de investiții pentru modernizarea și crearea unei mai bune baze materiale turistice.
În Regiunea de dezvoltare Centru, spre deosebire, de alte regiuni, activitățile economice și posibilitățile de dezvoltare ale multor localități, în special cele din zona montană, cu potențial turistic ridicat, sunt afectate de infrastructura învechită din telecomunicații.
Relieful este variat, predominant muntos, oferind un ridicat potențial turistic și de dezvoltare a zootehniei. Suprafețele întinse de platou și luncă, propice culturilor agricole, sunt și ele prezente. Relieful montan accidentat a determinat apariția unui număr foarte mare de sate care, în mare parte datorită izolării, au probleme deosebite legate de infrastructura de transport și dotarea edilitară.
Ca urmare a acestor date strategia de dezvoltare a regiunii s-au axat mai mult pe dezvoltarea infrastructurii rutiere și de telecomunicații. S-a urmărit, de asemenea, dezvoltarea agro-turismului.
Pentru anul 2003, programele de dezvoltare turistică, desfășurate la nivelul regiunilor au fost create în funcție de necesitățile fiecărei regiuni în parte, având ca punct de plecare strategia de dezvoltare la nivel național.
Astfel:
Regiunea de dezvoltare Nord – Est, pe lângă dezvoltarea și promovarea turismului și dezvoltarea agro-turismului, printre strategiile de dezvoltare urmărite, s-au numărat și reabilitarea/modernizarea drumurilor de acces spre zone industriale, turistice și de munte și calificarea persoanelor ocupate în activități turistice, obiective ce participă pasiv la dezvoltarea turismului în zonă.
Regiunea de dezvoltare Sud – Est a urmărit dezvoltarea infrastructurii de acces către zonele turistice
Regiunea de dezvoltare Sud – Muntenia. Aici s-a avut în vedere următoarele:
Sprijinirea sectorului privat pentru realizarea de investiții în turism și pentru îmbunătățirea ofertei turistice
Dezvoltarea infrastructurii pentru activități turistice
Îmbunătățirea infrastructurii de transport si a altor tipuri de infrastructură, în cadrul cooperării transfrontaliere cu Bulgaria
Dezvoltarea agro-turismului
Regiunea de dezvoltare Sud – Vest. S-au urmărit:
Dezvoltarea infrastructurii în domeniul activităților turistice
Promovarea potențialului turistic regional
Sprijinirea utilizării resurselor locale în sistem de parteneriat pentru realizarea diferitelor tipuri de infrastructuri
Instruirea întreprinzătorilor din domeniul agro-turismului și a fermierilor
Regiunea de dezvoltare Vest, pe lângă dezvoltarea infrastructurii pentru activități turistice, s-a încercat și extinderea rețelelor de canalizare, alimentare cu apă potabilă, energie termică.
Regiunea de dezvoltare Nord – Vest. S-au urmărit:
Dezvoltarea și promovarea ofertei turistice
Dezvoltarea infrastructurii pentru activități turistice
Reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport
Conservarea și dezvoltarea potențialului ecologic și socio-economic al pădurilor
Regiunea de dezvoltare Centru s-a axat pe
Dezvoltarea și promovarea ofertei turistice
Dezvoltarea activităților conexe turismului (salvamont, trasee turistice etc.)
Reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport și comunicații
Îmbunătățirea rețelelor de alimentare cu apă potabilă, gaze naturale, canalizare, rețele electrice, epurarea apei
Refacerea și modernizarea rețelelor stradale, conservarea clădirilor declarate monumente și a utilităților pentru recreere
2.5. Programe de dezvoltare turistică la nivelul anului 2003
Aceste programe și-au propus realizarea diversificării ofertei, creșterea calității serviciilor în turismul românesc și atragerea unui număr sporit de turiști străini și români.
Un program, prin care s-a urmărit să se îmbunătățească infrastructura și amenajările urbanistice în porturile dunărene în care au acostat vase cu turiști străini în 2002, a fost „Croaziere pe Dunăre”; totodată avându-se în vedere introducerea în circuit a noi porturi (Bechet și Cetate).
Încă sunt necesare lucrări de modernizare a danelor, îndepărtarea din porturi a obiectelor care produc poluare vizuală (nave abandonate, macarale dezafectate, etc.), reabilitarea punctelor de atracție turistică din localitățile portuare și din vecinătatea acestora (muzee, biserici, mănăstiri, parcuri și rezervații naturale și amenajarea de spații comerciale atractive pentru vânzarea de produse de artizanat, alte bunuri cu specific local sau național) și amenajarea de zone de agrement pe malul Dunării (în special în aria localităților Oltenița și Giurgiu) pentru atragerea de turiști din capitală.
Prin Programul „România – Tara Vinurilor” s-a urmărit valorificarea potențialului important vini-viticol recunoscut al României prin organizarea de vizite pentru turiști, în special străini, la podgoriile care îndeplinesc condițiile necesare.
Împreună cu asociațiile profesionale s-a organizat informarea agențiilor de turism în vederea întocmirii ofertei pentru partenerii străini. În cadrul unei întâlniri la Primul Ministru cu factorii implicați (producători și exportatori de vinuri, reprezentanți ai zonelor turistice) s-a încercat definitivarea strategiei de implementare a programului. De asemenea, în stațiunile de pe litoral s-au dorit organizarea de tururi de prezentare a vinurilor și cu recomandarea celor mai populare mărci. Ministerul Turismului a realizat acțiuni speciale de promovare a programului cu prilejul participării la târguri și expoziții internaționale și ptin editarea de tipărituri și alte materiale de informare. Lansarea a avut loc la Târgul Internațional de Turism de la Berlin, cea mai importantă manifestare expozițională internațională. Cu sprijinul centrelor vini-viticole s-au organizat acțiuni de prezentare în exterior a vinurilor românești.
Introducerea în circuitul turistic a noi zone și trasee și mai buna cunoaștere a vinurilor românești în străinătate au fost principalele deziderate ale programului.
Un alt program al Ministerului Turismului a fost „Vacanța la Țară” care a avut (și are) ca scop orientarea fluxurilor turistice către zonele rurale cu tradiții și cu infrastructura turistică adecvată prin dezvoltarea turismului rural. În acest scop, în colaborare cu asociațiile profesionale, sunt promovate programe diversificate care includ servicii în zonele rurale. O atenție specială se acordă atragerii tineretului prin programe educative.
Astfel, crește gradul de utilizare a pensiunilor rurale care au o dinamică accentuată și se diversifică oferta turistică cu prețuri accesibile persoanelor cu venituri mai mici. În același timp, se oferă posibilitatea cunoașterii de către turiștii străini și români a tradițiilor autentice ale satului românesc.
Programul „Infoturism” a presupus și presupune organizarea de centre de informare turistică, capabile să prezinte oferta națională și locală în fiecare municipiu reședință de județ, în localitățile și stațiunile turistice importante, precum și în punctele principale de frontieră. De asemenea, în luna ianuarie a anului 2003 au fost instalate, în București, 10 panouri de informare turistică tip „city-light” cu prezentarea principalelor obiective turistice. Scopul urmărit prin acest program este o mai bună informare a turiștilor români și străini.
Obiectivul ridicării pregătirii profesionale a personalului din turism la nivelul exigențelor actuale pe plan european cu eforturi proprii și cu asistență externă se regăsește în Programul de reorganizare a învățământului turistic în concordanță cu criteriile și cerințele Uniunii Europene. În cadrul colaborării cu autoritățile de turism din Italia au fost pregătiți peste 1.000 de lucrători în meseriile de bază din turism.
Prin colaborarea cu Institutul de Înalte Studii de Turism din Glion (Elveția) s-au organizat la București primele cursuri de pregătire pentru personalul din Europa Centrală și de Est, cu durata de 1 an, pe module de management, precum și în meseriile de bază deficitare.
Introducerea în România a simbolului Steagul Albastru (Blue Flag), un alt program important al Ministerului Turismului, constituie recunoașterea internațională a calității plajelor litoralului românesc al Mării Negre.
În anul 2003 s-a asigurat realizarea fazei pilot pentru 5-6 plaje din stațiunile Mamaia și Neptun-Olimp. Atribuirea simbolului se face în funcție de îndeplinirea a 27 de criterii referitoare la calitatea apei, echiparea și curățenia plajei, informarea publicului, etc. Simbolul este atribuit de o organizație non-guvernamentală internațională, Fundația de Educație pentru Mediu.
Prin acest program se vizează alinierea turismului de litoral din România la practicile europene în domeniu având o mare influență asupra atractivității ofertei turistice de litoral.
Programul „Marca Q” (de creștere a calității serviciilor turistice) este un program similar derulat și în Spania, Franța, Elveția care a introdus un sistem eficace de atragere a sectorului privat pentru atingerea unui standard de calitate (prin lansarea mărcii de calitate – Q), care să corespundă exigențelor actuale ale turiștilor.
Au fost elaborate norme naționale de certificare a calității serviciilor hoteliere și a acordării mărcii „Q”, aprobate printr-o hotărâre a Guvernului, după care s-a desfășurat o campanie de sensibilizare a agenților economici cu privire la implicațiile pozitive ale mărcii „Q”.
Programul „Marca Q” urmărește ca efect îmbunătățirea sensibilă a calității serviciilor turistice și implicit creșterea competitivității ofertei românești în străinătate. De asemenea, se urmărește creerea unei culturi a calității în turism care, pe termen lung, să aibă consecințe favorabile asupra acestui domeniu de activitate.
Programele turistice cu caracter social au continua programele sociale lansate până în prezent: „Litoralul pentru toți”, „1 Mai la mare”, „Refacere în stațiuni balneare”, iar efectul acestora s-a dorit a fi crearea unui sistem de turism social și îmbunătățirea utilizării structurilor turistice în tot timpul anului.
OBIECTIVE ȘI ACȚIUNI PRIVIND DEZVOLTAREA TURISMULUI ROMÂNESC, LA ORIZONTUL ANULUI 2008
3.1. Politici guvernamentale pentru anii 2005-2008
Turismul național va fi orientat și integrat în tendințele regionale și mondiale, din punct de vedere al dinamicii și orientării în structurarea ofertei.
Obiectivele pe care Guvernul României și le-a fixat în domeniul turismului sunt:
creșterea circulației turistice pe teritoriul României
diversificarea ofertei și creșterea calității serviciilor turistice
Prin aceste obiective Guvernul României își propune cel puțin o dublare a veniturilor din turism până în anul 2008.
Principalele măsuri pe care Guvernul României le va promova pentru valorificarea potențialului turistic național privesc următoarele aspecte:
definirea și promovarea unui brand turistic național pentru individualizarea, personificarea și asigurarea unei atractivități specifice ofertei naționale, atât pentru consumatorii finali, cât și pentru investitori;
stabilirea priorităților în dezvoltarea infrastructurii de sprijin a turismului în corelație cu dezvoltarea infrastructurii generale;
cooperarea organismelor guvernamentale cu sectorul privat pentru promovarea investițiilor transfrontaliere, îmbunătățirea procesului de instruire și protejarea mediului natural;
funcționarea organismelor de consultare dintre industria turistică și administrația publică la nivel central și local;
transferarea către sectorul privat, în conformitate cu practica internațională, a activităților de marketing și promovare, licențiere, brevetare și clasificare în turism;
utilizarea unei cote părți din fondurile pentru conversia profesională a persoanelor aflate în somaj, pentru școlarizarea și pregătirea acestora în meserii și ocupații specifice turismului;
îmbunătățirea și finanțarea formelor educaționale de profil (licee de turism și facultăți de profil);
informatizarea acțiunii de promovare a turismului.
Obiectivul strategic general de dezvoltare a turismului îl reprezintă crearea unui produs turistic național competitiv, la nivelul valorii resurselor turistice de care dispune România și care să impună acest domeniu ca activitate economică prioritară în cadrul sistemului economic național.
Conform Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, atingerea acestui obiectiv trebuie să conducă la:
dublarea numărului de turiști străini (cca. 1.000 mii în prezent) la orizontul anilor 2010 și atingerea unui număr de 1.500 mii la nivelul anului 2007, precum și creșterea în consecință a încasărilor valutare din turism, de la cca. 600 mil. USD în 2002 la cca. 1,0 mld. USD în anul 2007 și 2 mld. USD la nivelul anilor 2010 – 2012;
sporirea contribuției turismului la formarea PIB, de la 1,18 % în prezent la cca. 5 – 6 % în anul 2007 (în țările cu turism dezvoltat acest indicator atinge în medie un nivel de 14 %);
satisfacerea cererii turistice potențiale interne și atragerea unui număr sporit de turiști români pentru petrecerea sejururilor, de la 3.848 mii în anul 2002 la cca. 5.100 mii în anul 2007;
sporirea contribuției turismului în cadrul veniturilor comunităților locale prin susținerea dezvoltării turismului rural;
crearea unui număr de minimum 350 mii de noi locuri de muncă în sectorul turistic, peste cele 130 mii de locuri existente în prezent;
Prognoza circulației turistice și a încasărilor valutare
din turism pentru anul 2007
Tabelul nr. 4
Sursa: “Strategia dezvoltării turismului românesc” document al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului
Realizarea obiectivului strategic general de dezvoltare a turismului impune adoptarea conjugată a unor politici corespunzătoare, pentru diferitele domenii de activitate ale sectorului, respectiv:
Politica de produs turistic – vizează modernizarea și extinderea ofertei turistice românești, creșterea competitivității și atractivității ei pe piața internă și internațională.
Politica de promovare și marketing trebuie să asigure crearea unei imagini reale a României, menite să stimuleze cererea turistică internă și internațională.
Politica în domeniul forței de muncă urmărește asigurarea din punct de vedere cantitativ și calitativ a necesarului de personal și al modului de formare și perfecționare a acestuia.
Politica privind creșterea rolului cercetării științifice și dezvoltării tehnologice, motivată de necesitatea identificării de noi produse și piețe turistice, a oportunităților de investiții și de fundamentare a programelor de dezvoltare, investiții și de amenajare turistică.
Politica în domeniul legislativ – presupune adoptarea reglementărilor necesare dezvoltării turismului (în primul rând Legea turismului, Legea parcurilor turistice), în concordanță cu prevederile legale ale țărilor Uniunii Europene.
Politica în domeniul fiscal are drept scop evaluarea impactului măsurilor de natură fiscală asupra dezvoltării turismului și adoptarea unui sistem atractiv pentru investitorii din turism.
Politica parteneriatului stat – are rolul de a asigura suprastructura (drumuri, căi de comunicație, alte utilități etc.); administrația publică locală – care să contribuie cu terenurile necesare realizării proiectelor și sectorul privat, solicitat să finanțeze, să construiască și să exploateze proiectele de acest tip.
3.2 Programe prioritare și programe speciale
Ducerea la îndeplinire a politicilor enunțate presupune realizarea unor programe prioritare și adoptarea unor măsuri care, prin efectele produse de implementarea acestora, să pună în mișcare întregul angrenaj de dezvoltare a turismului, atât la nivelul produsului turistic național, cât și pe fiecare din principalele destinații turistice ale României (Delta Dunării, turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, alte destinații), respectiv:
Programe prioritare de dezvoltare a turismului
Delta Dunării – „Delta Europei”
Superschi în Carpați
Parcuri turistice
Cabane montane
Salvamont
Turism balnear – „Turism de sănătate”
Ecoturism în România
Turism cultural și religios în România
b. Programe care susțin dezvoltarea turismului
Programul de marketing și promovare
Programe sociale – "Litoralul pentru toți", "Turism pentru sănătate", "Revelion în România"
Legislația turistică
Obiectivele specifice, acțiunile și măsurile pe termen scurt și mediu, pentru fiecare dintre destinațiile turistice prioritare pentru România sunt prezentate în continuare.
A. Turismul montan
Obiectiv specific este amenajarea la standarde turistice europene a stațiunilor montane și diversificarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarnă și a drumeției montane. Principiul care trebuie să stea la baza dezvoltării turismului este cel al dezvoltării durabile a zonelor, centrelor și obiectivelor turistice.
Acțiuni strategice ce se impun sunt: modernizarea și dezvoltarea stațiunilor intrate în circuitul turistic internațional; valorificarea la standarde europene a potențialului turistic montan aferent stațiunilor intrate în circuitul turistic, prin amenajarea complexă a domeniului schiabil și asigurarea corespunzătoare a acestora cu mijloace de transport pe cablu și instalații de producere de zăpadă artificială; modernizarea, dezvoltarea și diversificarea agrementului, cu accent pe agrementul „après ski”; inițierea unui program complex de modernizare și dezvoltare a rețelei de cabane și refugii montane.
Măsurile propuse pentru realizarea obiectivului
– amenajarea de noi pârtii de schi;
– construirea de instalații de transport cu cablu pentru persoane;
– instalarea de echipamente de producere a zăpezii artificiale;
– instalarea echipamentelor pentru iluminatul nocturn al pârtiilor de schi;
dotarea cu echipamente pentru întreținerea pârtiilor de schi;
– reamenajarea și amenajarea pârtiilor destinate practicării sporturilor de iarnă, altele decât schiul-biatlon, bob, sanie, sărituri de la trambulină, patinoare și echiparea cu instalațiile și echipamentele aferente;
– reamenajarea și construirea de refugii montane pentru asigurarea siguranței și a primului ajutor în caz de accidente; reamenajarea rețelei existente de cabane de creastă și construirea de noi cabane.
Realizarea acestor acțiuni se va face prin implementarea programelor naționale, de dezvoltare și de susținere a turismului montan, respectiv:
Superschi în Carpați
Cabane Montane
Salvamont.
Programe de dezvoltare:
I. Programul „SUPERSCHI ÎN CARPAȚI”
Programul își propune atingerea uneia dintre țintele principale ale strategiei Ministerului Turismului ;i anume, revitalizarea turismului montan din România, prin:
a) modernizarea și dezvoltarea domeniului pentru schi, care presupune asigurarea practicării schiului și a celorlalte sporturi de iarnă în condiții optime și de securitate. Prin aceasta se înțelege corelarea dimensiunii domeniului pentru schi cu capacitatea de cazare și asigurarea integrală a cererii de week-end;
b) modernizarea și dezvoltarea mijloacelor de transport cu cablu pentru persoane, acestea fiind determinante în aprecierea calității ofertelor pentru sporturile de iarnă;
c) modernizarea, dezvoltarea și diversificarea agrementului – natura și calitatea agrementului (în special a facilităților ”après-ski”) sunt hotărâtoare în alegerea unei oferte (stațiuni), iar acest aspect este foarte bine cunoscut și ”exploatat” pe piața internațională;
d) modernizarea structurilor de primire și de alimentație publică ce presupun măsuri de creștere a gradului de confort și a calității serviciilor.
ACȚIUNI
Stabilirea zonelor și a suprafețelor care vor fi incluse în domeniul schiabil;
Dezvoltarea durabilă a domeniilor pentru schi și concomitent, dotarea cu instalațiile de transport pe cablu aferente, în arealul Valea Prahovei – Valea Ialomiței – Valea Doftanei și stațiunea Poiana Brașov;
Construcția, punerea în funcțiune și exploatarea instalațiilor de transport pe cablu;
Dotarea cu echipamente corespunzătoare a domeniilor schiabile: mașini pentru întreținerea pârtiilor și instalații pentru produs zăpadă artificială;
Amenajarea, dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii generale: căi de acces, alimentare cu apă, gaze, curent electric, canalizări, stații de pompare și stații de epurare a apelor uzate, parcări;
Reconversia forței de muncă disponibilizate existente în zonă.
Etapa I va conduce la crearea primului sistem integrat de stațiuni montane din România, ce va cuprinde masivele Bucegi, Leaota, Baiului și Postăvarul. Stațiunile vor fi legate prin teleferice de mare capacitate care vor uni culoarul Rucăr -Bran, cu Valea Ialomiței, Valea Prahovei – Valea Timișului și Valea Doftanei.
Etapa a II-a presupune modernizarea și dezvoltarea, prin programe individuale, a 25 de stațiuni și localități turistice cu amenajări pentru sporturi de iarnă.
In cadrul acestor programe se va urmări corelarea capacităților de cazare cu dimensionarea domeniului schiabil, dezvoltarea infrastructurilor deficitare, după caz, cu accent deosebit pe diversificarea agrementului și creșterea calității serviciilor.
II. Programul de reabilitare și extindere a rețelei de cabane
turistice montane
Drumețiile montane și cabanele asociate acestora, ca baza materială pentru odihnă, cazare și agrement, a reprezentat și reprezintă o opțiune pentru un segment foarte variat de turiști (ca vârstă, categorie socială, nivel al veniturilor etc.), români și străini
Multe dintre cabanele montane, construite cu peste 80 de ani în urmă au fost distruse sau, sunt în prezent într-o stare total necorespunzătoare.
În același timp sunt multe masive montane din România care nu beneficiază de nici o cabană, sau au un număr insuficient, raportat la distanțele de parcurs dintre ele.
În această situație, punerea în practică a unui program amplu de reabilitare și extindere a rețelei de cabane din zona montană se impune ca un obiectiv prioritar pentru dezvoltarea turismului românesc.
Programul vizează exclusiv rețeaua de cabane montane (de creastă) la care accesul nu se face decât „cu piciorul”. Se urmărește reconstruirea cabanelor montane distruse, modernizarea cabanelor montane aflate într-o stare tehnică necorespunzătoare și construirea de cabane noi în masive montane în care nu există, sau în masive cu un număr insuficient de cabane.
III. Programul „Salvamont”
Este un program de susținere a dezvoltării turismului montan și are următoarele obiective:
– marcarea și omologarea traselor montane;
– întreținerea traseelor montane;
– organizarea și finanțarea centrelor și echipelor de salvare în munți – Salvamont;
– dotarea corespunzătoare a echipelor Salvamont.
Atingerea obiectivelor programului are ca finalitate facilitarea drumețiilor montane și creșterea siguranței turiștilor.
B. TURISMUL BALNEAR
Obiectiv specific este refacerea, modernizarea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul balnear.
Acțiuni strategice urmăresc dezvoltarea, modernizarea și diversificarea ofertei balneoturistice românești adaptată la mutațiile intervenite în cererea turistică internă și internațională pentru tratamentul balnear; realizarea unui program de amenajare, modernizare, dotare și lansare pe piața externă a bazelor de tratament din salinele de la Târgu Ocna, Praid și Slănic Prahova, în paralel cu dimensionarea corespunzătoare a structurilor turistice de cazare, alimentație și agrement; modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport și acces; realizarea unui program de reabilitare a infrastructurii necesare exploatării resurselor minerale.
Măsuri propuse sunt:
Modernizarea rețelelor de utilități publice (alimentare cu apă, canalizare, depozitare reziduuri menajere etc.) aferente stațiunilor balneare;
Amenajarea și echiparea la standardele turistice europene a unor stațiuni balneare – pilot, cu profil balnear reprezentativ pentru oferta românească: Băile Herculane și Băile Felix (afecțiuni reumatismale), Covasna (afecțiuni cardiovasculare), Slănic Moldova (afecțiuni digestive), Băile Olănești (afecțiuni renale și hepato-biliare), Sovata și Mangalia (afecțiuni ginecologice) ș.a.
Retehnologizarea bazelor de tratament existente, modernizarea și ridicarea gradului de confort al structurilor de primire, extinderea amenajărilor și dotărilor de agrement specific și general.
Amenajarea, modernizarea, dotarea și lansarea în circuitul turistic a bazelor de tratament din principalele saline (Slănic Prahova, Praid, Târgu Ocna) și promovarea pe piețele externe a produsului balnear „Salina verde”.
Relansarea și extinderea curelor gerontologice și a altor tratamente cu medicamente originale românești (Gerovital, Aslavital, Pell-Amar ș.a.)
Diversificarea curelor profilactice și a procedurilor de tratament bazate pe factori naturali de cură autohtoni, în principalele stațiuni balneoturistice și extinderea tratamentelor de întreținere (antistres, fitness, repunere în formă, înfrumusețare, cure de slăbire etc.).
Extinderea Programului social „Turism pentru sănătate”
Reintroducerea în circuitul turistic intern a stațiunilor balneare de interes local, prin modernizarea și dezvoltarea acestora.
Analiza situației existente în turismul balnear arată că pentru toate stațiunile balneoclimatice mari, de interes national sau incluse în circuitul internațional, care au un număr total de locuri cuprins între 2.500 – 8.500 / stațiune, respectiv: Băile Felix, Călimănești – Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olănești, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaș, Mangalia, etc. sunt necesare următoarele măsuri:
Refacerea și amenajarea aleilor de acces la resursele minerale, a spatiilor de recreere și popas, a punctelor de utilizare a izvoarelor.
Refacerea rețelelor de aducțiune și colectare a izvoarelor minerale în puncte fixe de utilizare pentru turiști;
Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de tratament (construcții, aparatură, echipamente, etc).
Refacerea și crearea de parcuri balneare.
Măsurile propuse vor fi atinse prin implementarea mai multor programe speciale de dezvoltare și susținere a dezvoltării a turismului balnear și anume :
Programul Stațiuni balneare
Programul Salina Verde
Programe de dezvoltare
I. Programul Stațiuni balneare
Obiective:
refacerea infrastructurii locale (alimentare cu apă, canalizare, spații verzi, alei și drumuri interioare, puncte ecologice de colectare a gunoaielor, stații de epurare a apelor uzate);
modernizarea bazelor de tratament balnear, inclusiv a instalațiilor de aducțiune a apelor minerale.
Programul va fi implementat etapizat, astfel:
Etapa I (2005-2007) presupune implementarea programului în stațiunile balneare – pilot cu profil balnear reprezentativ pentru oferta românească, respectiv: Băile Herculane și Băile Felix (afecțiuni reumatismale), Covasna (afecțiuni cardiovasculare), Slănic Moldova (afecțiuni digestive), Băile Olănești (afecțiuni renale și hepato-biliare), Sovata și Mangalia (afecțiuni ginecologice) ș.a.
II. Programul Salina Verde
Obiective programului sunt modernizarea și amenajarea incintei exterioare a salinelor Praid, Slănic Prahova, Slănic Moldova și Cacica și amenajarea interioară, pentru vizitare și tratament a salinelor (acces, saloane de tratament, zone de vizitare)
Programul poate fi implementat etapizat:
etapa I (2004 – 2007), pentru salinele Praid și Slănic Prahova
etapa a II – a, pentru salinele Slănic Moldova și Cacica.
C. ECOTURISMUL ȘI TURISMUL ÎN DELTA DUNĂRII
Obiectiv specific este refacerea și dezvoltarea infrastructurii turistice pentru ecoturism în parcuri și rezervații naturale și a turismului în Delta Dunării.
Acțiunile strategice urmăresc:
modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport și acces în și spre principale centre de intrare în Deltă (Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe, Murighiol, Mahmudia și Dunavăț);
realizarea unui sistem de rețele publice și utilități (alimentare cu apă, canalizare, puncte ecologice de transfer și de depozitare deșeuri) în principalele localități care constituie puncte de concentrare a fluxurilor turistice în Deltă (Crișan, Mila 23, Uzlina etc.)
amenajarea unui sistem de platforme de campare, dotate corespunzător, pentru turiștii sosiți pe cont propriu;
promovarea pe piața externă a Deltei Dunării ca produs turistic de marcă pentru România.
Măsuri pe termen scurt și mediu ce se impugn sunt:
refacerea și amenajarea potecilor de acces la principalele obiective turistice naturale;
refacerea și amenajarea de rețele de refugii (adăposturi) pentru ecoturism;
amenajarea punctelor (foișoarelor) de observare / filmare / fotografiere;
marcarea limitelor și refacerea panourilor și indicatoarelor pentru zonele strict protejate, zonele de maximă importanță și zonele tampon;
realizarea / modernizarea rețelelor de utilități publice (apă, canalizare, stații de epurare, puncte ecologice de transfer deșeuri) în localitățile din Delta Dunării.
(Notă: În prezent, din cele 18 localități existente în Delta Dunării, rețele locale de alimentare cu apă există doar în Chilia Veche, Crișan, Mila 23, Sf. Gheorghe și Sulina, iar rețea de canalizare numai în orașul Sulina).
curățarea, dragarea și întreținerea canalelor principale de acces și a celor aferente traseelor turistice;
amenajarea unor puncte de informare și documentare în ecoturism;
realizarea de materiale informative și de promovare, în special hărți și pliante cu evidențierea principalelor obiective turistice, filme documentare, panouri informative și de orientare;
crearea și promovarea unor evenimente bazate în principal pe etape importante din viata animalelor și a plantelor (de ex: boncănitul cerbilor, înflorirea bujorului de munte, a liliacului sau lalelelor etc);
plantarea de panouri informative, din materiale ecologice (lemn, piatra etc.), la intrările în rezervații și la obiectivele turistice.
Măsurile privind dezvoltarea turismului organizat în Delta Dunării au în vedere implementarea unor a două programe speciale, respectiv:
Programul porturi turistice
Programul stațiuni turistice.
I. Programul porturi turistice
Programul „Porturi turistice” presupune construirea unor porturi turistice în principalele puncte de acces în Delta Dunării, dar și de oprire în interiorul acesteia, într-unul din centrele de concentrare a fluxurilor turistice.
Porturile turistice vor permite accesul atât al navelor de lux destinate croazierelor, combinate cu excursii pe traseele turistice din interiorul Deltei, cât și al ambarcațiunilor individuale, dar și al navelor destinate transportului turiștilor individuali.
Localitățile care necesită amenajarea de porturi turistice sunt: Tulcea, Sulina, Crișan, Maliuc, Sf. Gheorghe și Murighiol.
Ținând seama de volumul important de investiții solicitat de aceste amenajări, implementarea programului poate fi făcută în mai multe etape:
etapa I: Tulcea, Murighiol, Crișan
etapa a II-a: Sulina, Sf. Gheorghe, Maliuc
II. Programul stațiuni / parcuri turistice
Programul stațiuni / parcuri turistice presupune realizarea amenajărilor și dotărilor necesare creării unor stațiuni / microstațiuni turistice destinate atât turismului specific Deltei Dunării, cât și turismului de litoral.
Stațiunile turistice vor fi amplasate la Sulina, Sf. Gheorghe, Vadu (Grindu Chituc) și vor cuprinde în principal următoarele dotări:
Stațiunea SULINA – maxim 1000 locuri de cazare în hoteluri, sat de vacanță, vile, pensiuni; unități de alimentație și agrement – amplasate în zona limitrofă plajei, cu asigurarea transportului auto (mini-car) la plajă, amenajarea plajei (WC, dușuri, vestiare, unități AP, salvamar, punct de prim ajutor, agrement nautic), utilități, centru de informare – documentare turistică.
Microstațiunea SF. GHEORGHE – maxim 500 locuri de cazare în sat de vacanță, vile și pensiuni; unități de alimentație și agrement – acestea vor fi amplasate în zona limitrofă plajei (transport mini-care din port), amenajare plajă (vezi Sulina), agrement nautic, utilități, punct de informare – documentare turistică.
Stațiunea VADU (GRINDUL CHITUC) – amplasament în zona lacurilor Buhazul Mare – Buhazul Mic: 5000 locuri de cazare în hoteluri de lux, mini-hoteluri, sat de vacanță, vile, camping, cazino-uri, parc acvatic, unități de alimentație specializate, agrement diversificat, agrement nautic, utilități, punct de informare – documentare turistică.
Măsuri pentru dezvoltarea turismului individual
Turismul individual în Delta Dunării se adresează unui segment important de turiști sosiți aici pentru odihnă, pescuit, vânătoare, cunoaștere și observare a naturii.
Pentru crearea unui regim de protecție a întregii zone, dar și pentru asigurarea de condiții moderne de campare și acces la un sistem de utilități, în primul rând apă și energie electrică, a acestui segment de turiști, măsurile de dezvoltare a turismului individual în Delta Dunării vizează implementarea unui program de amenajare și dotare a unor platforme de campare, pe locul fostelor platforme de depozitare a stufului.
Fiecare dintre aceste platforme vor fi dotate cu toate utilitățile necesare: microstație de tratare a apei, alimentare cu apă, microstație de epurare a apelor uzate, generator de curent electric, punct ecologic de transfer a gunoaielor etc.
Dotările prevăzute pentru activități turistice aferente unei platforme de campare sunt:
– pavilion multifuncțional ce va cuprinde: recepție, punct de desfacere a produselor alimentare, bufet – bar, sală pentru preparări mâncăruri, grup sanitar, depozite, punct de închiriere unelte de pescuit, ambarcațiuni, alte articole sportive;
– bungalow-uri;
– parcele de campare;
– grup sanitar cu dușuri;
– teren de sport (dacă terenul și suprafața acestuia permite).
Punctele de amplasament a acestor platforme sunt: Șontea, Băclănești, Olguța, Baba Rada, Lopatna, Dovnica, Caraorman, Cuibul Cu Lebede, Crișan, Dunavăț, Maliuc.
În condițiile implementării acțiunilor și măsurilor programului special, Delta Dunării va putea deveni o zonă de maximă atracție turistică, atât pentru turiștii interni cât și pentru cei externi.
D. TURISMUL DE LITORAL
Obiectiv specific este reabilitarea și modernizarea litoralului românesc și alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din țările europene avansate.
Acțiuni strategice ce urmăresc dezvoltarea turismului de litoral sunt: dezvoltarea infrastructurii generale și echiparea teritoriului; diversificarea ofertei turistice prin: consolidarea și dezvoltarea formelor de turism consacrate; creșterea atractivității și calității activităților de turism; realizarea unui cadru instituțional și de organizare adecvată a activității de turism (monitorizarea și supravegherea ecologică a tuturor activităților economice din zona litorală a Mării Negre); protecția mediului și a resurselor turistice prin: reabilitarea ecologică a litoralului românesc, prevenirea poluării și degradării mediului, măsuri pentru stoparea regresiunii liniei țărmului.
Măsuri pe termen scurt și mediu ce se impugn în acest caz sunt:
a) dezvoltarea infrastructurii generale și echiparea teritoriului, pentru a facilita dezvoltarea turismului. Prin Legea 71/1996 și alte documente, se aprobă în acest scop următoarele:
realizarea autostrăzii București – Cernavodă – Constanța și a drumurilor expres: Tulcea – Constanța – Vama Veche, Râmnicu Sărat – Hârșova – Constanța și Slobozia – Hârșova – Tulcea.
Modernizarea transportului feroviar prin dublarea și electrificarea unor segmente de cale ferată (Constanța – Mangalia, Medgidia – Tulcea și Medgidia – Negru Vodă), precum și introducerea unor trenuri moderne de mare viteză pe relația București – Constanța (și eventual, Mangalia);
echiparea turistică a porturilor situate în lungul Canalului Dunăre – Marea Neagră: Cernavodă, Medgidia și Basarabi;
modernizarea aeroportului Constanța – Mihail Kogălniceanu și asigurarea unor facilități turistice adecvate;
construirea unui pod la Călărași cu implicații și în turismul județului Constanța;
modernizarea punctelor de frontieră Vama Veche și Negru Vodă;
diversificarea ofertei turistice prin:
consolidarea și dezvoltarea formelor de turism consacrate – odihnă și recreere, cură balneară și tranzit;
promovarea altor forme de turism precum: turismul itinerant cu valențe culturale și religioase, turismul rural și agroturismul, turismul de afaceri și reuniuni, turismul specializat (echitație, științific, speoturism, naturism etc.);
diversificarea ofertei de agrement (nautism, croaziere, scufundări, filmări subacvatice, sporturi, piscine etc.);
modernizarea și extinderea activității de turism prin dezvoltarea componentelor agrement și divertisment cultural:
amenajarea punctelor de acostare pentru echipamente ușoare de agrement (Mamaia);
construirea de mini-porturi pentru ambarcațiunile de agrement (Năvodari, Eforie Nord, Costinești, Jupiter, Venus și Vama Veche);
realizarea unor parcuri de agrement nautic de tip „Aqua Land” (Neptun – Olimp, Costinești, Venus și 2 Mai);
creșterea atractivității generale a stațiunilor prin:
îmbunătățirea iluminatului stradal, al parcurilor, zonelor și punctelor de agrement;
extinderea panourilor informative privind obiectivele de interes general;
asfaltarea și repararea căilor de acces în stațiuni;
eliminarea echipamentelor și dotărilor de agrement învechite și înlocuirea lor cu echipamente moderne;
reamenajarea spațiilor verzi și a grădinilor de agrement (ex: grădina japoneză din stațiunea Venus etc.);
creșterea funcționalității și atractivității plajelor prin :
amenajarea acestora conform normelor tehnice consacrate pe plan internațional;
instalarea unor panouri cu informații privind temperatura (aer, sol, apă), umiditatea, viteza vânturilor etc.;
asigurarea unui sistem de iluminare specific, cu precădere în zonele mai frecventate;
crearea unui aspect estetico-ambiental corespunzător și dezafectarea tuturor construcțiilor și improvizațiilor care afectează imaginea plajei;
d) protejarea mediului natural și construit, cu precădere a celui costier care este cel mai predispus degradării de către factorii naturali și antropici;
e) integrarea zonei în programele europene și internaționale pentru Marea Neagră și în special în politica de dezvoltare a turismului în bazinul Mării Negre, aspect reiterat și în ședința Adunării Generale a Comitetului “Dezvoltarea turismului în regiunea Mării Negre” de la Istambul, 23 iunie 1999;
f) accentuarea politicilor promoționale în domeniul promovării ofertei turistice;
g) dezvoltarea unor acțiuni de instruire și informare a populației cu privire la relația turism-mediu și necesitatea protecției acestuia din urmă, inclusiv prin cunoașterea cadrului legislativ specific;
h) dezvoltarea turismului în teritoriu și introducerea în circuit a noi arii și valori turistice prin:
valorificarea optimă a resurselor turistice de pe litoralul românesc al Mării Negre, cu precădere a celor legate de talasoterapie și agrement nautic, prin reabilitarea cu maximă urgență a celor două componente de bază ale potențialului turistic – faleza și plaja mării;
promovarea unor noi puncte de atracție de pe litoral: Vama Veche (cură heliomarină, sporturi nautice, agroturism), Istria – Nuntași (cură balneară, agroturism);
introducerea în circuitul turistic a arealului dunărean al județului, cu resurse turistice importante pentru diversificarea și promovarea unei oferte ce poate deveni competitivă pe piața turistică românească (pescuit sportiv, vânătoare sportivă, agroturism, odihnă și recreere, într-un peisaj ce poate rivaliza cu cel deltaic etc.) și crearea de noi poli ai turismului precum: Ostrov – Oltina – Dunăreni, Hârșova – Topalu – Capidava etc.;
reconsiderarea obiectivelor cultural-istorice dobrogene și introducerea lor în circuitul turistic;
promovarea turistică a axei mediane a Dobrogei – Canalul Dunăre – Marea Neagră, prin valorificarea principalelor localități riverane (Cernavodă și Medgidia) precum și a resurselor turistice de mult consacrate și în afara granițelor (podgoriile, canalul, vestigiile romane și ansamblul rupestru de la Basarabi), situate pe viitoarea autostradă sau pe coridorul IV european;
valorificarea obiectivelor turistice dobrogene (din cele două județe Constanța și Tulcea) și dezvoltarea unei armături turistice adecvate pe viitorul coridor european nord-sud: Gdansk – Constanța – Salonic (cetățile Măcin, Turcoaia, mănăstirile Uspenia și Vovidenia din județul Tulcea, situate pe DN 22D și monumentele din județul Constanța).
E. ALTE FORME DE TURISM
Obiectivul specific valorificarea potențialului turistic natural, a patrimoniului cultural-istoric, a tradițiilor etnofolclorice, tradițiilor și a legendelor poporului roman, în vederea creării de noi produse turistice cu specific românesc, care să constituie atracții inedite în turismul internațional.
Acțiuni strategice
1. Amenajarea, pe principiile ecoturismului, a noi zone turistice (Parcuri turistice), zone care concentrează un bogat și valoros potențial turistic natural. Zonele ce fac obiectul acestei acțiuni sunt parcurile naționale și naturale.
2. Amenajarea și introducerea în circuitul turistic a unor obiective / resurse turistice de interes cultural și religios, în condițiile asigurării și protejării acestora conform prevederilor legale.
3. Sprijinirea extinderii turismului rural și agroturismului.
4. Amenajarea și dotarea corespunzătoare a zonelor pentru practicarea unor forme specializate de turism (echitație, speoturism, sporturi extreme, turism uval etc.).
5. Crearea unei oferte turistice pentru tineret precum și extinderea ofertei pentru petrecerea week-end-ului.
Măsuri pe termen scurt și mediu sunt numeroase și foarte variate, atât din punct de vedere legislativ, cât și din punct de vedere al dezvoltării durabile a României.
Adoptarea legislației privind parcurile turistice care să reglementeze condițiile de înființare, construire, exploatare, precum și facilitățile fiscale de care beneficiază. Parcurile turistice vor fi amenajate exclusiv în condițiile și rigorile ecoturismului și vor fi zone destinate acestei forme de turism este una din măsurile ce se impun a fi luate.
De asemenea este necesară realizarea și implementarea unui program special pentru valorificarea obiectivelor religioase, care presupune în primul rând introducerea standardelor europene de calitate în privința dotărilor existente în imediata apropiere obiectivelor (parcări, alimentare cu apă, canalizare, grupuri sanitare, puncte de colectare a gunoaielor, puncte de prim ajutor etc.), precum și în interiorul obiectivelor (trasee de vizitare, alimentare cu apă, ghizi specializați etc.) Programul vizează prioritar următoarele zone de mare interes cultural și religios: Nordul Moldovei, Oltenia de sub Munte, Maramureș-Oaș, zona bisericilor (cetăți) țărănești fortificate din Transilvania, precum și vechile capitale ale Moldovei și Țării Românești, biserici în stil moldovenesc și brâncovenesc etc.
Pentru o dezvoltare armonioasă a turismului românesc se impune extinderea și diversificarea formelor de agrement specifice diverselor zone de interes turistic, inclusiv prin atragerea clientelei turistice la evenimente și manifestări inspirate din viața culturală, istorică și religioasă a poporului român (sărbători tradiționale, religioase sau laice, manifestări cultural-artistice și folclorice etc.);
Se va urmări de asemenea și crearea condițiilor pentru practicarea diferitelor forme ale turismului de aventură (escaladări montane și alpinism, scufundări marine, delta plan, parapantă, rafting, speoturism în peșteri neamenajate, plutăritul pe râurilor interioare etc.;
Turismul românesc, pentru autentică a valorilor țării noastre, va presupune și o valorificarea în turism a creației artizanale, meșteșuguri populare, arhitectură populară și a manifestărilor folclorice din principalele zone etnografice (Maramureș-Oaș, Bucovina, Oltenia, Banat, Mărginimea Sibiului, Țara Moților etc.) prin:
crearea unor centre de producție, expunere și comercializare a produselor artizanale și meșteșugărești;
promovarea pe piața internă și internațională a artiștilor populari, a târgurilor și expozițiilor de profil.
Pentru dezvoltarea turismului de week-end se va avea în vedere și amenajarea zonelor periurbane ale marilor orașe pentru practicarea turismului și inițierea unui program de dezvoltare și promovare a unor forme de turism specializat, precum:
turismul pentru echitație: hergheliile de la Lucina (Bucovina), Sâmbăta (Făgăraș), Izvin (Timiș) etc.
turismul uval pentru degustări de vinuri, în renumite podgorii, unde se află crame dotate în acest scop: Recaș, Giarmata – Jud. Timiș, Miniș – Pâncota, Arad, Oradea, Diosig – Bihor, Jidvei – Blaj – Alba, Apold – Sibiu, Valea Călugărească – Prahova, Pietroasele – Buzău, Panciu, Costești, Odobești – Vrancea, Cotnari, Bucium – Iași, Huși, Niculițel – Tulcea, Murfatlar, Ostrov – Constanța, Segarcea – Dolj, Carcova – Mehedinți;
turismul pentru gastronomie realizat prin itinerare speciale în Banat, Maramureș, Bucovina, Neamț, Iași, Brașov, Sibiu, Mureș, Delta Dunării, Dobrogea etc., arii renumite pentru bucătăria tradițională specializată;
speoturism, valorificând peșterile vizitabile, cu ghid (alte peste 30 se pot amenaja și introduce în circuitul turistic) din Munții Bihor, Șureanu, Retezatul Mic, Munții Almăjului, Podișul Mehedinți, Munții Parâng, Căpățâna etc. Necesită amenajări pentru acces și amenajări, în general costisitoare, în interiorul peșterilor, costume și dotări speciale, ghizi profesioniști, spații de cazare de tip camping, cabane și locuri de parcare;
turismul pentru alpinism și escaladă practicat, empiric, în cele mai importante arii montane: Munții Bucegi, Cheile Bicazului, Munții Piatra Craiului, Munții Retezat etc. Se pot dezvolta și dota ca centre internaționale pentru școli specializate stațiunile Bușteni și Lacul Roșu, orașul Zărnești. Necesită dotări și amenajări tehnice speciale, o accesibilitate ușoară și spații de cazare adecvate (cabană, camping sau teren de campare);
turismul pentru sporturi extreme (de aventură) are mari posibilități de dezvoltare, precum: rafting, plutărit și canoeing, pe râurile Bistrița (Vatra Dornei – Poiana Teiului), Mureș (Toplița – Reghin), Olt (Avrig – Cozia), Trotuș, Someșul Mic, Someșul Mare etc.; delta-plan și parapantă (în Munții Parâng, Bihor, Ceahlău, Rarău în ariile depresionare montane și Transilvania etc.); schi nautic, surfing și hidroscuter pe lacurile interne și pe Marea Neagră; schi extrem și snowboard în toate stațiunile pentru sporturi de iarnă; roling și skate-boarding în toate stațiunile turistice; mountain bike pe drumuri montane, forestiere amenajate sumar etc.
III.2.8. ALTE ACȚIUNI CE VIZEAZĂ DEZVOLTAREA TURISMULUI
Acțiuni privind marketingul și promovarea
Crearea unei imagini turistice pozitive și corecte a României pe piețele turistice externe, recâștigarea și dezvoltarea piețelor emitente tradiționale sau a altor piețe netradiționale și sporirea numărului de turiști străini fac necesare următoarele:
promovarea produselor prioritare în oferta României (Delta Dunării, agroturism și ecoturism, turism balnear, turism cultural și religios etc.);
elaborarea programelor de marketing pe baza studiilor de piață realizate de instituții specializate utilizând date de la birourile de turism din străinătate;
îmbunătățirea sistemului de finanțare a activității de marketing și promovare;
utilizarea pe scară largă a tehnologiei informației și a sistemelor create pe baza acesteia (sistemul computerizat de rezervări, sistemul computerizat de marketing al destinației, etc.);
dezvoltarea la nivel național a rețelei teritoriale de centre / puncte de informare și promovare turistică în centre și stațiuni turistice, sate turistice, arii protejate, pe trasee turistice, în aeroporturi, gări feroviare și porturi, târguri și expoziții, centre de congrese și reuniuni de afaceri;
elaborarea de materiale publicitare pentru promovarea zonelor speciale pentru ecoturism (Delta Dunării, parcuri naturale, agroturism);
organizarea unor evenimente de mare amploare pe principalele piețe străine pentru promovarea ofertei turistice specifice a României;
reducerea la maximum 30 a numărului de participări la târgurile de turism din străinătate și concentrarea resurselor financiare pentru cele mai importante;
includerea produselor turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare din Germania, Franța, Italia, peninsula Scandinavică, Canada, SUA, China, etc.;
realizarea și prezentarea pe marile canale de televiziune din lume a unor spoturi publicitare cu produsele turistice reprezentative pentru România;
împuternicirea unor agenți economici din anumite țări pentru derularea activităților de promovare a produselor turistice, pe piețele respective sau în terțe țări (parteneriat sau loby);
prezentarea gratuită a ofertei pensiunilor turistice și agroturistice și a cabanelor turistice montane.
Activitatea de autorizare și control presupune implementarea sistemului informatizat de obținere „on-line” a brevetelor, licențelor și certificatelor de clasificare din turism și realizarea acțiunilor de control a activităților din turism în parteneriat cu echipe din domeniul protecției mediului, a securității alimentare și sanitare etc.
Programele ce privesc integrarea turismului românesc în tendințele europene și mondiale, sunt:
a) Privind oferta turistică:
inițierea unor programe turistice transfrontaliere cu Ungaria, Serbia, Bulgaria, R. Moldova și Ukraina, prin crearea de zone turistice transfrontaliere și a unor programe turistice comune, cu toate țările din bazinul Mării Negre;
dezvoltarea și promovarea unui turism durabil în ariile transfrontaliere și în țară.
b) Din punctual de vedere al cadrul legislativ și de cooperare:
armonizarea legislației românești cu legislația din țările UE pentru standarde de calitate, standarde pentru construcții și amenajări turistice, standarde tehnice; uniformizarea și utilizarea indicatorilor statistici pentru turism, a înregistrărilor și analizelor statistice, implementarea CONTULUI SATELIT ÎN TURISM; alinierea la standardele ecologice și de pregătire profesională în domeniu;
participarea activă în cadrul organismelor internaționale și elaborarea documentelor necesare pentru integrarea europeană pe linie de turism.
c) Pentru asigurarea protecției, securității și siguranței turiștilor
protecția turiștilor față de riscuri, privind sănătatea și siguranța acestora;
reglementarea protejării intereselor turiștilor și disponibilitatea agenților economici pentru despăgubirea acestora în eventualitatea unor daune aduse;
facilitatea accesului consumatorilor de servicii turistice la informațiile adecvate;
promovarea codurilor de conduită al agenților economici și al turiștilor față de mediu.
Perfecționarea cadrului legislativ prin inițierea, în colaborare cu asociațiile profesionale, patronate și sindicate, a unor reglementări care să impună în domeniul turismului acte normative unitare, simplificate și funcționale, urmărindu-se:
promulgarea Legii turismului;
promulgarea Legii parcurilor turistice;
elaborarea criteriilor de legiferare a satelor turistice și a zonelor etnografice;
reglementări ale regimului juridic al plajelor, falezelor și zonelor adiacente, al terenurilor aferente pârtiilor și instalațiilor pentru sporturile de iarnă.
Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ și stabil se va face prin:
scutirea pentru plata impozitului pentru profitul reinvestit;
stimularea investițiilor noi, cu deosebire în zonele turistice “speciale” (Delta Dunării, stațiuni balneare, parcuri turistice), în stațiunile turistice sezoniere, precum și pentru anumite forme de turism (agroturism, turismul la cabane) sau categorii de turiști (tineret, pensionari, handicapați, vârsta a treia și înaintată etc.);
acordarea de credite cu dobândă preferențială pe o perioadă de maximum 10 ani pentru dezvoltarea și modernizarea cabanelor de munte și a dotărilor aferente;
subvenționarea cu 50% a nivelului dobânzii de împrumut din Bugetul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
CONCLUZII
După cum se observă în graficul alăturat (figura 4.1), nu se poate face o comparație între România și Europa, la nivelul sosirilor. Mai exact România deține doar o cotă de 3% din totalul sosirilor pentru Europa.
Totuși, se poate observa că există o tendință crescătoare a turismul românesc (a se vedea Anexe 1), atât a numărului de turiști străini care aleg să își petreacă vacanțele în România, cât și la numărul de turiști străini.
Această creștere, alături de potențialul turistic al țării noastre, atât cel antropic cât și cel natural, ne determină să ajungem la concluzia că România, din punctul de vedere al sectorului turistic, poate avea venituri mult mai mari decât până în prezent. Din păcate acest aspect a fost neglijat de autorități până târziu, investiții, facilități fiscale, etc, mai exact o atenție sporită, a fost acordată abia începând cu anii 1999-2000.
Programele turistice pe care le-am prezentat anterior ne demonstrează direcția bună spre care se îndreaptă strategiile din turism. Totuși, o strategie presupune și o evaluare a rezultatelor, care oficial, nu a apărut. Dacă mă încumet să realizez eu o asemenea evaluare aș putea aprecia gradul de realizare efectivă a acestor programe undeva spre bine.
Multe din aceste programe au fost realizate însă, și mai multe au fost doar începute, fără a se putea ajunge la o continuare oportună. De asemena s-a pierdut din vedere factorul uman, factor de care turismul depinde în mod absolut. Cel mai important și complex mecanism uman este cel psihic.
În primul rând este necesar să se aibă în vedere dorințele, preferințele și atracțiile ce sunt căutate la nivel mondial. În momentul în care se va cunoaște cu precizie ce anume declanșează acțiunea de a alege o destinație sau alta, se va putea realiza o strategie cu adevărat viabilă.
Dacă se face un mic rezumat al obiectivelor și programelor Ministerului Tranzacțiilor, Construcțiilor și Turismului, se poate observa că în această stregie nu este inclus nici un program pentru implementarea programelor electronice de rezervăro on-line.
Din păcate, aceasta nu este singura lipsă. Conform raportului realizat de PricewaterhouseCoopers, rata rata creșterii numărului de utilizatori de internet din România este de un milion pe an. În 2006, 5,5 milioane de români vor accesa, conform raportului, internetul.
1 milion de utilizatori in 2001
2 milioane de utilizatori in 2002
3 milioane de utilizatori in 2003
4 milioane de utilizatori in 2004
5 milioane de utilizatori in 2005
5,5 milioane de utilizatori in 2006
Fig. 4.2 – Evoluția numărului de utilizatori de internet din România, între anii 2001-2006
Dacă în 2000 doar 3,6 % dintre români dețineau un calculator, în 2003 această cifră a crescut la 10%, potrivit statisticilor. Datele furnizate de Ministerul Comunicatiilor și Tehnologiei informațiilor arată că în 2003 la nivelul țării existau 2,1 milioane de calculatoare personale.
La nivelul Europei, în anul 2003, au existat 208 milioane de utilizatori de internet, pentru ca la nivel mondial să existe aproximativ 671 milioane de utilizatori de internet.
Astfel, într-o eră în care dezvoltarea internetului este mai mult decât evidentă iar secolul ce a început este considerat secolul informației, autoritățile române responsabile de sectorul turistic nu urmăresc implementarea unui program pentru dezvoltarea publicității prin internet și creșterea volumului de informații necesare turismului românesc, recepționate on-line.
În această direcție se impune crearea unui site specializat de promovare turistică, cu un volum de informații cel puțin dublu decât cel actual. De asemenea, site-ul ar trebui să conțină informații restructurate astfel încât informațiile cu aplicativitate practică să aibă o cotă de peste 70% din volumul total de informații.
Pe lângă acestea, la nivel “virtual” ar trebui să se urmărească creearea de cât mai multe legături (preferabil legături realizate direct în text) între site-ul specializat de promovare a turismului românesc, ale agențiilor și asociațiilor naționale și site-urile organizațiilor internaționale, ale partenerilor, ale marilor tour-operatori.
Pentru a rămâne tot în domeniul marketingului, însă părăsind “lumea virtuală” a internetului trebuie să ne îndreptăm atenția către partea mai puțin tehnică a oricărei activități, și anume, capitalul uman.
Este cunoscut faptul că cea mai bună publicitate este cea “de la om la om”, prin clinți satisfăcuți, care doresc să se întoarcă pentru încă un sejur. Totuși, în cazul unui client nesatisfăcut reclama negativă va fi mult mai repede răspândită, la un număr triplu de persoane, decât în cazul unei reclame pozitive. Deci, principalul ocbiectiv ar trebui să fie îmbunătățire calității tuturor serviciilor (nu doar a celor turistice) și o mai bună corelare între calitate și preț.
Autoritățile din turism au urmărit îmbunătățirea calității serviciilor atât prin școlarizarea personalului implicat în activitățile turistice, cât și prin ridicarea echipamentelor și unităților de cazare la standarde europene.
Turismul a influențat, și va influența din ce în ce mai mult, celelalte ramuri ale economiei, și, la rândul său, resimte efecte din partea multor aspecte ale societății, nu numai ale economiei.
Drept urmare, un turism eficient, bun și înfloritor nu necesită doar atenția autorităților din domeniu, ci are nevoie și de aportul celorlalte ramuri ale eonomiei și societății.
Căile de acces de calitate către centrele turistice, punctele de informare specializate, infrastructura telefonică dezvoltată, posibilitățile de agrement, facilitățile necesare pentru desfășurarea unei bune activități, sunt doar câteva din lucrurile necesare pentru care un turist să fie mulțumit de alegerea făcută.
Lăsând de o parte structura fizică a unei societăți, ajungem la ceea ce formează primordial o societate, și anume oamenii, mai exact la nivelul cultural al fiecăruia dintre noi.
Un punct în defavoare societății românești este, nu atât nivelul de cultură, cât modul de comportament. Un fapt des întâlnit în societatea românească este murdăria pe care o înâlnim la orice pas, și acest fapt se datorează, din păcate, fiecăruia dintre noi.
Din acest motiv, și nu numai se cere un program guvernamental, cu implicarea tuturor structurilor societății, pentru educarea populației. Din păcate au mai existat astfel de programe care s-au redus, însă, la întruniri, conferințe, dezbateri, etc., fără a se dezvolta și o parte aplicativă care să ajungă direct la oamenii de rând.
Tot de noi, de oameni depinde și publicitatea la nivel internațional. Cu fiecare an, numărul de studenți ce pleacă peste hotare, la studii sau în cadrul programelor de schimb de experiență, cât și numărul studenților străini ce vin în țara noastră la studii, au crescut considerabil. De asemenea, numărul relațiilor de afaceri la nivel internațional s-a dublat față de anul 2000.
Iată o bună oportunitate de marketing pentru țara noastră. Indiferet de profesie sau domeniul în care activează, fiecare dintre persoanele care vin în contact cu persoanele de altă naționalitate devin, fără voia sa, un agent de PR.
Lăsând în urmă partea de marketing, trebuie să observăm că anul 2004 a avut o creștere cu 23% față de anul 2003, un procent dublu față de creșterea anului 2003, ceea ce denotă o îmbunătățire atât în imaginea internațională a României, cât și îmbunătățirea, per total, a turismului românesc.
Să nu uităm că, în anul 2007, România va adera cu drepturi depline la Uniunea Europeană. Acest aspect va deschide noi oportunități pentru economia românească. Atât deschiderea frontierelor naționale în interiorul Uniunii Europene, cât și atragerea, într-un volum mai mare decât în momentul actual, de investiții străine va oferi turismului românesc noi orizonturi.
În anul 2006 ar trebui să se încerce atragerea, cu precădere, a turiștilor din Uniunea Europeană, din mai multe motive. Pobilitățile financiare relativ ridicate al unui mare procent din populația Uniunii Europene, dispariția complicațiilor la frontiere, distanțele apropiate între țara de origine și România, sunt unele din motivele ce ne pot determina să ne îndreptăm atenția către populația Uniunii Europene.
ANEXE 1
Tabelul nr. 1
Evoluția numărului de structuri și capacități de cazare în perioada 1990- 2004
Sursa: Institutul Național de Statistică (date prelucrate)
Tabelul nr.2
Evoluția circulației turistice în perioada 1990 – 2004
Tabel nr. 3
Evoluția circulației turistice pe zone turistice în perioada 1994 – 2004
Sursa: Institutul Național de Statistică (date prelucrate)
ANEXE 2
H.G. Nr. 237 din 8 februarie 2001
Pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 22 februarie 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Se aprobă Normele cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
ART. 2
Agenții economici care dețin sau administrează structuri de primire turistice – hoteluri, moteluri, vile, cabane, campinguri, sate de vacanță, bungalouri, pensiuni turistice și agroturistice și alte unități cu funcție de cazare turistică – au obligația să respecte și să aplice integral prevederile prezentei hotărâri.
ART. 3
(1) Săvârșirea următoarelor fapte constituie contravenții, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:
a) refuzul cazării turiștilor în cazul în care există locuri de cazare disponibile;
b) neasigurarea ordinii, liniștii publice și a bunelor moravuri în structurile de primire turistice;
c) neasigurarea securității turiștilor și a bunurilor acestora în structurile de primire turistice;
d) nerespectarea obligației privind întocmirea fișei de anunțare a sosirii și plecării și completarea cărții de imobil, după caz;
e) transmiterea de către personalul structurilor de primire turistice a unor informații cu privire la sejurul turiștilor, cu excepția cazului în care aceste informații sunt solicitate de ofițerii sau subofițerii Ministerului de Interne;
f) cazarea minorilor sub 14 ani care sunt neînsoțiți de părinți sau de reprezentanții legali, cu excepția celor aflați în drumeție, tabere, excursii, concursuri sau în alte acțiuni similare, însoțiți de cadre didactice, antrenori și ghizi;
g) permiterea de către personalul structurilor de primire turistice a vizitării unui turist fără a avea acordul acestuia;
h) permiterea de către personalul structurilor de primire turistice a rămânerii peste noapte a unui vizitator al turistului fără ca pentru acesta să fie întocmită fișa de anunțare a sosirii și plecării sau fără a se completa cartea de imobil, după caz;
i) neinformarea de către personalul structurilor de primire turistice a organelor de poliție cu privire la apariția unor persoane care au săvârșit infracțiuni și care au fost date în urmărire, precum și a altor persoane cunoscute ca traficanți, turbulenți, prostituate, proxeneți etc.;
j) efectuarea unor controale în spațiile de cazare a turiștilor în alte condiții decât cele prevăzute de lege;
k) angajarea de către deținătorii sau administratorii spațiilor de cazare a unor persoane neinstruite.
(2) Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, faptele prevăzute la alin. (1) lit. d), e), g) și h);
b) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, faptele prevăzute la alin. (1) lit. a), b), c), f), i), j) și k).
ART. 4
(1) Contravențiile se constată și amenzile se aplică de reprezentanții împuterniciți de Ministerul Turismului, precum și de ofițerii și subofițerii de poliție.
(2) În cazul repetării contravențiilor sus-menționate, împuterniciții Ministerului Turismului pot retrage brevetul de turism al directorului și/sau certificatul de clasificare a structurii de primire turistice respective.
ART. 5
Contravențiilor prevăzute la art. 3 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
ART. 6
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 41/1996 pentru aprobarea Normelor cu privire la accesul, evidența și asigurarea securității turiștilor în structurile de primire turistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 februarie 1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
Ministru de interne,
Ioan Rus
ANEXA 1
NORME
cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice
ART. 1
(1) Cazarea turiștilor se face la orice oră din zi și din noapte, în ordinea sosirii și în limita locurilor disponibile, ținându-se seama cu prioritate de obligațiile asumate anterior pe bază de contracte și rezervări confirmate, cu informarea anticipată asupra tarifului pentru o zi aferent spațiului închiriat.
(2) Cazarea se face fără nici o discriminare cu privire la cetățenie, naționalitate, domiciliu, convingeri politice sau religioase.
(3) Administrațiile structurilor de primire turistice: hoteluri, moteluri, cabane, sate de vacanță, bungalouri, pensiuni turistice și agroturistice și alte unități cu funcție de cazare turistică au obligația să asigure în incinta unităților ordinea, liniștea publică și bunele moravuri, precum și securitatea turiștilor și a bunurilor ce le aparțin.
ART. 2
(1) Administratorii structurilor de primire turistice sunt obligați să asigure înscrierea tuturor turiștilor în evidențele operative, la sosirea acestora, și completarea formularului "Fișa de anunțare a sosirii și plecării".
(2) Pensiunile turistice și agroturistice sunt exceptate de la completarea acestui formular, urmând să se utilizeze cărțile de imobil.
(3) Fișele de anunțare a sosirii și plecării sunt formulare înseriate și înlocuiesc cărțile de imobil. Datele pe care le conține fiecare fișă sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.
(4) Completarea fișelor se face de către fiecare turist în momentul sosirii, pe baza actelor de identitate, care pentru cetățenii români sunt: buletinul/cartea de identitate și pașaportul, carnetul de marinar sau licența de zbor; pentru cetățenii străini sunt: pașaportul, carnetul de identitate, legitimația provizorie, permisul de mic trafic, carnetul de marinar sau licența de zbor, iar pentru militarii în termen și elevii instituțiilor militare de învățământ sunt: buletinul/cartea de identitate sau, după caz, documentele de identitate militare (carnetul de serviciu sau legitimația).
(5) Este interzisă cazarea oricărei persoane care nu posedă act de identitate.
(6) Fișele de anunțare a sosirii și plecării, completate și semnate de turiștii cazați, se preiau, împreună cu actele de identitate, de către recepționeri, care sunt obligați să confrunte datele din fișe cu cele din actul de identitate, să semneze fișele pentru confirmarea completării corecte a acestora și să restituie imediat actele de identitate turiștilor.
(7) Răspunderea pentru completarea corectă a fișelor de anunțare a sosirii și plecării revine recepționerilor.
(8) Fișele de anunțare a sosirii și plecării se întocmesc în două exemplare, iar pentru evitarea utilizării indigoului, acestea sunt realizate din hârtie chimizată.
(9) Originalele fișelor de anunțare a sosirii și plecării, grupate în ordine alfabetică, se pun zilnic la dispoziție organelor de poliție.
(10) Copiile de pe fișele de anunțare a sosirii și plecării, grupate în același mod ca și originalele, rămân la structurile de primire turistice, cu termen de arhivare 5 ani.
(11) Obligația de a procura aceste formulare revine deținătorilor și administratorilor structurilor de primire turistice.
(12) Tipărirea se face contra cost, prin Regia Autonomă "Monitorul Oficial", la tarife diferențiate în funcție de categoria de clasificare a structurii de primire turistice.
ART. 3
Modalitățile de predare-preluare a fișelor de anunțare a sosirii și plecării vor fi stabilite de comun acord de unitățile de poliție teritoriale și de structurile de primire turistice.
ART. 4
(1) Cazarea minorilor în vârstă de până la 14 ani este permisă numai în cazurile în care aceștia sunt însoțiți de părinți sau de reprezentanții legali.
(2) Se exceptează de la această regulă minorii aflați în drumeție, tabere, excursii, concursuri sau în alte acțiuni similare, însoțiți de cadre didactice, antrenori și ghizi din partea organizatorilor acțiunilor respective.
ART. 5
(1) În scopul asigurării protecției turiștilor personalului structurilor de primire turistice îi este interzis să dea relații și informații cu privire la sejurul turiștilor în aceste unități, fără acordul acestora, cu excepția datelor referitoare la legalitatea șederii acestora, solicitate de ofițerii și subofițerii Ministerului de Interne cu atribuții în acest scop.
(2) Vizitarea turiștilor în structurile de primire turistice este admisă cu condiția ca vizitatorul să anunțe recepția. Lucrătorii de la recepție au obligația să permită vizita numai după obținerea acordului turistului care urmează să fie vizitat.
(3) Vizitatorul poate rămâne peste noapte în camera turistului vizitat numai după anunțarea recepției, completarea fișei turiștilor și înregistrarea în celelalte documente de evidență operativă, în vederea achitării contravalorii serviciilor prestate de structurile de primire turistice.
ART. 6
(1) Administrațiile structurilor de primire turistice răspund de paza, siguranța și integritatea bunurilor turiștilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, asigurând măsurile și dotările necesare în acest scop.
(2) De asemenea, amenajează spații corespunzătoare pentru asigurarea valorilor predate de turiști spre păstrare la recepție, luând totodată și măsuri de afișare a unor anunțuri în acest sens.
ART. 7
(1) Personalul structurilor de primire turistice este obligat, în cadrul atribuțiilor de serviciu, să ia măsuri de prevenire a infracțiunilor și a altor fapte antisociale în incinta acestora.
(2) Administrațiile și personalul de la recepția structurilor de primire turistice de toate tipurile au obligația să informeze organele de poliție despre apariția persoanelor care au săvârșit infracțiuni și care au fost date în urmărire, precum și a altor persoane cunoscute ca traficanți, turbulenți, prostituate, proxeneți etc.
ART. 8
(1) În conformitate cu prevederile legale, spațiul de cazare constituie reședința temporară a turistului și în consecință acest spațiu este inviolabil, cu excepția situațiilor care pun în pericol viața, integritatea și bunurile turiștilor, precum și baza materială a structurilor de primire turistice.
(2) Controlul în spațiul de cazare ocupat de turist este permis numai în condițiile prevăzute de lege.
ART. 9
Instruirea personalului structurilor de primire turistice în legătură cu cunoașterea și aplicarea acestor reguli se realizează de către deținătorii sau administratorii unităților respective.
ANEXA 1
la norme
HOTEL ……….
ROOM No. ……..
Fișa de anunțare a sosirii și plecării
REGISTRATION FORM – ANMELDUNG – FORMULAIRE
TO BE COMPLETED ON ARRIVAL
AUSZUFULLEN BEI DER ANKUNFT
POUR COMPLETER A L'ARRIVEE
–––––––––––––––––-
NUMELE ȘI PRENUMELE
SURNAME AND CHRISTIAN NAME
NAME UND VORNAME
NOME ET PRENOME
–––––––––––––––––-
DATA NAȘTERII LOCUL NAȘTERII CETĂȚENIA
DATE OF BIRTH PLACE OF BIRTH NATIONALITY
GEBURTSDATUM GEBURTSORT STAATSANGEHORIGKEIT
DATE DE NAISSANCE LIEU DE NAISSANCE NATIONALITE
DOMICILIUL: LOCALITATEA STRADA Nr. ȚARA
RESIDENCE: LOCALITY STREET No. COUNTRY
WOHNSITZ: ORT STRASSE Nr. LAND
DOMICILE: LOCALITE RUE No. PAYS
DATA SOSIRII DATA PLECĂRII SCOPUL CĂLĂTORIEI ÎN ROMÂNIA
DATE OF ARRIVAL DATE OF DEPARTURE PURPOSE OF TRAVELLING TO ROMANIA
ANKUNFTSDATUM ABREISEDATUM ZWECK DER REISE NACH RUMANIEN
DATE D'ARRIVE DATE DE DEPART MOTIVE DE VOTRE VOYAGE EN ROUMANIE
ACT DE IDENTITATE: SERIA Nr.
IDENTITY CARD: SERIES No.
PERSONALAUSWEIS: SERIE Nr.
PAPIERS D'IDENTITE: SERIE No.
SEMNĂTURA TURISTULUI SEMNĂTURA RECEPȚIONERULUI
TOURIST'S SIGNATURE RECEPTIONIST'S SIGNATURE
UNTERSCHRIFT DES TOURISTEN UNTERSCHRIFT DES EMPFANGSCHEFS
SIGNATURE DU TOURISTE SIGNATURE DU RECEPTIONNAIRE
H.G. Nr. 305 din 8 martie 2001
Privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 140 din 21 martie 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 24 din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
Agenții economici cu activitate de turism au obligația să utilizeze ghizi calificați, corespunzător specificului activităților desfășurate pentru toate acțiunile turistice organizate.
ART. 2
(1) Ghidul de turism, în sensul prezentei hotărâri, este persoana care, în baza certificatului de calificare și a atestatului, poate asigura desfășurarea în bune condiții a programelor turistice.
(2) Profesia de ghid de turism poate fi exercitată de cetățeni români în vârstă de cel puțin 18 ani împliniți, posesori ai unui certificat de calificare obținut în urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Național de Învățământ Turistic (C.N.I.T.) sau la alte instituții de stat ori private, autorizate conform legii și atestate potrivit calificării.
ART. 3
Categoriile de ghizi utilizate în activitatea de turism din România sunt:
a) ghid local, care asigură asistența turistică pe un teritoriu limitat;
b) ghid național, care asigură asistența turistică pe teritoriul național și în străinătate;
c) ghid specializat pentru anumite segmente ale serviciilor turistice.
ART. 4
Condițiile și criteriile privind selecționarea, școlarizarea, atestarea și utilizarea ghizilor de turism, precum și atribuțiile acestora se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului turismului, avizate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și de Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților.
ART. 5
(1) Activitatea de ghid de turism poate fi exercitată fie ca activitate de bază, fie ca activitate complementară.
(2) Agenții economici cu activitate de turism pot utiliza ghizi de turism numai în baza unui contract individual de muncă sau a unei convenții civile de prestări de servicii, încheiată potrivit legii.
(3) Profesia de ghid de turism poate fi practicată și pe cont propriu de persoane fizice autorizate potrivit legii, cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri și ale normelor metodologice menționate la art. 4.
ART. 6
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
a) exercitarea profesiei de ghid de turism de către persoane fără atestare;
b) utilizarea de către agenții economici a unor ghizi de turism care nu dețin atestatul corespunzător acțiunii turistice desfășurate.
ART. 7
Contravențiile prevăzute la art. 6 se aplică persoanelor fizice și se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei, fapta prevăzută la lit. a);
b) cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei, fapta prevăzută la lit. b).
ART. 8
(1) Contravențiile se constată și amenzile se aplică de reprezentanții Ministerului Turismului.
(2) Contravențiilor prevăzute la art. 6 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările ulterioare, cu excepția art. 25 – 27.
ART. 9
Atestatele obținute de ghizi până la data prezentei hotărâri rămân valabile.
ART. 10
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, termen în care Ministerul Turismului va emite normele metodologice prevăzute la art. 4.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 78/1996 privind atestarea și utilizarea ghizilor de turism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 26 februarie 1996, precum și alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
Ministrul muncii și solidarității sociale,
Marian Sârbu
H.G. Nr. 263 din 22 februarie 2001
Privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agreement
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 115 din 7 martie 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
(1) În scopul protecției turiștilor și practicării schiului de agrement în condiții de siguranță pentru turiști, pârtiile și traseele de schi pentru agrement vor putea fi utilizate numai după omologarea acestora.
(2) Asigurarea securității schiorilor pe pârtiile și traseele de schi omologate constituie obligația administratorului acestora.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, prin termenii următori se înțelege:
a) domeniul pentru schi – terenul care oferă condițiile adecvate practicării schiului pentru agrement;
b) pârtia de schi pentru agrement – acea parte a domeniului pentru schi amenajat care este destinată practicării schiului pentru agrement în condiții de siguranță pentru schiori;
c) traseul de schi – acea parte a domeniului pentru schi amenajat care face legătura între pârtiile de schi;
d) administratorul pârtiilor și/sau traseelor de schi pentru agrement – persoana juridică sau fizică autorizată care le exploatează și le întreține în scopul practicării schiului de agrement.
ART. 3
Refacerea oricăror lucrări executate pe pârtiile și traseele de schi pentru agrement omologate, altele decât cele privind amenajarea sau întreținerea acestora, este în sarcina părții care a angajat executarea lucrărilor respective.
ART. 4
(1) Omologarea pârtiilor de schi pentru agrement se face de Ministerul Turismului împreună cu consiliile județene în cadrul unor comisii special constituite, cu consultarea reprezentanților asociațiilor profesionale de profil și a consiliului local pe a cărui rază se află pârtia sau traseul de schi supus omologării.
(2) Administratorul va solicita omologarea pârtiilor de schi înainte de darea în exploatare a acestora.
(3) Este interzis administratorilor să exploateze pârtii și trasee pentru schi care nu au fost omologate.
ART. 5
Persoanele care utilizează pârtiile și traseele de schi sunt obligate să respecte regulile de conduită stabilite prin normele prevăzute la art. 4.
ART. 6
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:
a) exploatarea pârtiilor și a traseelor de schi pentru agrement fără a fi omologate;
b) neasigurarea indicatoarelor de semnalizare, a balizelor și a mijloacelor de protecție în locurile și la obstacolele periculoase;
c) neluarea măsurilor de interdicție, totală sau parțială, a accesului pe pârtiile și pe traseele de schi pentru agrement, în caz de ceață, viscol sau în cazul pericolului de declanșare a avalanșelor, precum și în cazul utilizării acestora pentru antrenamente și competiții sportive;
d) efectuarea de lucrări pe pârtiile și pe traseele de schi pentru agrement omologate, altele decât cele prevăzute în studiile și proiectele de amenajare autorizate;
e) utilizarea pentru pășunat a pârtiilor și a traseelor de schi pentru agrement omologate;
f) neasigurarea postului de prim-ajutor pe pârtiile de schi pentru agrement omologate.
ART. 7
Persoanele fizice care au săvârșit faptele prevăzute la art. 6 se sancționează cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei.
ART. 8
Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 6 și aplicarea sancțiunilor se fac de către personalul cu atribuții de control al Ministerului Turismului și de cel al autorității administrației publice locale.
ART. 9
Contravențiilor prevăzute la art. 6 le sunt aplicabile și prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
ART. 10
Normele privind omologarea, amenajarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement se stabilesc de Ministerul Turismului, cu avizul Ministerului Tineretului și Sportului și al Ministerului Apelor și Protecției Mediului în termen de maximum 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.
ART. 11
(1) Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 801/1996 pentru aprobarea Normelor privind amenajarea, omologarea, întreținerea și exploatarea pârtiilor și traseelor de schi pentru agrement, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 25 septembrie 1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
Ministrul tineretului și sportului,
Georgiu Gingăraș
p. Ministrul apelor și protecției mediului,
Ioan Jelev,
secretar de stat
Ministrul lucrărilor publice,
transporturilor și locuinței,
Miron Tudor Mitrea
Ministrul administrației publice,
Octav Cozmâncă
H.G. Nr. 238 din 8 februarie 2001
Privind condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 88 din 21 februarie 2001
În temeiul prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
ART. 1
(1) Agențiile de turism își pot desfășura activitatea de oferire, comercializare și vânzare a serviciilor și a pachetelor de servicii turistice pe teritoriul României numai în baza licenței de turism emise de Ministerul Turismului.
(2) Persoana care asigură conducerea operativă a unei agenții de turism, a unei filiale a acesteia din altă localitate sau a unei structuri de primire turistică va deține brevet de turism, prin care se atestă pregătirea profesională în domeniul turismului.
ART. 2
În sensul prezentei hotărâri, următorii termeni se definesc astfel:
a) licența de turism este documentul prin care se atestă capacitatea titularului de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și siguranță pentru turiști și posibilitatea de a înființa o agenție de turism;
b) brevetul de turism este documentul prin care se atestă capacitatea profesională în domeniul turismului a persoanelor fizice care asigură conducerea agențiilor de turism sau a structurilor de primire turistice.
ART. 3
(1) Licențele și brevetele de turism se eliberează de Ministerul Turismului, la cererea agentului economic și, respectiv, a persoanelor fizice care solicită obținerea brevetului de turism.
(2) În termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii agentului economic, respectiv a persoanei fizice, Ministerul Turismului, cu consultarea asociațiilor profesionale din domeniul turismului, va efectua verificările necesare și va elibera licența și, respectiv, brevetul de turism.
(3) În situația în care nu sunt îndeplinite criteriile pentru emiterea licenței și, respectiv, a brevetului de turism, Ministerul Turismului va comunica solicitanților, în termenul prevăzut la alin. (2), motivul pentru care acestea nu pot fi eliberate.
ART. 4
(1) Licența și brevetul de turism sunt netransmisibile și se afișează în copie autentificată la loc vizibil în incinta agenției de turism și a filialelor acesteia, pentru a da posibilitatea turiștilor să cunoască dacă agenția în cauză funcționează legal.
(2) Pe documentele emise de agențiile de turism și filialele acestora este obligatoriu să se înscrie numărul licenței de turism; opțional acesta va fi înscris și pe firma agenției și a filialelor.
ART. 5
În situația în care nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza acordării licenței de turism pentru agenția de turism sau pentru filialele acesteia, agentul economic în cauză are obligația să solicite în termen de 10 zile Ministerului Turismului eliberarea unei noi licențe de turism, potrivit condițiilor efectiv îndeplinite.
ART. 6
Licențele de turism vor fi vizate de Ministerul Turismului din 3 în 3 ani. Agentul economic va solicita vizarea licenței de turism cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului de 3 ani de la emiterea acesteia sau de la ultima viză.
ART. 7
Criteriile și metodologia pentru eliberarea licențelor și brevetelor de turism vor fi stabilite de Ministerul Turismului, cu consultarea asociațiilor profesionale, patronale și sindicale din domeniul turismului, prin norme metodologice, aprobate prin ordin al ministrului turismului, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
ART. 8
(1) Licența de turism se suspendă pentru o perioadă de până la un an de către Ministerul Turismului, în una dintre următoarele situații:
a) comercializarea pachetelor de servicii turistice se realizează fără respectarea reglementărilor legale în vigoare;
b) neasigurarea de ghizi atestați pentru derularea în bune condiții a programelor turistice, conform reglementărilor în vigoare;
c) utilizarea de autocare neclasificate;
d) asigurarea de servicii de cazare și alimentație în structuri de primire turistice care nu dețin certificate de clasificare;
e) funcționarea agenției de turism sau a filialei acesteia din altă localitate decât cea în care este situat sediul agenției fără ca persoana care asigură conducerea să dețină brevet de turism;
f) prestarea de servicii turistice prin filiale ale agenției turistice care nu au obținut licența de turism.
(2) Licența de turism este suspendată pe perioada în care agentul economic nu mai are achitată polița de asigurare.
ART. 9
(1) Licența de turism se retrage de către Ministerul Turismului în următoarele situații:
a) când se repetă una dintre situațiile prevăzute la art. 8 alin. (1);
b) când agentul economic comunică Ministerului Turismului, din proprie inițiativă, renunțarea la desfășurarea activității de turism;
c) când licența de turism este transmisă în scopul utilizării de către alt agent economic care nu a obținut licența;
d) când agentul economic nu mai îndeplinește criteriile care au stat la baza eliberării licenței.
(2) Titularul unei licențe de turism retrase în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) nu mai are dreptul să solicite eliberarea unei noi licențe de turism timp de 2 ani de la data retragerii.
ART. 10
Ministerul Turismului va publica periodic lista cuprinzând licențele de turism suspendate sau retrase și, respectiv, lista cuprinzând brevetele de turism retrase. Publicarea se va face cel puțin într-un cotidian central și într-unul local din județul în care sunt situate agențiile de turism în cauză.
ART. 11
Brevetul de turism se retrage de Ministerul Turismului în una dintre următoarele situații:
a) când nu mai sunt îndeplinite criteriile care au stat la baza eliberării acestuia;
b) când, din motive imputabile titularului brevetului de turism, s-a anulat licența de turism sau, respectiv, certificatul de clasificare a structurii de primire turistice pe care acesta o conduce.
ART. 12
Neacordarea sau retragerea licenței sau brevetului de turism, precum și nevizarea sau suspendarea licenței de turism pot fi atacate la instanța de contencios administrativ în condițiile legii.
ART. 13
Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
a) desfășurarea de activități turistice specifice agențiilor de turism de către agenți economici cu licența de turism suspendată, nevizată sau cu viza expirată;
b) nerespectarea obiectului de activitate înscris în licența de turism, corespunzător tipului de licență de turism obținut;
c) desfășurarea de activități turistice prin filiale care nu au obținut licența;
d) desfășurarea de activități turistice în alte sedii decât cele înscrise în licența de turism;
e) neasigurarea conducerii de către persoane posesoare de brevet de turism a agențiilor și structurilor de primire turistice în condițiile stabilite potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 7;
f) nerespectarea condițiilor și criteriilor în baza cărora s-a eliberat licența de turism;
g) neafișarea licenței de turism în condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1).
ART. 14
Contravențiile prevăzute la art. 13 se sancționează după cum urmează:
a) faptele prevăzute la lit. a) – f), cu amendă de la 800.000 lei la 1.000.000 lei;
b) fapta prevăzută la lit. g), cu amendă de la 600.000 lei la 800.000 lei.
ART. 15
Contravențiile se constată și amenzile se aplică de salariații cu atribuții de control din cadrul Ministerului Turismului.
ART. 16
Contravențiilor prevăzute la art. 13 le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 25 și 26.
ART. 17
Licențele și brevetele de turism eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri rămân valabile în măsura în care corespund criteriilor stabilite prin normele metodologice prevăzute la art. 7. Celelalte licențe și brevete de turism eliberate își păstrează valabilitatea numai pentru o durată de două luni, perioadă în care titularii acestora vor solicita eliberarea de noi licențe și brevete de turism.
ART. 18
(1) Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, termen în care vor fi publicate normele metodologice prevăzute la art. 7.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 513/1998 privind activitatea de comercializare a serviciilor turistice și de acordare a brevetelor și licențelor de turism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 27 august 1998, precum și orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
O.M.T. Nr. 235 din 6 iunie 2001
Privind asigurarea turiștilor în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism
EMITENT: MINISTERUL TURISMULUI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 433 din 2 august 2001
Ministrul Turismului, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 24/2001 privind organizarea și funcționarea Ministerului Turismului, în baza Ordonanței Guvernului nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, cu modificările ulterioare, și a Hotărârii Guvernului nr. 238/2001 privind condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism, emite următorul ordin:
ART. 1
(1) Agenții economici care comercializează pachete de servicii turistice au obligația să încheie polițe de asigurare cu societăți de asigurare privind asigurarea rambursării cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de turiști, în cazul insolvabilității sau a falimentului agenției de turism.
(2) Polița de asigurare se va încheia pe baza modelului de poliță-cadru prezentat în anexa nr. 1.
(3) Polițele de asigurare vor fi încheiate cu societăți de asigurare agreate de Ministerul Turismului. Metodologia de agreare a societăților de asigurare este prezentată în anexa nr. 2.
ART. 2
Polița de asigurare se încheie pe o durată de un an de la data încheierii, iar suma asigurată va fi de 50.000 dolari S.U.A. pentru agențiile touroperatoare și de 10.000 dolari S.U.A. pentru agențiile detailiste.
ART. 3
În contractul de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiat între agențiile de turism și turiști, indiferent de modul de prezentare a acestuia (catalog, pliant sau alt înscris), este obligatoriu să se consemneze faptul că turistul este asigurat pentru insolvabilitatea sau falimentul agenției de turism, precum și condițiile și termenele în care turistul poate solicita plata despăgubirilor.
ART. 4
Comercializarea pachetelor de servicii turistice fără încheierea poliței de asigurare se sancționează cu suspendarea licenței de turism, potrivit art. 8 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 238/2001 privind condițiile de acordare a licenței și brevetului de turism.
ART. 5
Societățile de asigurare vor transmite periodic Ministerului Turismului situația cuprinzând agențiile de turism asigurate.
ART. 6
Agenții economici care comercializează pachete de servicii turistice au obligația să încheie polițe de asigurare, în condițiile art. 1 și 2, până la data de 1 august 2001.
ART. 7
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 8
Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul turismului,
Matei-Agathon Dan
ANEXA 1
__________________________________________________________________________
| |
| POLIȚĂ DE ASIGURARE |
| privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor |
| achitate de către turist, în cazul insolvabilității sau falimentului |
| agenției de turism |
|__________________________________________________________________________|
| Asiguratul | Denumirea | |
| |_________________________|________________________|
| | Registrul comerțului | |
| |_________________________|________________________|
| | Licența de turism | Nr. | Data |
| |_________________________|___________|____________|
| | Sediul principal | |
| |_________________________|________________________|
| | Telefon | |
| |_________________________|________________________|
| | Fax | |
| |_________________________|________________________|
| | E-mail | |
| |_________________________|________________________|
| | Agenția de turism | |
|_______________________|_________________________|________________________|
| Asigurătorul | Denumirea |
| |__________________________________________________|
| | Sediul |
| |__________________________________________________|
| | Telefon |
| |__________________________________________________|
| | Fax |
| |__________________________________________________|
| | E-mail |
|_______________________|__________________________________________________|
| Beneficiarii |Turiștii, conform condițiilor de |
| |asigurare (în temeiul contractelor|
| |de comercializare a pachetelor de |
| |servicii turistice) |
|_______________________________________|__________________________________|
| Suma asigurată |Conform art. 2 din ordin |
|_______________________________________|__________________________________|
| Prima de asigurare | |
|_______________________________________|__________________________________|
| Cota de primă | |
|_______________________________________|__________________________________|
| Franșiza | |
|_______________________________________|__________________________________|
| Perioada de asigurare | De la | La |
|_______________________________________|__________________|_______________|
| La prezenta se anexează condițiile de asigurare prevăzute în anexa care |
| face parte integrantă din poliță. |
|__________________________________________________________________________|
| Prezenta poliță a fost eliberată în 3 (trei) exemplare, câte un exemplar |
| pentru fiecare parte și un exemplar pentru Ministerul Turismului. |
|__________________________________________________________________________|
| Am primit un exemplar original al poliței și anexa. |
|__________________________________________________________________________|
| |
| |
| Asigurător, Asigurat, |
| ……………… …………….. |
|__________________________________________________________________________|
ANEXA 2
Metodologia de agreare a societăților de asigurare
Agrearea societăților de asigurare se face de Ministerul Turismului, cu consultarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În vederea obținerii agreării societățile de asigurare vor prezenta Ministerului Turismului o documentație cu următorul conținut:
– copie de pe autorizația de funcționare eliberată în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor;
– copie de pe certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerțului;
– angajamentul scris al societății de asigurare că a luat cunoștință de polița-cadru aprobată, pe care se obligă să o utilizeze în relațiile contractuale cu agențiile de turism, fără a introduce alte clauze care să contravină principiilor acesteia sau să impună agențiilor de turism alte obligații decât cele stabilite prin aceasta.
Societățile de asigurare nu mai sunt agreate în următoarele situații:
– când nu mai dețin autorizație de funcționare;
– când din analiza polițelor încheiate și din sesizările primite de la Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România (ANAT) rezultă că nu respectă angajamentul prevăzut mai sus.
Ministerul Turismului va informa agenții economici prin asociațiile profesionale și prin mass-media cu privire la societățile de asigurare agreate, precum și cu privire la cele cărora li s-a retras agrearea.
ANEXA 1
la polița de asigurare
CONDIȚII DE ASIGURARE
privind rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de către turiști în cazul insolvabilității sau falimentului agenției de turism
1. Definiții
1.1. Agenția de turism – unitatea specializată care oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora.
1.2. Asiguratul – societatea comercială înregistrată în România, titulara licenței de turism pentru agenția de turism.
1.3. Beneficiarul – turistul.
1.4. Cheltuielile de repatriere – cheltuielile efectuate de turist după întreruperea de către asigurat a derulării contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice, pentru ca turistul să se poată întoarce la punctul originar de plecare din România, în condiții de confort și preț similare celor contractate.
1.5. Contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice – acordul de voință dintre asigurat și turist, care are ca obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist și eliberarea documentelor de plată și a documentelor de călătorie de către asigurat.
1.6. Dauna – prejudiciul financiar suferit de turist.
1.7. Debitul – sumele achitate și/sau cheltuielile de repatriere. În cazul în care plata de către turist a serviciilor contractate cu agenția de turism a fost făcută în lei, debitul se actualizează în funcție de rata inflației.
1.8. Despăgubirea – suma datorată de asigurător beneficiarului în urma producerii evenimentului asigurat.
1.9. Evenimentul asigurat – neplata debitului de către asigurat ca urmare a insolvabilității sau falimentului acestuia.
1.10. Falimentul – procedura judiciară de executare silită a bunurilor din averea asiguratului, în scopul acoperirii datoriilor comerciale ale acestuia.
1.11. Insolvabilitatea – situația în care asiguratul nu achită debitul în termen de 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la primirea de către acesta de la turist a documentelor justificative sau dacă întrerupe unilateral acordarea serviciilor.
1.12. Licența de turism – documentul prin care se atestă capacitatea asiguratului de a comercializa servicii turistice în condiții de calitate și siguranță pentru turiști.
1.13. Pachetul de servicii turistice – combinația prestabilită a cel puțin două dintre următoarele trei grupe de servicii, cu condiția ca durata neîntreruptă a acestora să depășească 24 de ore sau să cuprindă o înnoptare, și anume: transport, cazare și alte servicii, fără legătură cu transportul sau cazarea sau care nu sunt accesorii ale acestora și care reprezintă o parte semnificativă a pachetului de servicii turistice, cum ar fi: alimentație, tratament balnear, agrement și altele asemenea.
1.14. Sumele achitate – contravaloarea serviciilor turistice neprestate turistului – servicii plătite de acesta în conformitate cu contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice încheiat cu asiguratul.
1.15. Turistul – orice persoană care cumpără sau care se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – contractant principal – sau orice altă persoană în numele căreia contractantul principal se angajează să cumpere pachetul de servicii turistice – alți beneficiari – sau oricare altă persoană în favoarea căreia contractantul principal sau alți beneficiari cedează pachetul de servicii turistice – cesionarul.
2. Obiectul poliței de asigurare
2.1. Obiectul prezentei polițe de asigurare este acoperirea de către asigurător a riscului de neplată a debitului pe care îl are asiguratul față de turiști (beneficiarii asigurării), cauzat de neexecutarea integrală sau parțială a contractelor de comercializare a pachetului de servicii turistice încheiate cu aceștia, în cazul insolvabilității sau falimentului asiguratului.
2.2. Asigurătorul acceptă ca în schimbul primei de asigurare încasate de la asigurat să garanteze turiștilor – beneficiari ai asigurării – plata debitelor în cazul insolvabilității sau falimentului asiguratului.
3. Excluderi
Asigurătorul nu datorează despăgubiri pentru:
a) daune rezultate din alte cauze decât insolvabilitatea sau falimentului asiguratului;
b) alte sume solicitate de turist în afara celor privind cheltuielile de repatriere și/sau a sumelor achitate de către acesta;
c) cheltuielile efectuate de turist înainte de începerea derulării contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice, care nu sunt incluse în prețul pachetului de servicii turistice (taxă de viză, vaccinări, taxe de aeroport);
d) sumele achitate de către turist, pe care asiguratul nu este obligat să le restituie conform contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice;
e) daune generate de forța majoră invocată de asigurat, dovedită cu documente emise de autoritățile publice competente. Prin caz de forță majoră se înțelege împrejurările care au intervenit după încheierea contractului de comercializare a pachetului de servicii turistice, ca urmare a unor evenimente extraordinare, neprevăzute și inevitabile pentru părți;
f) fraudă, rea-intenție sau rea-credință din partea turistului sau a reprezentanților acestuia;
g) daune rezultate din orice consecință a războiului, invaziei, actelor de agresiune străină (fie că războiul este declarat sau nu), război civil, rebeliune, revoluție, insurecție, lovitură de stat;
h) daune rezultate din vina turistului.
4. Suma asigurată
Suma asigurată reprezintă limita răspunderii pe care asigurătorul o are pentru turiștii agenției de turism până la limita acesteia.
5. Perioada de asigurare și perioada de răspundere
5.1. Perioada de asigurare este menționată în polița de asigurare.
5.2. Perioada de răspundere, în cazul fiecărui contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, începe la data semnării respectivului contract.
5.3. Răspunderea, în cazul fiecărui contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, încetează în una dintre următoarele situații, indiferent care dintre acestea intervine mai întâi:
a) finalizarea derulării pachetului de servicii turistice, conform contractului respectiv;
b) rezilierea contractului respectiv;
c) plata integrală a debitului de către asigurat sau de către un terț; în cazul plății parțiale răspunderea asigurătorului se diminuează în mod corespunzător;
d) plata despăgubirii datorate de către asigurător.
6. Prima de asigurare
6.1. Cota de primă de asigurare este precizată în polița de asigurare și se aplică la suma asigurată.
6.2. Prima de asigurare este plătită în aceeași monedă în care este exprimată suma asigurată.
7. Franșiza
7.1. Franșiza este partea de risc rămasă în răspunderea turistului, exprimată în procente din suma asigurată, și se deduce din fiecare daună.
7.2. Franșiza este precizată în polița de asigurare.
8. Obligațiile asiguratului
8.1. Asiguratul are obligația de a plăti prima de asigurare.
8.2. Asiguratul are obligația de a informa turistul în legătură cu condițiile de asigurare privind rambursarea sumelor achitate de către turist și/sau a cheltuielilor de repatriere.
8.3. Asiguratul are obligația de a întocmi contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
8.4. Asiguratul are obligația de a informa asigurătorul în legătură cu orice modificare intervenită în unul dintre următoarele elemente: denumire, formă juridică, sediu, telefon, structura acționariatului, licență de turism, brevete de turism.
9. Obligațiile asigurătorului
9.1. Asigurătorul are obligația de a plăti despăgubirea pe baza documentelor justificative menționate la pct. 10.6, în condițiile prezentei polițe de asigurare; despăgubirea se face în moneda contractului de comercializare a serviciilor turistice.
9.2. În cazul în care plata de către turist a serviciilor contractate cu agenția de turism a fost făcută în lei, despăgubirea se actualizează în funcție de rata inflației.
10. Constatarea daunelor și plata despăgubirilor
10.1. În cazul în care asiguratul nu efectuează repatrierea turistului, turistul are obligația de a anunța imediat asigurătorul prin telefon, fax sau e-mail. În această situație asigurătorul nu are obligația de a achita imediat contravaloarea cheltuielilor de repatriere, ci de a o rambursa după întoarcerea turistului în România, în condițiile prezentei polițe de asigurare.
10.2. În cazul în care turistul solicită de la asigurat rambursarea sumelor achitate și/sau a cheltuielilor de repatriere, acesta trebuie să trimită documentele justificative către asigurat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Turistul are obligația să păstreze fotocopii de pe respectivele documente justificative. Turistul poate solicita asiguratului rambursarea sumelor achitate și/sau a cheltuielilor de repatriere, în termen de 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la data încheierii derulării pachetului de servicii turistice sau de la data repatrierii.
10.3. Turistul are obligația de a notifica asigurătorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, în legătură cu solicitarea adresată asiguratului privind rambursarea sumelor achitate și/sau a cheltuielilor de repatriere, în termen de 5 (cinci) zile calendaristice de la data confirmării de primire prevăzute la pct. 10.2.
10.4. În cazul în care, în termen de 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la data confirmării de primire a documentelor justificative de către asigurat, turistul nu a primit sumele solicitate de la asigurat, are loc evenimentul asigurat.
10.5. În termen de 10 (zece) zile calendaristice de la data producerii evenimentului asigurat turistul are obligația de a transmite asigurătorului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cererea de despăgubire însoțită de documentele justificative.
10.6. Documentele justificative constau în principal în:
a) contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice;
b) confirmările de primire precizate la pct. 10.2, 10.3 și 10.5;
c) fotocopiile de pe documentele de plată a avansului (chitanțe, ordine de plată etc.), în cazul cererilor de rambursare a sumelor achitate de turist;
d) fotocopiile de pe documentele de transport și cazare, în cazul cererilor de rambursare a cheltuielilor de repatriere.
10.7. Despăgubirea nu poate depăși suma achitată de turist în contractul de comercializare a pachetului de servicii turistice, precum și sumele necesare repatrierii acestuia, cu respectarea prevederilor pct. 9.2.
10.8. Din despăgubire se scade franșiza menționată pe poliță.
10.9. Despăgubirea va fi plătită în termen de 30 (treizeci) de zile calendaristice de la data primirii de către asigurător a documentelor justificative de la turist.
10.10. În cazul în care după plata despăgubirii asiguratul plătește debitul către turist, turistul are obligația de a restitui asigurătorului despăgubirea primită, în termen de 5 (cinci) zile lucrătoare de la data primirii de la asigurat a sumelor reprezentând debitul.
11. Dispoziții finale
11.1. Prin plata despăgubirii și în limita acesteia asigurătorul se subrogă în toate drepturile turistului împotriva asiguratului și este mandatat să folosească toate mijloacele legale pentru executarea silită a asiguratului.
11.2. Asigurătorul are dreptul de a rezilia prezenta poliță în cazul retragerii licenței de turism a asiguratului de către autoritatea competentă. Asigurătorul este răspunzător în continuare exclusiv pentru contractele de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiate înainte de data rezilierii.
11.3. Asigurătorul are dreptul de a suspenda prezenta poliță de asigurare în oricare dintre următoarele cazuri:
– suspendarea de către autoritatea competentă a licenței de turism aferente asiguratului;
– nerespectarea obligațiilor asumate de asigurat prin prezenta poliță de asigurare.
Asigurătorul este răspunzător în continuare exclusiv pentru contractele de comercializare a pachetelor de servicii turistice încheiate înainte de data suspendării.
11.4. Prezentele clauze contractuale sunt completate cu prevederile legale în vigoare.
11.5. Orice litigiu rezultat din interpretarea și/sau din executarea prezentei polițe de asigurare se soluționează pe cale amiabilă sau, dacă nu este posibil astfel, de către instanțele de judecată competente din România.
Bibliografie
COSMESCU Ioan – Turismul – Fenomen complex, contemporan, Editura Economică, București, 1998
ERDELE G., Istrate I. – Potențialul turistic al României, Editura Universității din București, 1995
GHERASIM Toader, GHERASIM Daniel – Marketing turistic, Editura Economică, București, 1999
GLĂVAN Vasile – Geografia Turismului în România, Editura Institutului Eden, București, 1996
ISTOCESCU Amedeo -Strategia si managementul strategic al firmei, Editura Academiei de Studii Economice, București, 2003
MINCIU, Rodica – Economia turismului, Editura URANUS, București, 2001
NEGUȚ Silviu – Geografia turismului, Editura Meteor Press, București, 2003
NICOLESCU O., Verboncu I., Management, Ediția a treia, București, Editura Economică, 1999
HOLLAWAY J. Ch., The Business of Tourism, Ed. IV, Pitman Publishing, London, 1994
STEPHEN Smith, Tourism Analzsis. A Handbook, Longman Scientific&Technical, England, 1989
*** Anuarul statistic al României, INSSE, București, anii 2002-2003
*** Dicționar Explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000
*** Dosar cu privire la Programul Ministerului Turismului pe anul 2003
*** Guvernul României, Planul Național de Dezvoltare, București, 2002, 2003
*** Ministerul Transpoturilor, Construcțiilor și Turismului; Autoritatea Națională pentru Turism, Marca Q, Model de bune practici pentru implementarea și certificarea calității serviciilor hoteliere din România, București, 2004
*** Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism – Strategia de ecoturism a României – Cadrul teoretic de dezvoltare, București, 2005
*** Ministerul Transpoturilor, Construcțiilor și Turismului; Autoritatea Națională pentru Turism,Programul Steagul Albastru „Blue Flag”, București, 2004,
***Program de guvernare 2005-2008, 2004 – document guvernamental
*** “Strategia dezvoltarii turismului românesc” – document ministerial
*** WTO, International Tourism Overview, 2001
*** WTO, Tourism Highlights, 2004
*** http://www.tia.org
*** http://www.infotravelromania.ro
*** http://www.eurostat.org
*** http://www.ciir.ro/servicii_stiri.php?snid=0
*** http://www.afaceri-intermedieri.ro/afaceri_intermedieri_turism_international.html
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Strategii de Relansare a Turismului International al Romaniei (ID: 132874)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.