Strategii DE Promovare A Turismului PE Litoralul Marii Negre

CUPRINS

Capitolul 1

TURISMUL ………………………………………………………………………………….. 5

1.1. Conceptul de turism………………………………………………………………… 5

1.2. Fondul româno-american pentru investiții – FRAI………………… 7

1.3. Programul de investiții mari……………………………………….. 8

1.4. Fondul de investiții pentru întreprinderi mici și mijlocii…………… 10

1.5. Programul de împrumuturi mici și mijlocii………………………………… 12

1.6. Programul de micro împrumuturi……………………………………………… 15

1.7. Programul “acces afaceri”……………………………………………………….. 18

1.8. Potențialul turistic ………………………………………………………………….. 23

1.9. Fluxurile internaționale……………………………………………………………. 29

Concluzii………………………………………………………………………………………. 34

Capitolul 2

MARILE REGIUNI ȘI ZONE TURISTICE ALE LUMII…………… 36

2.1. Zone ale turismului litoral…………………………………………. 36

2.1.1. Bazinul Mării Mediterane…………………………………… 37

2.1.2. Zona litoralului Marii Negre ……………………………….. 38

2.2. Zone ale turismului montan……………………………………………………… 38

2.3. Zona turistică orășenească…………………………………………. 40

2.3.1. Orașe stațiuni maritime……………………………………… 41

2.3.2. Orașele turismului de munte …………………………………………… 42

2.3.3. Orașele turismului terapeutic………………………………………….. 43

2.4. Zonele agroturistice…………………………………………………………………. 45

2.5. Zone ale turismului inedit…………………………………………………………. 47

Concluzii………………………………………………………………………………………. 48

Capitolul 3

TURISMUL, ACTIVITATE SPECIFICĂ DE SERVICII……………….. 51

3.1. Particularități și caracteristici ale serviciilor turistice……………………. 51

3.2. Clasificarea serviciilor turistice…………………………………………………. 53

3.3. Serviciile hoteliere…………………………………………………………………… 59

3.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea

turismului……………………………………………………………………………………… 63

Concluzii………………………………………………………………………………………. 65

Capitolul 4

POTENȚIALUL TURISTIC AL ROMÂNIEI………………………………… 67

4.1. Categorii de potențial turistic………………………………………. 67

4.2. Potențialul turistic antropic……………………………………………………… 77

4.3. Potențialul cultural-istoric……………………………………………………….. 77

Concluzii………………………………………………………………………………………. 80

Capitolul 5

VENITUL SI INVESTITIILE IN TURISM……………………………

83

3

5.1. Consumul și economiile…………………………………………………………… 85

5.2. Investițiile în economie…………………………………………………………… 92

5.3. Incitația la investiții și condițiile stabilității economiei……………. 96

5.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea

turismului…………………………………………………………………………………….. 103

5.5. Dezvoltarea umană durabilă. Noua viziune asupra dezvoltării

viitoare…………………………………………………………………………………………. 104

5.6. Reforma în economia României………………………………………………… 110

5.7. Funcțiile și organizarea managementului turistic ………………………… 117

Concluzii………………………………………………………………………………………. 121

Capitolul 6

EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ

A ACTIVITĂȚII DE TURISM………………………………………………………. 128

6.1. Conceptul de eficiență……………………………………………………………… 128

6.2. Surse de finanțare europeană…………………………………………………….. 129

6.3. Sistemul de indicatori ai eficienței economice în turism……………….. 130

6.4. Indicatori generali………………………………………………….. 133

6.5. Indicatori ai eficienței activității de cazare………………………………….. 139

6.6. Indicatori ai eficienței activității de alimentație…………………………… 148

6.7. Indicatori ai eficienței transporturilor turistice……………………………. 150

6.8. Indicatori de evaluare și analiză a eficienței economice a

investițiilor în turism……………………………………………………………………… 151

6.9. Indicatori generali………………………………………………………………….. 160

6.10. Indicatori specifici…………………………………………………………………. 162

6.11. Posibilități de îmbunătățire a sistemului de indicatori…………………. 162

Concluzii………………………………………………………………………………………. 163

Capitolul 7

EFICIENȚA SOCIALĂ A ACTIVITĂȚII DE TURISM………………… 172

7.1. Forme de evaluare și cuantificare a eficienței sociale în turism…… 174

7.2. Eficiența litoralului românesc în vara 2003………………………………. 176

7.3. Profitul firmelor turistice pe 2004…………………………………………… 182

7.4. Litoralul românesc s-a integrat în Europa………………………………… 189

Concluzii………………………………………………………………………………………. 194

Capitolul 8

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

PENTRU LITORALUL ROMÂNESC……………………………………………. 196

8.1. Diagnoza activității turistice pe litoral………………………………………… 196

8.2. Strategia de dezvoltare a turismului……………………………………………. 204

8.2.1. Precizări noționale……………………………………………………….. 204

8.2.2. Precizări metodologice…………………………………………………. 209

8.2.3. Componentele strategiei……………………………………………….. 215

8.2.4. Concepte de dezvoltare regională…………………………………… 215

8.2.5. Conceptul propus-suport al strategiei de dezvoltare a 221

4

turismului pe litoralul românesc………………………………………………

8.2.6. Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului

românesc……………………………………………………………………………… 223

8.2.7. Obiectivele strategice de dezvoltare a turismului pe litoral… 240

8.2.8. Scenarii probabile de evoluție a mediului politic, economic,

social etc. din România și zona litoralului. Stimulente și restricții

ale scenariului ales………………………………………………………………… 249

8.2.9. Politici de realizare a obiectivelor………………………………….. 253

8.2.10. Programe și măsuri…………………………………………………….. 270

8.2.11. Operaționalizarea strategiei…………………………………………. 270

8.2.12. Instrumente necesare realizării strategiei……………………….. 276

8.2.13. Monitorizarea strategiei………………………………………………. 281

8.3. Strategia și politica de dezvoltare regională a României în contextul

strategiei naționale de devoltare pe termen mediu și lung……………………. 290

Concluzii………………………………………………………………………………………. 298

Capitolul 9

CONCLUZII SI PROPUNERI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE……………………. 305

Concluzii………………………………………………………………………………………. 308

ANEXE………………………………………………………………………………………. 311

Anexa 1………………………………………………………………………………………. 312

Anexa 2………………………………………………………………………………………. 315

Anexa 3………………………………………………………………………………………. 324

Anexa 4………………………………………………………………………………………. 326

Anexa 5………………………………………………………………………………………. 327

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….. 342

5

Capitolul 1

TURISMUL

1.1. Conceptul de turism

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importantă precum

cea desfășurată în alte sectoare-cheie din economia mondială (industrie,

agricultură, comerț). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat

deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidența studiului interdisciplinar,

antrenând deopotrivă economiști, geografi, psihologi și sociologi. Primele

mențiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operele

geografului Strabon1. Descrierile lăsate de Marco Polo2 cu ocazia periplului său

asiatic, cele ale lui Arthur Young 3 sau, mai aproape de noi, ale lui Henri

Monfreid4 au jalonat preocupările viitoare privind practicarea călătoriei.

Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârșitul secolului al

XlX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător. Privit ca un fenomen

social-economic creator de beneficii importante, turismul a fost definit în

variante dintre cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M.

Peyromarre Debord5); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui

departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și

culturii, datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje

necunoscute” (Jan Medeciri); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creșterea

necesității de refacere a sănătății și de schimbare a mediului înconjurător,

cultivare a sentimentului pentru frumusețile naturii ca rezultat al dezvoltării

comerțului, industriei și al perfecționării mijloacelor de transport” (Guy Freuler);

1 Geograful Strabon (64/63 î.Chr. – 19/21 d. Chr.)

2 Marco Polo (cca. 1254 în Veneția – 8 ianuarie 1324 în Veneția) a fost un negustor venețian, care s-a

făcut cunoscut prin relatările sale despre o călătorie în China

3Arthur Young – actor (02 Septembrie 1898 Bristol, Anglia-24 Februarie 1959)

4 Henry de Monfreid (1879-1974), aventurier și scriitor legendar

5 Guy Debord (28 decembrie 1931 – 30 noiembrie, 1994), scriitor și regizor

6

“ansamblul activităților nonlucrative ale omului în afara ariei de rezidență”

(Lavaille Nizerolle); “schimbul unei valori economice (bani) contra unor valori

culturale, estetice, de agrement” (Marc Boyer 6 ); “ansamblul de relații și

fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului

lor” (E. Hunziker); “reuniunea locală a patru elemente care trebuie analizate în

inter-relație: turiștii, indigenii, fluxurile și teritoriile”.

În viziunea Organizației Mondiale a Turismului (OMT), activitatea

turistică este concepută ca “o formă a manifestărilor cultural-educative și de

recreere ale societății moderne”.

În ultimele decenii, această activitate s-a dezvoltat rapid în numeroase țări,

precum și pe plan internațional, cumulând astăzi sute de mii de angajați (numai în

serviciile hoteliere sunt antrenate 774 mii de persoane în Germania, 131 mii în

Austria, 308 mii în Marea Britanie, 168 mii în Canada, 146 mii în Turcia, 98 mii

în Suedia etc.), deservind milioane de oameni și aducând un important aport

valutar. În total, în activitatea turistică erau antrenate, în anul 2002, 255 milioane

de salariați, dintre care mai mult de jumătate (133,6 milioane) în zona

Asia-Pacific, iar 36,2 milioane în Europa. După estimările OMT, până în anul

2006, în turismul mondial vor fi create încă 130 milioane de locuri de muncă.

Acesta este motivul pentru care în unele țări (Elveția, Franța, Monaco, Malta ș.a.)

se discută uzual despre “industria turismului” sau “industria hotelieră”.

Deși turismul aduce contribuții importante în venitul anual al unor țări,

reprezentând una dintre cele mai importante ramuri economice (Italia, Franța,

Danemarca ș.a.), el nu poate fi acceptat ca o industrie, întrucât nu produce bunuri

materiale rezultate din prelucrarea tehnologică a materiilor prime .

Încasările obținute din turism au evoluat pe plan mondial foarte rapid, de la

2,1 miliarde USD în anul 1950, la 18 miliarde USD în anul 1970, ajungând la 375

miliarde USD în anul 2002. Numai țările din Uniunea Europeană – acest prim

« focar turistic al lumii » – au realizat, în anul 2002, 41,6% din volumul total al

6 Marc Boyer, doctor în istorie, expert științific în turism, fondator al Departamentului de Turism a

7

încasărilor din turism, iar dacă se adaugă și SUA, această pondere crește la 58%.

Tabelul nr.1.1. Impactul economic al turismului pentru unele state ale lumii în

anul 2002 :

Nr.

Crt.

Țara

Încasări din turism

( USD-loc )

Încasări din turism

din export din PNB

1 BERMUDE 7.283 1.140 36

2 INS. VIRGINE 6.145 24 47,5

3 BAHAMAS 4.787 45 46

4 ANTIGUA 2.675 624 91,5

5 BARBADOS 1.836 265 30

6 SANTA LUCIA 1.169 88 68,2

7 SEYCHELLES 1.157 261 31,5

8 AUSTRIA 1.121 27,4 7, 3

9 CIPRU 1.157 107 18

10 MALTA 1.092 54 22

Sursa: OMT, 2002

1.2. Fondul româno-american pentru investiții – FRAI

Fondul Româno-American pentru Investiții (« FRAI » sau « Fondul ») a

fost înființat de Congresul Statelor Unite ale Americii și de Casa Albă.

Fondul a fost capitalizat cu 50 milioane dolari SUA prin Agenția Statelor

Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID).

FRAI servește drept catalizator în atragerea capitalului privat străin și a

jucat un rol esențial în înființarea unui fond de 65 milioane dolari SUA pentru

România, cu care co-investește în plasamente private.

In cadrul misiunii ce îi revine privind răspândirea practicilor și

cunoștințelor occidentale în afaceri, Fondul îi ajută pe partenerii săi din România,

oferindu-le servicii de consultanță financiară, precum și asistența tehnică în

management, marketing și contabilitate. Prin politica pe care o promovează,

universității Lumière-Lyon, președintele Asociatiei mediteranene de turism

8

Fondul contribuie la îmbunătățirea climatului investițional, demonstrând în

același timp ca în România se pot face investiții profitabile.

PROGRAME DE FINANȚARE

ALE FONDULUI ROMÂNO-AMERICAN DE INVESTIȚII

1. Programul de investiții mari – investiții de la 850.000 dolari SUA până la

5 milioane dolari SUA sau mai mult, în societăți private promițătoare cu foarte

bun potențial de creștere (în întreaga țară).

2. Fondul de investiții pentru întreprinderi Mici și Mijlocii – investiții de

capital între 50.000 și 250.000 dolari SUA pentru societăți private mici și mijlocii

(în întreaga țară).

3. Programul de împrumuturi mici și mijlocii – împrumuturi între 20.000 și

150.000 dolari SUA pentru societăți private mici și mijlocii (anumite județe).

4. Programul de micro-împrumuturi – împrumuturi între 2.500 și 15.000

dolari SUA (județele Cluj și Dolj).

5. ACCES Afaceri – Asistență în managementul afacerilor și marketing

acordată societăților private mici și mijlocii în vederea calificării pentru acces la

surse de finanțare.

1.3. Programul de investiții mari

LINII DIRECTOARE

ALE PROGRAMULUI DE INVESTIȚII MARI

Programul de investiții mari operează în conformitate cu următoarele linii

directoare:

− Sumele Investite. În general, între 850.000 și 5.000.000 dolari SUA pentru

fiecare beneficiar, dar Fondul poate participa la sau aranja co-finanțări pentru

sume mai mari.

− Structura tranzacției. Structurarea tranzacțiilor este flexibilă, depinzând

9

de condițiile specifice. Pentru majoritatea investițiilor, Fondul va cere garanții, va

participa la repartizarea profitului și va deține acțiuni. Este foarte posibil ca

investițiile mai mari să fie sindicalizate de investitori financiari internaționali.

− Condițiile tranzacție. Condițiile pentru fiecare tranzacție sunt negociate pe

baza comercială. Fondul nu acordă împrumuturi nerambursabile sau finanțare

subvenționată.

− Activitatea de control al beneficiarului. Fondul poate deține poziții

majoritare sau minoritare, beneficiind de prevederile referitoare la protecția

acționarilor. Fondul va avea anumite drepturi de aprobare și de reprezentare în

Consiliul de Administrație.

− Participare la conducerea societății beneficiare. Fondul nu dorește să se

implice în activitatea zilnică și cere ca fiecare beneficiar să aibă o conducere

corectă, competentă și angajată, care să fie interesată în succesul investiției.

− Investiții în firme existente sau în societăți comerciale noi. Deși nu se

limitează la un stadiu anume al dezvoltării unei societăți comerciale, Fondul

preferă companii care, vor fi desfășurat o activitate profitabilă anterior investiției

solicitate.

− Alți acționari. Fondul nu investește în companii unde majoritatea

acțiunilor sunt deținute de angajați sau de entități guvernamentale, dar poate fi

interesat să investească în firmele în care angajații dețin o mică parte din acțiuni,

precum și societățile comerciale privatizate.

− Asistența acordată beneficiarului. Pe lângă finanțare, Fondul asigură

asistența concretă și continuă și îi sprijină pe beneficiari prin monitorizare

sistematică, servicii de consultanță și înlesnirea de contacte avantajoase de

afaceri.

− Co-finanțare și firme mixte. Fondul cere beneficiarului să participe la

investiție și încurajează activitățile de co-finanțare prin participarea investitorilor

strategici și a instituțiilor financiare.

− Perioada de deținere. Fondul speră că, într-o perioadă de 5 ani, să își

10

vândă părțile deținute într-o investiție partenerilor săi, cumpărătorilor strategici

sau publicului.

− Taxe și cheltuieli. Fondul va percepe taxe obișnuite pentru serviciile sale și

își va recupera anumite cheltuieli.

− 0 conducere responsabilă. Fondul cere beneficiarilor să acționeze într-un

mod responsabil din punct de vedere social și ecologic.

1.4. Fondul de investiții pentru întreprinderi mici și mijlocii

SCURTĂ DESCRIERE

Fondul de Investiții pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (FIIMM) face

investiții directe, combinând diferite tipuri de finanțare precum participarea la

capital, împrumuturi convertibile în acțiuni, sau leasing, cu sume cuprinse între

50.000 și 250.000 dolari SUA.

Cea mai mare parte a capitalului FIIMM va fi investită sub forma

participării minoritare la capital, cu pachete între 25% și 49% din acțiunile emise

de firmele beneficiare, dar nu vor fi respinse nici participări de peste 50%.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

In general, dar nu în exclusivitate, FIIMM se va adresa firmelor care

operează cu 10 până la 150 de angajați și au produs, anterior finanțării de către

FIIMM, cifre de afaceri anuale cuprinse între 150.000 și 1.500.000 dolari SUA.

Fondul va investi în exclusivitate în societăți al căror control este deținut de

cetățeni români.

Criteriile de eligibilitate ale FIIMM reflectă obiectivele FRAI: FIMM va

investi în întreprinderi care solicită finanțare pe termen mediu, între 3 și 5 ani, cu

scopul extinderii și/sau sporirii performanței capacităților de producție.

Solicitările din partea societăților nou înființate se vor evalua pe baza

experienței și contribuției financiare personale a întreprinzătorilor. Un interes

11

deosebit îl prezintă pentru FIIMM întreprinderile care dispun de potențial de

dezvoltare și de export, management performant precum și de drept de

exclusivitate asupra unor produse și servicii.

FIIMM va acorda prioritate întreprinderilor cu cea mai mare probabilitate

de succes comercial și cu impact pozitiv asupra dezvoltării economice și sociale.

Fondul își rezervă dreptul aprobării finale a investițiilor și a bugetelor anuale.

Domenii de interes ale FIIMM includ, dar nu se limitează la:

• Industrii conexe agriculturii

• Sănătate și servicii medicale

• Turism

• Industria lemnului

• Materiale de construcții

• Cauciuc și mase plastice

• Servicii tipografice și edituri

• Confecții

• Alte sectoare ale industriei

ușoare.

ASISTENTA TEHNICA

Asigurarea de asistență tehnică către beneficiarii Fondului este un element

cheie al obiectivelor și activității FIIMM. În cursul analizării fiecărui proiect,

specialiștii de investiții lucrează împreună cu managementul întreprinderii pentru

determinarea nevoilor imediate și pe termen lung de asistența tehnică.

FIIMM va conlucra strâns cu programul de asistență tehnică ACCES

Afaceri, care a fost înființat de FRAI. Acest efort comun va produce un prim

diagnostic al necesităților de finanțare și asistență tehnică ale potențialului

beneficiar.

Se asigură asistență continuă în domenii ca marketingul, contabilitatea

costurilor, aprovizionarea și utilizarea materialelor, procurarea de echipamente.

DURATA FINANȚARII

In fiecare caz, contractul de investiție va include referiri la vânzarea după o

perioada de trei până la cinci ani, către management, terți sau angajați, a părții din

întreprindere deținute de FIIMM.

12

Modul concret de retragere al FIIMM din întreprinderile finanțate va

depinde de condițiile pieței la momentul respectiv și de posibilitățile de finanțare.

PROCEDURA DE PREZENTARE A CERERILOR, LOCUL UNDE SE

DEPUN, PERSOANA DE CONTACT

Întreprinderile interesate în obținerea de finanțare din partea FIIMM

trebuie să depună la FRAI o cerere de finanțare, care include și un plan de afaceri

detaliat.

Formularul de cerere de finanțare, materialul de prezentare al programului,

precum și ghidul pentru întocmirea planului de afaceri pot fi obținute prin poștă,

telefonând la sediul FRAI.

1.5. Programul de împrumuturi mici și mijlocii

Programul de împrumuturi Mijlocii (PIM) este un proiect realizat în comun

de Fondul Româno-American pentru investiții (FRAI) și bănci partenere din

România. Programul acordă împrumuturi între 20.000 și 100.000 dolari SUA, cu

o dobândă fixă, pentru o perioada de până la trei ani, cu plăți lunare egale ale

creditului. Comisionul bancar este de 1%. împrumuturile sunt garantate cu active

într-o formă și de o valoare acceptabila creditorului.

CRITERII DE ACORDARE A ÎMPRUMUTULUI

Se încadrează în condițiile de eligibilitate ale PIM firmele cu capital

majoritar privat având până la 200 de angajați, ce sunt deținute și administrate de

rezidenți din România. În general, împrumuturile sunt acordate firmelor din

domeniul producției, construcțiilor și serviciilor. PIM nu se adresează firmelor de

comerț en-gros.

Firmele noi vor fi finanțate doar în mod excepțional; în aceste cazuri,

experiența anterioară a solicitantului și nivelul contribuției sale vor căpăta o

13

importanță deosebită.

FOLOSIREA ÎMPRUMUTULUI

Împrumuturile sunt acordate pentru:

− investiții în mijloace fixe și construcții legate de afacere;

− achiziționarea de materii prime.

Nu se acordă împrumuturi pentru: investiții în titluri de valoare ale altor

firme; speculații valutare; firme de comerț, jocuri de noroc; producția sau

comercializarea băuturilor spirtoase.

SOLICITAREA ȘI APROBAREA ÎMPRUMUTURILOR

PIM este un instrument financiar oferit firmelor ale căror proiecte sau

planuri de extindere sunt amănunțite și realiste și care generează suficient

numerar din afacere pentru a rambursa împrumutul în rate lunare egale.

Procesul de solicitare a împrumutului începe cu o convorbire telefonica la

banca partenera la care aveți deschis contul, iar dacă nu aveți cont, la banca

partenera cea mai apropiata de locul unde vă desfășurați activitatea.

Reprezentanții băncii care lucrează cu FRAI vor stabili o întâlnire cu

dumneavoastră pentru a determina dacă se îndeplinesc criteriile PIM. În acest caz

primiți un formular de cerere de împrumut și îndrumări privind modul de

completare. De asemenea, reprezentanții băncii pentru acest program, vă vor

comunica ce alte documente va trebui să prezentați împreuna cu cererea:

− documente financiare (Bilanțul și Contul de Profit și Pierdere) cel puțin

pentru anul fiscal anterior și pentru perioada curentă (nu mai vechi de 60 de zile);

− contracte cu clienții;

− contracte de închiriere sau de leasing;

− documentele de înregistrare a firmei;

− informații privind utilajele ce urmează a fi achiziționate (cotații de la

furnizori, liste de prețuri, etc.);

14

− proiectele de construcții și de renovări cu termene și defalcarea costurilor.

Inspectorii de credit vor analiza cererea de împrumut completată și

documentele adiționale. 0 vizită la locul unde va desfășurați activitatea este parte

integranta a analizei de credit.

Decizia finala privind împrumutul va fi luata de un comitet de creditare

alcătuit din reprezentanți ai FRAI și ai băncii partenere. FRAI și banca își rezerva

dreptul de a aproba sau refuza orice cerere de împrumut, decizia comitetului de

creditare fiind definitiva.

REGIUNILE UNDE SE DESFASOARA PROGRAMUL PIM este

disponibil numai în câteva județe din România. Doar firmele care își desfășoară

activitatea în aceste județe se pot califica pentru aceste împrumuturi.

O listă a băncilor partenere ale PIM și a sucursalelor acestora participante

la program se găsește în continuare. dacă va desfășurați activitatea într-unul din

județele unde se desfășoară programul, contactați sucursala băncii partenere

pentru a stabili o întâlnire.

BANCILE PARTENERE

Pentru a afla informații suplimentare contactați inspectorii de credit ai

băncilor de mai jos care lucrează în cadrul programului de împrumuturi:

1. Banca Româneasca

Sediul Central – București tel: 01-321 4795; sau 321 1601, int. 183 sau 184

Sucursala Pitești tel : 048-222 090; sau 222 649

Sucursala Constanta tel: 041-664 284

Sucursala lași tel: 032-214 650

2. Banca Transilvania

Sediul Central – Cluj-Napoca tel: 064-198 833

15

Sucursala Baia-Mare tel: 062-436 477

Sucursala Târgu-Mureș tel: 065-169 068

Sucursala Deva tel: 054-232 280

1.6. Programul de micro împrumuturi

“CREDITARE, ASISTENTA ȘI PREGĂTIRE

PENTRU AFACERI” – CAPA

SCURTA DESCRIERE

Programul este un rezultat al colaborării dintre Fondul Româno-American

de investiții și World Vision International7.

Unul din scopurile Fondului este de a încuraja dezvoltarea sectorului privat

în România. FRAI a destinat suma de 11 milioane dolari SUA pentru realizarea

unui Program de Micro împrumuturi. Acest program este derulat de către World

Vision International.

COMPONENTELE PROGRAMULUI

A. Pregătirea – este asigurată prin participarea la un seminar cu durata

de 20 ore cu următorul conținut:

− managementul afacerilor mici

− marketing, strategie

− creșterea productivității

− managementul costurilor

− contabilitate

− etica în afaceri

B. Creditul

7 World Vision International (abreviat WVI sau simplu WV) este o organizație creștin-umanitară,

înființată la 22 septembrie 1950 de către teologul și jurnalistul Bob Pierce pentru în sprijinul copiilor

orfani din timpul războiului din Coreea

16

Împrumuturile acordate în dolari SUA sau nivelul creditului pot fi între

2.500 dolari SUA și 15.000 dolari SUA cu o dobânda între 22 și 26% pe an la

dolar (echivalentul în lei la cursul bancar) în funcție de obiectul împrumutului.

Durata de rambursare a creditului este cuprinsa între 6 și 36 de luni. Aceste date

sunt valabile pentru afacerile care îndeplinesc condițiile programului. Pentru a

beneficia de un împrumut, solicitanții trebuie să parcurgă seminarul de pregătire

în afaceri și să poată dovedi ca au capacitate de replată a împrumutului. Acesta se

va utiliza numai în scopul dezvoltării afacerii.

C. Consultanta

Participanții la seminarul de pregătire care nu s-au calificat pentru

programul de împrumuturi, vor primi servicii de consultanta pe o perioada de 3

luni din partea unor persoane specializate (loan officer sau program advisor).

Beneficiarii creditului vor fi vizitați de către consultanții programului o

data sau de mai multe ori într-o luna, pe toata durata rambursării împrumutului.

Obiectivul este de a facilita dezvoltarea și succesul micilor afaceri prin

servicii de consultantă .

OBIECTIVELE PROGRAMULUI

Obiectivul general al programului este acela de a facilita dezvoltarea

micilor afaceri în județele Cluj și Dolj prin pregătire orientată spre practică,

credite și consultantă .

De asemenea, programul își propune:

− furnizarea către proprietarii și managerii micilor întreprinderi a

cunoștințelor necesare creșterii afacerii și asigurării succesului ei într-o piața

concurențială;

− stabilirea resurselor necesare pentru micile afaceri în scopul creării de noi

locuri de muncă.

Aceasta se realizează prin:

− focalizarea pe întreprinderile mici existente, cu potențial de dezvoltare;

17

− împrumuturi stimulatoare pentru dezvoltare, exact acolo unde este mai mare

nevoie;

− dezvoltarea aptitudinilor manageriale necesare pentru a asigura utilizarea

eficienta a capitalului și resurselor întreprinderilor mici;

− asigurarea de consultantă lunară tuturor clienților programului pentru a

asigura succesul micilor afaceri;

− recircularea capitalului de împrumuturi pentru asigurarea de noi credite și

servicii în comunitate.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

La pregătire pot participa persoanele care au completat formularul și au

plătit taxa de pregătire. În plus, participanții la pregătire vor trebui să

îndeplinească următoarele criterii pentru a obține creditul:

− să fie angajat la o firma persoana juridica româna de drept privat;

− să aibă o experiența de minim un an în domeniul de activitate al firmei;

− firma la care este angajat să aibă o activitate de cel puțin un an și să-și

desfășoare activitatea în județul Cluj sau Dolj;

− să fie implicat activ în conducerea firmei;

− să fie deschis la a primi asistenta tehnica și managerială;

− să parcurgă complet seminarul de pregătire, încheiat cu realizarea unui

plan de afaceri viabil;

− să aibă garanții legalizate;

− să aibă referințe privitoare la profilul moral;

− să aibă aprobarea Comitetului de Acordare a Creditelor.

CREDITUL POATE FI UTILIZAT LA:

− achiziționarea de echipamente pentru producție și servicii;

− achiziționarea de părți componente ale echipamentelor firmei;

− achiziționarea de materii prime și materiale pentru producție sau servicii;

18

− achiziționare fond de marfă.

Participanții la seminarul de pregătire care nu corespund sau nu s-au

calificat pentru programul de împrumuturi vor primi servicii de consultanta

pentru o perioada de trei luni din partea unor persoane specializate.

EVALUAREA ȘI MONITORIZAREA PROGRAMULUI APROBAT

Beneficiarii creditului vor fi vizitați de către consultanții Programului o

data sau de mai multe ori într-o luna, pe toata durata rambursării împrumutului.

1.7. Programul “acces afaceri”

FRAI CISA IESC

Fondul Româno- Centrul International

American International Executive

pentru investiții pentru Studii Service

Antreprenoriale Corps

1. Ce este programul "ACCES Afaceri"?

“ACCES Afaceri” este un program de asistenta tehnica unic în România

care urmărește să înlesnească finanțarea întreprinderilor private mici și mijlocii

prin Fondul Româno-American pentru investiții8 și prin alte surse de finanțare

din România. Acest program este realizat prin efortul conjugat al Fondului

Româno-American pentru investiții (FRAI sau Fondul), al Centrului

International pentru Studii Antreprenoriale9 (CISA) și al International Executive

Service Corps10 (IESC).

8 Fondul Româno-American pentru Investiții (RAEF) este o corporație privată americană înființată de

Congresul SUA în 1995

9 Centrui International pentru Studii Antreprenoriale (CISA) este un generator de dezvoltare locală și

regională prin expertiza pe care o oferă potențialilor întreprinzători, IMM-urilor, ONG-urilor și

administrației publice în aria design-ului de proiect, a managementului prin proiect și a realizării de

planuri de afaceri / studii de fezabilitate

10 International Executive Service Corps (IESC) este organizația non-profit de dezvoltare managerială și

de afaceri, cea mai mare din lume

19

Acronimul ACCES înseamnă Asistenta (Assistance), Cooperare

(Cooperation), Credit (Credit), Evaluare (Evaluation) și Servicii (Services).

“ACCES Afaceri” folosește o metodologie consacrata care include

evaluări-diagnoza, asistenta tehnic directa și studii de marketing. Acestea își

propun să realizeze:

− pregătirea firmelor în vederea îndeplinirii criteriilor necesare finanțării

prin FRAI sau prin alte instituții de finanțare din România;

− mărirea capacitații tehnice și a volumului de afaceri ale firmelor românești;

− stabilirea de legături cu parteneri din SUA pentru: acorduri de marketing,

acorduri de distribuție, licențe, francize sau societăți mixte.

2. Care sunt organizațiile participante ?

Fondul Româno-American pentru investiții a fost înființat în 1994 de către

Congresul Statelor Unite ale Americii. FRAI este capitalizat cu suma de 50

milioane de dolari acordata de Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare

Internațională. Fondul derulează programe comerciale și de dezvoltare. Prin

reprezentantele din România și Statele Unite, FRAI sprijină dezvoltarea

sectorului privat din România, prin investiții în capitalul social și împrumuturi

întreprinderilor private mici și mijlocii și prin acordarea de asistenta tehnica.

Centrul Intențional pentru Studii Antreprenoriale este o asociație

profesională, non-profit, non-guvernamentală, înființată în 1992 ca răspuns la

nevoia tot mai acuta de instruire în domeniul antreprenorial și de educație

manageriala în România. Scopul CISA este să promoveze și să sprijine

dezvoltarea economiei de piața și a firmelor particulare din România. CISA este

acum unul din principalele centre din România de pregătire și instruire pentru

întreprinderile mici și mijlocii.

International Executive Service Corps, o organizație americana

particulara, non-profit, formata din voluntari, a fost fondata în 1964. IESC are

misiunea de a accelera dezvoltarea economiei de piața și a democrației prin

20

transferarea cunoștințelor tehnice și manageriale americane către întreprinderi și

organizații din tarile în curs de dezvoltare și în tranziție către economia de piața.

Prin programul Business Development Services, BDS (Servicii pentru

Dezvoltarea Afacerilor), IESC acorda servicii de asistenta tehnica, manageriala și

de afaceri pentru firme din România.

3. Cum funcționează programul?

Etapa I: Analiza preliminara și discuții

Firmele private din România se pot adresa programului "ACCES Afaceri”

direct sau prin intermediul altor organizații (centre locale de consultanta, asociații

comerciale, asociații profesionale, camere de comerț). Firma completează un

Chestionar de Afaceri pe care îl preda la CISA. Se organizează o întâlnire între

directorii firmei cu specialiștii CISA pentru o prima prezentare a companiei. În

urma acestei întâlniri, experții CISA completează un Raport de Informare și

Evaluare a firmei.

Etapa a II-a: Evaluarea resurselor și necesitaților

Fondul Româno-American pentru investiții analizează Chestionarul de

Afaceri completat și Raportul de Informare și Evaluare. În cazul în care firma s-ar

putea califica pentru finanțare, le trimite la sediul IESC din Statele Unite ale

Americii. O echipa de specialiști BDS analizează informațiile prezentate în

chestionar și selectează experții IESC în domeniul afacerii respective pentru a

face o evaluare privind sectorul de piața și activitățile de marketing, situația

financiara și de producție. Pe baza acestor evaluări, specialiștii BDS fac

recomandări menite să ajute firma respectiva să inițieze o schimbare hotărâtoare

în dezvoltarea afacerii.

Etapa a III-a: Prezentarea rezultatelor

Raportul primit de la IESC, cu un diagnostic al afacerii și al industriei, este

trimis la FRAI și CISA. Procesul durează aproximativ 4-6 săptămâni din

21

momentul în care IESC primește Chestionarul de Afaceri.

Etapa a IV-a: Recomandarea și acordarea de servicii de management și

marketing

Fondul Româno-American pentru investiții și firma analizează Raportul

primit de la IESC și confirma posibilitățile de dezvoltare și rentabilizare a

companiei. În cazul în care acestea sunt realizabile, sunt identificate serviciile de

management și marketing ce pot fi acordate. Firma poate beneficia de unul sau

mai multe servicii dintre cele menționate mai jos:

SERVICII ÎN MANAGEMENT ȘI MARKETING

A. Servicii de asistenta tehnica

− Asistenta tehnica – Experții IESC acorda asistenta tehnica directa firmelor

românești cu durata de 1-3 luni.

− Asistenta tehnica ulterioara – O firma din România poate cere ca expertul

IESC să se întoarcă la firma pentru asistenta suplimentara. IESC acorda asistenta

tehnica ulterioara timp de un an de la misiunea inițiala.

− Asistenta tehnica în cooperare – Doua sau trei firme din România cu

necesitați complementare pot fi asistate de un singur expert IESC în cadrul unei

misiuni de minimum trei luni.

− Asistenta tehnica acordata de un expert – Se pot încheia contracte cu

experți pentru a ajuta firme din România prin anumite misiuni în Statele Unite,

cum ar fi participarea la târguri comerciale, cercetare industriala și găsirea de

relații de afaceri, dezvoltare strategica, contracte de distribuție si/sau de clienți.

− Asistenta tehnica ulterioara – Firma poate cere ca expertul IESC care i-a

acordat asistenta în țara să continue a-i acorda sprijin în SUA pentru o perioada

de un an de la misiunea originala.

B. Servicii privind cercetarea pieții

− Găsirea de surse pentru furnizarea de echipamente sau materiale și raport

privind oportunități de export – studii preliminare privind găsirea de

22

echipamente și materiale și a oportunităților de export în SUA.

− Raport privind tehnologia sau produsul, evaluarea produsului, evaluarea

competiției și intrarea pe piață – studii preliminare asupra tehnologiei,

produsului, competiției și intrării pe piața americană sau din Uniunea Europeana.

C. Alte opțiuni

− Distribuție de mostre – IESC poate distribui mostre și/sau broșuri

companiilor interesate din Statele Unite și Uniunea Europeană, însoțite de o

scrisoare ce prezintă avantajele oferite de client ca furnizor.

− Broșura de prezentare – BDS pregătește o broșură în limba engleza.

− Analiza procesului tehnologic – BDS oferă clientului o descriere detaliata

a procesului și tehnologiei folosite pentru realizarea unui produs, începând de la

materiile prime și terminând cu ambalajele.

− Studii de piața adaptate cerințelor clientului

Etapa a V-a: Finanțarea prin frai sau prin surse alternative

In cazul în care firma este pregătita pentru dezvoltare și rentabilizare și

corespunde criteriilor de finanțare FRAI, Fondul va lua în considerare

posibilitatea de a face o investiție sau de a acorda un împrumut afacerii selectate

prin “ACCES Afaceri”. dacă în acest stadiu, o firma selectata prin acest proces nu

se califică pentru obținerea unei finanțări FRAI, se vor face eforturi pentru ca

respectiva firma să fie propusă unei alte surse de finanțare.

Pentru informații suplimentare despre “ACCES Afaceri” va puteți adresa

la:

− In România

FONDUL ROMANO-AMERICAN PENTRU INVESTITII

Str. Vasile Conta, nr.4, sector 2, cod 70138, București, România

tel: 01-210 0701; fax: 01-210 0713

e-mail: [anonimizat]

dna. Virginia Enescu, Business Development Manager

23

CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ANTREPRENORIALE

Universitatea București, Bdul. Mihail Kogalniceanu nr.64, sala 220,

sector 5 București România

tel: 01-613 3340 sau 01-312 5697 sau 01-311 0663

fax: 01-311 0663 sau 01-613 3340

e-mail: [anonimizat]

dl. Dr. Anton Ion, Președinte

− In Statele Unite

INTERNATIONAL EXECUTIVE SERVICE CORPS

333 Ludlow Street, Stamford, CT 06904-2005, USA

Mrs. KristinbAlmquist, Country Manager, România

tel: +1-203-967 6303 fax: +1-203-359 9461

e-mail: [anonimizat]

1.8. Potențialul turistic

Activitatea turistică este bine susținută de un valoros potențial turistic –

natural sau antropic – diferențiat de la țară la țară, în funcție de care sunt

organizate diferite tipuri de turism. Mai cunoscute în practica turismului mondial

sunt:

− turismul balnear maritim, cu o largă dezvoltare în teritoriu, practicat pentru

cura heliotermă sau climaterică sau având alte motivații terapeutice;

− turismul montan și de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru

drumeție, cura climaterică și practicarea sporturilor de iarnă;

− turismul de cură balneară, prin care se valorifică însușirile terapeutice ale

unor factori naturali (izvoare termale și minerale, nămoluri, aer ionizat);

− turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultura

și a altor realizări ale activității umane;

− turismul comercial expozițional, a cărui practicare este ocazionată de mari

24

manifestări de profil (târguri, expoziții), care atrag numeroși vizitatori;

− turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice,

folclorice) naționale sau internaționale;

− turismul sportiv, care cunoaște o mare extindere pe plan național și

internațional, având ca motivație diferite competiții pe discipline sportive, interne

și internaționale, până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiții

sportive regionale, campionate mondiale etc.);

− turismul de vânătoare (safari), practicat de țările occidentale, în general pe

teritoriul Africii, al Americii Latine, în teritoriile arctice și antarctice. Este o

forma de turism “distractiv", a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos și inedit

– aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, amenințând cu

diminuarea sau, după caz cu dispariția unor specii valoroase ale patrimoniului

faunistic al Terrei.

Tipurile de turism menționate se diferențiază de la țară la țară, asigurând

varietatea și, prin aceasta, atracția asupra turiștilor autohtoni și străini.

Una dintre preocupările actuale de baza în domeniu! turismului privește

studiul elementelor regionale, în funcție de care se organizează activități turistice

tipice anumitor zone, și se pun în evidență posibilitățile de amenajare complexă a

acestora. Deși nu s-a ajuns la o viziune taxonomică unitară în domeniu, diferitele

accepțiuni utilizate pe plan internațional și în țara noastră relevă următoarele

unități importante ce pot fi luate în considerare:

− regiunea turistică, concepută ca un spațiu de mari dimensiuni, cu o

structură organizatorică bine consolidate și un patrimoniu turistic diversificat (de

exemplu, regiunea Alpilor Dinarici, iar pentru România – cea a Carpaților

Orientali);

− zona turistică – un areal mai restrâns consacrat pentru activitatea turistică

de un anumit tip, puternic marcat de importante obiective sau alte motivații

pentru turism (exemplu: zona turistică a Coastei Dalmației din Alpii Dinarici sau

zona Bucovinei din Carpații Orientali);

25

− centre turistice, reprezentând puncte de convergență (puncte de plecare

pentru zonele montane, porturi, alte centre consacrate prin patrimoniul lor

turistic) a unor fluxuri de turism, putând fi, în general, stațiuni alpine (Plitvice, în

Alpii Dinarici) sau balneare și de odihnă (Dubrovnik, Split, Rijeka – pe Coasta

Dalmației). Pentru România, rămânând în același cadru al Carpaților Orientali, se

pot menționa Vatra Dornei și Borșa.

− puncte turistice amenajate (peșteri, defilee, ghețari, mănăstiri, case

memoriale, hoteluri alpine etc.).

În literatura recentă de specialitate sunt depistate, în funcție de potențialul

natural geomorfologic, climatic, hidrologic, floristico-faunistic etc.) și antropic o

serie de unități teritoriale cu vocație polarizatoare, în jurul cărora s-au dezvoltat

veritabile noduri turistice cu vocație locală ce susțin activitatea nucleului central.

Este cazul unor localități-satelit ce apar pe rivierele franco-italiene, Costa

Brava și Costa del Sol în Spania, unele microstațiuni apărute pe litoralul marocan

în apropiere de Agadâr sau între Rabat și Casablanca etc. Alte asemenea centre

polarizatoare apar în zonele montane, orașul Chamonix (din Alpii Francezi) fiind

un astfel de exemplu. Practic, aceste stațiuni nu sunt altceva decât centre de

primire și redistribuire a fluxurilor turistice în funcție de « apetitul » individual

sau colectiv pentru un anumit element al potențialului turistic al zonei .

Pentru regiunile geografice mari receptoare ale unor fluxuri majore de

turism, aceeași literatură mondială de specialitate vehiculează termenul de bazin

turistic distingând :

− bazinul mediteranean – prima zona de primire pentru turismul mondial, cu

un potențial natural și antropic de excepție;

− bazinul mezo-american, cuprinzând « arcul Antilelor » din America

Centrală, în majoritate « alimentat » de SUA și Canada cu efective de vizitatori

ce au crescut lent în ultimele decenii;

− bazinul Asia-Pacific, constituit din ansamblul insular și fațada Pacificului,

inclusiv Thailanda, în care principalii « furnizori » sunt Japonia, Australia și

26

Noua Zeelandă .

Într-o serie de țări cu vechi tradiții (Austria, Germania, Canada, Finlanda,

Franța, Danemarca, SUA, Italia, Japonia etc.), turismul este susținut de un

patrimoniu natural și antropic de excepție, mai importante fiind parcurile și

rezervațiile naturale sau alte zone cu peisaj deosebit (ex.: Yellowstone, Grand

Canyon, Cascada Niagara, Death Valley, precum și cele două mari regiuni

turistice – California și Florida, în SUA Alpii Francezi, Munții Pirinei, Zonele

Alpine ale Italiei, Carstul Dinaric, Peisajele andine cu așezări ce urcă până la

5.000 m altitudine, ghețarii din rezervațiile Stâncoșilor canadieni, pădurea

amazoniană etc.). Se adaugă un bogat patrimoniu Istoric constituit din elemente

unicat ale culturii și civilizației universale, precum vestigiile antichității din

Italia, Grecia și Egipt, cele ale vechilor civilizații din America Latină

monumentele istorice și de artă ale țărilor din vestul Europei, China, Japonia,

Orientul Mijlociu și Apropiat ș.a., elemente ale culturii populare, etnografice și

manifestări folclorice care personalizează modelele culturale naționale, făcând

din fiecare națiune a Terrei un unicat în timp și spațiu.

Nu sunt lipsite de interes pentru practica turistică amenajările cu valențe

turistice bine conturate, apărute în ultimele decenii și care “cheamă” populația

spre turism și loisir (parcuri de distracție, sate turistice, amenajări sportive etc.).

În sfârșit, turismul intern și internațional este bine susținut de dotări

moderne pentru asigurarea unor servicii corespunzătoare (cazare, masă, transport

etc.), acestea constituind, în cele mai numeroase situații, pulsul real al mișcării

turistice dintr-o țară.

Apariția marilor grupuri hoteliere, împreună cu dezvoltarea căilor de

comunicații de toate categoriile reprezintă astăzi tendințele de mondializare din

turismul planetar.

Aceasta tendință este consolidată de dorința “consumatorului turistic” de

cunoaștere a valorilor universale ale umanității și a realizărilor contemporane

specifice ale fiecărui popor.

27

Tabelul nr.1.2.Țările cu cele mai mari capacități de cazare (mii paturi) :

Nr. Crt. Țara Numărul de paturi în

hoteluri și unități

1 ITALIA 1.703, 6

2 GERMANIA 1.222, 3

3 FRANȚA 1.198, 3

4 SPANIA 1.180, 2

5 MEXIC 667, 0

6 AUSTRIA 653, 6

7 CANADA 570, 8

8 GRECIA 475, 8

9 JAPONIA 424, 4

10 THAILANDA 338, 0

11 ROMÂNIA 176, 0

Sursa : OMT, 2001

Tabelul nr.1.3. Marile grupuri hoteliere ale lumii în anul 2001 :

Nr.

Crt.

Grupul hotelier Țara Numărul de

camere

Numărul de

hoteluri

1 Hospitality SUA 439.962 4.629

2 Holiday Inn M.B. 369.738 2.069

3 Choice Hotels SUA 311.089 3.608

4 Accor Franța 268.671 2.378

5 Mariott International SUA 200.671 1.005

6 ITT Sheraton SUA 129.031 414

7 Hilton Hotels SUA 918.48 222

8 Promus Hotels SUA 88.117 669

9 Carlson Hospitality SUA 84.607 383

10 Hiatt Hotels SUA 78.835 172

Sursa: OMT, 2001

28

Tabelul nr.1.4. Primele hoteluri ale lumii după capacitatea de cazare:

Nr.

crt.

Hotelul Țara, localitatea Numărul de

camere

1 MGM Grand SUA, Las Vegas 5.005

2 Hotel Casino-Escalibur SUA, Nevada 4.032

3 Rossia Rusia, Moscova 3.200

4 Hilton SUA, Las Vegas 3.174

5 Le Meridien Franța, Paris 1.050

6 Weston Stanford Singapore 980

7 Pulman part Franța, Lyon 740

8 Hall Hyatt Regency SUA, San Francisco 620

Sursa: OMT, 2001

Pentru România, structura patrimoniului turistic pune în evidență prin

complexitatea sa, șansa unei dezvoltări viitoare sigure. Inventarul obiectivelor

naturale și antropice pus în slujba turismului este și va fi implicat, cu siguranță, în

conturarea motivațiilor de bază, în organizarea activităților de recreare, refacere a

sănătății sau în ascensiunea culturală. Multitudinea și varietatea acestor obiective

reprezintă, neîndoielnic, garanția unei evoluții ascendente a turismului pe acest

« plai mioritic ».

Varietatea reliefului, proporționalitatea distribuirii formelor sale majore și

complexitatea să petrografica aduc o notă de unicitate relevantă în teritoriu prin

prezenta unor elemente de mare atracție.

Spațiul montan românesc, ce îi depășește ca suprafață pe cel din Austria

sau Elveția, prezența celui mai lung lanț vulcanic din Europa și, în strânsă

legătură cu acesta, a liniei de izvoare minerale și termale (Tușnad, Borsec,

Sângeorz-Băi, Toplița, Băile Felix, Geoagiu-Băi ș.a.), existența unui inventar

speologic ce cuprinde peste 11.000 de peșteri, din care 145 cu vocație

speoturistică de excepție, cele peste 80 de sectoare de chei și defilee ș.a.,

reprezintă numai câteva elemente ce conturează un cadru performant pentru

turism (Cocean, 1997).

29

Se adaugă unele forme spectaculoase de relief vulcanic de tip neck sau

dyck (Apostolii din Munții Căliman sau Creasta Cocoșului din Munții Gutâi), de

eroziune diferențială (Babele și Sfinxul din Munții Bucegi) sau structurile

bazaltice de la Detunata (Munții Apuseni) și Racos (Munții Perșani), toate

conturând un tablou natural de mare originalitate (Cianga, 1997).

O resursă turistică importantă reprezintă lacurile (4.040, adică 1, 1% din

suprafața țării). Remarcabile prin marea lor varietate genetică, ele sunt dispuse pe

toate formele majore de relief ale țării, din zona montană (glaciare, vulcanice, de

baraj natural ș.a.) până la limanele și lagunele de la țărmul mării ori cele din Delta

Dunării. Marea lor diversitate se regăsește în multitudinea de utilități, atât pentru

turism, cât și în scopuri practice. Apariția în ultimele decenii a unor mari lacuri de

baraj artificiale (Izvorul Muntelui, Valiu, Vidra, Vidraru s.a.) a stimulat apariția a

numeroase stațiuni balneare, veritabile centre de polarizare pentru turism (Durău,

Crivaia, Vidra, Cumpănița).

Consider că un element natural ce conferă originalitate pământului

românesc este Marea Neagră. Prin expunerea estica a țărmului și, implicit prin

durata mare de insolație în sezonul estival se asigură practic cele două elemente

fundamentale ale turismului de cură helio-marină. Acestea sunt, desigur,

complementate cu dotările existente în salba de stațiuni, de la Năvodari la Vama

Veche, cu obiectivele istorice ș.a.

1.9. Fluxurile internaționale

Turismul internațional a înregistrat în ultimele decenii o creștere

considerabilă, fiind puternic stimulat de modernizarea căilor de comunicație și de

dotările superioare pentru servicii, de măsurile legislative privind libera circulație

turistică (ex: Acordul Schengen 11 privind circulația în interiorul Uniunii

Europene) sau de acordurile internaționale încheiate în cadrul UIOT (Uniunea

11 Acordul Schengen semnat la 19 iunie, de cãtre Franta, Germania si tãrile Benelux, pentru eliminarea

30

Internațională a Organismelor Oficiale de Turism) sau OMT (Organizația

Mondială de Turism). Un rol important în promovarea turismului internațional

l-au avut, de asemenea, acordurile bi sau multilaterale între unele state cu privire

la regimul acordării vizelor.

Numai în ultimele patru decenii (1950-1990), numărul de turiști

internaționali a crescut de la 30 la 350 milioane, ajungând în anul 2002 la 592

milioane, ceea ce înseamnă o creștere cu 4, 3% față de anul precedent (tabelul

nr.1.5).

Franța rămâne în continuare principala destinație turistică, înregistrând

creșteri sensibile în ultimii doi ani (+1, 7%). Dacă Europa, alături de spațiul

american și cel african, a acumulat creșteri modeste, se impune menționată

creșterea spectaculoasă a spațiului asiatic, în bazinul Pacificului (China și Hong

Kong au primit, în 2001, 26 milioane de vizitatori străini, 40% dintre aceștia fiind

japonezi), dar mai ales în Orientul Mijlociu. În Africa, țările din spațiul

Maghrebului12 sunt pe calea relansării turismului.

Indicatorul de bază pentru studiul turismului internațional este numărul

turiștilor străini care vizitează anual o tară, calculat după numărul vizelor de

frontieră și cel al sejururilor asigurate. După definiția Organizației Mondiale de

Turism, este numită turist orice persoană care se deplasează într-o țară, alta decât

cea a locului de domiciliu, pentru a efectua un sejur de minimum 24 de ore, cu un

serviciu de minimum o noapte de cazare și ale cărei motivații pentru voiaj pot fi

grupate în :

− loisir (agrement, vacanțe, sănătate, studii, manifestări religioase, sport);

− afaceri, probleme de familie, diverse misiuni sau reuniuni.

Sunt excluse motivele constând în exercitarea în țările vizitate a unei

profesiuni remunerate. Aceasta accepțiune este însă interpretată diferențiat în

unele state. În Danemarca, de exemplu, oricine locuiește mai puțin de 3 luni este

controlului la granitã

12 Maghreb nume dat din Evul Mediu de geografi si istorici arabi regiunii din Nord-Vestul Africii (Maroc,

Algeria, Tunisia)

31

considerat turist, chiar dacă vine în interes de serviciu sau de studii.

Printre țările cu un număr mare de turiști pe an se pot menționa : Italia,

Canada, Danemarca, SUA, Spania, Franța, Belgia, Suedia, Elveția, Marea

Britanie. La acestea se adaugă unele state din estul Europei, precum Republica

Cehă, Ungaria (îndeosebi pentru turismul de tranzit), Bulgaria, România, C.S.I.

Unele țări din America Centrală (Bahamas, Bermude, Antigua, Barbados

ș.a.), Singapore, Siria, Liban, ca și unele state mici din Europa (Malta, Monaco,

Andora, San Marino) înregistrează un număr ridicat de turiști, ce depășește în

mod frecvent propria populație.

Într-o altă categorie se află numeroase țări ce asigură mari fluxuri de

turism: SUA (peste 50 milioane), Germania (peste 20 milioane), Franța, Suedia,

Japonia, Polonia, Republica Cehă, etc.

Un alt indicator de bază al mișcării turistice internaționale este venitul

anual obținut din activitatea turistică internațională, exprimat în dolari SUA Cele

mai mari venituri se înregistrează în SUA, Franța, Spania, Italia, Austria, Canada,

Marea Britanie, Grecia, Mexic ș.a.

Se remarcă, de asemenea, câteva state mici din Europa care dobândesc

venituri importante din activitatea turistică: Grecia, Malta, Portugalia ; alte țări în

curs de dezvoltare folosesc turismul pentru obținerea veniturilor în valută, așa

cum este cazul unor state din America Latină (Mexic, Bahamas, Bermude), din

Africa (Maroc, Egipt ș.a.) sau din Asia.

Principatul Andorra, spre exemplu, obține aproape 90% din venitul

național din practicarea unei prospere activități turistice, comerciale (pentru

cumpărături) “en detail” (retailing), la care se adaugă practicarea sporturilor de

iarnă, a “turismului verde” și a celui cultural.

Comerțul înfloritor și serviciile oferite la prețuri atractive determină fluxuri

turistice importante în tot timpul anului. Cumpărăturile masive efectuate de

turiști explică acest fenomen de supraconsum.

Studiul fluxurilor de turism, cu deosebire în plan internațional, este foarte dificil,

32

el implicând demersuri complicate de natura psiho-socială. Circulația indivizilor

dintr-un loc în altul al planetei echivalează cu fluxuri active în plan monetar,

cultural, social, informațional, toate ridicând probleme dintre cele mai

diferențiate, fiecare individ fiind purtătorul unui model cultural personal

(comportament, mod de gândire, percepție, viziune personală a realității actuale

și viitoare).

Tabelul nr. 1.5.

Sursa: OMT, 2003

De aceea, originalitatea activității turistice constă tocmai în acest transfer

al “consumatorului” spre “produs” prin integrarea lui în aceste fluxuri, extrem de

dinamice în timp și spațiu, si, în final, prin contactul cu elementele motivaționale

care îi justifică prezența într-o anumită zonă .

Aceste activități sunt precedate de o minuțioasă activitate de informare, în

care un rol important îI au campaniile de publicitate lansate de marii operatori

Nr. Rata plecărilor în anul 2002 ( % )

crt.

Țara

În vacanțe In afara țării

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

LUXEMBURG

GERMANIA

SUEDIA

DANEMARCA

OLANDA

BELGIA

AUSTRIA

FRANȚA

MAREA BRITANIE

IRLANDA

ITALIA

GRECIA

SPANIA

80

78, 2

76

71

69

63, 2

62

62

60

60

54

48

44

94

60

–

44

64

56

–

19

54

51

45

7

60

33

interni și internaționali. Experiența ultimilor ani a demonstrat ca întotdeauna

campaniile publicitare desfășurate de marile companii operatoare din turismul

mondial au fost definitorii în lupta concurențială .

O formă mai nouă de manifestare a turismului “în flux” este turismul de

croazieră, aducător de mari beneficii. Cu mai mult de 7 milioane de clienți, din

care 70% proveniți din America de Nord, și o cifră de afaceri de 35 miliarde

franci francezi, piața croazierelor turistice a continuat un drum ascendent.

Numărul unu mondial în materie, este societatea americană Carnival, asociată cu

operatorul britanic Airtours. În plan geografic, turismul de croazieră se

caracterizează prin :

− frecvența mare pe Marea Mediterană, Marea Caraibilor, mările Asiei de

Sud-Est, iar pe distanțe mai scurte – pe Marea Mânecii, Marea Nordului și Marea

Neagră ;

− numărul mare al turiștilor și al societăților de navigație existente în țările

puternic dezvoltate;

− caracterul “integrat” al vapoarelor pachebot de lungă croazieră, înzestrate

pentru a deveni veritabile complexe turistice plutitoare (săli de audiție, piscină,

bibliotecă, săli de jocuri și dans, restaurante, cazinou etc.) în care se poate derula

toată gama de activități (conferințe, proiecții, concerte etc.);

− stimularea accesului turiștilor spre unele zone insulare exotice din America

Centrală Insulară spre Insulele Oceaniei (Hebride, Samoa, Fidji ș.a.) ori spre cele

din Oceanul Indian (Maldive, Mauritius, Reunion s.a.). Marea Mediterană și

Marea Caraibilor prezintă marele avantaj de a fi situate în apropierea marilor

“focare” de emisie din Europa de Vest și, respectiv, America de Nord, croazierele

practicate aici fiind de scurtă durata (7-8 zile).

Portul Miami (Florida) este primul port mondial de îmbarcare pentru

turismul de croazieră (65% dintre pasageri se îndreaptă spre Bahamas și insulele

Virgine), după cum cu cele 225 de escale realizate de 55 de pacheboturi

transportând în total 225.000 de pasageri, portul Nice – Villefranche a devenit

34

primul pol portuar de croazieră al Franței .

Din punct de vedere spațial fluxurile turistice se pot diferenția în funcție de

direcționarea, amploarea, distanța și structura lor în :

− fluxuri inter-regionale (cele din America de Nord spre Europa

Mediteraneană sau dinspre Australia și Noua Zeelandă )

− fluxuri regionale (în interiorul Uniunii Europene, al Bazinului Asia-Pacific)

− fluxuri naționale (din zona Marilor Lacuri spre Florida sau California, spre

Litoralul Mării Negre sau Valea Prahovei ) .

CONCLUZII

Pentru România, fluxurile interne și Internaționale, ca barometru al

gradului de valorificare a activității turistice, au înregistrat în ultimii ani mari

variații.

În anul 2001 au fost antrenate în activitățile de turism intern (literal,

montan, balnear etc.) 1, 787 milioane turiști (1, 801 milioane în anul 1995), cu o

durata medie a sejurului de 5, 8 zile, față de 6, 5 zile în anul 2000.

A crescut simțitor numărul cetățenilor români antrenați în activități

organizate de turism extern, de la 304.000 în anul 2000 la 424.000 în anul 2002

Cea mai mare parte a acestora (98%) a vizitat țări ale Europei (Ungaria – 36%;

Iugoslavia – 21%; Turcia – 17% etc.) și numai 2% țări din alte continente, sejurul

mediu fiind de 3, 2 zile, în scădere față de anul 2000 (3, 5 zile).

Noile măsuri privind libera circulație a cetățenilor români peste hotare și

simplificarea formalităților de obținere a vizelor de trecere a frontierei, aplicate

după 1989, au făcut să crească numărul vizitatorilor în străinătate, deși în anul

2002 acesta (5, 748 milioane) reprezenta numai 53% din efectivul anului 1999.

Ponderea absolută revine celor care s-au deplasat pentru odihnă, recreație

și vacanțe (90%) în Europa (98%) din care: 43, 5% în Ungaria, 23% în

Iugoslavia, 11% în Bulgaria, 8, 2% în Turcia, 7, 7 % în țările Uniunii Europene

șa., folosind cu preponderență mijloacele de transport rutiere (73%) și feroviare

35

(18, 5%).

În același an, România a primit 5, 205 milioane de vizitatori (cu

aproximativ un milion mai puțin decât în anul 1999), 95, 6% dintre aceștia

provenind din Europa (Republica Moldova – 22%, Ungaria – 16%, Uniunea

Europeană – 14%, dintre care 5% din Germania, Ucraina – 11, 3%, Turcia – 8, 2%,

Iugoslavia – 3, 8% etc.), iar restul din alte continente, cei mai numeroși fiind

asiaticii (2, 4%).

Mai bine de jumătate dintre vizitatori (54, 4%) s-au deplasat pentru turism

și recreație, iar 29, 2% s-au aflat în tranzit. Această ultimă cifră confirmă încă o

dată poziția importantă a României ca loc de “pasaj” în calea marilor fluxuri de

migrație internațională, în special al celui dinspre Asia de Sud și Sud-Est spre

Europa Occidentală.

36

Capitolul 2

MARILE REGIUNI

ȘI ZONE TURISTICE ALE LUMII

Există, categoric, o deplină corelație între fluxurile turistice și marile zone

de concentrare a acestora. Numai analiza geografică separată a mișcării turistice,

care pune în evidență existența fluxurilor majore sau minore nu este relevantă

dacă nu este corelată cu o analiză taxonomică a zonelor de primire pe categorii de

mărime, tradiție și poziție geografică.

Se pot distinge astfel :

− zone turistice tradiționale;

− zone turistice recente.

După localizare, acestea pot fi :

− zone ale turismului litoral (balnear maritim);

− zone ale turismului montan și de sporturi de iarnă ;

− orașe turistice și zone periurbane de agrement ;

− zone pentru agroturism ;

− zone ale turismului inedit” (oaze deșertice, arctice, antarctice, safari etc.).

2.1. Zone ale turismului litoral

Dintre tipurile de turism internațional, cel mai important este turismul

balnear maritim sau litoral, care concentrează cca. 80% din fluxurile anuale,

îndeosebi în Europa și America de Nord. El înregistrează amplitudinea maximă

în sezonul estival, diferențiat după durata de insolație de la 3 luni (zona Mării

Baltice) până la 6 luni (zona Mării Mediterane). În unele zone de pe Glob

(California, Florida, Insulele Canare, « Rivierele Europene »), turismul balnear

37

maritim se practică tot timpul anului pentru cura climatică în timpul sezonului

rece.

Printre regiunile turistice de pe Terra consacrate pentru acest tip de turism

se pot menționa foarte multe.

2.1.1. Bazinul Mării Mediterane

În care se asociază factorii naturali (clima, insolația, țărmuri cu plaje

întinse sau muntoase – « riviere ») cu o baza turistică ultramodernă, atrăgând zeci

de milioane de turiști. Mai importante sunt în Spania stațiunile situate pe

celebrele sale “coste” (Costa del Sol, aproape de Malaga, Costa Luminosa, Costa

Blanca, Costa Brava în Catalonia șa.), care se înșiră pe întregul țărm

mediteranean.

Franța dispune de cele mai multe stațiuni pe celebra « Cote d'Azur »,

folosite pentru turismul estival, dar și pentru cel de iarnă (St. Tropez, Nice), unele

fiind importante centre de convergență turistică (Cannes). În sezonul estival,

densitatea turistic ajunge la 12.000 de persoane /km de plajă în

Provence-Alpes-Cote d'Azur și 6-8.000 de persoane/km în

Languedoc-Roussillon.

Turismul balnear maritim este practicat intens și pe litoralul estic al Mării

Adriatice, căruia relieful calcaros și numeroasele insule ce însoțesc țărmul sloven

și croat îi conferă un pitoresc deosebit, complementat de numeroase vestigii

istorice. Stațiunile se țin lanț, din nord, din Peninsula Istria (Cooper), până în sud,

în Muntenegru (Portoroz, Rovinj, Opatija, Split, Makarska, Dubrovnik, Ulcinj

s.a.).

Grecia are principalele stațiuni situate în insulele Corfu, Greta, Rhodos,

cunoscute prin afluența turiștilor străini.

Mai recent au intrat în circuitul turistic internațional stațiunile de pe

litoralul mediteranean al Turciei, printre care se remarcă Antalya.

38

Litoralul mediteranean nord-african beneficiază de extinderea sudică a

fluxurilor turistice internaționale spre zone care au evoluat rapid, în ultimul timp,

pe calea modernizării. Mai frecventate sunt stațiunile marocane (Tanger, Al

Hoceima și Agadir, ultima pe țărmul atlantic), algeriene (Sidi Ferruch, la vest de

Alger) și tunisiene (Hammamet, Monastir și Djerba).

2.1.2. Zona litoralului Marii Negre

A crescut ca importanta, mai ales datorită amenajărilor din România și

Bulgaria, alături de cele situate pe țărmul Turciei și cel ex-sovietic. Pentru țara

noastră, factorii naturali (plajele cu nisip fin, durata mare de insolație, nămolurile

litorale) au determinat, alături de construcțiile moderne, convergența a

numeroase fluxuri internaționale, îndeosebi din Europa Centrală și de Vest.

Șiragul stațiunilor noastre (Mamaia, Eforie, Venus, Mangalia, Costinești, Olimp

s.a.) se continuă pe litoralul bulgăresc cu altele, frecventate de numeroși turiști

străini (Albena, Balcic, Nisipurile de Aur etc.).

Pe țărmul ex-sovietic (Ucraina, Rusia, Georgia) mai cunoscute sunt

stațiunile : Yalta (în Peninsula Crimeea), Soci, Suhumi, Batumi (în vestul

Munților Caucaz), Primorskoe (în Golful Odessa).

2.2. Zone ale turismului montan

În ansamblul turismului internațional, deosebit de dezvoltat este turismul

montan și de sporturi de iarnă, care, ca și cel balnear maritim, este puternic

concentrat în Europa, “arcul” munților Alpi atrăgând aproape 60% din clientela

turistică .

Dezvoltarea turismului în Alpi a avut loc după cel de-al doilea război

mondial, folosindu-se ca suport câteva vechi comune înfloritoare” (Chamonix,

Megeve sau Aix-les-Bains în Franța ; Davos și Crans-MontanaTn Elveția;

39

Innsbruck în Austria; Cortina d'Ampezzo în Italia etc.), astăzi stațiuni montane

cunoscute în întreaga lume, și valorificând judicios valorosul lor capital natural

(relief, climă, ape, vegetație ș.a.). Printre alte atuuri care au condus la actuala

imagine a Alpilor sunt: facilitatea accesului (autostrăzi, șosele, poteci montane,

transport mecanizat), o bună echipare pentru servicii turistice (cazare, masă,

animație), o poziție geografică excepțională în raport cu marile fluxuri turistice

din zonă .

Alături de stațiunile montane menționate, au apărut altele mai noi, care au

preluat, în timp, efectivele de turiști, în creștere de la an la an : Cervinia, Beluno,

Megano, Bormio-în Italia; Val d'lsere, Annecy, Albertville, Chambery, Valmorel

etc., toate sub “acoperirea” vechiului Grenoble, în Franța ; Kitzbiihel, Tarvisio,

Villach, Klagenfurt în Austria; St. Moritz în Elveția ; Oberstdorf și

Garmisch-Partenkirchen în Germania ; Kranj și Jesenice în Slovenia.

Alte regiuni cunoscute pe glob pentru organizarea la nivel internațional a

acestui tip de turism sunt :

− Munții Carpați, care continuă catena Alpilor dincolo de Dunăre (Valea

Timokului în Jugoslavia), cuprind numeroase zone cu potențial turistic valoros și

stațiuni montane cunoscute în întreaga lume. Se pot menționa, în acest sens, cele

din Munții Tatra (Smokovec), Beskizi (Zakopane în Depresiunea Podhale din

Polonia) și Carpații României (Sinaia, Paltiniș, Muntele Mic, Poiana Brașov,

Predeal etc.) ;

− Alpii Scandinaviei, cu amenajări pentru sporturi de iarnă, mai ales în

Norvegia;

− Munții Pirinei au principalele stațiuni concentrate sub versantul nordic

francez (Font-Romeu, Axe-les-Termes), Le Carcares, Montitg-les-Bains etc.);

− Alpii Dinarici, cu splendide peisaje carstice (Peștera Postojna în Slovenia)

de o mare frumusețe, punctate de stațiuni montane precum Plitvice, devenită

celebră pentru lacurile sale carstice, în cascadă ;

− Munții Stâncoși extinși deopotrivă în SUA și Canada sunt cunoscuți pentru

40

marea varietate a reliefului lor care oferă condiții optime pentru turism și

practicarea sporturilor de iarnă. Atractivitatea este sporită prin prezența unor mari

parcuri naturale (Yellowstone în SUA; Jasper și Banff în Canada) în care sunt

conservate elemente valoroase ale patrimoniului natural al Terrei.

Numeroase stațiuni montane precum Salt Lake City (fosta și viitoare gazdă

a Jocurilor olimpice de iarnă, capitala statului Utah) sau Calgary (Canada)

completează inventarul de excepție al acestei zone montane.

Numeroase stațiuni montane din întreaga lume și-au găsit consacrarea prin

organizarea unor competiții sportive de iarnă începând cu Olimpiadele Albe

(Cortina d'Ampezzo și Beluno în Italia ; Grenoble și Albertville în Franța ;

Saporro și Nagano în "Japonia ; Lillehamer în Norvegia etc.) sau campionate

mondiale ori regionale pentru diferite discipline sportive (schi, bob, sărituri cu

schiurile etc.)

2.3. Zona turistică orășenească

Zona turistică orășenească este o componentă a orașului, în general, fiecare

oraș având conturat un astfel de areal unde populația își petrece timpul liber

(weekend), remarcabilă prin dotări (unități de deservire, terenuri sportive, teatru,

obiective istorice, spații verzi), cât și prin prezența unor elemente ale mediului

fizico-geografic (lacuri, păduri etc.). Pentru marile metropole, aceste zone privite

în sens restrictiv devin veritabile “regiuni turistice polarizate", deosebit de

complexe, capabile să absoarbă mari efective de populație în weekend. Ne vom

limita, pentru exemplificare, la “banlie-ul turistic” al Parisului cu importantele

obiective istorice de la Chartre, Pădurea Fontainbleu, Palatul Versailles,

Euro-Disney Land etc.) și “hinterlandul turistic” al Londrei cu obiectivele de la

Oxford sau Cambridge.

Orașele turistice pun în valoare, în general, poziția geografică pe care o

ocupă și care, prin pitorescul ei, se înscrie ca un element principal în conturarea

41

funcției turistice.

Ele sunt numeroase mai ales în țările care au o rețea urbană densă,

aglomerații puternice și un nivel de viață ridicat. Funcția turistică a unui oraș

trebuie în primul rând pusă în legătură cu poziția să geografică, de unde decurg o

serie de caracteristici favorabile ale cadrului natural și apoi cu celelalte elemente

(existența unor monumente, muzee, manifestări specifice etc.)

Poziția geografică se înscrie de altfel și ca un criteriu al clasificării

orașelor, dar nu privită izolat, ci în strânsă legătură cu funcționalitatea turistică.

Relația poziție geografică – funcționalitate turistică constituie, de altfel,

elementul de bază în stabilirea tipologiei orașelor turistice.

2.3.1. Orașe stațiuni maritime

Acestea s-au dezvoltat ca urmare a avantajelor pe care poziția lor

influențată și de natura țărmurilor, le-o oferea, în strânsă legătură și cu existența

unor plaje extinse, mult căutate de turiști. Calitatea plajelor este, de multe ori

definitorie în procesul populării unor astfel de orașe. Plajele cu nisip fin atrag un

număr mare de turiști față de cele cu pietriș sau stâncoase, mai puțin frecventate.

De asemenea, intervin și elementele climatice favorabile: perioada lungă de

insolație, lipsa vânturilor, prezența vegetației etc.

În cadrul Europei se remarcă prezența unor orașe-satelit turistice, aflate în

apropierea marilor concentrări urbane, a căror geneză este pusă în legătură directă

tocmai cu existenta plajelor. Astfel sunt orașele Brigton de lângă Londra, Estoril

lângă Lisabona, Santa Monica lângă Los Angeles, Salerno lângă Napoli, Eforie și

Mamaia lângă Constanța etc.) Cea mai mare parte a orașelor turistice maritime se

găsesc atât pe țărmul Mediteranei cât și al Mării Negre, Mării Baltice, Mării

Nordului și Mării Mânecii .

Pe țărmul Mediteranei apar în primul rând orașele de pe Coasta de Azur:

Cannes, Antibes, Nice, Monte Carlo, San Remo ș.a. După aceea sunt orașele

42

litorale ale Italiei: Napoli, Ischia, ș.a. la Marea lonică, Brindisi, Rimini, Veneția

s.a., la Marea Adriatică. Pe litoralul Iugoslav, pe celebra “Coasta a Dalmației”

sunt o serie de orașe turistice renumite printre care : Dubrovnik, Split și Rijeka

sunt cele mai importante.

Pe țărmul Mării Negre remarcăm în primul rând orașele de pe litoralul

estic: Varna, Drujba, Nesebar în Bulgaria, cele de pe teritoriul țării noastre, și

Odessa, Simferopol, Novorosisk, Poti, pe țărmul ex-sovietic.

2.3.2. Orașele turismului de munte

Au, spre deosebire de tipul anterior, o dezvoltare spațială limitată, mai ales

în cazul orașelor dispuse liniar pe văi. Ele pot ajunge până la forma “orașelor

vale-versant” cum este cazul orașului Andorra la Vella, capitala principatului

Andorra. Dezvoltarea lor este strâns legată de formele unor dotări

corespunzătoare.

De pildă, turismul de iarnă necesită construirea unui echipament special

(tele-schiuri, schilift etc.). Pe de altă parte, durata redusă a zilelor de iarnă

atrage după sine prezența unor localuri, centre de distracție, cluburi, cazinouri

etc.

Aceste orașe presupun, de asemenea, existența unor posibilități de

aprovizionare, mai ales a celor care constituie puncte de plecare pe traseele

montane.

În cadrul Europei se remarcă un număr mare de stațiuni turistice de munte,

mai ales în Alpi, în Carpați, în Dinarici și Balcani. Cele mai multe orașe se găsesc

în Alpii Austriei și Elveției, unde poziția pitorească, prezența condițiilor pentru

practicarea sporturilor de iarna, cat și tradițiile vechi privind turismul de munte,

au permis formarea unor orașe de acest tip, așa cum s-a arătat anterior. Istoria

orașelor turistice montane a început în Franța, avându-l ca “pionier” pe Abel

Balif. Primele orașe dotate din punct de vedere turistic apar ca urmare a activității

43

așa-numitelor sindicate turistice, iar mai târziu a Touring Club-ului Franței.

Preocupările de reprofilare a lor pentru turism s-au concretizat în primul rând

printr-o activitate intensă în domeniul arhitectonicii, dotărilor valorificării

tradițiilor etc. Această organizare bună, pregătirea inteligentă și conștiincioasă a

dus la atracția unui mare număr de turiști, aceste mici orașele făcându-și chiar din

aceștia adevărați agenți de publicitate activă și influentă. Astfel au apărut

numeroase orașe turistice franceze, începând cu Carcasonne și terminând cu

Grenoble .

În clasificarea orașelor turistice apare ca un tip distinct și grupul

așa-numitelor orașe ale Soarelui, tip în care sunt incluse orașele de pe Coasta de

Azur, o parte din orașele din Alpi și Crimeea. Condițiile de climă (insolație

puternică și durata medie de strălucire a soarelui) conferă acestor orașe poziții

importante în privința fluxurilor turistice .

2.3.3. Orașele turismului terapeutic

Au apărut de obicei în jurul unor vechi nuclee rurale prin dezvoltarea lor

teritoriala în urma măririi fondului de locuit prin construcțiile de vile, toate

acestea în legătură cu existența unor factori ai mediului natural (ape minerale și

termale, nămoluri, radiații ionizante, mofete etc.) folosite în vindecarea sau

ameliorarea unor maladii.

Dotările caracteristice ale acestor orașe se înscriu în peisaj, prin prezența

vilelor, hotelurilor, cantinelor, cluburilor, terenurilor de sport, bazinelor etc.

Orașele acestea sunt puțin populate permanent, populația lor fiind foarte densă,

înzecindu-se chiar, în perioadele “de sezon", creând în acest fel noi și multiple

probleme privind spațiul de locuit, aprovizionarea, transportul etc. În acest tip de

orașe se includ majoritatea stațiunilor termale, unele stațiuni pentru sporturi de

iarnă, apoi stațiunile de pe litoralul mărilor, unde turismul sezonier se manifestă

intens. Unele orașe-stațiuni de acest fel, precum Montecatini Terme (Italia), Băile

44

Herculane (România) sunt foarte vechi, datând din vremea românilor, în locul în

care apar la suprafața izvoarele termale.

Turismul curativ (terapeutic) cunoaște în etapa actuală un reviriment legat

de cerințele tot mai mari privind folosirea integrală a fondului balnear pentru

refacerea sănătății și pentru odihnă. Este deosebit de bine reprezentat într-o serie

de țări precum : Franța (Vichy, Evian-les-Bains, Bourbule, St-Gervais-les-Bains,

Vittel), R. Cehă (Karlovy Vary, Marianske Lazne), Italia (Viterbo, San

Pellegrino etc.), Comunitatea Statelor Independente (Pidtigorsk în Caucazul de

Nord), și România (Căciulata, Olănești, Vatra Dornei, Băile Herculane, Băile

Felix etc.)

Una din formele noi ale turismului internațional este cea legată de

cunoașterea valorilor culturale de circulație mondială . Cea mai mare fluență a

acestui tip de turism se înregistrează spre Europa, mai ales spre Italia, Franța,

Belgia, Germania etc., precum și spre orașele-capitale.

Tot în categoria orașelor turistice sunt incluse orașele muzeu, orașe vechi,

cu o arhitectonică și un inventar cultural bine conservate, ce păstrează patina

trecutului. Sunt, în general, orașe care “mustesc” de istorie, cu un patrimoniu bine

organizat și conservat. În această categorie se pot include: Bruges (Belgia),

Veneția și Florența (Italia), Weimar (Germania), Cordoba (Spania) etc.

după geograful francez Georges Gazes (1999), pot fi desprinse spațial “în

plan punctual” numeroase orașe ale lumii cu vocație turistică specializată și care

și-au câștigat această recunoaștere prin găzduirea unor manifestări de anvergură

care le transformă pasager sau periodic (de obicei anual) în veritabili poli turistici

de interes mondial. Autorul începe demersul lui cu marile aglomerații urbane

polifuncționale, în cea mai mare parte – orașe-capitală remarcabile dincolo de

patrimoniul existent ca și gazde ale unor reuniuni internaționale (congrese,

conferințe, reuniuni etc.) Sunt citate ca exemple de “orașe mondiale": Paris,

Roma, Barcelona, Londra, Praga, San Francisco, Rio de Janeiro, Hong Kong,

Bangkok, Cairo ș.a.:

45

− Orașele pentru turismul festivalier, consacrate pentru organizarea unor

manifestări culturale și internaționale (mondiale sau regionale). Se pot cita în

această categorie: Cannes, Monte Carlo, Veneția, Las Vegas, Londra, Sopot

(Polonia), Brașov etc.

− Orașele pentru turismul sportiv s-au individualizat ca urmare a derulării

marilor competiții sportive de anvergură care și-au pus amprenta asupra funcției

unor orașe. Este cazul curselor automobilistice de Formula 1 (Imola, Adelaide,

Indianopolis, Le Mans etc.), raliuri (Monte Carlo), turnee tradiționale de tenis

(Melbourne, Hanovra, Munchen), Jocurilor Olimpice de Vară (Atlanta) sau

Campionatelor Mondiale pe discipline sportive (fotbal, handbal, gimnastică) prin

care unele orașe din toate continentele s-au făcut cunoscute devenind în timp

“gazde tradiționale”, evident, toate acestea respectând criteriile impuse

(financiare, infrastructura, logistica ș.a.) de organizare a unor asemenea activități.

− Orașe pentru pelerinaj, situate în diverse zone ale lumii spre care se

îndreaptă fluxuri mari de persoane anual sau periodic, pe baza unui calendar, cu

prilejul unor sărbători religioase (Lourdes cu celebra Grata a Miracolelor,

Chartre, Aaras, Argenteuil (Franța), Mecca, Medina, Fatima – Arabia Saudită ;

lerusalim – Israel; Amalfi – Italia; Anaya – Liban; Czestochowa – Polonia;

Montserrat – Spania; Cochabamba – Bolivia; Beauraing – Belgia; St. Anne de

Beaupre – Canada; Santos Lugares – Argentina; Efes – Turcia etc.

2.4. Zonele agroturistice

Reprezintă în numeroase țări ale lumii o creație mai recentă, apăruta din

nevoia de evadare în spații de liniște, dincolo de zidurile orașului sau de clocotul

unor stațiuni turistice, fie ele mai mult decât consacrate. Ele pun în evidență

specificul unor zone rurale (cadrul natural, construcții, obiceiuri, activități,

tradiții gastronomice etc.) variabile de la o zonă la alta. Sunt spații geografice

extrem de generoase, mai mult sau mai puțin extinse, în care se îmbină odihna cu

46

recreația, plimbarea, activitățile practice, lectura s.a., în unele situații

valorificându-se chiar unii factori naturali de cură balneară. Pot apare în teritoriu

în mod unitar (ca în Culoarul Bran-Rucăr, Depresiunea Dornelor, Valea Arieșului

sau dispersate sub forma satelor turistice (stațiuni verzi) precum : Poieni (județul

Cluj), Geoagiu Băi, Săcelu (județul Gorj), Murighiol (județul Tulcea), Tismana

(județul Gorj), Botiza (județul Maramureș), Bala (județul Mehedinți).

Experiențe importante înregistrează în acest domeniu țările “alpine”

europene, Elveția fiind printre primele țări în care s-a practicat această formă de

turism.

Franța are o veche și bogată tradiție în organizarea turismului rural,

activitatea fiind aici coordonată de asociația generală TER (Tourisme et espace

rural). Statul francez încurajează dezvoltarea acestor zone, către care se dirijează

persoanele cu venituri mai modeste, promovând un sistem de creditare avantajos

și o politică fiscală stimulatoare. Aceasta explica evoluția rapidă a numărului de

adăposturi rurale (Gites de France) clasificate și a numărului de nopți de cazare

petrecute (2, 5 milioane în anul 2000). Cele mai importante zone pentru această

forma de turism sunt: Masivul Central (Auvergne, Limousin, Cantal), Bretagne,

Savoia, Champagne, Vosgi ) .

Austria a dezvoltat o importantă bază turistică în mediul rural ( satele

turistice de recreație ), promovând sistemul pensiunilor complete rurale pentru

vacanțele familiale . Sunt bine reprezentate în Tirol și zona Salzburg pe valea

Dunării .

Germania a trecut la organizarea turismului rural după 1960, prin

organizarea primară a unui inventar al siturilor pretabile pentru turism, cu

deoebire fermele bine întreținute .

Polonia deține peste 3.000 de sate turistice, zonele rurale preluând

importante efective turistice interne și internaționale, descongestionând marile

zone și centre .

Belgia și-a constituit veritabile nuclee pentru turismul rural prin asocierea

47

a 5-6 familii care investesc, derulează activitățile și împart profitul .

În România, bazele instituționale ale agroturismului au fost puse prin

Hotărârea Guvernului nr.438/1990 prin care s-a înființat Comisia Zonei Montane

din România. În cadrul acesteia funcționează Asociația Națională de Turism

Rural, Ecologic și Cultural (ANTREC), afiliată la EUROGITES (Federația

Europeană de Turism Rural), care coordonează întreaga activitate de promovare

și dezvoltare a turismului rural .

În țara noastră, una dintre cele mai renumite zone agroturistice este zona

maramureșeană care posedă un potențial turistic complex și unitar, renumit prin

elementele de etnografie și folclor . Constituie una din puținele zone în care s-a

păstrat aproape nealterată arta populară de o pregnantă originalitate : case, porți,

unelte, țesături, ceramică, bisericile de lemn, datini ți folclor unice prin

frumusețe, semnificație și vechime .

Săpânța, satul devenit faimos datorită Cimitirului Vesel – conform unei

clasificări americane ca fiind al doilea în lume după Valea Regilor – este un loc

unde crucile de lemn viu colorate sunt sculptate cu figuri umane și simboluri

gravate cu epitafuri comice în versuri .

2.5. Zone ale turismului inedit

Se includ aici parcurile naționale pentru protecția faunei și practicarea

« turismului de senzații țări » de tip safari din Kenya și Tanzania, Nigeria,

Camerun, Zambia și Africa de Sud . Aceste țări africane obțin profituri

importante din practicarea acestui tip de turism, oferind programe complexe în

care vânătoarea este combinată cu accesul la marile spectacole ale naturii (ex.

Cascada Victoria) .

Tanzania care a primit în anul 2000, aproape 400.000 de turiști,

beneficiază pentru organizarea turismului safari de trei nari avantaje 😮 faună

abundentă, peisaje spectaculoase, și absența unei mari concentrări de turiști . Aici

48

există 50 de parcuri și rezervații naturale fără a mai lua în calcul prezența

muntelui Kilimandjaro unde s-a dezvoltat « trekingul » (voiajul lung și dificil).

Prin contrast, Kenya, cu legături aeriene facil și dotări corespunzătoare pentru

servicii a primit în același an un milion de turiști .

În parcurile naționale americane se practică în egală măsură trekingul, prin

lungile călătorii organizate în Munții Stâncoși, sau promenada de jos a

Canionului Colorado.

Printre zonele turistice conturate mai recent se înscriu cele din Africa

Occidentală) Dakar, Casamance în Senegal ; Abidjan în Coasta de Fildeș), oazele

subsahariene (Maroc), regiunile subhimalaiene din Nepal .

CONCLUZII

Practicarea turismului în toate formele sale și în toate regiunile globului

aduce astăzi în prim plan problemele de impact ecologic, coliziunea fiecărui

individ cu mediul înconjurător, pe de o parte, precum și promovarea investițiilor

pentru turism conducând la efecte dintre cele mai diferite.

Deși este un mare creator de resurse financiare turismul reprezintă o uriașă

forță distructivă ce exercită o puternică presiune asupra mediului.

Cercetările organizate în acest domeniu au desprins patru domenii majore,

într-o ordine a riscurilor pe care le prezintă (Knafou, 1999) :

􀂾 consumul de spațiu și de resurse, determinat de “dilatarea” amenajărilor în

funcție de cerințele consumatorului turistic. Construcțiile în acest scop conduc la

scoaterea din circuitul agricol a importante suprafețe, mai ales în proximitatea

marilor orașe unde apariția parcurilor de loisir a devenit o practică a ultimelor

decenii (Paris, Londra, New York, Tokyo s.a.). Sunt modificate calitățile solului

și apelor subterane, rețeaua hidrografică și biodiversitatea, este creat un

microclimat local în cele mai multe cazuri nefavorabil.

Toate modificările aduse, spre exemplu, Golfului Mont-Saint-Michel

(diguri, baraje) pentru a da așezământului un caracter insular au avut ca efect

49

consumul de spațiu și o denaturare turistică a acestuia. Plajele nisipoase sunt

sensibile la acțiunea antropică. De aceea acțiunile de construcție a unor retenții de

apă, canale, dragaje au condus la modificări ale acestora. Construcția unui mare

baraj pe râul Tijuana în California a însemnat reținerea a peste 600.000 m3 de

aluviuni, conducând la erodarea plajelor de la Imperial Beach . Creșterea

numărului de stațiuni montane și a amenajărilor pentru schi în Alpii francezi a

condus la defrișări masive și reducerea suprafețelor de pășunat. Practicarea

turismului motorizat sau pedestru neorganizat în Munții Bucegi conduce anual la

consumul anual pentru foc a peste 1.000 m3 de masă lemnoasă numai în zona

Padina (Valea lalomiței), unde pădurea s-a restrâns considerabil, iar mai nou s-a

trecut la arderea coniferelor tinere.

Pentru a finaliza aceste câteva aspecte, vom arata ca în Rezervația

Biosferei Delta Dunării, odată cu practicarea turismului dezorganizat și a

braconajului pentru unele specii valoroase de pește (sturioni), sunt afectate

zonele de cuibărit pentru numeroase specii ornitologice cu implicații asupra

diminuării efectivelor.

􀂾 presiunea asupra mediului înconjurător se traduce prin apariția

supraaglomerării până la saturație a unor zone, conducând chiar la apariția unor

stări tensionate sau de conflict.

Pentru țara noastră, este poate, edificator, exemplul presiunii exercitate de

turism asupra biodiversității din Munții Bucegi, cei mai circulați din toți Carpații.

Dispariția vulturului pleșuv, reducerea exemplarelor de capră neagră,

distrugerea exemplarelor de floare de colt, bujor de munte, gențiană și arderea

jnepenișurilor la focurile de tabără de la Piatra Arsă reprezintă câteva din

argumentele notorii.

􀂾 degradarea mediului înconjurător ca efect al poluării de toate categoriile.

Daunele cauzate mediului ca efect al “exploatării” sale turistice au fost clasificate

de experții OCDE13 (1980) astfel :

13 OCDE – Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic

50

− efecte ale poluării: aerului (circulația automobilelor, producerea și

utilizarea energiei), apei (diversității de ape uzate și deșeuri solide,

motonautismul.), poluării siturilor (deșeuri menajere de origine turistică sau

industrială).

− efecte ale degradării peisajelor, lacurilor și monumentelor istorice :

urbanizarea excesivă, arhitectura inadecvată și/sau de calitate îndoielnica,

agresiunile de vandalism .

− distrugerea iremediabilă a resurselor și a caracteristicilor mediului

înconjurător în termenii unei dezvoltări mai mult sau mai puțin stăpânite de

“homo turisticus".

Altfel spus, totul se reduce la o problemă de atitudine personală care,

conjugată de la individ la individ, mai poate salva câte ceva din patrimoniul cu

care natura a hărăzit Terra noastră .

co-operation and Development), s-a dezvoltat din Organizația pentru Cooperare Economică Europeană

(OCEE) a cărei instituire s-a făcut pentru administrarea ajutorului american din cadrul Planului Marshall

pentru reconstrucția Europei după cel de-al II-lea Război Mondial

51

Capitolul 3

TURISMUL,

ACTIVITATE SPECIFICĂ DE SERVICII

Turismul – caracterizat pe scurt – apare ca un fenomen economico-social

specific civilizației moderne, puternic ancorat în viața societății și, ca atare,

influențat de evoluția ei. Adresându-se unor segmente sociale largi și răspunzând

pe deplin nevoilor acestora, turismul se detașează printr-un înalt dinamism, atât la

nivel național, cât și internațional. De asemenea, prin caracterul său de masă și

prin conținutul complex, turismul antrenează un vast potențial material și uman,

cu implicații importante asupra economiei și societății, asupra relațiilor

interumane naționale și internaționale.

3.1 Particularități și caracteristici ale serviciilor turistice

Consumul de servicii turistice se caracterizează printr-o serie de

particularități care diferențiază acest consum specific de consumul de mărfuri și

imprimă unele caracteristici serviciilor turistice.

Printre aceste caracteristici specifice pot fi menționate:

1. cererea de servicii turistice interne și internaționale este în continuă

evoluție dar creșterile de solicitări de servicii nu au ritmicitate constantă și nici o

dispersare unitară spre toate destinațiile turistice.

2. consumul turistic are un pronunțat caracter sezonier, datorită concentrării

solicitărilor de servicii în diferite perioade de timp în decursul unui an.

3. spre deosebire de cererea turistică, ce se manifestă printr-o elasticitate

pronunțată, oferta de servicii este relativ rigidă, limitată în timp și spațiu la

capacitățile de nuclee receptoare de care dispune baza materială.

52

4. oferta de servicii este orientată spre a putea prelua și acoperii solicitările

din vârf de sezon, de unde pot fi desprinse concluzii privitoare la riscul

nevalorificării parțiale (uneori chiar totale) a unor capacității receptoare, care,

deși disponibile, nu sunt ori nu pot fi utilizate în afara perioadelor de sezon plin.

5. prin natura lor serviciile sunt perisabile; serviciile turistice nu pot fi stocate

și spre deosebire de comerțul cu mărfuri, unde o marfă nevândută azi poate fi

valorificată într-o perioadă viitoare, în turism orice nefolosire într-o perioadă de

referință a capacităților disponibile de nuclee receptive și a personalului

echivalează practic, cu o irosire a potențialului de servire înglobat în aceste

capacități.

6. Oferta turistică este pe de o parte, rezultanta unor combinații cu posibilități

multiple a elementelor de atracție turistică pe care le oferă patrimoniul turistic al

țării noastre și baza materială turistică existentă pe teritoriul respectiv, iar pe de

altă parte, rezultanta contribuției umane care modelează serviciile.

7. Produsul turistic reprezintă pachete de activități, presupunând o înlănțuire

logică și fluentă a diferitelor prestații incluse în programele și aranjamentele

concepute astfel încât serviciile să fie dozate în diverse combinații, fiabilitatea

serviciilor fiind orientată după natura și caracteristicile produselor turistice

oferite spre comercializare.

8. Posibilități de combinare și de substituire a diverselor variante și

componente de servicii constituie o rezervă potențială considerabilă pentru

individualizarea ofertei turistice și de sporire a gradului de atractivitate a

programelor oferite

9. Consumul de servicii turistice satisface exigențele unor motivații deosebit

de eterogene și complexe, într-o ordine firească, riguros determinată în funcție de

formele de turism practicate, de natura serviciilor respectivelor și de locul și

momentul în care devine necesar consumul acestor servicii componente ale

fiecărui produs turistic în parte.

53

10. Prestațiile turistice reprezintă eforturile conjugate ale tuturor unităților

economice care oferă servicii specifice și nespecifice atât cetățenilor țării noastre

cât și turiștilor străini care o vizitează. Acest fapt justifică aprecierea că prestațiile

de servicii turistice reprezintă, în ultimă instanță, contribuția sectoarelor

economiei naționale la dezvoltarea industriei turistice din țara noastră.

3.2 Clasificarea serviciilor turistice

Industriei turistice îi sunt caracteristice doua categorii de servicii: servicii

legate de efectuarea călătoriei (a voiajului propriu-zis) și serviciile prestate

la locul de sejur.

Într-o formă simplificată, călătoria turistică implică deplasarea unei

persoane (sau a unui grup de persoane) din localitatea (sau țara) de reședință în

localitatea (stațiunea) preferată ca destinație pentru petrecerea timpului de

vacanță.

Serviciilor de transport solicitate într-o asemenea călătorie le sunt

caracteristice anumite trăsături specifice ce decurg inerent din:

− forma de organizare a călătoriei (turism organizat prin agențiile de turism

sau turism pe cont propriu);

− durata timpului necesar pentru parcurgerea distanțelor (dus-întors) și

pentru opririle intermediare, în cazul când sunt programate și etape de vizitare pe

traseul ales, în raport cu timpul total afectat perioadei de vacanță;

− preferințele față de condițiile oferite de anumite mijloace de transport.

Serviciile privind sejurul reprezintă, de fapt, un complex de servicii

eterogene, incluzând ca elemente principale o serie de prestații destinate în

primul rând satisfacerii necesităților fiziologice cotidiene ale omului și care, prin

natura lor, nu sunt specifice în exclusivitate fenomenului turistic, la care se

adaugă și prestațiile de servicii pentru petrecerea agreabilă a timpului liber.

În strânsă corelație cu volumul, structura și intensitatea cererii de servicii

54

turistice, ponderea cu care participă aceste servicii la formarea unui produs

turistic diferă de la un caz la altul, depinzând de posibilitățile organizatorilor de

turism de a satisface, la un moment dat, cererea turistică, în condițiile concrete ale

diferitelor zone de interes turistic.

􀂃 Clasificarea succintă a acestor servicii în funcție de structura

produselor turistice:

Servicii pentru pregătire consumului turistic (legate de

organizarea călătoriilor, promovare și informarea clientelei

potențiale, elaborarea programelor de călătorii pe diverse

trasee, rezervarea serviciilor pe itinerarele convenite cu clienții,

procurarea documentelor de călătorie)

Servicii

turistice

specifice

Servicii de transport

Servicii Prestații hoteliere

de bază

Servicii de alimentație prestate de diversele

tipuri de unități de profil

Servicii complementare – serviciile prestate pentru

asigurarea petrecerii agreabile a timpului de vacanță

Servicii cu caracter special prestate în formele

turismului balneomedical, turismului de congrese, în

acțiunile de vânătoare și pescuit sportiv

Serviciile cu caracter general oferite populației de

unitățile prestatoare de servicii, la care pot apela în

diverse situații turiștii

Servicii

nespecifice

Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu – Ed.Expert, 2001

55

▪ O altă clasificare a serviciilor turistice tratează prestațiile din punctul de

vedere al gradului de urgență cu care se manifestă cererile populației pentru astfel

de servicii

Necesitați relativ puțin urgente de servicii turistice ale căror

satisfacere poate fi amânată în timp; asemenea necesități pot

fi substituite cu alte necesități mai urgente

Servicii

Dictate de limitele impuse de timp în care

pot fi efectuate concediile planificate și

vacanțele școlare.

Dictate de perioadele limitate de timp în

care pot fi practicate anumite

forme de turism, datorită sezonalității

acute a mișcării turistice

Necesități

relativ urgente

de amânare

servicii Dictate de datele calendaristice ferme ale

turistice, fără unor manifestări turistice

(participări la alternative de evenimente

culturale, sportive, sărbători)

Dictate de motivele de îngrijire a sănătății

Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu – Ed.Expert, 2001

De aici rezultă că o pondere importantă a deplasărilor în scopuri turistice,

deci a necesităților pentru serviciile legate de consumul turistic, nu comportă o

urgență determinată, putând fi relativ ușor ierarhizate în funcție de satisfacerea

altor necesități considerate mai urgente. Cu cât gradul de urgență este mai redus,

cu atât satisfacerea cererii de servicii turistice poate fi amânată mai ușor, uneori

de la un an la altul, sub imperativul substituirii cu alte necesități ce nu pot fi

amânate.

56

▪ O altă clasificare a serviciilor turistice grupează ansamblul acestor

prestații în funcție de momentul în care se manifestă cererea și, respectiv, în

funcție de momentul în care are loc comercializarea sau consumul lor.

După acest criteriu se disting:

− cererea fermă de servicii: manifestată anterior călătoriei turistice.

− Prestarea serviciilor este decalată în timp și se va derula la termenele

programate, cât și în spațiu (în localitatea, stațiunea, țara acceptată ca destinație a

călătoriei)

− cererea spontană de servicii: manifestată în momentul în care turistul,

ajuns la destinația călătoriei sale, ia contact cu ofertele de servicii ale

organizatorilor și ale prestatorilor de servicii din stațiunile vizitate.

Dacă cererea fermă, formulată și manifestată anticipat, este caracteristica

esențială a formelor de turism și, într-o măsură determinată, și a formelor de

turism semiorganizat, cererea spontană de servicii este caracteristică înainte de

toate pentru toate formele de turism pe cont propriu, unde turiștii solicită

serviciile necesare direct de la prestatorii locali.

Manifestări de cereri spontane se înregistrează în diferite variante și în

cazul turismului organizat și semiorganizat. În contact cu ofertele prestatorilor la

locurile de sejur, turiștii pot solicita și alte servicii neincluse în programele

agențiilor de voiaj.

▪ Consider că o altă clasificare ce prezintă interes pentru agențiile de turism

și pentru prestatorii de servicii grupează serviciile turistice din punctul de vedere

al modalităților de achitare a prestațiilor și respectiv din punctul de vedere al

momentului când se realizează prestarea.

Rațiunea unei astfel de clasificări rezidă în condițiile particulare ale

activității turistice și ia în considerare decalajul de timp și de spațiu dintre

manifestare cererii ferme și consumul efectiv al serviciilor comandate: în formele

turismului organizat și semiorganizat aranjamentele sunt perfectate și achitate,

integral sau parțial, la reședința turistului, îndeosebi în perioadele de mică

57

afluență în stațiunile turistice (sezon intermediar și extrasezon).

Unele modalități de plată, prin natura lor, constituie și forme

complementare de servicii oferite clientelei. De exemplu, facilitățile oferite

clienților cu posibilități financiare modeste pentru achitarea în rate a costului

călătoriei turistice, plata unor servicii cu decontarea ulterioară prin sistemul

cărților de credit, serviciile prestate pe bază de abonamente.

Din cele prezentate anterior se desprinde concluzia că toate clasificările

analizate au un caracter pur convențional, reluând într-o formă sau alta aceleași

elemente ce determină caracterul predominant al unui produs turistic sau al unei

forme de turism. În aceeași măsură, nici una din clasificările consacrate nu

epuizează integral problematica serviciilor, deoarece nu este suficient de

cuprinzătoare pentru a delimita în detalii toată gama posibilităților de prestații

turistice.

58

􀂃 Clasificarea serviciilor turistice în funcție de modalitatea de plată:

Servicii

achitate Serviciile de bază și serviciile

în avans auxiliare incluse în prețul global al

(înaintea programelor pentru formele de

începerii turism organizat și semiorganizat;

consumației

turistice)

Abonamentele pentru folosirea

unor facilități de bază materială;

Servicii Serviciile achitate în momentul consumației (servicii cu

de restaurant, de cazare, transport, etc. pentru turiștii plată

pe cont propriu și pentru cererile complementare de

servicii din partea turiștilor cu aranjamente organizate

sau semiorganizate);

Servicii achitate ulterior consumației (plata serviciilor

prin sistemul cărților de credit);

Servicii cu plata în rate. Plata în rate reprezintă de fapt

o combinație între plata în avans și plata ulterioară

pentru ratele scadente;

Servicii prestare aparent gratuit de unele firme turistice, în

vederea atragerii sau menținerii unui cerc

Servicii constant de clientelă. Costul lor se recuperează din

aparent tarifele de bază;

gratuite

Servicii prestate aparent gratuit din partea birourilor de

informații turistice din stațiuni. Costul lor se suportă din

cotizațiile unităților turistice din stațiunea respectivă.

Sursa: „Economia turismului” – O. Snack, P. Baron, N.Neacșu

59

3.3 Serviciile hoteliere

CAPACITATILE DE CAZARE în INDUSTRIA HOTELIERA,

CONȚINUT ȘI CLASIFICARE

Consider că turismul se poate dezvolta satisfăcător numai în ipoteza că

există suficiente posibilități pentru cazarea și odihna vizitatorilor. Capacitățile de

cazare condiționează în cea mai mare măsură volumul activității turistice, deși

anumite categorii de vizitatori sosiți într-o localitate de interes turistic nu recurg

întotdeauna la serviciile obiectivelor de cazare.

Capacitatea de cazare reprezintă acele dotări de bază materială care asigură

înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită perioadă de timp, în baza unor tarife

determinate, diferențiate în funcție de gradul de confort oferit pe perioada din an

(sezonalitatea) în care sunt solicitate.

În practica turistică internațională se cunosc mai multe criterii de

clasificare a obiectivelor de cazare:

􀂾 După structura rețelei de cazare pot fi distinse forme de cazare de

bază (hotelul, motelul, hanul turistic) și forme complementare de cazare

(campingul, satul de vacanță, satul turistic) care se realizează în zonele în care

rețeaua de bază nu dispune de capacități suficiente, respectiv activitatea turistică

are un caracter pronunțat sezonier.

􀂾 După categoria de confort a obiectivelor de cazare. Unitățile de

cazare din domeniul turistic, organizate pentru găzduirea pasagerilor, se clasifică

după caracteristicile constructive, amplasament, calitatea și complexitatea

dotărilor, instalațiilor și diversitatea serviciilor pe care le oferă.

􀂾 În funcție de regimul (perioada) de folosire a obiectivelor de cazare

aceste pot avea o activitate permanentă sau sezonieră. În mod paradoxal,

obiectivele de cazare cu o activitate sezonieră înregistrează sejururi medii mai

lungi, în comparație cu obiectivele de cazare cu activitate permanentă.

60

În funcție de durata sejurului, ele pot fi:

a) de tranzit, caracterizate prin sejururi medii scurte

b) de sejur, care înregistrează sejururi medii relativ mai lungi, în funcție de

durata aranjamentelor turistice perfectate sau de durata concediilor sau

vacanțelor turiștilor

c) mixte, a căror clientelă se formează atât din turiștii de sejur, cât și din

turiștii de tranzit.

În funcție de amplasarea (implantarea) structurilor de cazare în diferite

localități de tip urban se disting:

a) structuri de cazare în stațiunile de litoral;

b) structuri de cazare în stațiunile de munte;

c) structuri de cazare în stațiunile balneoclimaterice;

d) structuri de cazare în centrele urbane (orașe).

În funcție de capacitatea de primire a structurilor de cazare se disting

structuri de cazare :

a) mici, cu o capacitate de cazare până la 20-40 de locuri,

b) mijlocii – până la 200-400 locuri,

c) mari, de tipul complexelor turistice, unde nu rareori capacitatea depășește

1000 de locuri.

FUNCTIILE HOTELURILOR

Lucrările de specialitate definesc hotelul ca fiind o unitate de cazare a cărei

misiuni constă în oferirea spre închiriere, pentru o perioadă convenită – o noapte,

o săptămână – de camere sau apartamente mobilate, solicitate de clientela de

sejur sau de tranzit, dar care nu-și stabilește aici domiciliul permanent.

Hotelul reprezintă forma tradițională cea mai cunoscută de cazare a

industriei hoteliere, deținând ponderea cea mai mare în totalul unităților de

cazare. În afara funcției principale de cazare, hotelurile îndeplinesc și funcții

conexe, menite să asigure satisfacerea cât mai deplina a cererii turiștilor pe toată

61

durata sejurului.

Contribuția unităților hoteliere la desfășurarea activităților de prestații de

servicii rezidă în necesitățile fiziologice pentru odihnă și reconfortare ale unei

persoane în timpul călătoriei sau sejurului.

Pentru a corespunde cerințelor vizitatorilor, obiectivele de cazare

îndeplinesc următoarele funcții:

− funcția de odihnă și igienă: are menirea să ofere un adăpost confortabil

clienților, constituind, de fapt, rațiune pentru care au fost create structurile

respective de primire;

− funcția de alimentație

− funcții complementare: constituie o completare firească a funcțiilor de

cazare și alimentație și include prestațiile destinate petrecerii agreabile a timpului

pasagerului pe timpul sejurului său într-un complex hotelier

− funcții productive

− funcții comerciale

− funcții de intermediere

− activitatea hotelieră este rezultatul îmbinării armonioase a acestor funcții,

menite să asigure condițiile de confort necesare căminului temporar al turiștilor

în timpul sejurului lor.

PIAȚA SERVICIILOR HOTELIERE

În opinia mea dacă unele piețe pot fi ușor definite ( de exemplu, piața

mărfurilor, a forței de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează

numeroase probleme pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în

industria hotelieră. O activitate de prestații hoteliere nu se aseamănă în multe

privințe cu o alta aparent similară și nu servește întotdeauna aceeași piață.

Unele tipuri de unități hoteliere oferă un produs “complet”, format din

servicii de cazare și alimentație, pe câtă vreme alte tipuri de unități hoteliere nu

oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de

62

servicii complementare.

Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentație

oferite de un hotel: pasagerii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru

servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente

din arealul vizat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita

servicii de alimentație în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă și cererile

pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care

nu necesită servicii de cazare.

În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestații:

− servicii “complete” de cazare și alimentație

− servicii de cazare plus demipensiune

− servicii de cazare plus mic dejun inclus

− servicii de cazare fără servicii de alimentație

− servicii de alimentație fără servicii de cazare

În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici

pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele

privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de

servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supraviețuire și dezvoltare

firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate

de la o unitate hotelieră la alta.

Cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri diferite, consumul

serviciilor este condiționat de aceste locuri particularizate și, ca atare, ofertele

prestatorilor trebuie și ele localizate pentru a putea întâmpina aceste cereri.

IMPACTUL VARIAȚIILOR SEZONIERE ALE CERERII

ASUPRA POTENȚIALULUI SERVICIILOR DE CAZARE

ÎNTR-O UNITATE HOTELIERĂ

Importanța tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada

contemporană a sporit preocupările pentru definirea cât mai exactă și completă a

63

acestui fenomen. Tratarea științifică a activității turistice este condiționată și de

necesitatea cunoașterii conținutului – economic și social – al acesteia, mutațiile

înregistrate continuu în evoluția turismului impunând readaptarea permanentă a

conceptelor cu care se operează.

Volumul cererii Cererea depășește capacitatea

maximă de utilizare

(afaceri pierdute)

Capacitatea 100%

maximă de

primire Cererea depășește nivelul utilizării

optime a capacității de primire:

apare riscul deprecierii calității

serviciilor. Reclamă, operativitate

în executarea și intensificarea

controlului managerial.

Unitizarea 70%

optimă a

capacității Resurse irosite: capacități excedentare ce

de primire nu și-au găsit utilizarea. Reclamă

intensificarea activităților promoționale

și “îmbogățirea” cu servicii suplimentare

40% a ofertei pentru a diminua riscul

alunecării în “zona cifrelor roșii”.

Utilizarea 25%

neeficientă a Cererea foarte scăzută generează goluri în

capacității de utilizarea capacităților de primire.

primire Costurile de exploatare depășesc volumul

încasărilor din prestațiile de servicii hoteliere

Timp

Fig.nr.3.1

3.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea

turismului

− Obiectiv major al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism

(INCDT) București:

64

a. Caracteristicile evoluției fluxurilor de ISD14 în Turism, în România

b. Tipuri de efecte ale ISD în economia României:transferul de resurse

productive, capital, tehnologie, competente organizaționale și manageriale și

efectele benefice ale acestuia asupra pieței interne de turism.

− Efectele de restructurare la nivel microeconomic și macroeconomic

− Politici are favorizează sporirea efectelor benefice ale ISD în

restructurarea economiei românești, în special în turism.

− Poziția UE privind rolul ISD în procesul de integrare a României, UE

promovează prin programele sale în toate tarile din Europa Centrala și de Est

investițiile directe, caracteristic fiind mijloacele utilizate :

− asigurare de asistenta tehnica și financiara (prevăzute prin Acorduri de

Asociere) asigurare de împrumuturi (Banca economica de investiții) asistenta

pentru dezvoltarea infrastructurii și stimularea cooperării între firme (dezvoltarea

sectorului particular în sectoare strategice-turism, pentru crearea unui climat

local de afaceri atractiv);

− eliminarea barierelor din calea turismului, implementarea acordurilor de

turism și investiții, îndepărtarea barierelor birocratice din calea integrării

economice;

− oportunități pentru investitorii vest-europeni care doresc să delocalizeze o

parte din capacitățile turistice în Est.

Creșterea economică are nevoie de anticorpi. După conjuctura favorabila

din 2004, România trebuie să pedaleze pe obținerea de rezultate economice

sănătoase, așa incit să justifice sintagma „cel mai bun din ultimii 14” luându-se în

calcul și eventualele „accidente” care se pot produce în 2005 la nivel mondial.

Creșterea PIB în 2004 și previziunile pentru 2005 în tarile din Europa

Centrala și Est sunt concludente, România înregistrând cea mai ridicata creștere

economica din regiune, de 8,3 % în condițiile în care media ratelor de creștere a

produsului intern brut în cele 12 state din Europa centrala și de Est a fost de 4,7%.

14ISD – Investitiile straine directe

65

Nivelurile foarte apropiate au fost consemnate de Letonia și Lituania (Tigrii

baltici). Pentru 2005 estimările Comisiei Europene în privința ritmului de

creștere a PIB al României inclina spre un nivel de 5,6 %, în vreme ce Banca

Europeana pentru Reconstrucție și Dezvoltare vede un avans de cinci procente.

Investițiile realizate în ultimii ani de marile companii străine în tarile

Europei Centrale și de Est, concretizate în linii de fabricație și echipamente

performante, au atras o creștere a productivității muncii dar și a puterii de

cumpărare de pe plan local.

Numai în 2004 în zona au fost pompate investiții de 15 miliarde de euro,

ceea ce a continuat să alimenteze puternic evoluția pozitiva a raportului dintre

productivitate și salarii, excepție făcând România.

Un alt efect benefic a fost scăderea șomajului, care se menține la cote

ridicate doar în Polonia (19 %) și Slovacia (18%).

Factorul de risc rezida în presiunile care pot interveni asupra ratelor

dobânzilor.

CONCLUZII

Apreciez că, cascada de facilități este de aproximativ 600 milioane de euro

care trebuie contractați și cheltuiți până în anul 2006. Majorarea sumei maxime

eligibile, micșorarea sumei minime, extinderea zonelor geografice sau adăugarea

unor categorii de beneficiari sunt câteva din facilitățile adoptate în ultima parte a

anului 2004. Cele mai importante se referă la majorarea plafonului maxim pentru

procesatorii din industria alimentară și la redefinirea spațiului rural.

Unele modificări constituie precizări tehnice sau legate de alinierea la

anumite norme europene. Alte câteva, potrivit experților din domeniu au rolul de

a aduce anumite condiții din „zona gri” într-o zona mai limpede.

Agenția SAPARD așteaptă conform oficialilor, doar OK-ul final al

Delegației FMI care sosește săptămânal sau lunar la București .

Consultanții considera ca nu este neparat cea mai buna soluție” deci să se

66

încarce bugetul de stat, ar fi mai bine să se adopte o măsura prin care solicitanții

să poată garanta creditele cu activele viitoare, pe care le vor obține în urma

derulării proiectului” adăuga dl Stoian.

Febra relaxării condițiilor a cuprins Agenția SAPARD pe la mijlocul

anului 2005 când s-a înregistrat un ritm scăzut de depunere a proiectelor eligibile

și o viteza de melc la contractarea banilor. Cu toate acestea, până au fost redactate

facilitățile, până au ajuns pentru aprobare la Comisia Europeana și înapoi s-a

făcut toamna. Modificările au ajuns în vigoare după 1 noiembrie 2005.Primele

efecte s-au simțit abia în luna decembrie când au prins viata la nivelul turismului

și agroturismului programele de revelion cu o participare de peste 60 % externa.,

atât în zona montana cât și pe litoralul românesc. Se propune în plen,

simplificarea documentației ce trebuie întocmita pentru accesarea fondurilor.

Consiliul național pentru IMM Private din România (CNIPMMR) a înaintat ca

sistemul plaților să fie mai transparent și utilizarea banilor din fondul SAPARD,

care vin fie de la Bruxelelles și de la Banca Mondială.

67

Capitolul 4

POTENȚIALUL TURISTIC

AL ROMÂNIEI

4.1. Categorii de potențial turistic

Consider că România dispune de un potențial turistic de o mare

complexitate și valoare turistica, recunoscute pe plan mondial. Poziția geografică

îi conferă României trei componente naturale definitorii în structura peisagistica

și a teritoriului, care conturează parțial și potențialul turistic al țării: Munții

Carpați, fluviul Dunărea și Marea Neagră cu fâșia de litoral.

Funcția de tranzit turistic este data de așezarea sa, România asigurând

legătura dintre tarile Europei Centrale, Nordice și Estice cu cele din sudul

continentului și din Orientul Apropiat și mijlociu. Rețeaua de drumuri europene

cu cele 7 artere rutiere și doua coridoare europene (IV și IX) magistralele

feroviare și fluviul Dunărea (coridorul VII), prin legăturile ce se stabilesc între

tarile continentului evidențiază poziția geopolitica a României în bazinul Marii

Negre.

Cu toata diversitatea reliefului și a structurii geologice teritoriul României

este unitar constituit, printr-o îmbinare armonioasa, proporționala și simetrica a

marilor trepte de relief, care circumscriu ca un vast amfiteatru în jurul Podișului

Transilvaniei (munți, dealuri subcarpatice și podișuri, câmpii, litoral marin și

delta fluviala). Acestor mari unități de relief le corespund diverse tipuri de roci,

nuanțe de clima și specii floristice și faunistice, râuri și oglinzi de ape, care dau o

mare varietate peisagistica și reprezintă totodată, importante resurse, care

stimulează și polarizează diferite activități turistice.

Cadrul natural al României, ca o înmănunchere a acestor elemente

68

fizico-geografice este o componenta de baza și relativ constanta a ofertei

turistice, care determina sau influențează direcțiile, mărimea și structura

activității de turism pe ansamblu țării sau la nivel regional și local.

Dezvoltarea economica și sociala a României are implicații mari și asupra

activității de turism atât prin crearea unei infrastructuri generale (cai de

comunicație și mijloace de transport) dotarea cu utilaje și construirea bazei

tehnico-materiale specifice turismului, diversificarea bunurilor de consum și a

produselor agroalimentare etc., cât și prin realizarea unor obiective economice

aparținând altor ramuri, dar care interesează și turismul (baraje și lacuri de

acumulare, hidrocentrale, obiective industriale, lucrări de arta inginereasca,

palate de cultura etc.) unele dintre ele devenind obiective de mare atracție

turistica.

Progresul tehnico-economic, dezvoltarea științei, culturii și învățământului

în România permit extinderea și diversificarea relațiilor externe pe plan economic

(mai ales în condițiile economiei de piața) tehnico-științific, cultural etc. marin de

interesul cetățenilor străini de a ne vizita țara ca parteneri de afaceri, pentru studii,

ca turiști .

Prin politica să consecventa de colaborare și cooperare de buna cunoaștere

și înțelegere, România si-a căpătat un binemeritat prestigiu pe plan european și

mondial devenind sediul unor instituții și organisme ale Organizației Națiunilor

Unite și Uniunii Europene, iar municipiul București, ca și alte centre urbane,

locul unor întruniri internaționale .

Potențialul turistic al unui teritoriu reprezintă elementul fundamental în

crearea produselor turistice, respectiv a ofertei turistice. Potențialul natural

presupune o diversitate a componentelor cadrului natural, ca atracții turistice și

resurse potențiale (relieful, potențialul speologic, rețeaua hidrografica, clima

etc.).

Relieful țării noastre cu precădere cel Carpatic se înscrie în cel mai variat și

important potențial turistic, cu valoare peisagistic dar mai ales pentru activități

69

turistice de diverse tipuri, fără deosebire de sezon.

Pe culmile carpatice cele mai înalte de peste 2000 de m o mare atracție o

reprezintă peisajele alpine cu pajiști bogate și vegetație pitica, leagăn al Mioriei.

Astfel pe platourile munților Godeanu, Tarcu, Sureanu-Parâng Bucegi au loc

festivaluri montane unele cu specific folcloric, etnografic. Arealele calcaroase,

puțin răspândite în țara noastră (2%) se remarca totuși prin peisaje carstice,

uneori aride, dar de o mare spectaculozitate, cu o paleta larga de forme și

fenomene carstice de suprafața și de adâncime.

O importanta deosebita o reprezintă pentru turism platourile de doline și

lacuri carstice temporare, cheile, abrupturile, izbucurile, stâncăriile și crestele,

precum și peșterile (10 900 de peșteri), râurile subterane cu cascade etc. Țara

noastră din punct de vedere speologic este pe locul al treilea în Europa pentru

peșterile sale de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice, cu râuri și

cascade (Topolnita, Cetățile Ponorului), cu picturi murale (peștera Cuciulat,

Peștera lui Adam) dar nu toate interesează sau pot fi valorificate pentru turism.

De mare frumusețe sunt peșterile Urșilor (de la Chiscau), Scărișoara,

Izvorul Tausoarelor, Cetățile Ponorului, Topolnita intrate dealtfel în circuitul

turistic.

In rocile conglomeratice din unele masive montane, agenții externi au

sculptat un microrelief cu forme bizare și de mare atractivitate pentru

turiști:turnuri, ciuperci, clăi, sfincși etc.

Cele mai reprezentative asemenea opere ale naturii sunt în Bucegi (Babele,

Sfinxul) în Ceahlău (stâncile Panaghia Toaca, căciula Dorobanțului, Turnu lui

buda etc.) în Ciucaș (Ciupercile, Tigăile Mari, Turnu lui Goliat ) etc.

Relieful vulcanic în general neexpresiv, se înscrie totuși și prin forme

spectaculoase ca Detuna Goala creata în bazaltul Munților Metaliferi și Creasta

Cocosului, cizelata în andezitul din Gutii sau introduce variație în peisaj, precum

și craterele din Munții Calimani-Gurghiu-Harghita și conurile vulcanice din

Munții Tibles-Gutii.

70

Impresionante și spectaculoase sunt cheile carstice (Bicazului, Turzii,

Nerei, Carasului, Cernei, Oltetului) și defileele Dunării Jiului, Oltului,

Mureșului, Crișului Repede.

Fără a avea înălțimile Alpilor, Carpații românești prezintă un întins

domeniu schiabil desfășurat pe aproape 1200-1400 m altitudine (de la 800- 2200

m) în general lipsit de avalanșe de zăpada și ferit de viscol.

Fizionomia și expunerea reliefului, dispunerea altitudinala a acestuia

alături de condițiile meteorologice sunt factori favorizanți ai sporturilor de iarna.

Cele mai întinse și importante domenii schiabile se localizează între 1500-1800

m altitudine ca în munții Bucegi, Paring, Muntele Mic-Tarcu, Postavaru, Retezat,

Rodna, Vladeasa, Fagaras etc., dar se poate schia până primăvara târziu și la

1900-2000m în circurile glaciare din Fagaras, Rodna și Retezat după cum în

stațiunile montane Semenic, Baisoara și Stâna de Vale situate la numai

1100-1400 m înălțime, dar, în calea maselor de aer oceanic, schiatul se practica

peste patru luni pe an.

Crestele și piscurile alpine, verticalitatea pereților stâncoși prezenți la tot

pasul în Carpați, au conturat și un important domeniu pentru practicarea

alpinismului, mai ales în partea de est a Carpaților, centrele de alpinism de la

Bușteni, Brașov și Sibiu fiind recunoscute pe plan național și internațional. Sunt

peste 1000 de trasee cu diferite grade de dificultate pentru alpinismul de vara și

de iarna, localizate mai ales în masivele în care predomina formele glaciare sau

abrupturile calcaroase cum sunt :Bucegi (256 de trasee), Piatra Craiului (218),

Retezat (71), Apuseni ( 69), Cheile Bicazului (42), Fagaras (11) Cernei (21).

Prin poziția lor centrala Carpații sunt ușor accesibili din toate colturile țării

iar configurația reliefului, altitudinile nu prea mari (2.544m alt max.)si

fragmentarea datorata mulțimii depresiunilor, a văilor, pasurilor și trecătorilor

facilitează pătrunderea și circulația în toate direcțiile și până aproape în interiorul

masivelor montane.

Dealurile și podișurile se înscriu ca un potențial turistic al reliefului mai

71

modest, reprezentat prin aspecte peisagistice legate mai ales. De alternanta

dealurilor cu depresiunile și văile iar întinsele păduri de foioase, plantații de pomi

și vita de vie, covorul pasiunilor sau finețelor și bogata apelor (mai ales minerale)

completează și îmbogățesc valoarea turistică a acestora. De un real interes turistic

sunt “Focurile nestinse” de la Andreiasu de Jos (Vrancea) ”Vulcanii noroioși” de

la Pâclele Mari (Buzău) sau structuri geologice cum sunt “blocurile de calcar “de

la Badila (Buzău), Muntele de Sare de la Slănic (Prahova), Râpa Roșie (Albă)

toate monumente ale naturii.

In Podișul Dobrogei relieful prezintă o mai mica varietate, predominând

cel carstic cu peșteri, abrupturi, chei și cel rezidual format pe granițe sau șisturi

verzi cu măguri înecate în grohotișuri și stâncării care înviorează peisajul stepic

al Dobrogei de nord.

Câmpia, deși monotona, prin prezenta unor vai cu lunci largi și însoțite de

zăvoaie de sălcii, plopi sau păduri de foioase, prin configurația formelor fluviatile

(meandre, belciuge, sau cursuri părăsite cu oglinzi de apa, maluri abrupte) și a

crovurilor, uneori cu apa sărată, fondul piscicol și cinegetic, dispune de un

potențial turistic redus și puțin valorificat în prezent.

Rețeaua hidrografica reprezintă unul din factorii determinanți ai

turismului.

Apele curgătoare, care împânzesc întreaga tara, se înscriu cu un potențial

ridicat, atât prin peisajul creat, cât mai ales prin posibilitățile pe care le oferă

pentru practicarea pescuitului sportiv și agrementului nautic pentru baie și plaja

etc.

Amenajările hidrotehnice realizate pe principalele râuri (Bistrița, Argeș,

Olt, Sebeș, Cerna, râul mare, râul Sadu etc.) îmbogățesc zestrea turistică a

acestora, sporindu-le atractivitatea și utilizarea pentru recreere.

In ultimii ani, pe râurile mari, ca Mureșul, Oltul, Someșul, Bistrița au intrat

în tradiție ”expedițiile nautice”, reeditânduse în scopuri recreative tradiția

plutașilor sau a cărăușilor de sare de odinioară. În apele curgătoare, Dunărea se

72

înscrie cu cel mai important potențial turistic, de la aspecte peisagistice și până la

cele de amenajare și dotare, croaziere etc. utilizat insa în mai mica măsura.

Oglinzile de apa naturale sau artificiale deosebit de numeroase din țara

noastră, constituie un remarcabil potențial turistic.

Lacurile de munte fie ca sunt glaciare (Bucura, Zănoaga în Retezat, Capra

și Bilea în Fagaras, Cilcescu și Roșiile în Paring, Lala și Buhaiescu în Rodna etc.)

vulcanice, lacul sf. Ana în Muntele Ciomatu din masivul Harghita) sau de baraj

natural (lacul Roșu pe Bicaz și în Munții Hasmasu Mare), ultimele doua unicate

în țara noastră, reprezintă elemente de mare spectaculozitate, constituindu-se,

prin ele insele, ca obiective turistice.

In arealul dealurilor și podișurilor predomina lacurile cu apa sărata,

utilizate balnear în stațiunile care au apărut în apropiere (Sovata, Ocna Sibiului,

Ocna Dejului, Slanic etc.)

Alte acumulări de apa, unele realizate încă din secolul al XIX-lea

(Dracșani lângă Botoșani) sunt iazurile, importante domenii pentru irigații,

alimentare cu apa și pescuitul sportiv din Câmpia Transilvaniei sau Câmpia

Moldovei.

Lacurile de câmpie, destul de multe și în parte amenajate de om au valențe

importante turistice balneare: (Amara, Balta Alba, Lacul Sărat), agrement și

pescuit sportiv (Snagov, Caldarusani, Mostistea, Cernica etc.). Pentru recreere și

deosebit de atractive sunt și lacurile de pe Colentina și din partea de nord est a

capitalei (Straulesti, Baneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei).

Litoralul românesc deține o importanta salba de lacuri fie cu apa dulce

(Siutghiol, Tasaul, Neptun, Jupiter) ori cu apa sărata (Techirghiol, Nuntași) și

sulfuroasa (Mangalia) folosite pentru agrement sau terapeutic.

Lacurile din lunca și Delta Dunării sunt destul de numeroase și de mare

atractivitate pentru turism prin aspectele peisagistice și domeniul piscicol

(Bistret, Suhaia, Oltina, Dunăreni, Crapina, complex Razlem-Sinoe, Gorgova,

Lumina-Pui, Roșu etc.).

73

Marea Neagra deține un loc important în potențialul hidrografic și turistic

al țării (agrement nautic, baie, plaja, talazoterapie, pescuit etc.). Apele minerale și

termominerale de mare bogație și varietate, reprezintă o componenta de baza a

potențialului natural.

Clima are o importanta considerabila pentru turism. Ea determina

ambianta necesara desfășurării turismului, în general, o serie de indici

bioclimatici (de confort termic de stres climatic cutanat și pulmonar) evidențiază

faptul ca regiunile cu altitudinii mijlocii (dealurile, munții sub 1000 m) reprezintă

un climat mai puțin solicitant decât litoralul românesc. Clima influențează în

funcție de sezon (sporturi de iarna, plaja pe litoral) și pe zone stațiuni sau trepte

de relief, întreaga activitate turistică precum și deplasarea turiștilor spre

destinațiile solicitate.

Climatoterapia a apărut ca un factor important de cura, mijloc terapeutic cu

ajutorul elementelor climato-geografice.

Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de

iarna (strat de zăpada, temperatura aerului). Stratul de zăpada se instalează în

munți în octombrie sau mai devreme și la începutul lui decembrie în regiunile

joase.

Menținerea stratului de zăpada ca și a calităților pentru schiat sunt

favorizate printre altele și de temperatura aerului și mai ales, atunci când valorile

maxime nu depășesc 0ºC în așa numitele zile de iarna. în Carpați numărul anual al

zilelor de iarna creste cu înălțimea ajungând la peste 155 de zile la 2.500 m

altitudine. Efectul lor se cumulează de regula cu temperatura de îngheț (egale sau

mai mici de 0ºC ) care se produce peste 200 zile într-un an pe culmile Carpaților.

Vegetația se asociază de regula, altor componente de peisaj,

completându-le (peisaj carstic, montan, de dealuri etc.) dar reprezintă și un

valoros potențial în toate regiunile tarii. Avem în vedere pajiștile alpine sau

montane, care dau farmecul munților înalți și medii mai ales pădurile.

Valoarea turistică a vegetației sporește prin aportul științific dat unor specii

74

declarate monumente ale naturii și a rezervațiilor naturale cu caracter științific

(Făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slatioara și din Giumalau, pădurile

Ciornuleasa etc.).

Un real interes turistic prezintă vegetația submediteraneană din Defileul

Dunării, Munții Banatului, și Valea Cernei, ca și pădurile de liliac de care se leagă

sărbătorile folclorice de la Carasova și Eftimie Murgu (jud Caras Severin)

Ponoare (Mehedinti).Vegetația variata cu caracter luxuriant și specifica din Delta

Dunării reprezintă, de asemenea un element important de atracție turistica.

Fauna sub aspect turistic prezintă importanta prin valoarea să cinegetica,

estetica și științifica. Fondul cinegetic este reprezentativ pe plan internațional

prin varietate, densitate, dar mai ales prin valoarea trofeelor premiate la diferite

expoziții internaționale.

Fauna acvatica este un element de mare atractivitate constituind o

componenta principala de potențial. Lacurile și râurile de munte dețin un

important fond salmonicol (păstrăv, lipan) iar lacurile și apele de dealuri și ipie

sunt populate cu clean, mreana, știuca, biban, șalău, scrumbie etc. până la sturioni

ca morun, nisetru, cega, păstruga. În Marea Neagra reprezentative sunt

scrumbiile albastre, calcanul, hamsiile, guvizii, stavrizii și sturionide .

In spiritul Legii nr.5/ 200015 se vor delimita 17 zone naturale protejate de

interes național care vor fi categorisite în Rezervații ale biosferei, Parcuri

Naționale

REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII

I. Zone cu regim de protecție integrală (50.600 ha)

1. Rosca-Buhaiova

2. Pădurea Letea

3. Lacul Raducu

4. Lacu Nebunu

15 Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national

75

5. Vatafu-Lungulet

6. Pădurea Caraorman

7. Saraturile Murighiol

8. Arinisul Erenciuc

9. Insula Popina

10. Sacalin-Zatoane

11. Periteasa-Leahova

12. Capul Dolosman

13. Grindul Lupilor

14. Istria-Sinoe

15. Grindul Chituc

16. Lacul Rotundu

17. Lacul Potcoava

18. Lacul Belciug

II. Zone de reconstrucție ecologica (11.425 ha)

1. Furtuna

2. Holbina-Dunavat

3. Babina-Cernovca

4. Popina

REZERVATII ALE BIOSFEREI

PARCURI NATIONALE SAU NATURALE

1. Delta Dunării 580 000 ha

2. Domogled-Valea Cernei 60 100 ha

3. Retezat 38 047 ha

4. Porțile de Fier 115 655 ha

5. Cheile Nerei-Beusnita 37 100 ha

6. Munții Apuseni 75 784 ha

7. Munții Rodna 46 399 ha

76

8. Munții Bucegi 32 663 ha

9. Cheile Bicazului 6 575 ha

10. Munții Ceahlău 8 396 ha

11. Munții Calimani 24 041 ha

12. Piatra Craiului 14 800 ha

13. Munții Cozia 17 100 ha

14. Grădiștea Muncelului-Cioclovina 10 000 ha

15. Semenic-Cheile Carasului 36 664 ha

16. Munții Măcinului 11 321 ha

17. Balta Mică a Brăilei 17 529 ha

Alături de rezervațiile naturale mai sunt ocrotite ca monumente ale naturii

și o serie de arbori izolați sau în mici grupuri, cum este gorunul lui Horea de la

Tebea, animale (capra neagra) formațiuni și fenomene geologice (Detunata

goala, Focurile nestinse) peșteri frumos concreționate (Peștera urșilor de la

Chiscau) chei carstice (Cheile Corcoaia) etc. toate obiective de mare interes

turistic.

Fiecare componentă din cadrul natural deține după specificul său, un

anumit potențial turistic. Consider că în teritoriu aceste componente se împletesc

în mod armonios, realizând peisaje geografice de interes turistic, ceea ce face ca

posibilitățile lor să se integreze, completându-se și conducând la o complexitate

mai mica sau mai mare a potențialului turistic.

De aici și varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu

restrâns, ceea ce dă caracteristica de bază a turismului românesc.

în categoriile principale de potențial turistic natural generatoare de turism

sunt :

− Carpații Românești

− Factorii naturali de cură balneară

− Litoralul românesc al Mării Negre

− Delta Dunării, elemente de bază ale ofertei turistice primare românești care

77

influențează activitatea de turism, în proporții reduse.

4.2. Potențialul turistic antropic

Această formă de potențial derivă din istoria multimilenară și bogată a

poporului român, continuitate de locuire în spațiul carpato-danubiano-pontic, ca

și din realizările economice și sociale mai vechi și mai noi ale țării noastre.

4.3. Potențialul cultural-istoric

Apreciez că țara noastră este deținătoare a unui tezaur imens de vestigii

arheologice, monumente de artă sau arhitectură, ca și a unui inestimabil

patrimoniu etnofolcloric, care atestă evoluția și perenitatea pe aceste meleaguri,

dezvoltarea culturii și artei turistice și o componentă a imaginii turistice a

României pe piața internațională.

Monumente de artă medievală sunt atât în Bucovina cât și la

Adamclisi-Tropaeum Traiani, atât în Maramureș, țara daco-geților cât și pe

magistrala Dunăre-Marea Neagră.

In Legea 5/200016 s-au cuprins 688 de valori de patrimoniu cultural de

interes național (monumente istorice de valoare națională excepțională) între care

197 biserici și ansambluri mănăstirești, 36 de monumente și ansambluri de

arhitectură, 11 castele conace, palate, 70 de ansambluri arhitecturale urbane

(clădiri civile) 20 de centre istorice etc.

Amintim astfel vestigiile arheologice preistorice, care atestă prezența

omului încă din paleoliticul inferior și mijlociu (cultura musteriana 17

100.000-40.000 ani î.Hr) mărturii aflate în diferite muzee din Craiova, Slatina,

București, Deva; etc. înscriu zona carpato-danubiană în marea arie geografică a

16 Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national

17 Prima locuire musteriană din România se află în zona Tismanei

78

antropogenezei.

Vestigiile antichității sunt numeroase și de mare valoare pentru istoria

culturii civilizației poporului nostru, ruinele cetăților grecești înființate de

coloniștii greci (sec VII-VI I Hr; pe coasta Marii Negre Histros-Istria,

Tomis-Constanța, Callatis-Mangalia) prin care populația autohtonă geto-dacică a

venit în contact cu marile civilizații ale antichității : elenistică, persană, romană.

Un mare interes turistic îl reprezintă cetățile feudale (orașe întărite cu

cetăți) ridicate de breslele târgoveților în fata atacurilor turcești, de unde și

denumirea de turnuri de paza sau bastioane în grija cărora se aflau Turnul

Croitorilor, cizmarilor în Transilvania, Banat și Crișana sec XIII-XIV dar fiind

mereu distruse de fiecare data au fost refăcute în stilul epocii respective: baroc

italian (sec XVI), Vauban18 (XVIII); etc.

In aceasta perioada putem vorbi despre cetăți feudale TG Mureș, Brașov

(sec XV-XVI), Bran (sec XIV), Cluj Napoca (sec XV) dar și despre cetăți de

scaun Suceava (sec XIV-XV), Neamț sec (XIV-XV etc.).

Monumentele istorice și de arta medievală destul de numeroase și de mare

valoare culturală se înscriu între cele mai importante atracții turistice religioase

din țara noastră: în Bucovina-Voronet, Humor, Suceava și Modovita. Aceste

monumente sunt cuprinse și în nomenclatorul UNESCO ca tezaur universal de

valoare excepționala, fiind distinse cu premii internaționale “Pomme d’Or (Mărul

de Aur) al Federației Internaționale a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism și care se

afla depus la Moldovița.

Monumentele de arta și arhitectura medievala (religioasa și laica) realizate

în cele mai diverse stiluri arhitectonice sunt răspândite pe întreg cuprinsul tarii,

reprezentând un valoros potențial cultural.

Edificiile laice reprezentative ale stilului Renașterii (italiene sau

transilvănene) sunt presărate pe tor cuprinsul tarii, având o mare valoare artistică,

precum castelele de la Criș (sec.XVI-XVII), Brâncovenești (sec.XVI), Casele

18 Stilul Vauban provine de la numele celebrului inginer militar francez Sebastien Le Prestre marechal

79

Suller (sec.XVI) din Miercurea Ciuc, Argintarului din Bistrița și Negustorilor din

Brașov. Tot în aceasta perioada apar clădirile în stil baroc sec XVIII – european

sau local, Palatul episcopal din Oradea, Palatul Brukenthal din Sibiu, casa Savoia

din Timișoara etc. Interesante sunt și ansamblurile arhitectonice ca Palatul

Culturii din Iași (sec XIX-XX), clădirea Muzeului județean din Satu Mare (sec

XVIII), Palatul Sutu (sec XIX) casa Matei Corvin (sec XV), castelul

Corvinestilor (sec.XIV).

In stilurile empire către sfârșitul sec.XVIII și secession sec.XIX-XX s-au

construit o serie de ansambluri arhitectonice importante sub aspect artistic ca

Palatul Culturii din Târgu Mureș, Hotel Dacia din Satu Mare și clădirile

bibliotecii din Cluj Napoca.

Muzeele și casele memoriale sunt și ele componente culturale valoroase

pentru turism reprezentând o mare varietate după conținut și importanta fondului

de exponate. Monumentele de arta plastica numeroase ca realizări ale genului

evoca memoria înaintașilor noștri, a luptătorilor pentru libertatea patriei și a

poporului sau a marilor evenimente sociale și politice.

Instituțiile de cultura și de arta, cele mai reprezentative sunt răspândite în

principalele centre turistice din tara. Importanta lor este data atât de valoarea

arhitectonica și artistica cât și de preocupările culturale pe care le au acestea sau

de specificul activității științifice și instructiv educative.

Elementele etnografice și de folclor sunt nenumărate, în diverse domenii

ale artei populare (muzical, coregrafic etc.). Ele se caracterizează prin

originalitate, continuitate, ingeniozitate și inventivitate reflectate în creații,

datini, obiceiuri, în cântecul și dansul popular. Bogăția și diversitatea arhitecturii

populare românești, măiestria, talentul și arta prelucrării artistice a lemnului pot fi

văzute și cunoscute îndeaproape, îndeosebi în muzeele etnografice în aer liber (în

număr de șapte) sau în secțiile în aer liber ale unor complexe muzeal județene. în

prelucrarea artistica a lemnului se disting și în zilele noastre, îndeosebi cioplitorii

de Vauban

80

de porți care lucrează cu măiestrie piese monumentale de o deosebita valoare

artistica.

In câmpul vast al textilelor și portului popular lucrează și azi un număr

Considerabil de țesătoare, cusătoare, îndeletnicirea păstrându-și caracterul de

masa mai ales în Maramures, Vâlcea, Marginea Sibiului, Pădureni Hunedoarei

arta ce poate fi comparata cu broderiile nordului european ca la Brugein Belgia.

Broderia pe pieptare și cojoace este mult mai răspândita în centre din zona

Radauti, Tg.Neamt, Vrancea, Marginea Sibiului, Bihor, Almaj etc.

Așezările rurale de interes turistic (sate turistice ) apărute și dezvoltate pe

cele mai variate forme de relief, încă din vremea traco-dacilor, au păstrat și mai

păstrează în buna măsura datinile, obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor,

originale elemente de etnografie, factori naturali de cura sau beneficiază de un

pitoresc cadru natural, satisfăcând astfel multiple motivații turistice.

CONCLUZII

Experiența arată că multe obiective economice constituie și atracții

turistice, unele dintre acestea atrag numeroși turiști. Intr-o asemenea categorie de

obiective intra o serie de mari lucrări inginerești arhitectonice care modifică

cadrul natural cum sunt: barajele de acumulare de pe lângă hidrocentrale,

canalele de navigație podurile și alte obiective economice.

în țara noastră s-au impus atenției turiștilor barajele și lacurile Vidraru,

Bicaz, Valiug, Secu, Valea Oltului, Porțile de Fier, Canalul Dunare-Marea

Neagra și podurile aferente, podurile de peste Dunăre, la Cernavoda Fetești (cel

mai vechi construit de Anghel Saligny în 1890-1895 ) și recent benzile de beton

ale autostrăzii București-Constanța, Transfagarașanul, Canalul Dunăre Marea

Neagră.

Desigur sunt și alte obiective economice și sociale (fabrici de sticlă, centre

de artizanat) sau furnale vechi (Reșița, Calan, Ghelari) forje (Vlahita), galerii de

salină (Praid, Tg. Ocna) mine vechi (Roșia Montana – galeriile române, Baia de

81

Criș), gări vechi (Tg Frumos, Filaret) complexe comerciale, sisteme de irigații,

unități agricole (podgoriile Murfatlar, Ostrov, Panciu, Odobesti, Cotnari)

hergheliile de la Mangalia, Rădăuți, Izvin S.A. care pot fi integrate într-o forma

de turism specializat (profesional pentru echitație, degustări de vin, turism rural

etc.).

Dacă unele piețe pot fi ușor definite (de exemplu, piața mărfurilor, a forței

de muncă), natura eterogenă a serviciilor hoteliere creează numeroase probleme

pentru definirea cu rigurozitate a pieței serviciilor în industria hotelieră. O

activitate de prestații hoteliere nu se aseamănă în multe privințe cu o alta aparent

similară și nu servește întotdeauna aceeași piață.

Unele tipuri de unități hoteliere oferă un produs “complet”, format din

servicii de cazare și alimentație, pe câtă vreme alte tipuri de unități hoteliere nu

oferă decât servicii de cazare asociate cu un set mai bogat sau mai limitat de

servicii complementare.

Trebuie remarcat și un alt aspect caracteristic serviciilor de alimentație

oferite de un hotel: pasagerii cazați în unitatea respectivă se pot adresa pentru

servicii de alimentație și altor unități hoteliere sau unor restaurante independente

din arealul vizat, după cum oaspeții cazați în alte structuri de primire pot solicita

servicii de alimentație în hotelul în cauză. La toate acestea se adaugă și cererile

pentru serviciile de alimentație manifestate de alte categorii de consumatori care

nu necesită servicii de cazare.

În practica industriei hoteliere sau conturat cinci categorii de prestații:

− servicii “complete” de cazare și alimentație

− servicii de cazare plus demipensiune

− servicii de cazare plus mic dejun inclus

− servicii de cazare fără servicii de alimentație

− servicii de alimentație fără servicii de cazare

În interiorul fiecărei categorii apar și multiple subdiviziuni cu caracteristici

pronunțat particularizate de manifestare a cererii, depinzând de preferințele

82

privind nivelul de confort căutat sau acceptat de client, de diversitatea ofertei de

servicii ori de tarifele percepute de prestatori. Pentru supraviețuire și dezvoltare

firmele hoteliere se angajează în tot mai multe activități de prestații, diferențiate

de la o unitate hotelieră la alta.

Consider că cererea pentru serviciile hoteliere se manifestă în locuri

diferite, consumul serviciilor este condiționat de aceste locuri particularizate și,

ca atare, ofertele prestatorilor trebuie și ele localizate pentru a putea întâmpina

aceste cereri.

83

Capitolul 5

VENITUL și INVESTIȚIILE în TURISM

Venitul național19, cunoaște mai multe forme, constituite prin mecanismele

distribuirii și redistribuirii adică ale repartiției primare și ale repartiției secundare.

Mărimea veniturilor care se creează la nivelul unei economii naționale, sau

produsul intern net, în preturile factorilor – PIN pf – se obține scăzând din suma

produsului intern brut, în prețurile pieței – PIB pp – și a subvențiilor Sv,

amortizarea A și impozitele indirecte I IN

PINpf= (PIBpp+ Sv) – (A +I IN)

Acest lucru se realizează, în opinia autorilor „Eficiența și evaluarea

investițiilor”20, cu ajutorul contului de creare a veniturilor, care evidențiază

pentru fiecare sector și pentru întreaga economie formarea veniturilor din

activitatea economica și din patrimoniu, sub forma valorii adăugate nete – VAN

pf – sau produsului intern net – PIN pf – în preturile factorilor.

PINpf= S VAN pf, S=suma

Relația de mai sus desemnează metoda de producție sau metoda valorii

adăugate. Produsul intern net evidențiază valoarea adăugata neta, în preturile

factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte nete) și în prețurile pieții (când

cuprinde și impozitele indirecte nete)

19 D Ciucur,I Gavrila,C Popescu-Economie ed. Economica -2001-pag 513-547

20 „Eficiența și evaluarea investițiilor” de Vasilescu, I, Gheorghe Al., Cicea, Cl., Dobrea, C.– Editura

EFICON Press, București, 2004.

84

PIN pp= S VANpf + I IN

Orice țară are legături cu străinătatea, dacă la suma veniturilor factorilor de

producte din interiorul țării PIN pf-adăugam veniturile factorilor de producție

naționali, încasate din străinătate pentru activitatea desfășurata VFIS- și scădem

veniturile factorilor de producție plătite străinătății, ca urmare a activității depuse

în interiorul țării de agenții economic ce aparțin altor tari, obținem venitul

național VN sau produsul național net, exprimat în preturile factorilor PNN pf.

Prin contul național de repartiție a veniturilor se evidențiază repartiția

primara a acestora, făcându-se trecerea de la calculul după concepția ‘intern’ la

calculul după concepția ‘național’.

VN (PNNpf)= PIN pf + (VFIS-VFPS)

VFIS – VFPS = soldul veniturilor factorilor de producție în raport cu

străinătatea

Metoda de calcul al venitului național prin însumarea veniturilor realizate

de posesorii factorilor de producție participanți la activitatea de producție se

numește metoda repartiției sau a însumării veniturilor.

In acest caz venitul național va cuprinde salarii, rente, dobânda neta și

profiturile. Toate aceste venituri obținute de participanții naționali la crearea

producției sunt supuse impozitelor directe.

Venitul național disponibil VND este obținut din venitul național la care se

adaugă soldul transferurilor curente în raport cu străinătatea :

VND =VN +STCS sau VND = VN – STCS

Daca din venitul național disponibil scădem elementele din venitul

național care nu revin populației (contribuția pentru asigurări sociale, profitul

85

nedistribuit, impozitul pe profit) și adăugam veniturile populației care provin din

transferuri (pensii ajutoare, alocații) obținem indicatorul venitului personal al

populației (al menajelor) VPM.

Prin eliminarea din veniturile personale ale populației, a impozitelor și

taxelor plătite de populație, se obține venitul disponibil al menajelor VDM,

indicator ce exprima posibilitățile populației pentru consum și economii.

Venitul național disponibil este un venit net, dacă la acesta se adaugă

amortizarea se obține venitul brut disponibil VBD.

Acest calcul se obține cu ajutorul contului național de redistribuire a

veniturilor, al cărui sold este tocmai venitul național disponibil.

După înfăptuirea proceselor de repartiție primara și redistribuirea

veniturilor urmează utilizarea veniturilor nete disponibile în interiorul țării de

către membrii societății pentru consumul privat și de către instituții pentru

consumul public.

Venitul național exprima veniturile factorilor de producție adică veniturile

provenite din munca angajaților, cele provenite din activitatea întreprinzătorilor

și cele din patrimoniu, ceea ce reprezintă suma valorii adăugate nete create de

factorii de producție naționali din interiorul țării și din alte tari.

5.1. Consumul și economiile

Venitul disponibil VD, obținut efectiv de posesorii factorilor de producție

se folosește pentru consum C iar partea care nu este consumata o reprezintă

economiile E astfel ca :

VD= C + E

Ansamblul economiilor realizate se transforma, la nivelul economiei

naționale, în investiții care sunt utilizate pentru sporirea producției.

Acest lucru se realizează prin transformarea economiilor în bunuri de

86

capital. dacă economiile nu sunt destinate consumului prezent, se pot transforma

în acumulare de capital, ceea ce reprezintă un sacrificiu din partea populației

pentru a se bucura de un consum viitor mai bun.

Daca din venitul disponibil vom scădea cheltuielile vom obține economiile

(E).

E= VD – C

Parametrii economici care realizează corelația dintre variabilele statice și

dinamice sunt :

a) Rata medie a consumului sau inclinația medie spre consum

VD

c = C

Acest parametru se exprima în procente, ca număr zecimal sau sub forma

de fracție. dacă venitul disponibil real creste sau scade, consumul se extinde sau

se contracta, dar într-o proporție mai mica, atunci în condițiile sporirii venitului

disponibil înclinația medie spre consum are tendința de reducere.

Odată cu creșterea veniturilor disponibile asistam la scăderea ratei medii a

consumului.

b) Rata marginala a consumului sau înclinația marginala spre consum

Cu cât sporește consumul (ΔC) la creșterea cu o unitate a venitului

disponibil (ΔVD) sau partea din venitul disponibil suplimentar care se adaugă la

consum, într-o anumita perioada și într-un spațiu socio economic dat.

c’ =

VD

C

Δ

Δ

Înclinația marginala spre consum, de regula este o mărime pozitiva și

subunitara.

87

c) Rata medie a economiilor sau înclinația medie spre economii (e)

exprima partea economiilor din totalul veniturilor disponibil, la un moment dat și

într-un anumit spațiu socio-economic

e =

VD

E

Acest parametru se exprimă în procente (30%) ca număr zecimal (0,3) ori

sub formă de fracție (3/10), fiind de regulă o mărime pozitivă dar subunitară. Din

relația înclinației medii spre economii rezultă funcția economisirii:

E=e x VD

Ținând seama că economiile plus consum formează venitul disponibil,

suma dintre înclinația medie spre economii și înclinația medie spre consum este

egală cu 1 sau 100.

d) Rata marginală a economiilor sau înclinația marginală spre economii

(e’).

Cu cât sporesc economiile ΔE la creșterea cu o unitate a venitului

disponibil ΔVD sau partea din venitul disponibil suplimentar cu care cresc

economiile, într-o perioadă și într-un anumit spațiu socio-economic

e’ =

VD

E

Δ

Δ

Înclinația marginală spre economie, de regulă, este o mărime pozitivă și

subunitară, mai mică decât înclinația marginală spre consum. Pentru un venit egal

cu consumul VD=C economisirea nu poate avea loc. Acest nivel al venitului egal

cu consumul, pentru care economiile sunt zero, se numește prag de ruptură.

88

VDr =Co/ 1-c’

În opinia mea, dincolo de nivelul de ruptură al venitului, economisirea

devine pozitivă, dispărând fenomenul de dezeconomisire.

Pentru orice nivel al venitului inferior pragului de ruptură, consumul este

superior venitului, apare fenomenul dezeconomisirii, cu economii negative.

Colectivitatea folosește fondurile acumulate anterior sau face datorii

pentru consum.

Pentru orice nivel al venitului superior pragului de ruptură, consumul este

inferior venitului, dintre fenomenul dezeconomisirii și apar economiile pozitive.

Înclinația medie spre consum se reduce pe măsura ce crește venitul

disponibil, astfel încât ea tinde să se apropie de înclinația marginală spre consum,

care rămâne relativ constantă. Ca urmare a creșterii consumului pe măsura

creșterii venitului disponibil, înclinația marginală spre consum, pe termen lung

este mai mare decât cea spre termen scurt.

Consider că economiile devin posibile numai după ce se atinge un anumit

nivel al venitului disponibil. Dincolo de acest prag consumul devine inferior

venitului, permițând economisirea.

Factorii obiectivi sunt rezultatul condițiilor pe care le generează viața

economică și în principal se referă la :

− Nivelul și dinamica salariului, ale veniturilor, în general. Consumul

personal depinde de mărimea veniturilor nominale și în mod deosebit de mărimea

venitului net personal;

− Modificarea așteptărilor, în ceea ce privește raportul dintre cheltuielile de

consum prezent și viitor, determinate de schimbările în puterea de cumpărare a

banilor sau apariția unor riscuri.

− Modificarea politicii fiscale care, este utilizată ca instrument pentru o

repartiție mai echilibrată a veniturilor, accentuează înclinația spre consum, iar

89

când este folosita pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor,

diminuează înclinația spre consum;

− Modificările neprevăzute ale preturilor diferitelor elemente de capital fix

sau circulant pe termen scurt, pot să influențeze reducerea înclinației spre

consum, când prețurile sunt mai mari decât cele anticipate;

− Creditul de consum influențează cheltuielile pentru consum prin

intermediul ratei dobânzii. Intre consum și rata dobânzii pentru creditul destinat

cumpărării de bunuri de consum, exista o relație negativa .Pe de alta parte, o rata

scăzuta a dobânzii pentru creditul pentru consum va determina un nivel ridicat al

creditelor prezente de consum, cu consecințe asupra reducerii consumului viitor;

− Anticipările consumatorilor cu privire la evoluția raporturilor dintre

veniturile prezente și cele viitoare, dintre preturile curente și cele viitoare, dintre

oferta actuala de bunuri de consum și cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează ca

în viitor veniturile vor creste, consumul prezent va creste, iar dacă se anticipează

ca veniturile se vor reduce, consumul prezent se va micșora, crescând înclinația

spre economii. Daca se anticipează ca în viitor preturile de consum vor creste,

consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează ca preturile se vor reduce,

consumul prezent se va manifesta normal. La fel se întâmpla cu anticipările

privind cantitatea de bunuri de consum de pe o piața; daca aceasta se anticipează

ca o să scadă, creste consumul prezent și invers.

Factorii subiectivi sunt rezultatul înclinației psihologice obiceiurilor și

tradițiilor oamenilor și se refera la:

a) Dorința oamenilor de a-și creea o rezerva de bani pentru neprevăzut, ceea

ce determina scăderea cheltuielilor prezente de consum, în favoarea unui consum

viitor;

b) Constituirea de rezerve bănești pentru asigurarea bătrâneții sau protejarea

unor anumite persoane;

c) Dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele

acțiuni pe baza cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri.

90

d) Instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viață, prin majorarea

treptata a cheltuielilor de consum, pe baza unor rezerve bănești formate în timp.

e) Senzația de independenta și de libertate de mișcare a indivizilor pe seama

existentei unei sume bănești mari economisite;

f) Dorința de a lăsa avere moștenitorilor;

g) Manifestarea, la unele persoane, a zgârceniei, concretizata în diminuarea

cheltuielilor pentru consum.

Sintetic, aceste mobiluri care acționează în sensul micșorării cheltuielilor

de consum privesc prudenta, prevederea, setea de depășire, independenta,

calculul, spiritual de afaceri, mândria și avariția.

Mobilurile subiective care incita indivizii și puterea publica centrala și

locală sa nu consume o parte din venit, generează economiile pozitive. Totodată

apar și energiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneții,

ajutoarelor de șomaj finanțate prin împrumuturi etc.

Pe termen scurt, un venit în creștere este însoțit de creșterea consumului,

dar într-o proporție mai mica și de sporirea mai accentuate a economiilor .

In același timp, un venit în descreștere este însoțit de economii micșorate,

la început, în proporție mai mare. Cu cât venitul este mai ridicat, cu atât decalajul

dintre venituri și consum este mai mare, din momentul în care indivizii ating un

anumit nivel de bunăstare.

Potrivit legii distribuirii cheltuielilor de consum, descoperita de școala

psihologica austriaca, atingerea maximului de satisfacție se poate realiza numai

în condițiile în care utilitățile finale ale ultimelor bunuri consumate din fiecare

categorie sunt egale. în conformitate cu cerințele acestei legi formulate de

economistul-statistician E. Engel, în sec.IX, partea cheltuielilor destinate

alimentației este cu atât mai mare cu cât venitul este mai mic și inverse;

cheltuielile cu îmbrăcămintea rămân relative constante, indiferent de mărimea

veniturilor; cheltuielile cu locuința au o pondere relativ constanta oricare ar fi

nivelul veniturilor; ponderea cheltuielilor pentru confort și recreere creste mai

91

rapid decât sporirea veniturilor, ea tinzând către zero la persoanele cu venituri

foarte mici și fiind ridicate la persoanele cu venituri mari.

Prin economiile pe care le realizează de-a lungul anilor de munca

individual urmărește să-și creeze bogăția de care are nevoie pentru a-și finanța

consumul după perioada activă, la pensie.

Aceasta bogăție se formează continuu în timpul anilor de muncă și atinge

nivel maxim la sfârșitul perioadei active de viață.

Explicația comportamentului în consum și în economisire al individului,

dată de teoria ciclului de viață, se poate rezuma la următoarele constatări :

− înclinațiile marginale spre consum depind de poziția individului în ciclul

de viață; dacă persoana este mai în vârsta, inclinație marginala spre consum din

avere este mai mare. Inclinație marginala spre consum din venitul din munca

depinde atât de numărul de ani de viata activa ramași cât și de numărul de ani de

viata pasiva.

− creșterea veniturilor din munca și din avere va determina o creștere a

cheltuielilor pentru consum.

− cu cât viata activa este mai lunga în raport cu cea pasiva, cu atât va creste și

consumul ca urmare a sporirii venitului total și a reducerii perioadei în care se fac

economii negative;

− în fiecare an al vieții T o fracție egala cu 1/ NL-T din avere va fi

consumata, unde NL-T reprezintă speranța de viata a individului în momentul T.

− cheltuielile curente de consum depind de averea curenta și de venitul total.

Teoria venitului permanent a lui Milton Friedman21 de la Universitatea din

Chicago, apreciază ca oamenii își adaptează comportamentul de consum nu în

funcție de venitul curent ci de oportunitățile de consum pe termen lung. Oamenii

își planifica consumul nu doar pe baza veniturilor din perioada respective ci și pe

baza veniturilor obținute în perioade mai lungi. Din aceasta rezulta ca,

21 Milton Friedman (n. 31 iulie 1912, Brooklyn, New York) a fost profesor al universității din Chicago. În

1976 a primit premiul Nobel pentru economie. El este considerat reprezentantul principal al școlii din

Chicago și a fost elevul lui Frank Knight.

92

cheltuielile pentru consum depind de venitul mediu pe termen lung. Consumul

permanent este direct proporțional cu venitul permanent. Veniturile tranzitorii nu

au influenta asupra consumului, deci venitul permanent depinde de veniturile

curente și cele trecute.

Inclinație marginală spre consum pe termen lung este mai scăzută decât

înclinația medie spre consum, deoarece indivizii nu sunt siguri dacă o variație a

venitului lor se va menține pe termen lung sau nu. Pe termen scurt, o creștere a

venitului determină o scădere a înclinației medii spre consum, deoarece indivizii

nu pot anticipa dacă această creștere este definitivă, ei își vor adapta consumul la

noul nivel al venitului.

In concluzie teoria venitului permanent precizează că un individ cu

venituri variabile va avea un nivel mai scăzut, în timp ce unul cu venituri mai

stabile va avea un nivel mai ridicat al venitului.

Înclinația marginală spre consum a indivizilor cu venituri oscilante va fi

foarte mică.

Teoria ciclului de viață și teoria venitului permanent sunt complementare.

5.2. Investițiile în economie

În opinia d-lui profesor I.Vasilescu, prin investiții se înțelege totalitatea

cheltuielilor care se fac pentru cumpărarea bunurilor de capital, în vederea

sporirii avuției naționale. Cumpărarea unor bunuri de consum de folosință

îndelungată, de acțiuni și obligațiuni, unor suprafețe de pământ nu reprezintă

investiții în sens economic deoarece folosirea lor nu contribuie la creșterea

capitalului tehnic și a avuției naționale, ci doar schimbă proprietarul lor.

In raport de modul de folosire a bunurilor de capital achiziționate,

investițiile se împart în :

93

a) Investiții de înlocuire, destinate înlocuirii bunurilor de capital fix scoase

din funcție, ca urmare a deprecierii lor. Sursa acestor cheltuieli o constituie

amortizarea.

b) Investițiile pentru dezvoltare sau nete, destinate sporirii volumului

capitalului tehnic real, adică formarii nete a capitalului, a căror sursă o formează

venitul economisit.

Suma investițiilor de înlocuire și a investițiilor nete, de dezvoltare,

formează investițiile brute de capital, ce contribuie la formarea bruta a capitalului

tehnic. investiția bruta se compune din investiții în bunuri de capital (durabile),

cu excepția cheltuielilor pentru bunurile gospodăriilor populației, care se includ

în consumul privat și al bunurilor durabile, care se includ în producția

intermediara a statului și investiții în stocuri, în modificarea stocurilor de materii

prime semifabricate și produse finite din producția proprie, destinate vânzării.

Atunci când în economie suma investițiilor brute este mai mica decât volumul

investițiilor de înlocuire are loc o reducere a capitalului tehnic real, adică un

fenomen de dezinvestiție.

Din punct de vedere al proprietarului, avem :

a) Investiții private efectuate de sectorul privat;

b) Investiții publice care se efectuează în interiorul granițelor naționale ale

unui stat;

c) Investițiile externe care se efectuează în alte sau către alte tari.

După domeniul în care se realizează avem :

a) Investiții industriale

b) Investiții agricole

c) Investiții în turism și agrement

d) Investiții în transporturi etc.

Venitul unei perioade corespunde, pe de o parte, unei cereri de bunuri de

consum C și de bunuri de capital de investiții K, adică venitul disponibil cheltuit

egal cu :

94

VND = C + R,

iar pe de alta parte, unei valori egale de venit destinate consumului și

economiilor, dacă venitul disponibil obținut este egal cu

VND = C + E

In aceasta situație, economiile și investițiile, la nivelul unei economii

naționale, considerate ca sistem închis, nu pot fi decât egale, ele reprezentând un

excedent de venit peste cheltuielile de consum .

I = E

Egalitatea celor doua mărimi decurge din faptul ca ele reprezintă, pentru

economia colectivității, doua fațete ale aceluiași proces .

In timp ce economiile exprima comportamentul colectiv al consumatorului

individual, investiția reflecta comportamentul colectiv al întreprinzătorului

individual.

Când E > 1, economiile reprezintă o pierdere de venit, înregistrându-se un

declin economic. în același timp, creșterea economiilor face ca, în timp rata de

creștere a consumului să se reducă, influențând negativ evoluția profitului.

Acționând prin pârghii economice de stimulare a investițiilor se creează

egalitatea între E și I, insa la un venit disponibil mai mare, ca urmare a efectului

multiplicator ce se produce în economie.

Decizia de a investi se bazează pe analiza comparata a o serie de indicatori

economici, cum sunt :

a) Raportul dintre valoarea prezenta a venitului, ce urmează să fie obținut din

investiție și costul investiției.

b) Raportul dintre rata venitului net actualizat și rata reala a dobânzii (sau

95

costul de oportunitate al investiției).

Potrivit punctului a, decizia de a investi este favorabila dacă valoarea

prezenta a venitului este mai mare sau cel mult egala cu mărimea costului

investiției. în situația în care costul investiției este mai mare decât valoarea

prezenta, investiția nu trebuie realizata.

Întrucât venitul realizat de o investiție este un venit viitor, el trebuie

actualizat, adus în prezent ca mărime .

Relația de calcul pentru valoarea prezenta Vp a unui venit ce se va obține

peste n ani Vn este :

Vp =Vn / ( 1 + d ) la n,

unde d = rata nominala a dobânzii.

Aceasta valoare actualizata constituie o coincidenta cu mărimea unui

depozit monetar creat în prezent, care asigura peste n ani un venit ce cuprinde și

dobânda cumulata la venitul inițial. Pentru determinarea costului investiției se

tine seama și de perioada de dare în funcțiune a investiției;daca perioada este de

câțiva ani, atunci costurile se actualizează după aceleași reguli ca și veniturile.

Al doilea criteriu, rata venitului net, se determina raportând profitul net

actualizat la costul investiției, iar rata reala a dobânzii este egala cu diferența

dintre rata nominala (de piața) și rata inflației.

Atunci când rata venitului net R vn este mai mare sau egala cu rata reala a

dobânzii, investiția se poate realiza.

Cei mai importanți factori în domeniul investițiilor sunt :

− cererea de investiții;

− randamentul viitor al bunurilor de capital;

− fluctuațiile profitului la investițiile existente;

− politica statului în domeniul investițiilor;

− starea generala a economiei naționale;

− conjunctura economiei mondiale ;

96

− perioada de rambursare a investiției ;

− cheltuielile cu întreținerea și funcționarea bunurilor de capital realizate;

− tipul de progres tehnic dominant și gradul de accelerare a inovațiilor și

invențiilor;

− dimensiunea stocurilor bunurilor de capital în raport cu evoluția producției

cerute pe piața;

− anticipările investitorilor în legătura cu evoluția vânzărilor și profiturilor în

domeniul unde se investește;

− gradul de fiscalitate în raport cu profitul.

5.3. Incitația la investiții și condițiile stabilității economiei

Pentru ca inclinație spre economii să devina un factor de progres este

necesar ca economiile să se transforme în investiții. Imboldul de a investi este

rezultatul acțiunii conjugate a unui ansamblu de factori. În esența când individual

se hotărăște să investească, el dobândește dreptul la un sir de venituri viitoare pe

care contează să le obțină de pe urma vânzării rezultatelor obținute, după

scăderea cheltuielilor curente ocazionate de obținerea producției respective.

Consider că unul din factorii care determină imboldul la investiții îl

reprezintă cererea de investiții. Cererea de investiții este în funcție de eficienta

marginala a capitalului și de rata dobânzii. Mărimea efectiva a investițiilor

curente creste până la acel punct când nu mai exista nici o categorie de bunuri de

capital a căror eficienta marginala depășește rata curenta a dobânzii. Când rata

venitului net fata de cost depășește rata dobânzii apare imboldul de a investi.

Imboldul de a investi depinde de modul în care sunt asumate în riscurile ce

le implica activitatea investiționala. dacă investitorul ia banii cu împrumut riscul

pentru activitatea de investiții viitoare este destul de ridicat. Exista și cealaltă

variata când se dau bani cu împrumut, nesiguranța de ordin moral se simte ca un

adaos net la costul investițiilor care nu ar exista dacă debitorul și creditorul ar fi

97

aceiași persoana. Cu cât o afacere este mai riscanta, cu atât este nevoie de o

diferența mai mare între randamentul scontat de cel ce ia bani cu împrumut și rata

dobânzii la care considera ca merita să ia bani cu împrumut. Astfel, este nevoie de

o diferența mai mare între dobânda perceputa de creditor și rata pura a dobânzii,

pentru a-l determina să acorde bani cu împrumut.

Exista și o a treia categorie de riscuri determinate de o posibila modificare

nefavorabila a valorii etalonului monetar, al cărui efect este creșterea

nesiguranței împrumutului bănesc, care poate depăși pe cea a unui bun imobiliar.

Un alt factor care determina imboldul la investiții îl constituie randamentul

în perspective al unui bun capital. Starea de anticipare pe termen lung a

randamentului viitor al bunului economic este o stare psihologica depinzând nu

numai de calitatea prognozei care se face, ci și de autoîncrederea cu care aceasta

se face. Totodată o deosebita importanta trebuie să se acorde calculului cât mai

precis al profitului. în momentul în care nu avem o piața a hârtiilor de valoare este

non sens să reevaluam investițiile.

Folosind termenul de speculație pentru acțiunea de prognosticare a

psihologiei pieții și pe cel de spirit de întreprindere pentru acțiunea de

prognosticare a randamentului viitor al bunurilor capital pentru întreaga perioada

de funcționare, nu se poate spune cu certitudine ca speculația predomina

întotdeauna asupra spiritului de întreprindere.

Este deosebit de important de știut pentru ce investesc oamenii bani; pentru

un venit suplimentar sau pentru speranța ca valoarea investita va creste în viitor ?

Consider că fluctuațiile cotidiene ale profiturilor la investiții existente

constituie un alt factor care influențează imboldul investițiilor. Spre exemplu,

acțiunile societăților care produc gheata au un curs mult mai ridicat vara, în

timpul sărbătorilor, fata de alte perioade ale anului când valoarea lor pe piața este

mult mai scăzuta.

Răspunderea statului pentru organizarea directa a investițiilor în sectorul

public reprezintă un alt factor.

98

Alături de cele enumerate mai sus imboldul la investiții depinde și de starea

generala a economiei naționale.

Aceasta se poate concretiza în stabilitatea și instabilitatea factorilor

economici și social-politici. O economie aflata în declin economic are nevoie,

mai întâi, să oprească aceasta tendința negative, pentru ca apoi să înceapă

acțiunea factorilor care stimulează imboldul la investiții. în conexiune cu

noțiunile de mai sus imboldul la investiții depinde și de conjunctura economiei

mondiale, concretizata în variația fazelor de expansiune sau de criza, ascendente

și descendente ale ciclurilor economice. Variația fazelor ciclului economic

acționează favorabil sau nefavorabil direct sau indirect, asupra celorlalți factori

interni, influențează imboldul la investiții, cu consecințe pozitive sau negative.

În opinia mea a investi înseamnă a cumpăra un bun pentru venitul viitor

care se apreciază ca se va obține. investiția reala este una dintre cele patru

componente ale cheltuielilor totale PNB, alături de cheltuielile pentru consumul

personal, achizițiile guvernamentale pentru noi bunuri materiale și servicii și

exporturile nete.

Cheltuielile pentru investiții sunt mult mai puțin stabile decât cheltuielile

pentru consum. Atunci când se produce un declin în cheltuielile de investiții,

apare o cerere mai redusa pentru împrumuturi, care la rândul sau, implica o

descreștere a costului a costului împrumutului. Aceasta scădere a costului

investițiilor devine insa un nou stimulent pentru investiții, astfel ca unele proiecte

care au fost amânate se reiau, ceea ce va avea ca efect înviorarea investiției totale.

Daca investiția care trebuia să se facă nu se mai face, continuarea procesului de

economisire va împiedica cheltuielile de consum să înlăture inactivitatea.

Rezultatul ar fi bunuri nevândute, reducerea producției și a veniturilor până când

cei ce economisesc vor reduce rata la un nivel impus de investitori care doresc să

cheltuiască. Iată de ce rata ridicata a economiilor nu este necesara pentru a

permite o rata ridicata a investițiilor.

Economisirea depinde în principal de venit. Oamenii tind să

99

economisească mai mult pe măsura ce venitul lor creste. Creșterea economica

sporește veniturile deci va spori și sumele economisite în raport cu venitul.

Dorința de a economisi treptat ajunge depășește dorința de a investi. Atât

reprezentanții teoriei bazate pe oferta cât și ai teoriei bazate pe cerere sunt de

acord ca veniturile reale mai mari depind de rate adecvate de investiții.

Monetariștii susțin ca modificările în cantitatea de bani, prin efectul lor

asupra cererii agregate, este cauza principala a instabilității producției și a

preturilor. Stabilitatea cererii de bani este concept cheie.

Cererea de bani este o cerere de a deține bani, nu de-ai consuma. Banii

asigura un serviciu atunci când se cheltuiesc. Deținerea de bani aduce cu sine un

serviciu valoros, numit flexibilitate. Autoritățile monetare au sarcina de menține

un sistem constant și previzibil pentru rezervele bancare și masa monetara. Când

cererea de bani este supusa unor creșteri bruște și de mari proporții, economia în

mod inevitabil va deveni instabila.

Keynesistii22 susțin ca economia nu este în mod inerent stabile în absenta

modificărilor perturbatoare în masa monetara. Tulburările provin din

instabilitatea interna a deciziilor sectorului privat privind cheltuielile, îndeosebi

cele care îmbracă forma investițiilor. Aceste tulburări sunt amplificate de

funcționarea piețelor.

Principiul multiplicatorului exprima interacțiunea care se formează între

creșterea venitului și creșterea investițiilor, sub forma unui coeficient de

amplificare (K) ce ne arata cu cât sporește venitul la creșterea cu o unitate a

investițiilor.

Principiul acceleratorului exprima efectul creșterii veniturilor asupra

investițiilor. O creștere a venitului antrenează sporirea cereri de bunuri de

consum ce se adresează producătorilor care, la rândul lor, urmăresc sa-si adapteze

22 John Maynard Keynes (1883 –1946) s-a nascut, a studiat si a predat in Cambridge. Principalele sale

scrieri sunt: “The Economics Consequences of the Peace” – Consecintele economice ale pacii (1919),

“A Treatise on Money” – Tratat despre bani (1930), dar este cunoscut mai ales pentru cartea sa “The

General Theory of Employment, Interest and Money” – Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a

dobanzii si banilor (1936), care a revolutionat stiinta economica sustinand finantarea prin deficit bugetar

ca pe o cale de a pune capat Marii Crize. El ofera solutii sub forma cresterii cheltuielilor publice

100

oferta la modificarea cererii, ceea ce impune o investiție suplimentara pentru a se

realiza capacitatea de producție egala cu produsul dintre necesarul de capital

tehnic pe unitatea de produs și creșterea producției. Acțiunea principiului

acceleratorului este valabila numai în situația în care capitalul tehnic necesar

pentru a obține venitul național din momentul ‘t’ este mai mare decât capitalul

tehnic disponibil (existent) în perioada “t- 1”.

Agroturismul face mai dulce viata la tara

Consider că pentru a porni o afacere în mediul rural, este nevoie de teren, o

casa și investiții serioase. O pensiune rurală poate fi o afacere foarte profitabilă.

Motivul? Fondurile externe destinate acordării de credite pentru dezvoltare și

investiții în turism sunt din ce în ce mai mari. De câtva timp, Uniunea Europeana

pompează bani grei pentru finanțarea proiectelor din turism. Cert este insa faptul

ca zonele în care pensiunile rurale au apărut precum ciupercile după ploaie s-au

dezvoltat puternic. În prezent, în România funcționează aproximativ 2600 de

pensiuni. Combinația de servicii hoteliere proaste și tarife exagerat de mari a dus

la o explozie de pensiuni.

Apreciez că ideal pentru întreprinzătorul care vrea să pornească o astfel de

afacere este să aibă în proprietate cel puțin un teren de 500 – 1000 metri pătrați și

o casa de trei-patru camere într-o zona cu potențial turistic. Cu cat terenul este

mai mare, cu atât el va avea posibilitatea de a amenaja diverse zone de recreare:

teren de tenis, teren de baschet, loc de joaca pentru copii, piscina, o mica pârtie de

schi etc. De asemenea, este important ca drumul până la pensiune să fie accesibil

și autoturismelor obișnuite, nu numai celor de teren, în cazul în care pensiunea se

afla într-o zona montana. Camerele cu intrare separata și baie, apa calda,

televizorul, parcarea și sala de masa sunt cerințele minime pe care trebuie să le

îndeplinească o pensiune. Esențiala pentru reușita unei astfel de afaceri este

ospitalitatea patronului. Un client mulțumit va veni și a doua oara sau își va

trimite rudele și prietenii.

101

Consider că în unele zone montane, cum este de exemplu Bran-Moeciu,

concurenta a început sa-si spună cuvântul, iar turiștii au pretenții din ce în ce mai

mari. Așa au apărut pensiunile cu apa calda nonstop, geamuri termopan, telefoane

mobile, conectare la Internet, conduse de întreprinzători care vorbesc cel puțin o

limba străina. Tariful unei camere duble variază între 200.000 și 350.000 lei pe

noapte, iar masa se ridica la 100.000-150.000 lei/zi/persoana. Sezonul cel mai

bun este vara, dar nici în lunile de iarna pensiunile nu sunt goale. De revelion, o

camera ajunge și la 600.000 – 700.000 lei/noapte. În aceste condiții, un

întreprinzător care are zece camere ocupate timp de 30 de nopți și primește

200.000 lei/camera/ noapte obține venituri de 60.000.000 lei pe luna. dacă turiștii

români prefera camerele confortabile, ca la hotel, cu toate dotările necesare și

mâncarea servita în vase de porțelan, străinii se dau în vânt după pensiuni rustice

și vesela de lut. Cel mai important lucru într-o afacere de acest gen este

publicitatea – fie cea tradiționala, fie cea numita „de la om la om“. O vila costa

peste un miliard de lei.

Daca intenționați să porniți de la zero sau aveți numai terenul, este foarte

greu să obțineți un credit. De ce? Nu puteți garanta în nici un fel ca după

terminarea casei o veți utiliza ca pensiune în turismul rural și nu drept propria

dvs. casa de vacanta. „In Franța, de exemplu, cei care beneficiază de astfel de

credite sunt obligați să intre, timp de zece ani, în asociația naționala de profil“,

spune Marilena Stoian, președinta Asociației Naționale a Turismului Rural și

Ecologic (ANTREC). dacă totuși va încumetați la așa ceva, primul lucru de care

aveți nevoie este avizul Oficiului de Autorizare și Control în Turism. Al doilea

este o suma cuprinsa între 1 și 1, 5 miliarde lei pentru construcția vilei, plus circa

de 200 milioane lei pentru teren, ținând cont ca, în zonele montane, prețul

terenului variază între 5 și 25 USD/mp.

„Anul trecut, fondul pentru credite date prin Autoritatea Naționala pentru

Turism și derulate de BancPost a fost foarte mic. Mai mult, anul acesta nu s-a

acordat încă nici un credit, derularea lor va începe abia în luna august, din cate

102

știu eu, ceea ce înseamnă ca sezonul acesta este pierdut“, afirma Marilena Stoian.

Pe deasupra, de la 1 ianuarie a.c. s-a abrogat actul normativ care îi scutea pe

întreprinzătorii din turismul rural de plata impozitului pe profit. „Cei omologați

anul trecut de ANT beneficiază de scutire pe zece ani. Din păcate, aceasta

abrogare încurajează turismul la negru“, precizează Marilena Stoian.

Creditele sunt multe, dar se obțin greu. Dificultățile întâmpinate în obținerea unui

credit ne sunt confirmate de unul dintre întreprinzători. Ciprian Benga a terminat

Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț, secția de Turism și după

ce a lucrat zece ani la o companie româno-franceza, a decis să se mute cu întreaga

familie la Bran, pentru a se ocupa în exclusivitate de turismul rural. El a intrat în

rețeaua ANTREC în 1992. Atunci avea o singura pensiune, de fapt, casa

părinților săi. În 1997 a reușit să construiască încă una, iar anul acesta a dat în

folosința cea de-a treia pensiune. În total, 18 camere duble cu baie și șezlonguri în

balcoane. Masa de biliard, terenurile de tenis și baschet, terasele unde poți lua

masa și hamacurile din livada completează peisajul. „Nu aveam suficienți bani

pentru a construi ultima vila, așa ca am luat un credit de la Banc Post. după multe

dificultăți, am reușit să obțin banii pe data de 27 a lunii. Imaginați-va ca pe data

de 1 a următoarei luni – deci după patru zile – m-au sunat să mă anunțe ca trebuie

să achit prima rata“, relatează dl Benga. Datorita investițiilor mari în publicitate,

dar și promovării prin ANTREC, pensiunile sale sunt pline ochi toata vara. Mai

mult, turiștii fideli au început deja să facă rezervări pentru Revelion. Deși aduce

clienți, publicitatea este costisitoare și da bătăi de cap. „Ca să figurez în Pagini

Aurii, ar fi trebuit să plătesc 20 de milioane de lei anual. Am preferat să pun

câteva bannere pe autostrada, dar pentru fiecare din ele achit trei taxe: la

Primărie, la Administrația Drumurilor și la CONEL (pentru ca sunt legate de

stâlpi de lumina). De asemenea, am investit în fluturași plastifiați și portofele, pe

care le primește orice client“, ne-a declarat dl. Benga. Tot profitul este reinvestit,

căci numai așa se poate tine piept concurentei.

Consider că obiectivul principal al oricărui patron de pensiune este acum

103

atragerea de turiști în extrasezon, prin organizarea de seminare și diverse alte

manifestări.

5.4. Rolul investițiilor directe străine în dezvoltarea și modernizarea

turismului

Obiectiv major al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism

(INCDT) București:

a) Caracteristicile evoluției fluxurilor de ISD în Turism, în România.

b) Tipuri de efecte ale ISD în economia României; transferul de resurse

productive, capital, tehnologie, competente organizaționale și manageriale și

efectele benefice ale acestuia asupra pieții interne de turism:

− Efectele de restructurare la nivel microeconomic și macroeconomic;

− Politici care favorizează sporirea efectelor benefice ale ISD în

restructurarea economiei românești și în special în Turism.

− Poziția UE privind rolul ISD în procesul de integrare a României.

− UE promovează prin programele sale în toate tarile în Europa Centrala și

de Est investițiile directe, caracteristic fiind mijloacele utilizate :

− asigurarea de asistenta tehnica și financiara (prevăzute prin Acorduri de

Asociere) asigurare de împrumuturi (Banca economica de investiții) asistenta

pentru dezvoltarea infrastructurii și stimularea cooperării între firme (dezvoltarea

sectorului particular în sectoare strategice în turism, pentru crearea unui climat

local de afaceri atractiv.

− eliminarea barierelor din calea turismului, implementarea acordurilor de

turism și investiții, îndepărtarea barierelor birocratice din calea integrării

economice.

− oportunități pentru investitorii vest- europeni care doresc să delocalizeze o

parte din capacitățile turistice din Est.

104

5.5. Dezvoltarea umana durabilă noua viziune asupra dezvoltării

viitoare

Apreciez că punctul de vedere larg acceptat este de dezvoltare durabila sau

viabila, sustenabila în cadrul căreia se urmărește interacțiunea compatibilității a

patru sisteme: economic, uman, ambiental și tehnologic, astfel incit să se asigure

satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea generațiilor

viitoare de a-si satisface propriile nevoi. Pentru realizarea condiției de

compatibilitate a celor patru sisteme care se interacționează, strategia dezvoltării

durabile include, ca un element esențial, indispensabil, simultaneitatea

progresului în toate cele patru dimensiuni.

Factorii care se interinfluenteaza în procesul dezvoltării sunt :

− populația

− resursele naturale

− mediul natural

− producția agricola

− producția industriala

− poluarea.

Strategia dezvoltării durabile își propune să găsească criteriile cele mai

adecvate de optimizare a raportului nevoi-resurse, obiective de atins-mijloace

necesare, pe baza compatibilității lor reciproce, în timp și spațiu.

Conceptul de dezvoltare durabila și strategia sa de realizare pun problema

omului și în general, a colectivității umane din perspective timpului și spațiului

de aceea apreciem ca este mai potrivit să i se spună dezvoltare umana durabila.

In viziunea dezvoltării umane durabile se delimitează următoarele exigente

majore :

− un comportament fundamental, revizuit esențial (ca modalitate directa de

lupta cu restricțiile obiective și subiective și colaborare cu mediul natural )

− îmbunătățirea substanțiala, în termini absolute și relative, a dezvoltării din

105

tarile în curs de dezvoltare, în raport cu statele dezvoltate ale lumii.

− o planificare strategica, cu elemente specifice și comune, aflate în

compatibilitate directa, atât în plan național cât și internațional;

− atingerea unei stări relaționale și durabile de echilibru prin schimbarea

fundamentala a valorilor și obiectivelor, la nivelul individual, național și

mondial;

− trecerea la realizarea unei dezvoltări durabile, în condițiile tradițiilor

educației și activității curente ale intereselor imediate, ceea ce face transformarea

(tranziția) disputata și lenta, succesul fiind asigurat de reala înțelegere a condiției

umane, în acest context de schimbări radicale ;

− necesitatea creări unui prezent pentru un viitor din în ce mai sigur;

− știința să poată ajuta pe om în procesul cercetării de sine;

− existenta unor exigente compatibile cu starea de fapt.

Dezvoltarea umana durabila este un tip de strategie umana care răspunde

necesitaților prezentului, fără a compromite posibilitățile de satisfacere a

trebuințelor generațiilor viitoare.

Elementele dezvoltării umane durabile :

1) Compatibilitatea permanenta și sigura a mediului creat de om cu mediul

natural.

2) Egalitatea șanselor generațiilor care coexista și se succed în timp și spațiu.

3) Interpretarea prezentului prin prisma viitorului, sub forma introducerii, ca

scop al dezvoltării durabile, a securității ecologice în locul maximizării profitului.

4) Mutarea centrului de greutate în asigurarea bunăstării generale ca urmare a

interdependentei tot mai puternice, în plan geoeconomic și ecologic.

5) Capitalul ecologic (natural) se afla în interdependenta și se integrează

organic cu capitalul uman, cultural, în cadrul unei strategii globale ce își

redefinește obiectivele economice și sociale și își extinde orizontul de cuprindere

în timp și spațiu.

Consider că în aceste condiții, noua strategie își propune să surprindă:

106

schimbarea tipului de creștere economica; controlul poluării; recrearea unui

cadru instituțional și legislative adecvat lor și eficace; sistemul educațional în

măsura să anticipeze și să aprofundeze cunoașterea instrumentelor economice

care să prevină, să protejeze și să asigure resursele rare; sistemul de indicatori

specifici după care se apreciază calitatea dezvoltării și vieții oamenilor.

Dezvoltarea durabila necesita strategii pe orizonturi scurte și medii,

glisante ins ape termen lung, în perspective a 20-25 ani. în acest sens sunt

necesare politici la nivel regional, internațional și planetar, la nivel de stat și la

nivel de firma cu obiective comparabile în timp și spațiu, pe baza unor criterii ce

decurg din îmbunătățirea condițiilor de viata normala a oamenilor. în paralel cu

aceste politici este necesar ca la fiecare nivel să funcționeze o suma de mijloace

de reglementare, cu caracter economic, juridic și informațional, care să asigure

înfăptuirea obiectivelor propuse.

In vederea evaluării mijloacelor de acțiune sunt necesare criterii de

eficiența economică și socială, echitate, fezabilitate, acceptabilitate și

compatibilitate instituțional.

Problema strategica a dezvoltării umane se pune la orice nivel al societății,

cu obiective clare de neatins, cu criterii de apreciere și indicatori de măsura, cu

mecanisme de susținere-juridice, economice și spiritual-culturale cu

managementul ecologic al proceselor, e fiecare ciclu de viata ca și cu auditul

ecologic necesar, cu dezvoltarea unor tehnologii curate care să atingă zero

defecte.

Trecerea la dezvoltarea umana durabila marchează intrarea omenirii în era

mediului înconjurător, în care riscurile dezvoltării trebuie diminuate tot mai

puternic sau chiar înlăturate.

Depășirea unui prag perceptual are ca premise indispensabila informarea,

astfel încât comunitățile umane sa-si dea seama de amenințările care planează

asupra lor, înainte ca astfel de catastrofe să se producă.

Dezvoltarea durabila umana trebuie să stea la baza construirii unei societăți

107

viabile, care sa-si satisfacă nevoile fără a pune în pericol perspectivele

generațiilor viitoare, așezarea la baza dezvoltării durabile a unui concept profund

moral – echitatea intergeneratiilor.

Măsurarea progresului economic și social, în viziunea dezvoltării umanedurabile,

presupune un alt sistem de criterii și indicatori care să tina seama de

faptul ca PNB/locuitor nu va mai putea exprima singur bunăstarea umana,

deoarece piața apreciază eficienta.

Pentru a urmări modul în care se realizează exigentele dezvoltării durabile

în fiecare țara și în ce raport se afla acestea fata de cele mai bune realizări din

lume este necesar să se calculeze Indicatorul Dezvoltării Economiei Umane

(IDEU).

La baza indicatorilor trebuie să se afle informații reale cu privire la efectele

economico-sociale, care să permită aprecierea corecta și adecvata domeniului.

Indicatorul global poate fi construit în baza a treisprezece sau mai mulți

indicatori, fiecare dintre ei să ateste o realitate la un moment dat și împreuna să

reflecte situația economica globala.

Cei treisprezece indicatori sunt:

1) Ponderea PNB pe locuitor al țării respective în PNB pe locuitor cel mai

ridicat din lume;

PNB/ Li/ PNB/ L max x 100= 40 %= 0, 4

2) Durata medie de viata din țara respective raportata la cea mai buna

realizare din lume.

DMVi/ DMV max x 100 =70 %= 0, 7

3) Rata șomajului cea mai scăzuta din lume raportata la rata șomajului din

țara respective;

108

RSmin/ RSI x100 = 80 % = 0, 8

4) Raportul dintre gradul de poluare admis, pe forme de poluare pe plan

mondial ca nivel optim și gradul de poluare înregistrat în țara respective;

GP min/GPI x 100 = 20 %= 0, 2

5) Raportul dintre numărul de locuitori ce revin la un medic din țara

respective sic el mai bun nivel înregistrat indicator din lume.

NLM min/ NLM x 100 = 0, 8 = 80 %

6) Raportul dintre ponderea suprafețelor agricole afectate de diverși factori

limitatori ai capacitații productive în totalul suprafeței agricole în țara cu cea mai

buna realizare și aceeași pondere în țara respective.

YSAA /YSAA x 100= 0, 2 = 20 %

7) Raportul dintre ponderea suprafețelor pădurilor afectate de diverși poluanți

în totalul suprafeței pădurilor în țara cu cele mai bune rezultate și aceeași pondere

în țara respective.

YSPA min/ YSPA 1 x 100 = 0, 6= 60 %

8) Raportul dintre cheltuielile totale cu protecția mediului pe locuitor în țara

respective și nivelul cel mai mare al aceluiași indicator în lume.

CPM/ Li/ CPM/ Lmax x 100= 0, 1= 10 %

109

9) Raportul dintre numărul de copii născuți vii la 1000 de femei de vârsta

fertile, în țara respective și același indicator cu cel mai bun nivel din lume.

CNV/ 1000 Fi/ CNV/1000 Fmax x 100= 0, 3 = 30 %

10) Raportul dintre numărul celor decedați sub un an la 1000 de născuți vii în

țara cu cele mai bune realizări și nivelul aceluiași indicator în țara respective.

D≤lan/1000 NV min/ D≤lan/ 1000 NVI x 100 = 0, 7= 70 %

11) Raportul dintre consumul alimentar exprimat în calorii și factorii nutritive,

în medie zilnic pe locuitor în țara respective și nivelul aceluiași indicator în țara

cu cele mai bune realizări din lume .

CA /Li / CA / Lmax x 100 = 0, 5= 50 %

12) Raportul dintre gradul de înzestrare a populației cu bunuri de folosința

îndelungata la 1000 de locuitori în țara respective și același indicator în țara cu

cele mai bune realizări din lume .

GIBFI /1000 loc / GIBFI / 1000 loc x 100 = 0, 6= 60 %

13) Raportul dintre numărul de studenți la 100 000 de locuitori în țară

respective și același indicator cu cel mai dezvoltat învățământ superior .

S/ 100 000 loc i/ S / 100 000 loc max x 100 = 0, 3 = 30 %

Pe baza indicatorilor de mai sus se poate aprecia indicatorul global al

110

dezvoltării economiei umane pentru țara respective astfel :

0, 4+0, 7+0, 8+0, 2+0, 6+0, 3+0, 7+0, 5+0, 6+0, 3 6, 2

IGDEU =––––––––––––––––––––––––= 0, 4 76

13

In raport de mărimea acestui indicator se realizează o ierarhizare a tarilor

lumii pe baza căreia se pot delimita zone ale dezvoltării economiei umane.

5.6. Reforma în economia României

Dezvoltarea durabila, ca proces strategic al evoluției societății românești,

răspunde interesului național pe termen lung. Pluralist și structural, interesul

național se disociază în obiectiv-scop și obiectiv mijloc.

Obiectivele – scop reprezentativ a societății românești până în anii 2015

–2020 ar fi :

− dezvoltarea susținuta a economiei prin creșterea produsului intern brut pe

locuitor, ca urmare a valorificării resurselor în interes național;

− formarea instructiv educativ a întregii generații tinere și apropierea de

ocuparea eficiența, deplină a populației apte de munca ;

− traversarea fără șocuri a normalizării raportului dintre populația urbana și

cea rurala, dominat încă de ponderea prea ridicata a populației rurale;

− integrarea în procesul dezvoltării a protecției mediului înconjurător;

− cimentarea valorilor societății libere și democratice ;

− promovarea integrării în structurile europene și mondiale s.a.

Dublata de reforma, tranziția are menirea să asigure dezvoltarea durabila a

României, viabilitatea sistemelor de care depinde economia naționala (tehnic,

ecologic, uman, politic spiritual).

Reforma operaționalizează politici adecvate pentru demarajul economic,

în condițiile gestionarii corecte a resurselor și ale integrării mediului în toate

activitățile umane. Pentru România, țara în curs de dezvoltare, singura șansa de a

111

reduce decalajele și sărăcia o constituie creșterea economica reala, pe o perioada

îndelungata deoarece istoria celor mai bogate țări ale lumii reflecta o lege de fier

a dezvoltării economice, potrivit căreia fără un secol de performanta economica

buna și fără o creștere foarte lenta a populației, nici o țara nu poate deveni bogata.

Necesitatea creșterii economice a devenit o problema acută deoarece

România riscă sa-si mărească rămânerea în urmă nu numai față de țările

dezvoltate, ci și față de unele țări ale Europei Centrale sau Asia de Sud- Est.

Creșterea economica reala, de lunga durată reprezintă pentru România un

obiectiv major, dar și o sfidare, întrucât atingerea acestui obiectiv implică găsirea

unor mijloace și căi adecvate.

In opinia mea , condiția principală și motorul principal al creșterii rapide a

economiei este proprietatea privată, ponderea sectorului privat în economie.

Transformarea sistematică a societății are ca rezultat concurenta într-un sistem de

piața bazat pe libertatea de acțiune a tuturor agenților economici.

Astfel trebuie remarcat următoarele componente majore :

a) componenta sistemică, existenta pieții, concurentei în dinamica

întreprinzătorilor particulari ca forța motrice a mișcării;

b) componenta strategica și vizionara. Creșterea dezvoltarea, și restructurarea

sunt procese de durată și trebuie să se întemeieze pe abordarea vizionara și

creativa a viitorului.

c) componenta adaptativă, performanta economica este rezultatul unui mix de

reguli formale și informale, de adaptare, de șocuri și modificări, un proces de

durata în care sistemele politice și economice dezvolta structuri instituționale

flexibile, deci eficienta adaptativa este mai importanta decât cea alocativa.

d) componenta responsabilității proprii și a necesitații cooperării la nivel

național. Relansarea economiei României pentru competiția internaționala;

e) componente internaționale, în sensul integrării și compatibilizării

obiectivelor de atins cu realizările economiei tarilor dezvoltate.

Structurile existente în România sunt cele implicate de industrializarea

112

clasica; ele sunt structuri cantitative, al căror specific a constat în creșterea

industriilor în ritmuri înalte.

În România trebuie să se asigure un adevărat salt în evoluția industriala. Va

trebui să se treacă de la structurile cantitative ale economiei la cele calitative,

exprimate prin preponderenta serviciilor fata de industrie și agricultura la

structuri care se adaptează rapid la schimbările tehnice și ale cererii, atât la nivel

național, cât și mondial.

Vectorii reformei care asigura maturizarea economiei cu piața

concurențiala sunt :

a) crearea relațiilor de proprietate private și a noilor structuri de exploatare

(reforma întreprinderii) în industrie, agricultura, turism și celelalte ramuri

economice către sectorul particular;

b) crearea și extinderea mecanismelor pieței concurențiale libere, a

instituțiilor specifice piețelor moderne de mărfuri, monetara, a muncii, a

capitalului a serviciilor;

c) restructurarea sistemului producției naționale, prin trecerea, de la

structurile implicate de industrializarea clasica la cele post moderne, în care

predomina serviciile, ramurile cu tehnica de vârf, automatizate, cu consumurile

energetice reduse și grad ridicat de prelucrare și adaptare la schimbările tehnice

ale cererii; trecerea la o economie superioara în toate cele trei sectoare-industrie,

agricultura și servicii-caracterizata prin ponderea ridicata a exportului și

competitivitatea internaționala a produselor. Se va reduce starea inferioara a

economiei caracterizata de producția destinata numai pieții interne, pe baze

tehnice scăzute și o slaba calificare a lucrătorilor.

d) consolidarea relației dintre dezvoltarea economica durabila, democrația

stabile și asigurarea condițiilor pentru trecerea la economia de piața concurențiala

postmoderna;transformarea instituțiilor esențiale ale statului și societățile civile,

promovarea dialogului social și îmbunătățirea administrației de stat;

113

e) integrarea economiei românești în economia mondiala în special în

structurile economice europene, aderarea la Uniunea Europeana.

În opinia mea reforma economică se derulează concomitent cu reforma

tuturor domeniilor vieții sociale și în corelație cu acestea. Corespunzător,

strategia de dezvoltare nu poate să fie pur economică, ci cuprinde în structurile

sale cel puțin trei elemente complementare: sfera socialului, cea tehnologica și

cea ecologică.

Efectele sociale ale reformei se manifesta în nivelul de trai, ocuparea forței

de munca, sănătatea și educația populației. Obiectivul strategic al reformei, în

acest domeniu, consideram ca trebuie să îl constituie apropierea puterii de

cumpărare a populației din țara noastră de puterea de cumpărare a tarilor cu care

urmărim să realizam integrarea economica, ceea ce implica, înainte de toate,

apropierea nivelurilor productivității muncii, a parametrilor de competitivitate

economica.

Pornind de la structurile tehnologice existente strategia de reforma trebuie

să ridice nivelurile tehnice la care trebuie să ajungem, pentru a pregăti societatea

informatizata și a intra în competiție benefica cu tarile dezvoltate.

Reforma economica este sinonima cu transformarea sistemica a economiei

românești, iar factorii care o determina sunt : condițiile inițiale, recomandările

organismelor internaționale, cadrul (tarile) de referința și modelul economiei cu

piața concurențiala.

Posibilitatea înfăptuirii reformei în România rezida în forțele sociale care

doresc schimbarea, ca și în existenta condițiilor obiective necesare, care să

favorizeze procesul din punctul de vedere al factorilor de producție interni ce pot

fi atrași în activitatea economica.

In cadrul posibilităților de înfăptuire a reformei economice se pot include:

potențialul uman de care dispune economia naționala, potențialul

tehnico-științific și de cercetare, potențialul productiv, credința și dorința

oamenilor de mai bine, experiența manageriala româneasca la nivel de

114

microstructura economica, macrostructuri economice, grija managementului

geopolitic European și internațional de a nu se destabiliza aceasta zona a Europei.

Factorii de frânare sunt atât de ordin obiectiv cât și subiectiv. Se poate

aprecia ca întotdeauna marile transformări care urmează să se producă în viata

economico-sociala a unei colectivități umane sunt sub influenta conjugate a unor

factori de mare complexitate, cu acțiune pozitiva și negativa, interni și externi din

balansarea cărora, rezulta tendința dominanta.

Reforma economiei României în perioada de tranziție spre o dezvoltare

economico-sociala durabila trebuie să fie consistenta, coerenta, continua și cu

costuri suportabile de către majoritatea turiștilor.

Cele mai ieftine vacante se găsesc pe Internet. Turiștii care apelează la

rezervările on-line primesc o reducere serioasa. Turismul pe Internet ia amploare

și în România. Numărul agențiilor de turism care au investit în crearea unui site

este în creștere, iar acest fapt nu înseamnă decât încadrarea într-o tendința

internaționala. Potrivit Institutului internațional IPK, în 1999, peste 27 milioane

de europeni au folosit internetul pentru a-si stabili destinațiile viitoarelor vacante,

iar aproape 6 milioane au rezervat bilete on-line. Se estimează ca, până la sfârșitul

anului 2001, veniturile obținute la nivel mondial de pe urma turismului electronic

se vor ridica la circa 30 miliarde USD. Așa ca site-urile străine de turism oferă

servicii din ce în ce mai diversificate: nu numai ca puteți rezerva on-line un sejur,

dar veți primi toate informațiile pe e-mail și veți plăti tot on-line, cu ajutorul cărții

de credit. Mai mult, veți putea efectua un tur virtual, ca să aflați totul despre țara

în care mergeți sau, dacă nu sunteți hotărât, aveți posibilitatea să va plimbați prin

mai multe locuri și apoi să va decideți. Trebuie să mai știți ca o rezervare on-line

presupune și o reducere serioasa, astfel încât numărul străinilor care apelează la

agențiile de turism virtuale este în creștere continua. De asemenea, în curând se

vor putea face rezervări on-line din avion, în timpul unui zbor sau direct de pe

telefonul mobil. Recent, patru companii aeriene din SUA: United, Delta,

Northwest și Continental, au anunțat ca își vor uni forțele pentru a lansa un site

115

comun. Cele patru companii, care dețin 55% din piața americana, intenționează

să creeze o agenție de turism on-line, păstrându-si totodată propriile site-uri de

internet, agenție care să ofere servicii complete, nu numai bilete de avion.

Conform cercetătorilor americani, suma totala provenita de pe urma călătoriilor

de plăcere sau de afaceri rezervate pe Internet de turiști din întreaga lume va urca

anul acesta la 13 miliarde de dolari. Iar în 2004, cifra va fi de aproximativ 65

miliarde de dolari.

Concluzia unui seminar desfășurat în Rusia în luna aprilie a.c. sub

patronajul Organizației Mondiale a Turismului este ca nici o alta tehnologie, cu

excepția televiziunii, nu a avut un impact atât de mare asupra calatorilor ca

Internetul. Acesta este un suport pentru cea mai rapida revoluție în promovarea

turismului. În aceste condiții, operatorii din turismul românesc au început să

înțeleagă acest lucru, sa-si adapteze produsele pentru distribuția pe Internet și să

investească în site-uri proprii (vezi anexa 5).

Consider că liniile aeriene aruncă în aer agențiile de turism. 2,5 milioane de

dolari se mută din buzunarele agențiilor de turism în bugetele companiilor

aeriene. Costurile din ce în ce mai ridicate, în condițiile unui trafic mondial ușor

descendent, au determinat companiile aeriene să micșoreze și în România – de la

9% la 7% – comisionul către agențiile de turism acreditate IATA23."In timp ce

tarifele biletelor emise în România au scăzut încontinuu în ultimii trei ani,

cheltuielile companiilor aeriene s-au majorat. S-au mărit taxele de survol, taxele

de aeroport, cheltuielile legate de catering și de securitate, precum și primele de

asigurare. Numărul mondial de pasageri nu a crescut insa în același ritm“, spune

Alexandru Dobrescu, managerul pentru România al companiei KLM.

Vestea ca Tarom si, în scurt timp, toate companiile aeriene prezente în România

vor reduce comisioanele cu 2%, începând cu 1 decembrie a.c., a stârnit valuri de

indignare în rândul agențiilor de turism. Măsura nu este insa decât o consecința a

23 Asociația Internaționala de Transport Aerian, o organizație internațională de tip non-profit, dar având

270 de linii aeriene din întreaga lume ca membrii cotizanți și acoperind aproximativ 94% din traficul

aerian civil al lumii

116

unui proces început în Statele Unite în 1995, când Delta a anunțat ca va impune un

plafon de vânzări pentru comisionul standard (10%), care a dispărut în cele din

urma definitiv, fiind înlocuit în SUA cu o taxa fixă. În prezent, marea majoritate a

companiilor aeriene din Europa practică în toate țările un comision standard de

7%, inclusiv CSA (Cehia), LOT (Polonia) și Malev (Ungaria). Tendința de

scădere va continua în viitor, următorul prag fiind de 5%, pe care șase companii

l-au adoptat deja pentru Marea Britanie. "Scăderea costurilor de distribuție –

categorie în care se încadrează și comisioanele – a fost impulsionată de

problemele economice grave cu care se confruntă companiile aeriene din toată

lumea. Situația financiara a Tarom nu mai permite amânarea acestei masuri, iar

Tarom era singura companie din regiune care nu operase aceasta reducere“,

conform informațiilor oferite de Biroul de cercetări de piața al Tarom.

In 2004, traficul a crescut cu 40%. Pentru transportatorul național,

reducerea înseamnă o economie de aproximativ 3,4 milioane de dolari, în

condițiile în care “Tarom a avut anul trecut în jur de un milion de pasageri, iar

încasarea medie pe pasager este de 170 USD“, precizează Rodica Miculescu,

director general adjunct al Tarom. Măsura este menita să diminueze pierderile

companiei, aproape 45 milioane de dolari în 2001, în contextul în care traficul a

înregistrat o creștere anul acesta.

De la 280.000 de bilete emise anul trecut în România de către agențiile

acreditate IATA, în valoare de 95 milioane de dolari, în 2002 numărul biletelor se

va ridica la 390.000, în valoare de 125 milioane de dolari, conform informațiilor

furnizate de IATA România. “Traficul pe 2002 a crescut din mai multe motive: a

crescut rețeaua de agenți, agenții au vândut mai mult decât companiile, iar lipsa

vizelor a dus la majorarea numărului de turiști“, explica Denisa Maria Sanda, de

la IATA România. În plus, s-a mărit numărul românilor plecați la rude sau la

munca în străinătate.

“Veniturile agențiilor se vor reduce cu 22-25%. Scăderea veniturilor va

afecta mai ales agențiile de turism mici, care vor fi nevoite sa-si restructureze

117

activitatea. Noi am solicitat Tarom ca măsura să fie aplicata din aprilie 2003,

pentru ca ofertele de Revelion au fost deja lansate”, susține Cornel Gaina,

președintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism, din care fac parte 140

de agenții acreditate IATA. El a mai precizat ca, în mod evident, agențiile vor

încerca să compenseze micșorarea veniturilor printr-o majorare a tarifelor

pachetelor turistice.

Biletele de avion nu se vor scumpi, dar nici nu se vor ieftini, aceasta pentru

ca “politica tarifara este foarte clar delimitata de comisionul practicat către agenții

vânzători”, după cum precizează Cristina Dumitrescu, director de vânzări la

Lufthansa.

Surse din piața afirma insa ca acel comision standard de 9% nu se

materializa niciodată și ca pentru anumite agenții el ajungea până la 12%. Mai

mult, pentru a vinde biletele, unele agenții făceau reduceri clienților-corporații

chiar din comisioanele pe care le obțineau de la liniile aeriene. Mai exact, la

vânzarea unui bilet care costa în medie 340 USD, agenției îi revenea un comision

de 30, 6 USD. Pentru a atrage clientul, biletul era uneori vândut cu 330 USD sau

mai puțin. Practic, comisionul reținut era oricum mai mic de 9%. Acum, la

vânzarea aceluiași bilet, agenției îi rămân doar 23, 8 USD, ceea ce face aproape

imposibila o reducere în plus pentru client. Pe o piața extrem de concurențiala,

numai agențiile care vor vinde mai mult vor putea supraviețui.

5.7. Funcțiile și organizarea managementului turistic

Consider că conducerea eficientă a sectorului turistic de către autoritățile

locale, într-o zonă urbană, este esențiala pentru o dezvoltare durabila a

turismului. Managementul turistic la nivel local are mai multe funcții :

− Să stabilească politica de dezvoltarea turismului, să realizeze planificarea

turistica, să coordoneze implementarea obiectivelor din plan.

− Managementul turistic este responsabil de revizuirea planurilor și de

118

imbunatatirea și extinderea producției turistice în vederea menținerii durabilității

sectorului.

− Sa coopereze în activitatea desfășurata cu organismele de planificare

existente la nivel local sau central și cu asociațiile de protecție a mediului. Sa ia în

considerare propunerile de dezvoltare turistica, să se asigure ca acestea sunt în

concordanta cu obiectivele din plan și cu standardele existente.

− Sa ia în considerare propunerile de dezvoltare turistica, și să se asigure ca

acestea sunt în concordanta cu obiectivele din plan și cu standardele existente.

Daca nu exista nici o agenție de planificare sau protecție a mediului, atunci biroul

local de turism are responsabilitatea de revizuire și acțiune a planurilor.

− Să coopereze cu alte agenții guvernamentale, inclusiv cu acele agenții

răspunzătoare de zonele protejate (parcuri și rezervații) și de conservarea

obiectivelor istorice și arheologice. Este importanta și cooperarea cu instituțiile

de sănătate publica și de siguranța, o cooperare între sectorul public, privat și cu

organizații nonguvernamentale locale, mai ales în proiecte ecoturistice, sau cele

destinate comunității.

− Să stabilească și să urmărească respectarea standardelor pentru facilitățile

asigurate turiștilor și serviciile prestate acestora, inclusiv licențierea și verificarea

sistemului de clasificare a hotelurilor, precum și standardele de siguranța în

transportul turistic.

− Să realizeze activități de marketing turistic, inclusiv cercetări, atunci când

sunt necesare, și să asigure servicii de informare. La nivel local, aceasta va

presupune cooperarea în ceea ce privește marketingul cu instituțiile regionale și

naționale de turism.

− Să stabilească standarde și programe de educare și instruire pentru

persoanele care vor lucra în turism, să suplimenteze programele de acest gen

existente la nivel local și național, de exemplu, deschiderea unui hotel, a unei

unități de catering sau a unui centru de informare pentru instruire practica. Un

aspect important al funcției de educare și instruire este formularea și aplicarea

119

programelor de educație turistica, precum și informarea turiștilor referitor la

obiceiurile locale.

− Să monitorizeze dezvoltarea turismului și să asigure ca turismul își

menține poziția în ceea ce privește dezvoltarea locala și marketingul, inclusiv

satisfacerea pieții. Monitorizarea și alte activități de cercetare necesita existenta

unei baze de date, sub forma unui sistem informațional de management în turism.

− Să răspundă la situații de criza, atunci când acestea apar. Pot apărea

numeroase situații neașteptate de criza, ce pot leza activitatea turistica, cum ar fi

dezastre naturale sau epidemii ce pot leza turiștii, accidente sau probleme privind

criminalitatea, declinul brusc al unei piețe turistice importante sau instabilitate

politica temporara.

Consider că în funcție de situația existentă pe plan local, pot apărea și alte

funcții ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea unui management eficient în

turism. Atât în întreprinderile din sectorul privat, cât și în cele guvernamentale

este necesar un management eficient. Guvernul inițiază și conduce activitățile de

amenajare a noilor zone turistice, pentru ca ulterior dezvoltarea facilitaților

comerciale și a serviciilor turistice să fie realizata mai ales în sectorul privat.

Instituțiile guvernamentale cu atribuții în domeniul turismului, indiferent

ca funcționează la nivel local, regional sau național, sunt organizate în funcție de

activitățile funcționale :

− Servicii de planificare și dezvoltare. Activitățile se refera la politica de

dezvoltare și planificare, la coordonarea implementării planurilor de dezvoltare,

la stabilirea și administrarea facilitaților și la urmărirea respectării standardelor

serviciilor.

− Servicii de marketing. Activitățile se refera la planificarea de marketing și

promovare, la colaborarea cu instituțiile de turism existente la nivel național sau

regional, la gestionarea oficiilor locale de informare a turiștilor.

− Servicii de statistica și cercetare. Activitățile se refera la bazele de date

statistice, rezumate și rapoarte, la operarea sistemului informațional de

120

management în turism, la realizarea de anchete speciale și studii de cercetare.

− Servicii de educare și instruire. Activitățile se refera la planificarea și

programarea forței de munca, la stabilirea și administrarea standardelor de

instruire, la gestionarea programelor de instruire și a instituțiilor de la nivel local

și la realizarea unui program de educare a turiștilor.

Atunci când planul turistic este de mare anvergura, de cele mai multe ori,

se înființează o unitate separata de implementare a planului. Aceasta se poate afla

fie în subordinea departamentului de plan și dezvoltare, fie în răspunderea directa

a directorului de turism. Poate fi, de asemenea organizata o unitate separata

semiautonoma, pentru serviciile de marketing și pentru alte funcții ale

managementului legate de implementarea dezvoltării turismului.

Turismul este o activitate multisectoriala și necesita o cooperare

permanenta între instituțiile guvernamentale cu atribuții în sectorul turistic și alte

instituții guvernamentale și între sectorul public și cel privat. Aceasta poate fi

obținuta cel mai bine prin înființarea unui comitet turistic, cu reprezentanți ai

agențiilor guvernamentale, ai sectorului privat și ai altor organizații relevante.

Întreprinderile private din domeniul turismului se organizează de obicei în

asociații și trebuie încurajate să procedeze astfel. Aceste asociații se pot constitui

separat pentru fiecare tip de întreprinderi: hoteluri, restaurante, agenții de turism

și servicii de transport (închirierea de mașini)In zonele turistice mai mici se pot

combina grupuri, cum ar fi hoteluri și restaurante, sau se pot realiza asocieri

pentru toate întreprinderile cu activitate turistică sau parțial turistica. dacă

întreprinderile locale de turism dintr-o zona noua nu au luat inițiativa de a se

organiza atunci instituțiile guvernamentale de turism trebuie să le încurajeze și să

le ajute în organizarea lor.

Funcțiile importante ale asociaților private din domeniul turismului :

− Sa organizeze forumuri pentru discutarea și rezolvarea problemelor

comune ale întreprinderilor de turism.

121

− Sa propună instituțiilor de turism guvernamentale realizarea de

imbunatatiri în sectorul turistic.

− Sa asigure reprezentanți în consilii și comitete constituite pe probleme

turistice.

− Sa efectueze cercetări de marketing și să asigure instruirea personalului

întreprinderilor turistice.

− Sa stabilească și să mențină facilități adecvate și servicii standard pentru

membrii lor, să acționeze împotriva membrilor care nu îndeplinesc standardele

sau încalcă regulile de conduita.

− Sa sponsorizeze evenimente speciale, cu fonduri proprii sau în cooperare

cu instituțiile guvernamentale.

CONCLUZII

Proiectul de finanțare rurala-microcreditare, leasing și servicii bancare în

zone rurale a fost inițiat de specialiști din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

care a încheiat un Acord de împrumut cu Banca Mondială.

Proiectul are următoarele obiective :

1. accelerarea transformării economiei rurale prin creșterea fluxului de

investiții de capital în acest sector;

2. întărirea rolului sectorului privat în economia rurala;

3. întărirea capacitații statului român de a absorbi fondurile SAPARD;

4. reducerea sărăciei rurale prin finanțarea investițiilor agricole și

nonagricole, pentru dezvoltarea agroturismului rural.

Principala componenta a proiectului o reprezintă facilitatea de creditare,

microcreditare și leasing. Proiectele ligibile în cadrul acestei componente au în

vedere toate investițiile din subsectoarele economiei rurale (agricultura

servicii-turism și industrie). Accesarea fondurilor se face prin intermediul

Instituțiilor Financiare Participante (IFP) în baza acordurilor de împrumut

Subsidiar, Acordurilor Agent și Micro- finanțare, Solicitanții eligibili pot fi

122

societăți comerciale legal constituite (cu capital majoritar privat) care sunt

domiciliate în zone rurale sau urbane menționate în programul de dezvoltare și

creditare.

Perioada subimprumutului/leasingului va fi de maxim opt ani, din care

perioada de gratie este de până la 12 luni în timp ce scadența maximă a unui

microimprumut va fi de trei ani. Subimprumuturile, leasingurile financiare și

microimprumuturile pot fi pentru subproiecte care sunt fezabile tehnic și

economic și viabile din punct de vedere financiar și comercial, respecta

standardele corespunzătoare de sănătate, siguranța și de mediu prevăzute în

legislație și reglementările în vigoare.

A doua componenta a proiectului își propune sprijinirea dezvoltării unei

rețele de servicii bancare în zonele rurale.

A treia componenta a proiectului este destinată managementului

proiectului și asistentei tehnice pentru finanțarea rurala. Principalele obiective ale

acestei componente sunt :

− dezvoltarea unui sistem de certificate de depozit. În acest scop au fost

elaborați termenii de referința și a fost lansată și procedura de achiziție a

serviciilor de consultanta pentru asigurarea asistentei tehnice în vederea

înființării și dezvoltării Fondului de Garantare a certificatelor de depozit,

campanie de informare publica asupra noilor opțiuni financiare oferite;

− furnizarea de informații către beneficiarii eligibili asupra modului de

accesare a resurselor financiare destinate finanțării în zonele rurale.

Studiile unor institute europene arata ca aproximativ 27 % din bani își ating

destinația. În fiecare program PHARE, cea mai acerba lupta pentru fonduri s-a

dat componentelor care se adresau IMM-urilor. Noul program Phare-2002 nu mai

prevede nici o schemă de granturi pentru întreprinderi mici iar PHARE 2003

prevede o sumă relativ mică. întreprinzătorii spun ca finanțările le sunt extreme

de necesare, foarte mulți punându-și pe picioare o afacere serioasa cu câteva zeci

de mii de euro. Deși întârzierile în efectuarea plăților le-au afectat multora

123

activitatea, totuși oricât de târziu ar fi venit, 50 000 de euro nu sunt de lepădat. O

parte buna a programului PHARE este ca am primit prima tranșă de 80 % din

fonduri fără a fi nevoie să depunem propria cofinanțare adică să dovedim fizic

existenta ei. Paradoxal este ca deși foarte necesare, fondurile europene pentru

sectorul IMM-urilor au rămas în mare parte necheltuite, așa arătând un raport

efectuat la cererea Comisiei Europene. Programul PHARE a furnizat asistență

financiară ROMÂNIEI încă de la începutul anilor ’90. Finanțările au îmbrăcat

diferite forme, ca de exemplu granturi și scheme de credit și în același timp

instruire pentru instituții publice și agenții. În total 77 de milioane euro au fost

alocate pentru programe având ca beneficiari direcți IMM-uri. Numai 21 de

milioane au fost efectiv cheltuite, se arata în raportul “Assessment of the

European PHARE Programe” realizat de doua institute de evaluare independente

și preluat de către Directoratul pentru extindere al Comisiei Europene.

“Țara noastră se confruntă cu o inițiativă anteprenorială redusă, cu o

productivitate medie mult scăzută față de alte țări” declară premierul Adrian

Nastase în mai 2003. după calculele celor de la Bruxelles, altele ar fi cauzele

problemelor din activitatea IMM-urilor, ca de exemplu capacitate administrativă

scăzută și slaba dezvoltare a rețelei de Agenții Regionale.

Reprezentanții CNPIMMR consideră că există mai multe soluții pentru a

îmbunătăți procesul de alocare și absorbție a fondurilor pe viitor, prin colaborarea

directa a FDSC cu IMM-urile.

Succesul aderării depinde, pentru noile țări membre de calitatea politicilor

economice care ar trebui să ducă la sporirea investițiilor străine directe.

124

BULGARIA

CEHIA

ESTONIA

UNGARIA

LETONIA

LITUANIA

POLONIA

ROMÂNIA

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7000

8000

9000

PRODUSUL INTERN BRUT PE CAP DE

LOCUITOR IN 2003

Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003

Fig.nr.5.1

Produsul intern brut pe cap de locuitor în 2003

De extinderea UE vor profita îndeosebi statele membre aflate în apropiere

geografică de tarile candidate: Germania, Austria și țările din Peninsula

Scandinavă. Ele vor beneficia de o creștere de 2-3 procente. Pentru a obține

aceste efecte pozitive se impune flexibilizarea piețelor forței de munca. după anul

2006, țări precum Spania, Irlanda și Portugalia nu numai că nu vor putea

beneficia de pe urma extinderii dar vor avea de suferit din cauza redirecționării

fondurilor comunitare. dacă salariul din țările candidate se raportează la salariul

din Elveția (luat ca baza de raportare de 100) majoritatea țărilor candidate se afla

mult sub acest nivel. Un român câștigă, de exemplu, de zece ori mai puțin decât

un locuitor din Zurich. Un ungur ajunge la 15 procente din salariul unui elvețian

iar bulgarii sunt pe ultimul loc, cu numai sase procente (Fig.nr.5.1).

Dezvoltarea țărilor cu un deficit bugetar ridicat-nevoite să respecte

125

criteriile Tratatului de la Maastrich24 va fi pusă sub semnul întrebării în viitorul

apropiat. Cu toate acestea studiul UBS prevede și consecințe pozitive decurgând

din efectele pe termen lung a Uniunii Economice și Monetare Europene. Prin

eliminarea monedelor locale se vor intensifica transferurile de capital, comerțul și

turismul (Fig.nr.5.3).

BULGARIA

CEHIA

ESTONIA

UNGARIA

LETONIA

LITUANIA

POLONIA

ROMÂNIA

S1

0.8

5

0.5 0.5 0.4 0.8 2

1.3

INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN 2003

Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003

Fig.nr.5.2

Investițiile străine directe în 2003

Dintre țările candidate la integrarea în UE, doar Bulgaria are un PIB pe

locuitor mai mic decât România (Fig.nr.5.2).

Din punctul de vedere al investițiilor străine totale, România se situează pe

ultimele locuri, deși în acest an se estimează rezultate mai bune.

24 Tratatul de la Maastricht este rezultatul evoluției ideilor de unitate europeană pe două planuri: a)

realizarea Uniunii Economice și Monetare; b) realizarea Uniunii Politice.

126

EVOLUȚIA CURSULUI LEU/DOLAR, LEU/EURO

37370

37021

37412

37676

38084

37700

37170

36770

37240

37204

37308

37360

37967

38127

38260

38320

38864

38818

38857

33206

32184

32700

31956

32158

33041

32787

32110

32853

32122

33307

33158

33135

34165

33787

33352

32830

32814

33439

32993

37615

25000

27000

29000

31000

33000

35000

37000

39000

41000

05.05.2003

12.05.2003

15.05.2003

23.05.2003

30.05.2003

27.06.2003

04.07.2003

07.07.2003

11.07.2003

16.07.2003

01.08.2003

11.08.2003

20.08.2003

12.09.2003

19.09.2003

26.09.2003

05.10.2003

10.10.2003

17.10.2003

24.10.2003

LEI/EURO LEI/DOLAR

Sursa: CAPITAL, Statistica Investițiilor 2003

Fig.nr.5.3

Evoluția cursului leu-dolar, leu-euro

European Future Group va intra cu 150 mil €, Meinl European Land

(retail) va intra cu 100 de mil €, Watani Central European Fund (imobile, birouri,

retail, logistica) va intra cu 15 mil €, Cefin Real Estate (rezidențial) vor participa

cu suma de 30 mil de €, Immofinanz (industrial, Iride Park) va intra în investiții

cu 33 mil €, Europolis va intra cu 300 mil € pentru regiune, centre de afaceri,

retail, logistica, Heitman va participa la acest program cu 175 mil € pentru

regiune, birouri, rezidențial, retail.

Fondurile de mai sus vor intra în piața imobiliara românească odată cu

intrarea în anul 2005, ele creând o noua platforma pentru investițiile din sectorul

servicii, în special în turism.

Compania Americana Heitman Europe Property Partners III își va

concentra fondurile în investițiile de birouri, ansambluri rezidențiale, în sectorul

127

turistic și sectorul comercial.

Conform statisticilor European Future Group România va primi în

următorii cinci ani în jur de 150 de milioane de euro, începând cu mai 2005.

European Future Fund nu vizează o anumita investiție imobiliara, ci este gata să

se implice în orice tip de afacere din domeniu, care îi poate aduce un randament

ridicat. Fondul si-a propus să ofere finanțatorilor săi un randament minim de 25

% pe an. în vizorul sau se afla opt posibile achiziții importante dintre care doua

sunt în sectorul turistic litoral.

Europolis este un fond susținut de Banca austriaca Iveskredit și de BERD

care a precizat ca si-a suplimentat cu 300 de milioane euro capitalul destinat

proiectelor imobiliare din tarile recent admise în UE precum și celor din România

și Croația în special în sectorul Turistic. Astfel Europolis Invest în 2003 a preluat

pentru 31 de milioane de dolari un imobil în București, care acum poarta

denumirea de Europe House.

Investiția de 73 de milioane de euro a Eurpolis în Cefin Logistic Park

București ca și achiziționarea IRIDE Business Park de către Imofinanz, în 2004,

pentru 70 de milioane de euro ca și achiziționarea de către CA Immo în 2003 a

clădirii Opera Center I și îi pentru 29 de milioane de dolari indica faptul ca și

România a beneficiat și va beneficia de fonduri externe de investiții atât în

domeniul biroticii industriale cât și în domeniile bancare, turistice etc.

Efectele de domino în obținerea de finanțări se datorează în special

programelor Cadru 6 al UE – on line pe site-ul www.european-ist.net au primit

finanțări circa 20 000 de IMM-uri din toate tarile eligibile, suma totala fiind de

1,4 miliarde de euro, dintre acestea 1 000 sunt în sectorul high-tech și 10 000 di

sectorul low-tech.

Pentru programul Cadru 6 se estimează ca aproximativ 15 % din cele 11,2

miliarde de euro, cât este bugetul total, vor ajunge la IMM. Suma ce poate fi

primita de un proiect este cel puțin de un milion de euro, pe anumite componente

ajungând chiar la 5 milioane de euro.

128

Capitolul 6

EFICIENȚA ECONOMICĂ ȘI SOCIALĂ

A ACTIVITĂȚII DE TURISM

6.1. Conceptul de eficiență

După autorii cursului “Eficiența și evaluarea investițiilor”, I.Vasilescu,

A.Gheorghe, Claudiu Ocea, și Cătălin Dobrea, eficiența, ca expresie a legii

economiei timpului, atribuie dezvoltării producției, în accepțiunea cea mai largă,

determinarea cantitativă, iar prin forma socială a producției și folosirii resurselor

în general, determinarea calitativă. Unitatea dialectică a cantității și calității

activității este o măsură a dezvoltării socioeconomice. În general însă, eficiența

trebuie înțeleasă ca proces, acțiune, rezultat al unui ansamblu de evenimente

tehnico-economice, iar efectul ca o consecința a procesului, a acțiunii.

Măsurarea eficientei se face prin raportarea efectului (efectelor) la efectele

antrenate în proces, în acțiune. Majoritatea economiștilor determină eficiența

economică drept un raport al efectului fie la resursele consumate, fie la resursele

folosite pentru obținerea efectului. De aici, în literatură au apărut, ca forme ale

eficientei, cea a consumurilor și a resurselor.

Cele doua forme sunt independente. Resursele se folosesc, iar în procesul

consumării lor se formează cheltuielile (consumul) care, la rândul lor, conduc la

obținerea efectului, de cele mai multe ori și la reproducția resurselor. Din

punctual de vedere al cuantificării, se poate spune că și cheltuielile (consumurile)

reprezintă “migrarea resurselor” iar resursele reflecta consumurile în stare de

‘repaus’. În concordantă cu cele menționate, logic se impune concluzia că

eficiența să fie evaluată în ambele ipostaze fără a socoti ca una (in unele opinii,

resursele consumate) ar fi caz particular al celeilalte.

129

Problema eficienței se pune peste tot unde se cheltuiește munca sociala, se

consumă resurse materiale, umane și financiare. Este cunoscut faptul că orice

activitate economică trebuie să corespundă unor necesitați concrete ale societății,

să răspundă unor cerințe reale ale vieții materiale și spirituale ale oamenilor.

Rezultatele activității de turism îmbracă simultan doua aspecte, care se

intercondiționează și se întrepătrund reciproc:

− eficiență economica

− eficiență sociala.

Fiecare dintre aceste componente ale eficientei activității de turism are atât

efecte directe, cât și indirecte.

6.2. Surse de finanțare europeana

În opinia mea firmele agață tot mai greu banii europeni. Fondurile

europene nu sunt ușor de accesat, dar sunt și mai dificil de cheltuit.

0

10

20

30

40

50

60

70

1

CAUZELE DIFICULTĂȚILOR ÎN ACCESAREA FONDURILOR

Lipsa de implicare a reprezentantilor

beneficiarilor de finantari

Calificarea personalului unitatilor de gestiune

a programelor

Coruptia

Atitudinea personalului unitatilor de gestiune

a programelor

Lipsa de comunicare intre finantatori si

beneficiarii programelor

Proceduri birocratice si greoaie

Fig.nr.6.1

Cauzele dificultăților în accesarea fondurilor

Birocrația europeană, criteriile restrictive de selecție precum și

numeroasele scăpări ale autorităților române terorizează potențialii solicitanți de

130

finanțări.

Peste două treimi din firmele mici și mijlocii consideră că procedurile

birocratice și greoaie le împiedică să obțină finanțări

Sursa CNIPMMR

Fig.nr.6.2

Cât de realiste sunt propunerile firmelor

Soluții exista, dar nu sunt foarte comode nici pentru unii nici pentru alții.

Consider că întreprinzătorii nu s-au obișnuit, după mai bine de cinci ani cu

gândul ca toate aceste proceduri stufoase trebuie respectate cu sfințenie, astfel ei

propunând simplificarea documentației ce trebuie întocmita pentru a accesa

fondurile, conform unui studiu recent realizat de Consiliul național pentru

IMM-uri. Anumite cerințe privind raportările și plățile sunt dificile, dar necesare

pentru a asigura transparența utilizării banilor publici care vin de la Bruxelelles.

Firmele acuza în proporție de 50 % lipsa de transparenta în aplicarea

procedurile de evaluare ca principala problema în accesarea fondurilor.

6.3. Sistemul de indicatori ai eficienței economice în turism

În ceea ce privește exprimarea eficientei economice, în literatura de

CÂT DE REALISTE SUNT PROPUNERILE FIRMELOR

Îmbunătățirea planificării programelor de finanțare, pentru a include obiective

adecvate de dezvoltare a IMM-urilor – realizabil.

Diversificarea domeniilor de activitate pentru care se acordă fonduri – parțial

realizabil

O mai bună mediatizare – realizabil

Simplificarea documentației – nerealizabil

Amplificarea transparenței în aplicarea procedurilor – în comisiile de evaluare

să participe întotdeauna și reprezentanții organizațiilor de IMM-uri – puțin

realizabil

Organizarea de cursuri de instruire pentru întreprinzători – realizabil

Elaborarea unui plan național de pregătire a accesării fondurilor structurale –

teoretic, realizabil

131

specialitate opiniile sunt polarizate în doua direcții :

a) prima, în care demersurile teoretice sunt în favoarea unui singur

indicator sintetic al eficienței, de regulă întemeiat pe venitul net al unităților și

respective produsul intern brut la scara întregii economii;

b) a doua, în care se opinează pentru un sistem de indicatori, în ideea

surprinderii întregului conținut al eficientei oricărei activități economico-sociale

(aceasta este de fapt și adoptată de practica economica).

Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, pag.483, Ed.Expert, 2001

Fig.nr.6.3

Schema indicatorilor de exprimare a resurselor (eforturilor)

Constituirea sistemului de indicatori ai eficientei activității de turism se

bazează pe principiile generale ale calcului eficientei, pe structura resurselor

utilizate, pe componenta eforturilor, efectelor.

132

Indicatorii de exprimare a eforturilor, abordați prin prisma celor doua

categorii de resurse (ocupate și consumate) sunt prezentați sintetic în figura de

mai sus (Economia Turismului, O Snak, P Baron, N Neacsu).

In determinarea efectelor ce urmează a fi luate în calculul indicatorilor de

eficiență, trebuie să se țină seama de doua variabile fundamentale:

a) spațiul producerii efectelor

b) categoria de resurse ale căror efecte se calculează.

In ceea ce privește spațiul sau aria producerii efectelor ce urmează a fi

distinse se găsesc:

− efecte economice în spațiul sau perimetrul funcțional al unităților turistice

prestatoare de servicii (indiferent de nivelul organizatoric);

− efecte economico-sociale și educative în spațiul activității umane a

beneficiarilor serviciilor turistice.

Referitor la categoria resurse umane, este indiscutabil că trebuie avute în

vedere numai cele intrate în circuitul economic implicat în realizarea produsului

turistic sau altui efect util al unei activități în sfera organizatorica a unității de

turism. În evaluarea activității agenților economici din turism se operează cu

efecte economice produse în spațiul propriu de activitate.

Celelalte tipuri de efecte economico-sociale și educative se au în vedere

complementar în decizia macroeconomică de alocare a resurselor pentru

dezvoltarea ramurii și în politica tarifelor pentru serviciile prestate. Prezentate

sintetic, efecte economico-sociale ale activității de turism se înfățișează în fig.

nr.6.4.

133

Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, Ed.Expert, 2001

Fig.nr.6.4

Efectele economico-sociale ale activității de turism

Cu ajutorul indicatorilor de tipul efort-efect sunt reflectate proporțiile

dintre componentele efortului.

6.4. Indicatorii generali

1. Volumul încasărilor totale (It)

− Turism intern-lei

− Turism internațional-lei/valuta

Toate acestea depind de:

− transport;

− cazare

− masa

− tratament;

− agrement;

− servicii suplimentare;

− vânzări mărfuri;

− schimb valutar;

− alte servicii, taxe etc.

Efectele economico-sociale

ale activitatii de turism

Efectele economice in spatiul

functional al unitatii prestatoare

de servicii

Efecte economico-sociale si

educative in spatiul activitatii

umane a beneficiarilor

prestatiilor turistice

Venitul net Incasari din prestatii

turistice

– Ridicarea nivelului

educativ-cultural

– Cresterea randamentelor

intelectual-creative (cu

conversiune in efectele

economice)

– Cresterea productivitatii

sociale a muncii (ca urmare a

fortificarii potentialului

biopshic)

– Cresterea volumului de

munca (ca urmare a refacerii

capacitatii capacitatii de

munca)

– Beneficiul (profitul)

– Taxa pe valoarea

adaugata (TVA)

– Adaosul comercial

– Comisionul agentilor de

tursim

– Prelevarea pentru

societate

– Incasari din prestatii

hoteliere

– Desfaceri de marfuri cu

amanuntul

– Incasari din turismul cu

cetateni romani

– Productia industriala a

unitatilor de turism

134

2. Încasarea medie pe turist și încasarea medie pe zi turist

Încasarea medie pe turist – este un indicator care controlează eficiența. Cu

cât numărul turiștilor este mai mare cu atât încasările totale sunt mai mari. Dacă

luăm în calcul două hoteluri unul cu 150 de locuri din care ocupate de 130 turiști

și altul cu 50 locuri ocupate de 40 de turiști, vom observa că încasările totale sunt

diferite dar eficiența în primă fază este aceeași (tabelul nr.6. ).

Imt=

Nrt

ΣIt ; Izt=

Nrzt

ΣIt =400 000 lei/turist

unde: Σ It =încasări totale

Imt=încasare medie pe turist

Nrt=nr de turiști

Izt=încasare medie pe turist

Nrzt= număr de zile turist (înnoptări).

Exemplu

1. HOTEL SIRET ***

CAPACITATEA MAXIMĂ-LOCURI

150

2. HOTEL SAVOY ***

CAPACITATEA MAXIMĂ-LOCURI

50

CAPACITATE LOC OCUPAT

130

CAPACITATE LOC OCUPAT

50

CHELTUIELI ZI/TURIST

60 000

CHELTUIELI ZI/TURIST

60 000

SUMA/ZI

400 000

SUMA/ZI

400 000

NUMĂR ZILE ÎNNOPTĂRI

7 ZILE

NUMĂR ZILE ÎNNOPTĂRI

7 ZILE

3. Volumul cheltuielilor totale (Cht)

− Turism intern-lei

− Turism internațional-lei /Valuta

135

In funcție de :

− transport

− cazare

− masa

− tratament

− agrement-servicii suplimentare

− vânzări de mărfuri

− schimb valutar

− alte servicii, taxe etc.

4.Cheltuiala pe turist și cheltuiala medie pe zi turist

Cht=

Nrt

ΣCht Chzt=

Nrzt

ΣCht

unde: ΣCht = cheltuieli totale

Cht= cheltuiala medie pe turist

Chzt=cheltuiala medie pe zi turist

5.Venitul net (profitul, beneficiul) rezultanta a diferenței dintre volumul

încasărilor totale și volumul cheltuielilor totale

Vn=ΣIt −ΣCht ,

unde: Vn= venitul net

Σ It =volumul încasărilor

ΣCht =volumul cheltuielilor

Venitul net este indicatorul care selectează dacă o activitate turistică este

136

profitabilă sau nu.

Exemplu: Dacă la Hotel Siret*** cu o capacitate de 150 locuri, sunt

ocupate 130 locuri iar la Hotel Savoy*** cu o capacitate de 100 locuri, sunt

ocupate 90 locuri, venitul net va fi astfel:

Preț pe zi / turist = 400 000 lei

P1 = 400 000 x130 = 52 000 000

Vn1 = 52 000 000 – 7 800 000 = 44 200 000

P2 = 400 000 x 90 = 36 000 000

Vn2 = 36 000 000 – 5 400 000 = 30 000 000

Cheltuieli = 66 600 / turist

unde Vn = valoarea încasărilor – valoarea cheltuielilor

6. Rata profitului (Rp%) sau Rata rentabilității (Rr%) care se calculează ca

un raport între totalul profitului (beneficiul) și totalul mijloacelor care le-au creat.

Determinarea acestui indicator se poate realiza în trei variante:

a) Rp%= x100

Ii

P

Σ Σ

; Rp %

ΣP =volumul profitului

ΣIi = volumul încasărilor

b) Rp%= x100

Chti

P

Σ

Σ

ΣP =volumul profitului

ΣChti =volumul cheltuielilor

c) Rp%= x100

Ff Mc

P

Σ Σ

Σ

+

ΣP =volumul profitului

Σ Ff =volumul fondurilor fixe

137

ΣMc =volumul mijloacelor circulante

Exemplu:

R1p = 100 85

52000000

44200000 = %

R1p = 100 85

36000000

30600000 = %

Chiar dacă cele două hotele au un număr de locuri de cazare diferit, rata

profitului este aceeași.

7) Productivitatea muncii (W) care exprima gradul de utilizare a forței de

munca:

a) W= x100

N

ΣIt ;

unde W= productivitatea muncii

Σ It =volumul încasărilor

N= număr mediu al lucrătorilor pe un an

b) W= x100

N

Vn

unde W= productivitatea muncii

Vn= venitul net

N= numărul de lucrători operativi

c) W= x100

N

ΣP

unde W= productivitatea muncii

ΣP = volumul profitului

N= numărul de lucrători operativi

8. Aportul net valutar (Anv) exprima eficiența întregii activități de turism

și se determină, în valoare absolută, ca diferența între totalul încasărilor valutare

din turism și totalul plaților valutare legate de activitatea turistica, sau sub forma

138

relative (rata), ca un raport între totalul profitului în valută și totalul încasărilor

valutare.

a) Anv=Σ Inv – Σ Plv ,

unde Anv= aportul net valutar

Σ Inv = valoarea încasărilor valutare

Σ Plv =valoarea plaților valutare

b) Anv%= x100

Inv

Pvv

Σ

Σ

unde Anv%= aportul net valutar

Σ Pvv =volumul profitului în valuta

Σ Inv =volumul încasărilor valutare

9. Volumul acumulărilor totale (At) arată, în mărime absolută eficiență cu

care își desfășoară activitatea obiectivul, după punerea în funcție. Acumulările

(At) se determina prin diferența dintre totalul încasărilor și totalul cheltuielilor, la

care se adaugă taxa pe valoarea adăugată, respectivă :

At=It-Ct+ TVA,

unde At= volumul acumulărilor

It=totalul încasărilor

Ct=totalul cheltuielilor

TVA=taxa pe valoarea adăugata

Exemplu:

At = total încasări – total cheltuieli + TVA

At1 = 52 000 000 – 7 800 000 +19% = 52 598 000

At2 = 36 000 000 – 5 400 000 + 19% = 36 414 000

139

6.5. Indicatori ai eficienței activității de cazare

EFECT EFORT

Resurse ocupate Resurse

consumate

I Is Vn TVA B Np Fd F CD Ch Fs

Np Np

I

Np

Is

Np

Vn

Np

TVA

Np

B Np

Fd

Np

F

Np

CD

Np

Ch

Np

Fs

Resurse

ocupate

Fd

Fd

I

Fd

Is

Fd

Vn

Fd

TVA

Fd

B

Fd

F

Fd

CD

Fd

Ch

Fd

Fs

F

F

I

F

Is

F

Vn

F

TVA

F

B

F

CD

F

Ch

F

Fs

CD

CD

I

CD

Is

CD

Vn

CD

TVA

CD

B CD

Ch

CD

Fs

Ch

Ch

I

Ch

Is

Ch

Vn

Ch

TVA

Ch

B

Ch

Fs

E

F

O

R

T

Resurse consumate

Fs

Fs

I

Fs

Is

Fs

Vn

Fs

TVA

Fs

B

I

I

Is

I

Vn

I

TVA

I

B

I

Np

I

Fd

I

F

I

CD

I

Ch

I

Fs

Is

Is

Vn

Is

TVA

Is

B

Is

Np

Is

Fd

Is

F

Is

CD

Is

Ch

Is

Fs

Vn Vn

TVA

Vn

B

Vn

Np

Vn

Fd

Vn

F

Vn

CD

Vn

Ch

Vn

Fs

TVA TVA

B

TVA

Np

TVA

Fd

TVA

F TVA

CD

TVA

Ch

TVA

Fs

E

F

E

C

T

B

B

Np

B

Fd

B

F

B

CD

B

Ch

B

Fs

unde: I – reprezinta incasarile totale din activitatea de cazare; Is – incasari din servicii suplimentare; Vn –

venitul net, Np – numarul total de personal, TVA – taxa pe valoare adaugata; Fd – valoarea medie a

fondurilor fixe și mijloacele circulante; F – valoarea medie a fondurilor fixe; CD – capacitatea de cazare

disponibila exprimata în locuri sau locuri-zile; Ch – cheltuieli totale ale activitatii de cazare; Fs – fondul

de salarii; B – beneficiul

Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu, Ed.Expert, 2001

Fig.nr.6.4

Indicatorii de eficiență economică ai activității de cazare

140

Pentru reflectarea eficientei activității de cazare se folosește sistemul de

indicatori din figura de mai sus, construit pe baza celor mai semnificativi

indicatori de efort:

− numărul mediu al personalului muncitor (Np),

− valoarea medie a fondurilor fixe (F),

− cheltuieli totale ale activității de cazare (Ch)

− fondul de salarii (Fs),

− capacitatea disponibila exprimata în locuri sau locuri zile (Cd)

− indicatori de efect: încasări din prestații suplimentare (Is) venitul net (Vn)

beneficiul (profitul) (B), taxa pe valoarea adăugata (TVA).

Sistemul prezentat poate fi completat, după necesități, și cu alți indicatori

de efort, respectiv de afect, prin combinarea cărora pot rezulta și alte posibilități

de evaluare a eficientei. În sistemul indicatorilor de eficiență a activității de

cazare, cei mai utilizați sunt:

a) Productivitatea muncii W – valorica și fizica

Ww=

Np

I Wf=

Np

N

unde I – volumul încasărilor

Np – nr personal muncitor

N – nr înnoptări realizate anual

b) încasarea medie pe unitatea de prestație (I) este un indicator specific

al acestei activități (de tipul efect-efect) rezultat prin raportarea încasărilor la

capacitatea de cazare, exprimata în locuri sau locuri-zile

141

i=

NLc

I sau i=

LcZ

I

c) Cheltuielile la 1000 lei încasări (C) exprimă consumul de munca vie

și materializată ocazionat la realizarea unui anumit volum al serviciilor Ch

corespunzător unei anumite sume a încasărilor:

C= x1000

I

Ch

d) Cheltuieli medii pe unitatea de prestație c reprezintă un indicator

specific ce reflectă consumul de resurse pe loc sau loc/zi pentru care

c=

NLc

Ch sau c=

LcZ

Ch

e) Rata rentabilității sau profitul (r%) este unul dintre cei mai sintetici

indicatori de eficiență. În funcție de baza de raportare, rata rentabilității se poate

exprima prin :

− raportul beneficiului (profitului) fata de suma încasărilor

(r%= x100

I

B )

− ca raport între beneficiu (profit) și fondurile ocupate (fondurile fixe și

mijloacele circulante) modelul de calcul fiind:

r%= x100

Fd

B

− ca raport între beneficiul (profit) și suma costurilor

142

r%= x100

Ch

B

f) Beneficiul (profitul) pe unitatea de prestație (b)- (loc sau loc-zi)

respective

I=

Cu

B ,

unde Cu= numărul unităților de prestație.

g) Coeficientul de utilizare a capacitații (Cuc) este un indicator

sugestiv de apreciere a eficientei cazării, calculate ca raport între capacitatea de

cazare efectiv utilizata (Cu) la un moment dat sau într-o perioadă de timp și

capacitatea de cazare efectiv utilizată (Cu) la un moment dat sau într-o perioada

de timp și capacitatea de cazare maxim posibila (nr de locuri x 365 zile sau nr

locuri x 90, 120 zile, perioada de funcționare a unității);

Cuc= 100

max

x

C

Cu

unde: Cuc= coeficientul de utilizare a capacitații (%) (sau gradul de ocupare):

Cu=capacitatea efectivă utilizată (nr de înnoptări sau nr zile turist

înregistrate):

Cmax=capacitatea maxima de cazare (nr de locuri total nr de zile de

funcționare)

Cu=NTx S

unde: NT= nr de turiști, S= sejur mediu (zile)

143

Cunoscând aceste elemente, se poate determina necesarul de locuri de

cazare (Nic) dacă se normează gradul de ocupare sau coeficientul de utilizare a

capacitații hotelului (unități de cazare proiectate)

Nic=

CucxZ

NTxS ;

unde NTxS=NTZ (înnoptări), CucxZ=Cmax

Exemplu: NT=40 000 turiști

S=6 zile/turist

Cuc=75 %

Obținem: Nic=

0,75 365

40000 6

x

x =

273,75

240000 =876, 7

Nic= 877 locuri de cazare necesare la un coeficient de utilizare de 75 %.

De gradul de ocupare (Cuc) și de nivelul tarifelor practicate depinde

volumul încasărilor și respective rentabilitatea unității de cazare (hotel, motel,

han/vila, complex hotelier etc.).

Pentru a pune mai bine în evidentă relația care exista între rentabilitatea

unei unități de cazare și gradul ei de ocupare, este nevoie de exprimarea a doua

funcții distincte și anume : funcția costurilor și funcția veniturilor. Ca și în alte

sectoare de activitate și în turism avem de-a face cu doua categorii de costuri fixe

și variabile.

a) costurile fixe sau convențional constante cum mai sunt denumite, conțin în

cea mai mare parte amortismente. în general ele nu depind de volumul activității

turistice.

b) costurile variabile în schimb, depind direct de volumul activității, și în

144

primul rând, de gradul de ocupare realizat (exemplu, cheltuielile de întreținere,

reparațiile, consumul de materiale, combustibil, energie, salariile, etc.). Prin

urmare:

CT=CF+CV

unde CT=costul total

CF=costul fix

CV=costurile variabile.

La o analiză mai atentă observam ca relația de mai sus poate fi dezvoltată

mai departe, deoarece mărimea costurilor fixe (CF) depinde de numărul de locuri

disponibile de cazare de-a lungul unui an (L) și cheltuielile fixe aferente lor pe o

zi (cf) adică:

Cf=

xL

CF

365

,

de unde rezulta ca:

CF=Lx365xcf

La rândul lor, cheltuielile variabile sunt în funcție de numărul de turiști

înregistrați și cazați efectiv (T), durata medie a sejurului lor (ds) și cheltuielile

directe variabile legate de cazarea unui turist pe o zi (cv) ceea ce ne permite să

notăm :

CV=T x ds x cv

In ceea ce privește veniturile, ele sunt influențate de cel puțin următorii

parametrii:

− numărul turiștilor înregistrați și cazați într-un an (T),

− durata medie a sejurului (ds)

− tariful perceput pe o zi/turist (tf) deci :

145

V=T x ds x tf

Atunci când veniturile totale încasate (V) sunt egale cu costurile totale

(CT) profitul realizat (pr) va fi egal cu zero.

V=CT deci pr= 0

sau

Txds x tf = (L x 365 cf) + (Tds x cv)

Punctul în care se realizează aceasta egalitate marchează ceea ce numim

“pragul de rentabilitate”al firmei turistice sau al hotelului. El este un fel de punct

critic unde profitul unității de cazare va fi zero. Punctul critic definește tocmai

gradul de ocupare de la care unitatea turistică începe să devină rentabilă, adică

punctul de la care începe să obțină profit.

Rezultă că, ori de câte ori numărul de paturi ocupate în hotel va fi mai mic

decât segmental OX de pe abcisa, unitatea turistică va înregistra pierderi. Desigur

numărul maxim posibil a fi valorificabil este egal cu capacitatea de cazare a

hotelului.

Punctul critic se determina rezolvând ecuația :

Lx 365 x cf=T x ds x tf – Tx ds x cv

L x 365 xcv= Tx ds (tf- cv)

Lx365

Txds =

tf cv

cf

−

De pildă, să presupunem că, în anul 2003, la un hotel din Costinești

înregistrăm următoarea situație :

L= 800 locuri de cazare

146

cf=30 dolari/zi/loc de cazare

cv=40 dolari/zi/turist

tf=80 dolari/zi/turist

T=50 000 turiști/an

ds=5 zile/turist

pragul de rentabilitate = 100

80 40

30 x

−

=75 %

Acest prag de rentabilitate corespunde următorului număr de turiști :

Go=

Lx365

Txds = T x ds= Go x L x 365

T=

ds

GoxLx365 =

5

0,75x800x365 =

5

219000 = 43 800 turiști/an

Rezultă, prin urmare că, în situația în care numărul total al turiștilor scade

sub 43 800 pe an, ceea ce înseamnă mai puțin de 75 % din capacitatea de cazare,

hotelul va înregistra pierderi, deoarece cheltuielile vor fi mai mari decât

veniturile :

ch> v

Dovada ca nivelul de 43 800 turiști anual reprezintă un punct mort pentru

firma ne-o oferă următorul calcul simplu :

V= 43 800 x 5x 80 = 17 520 000 dolari/an

CF= 800x 365 x30= 8 760 000 dolari/ an

CV= 43 800x5x40 = 8 760 000 dolari/an

CT=CF + CV = 17 520 000 dolari/an

Pr= V – CT = 0

Pragul de rentabilitate al hotelului mai poate fi determinat și după o alta

147

metoda, considerată mai simplă decât precedenta.

Daca am nota cu :

Pr= profitul

V =volumul vânzărilor (veniturile încasate)

CF= costurile fixe

Pv = costurile variabile ce revin la un dolar vânzări (încasări)

Atunci :

Pv= costurile variabile/totalul vânzărilor

Pr=V – CF –pV

Să presupunem că la un moment dat, înregistrăm următoarea situație :

Volumul vânzărilor = 100 000 dolari

Costurile fixe = 30 000 dolari

Costurile variabile = 40 000 dolari

Pv=

100000

40000 = 0, 40

Pr= V –CF- 0, 4V

0=V- 30000-0, 4V; 30 000=V-0, 4V; 30 000=0, 6 V

V=

0,6

30000 = 50 000 dolari

Aceasta înseamnă că, în cazul dat, pragul de rentabilitate s-a situate la 50

000 dolari total vânzări. Deoarece firma a realizat venituri de 100 000 dolari, a

reușit să obțină un profit de 30 000 dolari, adică :

Pr = 100 000 – (30000+ 40 000)= 30 000

148

Daca volumul vânzărilor ar creste la 200 000 dolari, toate celelalte condiții

rămânând nemodificate, atunci masa profitului brut obținut se ridică la 90 000

dolari, pentru ca :

Pr= 200 000 – 30 000 – 0, 4 x 200 000

Pr= 200 000 – 110 000 = 90 000 dolari

Evident punctul critic nu este dat o data pentru totdeauna. El este mobil,

depinzând, în primul rând de nivelul tarifelor practicate și de gradul de ocupare al

unității de cazare.

Fiecare indicator de eficiență din cei prezentați are o anumită putere

cognitive, caracterizează o latura sau alta a eficientei de cazare.

6.6. Indicatori ai eficienței activității de alimentație

In alimentația publică caracterizarea eficienței se face cu ajutorul

sistemului de indicatori din figura alăturată, unde D – reprezintă desfacerile de

mărfuri prin unitățile de alimentație publica, Q – producția culinara, Ch

–cheltuieli totale, Chc – cheltuieli de circulație, Nop – nr. mediu al personalului

operativ, S – soldul mediu al mijloacelor circulante.

Cei mai semnificativi și totodată operaționali indicatori de eficiență din

sistemul prezentat sunt :

l. productivitatea muncii D/Np

2. beneficiul mediu pe lucrător B/Np

3. cheltuielile de circulație la 1000 lei desfaceri CH/D x 1000

4. rata rentabilității B/d x100;B/Ch x 1000;B/Fd x 100

5. valoarea desfacerilor pe loc la masa Vd=D/NLoc

6. încasarea medie pe consumator Ic=D/NCons

7. afluxul de consumatori la masa A=NCons/N Loc

8. numărul consumatorilor pe lucrător operativ C=Nc/Nlucr

149

Sursa: “Economia Turismului”, O.Snack, P.Baron, N.Neacșu

Fig.nr.6.5

Indicatorii de eficiență economică ai activității de alimentație

150

6.7. Indicatori ai eficientei transporturilor turistice

Activitatea de transport trebuie să se desfășoare în condiții de eficiența

economica, concomitent cu asigurarea calității serviciilor prestate pentru a

contribui la creșterea eficientei globale a activității de turism.

INDICATORI SPECIFICI

1. Parcul inventar arată gradul de dotare la un moment dat sau într-o

perioadă și se exprimă în număr de autovehicule și numărul de locuri pentru

mașinile în stare de exploatare, cât și pentru cele imobilizate.

2. Mașini – zile în inventar, adică mașinile în stare de funcționare, se

determină ca un produs între numărul mediu de autovehicule și numărul zilelor

calendaristice de funcționare pe autovehicul.

3. Parcul autovehiculelor sau vehicule/km, care se determină ca un produs

între numărul mediu de autovehicule și numărul de km parcurși.

In transportul turistic, eficiența economică se calculează diferit, în funcție

de forma de exploatare.

Pentru parcul propriu se utilizează :

a) Coeficientul de utilizare a parcului (CUP) este raportul procentual dintre nr

de zile active –mașina (Za) și nr de zile calendaristice-mașina (Zc), pt. care :

CUP= Za/Zc x 100

b) Coeficientul de utilizare a capacitații de transport (CUC) este de asemenea,

un raport procentual dintre capacitatea efectiv folosită- Ckm- număr calatori-km

și capacitatea teoretica (Lkm-numar locuri –km):

CUP = x100

Lkm

Ckm

151

c) Parcursul mediu (PM) se calculează ca raport procentual între parcursul

total (Pt.) efectuat într-o anumita perioadă (zi, luna, an) de toate mijloacele de

transport ale parcului și numărul mașinilor-zile în activitate (Nmza):

Pm (z, l, a)= x100

Nmza

Pt

Pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul rent a car)

sunt folosiți următorii indicative :

− încasarea medie pe automobile, pe zi-masina-inventar, pe zi-masina-activa

(in valuta sau în lei);

− cursul de revenire, calculate ca raport între tariful intern (in care intra

cheltuielile cu uzura mașinii, retribuția personalului, combustibili, reparații și

întreținere auto etc.) și încasarea valutara din închirieri sau din schimbul valutar

necesar obținerii sumei în lei pentru achitarea serviciului.

Pentru asigurarea unei eficiente sporite a mijloacelor de transport este

necesar a se asigura un raport optim între cele de capacitate mare, medie și mică,

cunoașterea anticipată a solicitărilor și o politică elastica de preturi și tarife.

6.8. Indicatori de evaluare și analiza a eficientei economice a

investițiilor în turism

INDICATORI DE BAZA

1.Volumul capitalului investit sau valoarea investiției (Vci) care reflecta

efortul total economic pentru realizarea unui obiectiv de investiții (complex

hotelier, unitate de alimentație independentă, baza de tratament, complex

multifuncțional etc.).

Acestea se calculează după formula :

152

Vci= Id+ Ic+Mo+Cs

unde :

Vci= volumul capitalului investit (valoarea investiției)

Id= volumul capitalului destinat investițiilor directe;

Ic=volumul capitalului destinat investițiilor colaterale;

Mo=necesarul inițial de mijloace circulante;

Cs=cheltuieli suplimentare legate de pregătirea cadrelor, supravegherea

lucrărilor etc.

2. Durata de realizare a lucrărilor de investiții (D) – investiții în obiective

noi, modernizări ale obiectivelor existente, retehnologizări etc. și se exprimă în

perioade de timp (luni, ani).

3. Durata de funcționare a obiectivului (df) formată din durata de

realizare a investiției, durata de atingere a parametrilor proiectați, durata de

funcționare normală, durata eficientă și durata de declin.

4. Capacitatea obiectivului se exprima, în general, în numărul locurilor de

cazare și respective de alimentație, sau în mp pentru suprafețele destinate altor

funcțiuni (magazine, Sali polivalente, piscine, agenții, birouri, alt destinații).

5. Investiția specifică (Is) arată volumul de investiții necesar pentru

realizarea unui loc de cazare sau a unui loc la masa în unitățile de alimentație sau

a unui mp pentru celelalte suprafețe.

a) Pentru cazare și alimentație publica se folosesc formulele :

Isc=

Nc

Ic Isa=

Na

Ia

unde:

Isc= investiția specifică pentru cazare

Isa=investiția specifica pentru alimentație

Ic (a)=volumul investițiilor pentru cazare (alimentație)

153

Nc (a)=numărul locurilor de cazare (la mese)

b) Pentru fundamentarea proiectelor de investiții, pentru total capacitate

(număr de locuri) se folosește relația :

Is=

Nc

I

unde:

Is= investiția specifica totala

I=volumul total al investiției

Nc= nr total al locurilor planificate (cazare + alimentație)

In cazul modernizării, dezvoltării sau retehnologizării unor obiective existente,

investiția specifica se calculează astfel :

Ism=

0

Im

qm− q

;

unde:

Ism=investiția specifica pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări;

Im=volumul total al investiției necesar modernizării, dezvoltării,

retehnologizării;

Qm = capacitatea de producție în unități fizice după modernizare;

q0 = capacitatea de producție înainte de modernizare.

In aceasta formula de calcul, indicatorul în cauza reflecta câți lei /efort de

capital investit revin pe unitatea fizica – spor de capacitate (nr de locuri) rezultat

în urma modernizării, dezvoltării sau retehnologizării.

Ca și în cazul obiectivelor noi și în cazul modernizării, dezvoltărilor

retehnologizărilor, indicatorul respectiv se poate calcula în funcție de sporul

valoric de capacitate :

Ism=

0

Im

Qm−Q

154

unde:

Ism=investiția specifica pentru modernizare, dezvoltare, retehnologizare;

Im=volumul total al investiției;

Qm= capacitatea de producție exprimata valoric după modernizare, dezvoltare,

retehnologizare;

Q0 = capacitatea de producție exprimata valoric înainte de modernizare,

dezvoltare, retehnologizare.

Pentru evaluarea eficientei mai multor variante de investiții, cazuri în care

o varianta de investiții este mai costisitoare decât alta, ceea ce presupune un

capital investit mai mare, dar și efectul de capacitate obținut este mai mare se

pune problema dacă se justifică surplusul de investiții dintr-o anumita varianta :

Isc=

qi qj

Ii Ij

−

−

unde :

Isc=investiția specifica în cazul comparării variantelor de investiții;

Ii=capitalul investit în varianta ’i’ de investiție

Ij=capitalul investit în varianta ‘j’ de investiție

qi=capacitatea de producție obținut a în varianta ‘i’ de investiție

qj=capacitatea de producție obținut a în varianta ‘j’ de investiție.

Isc calculate după formula prezentata exprima sporul de capital investit în

varianta ‘i’ față de varianta ‘j’ ce va reveni la o unitate fizica-spor de capacitate în

varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’, calculul respectiv având sens în situația în care :

Ii>Ij și qi >qj,

varianta mai convenabila fiind aceea în care investiția este mai mica, iar

capacitatea este mai mare.

Isc se poate calcula și în funcție de sporul valoric de producție :

155

Isc=

Qi Qj

Ii Ij

−

− ;

unde :

Qi= capacitatea anuala de producție exprimata valoric în varianta i;

Qj=capacitatea anuală de producție exprimată valoric în varianta j.

In acest caz indicatorul exprimă câți lei-efort suplimentar de capital

investit revin la un leu-spor valoric de capacitate în varianta i fata de varianta j .

6. Durata de recuperare a investiției totale (D) se exprima în ani (luni) și

se calculează pornind de la Profit sau Acumulări, după formulele :

Dpr (b)=

Pt

Ik

în care:

Dpr (b)= durata de recuperare de profit (beneficiu);

Ik=valoarea de investiție totala majorata cu efectul imobilizării;

Pt.=volumul profitului anual

c) daca se au în vedere acumulările :

Da =

At

Ik ,

în care:

Da=durata de recuperare din acumulări;

Ik=valoarea de investiție totala;

At= volumul acumulărilor anuale.

Pentru modernizarea, dezvoltarea sau retehnologizarea unor obiective

existente, durata de recuperare sintetizează corelația dintre efortul de capital

investit și efectul obținut sub forma sporului de profit anual ca urmare a

modernizării, dezvoltării sau retehnologizării propuse. În consecință, durata de

recuperare a capitalului investit se va calcula astfel:

156

D =

Pr i Pr o

Im

−

unde :

Im= valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea sau

retehnologizarea unui obiectiv existent ;

Pri= profitul anual obținut în urma modernizării, dezvoltării și retehnologizării;

Pro= profitul anual obținut de obiectivul existent înainte de realizarea investiției

pentru modernizare, dezvoltare sau retehnologizare.

In situația calcului duratei de recuperare pentru modernizări, dezvoltări sau

retehnologizări ale capacitaților de producție, trebuie luate în considerare și o

serie de alte elemente, cum ar fi:

− pierderea de profit cauzata de întreruperea activității pe durata de realizare

a investiției;

− valoarea neamortizata a capitalului fix ce urmează a fi dezmembrat;

− sumele obținut e din valorificarea unor utilaje, mobilier specific sau parți

componente din acestea etc.

Influenta elementelor prezentate mai sus asupra duratei de recuperare a

investiției ar putea fi surprinsă prin următoarea relație de calcul :

D =

0

Im

Phm Ph

A V Pp

−

+ − +

unde:

D= durata de recuperare a capitalului investit pentru modernizări, dezvoltări sau

retehnologizări;

Im= capitalul investit pentru modernizări;

A= amortizarea nerecuperată ;

V=veniturile obținut e din valorificarea unor utilaje;

Pp= Phm- Ph0= pierderea de profit pe timpul realizării investiției.

Pentru compararea diverselor variante de investiții, ceea ce ne interesează

157

este să dăm răspunsul la întrebarea : “în ce perioada de timp diferența de capital

investit se va recupera din sporul de profit obținut într-o alta varianta de investiții

?”

In aceasta situație, durata de recuperare a investiției se calculează astfel :

D =

Phi Phj

Ii Ij

−

− ,

unde:

D= durata de recuperare a investiției suplimentare;

Ii-Ij = diferența de capital investit în varianta ‘i’ față de varianta ‘j ‘ de investiții;

Phi-Phj= sporul de profit obținut în varianta ‘I’ față de varianta ‘j’ de investiții.

In această formă, indicatorul exprimă numărul de ani în care se va recupera

diferența de capital prevăzuta de varianta ‘I’ față de varianta ‘j’ prin sporul de

profit obținut, calculate ca diferența între profitul variantei ‘I’ de investiții fata de

profitul variantei ‘j’.

7. Coeficientul de eficiență economica a investițiilor (e) sintetizează,

după dl. prof. I.Vasilescu, corelația dintre profitul anual obținut în urma realizării

investiției, pe de o parte și efortul de capital investit, pe de alta parte.

a) Pentru obiective noi indicatorul se calculează astfel :

e =

It

Ph ;

unde:

Ph= profitul anual obținut ca urmare a realizării investiției;

It = volumul capitalului antrenat pt. realizarea obiectivului.

Coeficientul “e” reflectă citi lei profit anual se or obține la un leu capital

investit, iar situația este cu atât mai convenabilă, cu cât nivelul sau este mai mare.

158

b) Pentru modernizări, dezvoltări, retehnologizări ale unor obiective

existente indicatorul se va calcula astfel :

e =

Im

Phm− Pho ,

unde:

e =coeficientul de eficiență economica a investiției;

Phm-Pho= sporul de profit obținut în urma modernizării, dezvoltării,

retehnologizării față de situația existenta;

Im =valoarea capitalului investit pentru modernizarea, dezvoltarea,

retehnologizarea unui obiectiv.

c) Pentru compararea mai multor variante de investiții, calculul

coeficientului de eficiență economica a investiției se prezintă astfel :

e =

Ii Ij

Phi Phj

−

−

unde :

Phi-Phj= sporul de profit suplimentar obținut în varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’ de

investiții;

Ii-Ij= diferența de capital investit în varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’.

In aceasta formula de calcul, indicatorul mai este întâlnit și sub denumirea

de coeficientul eficientei economice relative a investițiilor de capital și reflecta

citi lei – spor de profit anual revin la un leu – capital investit suplimentar în

varianta ‘i’ fata de varianta ‘j’.

8. Cheltuieli echivalente sau recalculate se calculează cu ajutorul

indicatorului (K) prin care se cuantifica efortul total, atât de investiții, cât și

exploatare:

K= It+ Ch + De

159

unde:

K= cheltuieli echivalente

It=capitalul investit;

Ch=costurile anuale de producție;

De= durata eficientă de funcționare a obiectivului.

Indicatorul de mai sus este un indicator de efort economic și reflectă efortul

total (investiții și costuri de producție) necesar pentru realizarea și funcționarea

viitorului obiectiv.

9. Randamentul economic al investiției® se calculează ca un raport între

profitul final și capitalul investit:

R=

It

Pf ,

unde :

R= randamentul economic al investiției;

Pf=profitul final;

It=capitalul investit

Pf=Pt-Pt sau Pf= Pt-It,

unde:

Pf=profitul final

Pt.=profitul total

Pr= profitul recuperate

It= valoarea capitalului investit

Acest indicator ® exprima citi lei – profit final se vor obține la un

leu-capital investit sau câți lei-profit se obțin după recuperarea investiției la

fiecare leu investit.

10. Coeficientul marginal al investiției (CM) care ne arata cu câte

procente au crescut, într-o perioadă de timp, încasările din turism, ca urmare a

160

creșterii cu un procent a volumului investițiilor în turism. Acest coeficient se

obține ca raport între indicele volumului investițiilor și indicele încasărilor din

turism, adică:

Cm =

V

I

Δ

Δ ,

unde:

ΔI = creșterea volumului investițiilor în domeniul turismului într-un anumit

interval de timp;

ΔV = creșterea volumului încasărilor în același interval de timp.

La nivelul sistemului, în turism, ca ramura organizată pe principiul

conexiunii activităților ce concura la realizarea produsului turistic, la calculele de

planificare-prognoza, urmărire, analiza se operează cu indicatori ai eficientei

economice utilizați la nivelul unităților, prin dubla agregare:pe tipuri de activități

și pe ansamblu de activitate desfășurata în cadrul ramurii (exemplu: încasări,

beneficiu pe zi-turist, beneficiul pe loc-cazare etc.).

La nivelul ramurii este necesar a se opera și cu indicatori de eficiență ai

macrosistemului, formați pe efecte de natura produsului social total, produsul

social final, venitul național, venitul net global (evident, eforturile, respective

resursele fiind exprimate integrat pe tipuri de activități sau pe întreaga activitate

la nivelul ramurii) sau distinct, pe feluri de resurse (după conținutul lor

economic) în ipostazele de resurse ocupate (sau/și avansate) și de resurse

consumate.

6.9. Indicatori generali

Indicatorii cu caracter general contribuie la formarea unei imagini globale

asupra eforturilor și efectelor ce vor caracteriza activitatea viitoare a obiectivului

economic, precum și a eficientei economice.

A) Indicatori ai potențialului tehnic-economic:

− Indicatori ai capacitații de producție (fizici-valorici pe produse);

161

− Indicatori ai imobilizărilor ( corporale, necorporale);

− Indicatori ai activelor circulante (volum, structura)

− Indicatori ai potențialului uman (număr, structura, vârsta, calificare);

− Indicatori ai capacitații de cercetare.

B) Indicatori ai potențialului financiar:

− Capitalurile

− Patrimoniul net (dimensiune, structura, surse de formare)

− Fondul de rulment (net, propriu, străin);

− Lichiditatea parțiala, generala;

− Autonomia financiara.

C) Indicatori ai rezultatelor economico-financiare:

− Cifra de afaceri;

− Valoarea adăugata;

− Rezultatul (profitul în exploatare);

− Rezultatul (profitul fiscal)

− Profitul net;

− Venitul din încasări;

− Cheltuielile de circulație;

− Volumul adaosului comercial etc.

D) Indicatori ai eficientei utilizării potențialului tehnic, economic,

financiar :

− Rata de eficienta a mijloacelor fixe (cifra de afaceri, valoare adăugata,

profit la 1000 lei active circulante)

− Viteza de rotație a activelor circulante:

− Productivitatea muncii :

− Rata de eficienta a cheltuielilor;

− Rata rentabilității economice, financiare, resursele consumate.

162

6.10. Indicatori specifici

Indicatorii specifici vin să completeze ceilalți indicatori de evaluare a

activității turistice:

− Ritmul mediu anual de creștere a veniturilor într-o perioada data

2004-2008

R =I –100 %

I=indice mediu anual de dinamica

I=S (2008-2004)XiXi-100

_______2_______

S (2008-2004)Xi-1

− Indicatori specifici de turism

− Aportul în lei specific

− Aportul valutar specific

− Profitul pe an- profitul pe sezon

− Cazare turiști străini și autohtoni etc.

6.11. Posibilități de îmbunătățire a sistemului de indicatori

Daca în anii ‘60 România constituia o destinație turistică de succes mai

ales prin oferta litoralului Marii Negre, regresul a început o data cu politica de

izolare internaționala a regimului comunist. Prăbușirea lui n-a adus schimbarea în

bine presupusa, iar astăzi industria româneasca a turismului este măsurata

printr-o serie de parametric care-i consfințesc poziția periferica în context

internațional :

− declinul abrupt al cererii interne

163

− declinul la fel de pronunțat al cererii străine

− un produs turistic învechit, cu o oferta simbolica și derizorie sub aspectul

divertismentului ceea ce reflecta lipsa de întreținere a bazei materiale și

investițiilor;

− imaginea negativa a României, larg răspândita pe principalele piețe

turistice;

− standardul scăzut al serviciilor care nu satisfac așteptările turiștilor

occidentali;

− atotputernicia proprietății de stat.

Se apreciază ca dacă lucrurile vor fi lăsate să evolueze în acest fel,

veniturile turismului vor scădea până la 25 % în următorul deceniu.

In urma unei analize, a unui grup de indicatori în domeniul turismului s-a

constatat ca exista o curba descendenta în dezvoltarea turismului intern și

internațional românesc.

Posibilitatea de imbunatatire a indicatorilor din turism este în strânsa

conexiune cu dezvoltarea turismului pe noi baze.

CONCLUZII

În opinia mea căile de sporire a eficienței economice a turismului

românesc sunt multiple, unele generale, altele specifice fiecărui tip de prestații.

Intre cele general valabile pot fi amintite:

a) creșterea de tip intensiv, în primul rând în sfera producției materiale;

b) diversificarea ofertei, prin valorificarea superioara a resurselor turistice

naturale și antropice, crearea unor produse turistice competitive;

c) atenuarea curbei sezonalitatii, crearea unor condiții de desfășurare

neîntrerupta a activității de turism, de utilizare superioara și intensive a bazei

tehnico-materiale;

164

d) dezvoltarea și modernizarea întregii baze materiale turistice, în raport cu

cerințele turismului internațional, comparative cu creșterea ponderii serviciilor

suplimentare și pe această baza, a încasărilor medii pe turist-zi;

e) asigurarea cu personal corespunzător numeric și ca nivel de pregătire;

f) creșterea productivității muncii pe fiecare loc de munca;

g) ridicarea calității serviciilor, asigurarea unui nivel constant, superior al

acestora, utilizarea în mod eficient a instrumentelor economico-financiare

actuale;

h) reducerea cheltuielilor de întreținere și exploatare;

i) extinderea și diversificarea acțiunilor publicitare.

Pe lângă căile generale prezentate mai sus se pot desprinde și căi proprii de

creștere a eficientei economice în turism.

Astfel la cazare se cer a fi avute în vedere:

− asigurarea unui coeficient optim de utilizare a capacitații de cazare;

− diversificarea serviciilor în unități;

− creșterea volumului desfacerilor de mărfuri prin recepție etc.

In ce privește alimentația, prin căile ce se impun a fi menționate sunt

următoarele :

− revederea periodica a încadrării unităților în diferite categorii;

− folosirea intensivă a spațiilor (exploatarea multifuncțională a

restaurantelor din stațiuni, extinderea suprafețelor de desfacere s.a);

− dotarea corespunzătoare cu utilaje a unităților;

− creșterea producției și desfacerii de preparate culinare;

− diversificarea produselor oferite;

− introducerea unei evidente stricte, matematice, pe unități, a veniturilor și

cheltuielilor.

La tratament, un rol important în creșterea eficientei îl pot avea :

− extinderea și diversificarea tratamentelor;

− introducerea de noi proceduri;

165

− utilizarea la capacitate maxima a bazelor de tratament;

− folosirea pe scara larga a tratamentelor originale românești;

− extinderea curei profilactice active etc.

Agrementul, sector cu pondere importantă în încasările din turism, poate

să-și mărească contribuția prin :

− utilizarea corespunzătoare a bazelor de agrement;

− diversificarea mijloacelor de agrement;

− crearea unor programe atractive;

− diversificarea excursiilor în țara prin atragerea în circuitul turistic a unor

loturi pitorești;

− acțiuni de vânătoare și pescuit pentru străini etc.

In transporturi, căile principale de ridicare a eficientei sunt :

− modernizarea integrala a capacitații mijloacelor de transport;

− reducerea curselor în gol etc.

20 milioane euro pentru investiții în turism. Întreprinderile mici și mijlocii

au acces la finanțarea unor proiecte care să dezvolte zonele considerate strategice.

Gratie unui acord de colaborare semnat recent între Banca Comerciala Româna și

Ministerul Turismului, firmele mici și mijlocii din domeniu ale căror proiecte de

investiții vor fi avizate de minister au șanse sporite de a obține o finanțare de la

BCR. Similar întrucâtva acordului încheiat între BancPost și fosta Autoritate

Naționala în Turism, prezentul act prevede doar un punctaj mai bun pentru

proiectele avizate de minister, nu și dobânda subvenționata pentru beneficiari. La

începutul acestui an, BCR și BERD au semnat un acord de împrumut în valoare

de 20 milioane euro, pentru susținerea proiectelor de investiții dezvoltate de

firmele mici și mijlocii. Conform acestui acord, BCR va acorda credite în valuta

pentru proiectele care se încadrează în condițiile de eligibilitate. Plafonul maxim

de finanțare este de 125.000 euro, termenul limita de rambursare a împrumutului

fiind de patru ani. Dobânda este în prezent de 10-11% pe an, iar comisioanele

practicate de BCR sunt: 1% comision de gestiune și 0, 75% comision de

166

neutilizare. Încheierea acordului are la baza o cercetare de piața efectuata de BCR

prin filialele sale din tara, care a evidențiat existenta a peste 450 de proiecte de

investiții. Mai exact, toate IMM-urile care îndeplinesc condițiile de finanțare și

ale căror proiecte sunt catalogate de reprezentantul BERD ca eligibile au dreptul

să concureze pentru un astfel de credit. Sunt excluse de la finanțare

întreprinderile care au în obiectul de activitate următoarele activități: comerț

(dacă solicita capital de lucru mai mare de 50.000 euro), producție de arme,

instituții financiare, asigurări, producție și comerț cu tutun sau băuturi alcoolice,

cazinouri, speculații cu proprietăți sau valuta, precum și activitățile cuprinse în

lista BERD, excluse din cauza problemelor de mediu. Sighișoara este orașul

asociat cu Dracula.

Suplimentar, proiectele de turism – care pot fi investiții, modernizări, start

în afaceri sau investiții adiacente, de exemplu stații de benzina – aprobate de

minister vor beneficia de câteva puncte în plus. Aceasta nu înseamnă ca un

proiect neagreat de minister nu poate primi fonduri dacă are un plan de afaceri

convingător. În principiu, primesc aprobarea proiectele de investiții în zonele

considerate strategice de către minister: litoralul și Delta Dunării, zona

Maramureșului, zona delimitata de Ploiești, Târgu Mureș, Brădet (Argeș) și

Câmpulung. În aceste zone vor fi amplasate și principalele proiecte susținute de

minister: Dracula Land, stațiunea Europa și zona de schi Azuga-Predeal. Parcul

dedicat lui Dracula va costa 60 milioane euro, construirea de la zero a unei noi

stațiuni pe litoral ajunge la 800 milioane euro, iar pentru dezvoltarea zonei de

schi este nevoie de numai 30 milioane euro. Primul care se va concretiza este

Dracula Land, de care s-au arătat interesate companii din Germania, Franța,

Italia, SUA. Dracula Land conține de fapt trei proiecte: un parc de distracții, un

institut cultural și un proiect deocamdată secret. Deși pentru amplasament au fost

avansate mai multe variante – Bran-Moeciu, Pasul Tihutei, Târgoviște, Poienari și

Sighișoara – cele mai multe șanse le are orașul Sighișoara, singurul asociat cu

personajul Dracula într-un documentar despre România realizat și difuzat pe

167

canalul Discovery.

Propun câteva condiții de eligibilitate :

− Sa fie clienți noi, respectiv IMM-uri care nu au angajat credite din surse

BCR, altele decât cele finanțate prin împrumutul BERD în ultimele 12 luni.

Excepție fac IMM-urile pentru care împrumutul din sursa BERD a fost

suplimentar (fără dreptul de a-l utiliza pentru rambursarea altor credite).

− IMM-urile să fie deținute și gestionate de rezidenți români .

− Majoritatea capitalului și controlul să fie deținute de sectorul privat.

− Sa aibă o cifra de afaceri de maximum 40 milioane euro sau un bilanț anual

total de maximum 27 milioane euro .

− Sa obțină toate aprobările necesare pentru implementarea investiției .

− Sa utilizeze împrumuturile locale în scopurile menționate la capitolul

„Proiecte locale eligibile pentru finanțare“.

Propun ca proiectele locale eligibile la finanțare să fie :

− Proiecte investiționale care includ (dar nu se limitează la): achiziționări de

echipamente pentru producție, furnizarea de servicii sau pentru conducerea

activității de comerț; achiziționări de proprietăți imobiliare dacă acestea vor fi

folosite în scopuri productive, pentru prestări servicii sau pentru conducerea

activității de comerț .

− Cerințele de capital de lucru în scopuri productive sau pentru prestarea de

servicii .

− Proiecte noi, modernizarea sau extinderea afacerilor existente în

următoarele sectoare: industrie, agricultura, industria hoteliera, turism, reducerea

consumului de energie și protecția mediului, construcții, comerț și servicii.

Anul 2004 pentru România în turism a fost cel mai bun din ultimul

deceniu. Pe glob numărul turiștilor a atins cifra record de 760 milioane de

persoane, cu 10 % mai mult decât în 2003 (din statisticile MF/2004)

168

SUA

Spania

Franta

Italia

Germania

UK

Cuba

Austria

Turcia

Grecia

Mexic

Canada

Olanda

Elvetia

Japonia

Belgia

Thailanda

Hong-Kong

Portugalia

Croatia

CINE INCASEAZA CEL MAI MULT DIN TURISMUL

INTERNATIONAL (2003)

Sursa : CAPITAL/2004

Fig.nr.6.6

Încasări din turismul internațional

Franta

Spania

SUA

Italia

Cuba

UK

Austria

Maroc

Germania

Canada

Ungaria

Hong-Kong

Grecia

Polonia

Turcia

Portugalia

Malaezia

Thailanda

Olanda

Croatia

NUMAR DE TURISTI PE DESTINATII

Sursa : OMT/2004

Fig.nr.6.7

Număr de turiști pe destinații

169

CRESTEREA NUMARULUI DE TURISTI PE REGIUNI

34

16

12

6

2

ASIAPACIFIC

EUROPA AMERICA ORIENTUL

MIJLOCIU

AFRICA

milioane

persoane

Fig.nr.6.8

Număr de turiști pe regiuni

CELE MAI MARI CREȘTERI DE TURIȘTI

69

59

48 48

36 34 32 31 30

MALAIEZIA

HONG KONG

SINGAPORE

EGIPT

VIETNAM

CHINA

JAPONIA

INDONEZIA

TURCIA

2004 față de

2003

Fig.nr.6.9

Număr de turiști în 2004 față de 2003

170

EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE TURIȘTI PE GLOB

500

550

600

650

700

750

800

AN

1995

AN

1996

AN

1997

AN

1998

AN

1999

AN

2000

AN

2001

AN

2002

AN

2003

AN

2004

MIL. TURISTI IN ULTIMII ZECE ANI

Fig.nr.6.10

Număr de turiști pe glob

După trei ani de stagnare, turismul internațional s-a relansat spectaculos

anul trecut, conform studiului realizat de Organizația Mondiala a Turismului.

Cele mai importante creșteri s-au înregistrat în zona Asia-Pacific precum și în

Orientul Mijlociu.

Turismul creste pe mina investitorilor din UE. în medie 360 000 de străini

au intrat în țara în ianuarie 2005, jumătate din ei provenind din țări ale Uniunii

Europene.

Industria turistică explodează pe măsura ce România se apropie de

aderarea la Uniunea Europeana. în luna ianuarie 2005 numărul cetățenilor care au

vizitat țara a crescut cu 28 % fata de ianuarie 2004. Pentru afaceri, pentru

prospectare de piața sau pentru vacante, tot mai mulți europeni sesizează

potențialul României. Aproape 180 000 de vizitatori din Uniune ne-au trecut

granița în ianuarie anul curent cei mai mulți venind din Italia, Franța, Germania,

Austria și Ungaria, numărul acestora reprezentând aproape jumătate din numărul

total de vizitatori.

Consider că interesul UE față de ce se întâmplă la noi este dovedit și de

171

faptul ca procentajul cu care s-a majorat numărul total de vizitatori și anume

13%.

Cel mai mult a crescut traficul aerian și datorita ofertelor speciale din

aceasta perioadă s-a majorat cu 20 % fata de aceiași perioada a anului trecut. în

România industria turistică cunoaște cu 2005 un trend ascendent iar numărul

străinilor care vin aici va creste în ritm susținut Gradul de ocupare a hotelurilor

din Capitala ca și din orașele Brașov, Piatra Neamț, Constanta a crescut cu 7- 10

la suta iar prin programele de primăvara sau prin programele de sărbători se

preconizează o creștere a gradului de ocupare de circa 30 -35 % fata de anii

trecuți.

CRESTEREA NUMARULUI DE STRAINI CARE

VIZITEAZA ROMANIA

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

UNGARIA

REP.MOLDOVA

BULGARIA

ITALIA

TURCIA

GERMANIA

AUSTRIA

FRANTA

SUA

UK

IAN 2004

IAN 2005

Sursa : Institutul Național de statistică

Fig.nr.6.11

Număr de turiști ce vizitează România

172

Capitolul 7

EFICIENȚA SOCIALĂ

A ACTIVITĂȚII DE TURISM

În opinia mea prin valorificarea resurselor naturale, umane, materiale și

financiare, puse la dispoziția sa, turismul generează și efecte sociale, care se

constituie într-un important factor al creșterii economice, al progresului și

civilizației.

Prin urmare, eficienta activității de turism trebuie apreciata atât prin

reflectarea și comensurarea efectelor economice, cât și a celor sociale. Numai în

acest fel se poate asigura o evaluare corespunzătoare a contribuției turismului la

dezvoltarea economico-sociala a tarii.

In esența, eficiență socială a turismului este reprezentată de contribuția

adusa de acest domeniu de activitate la :

− petrecerea utila a timpului liber,

− reconfortarea și recrearea oamenilor,

− refacerea capacitații de munca;

− ridicarea nivelului general de cunoaștere și pregătire;

− satisfacerea unor motivații spirituale, psihice;

− crearea unui climat de pace și înțelegere între națiuni.

In problematică, categoriei generale de eficiență sociala se autonomizează

prin intensitate, conținut, efecte și perspective turismul de tratament și cura

balneara. Efectul social al turismului balnear este deosebit, mai ales în etapa

actuala, când, pe plan mondial, exista deja tendința, de a se înlocui, treptat,

tratamentul medicamentos cu tratamentul prin factori naturali de cura, când

tratamentul propriu-zis are o latura balneara, de îngrijirea sănătății, iar turismul

social ia o amploare deosebita.

173

Specialiștii afirma ca succesul concepției de dezvoltare a stațiunilor

balneare va fi asigurat de simbioza punctelor de vedere medicale, sociale,

turistice și economice, iar acestea acționează concret, în beneficiul întregii

societăți, contribuind la creșterea randamentului muncii, la reducerea zilelor de

concediu medical etc.

Fenomenul turistic este indisolubil legat de civilizație, de cultura, între

turism, cultura și civilizație exista o relație dialectica de interdependenta.

Turismul este un act de cultura, deoarece turismul acumulează, în timpul

călătoriei sale, o apreciabila cantitate de cunoștințe din cele mai variate domenii.

în alta ordine, gradul de cultura și civilizație influențează decisive calitatea și

atractivitatea produsului turistic ofertat.

Pe plan internațional, turismul se definește și ca “ambasador al păcii”, un

mijloc de cunoaștere, de apropiere și înțelegere între diverse națiuni.

“Turismul – spune prof. A Mariotti (Italia) – este prin natura să intimă o

adevărată negație a conflictelor politice, o antiteza a războiului…Nu exista nici

un alt fenomen economic și social căruia pacea sa-i fie mai indispensabila.”

In condițiile economiei românești și ale mecanismelor de perfecționare a

ei, facem precizarea ca rezultatul final al principalelor tipuri de activități în turism

îl reprezintă serviciile turistice, în care unele nu se plătesc integral, reprezentând

facilitate de care beneficiază o parte a salariaților sau tineretului.

In primul caz este vorba de salariați cu venituri mai mici, iar în al doilea, de

efortul general a societăți pentru a asigura tineretului posibilități tot mai largi de

dezvoltare fizica și spirituala, ca cerințe indispensabile manifestării calității

productiv-creatoare, o data cu încrederea în activitatea economico-sociala.

Deci, în condițiile economiei noastre, nu este vorba de o “filantropie

sociala” ci de o necesitate înțeleasa în folosul întregii societăți.

174

7.1. Forme de evaluare și cuantificare a eficientei sociale în turism

Efecte sociale ale turismului, deși au un caracter multidimensional, nu sunt

cuantificate decât într-o proporție foarte mica.

Comensurarea și analiza eficientei sociale a turismului presupune doua

premise:

− definirea criteriilor de evaluare ;

− stabilirea sistemului de indicatori ai eficientei sociale.

Criteriile de apreciere a eficientei sociale a turismului și anume :

− gradul de satisfacție personala a turistului;

− contribuția la ocrotirea sănătății și refacerea forței de munca, ridicarea

nivelului de pregătire profesionala;

− întărirea păcii și colaborării între popoare;

− protejarea mediului ambient etc., au fost abordate în literatura de

specialitate din țara noastră și din alte tari.

Aceste criterii reliefează împletirea intereselor generale cu cele

individuale. Cea de-a doua premise este dificil de realizat din cauza

preponderentei elementului calitativ. Evaluarea efectelor sociale ale turismului se

poate face prin sondaje de opinii, anchete etc., aprecierile fiind totuși subiective,

lipsind elementul de cuantificare, de sinteza-indicatorul.

Nivelul de servire a turiștilor este un parametru cu conținut complex,

cuprinzând ansamblu condițiilor care concura la satisfacerea cerințelor turiștilor.

El se poate realiza cu ajutorul unui sistem de indicatori, diferențiat în funcție de

nivelul la care se face analiza. La nivelul întregului sector sau al unei zone

turistice, caracterizarea nivelului de servire se poate face cu ajutorul următorilor

indicatori : numărul de unități (diferențiat pentru alimentație, cazare, agrement

etc.) la 10 000 turiști;

Numărul de lucrători la 10 000 de turiști; numărul de lucrători la 1 milion

lei încasări din prestații turistice; ponderea încasărilor din serviciile suplimentare

175

în totalul încasărilor; structura capacitații de cazare și de alimentație pe categorii

de confort etc.

La nivelul unei unități de turism aprecierea calității servirii se poate face în

funcție de gradul de diversificare a ofertei de mărfuri (numărul de sortimente

puse în vânzare); ponderea producției culinare; numărul serviciilor suplimentare

(sau ponderea încasărilor din servicii suplimentare în total încasări); gradul de

confort; numărul de lucrători ce revin la 1000 turiști etc. Pentru fiecare din acești

parametric se calculează un coeficient parțial al nivelului de servire, ca raport

între valoarea efectiva și valoarea normata (sau în perioada precedenta)a

acestora. Coeficientul general al nivelului de servire este dat de relația :

Ks = Σ=

n

i

giki

0

,

în care:

ki=reprezintă coeficienții parțiali ai nivelului de servire;

gi=coeficientul de ponderare ( poate lua valori între 0 și 1).

Dezvoltarea turismului va contribui la creșterea aportului sau la balanța de

plăti a României, încasările din turismul internațional putând reprezenta mult

peste media mondiala care, în prezent este de 5 % din încasările valutare realizate

prin exportul de mărfuri. Concomitent, dezvoltarea turismului în România, ținând

seama de efectul sau multiplicator, va afecta și alte domenii, stimulând,

îndeosebi, dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale, cum ar fi agricultura,

transporturile, industria alimentara, industria ușoara, construcțiile de mașini etc.

Dezvoltarea meșteșugurilor și artizanatului, în vederea diversificării comerțului

specific (de amintiri) component al produselor turistice; revitalizarea tradițiilor și

obiceiurilor populare; lărgirea gamei activităților cu caracter cultural-educativ.

Pe plan ecologic, dezvoltarea turismului se înscrie cu efecte pozitive prin

faptul ca necesita:

− protejarea și conservarea mediului înconjurător pentru a se menține și spori

176

activitatea și funcționalitatea resurselor turistice;

− prevenirea degradării ”materiei prime” proprii, respective a mediului

ambient sau a unor resurse turistice, naturale și antropice, sens în care un rol

important îl au conservarea și restaurarea monumentelor istorice, de arta și

arhitectura;

− sporirea atractivității unora dintre zonele cu resurse turistice bogate, prin

realizarea de dotări sau lucrări de arta inginerești, integrate armonios în peisaj;

− realizarea de drumuri, amenajarea plajelor pe litoral etc.;

− dezvoltarea conștiinței ecologice a populației și a sentimentului de

dragoste și respect pentru natura patriei și pentru istoria tarii.

Efectele negative ale dezvoltării turismului asupra mediului înconjurător

pot fi mult diminuate printr-o valorificare științifica și raționala a potențialului

turistic. Astfel se poate evita afectarea echilibrului ecologic al unor situri sau

resurse turistice prin împiedicarea presiunii și circulației turistice necontrolate și

valorificării necorespunzătoare, sub aspect estetic sau funcțional.

7.2. Eficiența litoralului românesc în vara 2003

Consider că în vara 2003 concediul ideal a fost cel petrecut la domiciliu.

Costul mediu al unei vacante în afara casei este de aproximativ șapte milioane de

lei. Șapte, din zece români, majoritatea din mediul rural, vor rămâne acasă atât în

perioada estivala cât și hibernala, se arata într-un studiu al companiei Synovate,

realizat pentru Ministerul pentru Privatizare.

Cercetarea efectuata de aceasta companie, pe un eșantion reprezentativ la

nivel național, constituit din 1510 persoane, s-a derulat în primele săptămâni din

luna iulie 2003. Conform studiului, august este luna preferata de cei mai mulți

dintre românii care au afirmat ca vor merge în vacanta în aceasta vara (18 %).

Analizând rezultatele în perspective regiunilor în care locuiesc

preponderenții, reiese ca bucureștenii au fost deja sau urmează să plece în

177

concediu în următoarele doua luni într-o proporție mai mare decât persoanele din

celelalte zone ale tării.

Faptul ca 75 % dintre români declară ca nu vor merge nicăieri în vacanța de

vara și nici în cea de iarna, ci ca doar vor sta acasă.

Ponderea celor pentru care vacanta nu înseamnă altceva decât odihnă la

domiciliu este mai mare în cazul intervievaților cu vârste peste 55 de ani, a celor

cu venituri sub trei milioane, precum și a celor cu studii elementare și medii.

Planurile de vacanta nu se fac de pe o zi pe alta. Cu toate acestea

majoritatea celor care au plecat sau urmează să plece de acasă în sezonul estival și

hibernal este în medie de 57- 63 %.

Pentru sezonul estival sunt grăitoare graficele de mai jos, care arată că

noua din zece români au ales pentru vacantă destinațiile:

− Litoralul Românesc

− Valea Prahovei;

− Nordul Moldovei;

− Italia;

− Grecia.

In lunile mai și iunie, au mers pe litoral semnificativ mai mulți orășeni

decât locuitori de la sate, raportul urban/rural echilibrându-se insa în perioada

iulie-septembrie.

In medie vacanta de vară a fost plătita pentru doua persoane, petrecându-se

aproximativ 7 nopți departe de casă. Cei mai mulți au cheltuit pentru ei sau pentru

întreaga familie între 1, 7 milioane lei și 9, 9 milioane de lei.

In medie, costul unui concediu petrecut în afara domiciliului este

aproximativ de șapte milioane lei.

Persoanele care au ales lunile mai și iunie ca perioadă de petrecere a

vacantei s-au cazat, în cea mai mare parte, fie la hotel (38 %), fie la prieteni sau

rude (23%). În perioada iulie-septembrie s-a optat în principal, pentru hoteluri

(24%), pensiuni agro-turistice (21%) sau vile/apartamente închiriate (20%).

178

In plin sezon, cortul sau cazarea în camping este agreata de 10, 5 % din

respondenți, mai ales tineri și persoane cu venituri mici.

Trenul și autoturismul personal reprezintă principalele mijloace de

transport folosite de cei care se bucura de repaus în aceasta vara.

Este de reținut faptul ca trenul este, mai degrabă, alegerea orășenilor, în

timp ce autocarul reprezintă îndeosebi opțiunea celor din zona rurală.

Tabelul nr.7.1

LOCUL VACANȚEI %

(iulie/septembrie)

România 89,7

Nordul Moldovei și

Bucovina

5,4

Zona Neamț 4,4

Zona Vrancei 1,4

Restul Moldovei 1,6

Litoralul Mării Negre 46,3

Delta Dunării 1,6

Restul Munteniei 3,5

Oltenia 2,1

Banat 2,1

Munții Apuseni 1,9

Zona Brașovului 6,3

Zona Sibiului 2,5

Maramureș 0,9

Restul Transilvaniei 3,3

Altă regiune 5,4

În afara României 10,5

Grecia 1,4

Turcia 0,5

Spania 0,9

Italia 1,8

Franța 0,7

Altele 5,1

179

Tabelul nr.7.2

Sursa : Compania Synovate

COSTUL TOTAL AL VACANTEI DE VARA

(%)

cei ce urmeaza sa plece in vacanta/

cei ce au fost in vacanta

1,7-4,9 mil.lei;

25

>14,9 mil.lei;

10

10-14,8 mil.lei;

14

nu stiu;

11

<1,7 mil.lei;

10

5-9,9 mil.lei;

30

1,7-4,9 mil.lei;

34

5-9,9 mil. Lei;

26

10-14,8 mil.lei;

9

>14,9 mil.lei;

9

nu stiu;

5

<1,7 mil.lei;

17

Fig.nr.7.1

Costul total al vacantei de vară

TIPUL DE CAZARE ALEASĂ DE CEI CARE AU

FOST SAU VOR MERGE ÎN VACANȚĂ

%

Locul Mai/iunie Iulie/septembrie

Hotel 38 24

Vilă/apartament închiriat 13 20

Agroturism 18 21

Cort 5 11

Prieteni/rude 23 18

Alt tip de cazare 3 6

180

IN CE PERIOADA ATI FOST/VETI MERGE IN

VACANTA DE VARA?

nu vor

merge în

vacanță

67%

august

17%

mai-iunie

iulie5%

8%

septembrie

3%

Sursa : CAPITAL, iulie/2004

Fig.nr.7.2

Perioada vacantei de vară

Consider că pentru prima oara, hotelierii au înțeles ca investițiile și tarifele

mici atrag turiștii. Va mai amintiți cat ați cheltuit anul trecut pentru un sejur la

Marea Neagra? Ei bine, cam tot atât veți scoate din buzunar și în sezonul de vara

2004, cel puțin pentru cazare. Asta pentru ca tarifele hoteliere s-au modificat cu

maximum 10%, cu patru procente mai puțin decât rata inflației din 2003. Aceasta

politica tarifara survine în contextul în care tarifele pe 2003 fuseseră majorate,

fata de 2002, chiar și cu 100%. O alta explicație a menținerii tarifelor de anul

trecut este reducerea TVA pentru serviciile hoteliere, de la 19 la 9%. Se spera ca

aceasta decizie înțeleapta, împreuna cu investițiile anunțate pentru câteva stațiuni

și hotelurile renovate anul trecut vor spori numărul turiștilor români și străini care

vor opta pentru o vacanta la Marea Neagra. Pe primul loc în topul investițiilor va

fi, și în acest an, stațiunea Mamaia, care anul trecut a dat lovitura prin deschiderea

singurului parc acvatic de pe litoral. E drept ca parcul a necesitat o investiție de

181

patru milioane de dolari, insa a atras în jur de 3.000 de vizitatori pe zi, fiecare

plătind cate 300.000 de lei. Pentru luna iunie este prevăzuta inaugurarea

telegondolei, proiect în valoare de 3, 4 milioane de dolari, care va pleca de la

hotelul Perla și va ajunge la Cazinou. Lungimea traseului va fi de aproape 2.000

de metri, iar înălțimea în punctul maxim va fi de 50 de metri. O plimbare cu

telegondola va dura în jur de șapte minute și va costa 50.000 de lei. Stațiunea

Mamaia va beneficia și de apropierea de portul Constanta, unde sunt prevăzute

pentru acest sezon doua mari inovații. Dana comerciala din port va deveni punctul

de plecare al navelor de croaziera către Delta Dunării și chiar către fostele țări

sovietice. Mai mult, portul turistic Tomis va deveni ceea ce în străinătate se

numește "marina", adică zona de agrement acvatic pentru amatorii de croaziere pe

Marea Neagra și eventual pentru scufundări. În stațiunea Eforie Nord va fi

reamenajat și dat în folosința pe parcursul sezonului lacul de lângă hotelul

Europa, plus baza de tratament din cadrul respectivei unități de cazare, baza care

va funcționa tot anul. În plus, este posibil ca hotelul Europa, care aparține

grupului Ana Hotels, să beneficieze de management TUI25, o premiera pe litoralul

românesc. În ceea ce privește hotelurile renovate, cea mai mare investiție aparține

Perla Majestic Grup, care a refăcut fostul complex Cozia din Jupiter. Complexul

va fi redeschis în luna iunie sub numele de Majestic Jupiter și va fi clasificat la trei

stele plus, în urma unei investiții de doua milioane de euro. Alte investiții

importante sunt hotelurile Muntenia din Olimp și Bavaria Blue din Mamaia,

ambele aparținând vicepreședintelui dinamovist Cristi Borcea. Un argument în

plus pentru o vacanta româneasca este inaugurarea în luna iunie a primei porțiuni

din autostrada București-Constanța: mai exact, bucata de drum Bucuresti-Lehliu

(55 de kilometri), urmând ca în decembrie să fie gata și traseul Lehliu-Drajna (41

de kilometri). Toate aceste investiții vor conduce automat la creșterea numărului

de turiști. "Speram ca cel puțin 700.000 de români își vor petrece anul acesta

vacanta pe litoral, ceea ce ar însemna o creștere cu aproape 10% față de anul

25 TUI cel mare touroperator german

182

trecut. În 2003 sejurul mediu a fost de șapte zile, iar bugetul mediu s-a ridicat la

150 de euro de persoana pentru o săptămână", spune Dragoș Raducan, secretarul

general al Federației Patronatelor din Turismul Românesc. Singura stațiune unde

nivelul investițiilor rămâne la fel de scăzut ca anul trecut este Neptun. Se pare ca

cele noua hoteluri ale companiei European Drinks nu vor fi renovate nici anul

acesta si, în plus, posibilitățile de distracție în stațiune sunt extrem de limitate.

7.3. Profitul firmelor turistice pe 2004

După Institutul Național de Statistică două treimi din firmele din industria

turistică au avut profit. Din cele 15540 de societăți comerciale din industria

turistica, doar 66 % au plătit statului impozit pe activitatea 2002.

Impozitul mediu plătit de hotelieri pe o camera este de 1, 2 milioane lei/an.

Agenții economici care au ca obiect de activitate restaurante, baruri, cafenele

varsă fiecare, în medie, la bugetul statului circa 5, 2 milioane lei/an. În România

ultimilor ani, în industria turistică, hoteluri s-au construit mai puțin, însa sectorul

alimentației publice a luat avânt. Acest lucru poate fi observat atât din statistici,

cât și cu ochiul liber. Peste tot, atât în marile orașe cât și în stațiunile turistice,

restaurantele și barurile se găsesc la tot pasul. Nu este deloc rău. Sigur, este un

domeniu aducător de venituri, atâta timp cât aceste locații se înmulțesc pe zi ce

trece.

Insă analizând contribuția acestor agenți la bugetul de stat, profitul lor nu

este deloc așa cum trebuie. Din cele 14297 de societăți comerciale care au ca

obiect de activitate restaurante, baruri și cafenele, doar 9540 (67%) din total au

plătit impozit pe profit în 2003 (date din bilanțurile 2003, din cadrul Ministerului

Finanțelor). Contribuția lor la bugetul de stat s-a ridicat la 75 miliarde de lei.

Un calcul simplu arata ca media impozitului pe profit/societate în sectorul

alimentației publice este de circa 5, 2 milioane de lei/an.

In sectorul hotelier, lucrurile par să stea cam la fel. Din 1243 de societăți

183

comerciale care au declarat în bilanțurile depuse la MF ca obiect principal

hoteluri sau alte mijloace de cazare, doar 59 % din total au înregistrat profit.

Impozitul total pe profit virat de aceste societăți la bugetul de stat în 2001 a fost

de 148, 2 miliarde lei. Unitățile de cazare din România înregistrau la sfârșitul

anului 2002 circa 122 000 camere. Daca raportam contribuția acestui sector la

bugetul statului la numărul de camere, reiese o medie a impozitului plătit pe o

camera de 1, 2 milioane de lei/an.

In total, cele 15 540 de societăți comerciale din industria turistică au virat

pentru activitatea din 2002 la bugetul de stat, 223, 2 miliarde de lei (1,16 % din

totalul veniturilor statului ).

Dacă ar fi să aplicam un sistem de impozitare similar celui aplicat în țări cu

industrie dezvoltata, cum ar fi Turcia, Grecia, Franța etc. (o taxa fixă pe cameră în

funcție de categoria de clasificare în domeniul hotelier și o taxa fixă pe metru

pătrat de suprafața comerciala în sectorul alimentației publice, iar o cota

importanta din suma totala virata la buget se întoarce în dezvoltarea sectorului

turistic), poate că se va disciplina și eficientiza activitatea turistică în România.

Tabelul nr.7.3

TOPUL FIRMELOR DIN

ALIMENTAȚIE PUBLICĂ CU CELE

MAI MARI VENITURI

MII LEI

1. McDonald”s România (București) 932 797 052

2. București turism (București) 260 773 599

3. Raul Product 97 (Hunedoara) 104 261 256

4. Mon Plaisir Servicii (București) 84 807 811

5. Casa Vernescu (București) 66 411 305

6. US Food Network (București) 59 295 226

7. Alimserv (Galați) 53 240 877

8. Măgura (Bacău) 47 416 523

9. Arta Culinară (Cluj) 41 860 054

10. La fântâna lui Coșbuc (Gorj) 41 405 726

184

Tabelul nr.7.4.

Sursa: Ministerul Finanțelor

SITUAȚIA PLĂȚII IMPOZITELOR

LA SOCIETĂȚILE HOTELIERE

(total 1 243 societăți)

nu au plătit

impozit

41%

au plătit

impozit

59%

Sursa: Ministerul Finanțelor

Fig.nr.7.3

Situația plății impozitelor la societățile hoteliere

TOPUL FIRMELOR DIN

ALIMENTAȚIE PUBLICĂ CU CELE

MAI MARI VENITURI

MII LEI

1. București Turism (București) 6 825 422

2. Casa Vernescu (București) 2 601 194

3. Măgura (Bacău) 2 537 686

4. Trocadero (București) 2 046 483

5. US Food Network (București) 1 882 421

6. Gastrocom (Iași) 1 313 272

7. Complex Herăstrău (București) 1 222 972

8. Green Tour (Constanța) 675 356

9. Dacoturism (Brașov) 640 914

10. Arta Culinară (Cluj) 621 061

185

SITUAȚIA PLĂȚII IMPOZITELOR LA SOCIETĂȚILE

DIN SECTORUL ALIMENTAȚIEI PUBLICE

(total 14 297 societăți)

nu au plătit

impozit

33%

au plătit

impozit

67%

Sursa: Ministerul Finanțelor (2004-situația statistică)

Fig.nr.7.4

Situația plății impozitelor la societățile din sectorul alimentației publice

Un studio al Consiliului Mondial al Turismului (World Travel and

Tourism Council) arata ca, pe plan internațional, turismul este considerat ca unul

dintre cele mai dinamice sectoare economice, cea mai vasta industrie și cel mai

important generator de locuri de muncă. Statisticile mondiale dovedesc acest

lucru :

− cifra de afaceri înregistrata de acest sector în anul 2002 a fost de 4235

miliarde USD de-a lungul ultimului deceniu turismul înregistrând una dintre cele

mai mari creșteri (42,3 % în termeni reali);

− contribuția la produsul intern brut este în continuă creștere (10, 7 %)

estimându-se ca în 2007 aportul turismului la PIB va ajunge la 10, 9 %;

− circa 200 de milioane de locuri de muncă se înregistrau anul trecut în

turismul mondial. Studiul Consiliului Mondial al Turismului arată că 1 din 13

locuri de munca este generat de industria turismului, cele mai multe dintre

186

acestea în întreprinderi mici, în zone urbane sau rurale, unde se creează cel mai

mare disponibil de forța de munca. Pentru 2007 se estimează ca locurile de

munca generate de acest sector aproape se vor dubla.

− investițiile atrase în aceasta industrie s-au ridicat la 565 miliarde USD.

La nivelul globului sectorul turistic contribuie la bugetele naționale, prin

impozite și taxe, cu aproximativ 716 mld USD, reprezentând circa 10,4 % din

total.

Turismul este în același timp și un mare consumator de fonduri. Consumul

mondial bugetar al acestuia se ridica la 296 mld USD (6,4 % din total).

In volumul schimburilor internaționale de mărfuri și servicii, turismul

participa cu 11,8 %, situându-se pe locul trei în ierarhia mondiala a exporturilor

după industria petrolului și industria automobilelor.

Ponderea încasărilor turistice în volumul exporturilor se ridica la peste

25% în Caraibe, 20% în America Centrala, 19% în Europa de Sud, 8% în

America de Nord, 5,5 % în Europa Occidentala.

Ținând cont de toata aceasta evoluție, pe plan internațional este acceptata

ideea ca industria turismului face parte din cele trei mari industrii, care vor dirija

economia mondiala în următorii ani, alături de tehnologia informației și

telecomunicații.

În opinia mea turismul trăiește din resursele interne. Consider că

exploatarea eficientă a potențialului turistic nu poate fi realizată cu actuala

infrastructură națională. Industria turismului este dată drept exemplu ca ramură

economică cu mare potențial de dezvoltare și ca sursă importantă de venituri

valutare. Contribuția ei se reduce însă la 2, 5% din PIB. Încasările pe anul 1999

din turismul internațional, cifrate la 254 milioane dolari, reprezintă mai puțin de

jumătate din veniturile aferente anului 1995 și sunt inferioare cheltuielilor făcute

de cetățenii români care au călătorit peste hotare. Numărul de turiști străini care

au vizitat stațiunile de pe litoral, un punct forte al ofertei autohtone, a scăzut cu

30% în perioada 1998 – 2000. Nici măcar anul eclipsei, cum a fost denumit anul

187

1999, nu a reușit să atragă mai mulți turiști, cu toate eforturile depuse de

autorități. În ultimul sezon estival, în stațiunile de pe litoral au fost cazați numai

40.547 de turiști străini, ceea ce spune foarte mult despre calitatea serviciilor

hoteliere.

Schimbarea atitudinii potențialilor turiști va dura ani, chiar dacă oferta se

va îmbunătăți. Modificarea caracterizării României din ghidurile turistice

internaționale se va face după două – trei sezoane în care să se constate o reală

îmbunătățire a condițiilor. Paginile de Internet care oferă informații referitoare la

posibilitățile de a petrece vacanțele în România evidențiază corect principalele

atracții turistice, dar atenționează și asupra surprizelor neplăcute. „România este,

poate, cea mai frumoasă țară din Europa de Est, ultimul bastion al epocii

medievale, cu vestigii dispărute de mult în altă parte“, este introducerea secțiunii

care prezintă țara noastră pe un site administrat de o importantă companie

americană de turism. Însă atenționează că spațiile de cazare nu sunt cu siguranță

punctul forte al României: „În general, un hotel vă oferă o șansă de a dormi

într-un pat rezonabil și de-a face un duș, însă nu vă așteptați la ceva stil sau

confort deosebit și nu vă supărați dacă descoperiți că plătiți de până la cinci ori

mai mult decât un cetățean român pentru o cameră similară. Dotările precum

instalațiile și apa caldă pot fi o problemă chiar și în hotelurile de top, mai ales la

etajele superioare.” Cu asemenea avertismente, care sunt cât se poate de reale, o

excursie în România echivalează cu o aventură în viziunea unui turist occidental.

Ceva s-a schimbat totuși. De la 1 martie a.c., printr-o hotărâre de guvern, s-a

impus practicarea de către toți agenții economici de tarife unice, indiferent de

cetățenia turiștilor. Aceste tarife vor fi considerate maximale și se vor afișa în

mod vizibil la recepție, se arată în recenta hotărâre.

Consider că în România, tarifele mari sunt pentru servicii proaste. Pentru a

realiza starea actuală a turismului, trebuie să revenim la recomandările făcute

turiștilor străini. Obiectivele turistice sunt chiar foarte bine apreciate, fiind mai

bine cotate față de cele din țările vecine și mult mai diversificate: Delta Dunării,

188

mănăstirile din Bucovina, cetățile transilvănene, litoralul Mării Negre, stațiunile

montane, Maramureșul ș.a.m.d. Numai că acestea sunt menționate ca obiective ce

merită efortul de a fi vizitate, în ciuda serviciilor turistice de o calitate

îndoielnică. Ceea ce lipsește sunt stațiunile cu grad ridicat de confort și dotări

care să-i tenteze pe turiști să-și prelungească perioada de ședere și, implicit, să

cheltuiască mai mult. Din acest punct de vedere trebuie învățat din exemplul

Ungariei, care își exploatează resursele naturalele cu o eficiență incomparabilă cu

a noastră. Fără stațiuni montane, litoral sau deltă, vecinii de la vest au obținut anul

trecut 3,4 miliarde de dolari de la peste 9 milioane de turiști. Aceasta

demonstrează că turismul românesc este susținut la ora actuală aproape exclusiv

de resursele naturale și vestigii istorice, aportul infrastructurii fiind minor.

Calitatea serviciilor turistice nu numai că nu îi atrage pe cetățenii străini, dar îi

alungă și pe români, care au descoperit că la aceiași bani pot beneficia de condiții

excelente în Turcia sau Grecia.

O altă problemă cu care noi ne-am obișnuit este lipsa de siguranță a

obiectelor personale și chiar cea individuală. Puțini sunt străinii care riscă să

rămână fără bani sau obiecte de valoare, furtișagurile mai mici sau mai mari fiind

frecvente pe aceste meleaguri. Iar turiștii străini sunt cei mai vulnerabili, dând

dovadă de o naivitate specifică traiului într-un mediu cu un grad ridicat de

siguranță. Organizația patronală din turism chiar a propus înființarea unei „poliții

turistice” pe litoral, lucrurile sau banii lăsați în camerele de hotel fiind o pradă

ușoară. Ca să nu mai amintim de spargerile de autoturisme sau dispariția subită a

oricăror obiecte de valoare puse pe o masă de restaurant, lăsate nesupravegheate

pentru câteva minute.

Concluzia celor care au editat pagina despre turismul internațional din

care am citat la începutul articolului este cât se poate de realistă: „România va

rămâne neexplorată până când nu se va dezvolta industria turismului, iar

dificultățile economice depășite. Între timp, pachetele turistice sunt oferite la un

preț foarte bun, iar turiștii îndrăzneți care călătoresc pe cont propriu vor descoperi

189

o parte a Europei bogată în tradiții, acea parte care a scăpat de presiunile,

complexitatea și estetica timpurilor moderne“. Cu alte cuvinte, programul turistic

al României poate fi promovat sub titulatura: „O călătorie înapoi în timp“.

7.4. Litoralul românesc s-a integrat în Europa

Constat că prețurile de pe litoralul românesc se situează la nivelul celor din

Spania, Grecia și Turcia. Motivul ? Majoritatea hotelierilor vizează turiștii străini

și turiștii români cu venituri peste medie.

Tarifele anumitor hoteluri sunt justificate de modernizările făcute și de

clasificarea într-o categorie superioara. Altele însa practică tarife mari fără ca

măcar să le fi zugrăvit, dar își motivează majorările prin cheltuieli mari de

întreținere, rata inflației (18 %) și taxele achitate către stat. Așa ca, dacă se

optează pentru Litoralul Marii Negre, ar trebui să se tina cont de categoria și clasa

hotelului.

De exemplu în stațiunea “Mamaia” exista hotelul Majestic ****, unde

lucrările de modernizare au fost încheiate la începutul lunii iunie, și a avut un

grad de ocupare de peste 30 %.

In aceiași categorie se afla și hotelul Victoria** din Mamaia, care și-a

prelungit perioada de funcționare și după sezonul estival, fiind gazda unor

simpozioane, lucrări, degustări de vinuri de regiune (Murfatlar). Stațiunea

“Mamaia” beneficiază și de un parc de distracții acvatic cu o suprafața ce

depășește doua hectare, al cărui inaugurare a fost în luna iunie, ceea ce a creat un

aflux suplimentar de turiști, fie chiar pentru o zi sau câteva ore, dar încasările unei

zile de distracție în parc s-au ridicat la sume impresionante.

In stațiunea “Neptun-Olimp” au fost inaugurate în iunie doua hoteluri noi

și satul de vacanta Neptun. Hotelul Galați, deținut de societatea Cocor SA, a fost

avansat la trei stele și va avea, pe lângă Sali de conferințe și o baza de tratament

balneoclimaterica. Hotelul Transilvania, a fost renovat de noul proprietar,

190

holdingul Spring Time și a fost adus la categoria de ***. Dacă privim hotelurile

aprobate prin lista de privatizare a SC Neptun SA, mutații masive de design,

servicii și gradații superioare au cele care au proprietari nu de stat ci particulari,

firme sau persoane fizice.

Ca să facă stațiunea mai atractivă, autoritățile locale din Neptun

intenționează să amenajeze un hipodrom, un spațiu pentru concursuri de

automobile și a reface spatiile verzi.

In Eforie la începutul lui iulie au fost deschise hotelurile : Astoria **** și

Europa *****, proprietatea Ana Hotels, cea care a cumpărat acestea de la AVAB

pentru 2,7 milioane USD, a beneficiat de o investiție de aproape 20 milioane de

dolari, în urma căreia cele peste 600 de camere au fost clasificate la patru stele. În

plus, au fost create un centru de conferințe și s-au amenajat o piscine exterioara,

terenuri de tenis, un parc natural cu o suprafața de 25 ooo de metri pătrați și o

plaja private care se întinde pe 10 000 de metri pătrați. Complexul Europa va fi

deschis tot timpul anului.

Pentru prima data câteva hoteluri oferă servicii all inclusive. Cu alte

cuvinte, în prețul achitat la agenție sunt incluse, de obicei: cazare în camere de

trei stele, mic dejun bufet (băuturi incluse), dejun și cina în snack bar sau barul de

piscine (pizza, hot dog, hamburgeri, chips, băuturi incluse), dejun și cina bufet la

restaurant, ceai, cafea, fructe, înghețata, prăjituri etc. Astfel de oferte se practica

în majoritatea hotelurilor din Turcia, constituind unul din principalele puncte de

atracție ale litoralului turcesc. Mai mult, unele hoteluri sunt adevărate sate de

vacanta, în care nu pot intra decât turiștii cazați acolo, pe baza unei cartele sau a

unei brățări.

In luna iunie, gradul mediu de ocupare a litoralului a fost de aproximativ 30

%. Fata de anul trecut, a crescut numărul hotelurilor deschise mai devreme, iar

numărul turiștilor care vin în extrasezon este și el în creștere. Din acest motiv

hotelierii se grăbesc să finalizeze lucrările de modernizare, declară Dragoș

Raducan, secretar general al Federației Patronatelor din Turism.

191

Anul trecut, pe litoral existau peste 100 000 de locuri de cazare, gradul

mediu de ocupare pe tot sezonul fiind de 41 %, în sezonul de vârf (iulie-august)

ajungând la peste 80 %.

Tabelul nr.7.5

Sursa: CNI

Consider că “Vacanțele scurte și dese este cheia marilor succese”. Un

sejur de trei zile într-o capitala europeana costă cât o săptămână într-o stațiune.

Românii cu bani au prins gustul unui nou tip de vacanta. City-break înseamnă un

GÂNDIȚI-VĂ DE DOUĂ ORI ÎNAINTE

DE A ALEGE UN HOTEL!

STAȚIUNE HOTEL TARIF MENȚIUNI PERIOADA

Agenția Ana Turism (euro)

Eforie Astoria**** 63*

66**

Cazare, MD

Cazare, MD

15/07-31/08

15/07-31/08

Eforie Europa***** 63*

66**

Cazare, MD

Cazare, MD

15/07-31/08

15/07-31/08

Nota: Tarife de cameră dublă pe zi cu TVA și taxe locale

*tarif variabil pentru minimum 3 zile

**tarif variabil pentru 1,2 zile sau weekend

Agenția Vacanța (lei)

Mamaia Jupiter-Junona** 690000 Cazare 15/07-20/08

Majestic**** 1350000 Cazare 16/07-20/08

Pelican*** 1140000 Cazare, MD 14/07-24/08

Perla*** 750000 Cazare 16/07-20/08

Riviera*** 1200000 Cazare, MD 16/07-15/08

Mercur** 647000 Cazare 15/07-25-08

Eforie Nord Bran** 420000 Cazare 20/07-15/08

Jupiter** 380000 Cazare 16/07-21/08

Neptun-Olimp Apollo** 550000 Cazare 19/07-24/08

Galați*** 1050000 Cazare 18/07-21/08

Oltenia** 380000 Cazare 19/07-22/08

Jupiter Cometa** 450000 Cazare 21/07-17/08

Venus Corina** 340000 Cazare 23/07-20/08

Saturn Cupidon** 430000 Cazare 21/07-20/08

Nota: Tarife de persoană pe zi cu TVA fără taxe locale

Agenția Eurolines (lei)

Eforie Nord Meduya*** 6355000 Cazare, DP 19/07-18/08

Neptun Olimp Amfiteatru*** 7566000 Cazare, DP 18/07-24/07

Transilvania*** 5232000 Cazare, MD 19/07-18/08

Banat*** 5215000 Cazare, PC 25/07-18/08

Slatina** 6357000 Cazare, PC 25/07-18/08

Jupiter Tismana*** 9399000 Cazare, AL 19/07-18-08

Cap Aurora Onix**, Safir** 3732000 Cazare, MD 21/07-20/08

Saturn Hora***, Cerna*** 4772000 Cazare, DP 24/07-17/08

Mangalia Mangalia*** 5826000 Cazare, DP 25/07-18/08

Nota: Tarife de persoană pe sejur cu TVA fără taxe locale

Agenția Kompass Travel (euro)

Mamaia Caraiman*** 174 Cazare, 7n, BV 17/07-22/08

Venus Orlando*** 322 Cazare, 7n, AL 10/07-22/08

Nota: Tarife de persoană pe sejur cu TVA fără taxe locale

192

week-end petrecut într-o capitala europeana, pentru shopping, evenimente

culturale sau pur și simplu relaxare. Pentru Anca Rusu, care lucrează la o firma de

medicamente, este genul de vacanta ideala. Anca are 38 de ani, este necăsătorita

și în timpul săptămânii muncește cel puțin zece ore pe zi. Week-end-ul este insa

numai al ei și cel puțin o data pe luna pleacă în străinătate. Săptămână trecuta, ea

a fost trei zile la Florența, pentru a vedea o expoziție de pictura, și a cheltuit fără

remușcări 500 de euro, jumătate din salariul ei pe o luna. Exact pe acest tip de

turiști, oameni foarte ocupați, pentru care banii nu sunt o problema și care vor să

evadeze din România pentru doua-trei zile, mizează în ultimul timp din ce în ce

mai multe agenții de voiaj. Cel mai important actor de pe piața este reprezentanta

marelui tour-operator german DerTour. Până acum, DerTour România s-a

concentrat pe implementarea produselor sale pe piața româneasca, vânzările de

city-break (vacante de week-end în marile orașe europene) și destinații exotice,

înregistrând creșteri considerabile. "Destinațiile preferate pentru city-break sunt

Paris, Roma și Viena, unde am avut peste 1.000 de rezervări. Cat privește

destinațiile exotice, am înregistrat o creștere mare pentru Kenya și insulele din

Oceanul Indian și Caraibe, având peste 600 de rezervări", detaliază Radu

Colfescu. Suma medie cheltuită de români pe un city break este de 170 de euro de

persoană, iar pentru destinațiile exotice de 700 de euro de persoana (doar cazare).

Dacă nu aveți la dispoziție decât trei-patru zile pentru vizitarea "Orașului

Luminilor", iată ce ar trebui să nu ratați. Puteți începe prima zi prin vizitarea

Turnului Eiffel, fie dimineața foarte devreme, fie seara foarte târziu, pentru a

evita cozile infernale; cea mai spectaculoasa abordare este cea din Champs de

Mars. După aceea, plimbați-va pe Sena cu Bateaux Mouches, vaporașe care

pleacă regulat din Place de l'Alma. Puteți parcurge pe jos distantele dintre

aproape toate monumentele importante, așa ca o zi este suficient pentru a vedea

Arcul de Triumf, Champs Elysées, Place de la Concorde și grădinile Tuileries.

Pentru a vedea în fuga Muzeul Louvre este suficient o jumătate de zi, timpul

necesar vizionarii pe îndelete a celor peste 800.000 de capodopere fiind mult mai

193

mare. Seara este perioada cea mai potrivita pentru o plimbare în celebrul cartier

artistic Montmartre, încheiata, dacă va permiteți să scoateți din buzunar 135 de

euro de persoana, de o cina și un spectacol la nu mai puțin celebrul cabaret

Moulin Rouge. Rezervați-va cea de-a treia zi pentru Muzeul D'Orsay, unde puteți

admira toate capodoperele impresioniștilor și pentru catedrala Notre-Dame, unde

puteți urca într-unul din turnurile gemene, pentru o panorama impresionanta a

orașului, dar și pentru a vedea clopotul de 13 tone care suna și acum la ocazii

speciale. Acum este momentul ideal pentru a va rezerva bilete de avion pentru

piața de Crăciun din Viena, care începe pe 15 noiembrie. Vienezii sunt cei care au

dat tonul acestor piețe, căci ele se organizează în mod tradițional în toate orașele

din Austria. Piața de Crăciun din Viena atrage în jur de trei milioane de vizitatori

pe an. Cea mai ieftina modalitate de a va învârti prin Viena este Wien Karte, un

card pentru trei zile, care costa aproximativ 20 euro și care va da posibilitatea să

circulați nelimitat cu orice mijloc de transport în comun (inclusiv metroul) și va

oferă reduceri la majoritatea muzeelor. Nu trebuie să ratați Muzeul Muzicii (Haus

der Musik), unde pentru zece euro puteți citi biografiile și puteți auzi fragmente

din muzica celor șapte mari compozitori vienezi. după aceea, pentru încă cinci

euro, puteți vizita Palatul Hofburg, reședința de iarna a împăratului Franz Joseph.

În fiecare duminica dimineața, în capela palatului cânta celebrul cor de băieți din

Viena. Unul dintre cele mai apreciate restaurante este cel de la Hotelul Sacher,

amplasat lângă Opera, ai cărui bucătari au inventat sachertorte (tortul cu

ciocolata) pentru prințul Metternich. Tot la capitolul cafenele, nu părăsiți Viena

fără a intra măcar o dată în Cafč Landtmann, unul din localurile favorite ale

celebrului psihanalist Freud. Patru zile pot fi de ajuns pentru a vedea cele mai

importante obiective turistice din Roma: Colosseum-ul, Capitoliul, Palatul

Venezia, Palatul Quirinale (reședința președintelui tarii), grădinile și bazilica San

Pietro cu miraculoasa Capela Sixtina pictata de Michelangelo, Vaticanul-cetatea

sfânta si, bineînțeles, Piața Spaniei și Fontana di Trevi, fântâna în care toți arunca

monede, își pun dorințe și spera ca ele se vor îndeplini (vezi anexa ).

194

CONCLUZII

Grupul Accor negociază cu Continental participarea financiara în grupul

românesc, adică deținerea unui pachet de acțiuni.

Tarifele rezonabile, serviciile bune și descoperirea unui segment de nisa

profitabil-hoteluri de trei stele pentru oamenii de afaceri-sunt atuurile cu ajutorul

cărora cifra de afaceri a Continentalului a crescut cu aproape 20 % în fiecare an.

Hotelul Ibis din capitala este așezat aproape de Gara de Nord, nu exista

‘room service’ și nici sala de fitness, dar camerele sunt foarte confortabile și

exista sase săli de conferințe foarte solicitate. Preturile sunt competitive cu piața,

respective 65 de euro în week-end și 75 de euro în timpul săptămânii, în

comparative cu 100 de euro practicat de celelalte hoteluri de aceiași categorie.

Din cele 12 hoteluri situate în București, Arad, Cluj, Oradea, Sibiu (Continental

și Bulevard) Suceava, Târgu Mureș, Turnu Severin, Timișul de Sus, Gheizer

(lângă Predeal) și Porțile de Fier, cel mai profitabil este Ibis. Cifra de ocupare este

în medie de 75% în 2003 ceea ce arată ca principiul calității și serviciile sunt cele

căutate.

In privatizarea grupului hotelier Ibis-Continental există mai multe variante

semnate cu Accor iar decizia finala va fi luata la sfârșitul lunii noiembrie 2003.

Discuțiile nu include numai hotelul din București ci din toata tara, inclusive cel

de la Constanta-Ibis cu deschidere în intervalul 2004- 2005, cu investiții de peste

20 milioane de euro și care vor pune pe piața peste 330 de camere.

In total lanțul hotelurilor va fi de 14 și camerele vor fi peste 1700. Planuri

ambițioase au fost pentru un lanț mediu de ocupare de 55 % și care a găzduit anul

trecut 150 000 de turiști, mai ales ca 40% din investițiile făcute reprezintă credite

bancare .

Constat că în ultimele două luni, noi unități de cazare, una în Timișoara și

alta în Cluj au primit dreptul de a afișa sigla Best Western.

Rapiditatea cu care s-au finalizat negocierile de aderare dovedește ca

fraciza devine treptat printre hotelierii români o garanție a succesului în afaceri.

195

Proprietar este societatea Tuya Invest Corporation care deține în România noua

hoteluri, cum ar fi :

− Doria *** din Timișoara

− Tibiscum ** din Caransebes

Cele doua au fost afiliate în 2003 iar cele șapte care au stat la baza sunt:

− Hotelul Ambasador din Timișoara 41 de camere-****

− Hotelul Bucovina _Gura Humorului 130 camere ****

− Hotelul Savoy-Mamaia- ––––– 131 camere-****

− Hotelul Balvanyos-Balvanyos––––78 camere ****

− Hotelul Topaz-Cluj––––––––49 de camere ***

− Hotelul Parc-Bucuresti–––––– 267 camere-***

− Hotelul Central-Arad–––––––-42 camere-***

Daca la primele hoteluri inițiative de afiliere a aparținut companiei

Concept & Consult, care deține franciza Best Westwern în România, s-a ajuns la

etapa în care hotelierii au înțeles ce avantaje poate aduce apartenența la un lanț

internațional și ei sunt cei care solicita să se afilieze. Numărul hotelurilor din

România este mai mare decât în alte țări europene: Ungaria și Polonia dețin câte 6

hoteluri, Lituania, Slovenia, Rusia, Slovacia au câte doua, iar în Bulgaria,

Iugoslavia și Letonia doar câte unul. Sunt incluse în programul de aderare în

România încă trei pe Valea Prahovei, unul pe valea Oltului și altul pe litoral.

Reducerea TVA în industria hoteliera la 9 % este o măsura buna, dar

insuficienta.

Obținerea unui credit este condiționata de prezentarea unui plan de afaceri,

care include un capitol de venituri și cheltuieli, dar trebuie avut în vedere ca cota

de 9 % nu este definitive decât pentru anul 2003.

Pe plan mondial peste 4000 de hoteluri din 80 de țări sunt afiliate lanțului

Best Western.

196

Capitolul 8

STRATEGIE DE DEZVOLTARE

PENTRU LITORALUL ROMÂNESC

Capitolele anterioare au conturat situația turismului românesc, a celui de pe

litoral, proiectate în spațiul turistic european și mondial.

În cele ce urmează, se propune o strategie de dezvoltare a turismului în

zona litoralului – ca suport al procesului de punere în valoare a factorilor naturali

și antropici existenți în zonă și condiția de integrare a României în fluxurile

europene și mondiale de turiști. Efectele scontate ale strategiei – de ordin

economic, social, ecologic, cultural vor fi favorabile pe termen lung și foarte lung

asupra populației din Dobrogea.

8.1. Diagnoza activității turistice pe litoral

Sunt numeroase elemente analizate în capitolele anterioare ce pun în

evidență involuția activității de turism în ultimii 20-30 ani, precumpănitor după

anul 1989 și care impun reconsiderarea situației în sensul revigorării turismului.

Dimensiuni ale involuției activității de turism:

a) La nivel național

În jurul anului 1950 au început investiții masive în turismul românesc,

acțiune încheiată, în mare, în jurul anului 1980. Programul de investiții răspundea

unei concepții tipice perioadei, cu elemente de modernitate, turismul fiind

conceput atât pentru populația României – în cea mai mare parte – cât și pentru

turiștii străini.

Din nefericire, investițiile nu au fost continuate în scopul modernizării,

adaptării la turismul modern și la turismul apărut în zona Balcanilor și, în

197

consecință, activitatea de turism a început să involueze după 1989, după un vârf

atins în perioada 1970-1989 (tabelele 1 și 2).

Tabelul nr.8.1: Activitatea de turism în România, în perioada 1970-1989

Indicator

U.M.

1970

1980

1985

1989

1989

1970

%

Unități de cazare publică număr unități 2385 3190 3330 3490 130

Capacitatea de cazare

turistică instalată

mii locuri 248 401 410 418 219

Număr turiști cazați în

unitățile de cazare

mii 5444 10954 10361 11597 213,0

Vizitatori străini sosiți în

România

mii *** *** 4772 4850 ***

Sursa: Anuarele statistice ale României, 1990, 1992, Ed. C.N.S., București.

Tabelul 8.2: Involuția activității de turism în România, în perioada 1990-2004

Indicator

U.M.

1990

1995

2000

2004

2004

1990

%

Indicii de utilizare netă a

capacității de cazare

turistică în funcțiune

% 57,8 45,0 35,2 34,6 –

Locuri de cazare oferite

turiștilor

mii locuri 353 289 280 123 34,8

Capacitățile de cazare în

funcțiune

mii locuri –

zile

77022 53540 51882* 53988 70,0

Structuri de primire

turistică cu funcții de

cazare

număr unități 3246 2905 3121 2333 71,8

Sosire vizitatori străini mii 12297 5445 5264 6800 53,6

Înnoptări mii persoane 44552 24111 17647 17845 40,0

Sursa: Anuarele statistice ale României, 1990, 1992, Ed. CNS, București.

* anul 2001

Din datele celor două tabele se observă existența unui optim al

performanțelor turismului în anul 1989 și o degradare continuă a activității pe

toată durata intervalului 1990-2004 cu reducerea la o treime a capacității de

cazare, de asemenea a locurilor oferite turiștilor și reducerea la jumătate a

numărului vizitatorilor străini.

Datele din cele două tabele sugerează că turismul (ca produs, servicii)

românesc poate fi privit ca având un ciclu propriu de viață economică (Peter

Doyle, 1976; Balaure V., 1985 și Ph. Kotler, 1997), ce are valori semnificative în

jurul anului 1960 și involuează rapid (figura 1) după anul 1990. Se încheie o

198

etapă, concepută în gândirea anilor’ 60 și neadaptată la realizările prezentului.

Aliura curbei din figura 8.1 nu lasă multe opțiuni pentru alegerea tipului de

strategie care să ducă la relansarea turismului românesc și anume un alt tip de

turism, cel ce caracterizează finalul secolului XX și începutul secolului XXI și

față de care turismul românesc prezintă un decalaj de cca.20 ani (figura 8.1),

decalaj care va fi regăsit și în strategia litoralului.

b) La nivelul litoralului

Zona litoralului are o pondere însemnată în turismul românesc și în tradiția

acestuia. Astfel, în anul 1887, în Raportul anual al Consiliului Sanitar Superior,

asupra inspecțiunii sanitare de circumscripție în Județul Constanța, se spunea:

„Orașul Constanța posedă patru stabilimente pentru facerea băilor reci de mare,

din care două vechi în oraș și două noi, la mică depărtare de oraș, între vii și unde

transportul se face pe o linie ferată făcută numai în acest scop”.

În Monitorul Oficial al comunei urbane Constanța, 16 mai 1899, Primăria

aduce la cunoștință că „plaja Mării Negre se întreține în cea mai mare curățenie,

100

200

300

400

248

412

352

112

Nr. turiști

1960 1970 1980 1990 2000 2004

lansare

Creștere Maturitate Saturație Declin Timp

Fig.nr.8.1.

Ciclul de viață al turismului românesc, în perioada 1960-2004

199

înființându-se un serviciu permanent de curățirea ierburilor aruncate de valuri pe

mal. La Cazinoul Comunal, orchestra domnului Ciolac, pe bulevard și în Piața

Ovidiu, muzica Regimentului 34 vor distra zilnic vizitatorii”. Pentru cei ce

închiriau camere se ofereau la distracție, doi litri de vin” (Aurelia Lăpușan, Ștefan

Lăpușan, 1997)26.

– Privit ca infrastructură, litoralul posedă 24% din totalul unităților de

cazare turistică din România și corespunde la 21,6% din numărul total de

înnoptări ale turiștilor și la 16 % din totalul turiștilor străini cazați în România

(tabelul 3).

– Privit ca înzestrare cu factori naturali, litoralul are un loc privilegiat în

promovarea turistică a potențialului național și a diversității acestuia.

Involuția activității turistice pe litoral se suprapune peste involuția

activității turistice la ansamblul țării (figura 1), putându-se aprecia existența unui

ciclu de viață economică al serviciilor turistice pe litoral (figura 2), perioada de

declin putând fi urmărită și din datele tabelului 3 (sosirea străinilor, înnoptări,

utilizarea capacității de cazare, durata medie de ședere, care scade de la 7,1 zile în

1994, la 5,5 zile în anul 2004.

Se poate aprecia că, lipsit de investiție și aport de gândire pentru

modernizare continuă, lăsat să evolueze în afara unei strategii pe termen lung,

supus procesului devastator al tranziției, litoralul involuează economic.

Se pierde prilejul punerii în valoare a unui potențial natural important care

ar fi putut avea efecte economice pozitive pentru populația din zonă, aport la PIB

și pentru imaginea turismului românesc, formarea, construirea brand-ului de țară).

26 Aurelia si Stefan Lapusan- scriitori români din Constanta

200

Tabelul nr. 8.3: Capacitatea turistică a litoralului, în perioada 1994-2004

Indicator

1994

2001

2002

2003

2004

2004

1994

%

Structuri de primire

turistică,

Număr

709 818 809 851 897 126,5

din care, hoteluri 257 281 259 270 303 117,8

Capacitatea existentă

Locuri

118047 120650 119466 19785 120226 101,8

din care, hoteluri 74481 76422 76145 75911 76475 102,6

Capacitatea în funcțiune,

mii locuri – zile

10788 9671 10390 10319 10383 96,8

din care, hoteluri 7809 *** 7657 7931 8625 110,4

Sosiri turiști,

Mii

797 745 685 778 845 106,0

din care, străini 100 *** 58 67 83 83,0

Înnoptări,

Mii

5638 4900 4290 4290 4337 76,9

din care, străini 849 *** 435 468 593 69,8

Indici de utilizare a

capacității în funcțiune,

%

52,3 46,80 41,3 39,9 41,8

Durata medie a șederii,

Zile

7,1 6,9 6,3 5,8 5,5 77,5

Sursa: Direcția de statistică a Județului Constanța, 2005.

Fig.nr.8. 2.

Relansarea turismului românesc

printr-un ciclu nou de viață economică

Nr. turiști – mii

1960 1970 1980 1990 2000 2010 2020 Timp

201

Cauzele care au dus la această involuție sunt multiple, dar pentru a

reconsidera, revitaliza activitatea turistică în perspectivă, aceste cauze trebuie

identificate și gestionate corespunzător. O analiză PEST 27 (Aurelia Felicia,

Stăncioiu, 2004) ar putea evidenția, în mare, aceste cauze (caseta 1). Rezultanta

acestor cauze este și impresia cu care turistul rămâne după sejurul pe litoral și

care, de multe ori, nu este favorabilă turismului (anexa 1, care înregistrează

răspunsurile la o anchetă condusă de autori și care conturează clar existența

serviciilor necorespunzătoare sănătății turiștilor și foarte îndepărtate de cerințele

turismului modern). Curățenia pe plajă rămâne problema obsedantă de 15 ani,

căreia nu i s-a găsit soluția până în prezent!

CASETA 1

Principalele cauze ale involuției turismului pe litoral – analiza PEST –

Factori Efecte

– politici • Lipsa unei strategii de dezvoltare a turismului pe litoral pe termen lung și

punerea în operă a acestei strategii.

• Nedefinirea responsabilităților pentru deteriorarea calității apei lacului

Techirghiol și a plajelor litoralului. Întârzierea cu 20-25 ani a

programelor de remediere.

• Neclarificarea regimului proprietății după 1989; Deteriorarea continuă a

patrimoniului turistic după 1989.

• Cadrul legislativ incomplet, incoerent și facultativ după 1989.

• Privatizarea bazei materiale privită ca prilej de afaceri pentru grupuri de

interese.

– economici • Devalorizarea monedei naționale după 1989.

• Mediu neatractiv pentru investitorii străini.

• Politici ilogice de preț pentru cazarea turiștilor.

• Prețuri mari pentru transport persoane.

• Sărăcia populației din România.

• Reducerea numărului de salariați.

– socio-culturali • Obsesia sărăciei și a locului de muncă.

• Involuția învățământului; ofensiva analfabetismului, abandonului școlar.

• Comportamente ecologice necorespunzătoare.

• Ordinea socială precară; idem siguranța bunurilor și persoanelor pe

litoral.

– tehnologici • Transport poluant în zonă.

• Renunțarea greșită la încălzirea apei cu instalații solare.

• Introducerea tardivă a rezervărilor de locuri prin internet (2005).

• Dotări depășite tehnic și calitativ din domeniul divertismentului,

alimentației publice, internet-café, jocuri pentru copii și adulți, transport

între și în interiorul stațiunilor.

– organizatorici • Neclara responsabilitate în gestiunea zonei și a relațiilor cu autoritățile

publice locale.

• Monitorizarea calității factorilor de mediu este fără finalitate decizională.

27 Analiza PEST (Politic, Economic, Social, Tehnologic)

202

În termeni teoretici (M.Păun, C.Hartulari, A.Bădescu, 2001, Ion

Dijmăresacu, 1994), turismul pe litoral – privit ca sistem al serviciilor – nu mai

este performant funcțional: structura, nivelurile conducerilor operative,

compartimentele de reglare (feed back) nu mai sunt concordante cu sistemele și

componentele lor din țările europene. Plin de disfuncționalități (anexa 1) și-a

pierdut capacitatea de autoorganizare (tabelele 8.1 și 8.2 și figurile 8.1 și 8.2) și

sistemul turismului pe litoral trebuie înlocuit cu un sistem nou.

În accepțiunea sistemelor care funcționează departe de echilibru (Ilya

Prigogine28, 1992, Gelu Boureanu, Ioan Grosu, Camelia Belde, 1989) și turismul

românesc de pe litoral se găsește în fața unei bifurcații: continuă să involueze spre

nesemnificativ (a se vedea ponderea nesemnificativă a aportului turismului la

formarea PIB, sub 1%) sau își găsește o altă traiectorie pe care să se înscrie cu

reconsiderarea elementelor fundamentale: concept, strategie, investiții,

management.

Șansele ca această revitalizare, bifurcație pozitivă a evoluției turismului să

se producă nu sunt de neglijat, deoarece există experiența bună de pe ciclul de

viață economică din perioada 1950-2000 (figura 8.1 și 8.2) și nevoia de

amplificare a activității economice la nivel local, județean și național este

stringentă.

Se argumentează această afirmație printr-o analiză SWOT a turismului pe

litoral (caseta 2) care ar putea ușura și alegerea direcțiilor de acțiune dintr-o

eventuală strategie a turismului pe termen lung.

Caseta 2

Turismul pe litoralul românesc:

prezent și perspectivă – analiză SWOTPuncte

tari: • Înzestrarea cu factori naturali: Marea Neagră, lacuri cu nămol sapropelic

sau cu apă dulce, climă potrivită turismului estival.

• Infrastructură realizată în timp, cu grade diferite de uzură fizică și morală.

• Proiecte în derulare – suport pentru activitatea turistică viitoare: autostrăzi,

extindere port Constanța, modernizare transport feroviar, terminal pentru

transport maritim pentru turiști etc.

• Cunoașterea efectelor benefice a factorilor climatici pentru sănătatea

28 Ilya Prigogine, laureat al Premiului Nobel pentru chimie, membru de onoare al Academiei Române

203

oamenilor;

• Capacitatea zonei de a produce alimente și băuturi la un număr mare de

turiști. Posibilitatea ca o parte din alimente și băuturi să fie de calitate

ecologică.

• Zona Dobrogea prezintă un potențial important pentru practicarea multor

tipuri de turism (arheologic, istoric, ecologic, oenologic, etnografic,

religios etc.), oportunitate de diversificare/modernizare a pachetelor de

turism.

Puncte slabe: • Structura de primire turistică uzată fizic și moral.

• Regimul proprietății incert timp de 15 ani.

• Mediul de afaceri neprietenos investitorilor străini.

• Sărăcirea populației.

• Concurența stațiunilor din Bulgaria, Turcia, Grecia, din spațiul fost

iugoslav etc.).

• Management neperformant la toate nivelurile.

• Mediul rural subdezvoltat, neatractiv.

• Ordinea socială și comportamentele populației perfectibile.

• Degradarea calității apei lacului Techirghiol, epuizarea nămolului

sapropelic din lacul Nuntași.

• Poluarea antropică a apei Mării Negre.

• Divertisment necorespunzător.

• Îngustarea, deteriorarea plajelor.

Oportunități: • Reconsiderarea turismului pe litoral după concepte moderne.

• Atragerea de investitori, în special străini, cu aport de management, piețe.

• Concesionarea terenului în condiții avantajoase către investitori, inclusiv

pentru amenajarea de stațiuni noi.

• Clarificări de ordin administrativ- teritorial ce interesează gestiunea zonei.

• Decizii la nivel național, regional/local privind reconstrucția ecologică a

lacului Techirghiol, găsirea de soluții la fenomenul de îngustare a plajelor

și la poluarea apei din Marea Neagră.

• Diversificarea tarifelor pentru turiști în funcție de confort și sezon pentru a

promova turismul pentru tineri, pentru turiștii cu venituri reduse, pentru

școlari.

• Diversificarea turismului cu pachete până la personalizare și luarea în

considerare a întreg potențialului Dobrogei.

• Organizarea de școli de toate gradele pentru formarea personalului ce

lucrează în turism, curriculă la nivel mondial, de asemenea, cadre

didactice.

• Punerea în valoare a unor atuuri proprii zonei pentru a rezista concurenței

externe, marketingul avantajelor comparative.

• Schimbarea imaginii Dobrogei prin modernizarea mediului rural, a

infrastructurilor, gestiunea deșeurilor, instruirea/educația populației,

punerea în valoare a agriculturii etc.

• Activitate turistică și diversificată pe tot timpul anului, extinderea

turismului balnear, de afaceri, studii, întâlniri naționale și internaționale,

tabere de tot felul etc.

Amenințări: • Aducerea turismului la performanțe economice nesemnificative.

• Migrarea turiștilor români.

• Ieșirea din fluxurile europene de turism.

• Aport nesemnificativ la starea de sănătate a populației României prin

ieșirea din circuitul balnear a lacului Techirghiol.

• Pierderea plajelor, ca suprafață.

• Sărăcirea, în continuare, a populației din zonă.

204

În opinia directorului general al firmei Howard Johnson, Tinu Sebeșanu

(Publicația 7 plus, 5 iulie 2005, „România un produs turistic”): „În România, nu

am auzit pe nimeni care să vină cu o strategie, construită pe o viziune clară pe

termen lung. Noi nu avem o strategie care să genereze o legislație adecvată și

care, la rândul ei, să facă această strategie să-și atingă obiectivele. Legislația din

domeniul turismului este perimată, ea neatingând punctele esențiale”.

8.2. Strategia de dezvoltare a turismului pe litoral

Ca preambul la schițarea strategiei se fac unele precizări de ordin noțional și

metodologic.

8.2.1. Precizări noționale

Se convine ca strategia de dezvoltare (Ciobanu I, 1988, Ansoff Îl, 1989,

B.V.Balaure, 1995, Ph.Kotler, 1994) a turismului pe litoral să devină un

instrument de ordin managerial (Corneliu Russu, 1999, Ov.Nicolescu, 1996),

care să ofere o perspectivă a activității, decidenții putând urmări obiective pe

termen scurt, mediu și lung articulate după un interes comun: amplificarea

activității economice prin dezvoltarea turismului.

Sfera de acțiune a unei asemenea strategii privește un teritoriu delimitat de

litoralul Mării Negre între Sulina și Vama Veche, subordonat administrativ

Județelor Tulcea și Constanța și care include și actuala infrastructură turistică.

Definită teritorial astfel, o asemenea strategie păstrează elementele

fundamentale oricărei strategii (Kotler Ph., 1998), caracterizată însă printr-o mare

diversitate de actori decizionali, economici; tipul strategiei în aceste condiții,

încadrându-se în cea de tip regional (Daniela-Luminița Constantin, 2004).

Asupra noțiunii de „regiune de dezvoltare”, „zonă de dezvoltare”,

„dezvoltarea teritoriului”, literatura de specialitate oferă următoarele precizări:

205

􀂾 În accepțiunea Uniunii Europene (UE), în glosarul editat de Ministerul

Integrării Europene 2005, regiunea se constituie „prin asocierea

voluntară a județelor vecine fără a deveni unitate

administrativ-teritorială și fără a avea personalitate juridică”.

􀂾 Noțiunea de „nivel administrativ-teritorial” poate fi înțeleasă și ca

„regiune”, cu condiția ca aceasta să aibă un spațiu definit geografic, o

conducere administrativă capabilă de a promova strategii și politici de

dezvoltare și de a le transforma în practică, în interesul populației din

regiune (Daniela-Luminița Constantin, 2004, Gabriel Ferenț, 2000).

􀂾 În documentele OECD (D. Wodley, 1986), „regiunea este înțeleasă ca o

suprafață în cadrul spațiului economic național, suficient de

cuprinzătoare structural. Poate funcționa independent, deși în realitate,

ea are strânse legături cu restul economiei”.

􀂾 Literatura folosește și noțiunea de „amenajarea teritoriului” care are și

conținut economic în practica din Franța, Spania etc. (Gabriel Ferenț,

1986).

􀂾 Delimitarea zonei „litoralul Mării Negre sau litoralul românesc”.

Această zonă este cuprinsă între paralelele de 44o 25´ latitudine nordică

pe aceleași coordonate geografice ca localitățile Split, Rimini, San

Rémo, Monaco, Nisa, Avignon. Are o lungime de 245 km, între gura de

vărsare a Brațului Chilia și Vama Veche și o lățime ce variază între 4-8

km.

Sectorul nordic, pe 40 km este deltaic, cu lacuri (Razim, Sinaia, Galovița,

Zmeica), iar sectorul sudic – între Midia și Vama Veche – este un țărm înalt, de tip

faleză, cu plaje deschise, amenajat în mare măsură pentru turism, activități

economice și habitat uman (Melinda Gândea, George Erdely, Tamara Simion,

2001), conturul zonei putând fi urmărit după harta din figura 8.3. Rezervația

Biosferei Delta Dunării are o suprafață totală de 580.000 ha (Legea 82/20

206

noembrie 199329 și HG 248/27 iunie 199430). Din această suprafață, zonele cu

regim de protecție integrată, în care nu se întâlnesc activități economice, ocupă

50.600 ha (18 rezervații), zonele tampon cu activități selective, ocupă 224.300 ha

(12 rezervații), zonele economice, inclusiv pentru turism, ocupă 306.100 ha, din

care, cele de reconstrucție ecologică, 11.425 ha.

Cu aceste precizări, în lucrarea de față, noțiunea de „zona litoralului

românesc” face parte din structura administrativ-teritorială a două județe: Tulcea

și Constanța care, la rândul lor, conform Legii nr.51/199831 se integrează Regiunii

2 Sud-Vest, fără personalitate juridică, corespunzând în spațiul Uniunii Europene

la regiunile de tip NUTS 2, conform clasificării EUROSTAT.

29 Legea nr. 82 din 20 noiembrie 1993 privind constituirea Rezervației Biosferei "Delta Dunării"

30 Hotărârea nr.248 din 27 mai 1994 pentru adoptarea unor masuri in vederea aplicarii Legii nr.82/1993

privind constituirea Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii"

31 Ordonanța de urgență nr.51 din 15 decembrie 1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării

băncilor

207

Sursa : Melinda Cândea, George Erdeli, Tamara Simion, «România, potențial turistic

și turism », p.87, Ed. Universitaria București, 2001

Fig.nr.8.3

Litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării

􀂾 Noțiunea de „dezvoltarea teritoriului” este definită ca un proces intens

de creștere, cu schimbări structurale, care conduc la un standard de

208

viață îmbunătățit în interesul Comunităților (Mueggo H., Stobr W.,

1987).

Dezvoltarea teritorială/regională, devine oportună într-unul din

următoarele cazuri:

• Când o populație numeroasă este afectată de simptomele unor crize

economice, sociale, ecologice, culturale etc.

• Datorită necesității corectării disfuncțiilor create de strategiile anterioare

(Gabriel Ferenț, 2000).

• Urmare a unor restructurări în economia internațională ca, de pildă,

impunerea fenomenului de globalizare.

• Urmare a necesității de a promova potențialul endogen al regiunii. Comisia

Comunității Europene a inițiat un program, în anul 1984, prilej cu care s-a

creat Fondul European pentru Dezvoltare Regională ce are ca obiectiv

principal sprijinirea inițiativelor de creare a locurilor de muncă.

• Stagnarea economică, șomaj.

• Zone de interes istoric, neglijate.

• Urmare necesității reducerii disparităților între nivelele de dezvoltare ale

diferitelor regiuni, între regiuni și media pe țară. Evitarea măririi decalajelor

zonelor cel mai puțin favorizate, conform articolelor 130 a și 130 b din

Tratatul de la Maastricht.

• Conversiei regiunilor industriale aflate în declin, caz în care s-au înființat în

UE Fondurile Structurale destinate sprijinirii dezvoltării și ajustării structurale

ale unor regiuni din UE („Single European Act”).

• Zonele rurale periferice.

• Descentralizarea economiei.

􀂾 Noțiunea de turism – detaliată în capitolele anterioare trebuie

înțeleasă prin cea de produs turistic: totalitatea bunurilor și serviciilor

oferite turiștilor de către o firmă de profil sau, cu alte cuvinte, tot ceea

ce cumpără turiștii (transport, cazare, masă, agrement etc.). Noțiunea de

209

servicii turistice este similară, cuprinzând totalitatea activităților

desfășurate de un individ sau de personalul unei firme, în vederea

satisfacerii unor nevoi, în interiorul unei persoane sau grup de persoane

(Aurelia-Felicia Stanca, 1999).

8.2.2. Precizări metodologice

Literatura de specialitate din România este săracă în abordări ale

metodologiei de elaborare a strategiilor la nivel teritorial/regional.

a) Prezenta lucrare propune o schemă logică proprie, adaptată după scheme și

principii prezentate în literatură și anume:

– Schema logică a planificării strategiei de marketing (figura 8.4) preluată

după Aurelia-Felicia Stancu, 2004.

– Consiliul Național pentru Dezvoltarea Regională din România, constituit

conform Legii nr.151/1998 și conform Normelor Metodologice din HG nr.

634/1998 au definit principiile strategiei la nivel național și local (www.andr.ro).

– Secvențe în elaborarea unei strategii de dezvoltare socio-economică a

Județului Bacău (Maricica Stoica, 2004) ce propune gestionarea eco-sistemelor ca

suport al dezvoltării economice.

– Preliminarii la o strategie de dezvoltare economică a zonei Munților

Apuseni (Florica Bran, 2003, Paul Bran-coord., 2003).

– Opinii în favoarea unei strategii viabile de dezvoltare a economiei

românești (Gh.Manea, 2003).

– Aspecte conceptuale și metodologice – suport al strategiilor de dezvoltare

la nivel macro și micro economic (Ștefan Tripșa, coord. 2003).

210

Sursa: Săncioiu Aurelia-Felicia, « Strategii de marketing în turism, p.77, Ed.Economică București, 2004

Fig.nr. 8.4.

Planificarea strategiei de marketing

b) Domeniul la care se referă strategia ce urmează a fi schițată este acela al

turismului în două județe – Tulcea și Constanța. Beneficiarul strategiei, în

condițiile actuale ale legislației (Legea 251/200132 a administrației publice locale,

publicată în Monitorul Oficial nr.204/2001 și Legea nr.151/1998 privind

32 Legea nr.251 din 16 mai 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.247/2000

privind scutirea de la plata taxelor vamale a importurilor necesare pentru Reparația capitală cu

modernizare pentru creșterea siguranței și capacității Centralei Hidroelectrice Porțile de Fier I

211

dezvoltarea regională în România, publicată în Monitorul Oficial nr.265/1998,

poate avea următoarea configurație:

– Consiliul Județean Tulcea;

– Consiliul Județean Constanța;

– Agenția de dezvoltare regională 2 Sud-Est (județele Vrancea, Galați,

Buzău, Brăila, Tulcea, Constanța).

Nici-una din configurațiile de mai sus nu par optime pentru a gestiona

strategia de dezvoltare a litoralului, iar pe durata acesteia de minimum 25 ani, sunt

previzibile modificări certe (după modelul UE) a împărțirii administrative a

României. În accepțiunea Guvernului României (Laszlo Borbely, 2005), ar trebui

redesenate regiunile de dezvoltare, reduse la suprafața de 3, maximum 4 județe,

corespunzător unei suprafețe de 15.000-18.000 km2 și la 1,3-1,5 milioane

locuitori, regiuni ce s-au arătat optime să atragă fonduri de la UE prin Fondul

European de Dezvoltare Regională FEDER, Fondul Național pentru Dezvoltare

Regională FNDR (care poate fi alimentat nu numai din bugetul de stat, dar și din

surse de finanțare interne sau externe, precum asistența financiară din partea UE,

asistență financiară nerambursabilă din partea unui guvern, unei bănci, instituții

internaționale) sau Fondul pentru Dezvoltarea Regională (FDR) constituit din

fondurile structurale.

Actuala formă de organizare regională este perfectibilă deoarece

(Daniela-Luminița Constantin, 2004):

– s-au creat prin cooperarea voluntară a județelor existente, neavând

personalitate juridică, fără a fi unități administrativ-teritoriale;

– n-a reușit să-și creeze sistemul informațional care să ducă, efectiv, la

descentralizarea deciziilor din regiune până la nivelul la care să beneficieze de

fondurile nerambursabile la care au dreptul acestea;

– atragerea fondurilor de investiții și a investitorilor în scopul revigorării

activității economice a rămas un deziderat;

212

– identificarea în interiorul ADR a unor zone subdezvoltate, în declin

industrial, zone fragile structural, zone vulnerabile (URBANPROIECT, 1995)

care au format, ulterior categoria zonelor defavorizate (OUG 24/1998 33 și

OUG/2000), la care s-au adăugat zonele de restructurare industrială cu potențial

de creștere economică (HG 399/200134) etc. au fost decizii ce au complicat

funcționarea sistemelor de dezvoltare regională.

– Încercări de a face funcționale regiunile de dezvoltare (inclusiv prin

programul „Turism interregional”) nu s-au arătat a fi fructuoase.

Cu toate aceste neajunsuri (incomplet inventariate), structura regională

rămâne importantă și în perspectivă, nu numai din considerente ce privesc

alinierea României la legislația și practicile din UE, dar și din motive teoretice,

deoarece economia regională și-a consolidat bazele teoretice, regiunea devenind

element esențial în abordarea economiei din perspectiva spațială (H.Armstrong,

J.Taylor, 2000). Cercetările în acest sens au fost începute în prima jumătate a

sec.XIX urmare lucrărilor efectuate de Heinrich von Thünan (1826, 1842),

urmate de cele ale lui Alfred Weber (1909), Walter Christaller, 1933), August

Lösch, 1940, 1944) etc.

Aceste preocupări și achiziții de ordin teoretic converg în a propune ca

strategiile de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc să fie gestionate la

nivel regional, delimitarea și organizarea regională urmând a se realiza ulterior.

Până atunci trebuie apelat la actuala formă de organizare administrativ-teritorială

și anume aceea cu două județe, Tulcea și Constanța.

c) Tipul de strategie propus este de dezvoltare, dar cu nuanțări de tipul:

– strategie ofensivă pentru noii investitori ce realizează obiective turistice la

nivel mondial (Somova, în Delta Dunării, de pildă);

– strategie defensivă pentru unitățile economice ieșite din limitele

performanțelor de calitate, la încheierea ciclului de viață economică a unor active;

33 ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr.24 din 30 septembrie 1998 privind regimul zonelor defavorizate

34 HOTĂRÂRE nr.399 din 19 aprilie 2001 privind concentrarea fondurilor PHARE 2001, componenta de

coeziune economică și socială și a fondurilor de cofinanțare corespunzătoare de la bugetul de stat, în

213

– strategie de restructurare a infrastructurilor existente în realizarea acestora

la parametrii de performanță europeană;

– strategie a exigenței ridicate de calitate (de excelență) a sursei umane, care

devine suportul procesului de dezvoltare a turismului pe litoral.

Tipologia strategiilor este un proces teoretic în derulare continuă, stimulat

de evoluțiile din spațiul economic global care sunt complexe și complicate

(C.F.Kurtz, 2003), spațiu în care există domenii ordonate, neordonate și haotice și

în care strategiile trebuie să opereze.

Dezvoltări teoretice sunt evidente și în modelele creșterii economice și

strategiile economice (strategii de dezvoltare) unde la modelele cunoscute de tip

Harrod Domar, neo-clasic de bază, noul neo-clasic, cu echilibre multiple,

non-liniare etc. sunt luate în seamă și modelele cu externalități care modifică

metodele uzuale de analiză de tip cost-beneficiu (Peter I.Sheehan, 1992),

intervenind externalități negative și pozitive în evaluarea unui proces economic

(Azariadis C.Drazen A., 1990).

d) Comisia Economică pentru Europa (CEE) a Națiunilor Unite (1988)

recomandă ca, în elaborarea strategiilor de tip regional, etapele principale ale

schemei logice să fie următoarele:

– Definirea caracteristicilor economice și sociale ale regiunii.

– Problemele specifice și tendința lor de evoluție.

– Obiective pe termen mediu și lung.

– Politici și programe de realizare a obiectivelor.

– Condiții necesare (instrumente) pentru implementarea strategiei.

Făcând referire la schema logică din figura 8.5 propusă de autorii prezentei

lucrări pentru abordarea strategiei de dezvoltare a turismului pe litoral, se observă

că etapele propuse de Comisia Economică pentru Europa a ONU se regăsesc

integral în schema din figura 8.5 (poz.1.1., 1.2., 4, 9, 10, 15).

e) Orizontul strategiilor regionale de 25 ani propus de CEE pentru termenul lung

zone de restructurare industrială cu potențial de creștere economică

214

se păstrează și în strategia pentru litoralul românesc.

Fig.nr.8.5

Schema logică a elaborării unei strategii

Obiective (soluții) reieșite

din evaluarea sistemului

1.1.

Concept

1.2.

Inventar de obiective posibile

2

Criterii de selecție

(ierarhizare) a obiectivelor

3

Obiective strategice selectate

pentru evolutia sistemului

4

Dimensionare, evaluare

(indicatori specifici)

5

Scenarii probabile

6

Stimulente

7

Eforturi

13

Instrumente

15

Restricții

8

Efecte scontate

12

Monitorizare

16

Politici

Programe

Măsuri

11 10 9

Operaționalizarea

strategiei

FEED-BACK

FEED-BEFORE

14

Sistemul de referință

17

215

8.2.3. Componentele strategiei

Schema logică din figura 8.5 devine viabilă dacă este subordonată unui

concept filosofic, care să dea coerență obiectivelor strategiei, scenariilor,

politicilor, programelor desfășurate pe toată durata de valabilitate a strategiei.

La nivelul macroeconomic, conceptele ce privesc strategia aparțin guvernelor,

parlamentelor; ONU a recomandat, cu aproape 20 de ani în urmă, conceptul de

„dezvoltare durabilă” care să fundamenteze strategiile naționale de evoluție.

Conceptul a fost adaptat la nivelul alianțelor regionale (Uniunea Europeană,

Barcelona, 2004), dar el cunoaște multe nuanțări.

8.2.4. Concepte de dezvoltare regionala

Orice concept ce privește evoluția economiei naționale, dezvoltarea unei

țări, poate fi adaptat la abordarea dezvoltării regionale; din această diversitate de

concepte se evidențiază cele ce par relevante pentru asemănarea cu situația

litoralului românesc și anume:

a) Dezvoltarea prin forțe proprii. Sintagma a fost lansată în anul 1984 prin

Regulamentul Fondurilor Structurale ale Comunității Economice Europene

(Regulamentul Consiliului CEE nr. 1787/84 din 19 iunie 1984 privind Fondul

European de Dezvoltare Regională. Articolul 15 din Regulament stipulează

„luarea de măsuri pentru exploatarea potențialului propriu în vederea dezvoltării

din interior a regiunilor”.

b) Dezvoltarea durabilă. Conceptul general menționat mai sus a primit valențe

noi, adaptate la specificul local, regional, național și anume:

• În accepțiunea ONU (ONU, 1995), dezvoltarea durabilă trebuie să

însemne:

– eradicarea sărăciei absolute;

216

– utilizarea mai eficientă a forței de muncă;

– promovarea integrării sociale bazate pe ameliorarea protecției și

drepturilor omului;

– crearea unui mediu economic, politic, social, cultural și legal care să fie

capabil să asigure dezvoltarea socială;

– gestionarea resurselor naturale, atât în avantajul economiei, dezvoltării

sociale, cât și pentru conservarea/protejarea acestor resurse pentru

generațiile umane viitoare (H.Brundtland, 1987). Prioritățile în

domeniul protecției mediului privesc atmosfera, apele interioare și

bazinele marine (zonele de coastă), protecția solului și a utilizării

pământului, pădurea, biodiversitatea și resursele genetice;

– integrarea obiectivelor economice, de mediu și sociale, într-un singur

cadru strategic la nivelul regional, în care să se regăsească unele dintre

cele 2500 de recomandări de obiective și acțiuni cuprinse în Agenda 21

așa cum aceasta a fost întocmită la Rio de Janeiro în anul 1992 și apoi

completată cu prilejul U.N.Millenium Summit, anul 2002, la

Johannesburg.

Agenda 21, în această ultimă formulare, desemnează următoarele priorități:

eradicarea sărăciei, reacția pozitivă la fenomenul de globalizare în sensul

„asimilării” fenomenului la nivel regional și local, promovarea unor modele de

consum și de producție compatibile cu mediul înconjurător, acces la resursele de

energie, îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

c) Emergență în spațiul economic globalizat. Concept modern care presupune o

„decalare” a economiei regionale, de la un nivel de dezvoltare relativ

ridicat-comparabil cu cel național la un nivel semnificativ pentru încadrare în

fluxurile globale de produse, servicii, informații și cunoștințe, suportul principal

al acestui fenomen de emergență fiind atragerea de capital și investitori străini.

Investitorii aduc cu ei și management modern, piețe externe de desfacere,

comportamente moderne pentru salariați și pentru populația locală, tehnologii

217

performante.

În setul de modalități pentru atragerea investitorilor străini se includ și

acțiuni/instrumente precum:

– Formularea ofertei cu resursele naturale existente: cantități (rezerve

geologice), suprafețe, calitate, praguri (limite) de exploatare permise, prețuri, căi

de acces, reglementări ecologice, utilități și prețul lor.

– Infrastructura de producție existentă, filiere de valorificare existente și

preconizate, oportunități de investiții (în extindere de afaceri, modernizări, noi

unități de producție și servicii, comercializare produse, colaborări diverse).

– Căi de comunicație existente în zonă.

– Ordine socială, comportamente moderne ale populației; cunoașterea

limbilor vorbite de investitori, nivel de școlarizare ridicat, tradiție profesională,

lipsa bolilor sociale.

– Existența în zonă a institutelor de învățământ de toate gradele și, în special,

a învățământului superior cu sectoare de cercetare-dezvoltare orientate pe

valorificarea resurselor naturale din zonă. Aceste institute și centre de

cercetare-dezvoltare își oferă disponibilitatea de a colabora cu noii investitori la

punerea în valoare a resurselor naturale (Condis Focus, 2003).

d) Inovarea – resursă a dezvoltării regionale. Cunoscută în literatura de

specialitate sub diverse sintagme (societatea cunoașterii, complexe inovatoare

regionale etc.), inovarea devine motorul dezvoltării naționale și globale.

Potențialul național/regional de inovare fiind parametrul de caracterizare a

unei țări în ansamblul țărilor lumii. Ilustrativ pentru fenomenul actual de inovare

este creșterea exponențială a numărului de cereri de brevet (figura 8.6), multe

dintre ele vizând turismul, industria turismului, mijloacele de transport mai puțin

poluante și mai sigure, sursele neconvenționale de energie, mijloacele de

divertisment etc.

Pentru România este relevantă poziția Uniunii Europene asupra inovării și

rolului ei în dezvoltarea regională. Exemple:

218

– În Strategia de la Lisabona, 2004 se prevede ca zona UE să devină cea mai

competitivă din lume până în anul 2010 prin acordarea către sectorul C-D de

finanțări de 3% din PIB. Se estimează că astfel va avea loc o creștere economică

medie europeană de 3% anual și vor fi create șase milioane locuri noi de muncă.

– Încă de la începutul anilor ’90, UE a recunoscut importanța inovării

regionale (Entreprise Europa, 2002) și a sprijinit mai mult de 100 regiuni ca

acestea să dezvolte politici de inovare coerente. Cu acest prilej, s-a organizat

rețeaua regiunilor inovatoare ale Europei (IRE), iar al șaselea Program-Cadru de

Cercetare cu formare până în anul 2006, reflectă această preocupare.

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

1978

1979

1980

1981

1982

1983

1984

1985

1986

1987

1988

1989

1990

1991

1992

1993

1994

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

NUMARUL DE CERERI DE BREVET DEPUSE

PRIN SISTEMUL PCT, la nivel mondial

Sursa : WIPO, Intellectual Property: a Power Tool for Economic Grownth, Geneva, 2004

Fig.nr.8.6

Numărul de cereri de brevet depuse prin sistemul PCT, la nivel mondial

Rețeaua IRE organizează, periodic, întâlniri pentru schimb de experiență și

stabilirea de strategii de inovare regională, prilej de formulare de propuneri pentru

țările candidate. Asemenea întâlniri au avut loc la Bruxelles-1998, Madrid-2000,

Stratford-upon-Avon-2002 etc.

Ca evoluție istorică, amplasarea geografică a unităților industriale,

institutelor de învățământ superior, a centrelor de C-D, prezența capitalului pentru

219

investiții și a capitalului de risc, interesul manifestat de firme naționale și

transnaționale în derularea unor afaceri cu parteneri din zonă, motivarea

populației, vocația acesteia pentru competiție și noutate, toate acestea sunt

prezente ca propulsori ai regiunilor inovatoare ce susțin activitatea de dezvoltare

economică.

Pentru turism, regiunile inovatoare aduc atractori noi în circuitul național și

internațional al turiștilor, precum:

– creșterea continuă a calității produselor și serviciilor dincolo de media

națională;

– forța de muncă, personal înalt calificat;

– posibilitatea exprimării capacității creatoare, inovatoare a populației,

angajaților, autorităților publice din zonă, surprinzând prin noutate (incubatoare

de afaceri, proiecte pilot diverse, școli de excelență profesională, concursuri,

expoziții, pachete turistice cu grad ridicat și foarte ridicat de originalitate etc.).

e) Conceptul de reconstrucție durabilă. A fost propus ca fundament pentru o

eventuală strategie de dezvoltare a României (B.Cotigaru, Gh.Manea, 2002) și din

care, în mod expres, se rețin:

• stoparea declinului activității economice, degradării mediului, epuizării

accelerate a unor resurse naturale, distrugerii capitalului antropic

acumulat în timp;

• creșterea economică, inclusiv prin valorificarea infrastructurii de

producție existentă (care trebuie modernizată prin atragerea de capital și

investitori), punerea în valoare a unor avantaje comparative (resurse

naturale, aranjamente și conjunctură, geopolitică, calitatea resursei

umane etc.).

• dezvoltarea economică, reducerea decalajelor, relația

om-natură-economie în limite stabilite după principiile dezvoltării

durabile.

La întrebarea „ce se reconstruiește” se răspunde:

220

– ce s-a degradat, dereglat, demolat irațional (sistemele de irigații din

Dobrogea, livezile de pomi fructiferi, complexele zootehnice, pădurile

deforestate, solul în zona Complexului Chimic Năvodari etc.);

– ce trebuie modernizat (infrastructura, de pildă);

– o nouă structură a economiei – a industriei, a agriculturii, a activității de

învățământ, cercetare-dezvoltare, produse și servicii pentru turism.

„Durabilitatea” atașată conceptului privește:

– grija pentru generațiile viitoare umane, privită, de exemplu, prin modul și

gradul de valorificare a resurselor naturale existente;

– integrarea regiunii în spațiul economic național sau global.

Politici și obiective tipice conceptului de reconstrucție durabilă:

– Filiere de valorificare a resurselor naturale stabilite după criterii de

eficiență economică și ecologică.

– Punerea în valoare a inteligenței, spiritului inovator, vocației profesionale,

gradului de pregătire școlară a populației.

– Promovarea bioeconomiei.

– Organizarea ecosistemelor industriale.

– Reconstrucția ecologică a siturilor naturale degradate.

f) Conceptul de viitor durabil. Lansat relativ recent (H.Daly, J.Cobb, 1989),

conceptul presupune că pentru a realiza un viitor durabil este necesar să se apeleze

la antrenarea, valorificarea unei resurse de prim rang, regenerabilă, cumulativă și

infinită și anume la cunoașterea umană.

Această „ultimă resursă” cum au denumit-o autorii, include tehnologia,

informația, cunoașterea propriu-zisă, mintea umană nelimitată. Această ultimă

resursă trebuie descoperită, cultivată, stimulată și pusă în valoare.

„Ultima resursă” nu este numai generatoare de progres în perspectivă, dar

este și condiție de asimilare a informațiilor, tehnologiilor, cunoștințelor, în

general venită din zonele sau țările dezvoltate, fără de care evoluția sistemului de

referință devine foarte lentă.

221

Viitorul durabil aduce ca noutate pentru țările cu economie șubredă care-și

elaborează strategii în scopul depășirii condiției de incertitudine faptul că printre

obiectivele stabilite pentru strategie trebuie prevăzută și valorificarea acestei

„ultime resurse” încă din prima etapă a strategiei.

8.2.5. Conceptul propus – suport al strategiei de dezvoltare a turismului

pe litoralul romanesc

După anul 1987, conceptul cel mai răspândit, în special în Europa, este cel

al dezvoltării durabile (A.Brundtland35, 1987). De la apariția lui până în prezent,

conceptul a fost adaptat la condițiile fiecărei țări, cunoscându-se recent, peste 20

variante (Mihai Berca36, 2003). Concepte înrudite cu cel de dezvoltare durabilă

sunt prezentate în tabelul 8.4, arătând că sunt încercări de a adapta cât mai mult

conceptul inițial de dezvoltare durabilă la dinamica modificărilor ce apar în

spațiul global și la cunoștințele actuale ale raportului om-mediu-economie

(Mircea Duțu37, 2005).

Tabelul nr.8.4: Concepte de dezvoltare durabilă – selecție –

Conceptul Conținut, definiție Bibliografie

Dezvoltare durabilă Acea formă de dezvoltare care asigură

nevoile prezente fără a compromite

abilitatea generațiilor viitoare de a-și

satisface propriile nevoi.

A.Brundtland, 1987,

ONU, 1992, 2002.

Dezvoltare conformă

spațiului ecologic

național

Fiecare țară își stabilește modelele de

producție și consum în corelație cu

disponibilitatea resurselor naturale proprii,

inclusiv terenul agricol ca ha/locuitor,

determinant pentru alimentarea populației

cu produse.

Institutul de Cercetări

Ecologice din

Wuppertal-Germania,

Gh.Manea, 1994.

Dezvoltarea

ecologică

compatibilă între om,

economie și mediu

Se consideră că există o strânsă legătură

între dezastrele naturale, mutațiile

ambientale și dezvoltarea economică.

ONU : Conferința

Mondială asupra

Dezastrelor naturale,

Yokohama, Japonia,

1995.

Statutul securității

umane

Punerea sub control a amenințărilor actuale

umane, a globalizării economiei,

conflictelor armate, violenței interne și

Sadaka Ogata, 2002.

35 Brundtland a creat si a prezentat un raport special ONU numit „Viitorul nostru comun” in 1987

36 Mihai Berca, a primit Premiul de excelenta pentru performanta in agricultura si economie rurala

37 Mircea Duțu a scris “Dreptul comunitar al mediului” în 2005

222

externe, terorismului.

Securitatea – premisă a procesului de

creștere sau dezvoltare economică.

Dezvoltarea și

guvernarea durabilă.

Modificări instituționale necesare pentru ca

dezvoltarea durabilă să devină viabilă.

ONU, UE, 2000.

Dezvoltarea umană. Buna guvernare, democrația, toleranța,

pluralismul, elemente ale strategiei de

dezvoltare.

PNUD, 2002.

Guvernarea

mondială.

Gestionarea intereselor planetare. Gérard Rolland, 2002.

Filosofia personalistă Pune în centrul preocupărilor pentru

prezentul și viitorul Terrei – omul, actor

într-un proiect social pe termen lung.

Papa Paul al IV-lea,

Enciclica: popularum

Pressio…, martie 1976.

Guvernare progresivă Integrarea verticală a intereselor de la nivel

local la nivel global condiționată de

formarea în timp a unei solidarități

universale a cetățenilor Planetei.

Margaret Beket, 2002.

Gaya Terra trebuie privită ca un organism viu

situat într-un echilibru stabil care nu trebuie

perturbat de civilizația umană.

James Loreld, Lynn

Margulis, 1998.

În lumina acestor concepte, a rațiunii evoluției lor s-a netezit calea spre

propunerea unui concept propriu, potrivit cerinței de dezvoltare a turismului

românesc care ar putea fi formulat astfel: punerea în valoare a resurselor

naturale și antropice ale litoralului românesc, într-un mod durabil pentru

mediul înconjurător și generațiile umane viitoare, sau, mai scurt,

eco-dezvoltarea litoralului românesc.

Sub această denumire, eco-dezvoltare, se dorește a se înțelege:

– protejarea ecosistemelor naturale a căror capacitate-suport nu poate fi

depășită;

– reconstrucția ecologică a ecosistemelor naturale deteriorate de activități

antropice sau naturale;

– valorificarea infrastructurilor realizate în timp istoric; modernizarea

continuă a acestora; evitarea acțiunilor distructive; promovarea ideii „a

construi, nu a demola”;

– includerea în categoria resurselor – suport pentru dezvoltare – a resursei

umane; punerea în valoare a acesteia în așa fel încât să se pună în evidență

talentul, inteligența, pregătirea profesională, tradiția. Stimularea spiritului

întreprinzător al celor ce lucrează în turism și activitățile conexe;

223

– evoluția activităților economice, a sistemelor antropice, valorificarea

resurselor naturale este privită nu numai după interesul local, dar și în context

național și global. Se vor desluși astfel, tendințele piețelor, direcția concurenței,

necesitatea colaborării internaționale;

– deciziile ce se iau în domeniul activității de turism vor include efectele pe

termen lung în așa fel ca generațiile umane viitoare să nu fie afectate, să nu se

deterioreze calitatea factorilor naturali, capacitatea – suport a ecosistemelor

naturale;

– punerea în valoare a unor atractori de interes turistic nu are numai finalitate

economică ci este și o provocare la punerea în valoare a imaginației, inteligenței,

profesionalismului celor ce lucrează în domeniul turismului și celor conexe

acesteia;

– componenta ecologică a conceptului de mai sus se regăsește și în

comportamentul populației, al decidenților și, de asemenea, marchează modelele

de producție și consum din zonă, modele ce pot fi transformate în avantaje

comparative (Darrel Addison Pusey, 1999). În cazul litoralului românesc, aceasta

ar însemna ofertă de produse ecologice, mobilă ecologică, alimente ecologice;

– Rol stimulator pentru activitatea economică a zonei litoralului și asupra

economiei județelor Constanța și Tulcea și, prin inducție, asupra turismului

național;

– Spirit de competiție cultivat pe întreg procesul de învățământ și educație,

extins de la individ la instituțiile publice din zonă.

8.2.6. Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului pe litoral

Conceptul descris mai sus poate fi ordonat, pregătit a ghida o activitate

antropică reală, după principii care pot fi considerate liantul componentelor

numeroase ale unei strategii fundamentate pe acest concept (Ion Vasilescu, 2004).

Conceptul de dezvoltare durabilă, așa cum este înțeles în practica

224

internațională și în analizele Băncii Mondiale are trei principii proprii și anume:

I. Principiul protecției sănătății oamenilor, animalelor, plantelor,

conservarea biodiversității și peisajului natural.

II. Principiul eficienței capitalului natural, antropic, uman, financiar etc.

III. Principiul echității între generațiile umane prezente și viitoare.

Aceste principii își păstrează locul și în cadrul conceptului de

eco-dezvoltare a turismului, ele fiind cele ce conferă durabilitate procesului de

dezvoltare pe termen lung.

Se adaugă la aceste principii, alte două care au rolul de a individualiza

litoralul românesc în spațiul economic național și global și anume:

IV. Principiul reacției la fenomenul de globalizare (intermediar, de integrare

în structura UE).

V. Principiul interesului local / regional.

Se detaliază, în continuare, cele cinci principii pentru a da conturul teoretic

strategiei de dezvoltare a litoralului, a turismului în această zonă.

I. Protecția (prioritatea) acordată sănătății oamenilor, animalelor,

plantelor, conservarea biodiversității și a peisajului natural

Respectarea acestui principiu în practica economică, gestiunea resurselor,

administrația locală și a zonei, comportamentele populației vor veni în

contradicție cu multe practici actuale și care fac astăzi ca evoluția economiei,

turismului, habitatului uman, ecosistemelor să nu fie durabilă.

Exemple: deteriorarea calității apei Mării Negre, lacului Techirghiol;

gestiunea/depozitarea deșeurilor solide; colectarea și tratarea apelor uzate

menajere și industriale; vânătoarea excesivă în Delta Dunării, braconajul la

pescuitul speciilor scumpe de pește, activitate militară în Deltă, transportul

poluant, energetica pe bază de combustibili lichizi, petrolieri, poluarea solului și

apelor freatice cu produse petroliere etc.

Turiștii din zonă au, cert, impact negativ cu mediul înconjurător. Acest

225

impact trebuie anticipat, monitorizat și redus la minim printr-o gestiune corectă.

Datele din caseta 3 pot sugera posibilități de control a impactului activității

turistice asupra mediului care, evitate, pot asigura durabilitatea pe termen lung a

turismului din zonă.

Caseta 3

Principiul I:

Protecția sănătății oamenilor, animalelor, plantelor;

conservarea biodiversității și a peisajului natural

– aplicație la turismul din zona litoralului –

1 2

Protecția sănătății

oamenilor

• Modele de consum inspirate din cele tradiționale.

• Alimente ecologice; marcarea acestora.

• Băuturi ecologice; marcarea acestora.

• Combaterea poluării factorilor de mediu.

• Habitat durabil; transport nepoluant.

• Eradicarea sărăciei.

• Asistență sanitară pentru întreaga populație.

• Instruire, educație, informare.

• Combaterea consumului de droguri.

• Urbanizarea controlată a mediului rural.

• Interzicerea vânătorii în Delta Dunării.

• Neacceptarea plantelor modificate genetic, idem a organismelor

animale modificate genetic.

Protecția sănătății

animalelor

• Interzicerea vânătorii din dorința de a ucide din plăcere.

• Promovarea turismului cinegetic.

• Educația în școli pentru protejarea animalelor.

• Corectarea efectivelor de animale sălbatice cu personal.

instituționalizat, de specialitate.

• Păstrarea genofondului, nu a organismelor modificate genetic.

• Refacerea pășunilor naturale.

• Realizarea de coridoare ecologice.

• Paza rezervațiilor naturale, zonelor protejate, a zonei de coastă

împotriva braconajului internațional.

Protecția plantelor • Refacerea fondului silvic degradat.

• Extinderea fondului silvic.

• Refacerea perdelelor de protecție.

• Plantarea de arbori de-a lungul căilor ferate, drumurilor, pe spațiile

virane, degradate.

• Plantarea de nuci în spațiile publice de interes public (10.000 nuci/an).

• Extinderea numărului rezervațiilor naturale, monumentelor naturii

(Gh.Mohan, A.Ardelean, M.Georgescu, 1993).

• Reducerea potențialului poluant antropic asupra florei (CET, unități

industriale, transport auto, depozitări deșeuri solide, construcții diverse

etc.).

• Refacerea ecologică a zonei vecine Canalului Dunăre-Marea Neagră.

• Controlul construcțiilor în Delta Dunării, reducerea la minimum a

acestora.

Conservarea • Controlul turismului în Deltă; nu turism de masă.

226

biodiversității • Controlul poluării apelor Mării Negre, Techirghiolului, celelalte ape de

suprafață în zonă.

• Tratarea apelor reziduale din București și evitarea ajungerii în Deltă a

compușilor cu fosfor, azot, substanțe organice.

• Interzicerea exercițiilor militare în Deltă.

Conservarea peisajului

natural

• Considerat principiu precumpănitor în întocmirea Planurilor de

Amenajare Teritorială (PUG, PUZ, PUD) conform Legii 50/1991 (Ion

Bold, Avram Crăciun, 1999).

• Controlul peisagistic al exploatărilor de calcar.

• Modernizarea căilor de transport, coridoare verzi..

• Reconsiderarea urbanistică a mediului rural.

• Incinerarea deșeurilor solide în locul depozitării pe sol a acestora.

II. Principiul eficienței valorificării capitalului natural, uman,

antropic, financiar etc.

Caracterul limitat al resurselor naturale, fenomenul de poluarea mediului,

rolul sursei umane în procesul dezvoltării economice, sporul demografic al

populației, rolul investițiilor într-o lume care se globalizează, toate aceste trăsături

ale civilizației actuale aduc în prim planul gândirii și preocupărilor decidenților

ideea de eficiență – măsura în care sursa umană știe să folosească resursele

naturale și antropice în interesul dezvoltării proprii, menținând, în același timp,

echilibrele naturale.

În cazul unor resurse naturale limitate cantitativ, eficiența cu care acestea

sunt exploatate poate fi transformată în factori pozitivi pentru:

– Asimilarea, suportarea unei anumite creșteri demografice, în limitele

capacității-suport a ecosistemelor, fără diminuarea standardelor de trai.

– Reducerea potențialului de poluare antropică prin creșterea randamentelor

cu care se valorifică resursele naturale.

– Dirijarea investițiilor în domeniile ce se găsesc la interfața nivel de trai –

protecția mediului.

– Capitalul antropic realizat în timp istoric prin eforturile multor generații

umane trebuie valorificat pe ciclul de viață economică a acestuia, în interesul

societății prezente. Modernizarea – când este posibil – a vechilor și actualelor

227

structuri, în locul unor investiți noi poate fi o soluție bună pe termen scurt și

mediu.

Ilustrarea acestor cerințe minime (caseta 4) pentru cazul litoralului arată

existența multiplelor posibilități de a opta – la un nivel calitativ superior pentru

reconsiderarea, reconstrucția, modernizarea turismului prin identificarea unor

obiective și evaluarea unor eforturi ce pot fi mobilizate de către decidenți.

Caseta 4

Principiul II:

Eficiența utilizării resurselor

Resursa Acțiunea

Capitalul natural • Menținerea potențialului natural al ecosistemelor.

• Îmbunătățirea potențialului productiv al solului.

• Practicarea agriculturii moderne.

• Practica agriculturii ecologice, complementare.

• Reconstrucția ecologică a siturilor degradate (văzută și ca oportunitate

de afaceri)

• Performanțe de calitate ale apei sărate și dulci din zonă, menținute

deasupra performanțelor similare din zonele concurente (avantaj

comparativ și competitiv)

• Valorificarea deșeurilor agricole, orășenești, industriale (idee de

afaceri)

• Refacerea sistemelor de irigații în agricultură

• Diversificarea produselor agricole în funcție de nevoile turiștilor.

Organizarea de târguri în mediul rural din zonă, piețe pentru produse

agricole și alimentare (mici complexe comerciale pentru atragerea

turiștilor) (marketingul produselor agricole).

• Turism rural (agroturism) diversificat.

• Adoptarea unor tehnologii moderne, nepoluante sau cu potențial

poluant mai redus în toată zona litoralului.

• Controlul calității apelor freatice și subterane pentru a evita poluarea

lor.

Capitalul uman • Eradicarea analfabetismului.

• Prelungirea duratei ciclului de învățământ.

• Curriculă modernă pentru toate nivelurile.

• Adoptarea sistemului, curriculă la specificul zonei.

• Pregătirea resursei umane pentru turism la performanțe mondiale.

• Stimularea spiritului întreprinzător și inovator.

• Stimularea competiției încă din ciclul preșcolar.

• Activitate de cercetare-dezvoltare cu incidență asupra turismului.

• Muzee diversificate cu sectoare de cercetare proprii.

• Institute de cercetare private, cu participare internațională.

• Educație ecologică în școală și în afara ei.

• Privirea resursei umane ca motor al dezvoltării zonei.

• Infuzie de management modern străin.

• Drenarea zonei de persoane indezirabile pentru activitatea de turism:

hoți, vagabonzi, cerșetori, traficanți de droguri și de persoane etc..

• Școli în mediul rural la nivelul celor din mediul urban, inclusiv calitatea

cadrelor didactice.

228

• Școli de excelență profesionale.

• Decidenți din instituțiile publice excelenți profesional, cultură modernă.

Capitalul antropic • Valorificarea maximală a acestuia.

• Modernizarea continuă a patrimoniului antropic.

• Realizări de infrastructuri moderne, ținându-se seama de restricțiile

ecologice, în special în Delta Dunării

• Gândire modernă în lansarea proiectelor de investiții în zonă și conform

cu conceptul de eco-dezvoltare (Ion Vasilescu, 2004, Maricica Stoica,

2004)

• Promovarea turismului industrial

• Înființarea de muzee tehnice (industrie, agricultură, navigație, pescuit,

militar, al viei și vinului, al mijloacelor de transport, etnografice pentru

toate etniile din zonă, inclusiv cu elemente interactive – țesături,

ceramică, confecții, mâncăruri specifice etc.); un muzeu al turismului pe

litoral (Aurelia Lăpușan, Ștefan Lăpușan, 1997); muzeu al bijuteriilor și

podoabelor populare și comercializarea de replici după acestea,

confecționate în zonă sau în cadrul muzeului; muzeu al statuetelor,

figurinelor grecești, romane etc., și comercializarea de copii după

acestea; confecționare amfore – copii – pentru turiști după modelele

expuse în Muzeul de la Mangalia, idem opaițe, lăcrimare, arme,

podoabe după piese originale din Muzeul de Istorie din Constanța etc.

• Reconsiderări de ordin urbanistic și energetic privind prelungirea

duratei turismului pe litoral

• Schimbarea imaginii clădirilor publice, a caselor particulare,

ecologizarea căilor de transport, curățenia în zonă.

• Surse neconvenționale de energie și instalațiile corespunzătoare

acestora.

Capital financiar • Climat favorabil atragerii capitalului (străin).

• Investiții cu impact redus asupra mediului înconjurător.

• Crearea de noi locuri de muncă.

• Prioritatea dată infrastructurilor: transport, canalizare, apă potabilă,

informatizare, tratare ape reziduale și deșeuri solide, școli.

• Reconstrucția ecologică.

• Investiții conexe activității de turism.

• Centre turistice integral realizate și puse în valoare de un investitor

(grup de investitori).

• Forme moderne de organizare a activității de investiții: public-privat,

holdinguri diverse, concesionări, privatizări etc.

Principiul eficienței este departe de a ghida activitățile ce se desfășoară pe

litoral, mai ales în ultimii 15 ani.

Argumente:

• Privatizarea capacităților de cazare (intermediar, nefericita inspirație a

„locației de gestiune”) n-a urmărit finalitatea activității turistice. De pildă, nouă

hoteluri ale Grupului European Drinks, la Neptun rămân nerenovate și scoase din

circuitul turistic (Capital-Turism nr. 25/23 iunie 2005);

229

• „Sulina” – cel mai frumos hotel din Deltă a fost scos din circuit, la 10 ani de

la inaugurare (1984-1994) și lăsat de noul proprietar în paragină (Gândul, 15 iulie

2005);

• În stațiunea Venus, cele mai multe hoteluri au rămas la stadiul de „o stea” și

până în luna iunie 2005 nu se știa dacă vor fi deschise (Capital-Turism nr.25/23

iunie 2005);

• Hotelurile Amfiteatru, Belvedere, Panorama din Olimp au fost

declasificate în anul 2004, de la 3 la 2 stele.

Urmare neglijării principiului eficienței, activitatea turistică decade pe

litoralul românesc, trend invers stațiunilor turistice similare din țările apropiate

României. În anul 2004, de pildă, numărul germanilor veniți în România a scăzut

față de anul 2003, de la 350.000 la 290.000. În aceeași perioadă, în Bulgaria, și-au

petrecut vacanța aproape 800.000 germani, cu 10% mai mult decât în anul 2003.

În Zona Balcanilor, în afara Greciei, Turciei, concurenți de prim ordin se

impun și țări ca Bulgaria, Croația, Muntenegru. Acest schimb de fluxuri turistice

nu a reușit să motiveze hotelierii de pe litoralul românesc și nici autoritățile

publice. Excepțiile sunt prezente și puține. Mamaia își etalează oferta de turism

începând cu luna mai, aici, alături de hoteluri de patru stele (Iaki, B.W.Savoy,

Palas etc.) s-a realizat un acquaparc, s-a dat în folosință o gondolă, există

curățenie.

Volumul mare de investiții necesare pentru modernizarea actualei baze

hoteliere și realizarea unor locuri noi de cazare poate impune opțiuni de eficiență

a investițiilor (Ion Vasilescu, 2004) și selectarea criteriilor de eficiență. Este poate

și dilema SIF Transilvania38 care deține 41 hoteluri cu 14.900 locuri de cazare, iar

din aceste hoteluri numai patru sunt de trei stele (Hora, Balada și Cerna din

Saturn, Union din Eforie Nord), acestea având un grad de acoperire de ccca.80%

în anul 2004 (Capital-Turism nr.25/23 iunie 2005).

În sens pozitiv, exemplificativ pentru eficiența investițiilor noi, în Deltă s-a

38 Societatea de Investitii Financiare Transilvania este un fond inchis de investitii autoadministrat si cu

230

construit complexul de vile de cinci stele de la Samora, în valoare de 8 milioane

dolari, destinată turiștilor de lux, cu profil ecologic pentru turiști. Complexul a

folosit motive arhitecturale din zonă, materiale de construcție, mobilier românesc,

imprimând un stil propriu (Jurnalul Național, 1 iulie 2005).

Investiția de lux selectează turiștii, evitând turismul de masă care

degradează rapid Delta Dunării, ea atrăgând turiștii străini (Economistul nr. 1719

din octombrie 2003).

În sfârșit, eficiența mai poate fi apreciată și după politica prețurilor

promovate de proprietarii de hoteluri și numărul de turiști cazați. Îndreptarea

turiștilor români către Bulgaria, Grecia, Turcia, Croația are ca motivație, în

primul rând, tarifele mai mici practicate în aceste țări, comparativ cu România.

Gradul de confort, curățenia, ordinea, calitatea serviciilor urmează acestui prim

criteriu de preferințe a turiștilor (Libertatea, 24 iulie 2005 și Capital-Turism nr.25

din 23 iunie 2005).

III. Principiul echității între generații

Este principiul moral al conceptului de dezvoltare durabilă, dezvoltare

privită în beneficiul populației prezente și viitoare. Disparitățile dintre generații

pot avea cauze precum:

– epuizarea resurselor naturale în ritm alert;

– fenomenul de poluare local, regional, național și global;

– creșterea continuă a numărului populației Terrei;

– accentuarea sărăciei; decalajele de venit, cultură între regiuni, țări și

continente;

– fenomenul de globalizare care accentuează diferențele dintre țări (Ioan Bari,

2002);

– crizele prezente ce amenință a se croniciza: a energiei, a apei, a locurilor de

muncă, bolilor sociale, terorismului;

capital integral privat romanesc

231

– stimularea conflictelor armate, experiențe făcute din considerațiuni

geo-politice și conduse, în special, de către marile puteri (Bernard-Henry Lévy,

2004).

În completarea trăsăturilor acestui principiu trebuie adăugate și modelele

de producție și consum promovate ofensiv de marile companii transnaționale și

modelele de producție și consum tradiționale, multe ancestrale ale populațiilor

indigene.

Între cele două tipuri de modele (ultimele impuse de civilizație, altele de

marile companii transnaționale ce marchează civilizația actuală) sunt diferențe

profunde de multe ori, nu în favoarea sănătății oamenilor, animalelor și plantelor,

altor factori de mediu. Reconsiderarea modelelor tradiționale s-ar putea

transforma în atractori turistici, dând personalitate zonei și regăsite în produse

agricole și modul de preparare a acestora, habitat, băuturi ecologice, materiale

pentru îmbrăcăminte, coloranți, plante medicinale și preparate din ele etc. (Darrel

Addison Pusey, 1999).

Dar reconsiderarea modelelor de producție și consum tradiționale

(însemnate pentru etniile din zonă) se înscrie și în grija pentru generațiile viitoare

pentru care mediul va fi conservat, iar sănătatea mai bună.

Implicațiile de ordin economic, social, ecologic, cultural ale principiului III

sunt numeroase, după cum se poate deduce din caseta 5.

Implicațiile de ordin economic, social, ecologic, cultural ale principiului

III sunt numeroase, după cum se poate deduce din caseta 5.

Caseta 5

Principiul III:

Echitatea între generațiile umane

Nivelul de abordare Conținut, reacție

Global • Identificarea decalajelor diferite între zona litoralului și zone similare și

selectarea acelora ce trebuie gestionate.

• Promovarea unui brand de țară și al litoralului românesc.

• Identificarea vocației populației cu care se poate încadra, pozitiv, în

valorile globale.

• Colaborare internațională, companii mixte.

• Înțelegerea la nivelul populației și cel al decidenților a fenomenului de

globalizare cu implicațiile acestuia pozitive și negative și obținerea unor

reacții de adaptare, supraviețuire, asimilare a fenomenului.

232

European • Identificarea decalajelor față de media țărilor europene cu potențial

turistic și gestiunea acestor decalaje.

• Colaborare europeană în domeniul turismului, industriei turismului,

domeniilor conexe.

• Îmbunătățirea mediului de afaceri.

• Ordine socială, respectarea legilor.

• Siguranța personală și a bunurilor.

• Învățământ la nivel european.

• Valori morale europene.

• Raport corect între culturile mici și culturile mari.

Național • Anulare decalaje dintre performanțele locale și cele naționale

(identificarea cauzelor, efectelor, tendințelor).

• Eradicarea sărăciei.

• Justiție corectă, combaterea corupției.

• Locuri de muncă pentru forța de muncă disponibilă.

• Răspunderea decidenților pentru deciziile luate.

• Clarificarea statutului proprietății.

• Gestionarea riscurilor majore pentru mediul înconjurător.

• Respectarea principiului: poluatorul plătește.

• Stoparea deforestării pădurilor.

• Efect emergent al litoralului la nivel național, identificarea factorilor de

emergență.

• Clasă politică responsabilă pentru deciziile pe termen lung și foarte

lung.

Litoral • Punerea în valoare a resursei umane.

• Eradicarea analfabetismului în zonă.

• Eradicarea sărăciei în zonă.

• Punerea în valoare a vocației populației locale; sinergism între etnii.

• Prelungirea perioadei de învățământ pe toată durata vieții active a

angajaților din zonă.

• Management performant, aportul personalului străin.

• Investiții masive.

• Colaborare internațională..

• Învățământ adaptat zonei ca curriculă europeană și locală (activitatea de

turism).

• Infrastructuri modernizate continuu.

• Criteriul excelenței în actul de decizie.

• Conservarea resurselor naturale, păstrarea echilibrului ecosistemelor;

cadrul strict al numărului turiștilor în Deltă.

• Agricultură ecologică.

• Reducerea impactului activităților antropice cu mediul înconjurător.

• Reconstrucția ecologică a siturilor degradate..

• Utilizarea tehnologiilor nepoluante.

• Prezența militară și a militarilor străini în zonă prezintă pericol potențial

pentru turiști (atacuri teroriste).

• Controlul poluării morale (violență, alcoolism, corupție, hoție, lene

etc.).

• Relații bune cu vecinii, inclusiv în scop turistic.

• Reforestarea zonei Dobrogei.

Cu privire la echitatea între generații merită a fi accentuate următoarele

233

aspecte apreciate foarte importante pentru generațiile actuale și anume:

Fenomenul de deșertificare a sudului țării, urmare a efectelor schimbării climei,

fenomen provocat, accentuat de deforestarea masivă, continuă, a pădurilor

României. Conform opiniei Elenei Mateescu, șeful Departamentului

Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie:

„Teritoriul cu o deșertificare intensă și un risc mare de secetă include toată

Câmpia Română, Podișul Dobrogei, Delta Dunării (harta din figura 8.7).

Înregistrările meteorologice efectuate pe o perioadă mai mare de 100 ani arată o

tendință evidentă de deșertificare pe o suprafață de 3 milioane de hectare în

Dobrogea, Estul Munteniei și Sudul Moldovei (Paul Badea, în Libertatea din 2

august 2005).

Față de acest avertisment, până ce autoritățile de la nivelul Guvernului

României și Parlamentului vor lua măsuri (ceea ce nu este de așteptat pe termen

scurt), la nivelul Dobrogei și litoralului, reacțiile ar trebui să fie de plantare

masivă de arbori din fondul silvic și pomi fructiferi pe orice suprafață de teren

existentă fără o altă utilizare economică. Exemple: incintele instituțiilor publice,

drumurile de tot felul, perimetrul islazurilor, a terenurilor agricole, zona

Canalului Dunăre-Marea Neagră, perdele de protecție în jurul unităților

economice (port, Rafinăria Midia, șantiere navale, malurile lacurilor, inclusiv

cele ale Techirghiolului, zona de coastă, în incinta localităților urbane (pădurea

urbană) în periurban (pădurea periurbană), transformarea unor terenuri agricole

în zone de protecție silvică.

Tot ca apărare – măsură pe termen scurt și mediu – ar putea fi reactivate

sistemele de irigații care să funcționeze pe principii de eficiență și ecologice.

Un program de împădurire la nivelul Dobrogei ar trebui inițiat din anul 2006

și gestionat pe 80 de ani (două generații umane succesive), respectând principiul

echității între generații.

234

Sursa: ANM., preluată din Libertatea , 2 august 2005

Fig.nr.8.7

Zonele României supuse deșertificării

Zonele cu gri reprezintă suprafețele atinse de deșertificare

Deschiderea Deltei Dunării pentru turiști trebuie privită cu multă atenție.

Turism înseamnă impact cu mediul înconjurător, iar obsesia profitului celor ce se

ocupă de turism depășește considerațiile de protecție a mediului. Numărul

turiștilor care vizitează Delta se menține în jurul a 100.000 anual. Numărul

turiștilor ar putea crește de 7 ori dacă s-ar realiza o infrastructură de drumuri.

„Numai că, dacă această infrastructură este vitală pentru toate celelalte regiuni ale

țării, în Delta Dunării ar putea aduce dezastrul”; afirmația a fost făcută de Mark

Constantinescu în publicația 7 Plus, 29 iulie 2005.

„Turismul de masă (corturi, grătare, deșeuri, zgomot etc.) nu este pregătit să

se bucure de frumusețea unei naturi mai fragile și mai instabile decât oricând”,

consideră Ciprian Enea, director marketing-imagine la firma Romantic Travel.

235

Dar turismul nu este singurul pericol pentru integritatea ecosistemului

deltaic ci scoaterea din circuitul natural a unor terenuri pentru construcții case de

vacanță, activități economice. Politizarea excesivă a administrării Deltei,

intervenția autorităților publice regionale și centrale în favoarea unor grupuri de

interese, pescuitul legal (mai ales la sturioni), vânătoarea excesivă (11 tone de

alice de plumb se introduc anual în lanțurile trofice din Deltă, conform aprecierii

biologului Maria Paspalova, Universitatea București), concesionarea și

gestionarea ilogică a luciurilor de apă destinată pescuitului sunt tot atâtea pericole

pentru Deltă și pentru generațiile umane viitoare de locuitori ai Deltei, ai

Dobrogei, ai României.

Lipsește un studiu care să dovedească utilitatea menținerii unor incinte

îndiguite pentru pescuit sau deschiderea acestora pentru naturalizare și includerea

în echilibrul Deltei. Între 1990 și 2004 sunt perioade în care piscicultura s-a

încadrat cu valori negative la valoarea adăugată brută (1990, 1991), iar producția

de pește raportată, pentru care se plătește impozit este nesemnificativă.

Realizarea Canalului Bâstroe39 de către Ucraina poate perturba echilibrul

ecologic în zonă.

Diversitatea culturală, etnică a populației din zonă este un avantaj

comparativ important pentru turism și pentru procesul de dezvoltare economică

(Carol Maignon, Dino Pinelli, 2003). Ca proces istoric, numeroasele populații,

etnii, ce au trăit în zonă, au conviețuit pașnic, menținându-și cultura proprie.

Această diversitate poate fi pusă în evidență și valorificată în sens pozitiv pentru

diversificarea pachetelor de turism, pentru agroturism cu specificul fiecărei etnii

(probabil, caz unic în Europa), cu muzee, concursuri, festivaluri, case de creație

cu vânzare, magazine cu artizanatul propriu care pot atrage turiștii.

Multiculturalismul poate crea și o emulație pe plan local în schimbarea

aspectului localităților, caselor, calitatea serviciilor oferite celor ce preferă acest

tip de turism.

39 Canalul ar trece prin mijlocul Deltei Dunării pe teritoriul Ucrainei, la 7 km aval de orașul Vilkovo

236

IV. Principiul reacției la fenomenul de globalizare

Prezent în întreaga istorie a omenirii ca proces, globalizarea a devenit

fenomen în ultimii 20-25 ani și marchează profund istoria contemporană

(UNDP40, 1999).

Reacțiile posibile, de tip regional, la fenomenul de globalizare sunt: de

ignorare, de adaptare, de asimilare și emergență, de supraviețuire la marginea

fenomenului. Țările care ignoră fenomenul de globalizare vor fi marginalizate și

pierdute în lumea a treia. Reacția de supraviețuire pe termen scurt poate fi tipică

României, care-și exploatează resursele naturale dincolo de limitele de echilibru,

fără legătură cu economia țării, perspectivele evoluției, interesele generațiilor

umane viitoare. Argumente: modul cum se realizează privatizarea unităților

economice cu finalitate – demolare și vindere ca fier vechi, exploatarea lemnului

din pădurile statului și cele particulare, valorificarea terenului agricol (la 10

mil.ha teren agricol, România importă 70% din necesarul de produse alimentare)

etc.

Reacția de adaptare înseamnă preluarea a ceea ce aduce pozitiv fenomenul

de globalizare (informații, fluxuri de cunoștințe, circulația capitalului și a

persoanelor, tehnologii moderne etc.). Cooperarea cu companiile transnaționale

ușurează procesul de adaptare. Suedia, de exemplu, este prezentă în 30 de

companii transnaționale și continuă să mărească această „breșă” către spațiul

economic global.

Efectele negative ale fenomenului de globalizare trebuie cunoscute și

gestionate: exploatarea resurselor naturale proprii în avantajul companiilor

străine, falimentarea economiilor neperformante în noile condiții, polarizarea

populației după venit (săracii devin mai săraci, bogații mai bogați), promovarea

spiritului întreprinzător, capacității profesionale, dorinței de competiție, vocația

de a inova.

40 United Nations Development Programme

237

Și, în sfârșit, nevoia de emergență, de atingere a unor poziții avansate cu

rezonanță globală (Maricica Stoica, 2004).

În caseta 6 se prezintă, informativ, domenii în care litoralul românesc ar

putea avea incidență cu economia globală: caseta 6 poate fi completată, înlocuită

cu idei, soluții, propuneri care să ne apropie de spațiul economic globalizat.

Caseta 6

Idei posibile pentru avantajele comparative

ale litoralului românesc cu incidență globală

Ideea Justificare

Mediu ecologic Mediu natural curat, alimente ecologice, băuturi

ecologice, mobilier la hotel ecologic, lenjerie de pat

ecologică etc.

Conservarea biodiversității din Delta

Dunării

Expoziție vie a biodiversității naturale. Promovarea

turismului științific.

Tratamente cu nămol sapropelic,

fitoterapie tradițională, aromoterapie

etc.(dr. Ovidiu Bojor, 2005)

Susținute de cercetări științifice sub un monitoring

modern.

Etnoturism rural Capacități de cazare turistică tipice etnoculturilor

multiple existente în zonă, în aceeași zonă (români,

turci, rromi, lipoveni etc.), pachete de turism specifice.

Modele de consum originale, tradiționale Reconsiderarea unor modele tradiționale de consum ale

populațiilor indigene și alogene, marcarea ecologică a

acestora și oferirea turiștilor, marketing corespunzător.

Inteligență, fantezie și talentul populației –

ofertă pentru turiști

Muzee interactive.

Ateliere artizanale interactive.

Mici ateliere industriale ce lucrează la comanda

turistului: sticlărie, ceramică, gravură în metal,

gablonzuri etc.

V. Principiul interesului local/regional/național în deciziile ce privesc

procesul de dezvoltare a turismului pe litoral

Motivarea populației la nivel local/județean/regional, ierarhizarea criteriilor

de alegere a obiectivelor strategice și transformarea acestora în politici, programe

și măsuri, coerența deciziilor privită prin efectele pe termen lung, toate acestea au

un factor comun și anume subordonarea interesului local/regional/național (caseta

7).

Caseta 7 poate sugera că decidenții din zona litoralului trebuie să țină

seama de interesele manifestate la nivel național (regăsite în legislație, programul

238

de guvernare, strategii în derulare) care, în aceeași măsură, să-și definească

propriile interese care nu pot fi decât complementare celor de nivel superior.

Caseta 7

Manifestarea interesului în dezvoltarea

turismului pe litoral

Nivel Forme, argumente, definirea interesului

Dezvoltarea economică, socială, culturală.

Punerea în valoare economică a resurselor naturale, a celor umane, în special.

Grija pentru sănătatea oamenilor.

Integrarea în fluxurile mondiale de turiști, informații, cunoștințe, produse și

servicii.

Național

Reacție pozitivă, de asimilare a fenomenului de globalizare.

Reducerea decalajelor față de alte regiuni din România.

Regional Atragerea investitorilor, capitalului străin.

Valorificarea resurselor proprii.

Dezvoltare economică, socială, anulare decalaje..

Locuri de muncă.

Investiții.

Județean

Revitalizarea agriculturii.

Eradicarea sărăciei.

Învățământ modern.

Comportamente moderne ale populației.

Climat favorabil afacerilor, atragerea capitalului.

Decidenți de excepție.

Amplificarea continuă a activității economice, inclusiv prin extinderea

turismului.

Atragere de fonduri financiare nerambursabile pentru dezvoltare.

Local

Protecția mediului înconjurător, conservarea ecosistemelor.

Cine definește interesele locale și regionale, de tip litoral? Logic, răspunsul

este: instituțiile publice care răspund de gestiunea zonei, prin consultarea unui

larg cerc de actori locali în domeniul economic, cultural, financiar sau ceea ce se

întâlnește în literatură sub denumirea de stackholders. Definirea intereselor

locale/regionale și regăsirea acestora în strategiile de dezvoltare trebuie văzută și

în dinamica acestor interese care pot fi influențate de conjuncturi externe sau

interne. Privit astfel, interesul local/regional se poate transforma într-un factor

stimulator al climatului economic și social.

Este în interesul general local/regional/național ca resursele naturale să nu

se epuizeze rapid, exploatarea lor să se facă într-un mod durabil, în interesul

generațiilor umane viitoare.

În cazul litoralului, există un interes general pentru conservarea

239

biodiversității în Delta Dunării și conservarea acestui eco-sistem, în reconstrucția

ecologică a lacului Techirghiol, în selectarea – după principii ecologice – a

obiectivelor economice și neeconomice ce se amplasează în zona litoralului.

Complexele chimice și petrochimice, șantierele de construcții și reparații navale,

porturile civile și militare, bazele militare proprii sau închiriate unor puteri străine

nu sunt compatibile cu turismul, cu dezvoltarea lui, cu dorința de a atrage cât mai

mulți turiști străini și nici cu principiile dezvoltării durabile a zonei.

Sunt situații când interesul național nu este concordant cu cel

local/regional, cazul amplasării unor activități antropice fără legătură cu turismul,

situații care trebuie rezolvate prin intermediul autorităților publice.

În alte cazuri, interesul regional transcede și pe cel național: în Deltă, de

pildă, turismul de masă, construcțiile civile, exploatațiile agricole și piscicole în

incinte îndiguite, vânătoarea permisivă, pescuitul excesiv, exercițiile militare,

canalul Bâstroe etc. vin în contradicție cu statutul de rezervație a Deltei acordată

de instituțiile internaționale, Aici interesul comun, general este de conservare a

ecosistemelor, cum s-a menționat, de mai multe ori, în lucrarea de față.

Un interes greșit gestionat este acela al accesării fondurilor financiare

nerambursabile din partea UE: există incapacitatea cronică de a cheltui fondurile

alocate României de tipul SAPARD și ISPA41 care ar avea scopul de a ajuta la

creșterea nivelului de civilizație (ISPA) și de dezvoltare a agriculturii (SAPARD).

Această situație care nu și-a găsit rezolvare de aproape 6 ani arată incapacitatea

instituțiilor statului și ale administrației publice de a gestiona fonduri ale UE în

mod corespunzător și poate deveni o frână în operaționalizarea unei strategii de

dezvoltare locală/regională/națională pe termen lung, fondurile din UE fiind unul

din instrumentele de succes ale strategiei.

41 ISPA (Instrument Structural de Pre-Aderare) este un program intrat în vigoare începând cu anul 2000.

Obiectivul sãu îl constituie dezvoltarea infrastructurii de transporturi si protectia mediului în tãrile

candidate la aderare

240

8.2.7. Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului pe litoral

Stabilirea obiectivelor care să asigure dezvoltarea litoralului românesc este

una din principalele etape ale procesului de elaborare a strategiei (figura 8.5),

obiectivele putând fi înțelese ca esența strategiei (I.Ansoff, 1989), după cum

rezultă, de altfel, și din definiția strategiei ca „arta de a combina diferite operații în

vederea atingerii unui obiectiv” (Le dictionnaire de notre temps, Ed.Hachette,

1988, p.1170).

Revenind la I.Ansoff, strategia poate fi definită și ca „ansamblul criteriilor

de decizie ce duc la realizarea obiectivelor propuse”, sau, mai simplu, după

Aurelia-Felicia Stăncioiu (2004), „strategia de marketing stabilește calea prin

care se ating obiectivele strategiei”.

Inventarul obiectivelor

Etapele 1.1, 1.2, 2, 3 și 4 din schema logică din figura 8.5 sunt cele mai

laborioase și importante din tot procesul de elaborare a strategiei.

Analizele efectuate în capitolele precedente ale prezentei lucrări (etapele

1.1 și 1.2 din schema din figura 8.5) constituie sursa principală de identificare a

obiectivelor. Alte surse le oferă analizele SWOT 42 , detalierea principiilor

conceptului de eco-dezvoltare a turismului din literatura de specialitate, mass

media românească, din lucrarea autorilor prezentei lucrări, din anchetele efectuate

printre turoperatorii din România.

A rezultat astfel un prim inventar (anexa 2) de obiective posibile (total 95

poziții), corespunzător etapei doi din schema logică din figura 8.5.

Criteriile de selecție a obiectivelor

Principiile conceptului de eco-dezvoltare a turismului devin criterii pentru

selectarea, ierarhizarea obiectivelor propuse pentru strategie (prin intermediul

42 SWOT (Strenghts – Weaknesses – Opportunities – Threats)

241

unei analize multicriteriale).

Practic, au loc următoarele operațiuni:

Se prelucrează datele din anexa 2, stabilindu-se o primă ierarhizare după

frecvența cu care aceleași propuneri de obiective au fost făcute de surse diferite.

Primele 10 poziții obținute sunt redate în tabelul 8.5 cu scop informativ.

Tabelul nr.8.5: Frecvențe cu care unele obiective strategice apar în inventarul

general al acestora (anexa 3)

Obiectivul selectat Numărul de selecții Frecvența

%

Îmbunătățirea calității serviciilor 13 13,6

Diversificarea ofertei turistice 12 12,6

Clarificarea responsabilităților în gestiunea litoralului 11 11,5

Promovarea turismului în străinătate 9 9,5

Extindere în extrasezon a turismului 9 9,5

Ecologizarea, întreținerea plajelor 8 8,4

Amplificarea, extinderea activității turistice 8 8,4

Calitatea resursei umane 7 7,4

Completarea și calitatea infrastructurilor 6 6,3

Atragerea investitorilor, a capitalului 6 6,3

Sursa: date preluate din anexa 3.

Principiile conceptului de eco-dezvoltare, așa cum au fost definite în

subcapitolul 2.3.3, se transformă în criterii de selecție și de ierarhizare a

obiectivelor strategice care, împreună cu criteriul frecvenței cu care același

obiectiv apare în inventar, permit finalizarea selecției (anexa 3), obiectivele ce se

propun pentru strategia de dezvoltare a turismului pe litoral sunt, astfel selectate și

înscrise în tabelul 8.6.

În logica proiectării în timp a obiectivelor strategice trebuie înțeles că

startul punerii în operă a obiectivelor pe termen mediu și lung este concomitent cu

cel al obiectivelor pe termen scurt, numai că îndeplinirea lor integrală se face în

orizonturile de timp stabilite.

Aceeași logică invocată mai sus cere ca pe durata strategiei, în etapa de

saturare de pe curba de viață economică, să se abordeze și gestionarea următorului

ciclu de viață, întârziind cât mai mult apariția etapei de declin. Este conceptul de

modernizare continuă, de menținere a raportului efecte/eforturi-tipice

242

obiectivelor strategiei, la valori continuu supraunitare.

Tabelul 8.6: Ierarhia primelor zece obiective strategice

Obiectiv Total

Punctaj

Ierarhie Orizont de timp

Îmbunătățirea calității serviciilor 68,0 1 scurt, mediu și lung

Stabilirea responsabilităților în gestiunea litoralului 58,0 2 scurt

Ecologizarea, întreținerea, protecția plajelor 42,0 3 scurt, mediu și lung

Calitatea resursei umane 37,0 4 scurt, mediu și lung

Diversificarea ofertei turistice 36,8 5 scurt, mediu și lung

Promovarea turismului în străinătate 28,5 6 scurt, mediu și lung

Extinderea turismului în extrasezon 28,5 6 scurt, mediu și lung

Atragere de capital și investitori 25,2 7 scurt, mediu și lung

Extinderea activității turistice 25,2 7 scurt, mediu și lung

Gestionarea riscurilor majore pentru mediul

înconjurător

21,0 8 scurt, mediu și lung

Sursa: preluare după anexele 2 și 3.

Obiective strategice selectate (etapa 4 din figura 8.5)

Pentru a răspunde dezideratului ca turismul pe litoral să evolueze conform

conceptului de eco-turism se ordonează obiectivelor strategiei – ierarhizate ca în

tabelul 8.5 – după logica proiectării lor în timp (tabelul 8.7).

Tabelul nr.8.7: Obiective ale strategiei de dezvoltare a turismului pe litoralul

românesc, orizont 2025-2030

Obiectiv Orizont de timp

Stabilirea responsabilităților

Ecologizarea, întreținerea, protejarea,

refacerea plajelor

Îmbunătățirea calității serviciilor

Termen scurt

Calitatea resursei umane la performanțe

europene

Diversificarea ofertei turistice

Promovarea turismului în străinătate

Atragerea de capital și investitori

Gestionarea riscurilor majore pentru mediul

înconjurător (riscuri naturale și antropice)

Termen mediu

Extinderea, amplificarea activității turistice

Prelungirea turismului în extrasezon

Infrastructuri moderne în Dobrogea și în

stațiuni

Agricultura ecologică – suport și atractor

pentru turismul pe litoral

Termen lung

243

Obiectivele strategice din tabelul 8.7 pot fi formulate și altfel, după efectele

ce le vor avea, de pildă:

Pe termen scurt:

– Pregătirea abordării unui nou ciclu al turismului pe litoral (figura 8.1 și 8.2)

proiectat pe spațiul economic european, al concurenței existente și viitoare.

Pe termen mediu:

– Lansarea turismului modern, creșterea numărului de turiști, concomitent cu

creșterea veniturilor din turism.

Pe termen lung:

– Aport semnificativ la formarea PIB; atingerea etapei maturității pe curba

ciclului de viață a activității turistice.

Obiectivele astfel formulate se înscriu în logica evoluției unui proces sau

fenomen economic, în care principiile conceptului de eco-dezvoltare sunt

prezente și ghidează succesiunea obiectivelor.

Turismul pe litoral, privit ca sistem economic, prilejuiește, prin

succesiunea obiectivelor înscrise în tabelul 8.7, să se obțină o îmbunătățire

calitativă a managementului acestui sistem, după cum urmează:

Pe termen scurt:

– Perioada reducerii decalajelor de nivel calitativ și ca dotare tehnică a turismului

românesc față de turismul modern. Sistemul de management acționează în

prezent pentru a răspunde unor semnale din trecut, reacție tipică sistemelor de

management cu comportament static.

Pe termen mediu:

– Se ating performanțele unor firme, țări sau regiuni luate ca etalon. Se acționează

în timp real, tipic sistemelor de management cu comportament adaptiv.

Pe termen lung:

– Se obțin performanțe superioare celor de pe piața mondială a turismului. Este

apanajul sistemelor de management cu comportament evolutiv (anticipativ) când

se reacționează înainte ca semnalele să fie evidente. Decidenții ce lucrează în

244

asemenea sisteme sunt decidenți de excepție (Ion Boboc, 2000, Ion Dijmărescu,

1997; Gelu Boureanu și colaboratorii, 1989).

În acest fel, strategia propusă pentru dezvoltarea litoralului românesc este

și prilej de modernizare a sistemului de management a zonei litoralului, a

sectorului turistic și a celor conexe. Această evoluție a comportamentului

sistemelor de management, implicată în prevederile strategiei poate fi punctul

critic, nodal, pe graficul realizării obiectivelor strategice și impunerii activității

turistice de pe litoral în plan național și european.

Evaluarea obiectivelor strategice (etapa 5 din schema din figura 8.5)

Indicatorii care pot caracteriza activitatea de turism (Vasile Glăvan, 2004)

sunt numeroși și, ca relevanță, diferiți. Dintre aceștia, se alege un set de 8

indicatori (tabelul 8.8) și, dependent de obiectivele strategice selectate (tabelul

8.7) se propun valori orientative care să dea contur turismului pe litoralul

românesc în perspectiva pe termen scurt, mediu și lung.

Tabelul nr.8.8 : Indicatorii orientativi ai activității de turism corespunzători

obiectivelor strategice ale litoralului românesc

Indicatorul U.M. Valoare Valoarea propusă, pe termen:

în anul

2004

Scurt Mediu Lung

0 1 2 3 4 5 6

Capacitatea de cazare L 118547 124000 150000 200000

turistică D

locuri

2677 3000 3100 3200

Capacitatea de cazare L 10384 15000 18000 22000

în funcțiune D

mii

locuri-zile 455 500 550 600

Înnoptări L 4338 5000 8000 10000

D

mii de

înnoptări 129 150 170 200

Sosiri turiști, L 782 1500 2100 3000

din care: D

mii

persoane 37* 40 45 50

Turiști străini L 87 200 5000 1000

D

mii,

număr 8* 10 20 25

Sejur mediu L 5,5 6,5 7,0 7,0-8,0

D

zile

2* 4 6

Indice de utilizare netă L 41,8 45-50 50-60 60-65

a locurilor de cazare D

% 28,3 30 35 40

Aportul turismului la România Sub 1,0 2-3 3-5 5-7

formarea PIB-ului L+D

% Sub 1,0 0,5-1,0 1,0-2,0 2,0-3,0

245

Legendă:* anul 2003.

L = litoralul sudic.

D = Delta Dunării.

Sursa: datele din coloana 3 (anul 2004), Anuarul Statistic al României, 2004.

Tabelul 8.8 înscrie separat turismul pe litoral (partea de sud a zonei) și cel

din Delta Dunării, cele două tipuri de turism diferențiindu-se prin dinamică

(protejarea Deltei), tip de turism (de masă, în sud, de lux și științific în Deltă),

capacitatea de cazare.

Principalul indicator urmărit în strategie este aportul activității de turism la

formarea PIB-ului (în tabelul 8.8 a fost înscris ca o rezultantă a celorlalți

indicatori). În anul 1989, acest indicator reprezenta 0,28% (Anuarul Statistic al

României, 1990), el menținându-se sub această valoare întreaga perioadă

1990-2004 (la nivelul întregii țări).

Deoarece litoralul (inclusiv Delta) reprezintă cca.25% din capacitatea de

cazare turistică a României (tabelele 8.1, 8.2 și 8.3) sau aproximativ 20% din

capacitatea de cazare în funcție (tabelul 8.9) se poate considera că aportul

turismului pe litoral la formarea PIB-ului este, în prezent de 20-25% (inclusiv

Municipiul Constanța), proporție care se va menține, aproximativ și în viitor,

presupunându-se că întreg turismul din România va fi revigorat, după modelul

strategiei propusă pentru litoral.

Tabelul nr.8.9: Capacitatea de cazare în funcție în județele Tulcea și Constanța,

în Dobrogea și în România, în anul 2004

mii locuri, zile

Total Județ 11263,7

Județul Constanța Litoral minus

Constanța oraș

10383,6

Județul Tulcea Total Județ 491,2

Delta plus orașul Tulcea 450,2

Dobrogea Total Dobrogea 11754,9

Dobrogea minus

Orașul Constanța

1042,9

România 53088,6

Raportul Dobrogea / Total Dobrogea 21,77

România

%

Dobrogea minus orașul Constanța 19,37

Sursa: Anuarul Statistic al României, 2004.

246

Suportul creșterii aportului turismului pe litoral la formarea PIB-ului (tabelul

8.8):

Caseta 8

Profil posibil pentru tabere organizate pe litoral,

cu participare europeană

Profilul taberei Observații

Persoane cu dizabilități locomotorii Inclusiv tratament balnear (opțional)

Ecologist Regim naturist

Alimente ecologice

Transport nemotorizat în zonă

Surse de energie regenerabilă

Studiere biotopuri din zonă

Spiritual: – profil religios

– de tip yoghin

– etc.

– intraconfesionale

În colaborare cu mânăstirile din zonă, probabil

la Tuzla

(armonie între credincioși).

Ecumenice.

Cercetași Acțiuni de monitorizare a zonelor protejate din

Dobrogea

Identificarea unor eco-sisteme ce trebuie

protejate

– muzică Curente și vârste diverse

– pictură Inclusiv de tip mural

– sculptură Conform PUG, PUZ

Creație

– artizanat Comercializarea produselor

Produse realizate la comandă

– arheologie

– speologie

– biologie, ihtiologie

Cercetare

științifică :

– etnografie și folclor

– subacvatic

– hipism

– canotaj Lacurile din zonă

Sportiv

– înot Bazine acoperite și deschise

Școlari Eventual, pe anumite profile

Studențești Valorificare cămine studențești din

Universitățile din Constanța

Pentru copii de excelență Pilot și demonstrative

Excentrici Urmează a fi identificate

Copii marginalizați, copiii străzii, orfanii,

săracii etc.

Prin organizațiile de asistență socială

– Creșterea capacității de cazare turistică de la 191.224 locuri în 2004

(litoral și Deltă), la cca.200.000 locuri în 2005 sau o creștere cu 68%. Probabil că

trebuie avute în vedere și locurile în pensiunile din mediul rural și taberele al căror

număr și diversitate se așteaptă să crească (Florina Bran, Tamara Simion, Puiu

Nistorescu, 2000). Caseta 8 poate da idei pentru această formă de turism,

247

interesantă pentru tinerii din Europa și dacă este bine organizată, participanții la

tabere vor fi viitorii turiști ai litoralului. Concesionări de spații pentru amenajarea

taberelor pot fi avute în vedere cu firme străine, institute de învățământ, ONG,

asociații diverse, inclusiv de tip profesional.

– Creșterea capacității de cazare în funcțiune este corelată cu indicatorul

anterior și cunoaște aproximativ aceeași dinamică; un spor al acesteia ar fi

evidențiat pe seama prelungirii perioadei de turism pentru a acoperi cât mai multe

luni din an (90% comparativ cu 68% în exemplul de mai sus).

– Creșterea numărului de înnoptări. Dublarea valorii indicatorului în 25 ani

nu pare forțată. Administrația Zonei Antalya-Turcia și-a propus triplarea

numărului de turiști în următorii 15 ani. Sporul de înnoptări poate fi asigurat, în

sens intensiv, și de mărirea radicală de utilizare netă a locurilor de cazare.

– Majorarea valorii indicelui de utilizare netă a locurilor de cazare de la

41,8% pe litoral, în anul 2004, la 60-65% în anul 2025. Printre alte măsuri,

promovarea turismului de weekend va modifica sensibil valoarea indicelui.

Terminarea autostrăzii București-Constanța va ușura această sarcină ca și

realizarea mijloacelor de divertisment modern ce sunt de așteptat să se înscrie

printre atracțiile litoralului (și în extrasezon), mai ales, sub forma acqualandurilor

cu apă caldă sau acoperite pe timpul iernii, punerea în valoare a apei geotermale

din zona Mangalia (bazine încălzite natural, apă cu efect terapeutic), spectacole

muzicale și sportive pentru tineri, festivaluri, concursuri de dans etc.).

– Numărul de zile de sejur (tabelul 8.10). Reducerea tarifelor de transport pe

distanța București-Constanța ar fi prima măsură ce ar trebui luată. Autobuze

etajate sunt considerate de mulți turiști ca o soluție de a ieftini transportul și de a

concura transportul pe calea ferată, considerat scump în prezent pentru turismul

de sfârșit de săptămână.

Ca medie anuală, numărul de zile de sejur va cunoaște două evoluții

contradictorii: modernizarea turismului, extinderea acestuia în extrasezon,

diversificarea ofertei turistice etc. vor duce la prelungirea duratei medii peste

248

valorile din tabelul 8.10 (7,6 zile sau 5,5 zile la totalul turiștilor (tabelul 8.8), iar

pe de altă parte, stimularea, promovarea, extinderea turismului de sfârșit de

săptămână va reduce media anuală. Se apreciază totuși că rezultanta va fi pozitivă

și că durata medie a sejurului va crește treptat de la 5,5 zile la 7-8 zile în

perspectiva anului 2025. Dublarea până la triplare a fluxului de turiști străini pe

orizontul de timp al strategiei va marca pozitiv acest indicator de eficiență a

turismului (tabelul 8.8).

Tabelul nr.8.10: Turismul organizat de agențiile de turism în România și pe

litoral, în anul 2003

Indicatorul România Litoral %

Turiști, mii persoane 1234 318 25,7

Turiști, mii zile 9724 2410 24,7

Durata medie a sejurului 7,9 7,6

Înnoptări, anul 2004, mii înnoptări 18500 4337 24,1

Sursa: B.S.J. Constanța, Anuarul Statistic al României, 2002.

Verificarea logicii alegerii obiectivelor strategice

Obiectivele stabilite conform metodologiei de elaborare a strategiei

(tabelul 8.7 și figura 8.5) se pot presupune că sunt cele mai potrivite pentru

dezvoltarea turismului pe litoral conform principiilor conceptului de

eco-dezvoltare.

Suplimentar acestui demers se compară obiectivele stabilite mai sus cu

obiectivele propuse de organizații internaționale (ONU, de pildă) către guverne

pentru a le ghida strategiile de dezvoltare macroeconomică (caseta 9).

Prezentarea făcută în caseta 9 permite formularea a două concluzii:

􀂾 Se regăsesc și obiectivele strategice propuse pentru litoralul românesc

(tabelul 8.7, anexele 2 și 3).

􀂾 Strategia litoralului românesc pornește de la un nivel organizatoric foarte

scăzut, astfel încât, pentru a aborda realizarea unor obiective ca cele din tabelul

nr.8.7 și caseta 9 este nevoie de un interval de pregătire de 2-3 ani pentru a se

249

clarifica responsabilitățile, organiza compartimentele de urmărire,

operaționalizare a strategiei, pregătirea decidenților și personalului de sector

(Maria-Christina Suciu, 1999), ceea ce se regăsește în strategie ca obiective pe

termen scurt în tabelul 8.7.

Caseta 9

Obiective strategice propuse de ONU pentru a fi incluse în

Strategiile de Dezvoltare Națională

Obiectivul propus de ONU Sursa bibliografică

• Grija pentru sănătatea populației

• Asigurarea necesarului de energie și apă

• Dezvoltarea ruralului

• Educație pentru întreaga populație

• Gestiunea zonelor de coastă și a marilor bazine de apă

• Gestiunea corectă ecologic a ecosistemelor

Worldd Summit on Sustainable

Development 2002,

Johannesburg, în Our Planet nr.14,

vol.2, 2002, p. 8-10.

• Reducerea gradului de sărăcie

• Prevenirea crizelor

• Promovarea informației și a tehnologiei informației

• Combaterea HIV/SIDA

PNUD: Human Development

Report 2002, New York

• Asigurarea unui mediu durabil

• Educația primară pentru toți cetățenii țării

UNEP: State of the World

Population, New York, 2002,

Millenium Summit, sept.2000.

Într-o perioadă când concurența între zonele turistice din Europa este foarte

vie, iar strategiile marilor firme sau zone turistice privesc emergența pe piețele

globale, România trebuie să piardă timp (timp istoric) pentru organizarea locală,

pentru a găsi soluții viabile la gestionarea plajelor (încercări ce durează de cca.15

ani), motivații ale actorilor din zona turistică a litoralului de a-și îmbunătăți

calitatea serviciilor, moderniza infrastructura de cazare. Acest handicap trebuie

rezolvat rapid pentru a permite operaționalizarea obiectivelor strategiei de

dezvoltare.

8.2.8. Scenarii probabile de evoluție a mediului politic, economic,

social etc. în România și zona litoralului

(etapa 6 din schema din figura 8.5)

Conturarea scenariilor se poate face după evoluția probabilă a conjuncturii

250

interne sau externe a sistemului considerat. La nivel macro, sunt cunoscute mai

multe tipuri de scenarii ca, de exemplu:

􀂾 economia, piața mai întâi, model frecvent în țările dezvoltate;

􀂾 securitatea mai întâi, văzută prin filiera om-grup-stat;

􀂾 politica, mai întâi, când sunt predominante inițiativele guvernamentale ce

impun obiective sociale, economice, ecologice, stabilirea urgențelor etc.;

􀂾 durabilitatea, mai întâi, urmare a integrării obiectivelor economice, sociale

și de protecție a mediului.

Scenariile urmăresc și conjuncturile geopolitice probabile, sursele de

finanțare posibile, ritmurile dorite pentru dezvoltarea, apariția unei noi clase de

manageri sau clasă politică, motivarea populației etc.

Pentru cazul concret al strategiei litoralului, scenariile pot privi:

􀂾 Conjunctura economică, politică, socială favorabilă unei evoluții continuu

pozitive a României care să creeze climat favorabil atragerii investitorilor și

capitalului iar imaginea de țară să se transforme în atractor pentru turiști.

􀂾 Întârzierea reformelor economice, politice, administrative moderne

necesare a aduce România pe planul performanțelor secolului XXI european sau

continuarea situației aproximative cu cea de astăzi (preocupare obsedantă, aparent

fără soluție: cine gestionează plajele?).

Din aceste scenarii se optează pentru detalierea strategiei pentru ultimul

scenariu menționat, cel optimist, acesta fiind capabil să asigure eco-dezvoltarea

litoralului și fiind similar și cu alte scenarii preconizate de literatura de

specialitate (S.Dibb și alții, 1994), unde condițiile de piață sunt predominante și

actul de decizie economică implică luarea în considerare și a factorilor ecologici.

Într-un proiect de Strategie națională de dezvoltare economică a României

pe termen mediu (Mugur C.Isărescu, Tudorel Postolache, 2000), a fost ales un

scenariu asemănător, optimist, caracterizat atfel:

„Premisa sa fundamentală o constituie finalizarea și consolidarea

construcției instituționale a economiei de piață prin clarificarea durabilă a

251

drepturilor de proprietate; continuarea privatizării, asigurarea coerenței

funcționale și a stabilității cadrului legislativ, încheierea reformei sistemului

bancar, reglementarea precisă a regimului monopolurilor naturale și combaterea

eficace a monopolurilor economice, dezvoltarea concurenței, îmbunătățirea

radicală a mediului de afaceri”.

Într-un asemenea scenariu, optimist, capabil de reducere a decalajelor din

România și celelalte țări europene, principalii indicatori economici ar putea avea

configurația din tabelul 8.11 (valori aproximative).

Tabelul nr.8.11: Macroindicatori ai scenariului optimist (România 2005-2025)

Indicatorul Evoluția valorii indicatorului

scenariului optimist – 2025

PIN/locuitor, medie % 50% din PIB-ul mediu al UE

Rata medie anuală de creștere a

PIB-ului 2005-2025, %

≥ 7

Raport export / import pentru bunuri și

servicii 2006-2025

Supraunitar

Rata șomajului la sfârșitul anului

2006-2025, %

9-6

Analfabeți Zero

Tabelul 8.11 trebuia să cuprindă mai mulți indicatori. De exemplu, fluxul

de investiții străine directe, datoria externă, datoria publică, formarea brută de

capital, consumul privat și guvernamental etc. Dar evoluțiile acestor indicatori nu

sunt ușor de descifrat într-un spațiu economic în organizare. De pildă, fluxul de

investiții străine, esențial pentru dezvoltarea și modernizarea economiei, suport

pentru dezvoltarea turismului, modernizarea și completarea infrastructurilor de

tot felul, acest flux trebuie să includă și sume foarte mari, de ordinul sutelor de

miliarde Euro necesare alinierii României la normele Uniunii Europene (protecția

mediului, de pildă, necesită cca.60 miliarde Euro pentru aducerea performanțelor

economiei, habitatelor umane la normele Uniunii Europene) și exemplele pot

continua.

Aprecierile de mai sus care dau consistență scenariului, îi conferă

252

dinamism, ce a fost formalizat într-o analiză SWOT (caseta 10) ce vine în

ajutorul descrierii politicilor, programelor în următoarele etape de elaborare a

strategiei, dar atrag atenția, în același timp, asupra acțiunilor necesare amonte de

politici-premise ale viabilității acestora.

Caseta 10

Stimulente și restricții ale scenariului optimist

– analiză SWOT –

Puncte tari • Poziția de țară membră a UE

• Clasa de decidenți moderni (în perspectivă)

• Ordine socială, comportamente moderne ale populației

• Tezaurul ecologic conservat și pentru generațiile umane viitoare

• Atractorii turistici puși inteligent în valoare

• Colaborare internațională pentru aducerea de management modern,

capital, piețe, idei, competitivitate

• Dorința populației de a trăi într-un mediu ordonat, departe de sărăcie,

cu decidenți inteligenți, integri moral.

Puncte slabe • Invazia construcțiilor industriale, militare etc. asupra litoralului;

activitatea portuară extinsă.

• Rămânerea României în afara UE

• Act de decizie necorespunzător

• Respectarea legilor rămâne facultativă

• Sărăcirea continuă a populației

• Lipsă de atractivitate pentru investitori și turiști

• Lipsa unei strategii de dezvoltare pe termen lung

Oportunități • Existența mediului natural propice activităților balneare și de turism

• Infrastructură dezvoltată în timp istoric pentru turism și tratament

balnear

• Piață internă pentru turism și îngrijirea sănătății populației

• Turismul poate stimula dezvoltarea economiei Dobrogei și pune în

valoare produsele agricole din zonă

• Se creează locuri noi de muncă

• Imaginea (brandul) pozitivă a turismului pe litoral poate deveni o

componentă a brandului României

Amenințări • Reducerea, în continuare, a activității turistice și balneare pe litoral

• Deteriorarea ecosistemului deltaic

• Sărăcirea, în continuare, a zonei

• Fluxul de turiști români către alte destinații externe, pierderi de valută

• Deteriorarea calității factorilor de mediu.

Jocul stimulentelor și restricțiilor în timp au scopul menținerii scenariului

optimist în limitele de performanță care să nu modifice semnificativ mediul de

realizare a obiectivelor strategiei.

Aceste componente ale strategiei (stimulentele și restricțiile) pot fi privite

și ca interfață între nivelul macro – ce determină scenariul și cel imediat inferior

253

asupra căruia se execută strategia. Sunt variabile independente în cazul simulării

componentelor strategiei.

8.2.9. Politici de realizare a obiectivelor

(etapa 9 din schema din figura 8.5)

Definite ca „tactici, metode și mijloace folosite în vederea realizării

obiectivelor prestabilite” (Mic dicționar enciclopedic, 1972), politicile sunt

elaborate distinct pe domenii omogene care facilitează descrierea programelor

într-o manieră coerentă. Logica derulării strategiei (schema din figura 8.5) devine

astfel:

– Delimitarea politicilor cu care obiectivele au incidență;

– Transformarea politicilor în programe (etapa 10, figura 8.5);

– Măsuri specifice fiecărui program (etapa 11, figura 8.5).

În cele ce urmează vor fi schițate principalele politici – parte a strategiei

dezvoltării turismului pe litoral.

POLITICA ECONOMICA

Aceasta trebuie să susțină amplificarea activității economice – via turism –

în condițiile competiției interne și internaționale. Statutul economiei de piață va

face ca această amplificare să se regăsească în rezultate pozitive pentru

întreprinzător și pentru întreaga zonă.

Necesitatea reducerii decalajelor dintre performanțele turismului pe litoral

și din alte zone ale Europei, concurente, pe de o parte și obiectivul amplificării

activității economice în condiții de profit, pe de altă parte, îndreaptă politica

economică în domeniul eficienței, evaluările de tipul cost-beneficiu fiind

înlocuite cu cele de tip cost-eficiență. Și pentru că resursele naturale sunt suportul

activității de turism, analizele economice vor include și analizele de tipul

cost-ecoeficiență.

254

Privită astfel, politica economică va urmări obținerea de beneficii din:

• valorificarea locurilor de cazare existente;

• locuri de cazare modernizate;

• noi locuri de cazare prin investiții noi;

• locuri de cazare în mediul rural (agro-turism);

• prelungirea sezonului turistic;

• extinderea semnificativă a turismului balnear prin investiții noi cu regim

de tratament permanent;

• promovarea turismului de weekend pe toată durata anului;

• dezvoltarea eco-industriei, industriei turismului;

• turism de lux în Deltă;

• agricultura din zonă – suport pentru alimentația în stațiunile turistice;

• diversificarea tipurilor de turism, astfel ca acestea să nu fie dependente

numai de litoral ci să se cuprindă suprafața întregii Dobrogea;

• pentru turismul de masă, pentru tineret, unele tabere, pot fi luate în calcul

și locurile de cazare în căminele studențești din timpul vacanțelor,

internatelor școlare, locuri pe nave (nave tip hotel) etc.;

• proximitatea litoralului bulgăresc poate sugera idei de pachete comune

de turism, deschizându-se o linie de transport continuă între cele două

zone de litoral. Ideea pare oportună deoarece primirea celor două țări în

UE face inutilă vama și dificultățile de trecere dintre cele două țări.

Avantajele comparative și competitive ale litoralului românesc trebuie

gestionate cu inteligență, în scop profitabil.

Costurile implicate în realizarea obiectivelor strategice, de politică

economică sunt mari și foarte mari, tipice startului unui nou ciclu de viață al

turismului. Aceasta însemnă că trebuie mobilizate, în mare măsură, resurse

intangibile în dezvoltarea turismului, precum resursa umană, superior calificată,

inteligența, talentul, imaginația, brandul zonei, spiritul inovator.

Politica economică va ordona articularea programelor, astfel ca obiectivele

255

strategice să fie îndeplinite pe orizontul lor de timp. Cheltuielile principale care

privesc eficiența turismului sunt:

• modernizarea capacităților de cazare existente – găsirea instrumentelor

de a face pe actualii proprietari ai capacității de cazare să investească în

modernizare;

• infrastructura modernă realizată din fonduri bugetare;

• piscine acoperite, parcuri acvatice, inclusiv de tip acoperit;

• extinderea capacităților de tratament balnear cu colaborarea firmelor din

țările nordice;

• turism în extrasezon: mijloacele de promovare adecvate;

• turism de sfârșit de săptămână și cazare în spații încălzite;

• turism de masă pe litoral (exclusiv Delta Dunării), pentru turiștii cu

venituri reduse cu scopul de a pune în valoare capacitatea turistică

modestă ca dotare.

Volume mari de cheltuieli vor fi necesare pentru protecția plajelor, a

calității apei Techirghiolului, gestiunii corecte, moderne a deșeurilor solide și

lichide din stațiuni. Intervenția statului român – via buget – este așteptată

deoarece cauzele deteriorării factorilor de mediu rezidă în construcții

hidrotehnice pe coasta Mării Negre, gestiunii greșite a lacului Techirghiol.

Conform informațiilor de la Direcția Apelor Dobrogea-Litoral (Adevărul,

11 august 2005), Programul de măsuri privind protecția și reabilitarea zonei

coastei va costa 2-300 milioane $, ce nu pot fi asigurați decât din creditarea

externă.

Evoluția economiei litoralului în condițiile economiei de piață orientează

intervenția autorităților publice locale/regionale către folosirea de instrumente de

intervenție ca reglementări, amenajarea teritoriului (PUG43), stimulente acordate

investitorilor la achiziția de terenuri, alimentarea cu utilități, acces la căile de

transport, comunicații, informații etc.

43 Plan Urbanistic General

256

Politica economică imprimată de autoritățile publice locale, județene/

regionale excede zona litoralului: turismul trebuie privit drept catalizator al

dezvoltării economiei Dobrogei. Revigorarea agriculturii – cu perspectiva sigură

a pieței pe termen lung pentru turiști pe litoral (inclusiv produse ecologice)

presupune și intervenția autorităților publice ca agricultura să devină funcțională

și eficientă. Există altfel riscuri ca produsele agricole să fie aduse din import,

situație similară cu cea a României care își asigură 70% din totalul produselor

alimentare din import.

Ca intervenții imediate, accesarea fondurilor nerambursabile și a celor în

cofinanțare din partea UE se impune cu stringență (fonduri ISPA, SAPARD etc.),

deoarece fondurile se vor pierde și se ratează ocazia de modernizare a satelor și

agriculturii din Dobrogea.

POLITICA ECOLOGICA

Ecosistemele naturale sunt suportul turismului pe litoral, atractorul

principal al turiștilor. Punerea lor în valoare este un test de inteligență pentru cei

ce lucrează în domeniu de a folosi cât mai eficient acest tezaur natural pe o

perioadă cât mai lungă, în interesul generațiilor viitoare umane.

De aceea, valorificarea resurselor naturale se face în corelație cu

obiectivele economice, sociale, dând substanță obiectivelor strategice pe termen

lung.

Valorificarea resurselor naturale, în afara efectelor pozitive economic,

social, generează și externalități, din care cele negative trebuie gestionate cu grijă,

astfel încât să se încadreze în eco-industrie și să fie privite ca oportunități de

afaceri (tratare ape uzate, valorificare/tratare deșeuri solide, reconstrucția

ecologică, împăduriri, crearea de culoare verzi, plantarea de copaci decorativi și

fructiferi de interes public, operații de curățenie și igienizare etc.).

Conceptul de eco-dezvoltare propus pentru turismul pe litoral atrage atenția

asupra conservării, protecției eco-sistemelor, factorilor de mediu, cunoscându-se

257

faptul cert că turismul înseamnă și poluarea și deteriorarea factorilor de mediu.

Echilibrul între turism și integritatea factorilor de mediu poate fi considerat

factor comun pentru toate acțiunile ce se desfășoară conform strategiei de

dezvoltare a turismului pe litoral.

Beneficiile directe ce se obțin în urma valorificării factorilor de mediu

provin din:

• tratamentul balnear;

• alimentația ecologică;

• aquacultura ce urmează a fi promovată în zonă;

• piscicultura, ce trebuie extinsă în bazine artificiale;

• biocombustibilii obținuți din culturile agricole de plante oleaginoase;

• valorificarea surselor neconvenționale de energie;

• lemnul din perdelele de protecție, reforestări.

Beneficiile indirecte se regăsesc în activitatea de turism, punerea în valoare

a solului agricol, sechestrarea CO2 antropic în covorul vegetal.

Eforturile pentru menținerea calității factorilor de mediu, monitorizarea

acesteia, intervenții pentru refacerea siturilor degradate trebuie ierarhizate, după

criteriul eco-eficienței.

Primele eforturi, ca importanță, sunt de ordin organizațional, de respectarea

cadrului legislativ existent care se referă la protejarea unor ecosisteme și

gestiunea altora.

De pildă, în Indexul rezervațiilor naturale din România (Gh.Mohan,

A.Ardelean, M.Georgescu, 1993) în județul Constanța figurează și rezervația

Grindul Chituc-Golovița-Smeica cu suprafața de 900 ha, suprafață inclusă în

Rezervația Biosferei Delta Dunării. Din această rezervație, Primăria din Săcele

scoate la licitație o suprafață de 800 ha. Alte parcele din rezerve au fost înstrăinate

pe baza Legii fondului funciar. Haosul din zonă este cunoscut de Prefectura

Județului Constanța, dar intervențiile nu sunt în favoarea salvării rezervației.

Virgil Munteanu, fostul guvernator al Deltei Dunării, declară: „Nu pot să cred că

258

se întâmplă așa ceva. Grindul Chituc este cea mai importantă zonă protejată din

Delta Dunării. Aici se găsesc cele mai multe colonii de păsări și plajă sălbatică…

Mi-e teamă că se va repeta povestea plajei din Sulina care, printr-o hotărâre luată

la nivel local, a trecut sub administrația orașului Sulina” (Adevărul, 11 august

2005).

Pe un asemenea fundal de confuzie în respectarea legilor (și exemplele sunt

numeroase, semnalate de media din ultimii 15 ani) nu se poate vorbi de un proces

de modernizare și dezvoltare a turismului pe litoral. De aceea, printre obiectivele

strategiei (tabelul 8.7) pe termen scurt, cu stringență (poziția întâi) se prevede:

„stabilirea responsabilităților în gestiunea litoralului”, iar ca premise la

aplicarea strategiei, s-a repetat de mai multe ori sintagma: „ordonarea spațiului

economic românesc, respectarea legilor, ordinea socială”.

Abia după parcurgerea acestei etape, care nu a putut fi depășită în ultimii 15

ani, se poate trece la următoarea, la obiectivul doi din strategie (tabelul 8.7) și

anume: „ecologizarea, întreținerea, protejarea, refacerea plajelor”, obiectiv

care, în logica strategiei ar trebui să se transforme în avantaj comparativ (climat,

orientare cardinală, calitatea nisipului, regimul de adâncime a mării, temperatura

apei mării) și competitiv (curățenie, menținerea peisajului natural, siguranța

bunurilor și siguranța personală, condițiile de igienă, încărcarea microbiană a apei

de mare, accesibilitate).

Se poate ușor observa că cele două obiective strategice propuse pe termen

scurt aparțin administrației publice, iar primul obiectiv nu cere decât eforturi de

ordin organizatoric, din care se detașează ușor, cu pregnanță programul

respectării legilor, ca fundament al oricărei activități economice, cu atât mai

mult a turismului, cu valoare internațională și cu concurență acerbă doar la câțiva

zeci de km de granița cu România.

După depășirea etapei strategice pe termen scurt propusă în tabelul 8.7

(figurat, ține de preistoria turismului modern) se poate vorbi de dezvoltarea

turismului. Rămânând în cadrul politicii ecologice, locul unde se identifică și se

259

pun în valoare avantajele comparative ce dau specific zonei, se prezintă în tabelul

8.12, o selecție din rezervațiile naturale din județul Constanța și Tulcea care ar

putea face parte din pachetul de turism oferit vizitatorilor litoralului după ce

rezervațiile au fost pregătite a fi puse în valoare fără a fi periclitate, costul acestor

aplicații fiind suportat din taxe de vizitare, vânzări pliante etc. În tabelul 8.12 sunt

înscrise unele rezervații naturale din județele Constanța și Tulcea. Este posibil ca

unele din acestea să facă parte din traseele turistice înscrise în pachetele de

servicii turistice. Altele din ele trebuie protejate cu strășnicie de accesul turiștilor.

Un studiu interdisciplinar ar fi necesar pentru a stabili dacă unele rezervații pot fi

atractori turistici și în ce context: responsabilitate, monitorizare, amenajări pentru

primirea turiștilor, colectare taxe, investitori potențiali și reali, drumuri de acces,

servicii conexe (magazine, puncte alimentare sau restaurante, campinguri,

moteluri, reclamă, măsuri de protecție, gestiunea deșeurilor etc.).

Alt studiu necesar (probabil că este în lucru) s-ar putea referi la punerea în

valoare turistică, terapeutică, pentru activități sportive, amplasare case de vacanță

pe malul lacului Techirghiol.

Stoparea fenomenului de degradare, care durează de cca.30 ani, este prima

urgență a instituțiilor statului și autorităților publice din zonă (obiectiv prevăzut în

strategie, în tabelul 8.7, termen mediu). Presupunând că eco-sistemul este

degradat ireversibil (după exemplul lacului Amara), lacul se poate adapta la

sporturi nautice, amplasarea caselor de vacanță, port pentru ambarcațiuni cu

pânze de tip sportiv etc.

În ipoteza că procesul de degradare poate fi stopat și calitatea apei și

nămolului din Techirghiol face locul încă potrivit tratamentelor diverselor boli

(reumatism, de piele, ginecologice etc.), extinderea bazei de tratament este idee

de afaceri cu piață internă. Pentru piața externă ar putea fi luată în seamă și

colaborarea cu firme nordice și chiar concesionarea de teren pentru a-și construi

singuri propriile baze de tratament. Țări ca cele Scandinave, Rusia pot fi avute în

vedere, ele având incidența bolilor de reumatism mai mare.

260

Tabelul nr.8.12: Rezervații naturale din județele Constanța și Tulcea -selecție-

Rezervația, denumire Natura rezervației Suprafața, ha

Județul CONSTANȚA

Cheia Complexă 285,0

Valul lui Traian Complexă 5,0

Istria-Nuntași Complexă 120,0

Grindul Chituc-Golovița-Smeica Complexă 900,0

Pădurea Hagieni Floristică 207,4

Dealul Alah-Bair Floristică 25,0

Fântânița Murfatlar Floristică 19,70

Pădurea Dumbrăveni Floristică 345,5

Canarana Fetii Floristică 168,3

Dunele de la Agigea Floristică 25,0

Lacul Techirghiol Faunistică 10,0

Pădurea Esechioi Faunisstică 168,1

Locul Credința Paleontologică 6,0

Locul fosilifer Seimeni Paleontologică 0,5

Reciful Topalu Paleontologică 8,0

Locul fosilifer Aliman Paleontologică 14,6

Lacul fosilifer Cernavodă Paleontologică 3,0

Gura Dobrogei cu peșterile Lilieci și La

Adam

Speologică 15,0

Județul TULCEA

Valea Fagilor Floristică 154,2

Pădurea Babadag Floristică 300,0

Arinișul de la Erenciuc Floristică 47,9

Pădurea Caraorman Floristică 840,5

Pădurea Letea Floristică 2745,0

Insula Popina Faunistică 96,0

Periteașca-Gura Portiței-Bisericuța Faunistică 3900

Sf.Gheorghe – Palade, Perișor – Insula

Sahalin

Faunistică 16400,0

Roșca-Buhaiova-Hrecisca Faunistică 14600,0

Locul fosilifer Bujoarele Paleontologică 8,00

Locul fosilifer Aghighiol Paleontologică 3,00

Sursa: Gh. Mohan, A.Ardelean, M.Georgescu, Rezervații și monumente ale naturii din România, Ed.

Scaiul, Arad, 1993, p. 344-353.

În sarcina instituțiilor statului și administrației publice locale/județene

rămâne o acțiune ecologică de mare importanță pentru climatul zonei, pentru

imagine și interes economic, caracterizată prin investiții relativ reduse și anume

„înverzirea” Dobrogei, ceea ce înseamnă:

• Orașele verzi (pădure urbană, pădure peri-urbană). Este concept modern

care presupune plantarea de arbori, astfel că, priviți de sus, suprafața

261

coroanelor lor să depășească suprafața construită a localității (The City

as an organism – Conferința europeană, Copenhaga, 1-7 iulie 1996).

Conceptul de „oraș verde” a apărut în Statele Unite și este preluat de

capitalele țărilor din Europa (Philipp D.Rodbell, 1989).

Urmare realizării „orașului verde” se reduc vârfurile de temperatură

în zilele toride cu 2-5oC, crește umiditatea aerului, orașul primește umbră

naturală în zilele însorite, se reduce viteza vântului iarna și diminuarea

astfel a consumului de energie necesar încălzirii locuințelor, hotelurilor,

peisajul se modifică esențial.

• Culoarele verzi se realizează de-a lungul căilor de transport dintre

localități. Joacă rol antipoluare (amortizare, zgomot, preluare praf,

sechestrare CO2 antropic) și are un rol în menținerea biodiversității

faunei. În România, CFR a practicat asemenea culoare verzi care aveau

scop de scut antizăpezi.

• Agricultura urbană, concept cu două aplicații:

– practicarea agriculturii, pe suprafețe mici și foarte mici, în

microferme intensive, de mare productivitate, în scop comercial,

unde se apelează la ultimele descoperiri în domeniu;

– practicarea agriculturii, pe suprafețe mici, la periferia orașului de

către locuitorii urbani, ca alternativa de repaus, hobby, mai ales la

sfârșit de săptămână. În afară de mijloc de odihnă activă, este și un

prilej de coeziune socială, ceea ce a făcut ca Primării ca New York,

Londra, din marile orașe indiene, St.Petersburg-Rusia etc. să

încurajeze această formă de activitate umană care se înscrie în

mijloacele de a conferi durabilitate orașului (Alexander Gavrilov,

2000).

Amenajarea loturilor ce se închiriază celor ce doresc, cu suprafețe

de 100-200 mp fiecare lot, schimbă aspectul spațiului periurban, face ca în

zonă să se practice, la sfârșit de săptămână un miniturism care poate susține

262

o activitate comercială zonală (comercializare semințe și răsaduri, unelte

agricole, restaurante, parkinguri, alimentare cu apă etc.) generatoare de

locuri de muncă.

• Perdelele de protecție forestiere în Dobrogea au existat (se mai păstrează

în teritoriul cedat Bulgariei) sunt absolut necesare ca reacție la

fenomenul real de aridizare a zonei.

• Plantarea unui număr maxim de pomi fructiferi, rezistenți la vandalizare

(nuci de esențe diverse, cireși negri etc.), la care fructele aparțin

populației, iar lemnul, după 40-60 ani – va fi comercializat de autoritățile

publice locale.

Zeci de mii de nuci pot fi plantați în fiecare an, inclusiv cu ajutorul

elevilor din școli în „ziua plantării nucilor” și pot acoperi orice suprafață

de teren ce nu are o altă utilizare. Nucul stabilizează solul (rădăcină

pivotată, 10-20 m adâncime), iar plantat lângă blocurile de locuințe

asigură ca subsolul acestora să rămână uscat.

Câteva sere organizate în Dobrogea pot oferi puieții necesari

plantării, în fiecare an și localitate. De-a lungul Canalului Dunăre-Marea

Neagră pot fi plantați 10.000 nuci. La o producție minimă de 100 kg

fructe/pom și la un preț de 30.000 lei/kg, rezultă anual, un beneficiu în

favoarea populației de cca.30 miliarde lei (vechi). De menționat că piața

europeană a fructelor de nuci este deficitară, iar prețul nucilor ecologice

este aproape dublu față de cel al nucilor nemarcate ecologic (Publicația

Albina, 2000-2005).

POLITICA ORGANIZATORICĂ

Nu ar trebui să apară într-o strategie de dezvoltare regională,

presupunându-se că până la începutul procesului de dezvoltare (premergător celui

de creștere) toate aspectele de ordin organizatoric au fost depășite, cu atât mai

mult cu cât țara se pregătește să adere la structurile UE, bine delimitate

263

organizatoric.

Etapa clarificărilor responsabilităților (obiectivul 1 din tabelul 8.7) la nivel

funcțional și teritoriul a fost introdus în strategie deoarece:

– activitatea turistică este în declin de 15 ani;

– regimul proprietății (teren, clădiri) rămâne incert;

– delimitarea unor atribuții în funcționarea turismului nu sunt clare

(gestiunea asupra plajelor, asupra lacului Techirghiol în anii 1990-2000 etc.);

– gestiunea deșeurilor lichide și solide rămâne un deziderat (apă reziduală și

deversări în Marea Neagră, în Municipiul Constanța, de pildă); lipsește gândirea

unitară asupra întregii zone a litoralului și a celor 34 legi și acte normative ce se

referă la gestiunea deșeurilor menajere urbane și rurale;

– gestiunea, paza, în principal, a zonelor protejate și punerea acestora în

valoare științifică, turistică, didactică.

Calitatea de gestionar a strategiei dezvoltării turismului pe litoral trebuie,

de asemenea, stabilită sau clarificată, litoralul presupunând astăzi, administrațiile

a două județe, a regiunii S-E de dezvoltare, a multor localități urbane și rurale (a

se reaminti deciziile antiecologice, anti-legale ale Primăriei din rezervația Grindul

Chituc), agenții ale statului, instituții ale statului, Rezervația Biosfera din Delta

Dunării și multe interese private.

Armonizarea acestor interese, de multe ori contrare, modul de lucru,

articularea tuturor energiilor în interesul dezvoltării zonei, populației, motivarea

actorilor din zonă (economici, financiari, sociali etc.) reprezintă un efort

organizatoric important care pun probleme în toate țările foste socialiste, motiv

pentru care instituțiile ONU, UNDP a considerat necesar să organizeze o

dezbatere pe această temă (UNDP, 2002), prezentând experiența țărilor europene.

În același scop, al consolidării capacității de organizare, de decizie a

autorităților din administrația publică și instituțiile statului, mai multe programe

PHARE sunt în derulare.

Marile proiecte de care are nevoie litoralul în prezent și perspectivă au

264

nevoie de o organizare capabilă să le gestioneze într-o concepție unitară,

aceea a eco-dezvoltării și într-o perspectivă pe termen lung pe care o

sugerează obiectivele strategice din prezenta lucrare.

În aceeași etapă a urgențelor și a condiționării startului strategiei de

dezvoltare a turismului pe litoral se înscrie și elaborarea PUG al întregii regiuni,

plan întocmit în coordonatele unei strategii de dezvoltare a zonei pe termen lung

(Bold Ion, Crăciun Avram, 1999) și într-o gândire modernă europeană (Daniela

L.Constantin, 1998).

PUG-ul zonei litoralului, întocmit de specialiști devine suport pentru

opțiunile investitorilor, planurile de afaceri pe termen lung și poate disciplina

amplasarea construcțiilor în zonă etc. (Mircea Duțu, 2001).

POLITICA FORMĂRII RESURSEI UMANE

Calitatea resursei umane determină succesul strategiei și poate face ca

turismul pe litoral să atingă cotele prevăzute în strategie. Anularea decalajelor

dintre turismul european și cel românesc, ridicarea performanțelor turismului

românesc (de calitate și preț, în special) cel puțin la nivelul zonelor concurente și

atingerea, astfel, a obiectivelor strategice, au ca fundament calitatea resursei

umane, văzută pe cele trei niveluri de gestiune a zonei, privită ca sistem și anume

nivelul strategic, tactic și operativ.

Eforturile ce trebuie făcute (Cristian Iftimoaie și colab. 2003) trebuie

gândite și susținute pe termen lung și pot include:

– organizarea de școli de toate gradele care au legătură cu turismul modern;

– școli competitive pentru cultură generală, învățarea limbilor străine,

comportamente sociale moderne; anularea diferenței dintre calitatea

învățământului din mediul urban și rural;

– școli de excelență pentru copii (viitorii decidenți de excepție de care are

nevoie litoralul). După opinia psihologului Paula Irimie (2005), proporția copiilor

supradotați reprezintă 2,5-5,0% din total. Nivelul coeficientului de inteligență, la

265

această categorie, începe de la 1Q = 125 și continuă până la 1Q = 190 sau mai

mult;

– organizarea învățământului pe tot ciclul de viață activă; aici rolul firmelor

din turism este determinant pentru propriul personal.

Prezența specialiștilor străini în predarea cunoștințelor ce dau substanță

turismului modern pare necesară, probabil, pentru început și ca emulație cu

specialiștii români – în toate tipurile de școli.

Eforturile făcute în sistemul de învățământ se vor regăsi cu certitudine în

revigorarea turismului, în impunerea acestuia în turismul european prin

„activarea” unor calități latente astăzi ale populației din zonă și anume:

– îmbunătățirea calității serviciilor;

– gândire modernă;

– încurajarea spiritului întreprinzător;

– gândirea inovatoare;

– asumarea riscurilor;

– noua imagine a turismului pe litoralul românesc;

– descoperirea și punerea în valoare de avantaje comparative și competitive

noi.

POLITICA DE INVESTITII

Arta de a atrage investitorii, mai ales când este vorba de investiții foarte

mari și pe termen lung sau foarte lung se învață în timp și este nevoie de tot spațiul

economic, social, politic, financiar, ecologic al zonei, spațiu favorabil

întreprinzătorului (Ion Vasilescu, 1996, C.Doboș, A.Gheorghe, 2004).

Efortul de investiții imens ce trebuie făcut în realizarea, completarea,

modernizarea infrastructurilor pe litoral și în toată Dobrogea, în protejarea

plajelor (400-600 mil.dolari), gestiunea deșeurilor, salvarea lacului Techirghiol,

reforestarea Dobrogei, refacerea sistemelor de irigație, modernizarea sistemului

de învățământ, paza rezervațiilor naturale, alimentarea cu utilități a stațiunilor

266

etc., acest efort are nevoie de o acoperire financiară străină și justificări cu

finalitate economică.

Prezența investitorilor străini de prestigiu lipsește nu numai pe litoral, dar și

la nivelul de țară; fondurile financiare nerambursabile puse la dispoziție de UE ca

fonduri ISPA, SAPARD etc. nu sunt accesate decât în proporție redusă și riscă să

se piardă. Acestea sunt etape ce trebuie depășite deoarece ele vor crea și climatul

investițional favorabil investitorilor de rangul doi și trei care să pună în valoare

activitatea de turism, să dezvolte agricultura, comerțul, serviciile din zonă.

În „arta” atragerii investițiilor, România nu a excelat și nici Litoralul; pe

drumul critic al descoperirii acestei arte (Nicolae Bud, 1998) pot fi identificate

etapele următoare:

– La nivel de țară: îmbunătățirea mediului de afaceri;

– La nivel județean: gândire strategică, facilități pentru investitori,

capacitatea de a gestiona strategia dezvoltării litoralului, via turism;

– La nivel local: capacitatea de a gestiona zona în interesul locuitorilor

acesteia și respectării legilor;

– La nivelul agenților economici existenți, mecanismele promovate de

administrația publică și instituțiile statului trebuie să stimuleze investiția în

modernizarea capacităților de cazare existente, prelungirea sejurului pe litoral în

afara sezonului iulie-august, modernizarea bazelor de divertisment.

În cursul anchetei desfășurate pentru inventarierea obiectivelor strategiei

au fost opinii de tipul:

• Realizarea unui centru de afaceri la Mangalia de importanță

națională-europeană. În perspectivă, punct nodal în comerțul țărilor

vecine Mării Negre; urmează a fi găsit profilul unui asemenea centru;

• Bursă pentru cereale și pentru produse agricole ecologice;

• Producerea de biocombustibili în Dobrogea și Bărăgan și organizarea

unei burse a acestora de interes european.

După aderarea României la UE o parte din terenul agricol rămâne în

267

afara producției de cereale. Această suprafață (20-40% din total) poate

fi folosită parțial sau total, pentru producerea de biocombustibili

produși din plante oleaginoase (soia, ricin etc.), care ar asigura și

litoralului un aer mai curat (Academia Oamenilor de Știință, 2004) în

locul folosirii carburanților petrolieri la mijloacele de transport din

zonă.

• Proliferarea pe întreg litoralul și în mediul rural a instalațiilor solare de

încălzire a apei; panourilor solare pentru producerea de energie

electrică și montarea pe digurile de protecție a porturilor (Constanța,

Agigea, Midia etc.) a instalațiilor eoliene de producere a energiei

electrice. Experiența de până în anul 1990 de încălzire a apei menajere

cu panouri solare, practica curentă din Grecia, Turcia, Israel etc. de

folosire a energiei solare la încălzirea apei, din Germania, Olanda,

Danemarca de a valorifica energia eoliană – sunt argumente de a

generaliza pe litoral și în Dobrogea punerea în valoare a resurselor

energetice regenerabile (coord.Dana Marinescu, Nicolae Vasile, 2004),

mai ales că timpul de amortizare al acestor instalații este relativ scurt

(4-12 ani).

Instalațiile solare de producere a apei calde (s-a ajuns la a treia

generație de instalații) pot fi folosite și la încălzirea apei din piscine și

bazinele de înot în anotimpul rece.

POLITICA COMERCIALA

Este incriminată că a dus la exodul turiștilor români spre alte destinații mai

tentante. Pentru un turism orientat ar dura 1,5 maximum 2,0 luni (iulie și august)

patronii unităților de cazare publică stabilesc tarife care să le acopere cheltuielile

pe tot anul calendaristic și să le asigure și profit. Fac rabat, pentru aceasta, la

confort, calitatea personalului, serviciilor etc.

În acest fel, tarifele pentru cazare pe litoralul românesc sunt mai mari decât

268

în Turcia, Grecia, Bulgaria etc., țări ce oferă și alte avantaje (climat, calitatea

serviciilor, turism tot timpul anului). Investiții în adaptarea capacității de cazare la

turismul tot timpul anului, turismul de sfârșit de săptămână, extinderea locurilor

pentru tratament balnear, reconsiderarea mijloacelor de agrement în extrasezon,

bazine de înot și piscine acoperite, cu apă încălzită, îmbunătățirea serviciilor sunt

câteva măsuri care ar putea duce la reducerea tarifelor din lunile iulie și august și

obținerea de profit tot timpul anului.

Aceleași observații pot fi făcute și asupra costului transportului pe calea

ferată, între localitățile de pe litoral și din incinta localităților. Transportul naval –

în zona litoralului – nu este cunoscut, iar cel fluvial – pe tot traseul european al

Dunării și pe Canalul Dunăre-Marea Neagră este, de asemenea, lipsă

(Alex.Sobaru, Gabriel Năstase, Chiriac Avădanei, 2003).

POLITICA CULTURALA

Amprenta locală – componentă a imaginii litoralului, aparține culturii

populației, comportamentului acesteia, aspectului, modelelor de consum,

etnografiei și folclorului, nivelului de instruire, bogăției de cunoștințe.

Din fericire, litoralul are o diversitate etnoculturală care poate fi inserată în

fațetele turismului. Punerea în valoare a culturii, ca atractor turistic ar putea

însemna și:

– organizarea de muzee etnografice;

– un muzeu al satului dobrogean;

– formații de folclor, concursuri, festivaluri;

– centre de meșteșuguri tradiționale cu vânzare;

– ferme demonstrative;

– agroturism cu specific etnocultural;

– serbări, procesiuni religioase;

– jocuri, dansuri folclorice, concursuri deschise turiștilor, școli de dans din

zonă;

269

– crame, microcrame amenajate în zonele horticole;

– mustării cu pregătirea mustului în fața consumatorilor;

– meniuri pe litoral cu preparate alimentare specifice etniilor din Dobrogea,

restaurante proprii etniilor și cu muzică proprie;

– muzee locale de istorie;

– organizare trasee turistice la monumentele religioase, istorice din zonă.

Efectele punerii în valoare a culturii populației din Dobrogea nu trebuie

văzute numai în îmbunătățirea atractivități litoralulului, creșterea nivelului

serviciilor, dar trebuie văzută și latura comercială, oferită de produse și servicii,

turism în extrasezon, valorificarea produselor agricole, stimularea dezvoltării

mediului rural, locuri noi de muncă.

POLITICA SOCIALĂ

Dezvoltarea turismului aduce pe litoral și în Dobrogea un surplus de bani,

crearea de noi locuri de muncă, meserii noi, învățământ profesional și de cultură

generală la nivel european, contacte cu culturi străine, dorința sau necesitatea

competiției profesionale, comportament modern pentru populația indigenă.

Are loc un proces de dezvoltare general care trebuie susținut la nivelul

întregii societăți prin:

– învățământ și calitatea acestuia;

– moralitate;

– profesionalism;

– ordine, disciplină, respectarea legilor;

– curățenie;

– dorința de autodepășire continuă;

– respectarea mediului înconjurător;

– atitudine binevoitoare față de turiști.

270

8.2.10. Programe și măsuri

(etapele 10 și 11 din figura 8.5)

Sunt detaliate toate activitățile, în succesiunea de-a lungul duratei strategiei

care să asigure îndeplinirea obiectivelor. Prezentarea anterioară a politicilor (cap.

2.3.6) a sugerat și programe ce trebuie abordate, fiecare având propria

inventariere a eforturilor ce trebuie puse în mișcare pentru a atinge valori impuse

efectelor (ce concură la realizarea performanțelor prestabilite, ca în tabelul 8.8).

Desemnarea responsabilităților (inclusiv nominalizarea), stabilirea

calendarului acțiunilor sunt operații ce fac parte din strategie și rămân în sarcina

gestionarului strategiei.

Pe timpul realizării strategiei, mediul extern și intern al sistemului de

referință (turismul pe litoral) se poate modifica din cauza unor conjuncturi

dinamice în timp, făcând necesare adaptarea setului de programe și acțiuni într-o

politică neimuabilă. Obiectivele strategiei rămân, de regulă, neschimbate,

înlocuirea lor cu altele, înseamnă o nouă strategie.

Adaptabilitatea, flexibilitatea strategiei la modificări ale mediului se

exercită din plin la nivelul programelor și măsurilor corespunzătoare.

8.2.11. Operaționalizarea strategiei

(etapa 14 din schema din figura 8.5)

Este etapa care face dintr-un elaborat al gândirii (elaborarea strategiei ca

proiect) o realitate în economia sistemului, a litoralului românesc. Dată fiind

marea importanță a acestui comportament în sistemul de referință al strategiei și

noutățile de ordin calitativ apărute în gestiunea de tip regional se impun câteva

precizări de ordin noțional, teoretic și practic.

271

PRECIZĂRI NOȚIONALE

Mediul general, spațiul economic cuprinde marea diversitate de

componente care desfășoară o influență indirectă și necontrolată, ce afectează

într-un mod relativ uniform activitățile economice din zona de referință.

Elementele componente ale mediului general: macroeconomic, demografic,

tehnologic, politic, socio-cultural, internațional, juridic (Bibor C.Emil, 2002).

Mediul unui sistem cuprinde toate elementele aflate în afara granițelor

sale, dar care au influențe directe sau indirecte în stabilirea obiectivelor, obținerea

resurselor necesare, adaptarea și aplicarea deciziilor etc. menite să favorizeze

desfășurarea normală a activităților sistemului considerat (M.Păun, C.Hartulari,

A.Bădescu, 2001).

Management, gestiune: activități coordonate pentru a orienta și controla o

organizație, un sistem; asumarea răspunderii și/sau a responsabilităților pentru

deciderea, planificarea și reglarea activităților unor entități (indivizi) ce lucrează

pentru un anumit scop comun, astfel încât rezultatul ce se va obține să fie

simultan, eficient și corect; realizarea unor obiective prin materializarea unor

politici conforme unor strategii și prin utilizarea unor resurse (Dicționar de

conducere și organizare, 1985).

Comportamentul sistemului: ansamblul acțiunilor, modificărilor unui

sistem; reacțiile acestuia la influențe externe, schimbare sau creștere

(Jean-François, Lyotard, 1994).

Mecanism de reglare: conexiune directă sau inversă, proces circular,

circuit închis sau deschis; reglare permanentă pentru menținerea unui anumit

nivel calitativ în funcționarea sistemului; atribut de bază al sistemului. Dacă

datele de ieșire sunt precumpănitoare, mecanismul este de tip feed-back; dacă

datele de intrare sunt precumpănitoare, mecanismul de reglare este de tip

feed-forward sau feed-before (Ion Dijmărescu, Management evolutiv, 1997).

272

ASPECTE TEORETICE

Considerând turismul pe litoralul românesc ca un sistem (figura 8.8)

trebuie lămurite câteva aspecte de structură a sistemului și anume:

Figura 8. Schema unui sistem efector

Observație: controlul prin feed-back și feed-before nu sunt concomitent

prezente într-un sistem efector

a) Conducerea strategică a sistemului (turismul pe litoral) o poate reprezenta

regiunea de dezvoltare SE2, regiunea viitoare de dezvoltare regională,

consiliile județene din Tulcea și Constanța, o unitate de sine stătătoare stabilită

prin decizie guvernamentală sau ca urmare a colaborării dintre conducerile

județelor Tulcea și Constanța.

CONDUCEREA

STRATEGICĂ

CONDUCEREA

TACTICĂ

CONDUCEREA

OPERATIVĂ

SISTEMUL

EFECTOR

feed-bac

k

feed-be

fore

INTRĂRI IEȘIRI

273

b) Conducerea tactică o formează autoritățile publice locale, instituțiile statului

din teritoriu.

c) Conducerea operativă este formată din multitudinea agenților economici din

zonă, unitățile din subordinea primăriilor, regiile statului.

d) Mecanismul de reglare sau entitatea de reglare poate fi situată în subordinea

conducerii strategiei (compartiment distinct în cadrul Consiliului Județean sau

al Regiunii de Dezvoltare) sau, după exemplul unor țări străine (Japonia,

Germania etc.), poate fi un compartiment de sine stătător, cu personalitate

juridică care, pe bază de contract cu conducerea strategică, se ocupă și

răspunde de operaționalizarea strategiei. Opțiunea autorilor prezentei lucrări

este reorganizarea împărțirii administrative a țării conform practicii din

Uniunea Europeană (NUTS 2 și NUTS 3) și apariția entității administrative

DOBROGEA care va reprezenta și nivelul conducerii strategice a turismului pe

litoralul românesc.

e) Tipul mecanismului de reglare, timp de aproximativ 100 ani (Ion Dijmărescu,

1997), s-au conturat trei tipuri de comportament al sistemelor efectorii: static,

adaptiv (tradițional) și evolutiv (participativ).

– Sistemele cu comportament static au la bază principiul menținerii

sistemului considerat la parametri inițiali, apreciați ca optimi pe o perioadă

mare de timp. Regimul de operare, de funcționare este considerat normal,

deoarece se presupune că el încorporează cele mai bune condiții de operare

cunoscute la un moment dat. Ansamblul de decizii prin care managementul

sistemului caută să reproducă permanent exact aceleași condiții, poartă

denumirea de operare statică. Istoric privite, sistemele cu comportament

static s-au arătat optime economic până la începutul secolului XX,

fundamentarea lor teoretică fiind legată de nume cunoscute ca F.Taylor,

H.Ford, H.Fayol, Max Weber etc.

– Sistemele cu comportament adaptiv (tradiționale, pragmatice) au fost

urmarea unor presiuni externe exercitate asupra sistemelor economice ca:

274

apariția noutăților în știință, tehnică, management, cu frecvență mare sau de

mare amplitudine; modificarea nevoilor fundamentale ale oamenilor ca

urmare a creșterii venitului mediu al locuitorilor, apariția unor modele noi de

consum diversificat pe venit ale populației; concurența pe piețele naționale și

internaționale; apariția societății informaționale; creșterea nivelului de

educație a consumatorilor; globalizarea modei. Sistemele cu comportament

adaptiv au ca model un sistem avansat ale cărui performanțe sunt urmărite de

sistemele situate aval de acestea. Ele formează o etapă tranzitorie către

sistemul de comportament evolutiv iar aceasta înseamnă schimbarea

sensului buclei de reglaj (figura 8.8), de la învățarea numai din propria

experiență (feed-back) la pregătirea sistemului de a răspunde la semnalele

din exterior, înainte ca acestea să fie prezente la limita sistemului

(feed-forward, feed-before).

– Sistemele cu comportament evolutiv sunt rezultatul experienței,

progresului îmbunătățirii continue, stratificării inteligenței generațiilor

neîntrerupte de manageri, oamenilor de știință, datorită informațiilor,

cunoștințelor și invențiilor.

Unitățile economice, sistemele efectorii cu asemenea comportament au

poziția de lider în domeniul lor de activitate și propulsează unitatea, sistemul în

spațiul economic național și global, emergența pe piețele globale fiind un atuu al

sistemelor evolutive.

Poziția de lider se obține prin impunerea unor noi modele, stiluri, mode,

pachete de servicii, ceea ce înseamnă, în fond, mari eforturi de imaginație,

inteligență, talent, gândire inovativă-prospectivă, nevoie de bani, cunoștințe,

personal calificat și supercalificat, manageri de excepție.

O comparație ca mod de operare și performanțe între sistemele statice și

evolutive se redă în tabelul 8.13, ecoul informațiilor din tabel referindu-se la

activitatea de turism.

275

Tabelul nr.8.13: Indicatorii de comparație între managementul static și cel

evolutiv relativ la serviciile turistice

Indicatori Comportament static

Comportament evolutiv

Obiective Realizarea producției Satisfacerea clientului

Structuri Stabile, nemodificate o perioadă

îndelungată de timp

Flexibile cu posibilități de schimbare și

adaptare la cerințele impuse de

realizarea fiecărui proiect sau produs

nou.

Raporturile cu clienții Clientul este un simplu agent

economic în așteptarea produselor

și serviciilor pe care firma dorește

să i le vândă.

Clientul „rege” este o piesă importantă,

stăpână a pieței care condiționează

rentabilitatea firmei. Pentru aceasta

trebuie să răspundă prompt așteptărilor

clienților care, pentru a reveni, trebuie

să fie mulțumiți și respectați.

Modul de ofertă al

serviciilor

Prin simpla prezență pe piață,

căutând soluții de evitare a riscului

specific pieței libere în condițiile

impuse de acțiunea cererii și a

ofertei.

Identificarea clienților și a nevoilor lor.

Implicarea clienților. Popularizarea

prestației, orientarea organizării către

servirea globală a clientului.

Trăsături

fundamentale

Dispreț față de așteptările

clientului; ostilitate față de criticile

clientului; indiferența față de rolul

costurilor; aroganță în service-ul

după vânzare.

Ascultarea nevoilor clienților.

Stimularea clienților tradiționali;

mobilizarea resurselor și orientarea lor

către piață; angajarea fermă într-un

proces de reorganizare continuu pentru

a obține calitate totală și pentru

servirea totală a clienților.

Sursa: Prelucrare după I.Dijmărescu44

ASPECTE PRACTICE

Strategia preconizată pentru dezvoltarea turismului pe litoral, fiind o

strategie de tip ofensiv, are de recuperat decalaje față de turismul european și își

propune să se dezvolte până la a-și dubla și tripla performanțele economice

(tabelul 8.8) și a atinge cote semnficative la formarea PIB-ului. O asemenea

strategie are nevoie spre a se concretiza în spațiul economic de un management cu

comportament adaptiv pe termen mediu și evolutiv pe termen lung. Acest tip de

management este comun celor trei niveluri de conducere a sistemului (figura 8.8)

și mecanismului de reglare.

276

Factorii comuni nivelului diferit de management pot fi considerate

caracteristicile sistemului cu comportament evolutiv și anume:

– Flexibilitate la nevoile și așteptările clienților.

– Proces continuu de inovare la toate componentele sistemului.

– Ierarhia rigidă din structura managerială a sistemului se înlocuiește cu

forme mai flexibile care să asigure un spirit de parteneriat, de motivație comună

la obiectivele unității.

– Nivelurile conducerii strategice și tactice promovează inovația întregului

personal în favoarea obiectivelor firmei.

– Autoritatea și responsabilitatea se deplasează din domeniul îndeplinirii

sarcinilor funcțiilor unității către client și nevoile lui.

– Reconsiderarea permanentă a resurselor.

– Descentralizarea, delegarea maximă de responsabilitate (I.Dijmărescu,

1997).

8.2.12. Instrumente necesare realizării strategiei

(etapa 15 din schema din fig.8.5)

Există o tipologie largă de instrumente, diversificată, formată în timp,

generală sau specifică sistemului de referință luat în considerare și, în general,

binecunoscută, cum s-a precizat și în capitolul 3 din prezenta lucrare. În cele ce

urmează se va insista asupra acelor instrumente ce prezintă o importanță

particulară pentru strategia de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc.

a) Instrumente de tip legislativ

Sunt determinante pentru delimitarea responsabilităților la nivel regional,

județean și local. Legea 151/199845 și Normele metodologice HG 634/199846 au

44 I.Dijmărescu – Managementul evolutiv, Editura România Liberă, 1997, p. 10, 14, 239

45 LEGE nr. 151 din 15 iulie 1998 privind dezvoltarea regionala in Romania

46 HOTĂRÂRE nr.634 din 24 septembrie 1998 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a

277

reglementat formarea regiunilor de dezvoltare. Aceste regiuni nu au corespuns

așteptărilor, după cum nici organizarea la nivel județean nu reușește să se

adapteze rapid la practicile din UE, la inițiativa de dezvoltare regională, județeană

și locală. Pe circuitul guvern central-regiune-județ-localitate sunt prea multe

întârzieri de ordin funcțional, birocratic, ale intereselor, datorate comunicării etc.

Argumente pentru disfuncționalitățile de ordin organizatoric urmare a

legislației incomplete:

– Fondurile nerambursabile ISPA (atât de necesare pentru modernizarea

mediului rural) alocate până în prezent au fost valorificate numai în proporție de

10% și 25-30% ca fonduri contractante. Se pierde astfel un instrument financiar

important pentru dezvoltarea teritoriului României.

– Fondurile SAPARD. În perioada 2000-2006, România a primit 150

milioane Euro/an, la care se adaugă contribuția națională de 50 milioane Euro.

Până în prezent, aceste fonduri au fost valorificate în proporție de 30% (18% în

anul 2000) (Economistul47, 21 iunie 2004). Gravitatea situației poate fi sesizată și

după volumul eforturilor financiare necesare României de a-și moderniza

agricultura, cca.80 mild. Euro și anularea unui decalaj de 50 ani dintre

performanțele agriculturii românești și cele din UE (M.Berca, 2005).

Același cadru legislativ incomplet, neadaptat la nevoile dezvoltării

regionale/județene este evident și în cazul procesului de atragere a investițiilor

străine – proces esențial pentru dezvoltarea economiei locale, aport de tehnologie,

obținere de produse competitive pe piețele externe, management modern, piețe

străine.

Potrivit Agenției Române pentru Investiții Străine (ARIS), în ultimele șase

luni, investițiile străine directe cu impact semnificativ în economie au fost de 672

milioane Euro. Chiar cu o medie de peste un miliard dolari/an investiți anual în

România, țara noastră se află la un nivel modest față de țările vecine. Cauzele

Legii nr.151/1998 privind dezvoltarea regională în România și a Regulamentului-cadru de organizare și

funcționare a consiliilor pentru dezvoltare regională

47 Economistul, Romania, Bucuresti. Cotidian editat de asociatia generala a economistilor

278

acestei situații este lipsa facilităților, mediul de afaceri neatractiv. Principalele

facilități de care s-au bucurat investitorii străini (legea nr.332/200148) a constat în

scutirea de taxe vamale pentru importul de tehnologie – prevedere valabilă din

2001 până în anul 2006.

Pentru comparație, (Economistul, 11 iulie 2005), Cehia oferă investitorilor

scutire de taxe pe 10 ani, Polonia subvenționează locurile de muncă până la

echivalentul a 4.000 Euro/loc. în primii doi ani de activitate ai unei companii, iar

în Ungaria, investitorii beneficiază de reducerea bazei impozabile cu până la 50%

din valoarea taxei locale de afaceri etc.

b) Instrumente de ordin normativ, administrativ

Cele mai importante instrumente din această categorie o formează normele

și standardele cu incidență asupra economiei locale/județene/regionale. Pentru

litoral, de departe se impun:

– Normele și standardele ecologice. Norme locale pot fi avute în vedere

pentru a crea avantaje comparative și competitive, importante pentru atragerea

turiștilor români și străini. Aici, subiect poate fi calitatea apei Mării Negre, a

aerului din localitate, calitatea și controlul alimentelor etc.

– Planurile de sistematizare ale teritoriului (PUG, PUZ, PUD). Planul

Urbanistic General este documentația care stabilește obiectivele, acțiunile și

măsurile de dezvoltare pentru o localitate existentă sau viitoare pe o perioadă

determinată, pe baza analizei multicriteriale a situației existente, aceasta

orientând aplicarea unor politici în scopul amenajării teritoriului localității.

Acestei documentații i se asociază regulamentul de urbanism al localității (Bold

Ion, Crăciun Avram, 199949). Pentru zona litoralului trebuie elaborat cadrul

legislativ ca PUG-urile localităților de pe litoral să se încadreze într-un super

PUG, al întregii zone pe care se elaborează strategia.

48 LEGE nr.332 din 29 iunie 2001 privind promovarea investițiilor directe cu impact semnificativ în

economie

49 Bold Ion, Crăciun Avram – Exploatația agricolă, organizare, dezvoltare, exploatare, Acorduri

279

O altă categorie de instrumente se referă la cuantumul taxelor și

impozitelor locale, prețul pământului, costul utilităților din subordinea primăriilor

etc. care interesează investitorii.

c) Instrumente de ordin financiar

Sunt foarte numeroase și, de multe ori, au efecte contradictorii asupra

procesului de atragere a investitorilor: taxele, impozitele, accizele, chiria

terenurilor, clădirilor etc. se înscriu în această categorie. Numărul obligațiilor

bugetare în România era, în anul 2003, de cca.10 ori mai mare decât în UE

(Georgeta Vintilă, Magdalena Călin, Nicoleta Vintilă, 2003).

Cu rol stimulator pentru atragerea investitorilor și dezvoltarea

locală/județeană se înscriu și:

– Reducerile și scutirile de taxe, impozite, dobânzi avantajoase la creditele

bancare etc..

– Atragerea, accesarea, valorificarea fondurilor nerambursabile primite de

România din partea UE în vederea pregătirii aderării la Uniunea Europeană.

Exemple:

• PHARE – program lansat în anul 1989, destinat țărilor candidate din

Europa Centrală și de Est în scopul consolidării administrației și

instituțiilor publice, promovarea aplicării legislației comunitare și a

coeziunii economice și sociale. În perioada 1990-2000, România a

beneficiat de 1,5 mild. Euro pentru 2000-2006, România urmând a

primi 150 mil.Euro/an (Emilian Dobrescu, 2005).

• ISPA a fost creat la 1 ian.2000. Oferă sprijin financiar pentru

investiții în domeniul protecției mediului și al transportului pentru a

accelera procesul de armonizare a legislației țărilor candidate la UE

cu normele europene. România primește anual 240 mil.Euro.

Europene, Ed. economică, București, 1999

280

• SAPARD a fost conceput pentru a sprijini țările candidate în

abordarea reformei structurale a sectorului agricol și a altor domenii

legate de dezvoltarea rurală precum și în implementarea acquis-ului

comunitar referitor la Politica Agricolă Comună.

Oportunitățile mari care apar pentru dezvoltarea locală/regională din

fondurile nerambursabile ale UE pot fi sesizate și după listele lunare

(http://www.infoeuropa.ro) publicate de Centrul de Informare al Comisiei

Europene în România, liste care cuprind 50-60 de oportunități de finanțare în

diferite domenii.

d) Instrumentele orizontale

Cu rol deosebit pentru dezvoltarea turismului se evidențiază:

• Instruirea populației pe tot ciclul de viață activă. Turismul care este de

așteptat să caracterizeze litoralul românesc peste 20 ani va fi creat de o

nouă generație de oameni care astăzi sunt în ciclul primar. Această

generație trebuie formată pentru perioada 2020-2025 și nu pentru astăzi,

cu un nivel de instruire european, comportamente însușite la nivel

european, cultivarea competiției și a spiritului întreprinzător, a asumării

riscurilor, selectarea excelenței în toate domeniile de activitate, inclusiv

(sau, mai ales) la nivelul decidenților, orientare către inovație, noutate,

autodepășire vor fi caracteristicile resursei umane de care are nevoie

litoralul.

• Activitatea de cercetare-dezvoltare care este prezentă în turism, în

promovarea și susținerea turismului (reconstrucția ecologică, stabilirea

capacităților – suport a ecosistemelor naturale, ecologizarea mediului și

a vieții, tratarea deșeurilor antropice, descoperirea de tehnologii

nepoluante etc.).

281

• Informarea și motivarea populației despre strategie, obiective, efecte pe

termen scurt, mediu și lung, cum se va schimba viața populației în

perspectivă, cum poate fi implicată în realizarea strategiei.

• Cooperări, colaborări cu firme din afara turismului (produse alimentare,

ecologie, învățământ, gestiunea deșeurilor, reconstrucția ecologică etc.).

• Idem, din sfera de interes a turismului (tratamente balneare, investiții,

promovarea turismului, transport persoane etc.).

8.2.13. Monitorizarea strategiei

(etapa 16 din schema din figura 8.5)

Entitatea, comportamentul, direcția care gestionează strategia, de pildă

Direcția Strategii din cadrul Consiliului Județean, își organizează sistemul de

informații, de monitorizare a modului desfășurării realizării obiectivelor

strategiei, a programelor de lucru, eforturile consumate și necesare în continuare,

efectele obținute comparate cu cele preconizate, respectarea graficului

programului în timpul calendaristic etc.

Sistemul Direcțiilor de Statistică Județeană poate fi unul dintre suporți,

completat cu informații de la alte instituții ale statului (Finanțe, Primării, Poliție,

inspectoratele școlare, celelalte direcții din Consiliul Județean.

Organizarea fluxului de informații pe treptele ierarhice de conducere a

sistemului turismului pe litoral (figura 8.8) cu un terminal la compartimentul de

feed-back sau feed forward face ca strategia să poată fi pusă în operă și să devină

funcțională.

A fost schițată o strategie destinată modernizării turismului pe litoralul

românesc, ridicării acestuia, în perspectiva următorilor 20-25 ani, cel puțin la

nivelul turismului din stațiuni similare din Europa. La finele acestei perioade,

activitatea turistică aproape se va tripla, cu prezența semnificativă în formarea

PIB-ului național.

282

Strategia elaborată și propusă pentru dezvoltarea turismului prezintă

următoarele noutăți pe plan teoretic, metodologic și al aplicării.

PE PLAN TEORETIC

S-a optat pentru conceptul de dezvoltare durabilă, dar adaptat la condițiile

litoralului (și poate fi extrapolat și la nivel de țară) și anume conceptul de

eco-dezvoltare, abordare ce are menirea de a menține suportul resurselor naturale

o perioadă cât mai îndelungată în favoarea turismului. Alături de cele trei principii

constitutive ale conceptului de dezvoltare durabilă elaborat de H.Brundtland,

1987, s-au adăugat principii noi, conceptul de eco-dezvoltare caracterizându-se

astfel, prin următorul set de principii:

• Prioritatea acordată sănătății oamenilor, animalelor, plantelor,

conservarea biodiversității și a peisajului natural.

• Principiul eficienței valorificării capitalului natural, uman, antropic,

financiar etc.

• Principiul echității între generațiile umane.

• Principiul reacției la fenomenul de globalizare.

• Interesul local/regional/național în deciziile ce privesc procesul de

dezvoltare a turismului pe litoral.

Această adaptare a conceptului și extinderea principiilor s-a considerat

necesară pentru:

– conservarea resurselor naturale, a eco-sistemelor naturale existente și în

interesul generațiilor umane viitoare;

– a ține seama de fenomenul globalizării, fenomen care la data elaborării

conceptului de dezvoltare durabilă de H.Brundtland nu era atât de evident și

dinamic ca astăzi și că spațiul economic național nu mai poate fi inclus într-o

gândire strategică fără a ține cont de modul de interacțiune între național/global și

local/global.

283

– într-o lume globalizată, locul fiecărei țări trebuie să fie indicat prin aportul

pe care țara îl aduce fenomenului: aport pozitiv la manifestarea fenomenului și

reacția de apărare la efectele negative reale, pe care globalizarea le induce la nivel

național și local. Această poziționare: național/global nu este simplă de gândit și

realizat și de aceea s-a recurs la principiul interesului național care să permită

decidenților de tip strategic să-l ia în considerare la desemnarea obiectivelor

strategice pe termen mediu și lung.

Definirea interesului național și recurgerea la o asemenea gândire pentru

strategia de dezvoltare a turismului pe litoral înseamnă:

• Necesitatea restrângerii turismului în Delta Dunării și extinderea

acestuia în partea sudică a litoralului.

• Privirea strategiei de dezvoltare a turismului și în relația cu spațiul

economic al Dobrogei, dezvoltarea turismului devenind un suport al

dezvoltării economice, sociale, culturale a întregii Dobrogea.

• Promovarea excelenței în actul de decizie, la nivel tactic și operativ

pentru a face din inteligența lucrătorilor din zonă, talentul și

îndemânarea acestora, avantaje comparative care să le permită înscrierea

mai ușoară în fluxurile europene și globale de servicii și produse

turistice.

• Resursa umană devine motorul dezvoltării regiunii, dar pentru aceasta

trebuie pregătită corespunzător.

Corelarea interesului național cu principiul moral, al echității între

generațiile umane (prezente și viitoare) pun în evidență, în prim plan, cerințele:

– punerea în valoare a resurselor naturale, a eco-sistemelor naturale fără a

se depăși capacitatea-suport a acestora;

– reconstrucția ecologică a siturilor degradate de activități antropice;

– câmp liber resursei umane de a se manifesta și în interesul dezvoltării

zonei. Pentru aceasta este necesară eradicarea sărăciei,

284

analfabetismului, sistem de învățământ de tip european pe toată durata

vieții active;

– în procesul de învățământ, curricula școlară va insista asupra

dezvoltării inteligenței, formării spiritului inovator și întreprinzător, pe

asumarea riscurilor și gestiunea lor, pe competiție personală, mai ales

profesională;

– decelarea copiilor/elevilor ce se încadrează în categoria de excelență

(grad de inteligență ridicat) și îndrumarea acestora către școli de

excelență din zonă. Absolvenții vor fi decidenții ce vor definitiva

prevederile strategiei pe termen lung și vor face litoralul românesc

competitiv în Europa și lume.

PE PLAN METODOLOGIC

A fost elaborat un model logic al strategiei (schema din figura 8.5), care

prezintă succesiunea etapelor ce trebuie parcurse până ce strategia capătă

substanță, conținut, fiind aptă operaționalizării. În modelul propus, etapele

elaborării strategiei se succed astfel:

• Locul turismului în spațiul economic mondial.

• Turismul în economia României.

• Diagnoza activității turistice pe litoralul românesc.

• Inventar de obiective strategice posibile a fi luate în considerare pentru

strategie. La inventariere s-au folosit surse din analizele anterioare

(turismul pe plan mondial și în România), legislația existentă,

reglementări și acte oficiale din diagnoza proprie, anchetă proprie

condusă printre operatorii de turism, opțiuni proprii etc.

• Identificarea criteriilor de selecție a obiectivelor. Principiile conceptului

de eco-dezvoltare a turismului au fost transformate în criterii și, pe baza

analizei multicriteriale, s-au selectat și inventariat, din cele 95 obiective

(anexa 1), 12 obiective (tabelul 8.7), ce s-au ordonat pe termen scurt,

285

mediu și lung, fiind omogene în conținut pentru a pregăti startul unui

nou ciclu al turismului românesc pe termen scurt, pentru a crea

avantajele comparative care să fie schimbate în atractori pentru turiștii

interni și externi, pe termen mediu și amplificarea activității turistice

în etapa pe termen lung.

• Evaluarea dimensiunii specifice indicatorilor ce pot caracteriza

obiectivele selectate, detaliate în tabelul 8.8:

– dublarea capacității de cazare turistică;

– sosirile de turiști cresc de la 782 mii în anul 2004 la 3000 mii în anul

2025 (pe termen lung), din care 1/3 sunt străini;

– sejurul mediu se deplasează lent de la 5,5 zile în 2004 la 7,0-8,0 zile pe

termen lung;

– indicele de utilizare netă a locurilor de cazare se majorează de la

41,8% în 2005 la 60-65% pe termen lung (orizontul anului 2025);

– aportul turismului la formarea PIB-ului, de la valori nesemnificative

astăzi (0,1-0,2%), să crească la 2-3% pe termen scurt, 3-5% pe termen

mediu și 5-7% pe termen lung (pentru comparație, Turcia și-a propus

să ajungă la 15% în următorii 10 ani, mai ales prin dezvoltarea Zonei

Antalya).

• S-a optat pentru scenariul optimist pe fundalul căruia vor fi detaliate

politici, programe și măsuri pentru realizarea obiectivelor strategice.

Acest scenariu presupune redresarea economică a țării, ordonarea

spațiului politic, economic, social, respectarea legilor de către toată

populația, gândire strategică la nivelul decidenților, schimbarea în bine a

imaginii României și mediu favorabil atragerii investitorilor și

capitalului, mai ales din surse externe.

• Pe fundalul scenariului optimist s-au descris politicile corespunzătore

realizării obiectivelor strategice. Au fost conturate următoarele politici:

– economică;

286

– ecologică;

– organizatorică;

– formarea resursei umane;

– a investițiilor;

– comercială;

– culturală;

– socială.

Fiecare politică a identificat eforturile ce trebuie făcute, tipul acestora

pentru a se atinge efectele scontate conform obiectivelor strategiei.

Această evidențiere a principalelor activități privite prin cauză-efect și

cost-beneficiu, cost-eficiență, cost-eco-eficiență vor facilita transformarea

obiectivelor strategice în programe și măsuri.

• Operaționalizarea strategiei este etapa critică pe ciclul punerii în operă,

mai ales că lipsesc exemple reușite, la nivel național, de derulare a unei

strategii în ultimii 15 ani și cu atât mai mult a unei strategii de tip

regional.

Stabilirea de responsabilități, clarificarea organizării teritoriale a țării

(probabil, în regiuni cu personalitate juridică și dispariția județelor, conform

metodologiei și practicii din Uniunea Europeană) sunt decizii ce trebuie luate

relativ repede pentru a face operative strategiile de dezvoltare regională și a

desemna gestionarul acestei strategii care să intervină pe toată durata preconizată

a strategiei.

Gestionarul strategiei – în accepțiunea de astăzi, probabil Consiliul

Județean – are la îndemână un set foarte variat de instrumente cu care să asigure

realizarea obiectivelor strategice. Eforturile financiare importante au două

destinații: crearea infrastructurii moderne pe litoral și în Dobrogea (fonduri de la

buget) și modernizarea și realizarea unor capacități noi de cazare și divertisment

(fonduri private).

Pentru prima categorie de cheltuieli, stringentă este accesarea cât mai

287

deplină la fondurile UE de tip nerambursabil și care, în prezent, sunt

nesatisfăcător folosite.

Pentru cea de-a doua categorie de cheltuieli, atragerea capitalului străin,

este esențială și formarea mediului favorabil atragerii „artei” de a mobiliza

fondurile financiare, investitorii străini sunt acțiuni de primă importanță pentru

decidenți.

Dintre celelalte categorii de instrumente, organizarea sistemului de

învățământ în întreaga Dobrogea, la nivel european, cu fața către orizontul anilor

2020-2025 trebuie să-și aibă startul, încă în prezent, în etapa pe termen scurt.

Privit ca entitate organizatorică, comportamentul de operaționalizare a

strategiei își are locul la instituțiile ce gestionează strategia și urmează ca statutul

acestui compartiment să fie elaborat, înființat și făcut să devină funcțional, după

principiile managementului modern.

Considerat ca sistem, după schema din figura 8.8, turismul pe litoral are

următoarea arhitectură decizională:

– nivelul strategic – gestionarul strategiei sau Consiliul Județean în

organizarea teritorială;

– nivelul tactic – actuala administrație publică locală;

– nivelul operativ – patronii, proprietarii patrimoniului construit pe litoral,

IMM-urile etc.

Rămânând în domeniul abordării sistemice, mecanismul de reglare a

strategiei (poziția 14 în schema logică din figura 8.5) poate fi organizat și poate

funcționa după tipuri de manieră statică (sisteme de management cu

comportament static), adaptivă și evolutivă (anticipativă).

Sistemele de management cu comportament static au fost și sunt

caracteristice gestiunii actuale a litoralului, cele cu comportament adaptiv

urmărind să atingă performanțele de calitate ale unui model lider în domeniul

turismului, iar sistemele de management cu comportament evolutiv (anticipativ)

își formează singure statutul de lider în cadrul fenomenului de integrare, fiind

288

regăsite în fluxurile globale de produse și servicii pentru turiști.

Un asemenea sistem de operaționalizare este propriu pentru strategia de

dezvoltare a turismului pe litoral și el va condiționa succesul strategiei.

Capacitatea autorităților publice județene/regionale de a organiza compartimentul

de operaționalizare a strategiei cu un management evolutiv (tip feed-forward sau

feed-before) în loc de feed-back se constituie în premisă de abordare a strategiei.

PE PLANUL APLICARII STRATEGIEI

Realizarea obiectivelor strategiei rămâne rațiunea precumpănitoare a

strategiei. Dar ele au o rezonanță economică, socială, ecologică ce depășește

limita litoralului și performanțelor strategiei inclusă în tabelul 8.8.

Acest câștig pentru zona Dobrogei se consideră că trebuie menționat și avut

în vedere la derularea strategiei.

În primul rând, este pusă în valoare agricultura din Dobrogea (alimente,

produse agricole, băuturi, din care multe de calitate ecologică, biocombustibili

pentru transportul nepoluant, agro-turism complementar celui de pe litoral) care,

prin creșterea veniturilor agricultorilor va duce la schimbarea imaginii satelor

noastre: mediul rural se va moderniza treptat, preluând din funcțiile mediului

urban.

În al doilea rând, are loc reconsiderarea eco-sistemelor naturale din

întreaga regiune, în așa fel încât punerea lor în valoare să nu ducă la degradarea

sau secătuirea resurselor.

Ecologizarea litoralului și a Dobrogei va ameliora climatul, va întârzia

aridizarea zonei, va prezenta o altă imagine în ochii turiștilor, aceea de „zonă

verde” (pădure urbană, pădure periurbană, culoare verzi, păduri de protecție,

rezervații naturale etc.).

Delta Dunării va fi protejată împotriva turismului de masă sau de sfârșit de

săptămână. Ea trebuie să rămână cu regimul (strict respectat) de „rezervație a

biosferei”. Turismul de lux poate fi acceptat fără a compromite calitatea

289

eco-sistemelor acvatice.

În al treilea rând, au fost puse în evidență ___________pericolele pentru mediul

înconjurător și pentru realizarea strategiei și care trebuie atent monitorizate și

gestionate. Dintre acestea: canalul Bâstroe în Delta Dunării, distrugerea

rezervațiilor naturale din interese locale, personale etc.; degradarea continuă a

unor factori naturali (îngustarea plajelor, îndulcirea apei lacului Techirghiol);

ofensiva construcțiilor industriale pe litoral și pericolul de poluare; extinderea

activităților militare pe litoral și în Deltă; gestionarea necorespunzătoare a

deșeurilor urbane, industriale și rurale; construcții neautorizate în zona litoralului,

Deltei.

În al patrulea rând, urmare sistemului de învățământ ce se propune a

acoperi întreg teritoriul Dobrogei și întreaga populație („zero analfabeți”) va

crește capacitatea resursei umane de a se autoorganiza și asigura progresul

evoluției teritoriului.

Descoperirea celor 2-5% din copiii care prezintă un indice de inteligență

mult peste medie și îndrumarea lor către centrele de excelență va da decidenții de

care este nevoie pe termen lung de a duce la îndeplinirea obiectivelor strategiei la

orizontul anilor 2020-2025.

În al cincilea rând, s-a încercat schițarea unei strategii în profil zonal,

pentru care nu s-au găsit date în literatura de specialitate din România și, privită

astfel, lucrarea de față ar putea folosi decidenților români din administrația

publică.

Și, în sfârșit, în al șaselea rând, se poate pune întrebarea: ce șanse de

reușită ar avea o strategie de dezvoltare a turismului pe litoralul românesc,

strategie care, în linii mari, să aibă structura prezentei strategii?

Se încearcă a se găsi un răspuns posibil prin prezentarea unei analize

SWOT a acestei întrebări (caseta 11).

Presupunând că punctele tari sunt precumpănitoare ca forță, ca amploare,

strategia dezvoltării litoralului românesc are șansa să devină realitate.

290

Caseta 11

Șansele de reușită a Strategiei Dezvoltării Turismului

pe litoralul românesc

Puncte tari: • Existența unei economii a turismului pe litoral dezvoltată în timp

istoric și amplificată în ultimii 40-50 ani

• Existența resurselor naturale

• Forță de muncă disponibilă

• O anumită infrastructură funcțională (dar departe de performanțele

europene)

• Încercări de modernizare a turismului.

Puncte slabe • Imagine nesatisfăcătoare a serviciilor pe litoral

• Capacitatea organizațională a instituțiilor statului și administrației

locale de a gestiona strategii departe de a fi operativă pe termen

lung (comportament managerial de tip static).

• Mediu neprielnic atragerii investitorilor.

• Cadrul legislativ incomplet, în continuă modificare, neobligatoriu

pentru toată lumea.

• Involuția agriculturii în Dobrogea.

• Deteriorarea calității factorilor de mediu.

Oportunități • Aderarea României la UE și ordonarea spațiului economic,

făcându-l atractiv pentru investiții.

• Schimbarea clasei decizionale din România cu o alta de excelență

profesională.

• Ridicarea nivelului de trai la nivel de țară și solicitarea în mai mare

măsură a activității de turism.

• Investitori proprii cu pregătire managerială modernă.

Amenințări • Scenariul optimist se transformă în scenariul de referință, cel de

astăzi.

• Depopularea zonei, sărăcirea populației, distrugerea calității

eco-sistemelor naturale.

8.3. Strategia și politica de dezvoltare regionala a României în

contextul strategiei naționale de dezvoltare pe termen mediu și lung

REPERE ALE ELABORARII STRATEGIILOR

DE DEZVOLTARE REGIONALA

Dezvoltarea regionala a României reprezintă un proces amplu, complex și

de durata, neputându-se realiza într-un interval de timp scurt. La baza acestui

proces de dezvoltare regionala stau strategiile care presupun un ansamblu coerent

de obiective, priorități și mijloace privind realizarea să sau metode de atingere a

obiectivelor politicii de dezvoltare regionala.

Totodată strategiile pot fi privite și ca modele sau proiecte care ajuta

291

decidenții la alegerea celor mai bune alternative pentru stabilirea soluției optime

de urmat. Abordarea la nivel sectorial și regional vizează elementele

caracteristice sferelor economicului, socialului, mediului și politicului care

delimitează factorii și pârghiile care urmează să fie folosite pentru dezvoltarea

fiecăreia dintre aceste sfere.

Pentru delimitarea acestor factori și pârghiilor, consideram ca se impune

efectuarea unei analize mult mai complexe care să permită cunoașterea resurselor

proprii regiunii și a celor care pot fi atrase, funcție de care se va putea realiza o

politica de dezvoltare regionala. Totodată, după opinia noastră, ar fi bine să se

tina cont și de termenele incorporate în cadrul strategiilor, respectiv să aibă în

vedere datele declanșării aplicării strategiei, termenele intermediare

semnificative pentru atingerea obiectivelor strategice, precum și termenul final

la care strategia aleasa se poate implementa total.

Dezvoltarea reala a unei țări impune folosirea stricta a criteriilor de

strategii care corespund necesitaților și particularităților tarii, și a regiunilor sale

de dezvoltare. Astfel, în funcție de factorii care acționează asupra elaborării și

implementării strategiilor, acestea se pot grupa după mai multe criterii,

respectiv :

1) in funcție de sfera de cuprindere :

a) strategii globale, care vizează ansamblul activităților din teritoriu ;

b) strategii parțiale, care vizează doar anumite segmente ale activității,

dar care țin seama de conținutul celor globale.

2) în funcție de dinamica principalelor obiective incorporate :

a) strategii de redresare, care vizează eliminarea deficientelor

înregistrate în trecut prin stabilirea de obiective similare, dar superioare celor din

perioada precedenta;

b) strategii de consolidare, care vizează perfecționarea laturilor

calitative ale activității desfășurate;

c) strategii de dezvoltare, care vizează obiective noi, superioare

292

cantitativ și calitativ celor din perioada precedenta.

3) în funcție de laturile abordate :

a) strategii tehnico-funcționale, care prefigurează obiective cu caracter

de orientare și raționalitate pentru activitățile desfășurate;

b) strategii administrative, care au la baza opțiuni sau restricții care țin

cont de anumite cerințe administrativ-organizatorice.

4) în funcție de sensul evoluției obiectivele avute în vedere cu ocazia elaborării

lor :

a) strategia evoluției spre interior, care considera prioritare condițiile

existente, urmărind creșterea nivelului indicatorilor economici, sociali și de

mediu printr-o utilizare mai eficienta a resurselor proprii ;

b) strategia evoluției spre exterior, care vizează cai și mijloace de

accelerare a procesului dezvoltării prin extinderea și participarea mai eficienta la

schimbările economice exterioare, diverse forme de cooperare inter-regionala

etc.

5) în funcție de activitățile care fac obiectul strategiei :

a) strategii pentru activitatea de producție și prestări de servicii, care

vizează corelarea structurii activității cu resursele necesare și cu rezultatele

posibile etc. ;

b) strategii sociale, care vizează obiective privind condițiile de viata

ale populației ;

c) strategii financiare, care vizează obiectivele asigurării și utilizării

eficiente a mijloacelor financiare ;

d) strategii ale mediului înconjurător, care vizează obiective legate de

respectarea raționalității ecologice și protecția mediului.

Reunirea acestor criterii de grupare a strategiilor (care pot fi abordate în

vederea dezvoltării economice regionale) conduce la definirea existentei unui

sistem de strategii, care poate fi utilizat în diverse feluri, în funcție de

caracteristicile spațiului de aplicare.

293

Strategia realizata la nivel regional va tine cont de obiectivele stabilite la

nivelul structurilor de baza ale fiecărei regiuni, implicit zone, respectiv la nivelul

celor opt Agenții de Dezvoltare Regionala, precum și la nivelul Agențiilor Sapard

din regiuni.

Strategiile de dezvoltare realizate la nivel național și cele la nivel regional

ar fi bine să existe în permanenta atât o interdependenta, cât și o

complementaritate.

In cazul României, pentru evoluția ei viitoare, consideram ca sistemul

strategiilor de creștere este prioritar. Acest sistem de strategii are menirea de a

evidenția obiectivele legate în principal de procesele economice de baza,

concentrarea activității, dezvoltarea produselor și serviciilor. Integrarea pe

orizontala și verticala și diversificarea activității economice.

Concentrarea are în vedere creșterea volumului de activitate, în special prin

creșterea performantelor tehnice, promovarea unor acțiuni eficiente de

marketing, creșterea calității produselor și serviciilor.

Dezvoltarea produselor și a serviciilor are în vedere promovarea unei

politici de piața adecvate în plan național și internațional, politica care trebuie să

fie corelata cu modificarea structurii produselor (acolo unde este cazul) și cu

sporirea calităților.

Integrarea pe orizontala în plan regional are în vedere atragerea în zona a

unor agenți economici existenți în cadrul regiunii, sau zonei, după caz. Integrarea

pe verticala vizează extinderea în afara regiunii în mod similar, sau prin

cooperare, a activității existente în teritoriul de referința. Acest mod de integrare

implica angajamente financiare substanțiale și mult profesionalism din partea

celor care doresc să o aplice.

Diversificarea activităților vizează inițierea și desfășurarea unor activități

aparținând altor domenii decât celor teritoriale și specifice zonei. Aceasta se

poate înfăptui prin conglomerare, atunci când domeniul în care pătrunde este

complet diferit și concetrica, atunci când se promovează domenii înrudite.

294

Necesitatea folosirii acestor elemente strategice apare ca o consecința a

distribuirii riscurilor, astfel incit regiunea să nu fie dependenta de un singur

domeniu și de dorința întreprinzătorilor de a obține profituri continui. Îmbinarea

acestor elemente strategice este posibila numai în măsura în care, în plan

instituțional, se fac eforturi pentru asigurarea unui cadru juridic care facilitează

utilizarea lor în direcțiile de acțiune dorite.

Se poate proceda la delimitarea strategiilor în :

− strategii de specializare, care vizează obiective privind organizarea

activităților specifice regiunii, în raport de avantajele pe care aceasta le deține

fata de alte zone privind resursele locale-materii prime, forța de munca calificata,

tradițiile, condițiile geografice și altele;

− strategii de recentrare, care vizează alegerea unor activitati considerate

principale în cadrul zonei și renunțarea la altele de mai mica importanta ;

− strategii de separare a activităților, care vizează îmbinarea unor strategii de

interes general cu cele d interes individual, care să permită soluționarea și

separarea activităților care prezintă eficienta economica de cele care generează

pierderi.

In România strategiile elaborate la nivel național se întrepătrund cu

strategiile elaborate la nivel regional și invers, în funcție de sfera de cuprindere,

strategiile care vizează sectoarele economiei la nivel național se întrepătrund cu

strategiile elaborate la nivel regional, în funcție de potențialul existent, de

economia specifica și de tradițiile existente în regiune.

Strategia de dezvoltare a României reprezintă, după opinia mea o îmbinare

între strategia de recentrare, prin alegerea unor activitati considerente principale

în cadrul regiunii, cu strategie de separare a activităților, care îmbina activitățile

de interes general cu cele de interes individual. Peste toate acestea se suprapune

obiectivul principal, pentru perioada 2002-2005, atragerea unui volum anual de

investiții străine directe de peste 1,8 miliarde dolari SUA (www.mdp.ro ).

In momentul conceperii unei strategii, în cadrul primei etape se recurge la

295

metode de analiza și elaborare de metodologii adecvate studierii complexității

teritoriale. Prin aceste metode, cele mai utilizate sunt analizele SWOT (Strenghts,

Opportunities, Threats-respectiv punctele forte, slabe, șansele și amenințările

proprii unei regiuni luate în analiza) și LFA (Logical Framework Approach –

abordare logica a cadrului de lucru).

Amatorii vor pierde conducerea afacerilor în turism

Pentru a lucra în turism, directorii au nevoie de brevet. Persoanele

interesate de obținerea unui brevet de turism trebuie să facă dovada ca au urmat

un curs de management în domeniu. La sfârșitul anului 2001, doar opt centre de

educare a adulților puteau elibera certificate de absolvire a unor cursuri de

specializare cu valabilitate naționala. În România activează mai mulți furnizori

de programe profesionale care oferă și cursuri de management în turism. Pentru

ca atestatul eliberat la absolvire să fie recunoscut, instituțiile care organizează

cursurile trebuie să fi obținut trei avize obligatorii: de la Ministerul Educației și

Cercetării (MEC), de la Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (MMSS) si,

evident, de la Ministerul Turismului. Sunt respinse automat dosarele depuse la

Ministerul Turismului în vederea obținerii brevetelor de turism care conțin

certificate eliberate de alte instituții decât de cele autorizate de toate cele trei

ministere. În acordarea oricărui tip de brevet de turism se iau în calcul doua

criterii principale: vechimea într-o funcție administrativa, dovedita prin cartea de

munca, și pregătirea profesionala. Ovidiu Marian, directorul general al Centrului

Național de Invățământ Turistic, explica algoritmul: „De regula, sistemul

funcționează respectând legea compensației. Un absolvent de facultate poate

obține un brevet de pe o treapta mai înalta decât un absolvent de liceu, indiferent

de vechime. Studiile superioare în domeniul turismului contrabalansează

vechimea. În schimb, un absolvent de Medicina trebuie să facă dovada unei

experiențe profesionale în domeniu mai îndelungate pentru a obține un brevet“.

Centrul Național de Invățământ Turistic (CNIT) funcționează în

subordinea Ministerului Turismului și a împlinit 30 de ani de experiența în

296

predarea cursurilor de turism. Instituție publica cu venituri extrabugetare, CNIT

se finanțează, în principal, din organizarea cursurilor de management în turism

necesare obținerii brevetelor. Cu avize eliberate de MEC, MMSS și Ministerul

Turismului, CNIT organizează cursuri cu durata de sase luni (sase ore pe zi, cinci

zile pe săptămână) în București și Constanta. La cererea agenților economici,

profesorii centrului se deplasează și în teritoriu pentru a pregăti grupuri de

minimum 20 de cursanți.

Tipuri de brevete de turism

− manager în activitatea de turism;

− director de agenție de turism tour-operatoare;

− director de agenție de turism detailista;

− director de hotel;

− director de restaurant;

− cabanier.

Brevetele sunt cumulative. Astfel, deținătorul unui brevet de manager în

activitatea de turism poate ocupa oricare din funcțiile enumerate, iar un director

nu are decât doua alternative: poziția pentru care a obținut brevetul sau cabanier.

DOCUMENTATIA NECESARA

Dosarul pentru obținerea brevetului de turism trebuie să conțină:

− cerere;

− dovada deținerii permisului de munca în România, în cazul cetățenilor

străini;

− CV cu precizarea expresa a pregătirii și a experienței profesionale;

− copie de pe actul de identitate;

− copii după actele care atesta pregătirea profesionala;

− copii după documentele care atesta vechimea în domeniul turismului;

− atestat de limba străina de circulație internaționala;

− atestat de limba româna pentru cetățenii străini;

297

− certificat de cazier judiciar;

− dovada achitării taxei de înscriere – în prezent, 500.000 lei.

Brevetele de turism sunt eliberate de Direcția Generala de Autorizare și

Control a Ministerului Turismului.

CURSURI

Fundația Preasfânta Fecioara Maria organizează cursul: Supraveghere și

îngrijire la domiciliu – Cursul este autorizat de Ministerul Sănătății și Familiei,

Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării.

Durata: 6 luni (1.030 ore) . Pregătirea teoretica se face la Școala nr. 85 „Vasile

Bunescu“. Instruirea practica se desfășoară la leagănul Sfânta Ecaterina, la

spitalul Sfântul Ciprian, la centrele educaționale ale Fundației Preasfânta

Fecioara Maria, precum și la diverse persoane vârstnice sau bolnave, fără

posibilitati materiale. Conținutul programului: supraveghere și îngrijire copii,

vârstnici și bolnavi, menaj, religie, psihologia vârstelor, noțiuni de limba româna,

masaj, consiliere vocațională. Absolvenții primesc diplome de calificare eliberate

de Agenția Municipala de Ocupare a Forței de Munca. Fundația oferă

posibilitatea intermedierii în vederea angajării absolvenților cursului la diferite

persoane fizice care îi solicita. Preț: 450.000 lei lunar, iar șomerii, care sunt

repartizați de Agenția Municipala de Ocupare a Forței de Munca, beneficiază de

gratuitate. Informații suplimentare la sediul Fundației din str. Matei Voievod

nr.19, sector 2, București, tel:252.23.87, tel/fax: 252.82.70, E-mail:

[anonimizat], coordonator curs: Doina Hossu – tel. 634.79.76.

VITRINA CARTII

Management. Generatorul succesului, de Eduard Radaceanu, editura Bren,

oferă managerilor, în general, oamenilor de afaceri, în special, dar și celor care

tind spre o cariera profesionala de succes, o imagine comprehensiva asupra

managementului privit ca disciplina la granița dintre știința și arta. Pornind de la

298

o bogata experiența practica și de cercetare acumulata în management, în cadrul

proiectelor vizând perfecționarea conducerii întreprinderilor, dar și prin

intermediul ciberneticii, al modelarii și simulării fluxurilor de activitati, autorul

abordează probleme de fond precum funcțiile conducerii, managementul

resurselor umane, management financiar și controlling, marketing sau

managementul schimbării. Eduard Radaceanu aloca în cadrul lucrării sale un

spațiu semnificativ problemelor privind gestiunea productivității și a calității, la

fel ca și celor care vizează restructurarea activității întreprinderii sau formarea și

dezvoltarea culturii de organizație. Pentru fundamentarea deciziilor, managerii

au la dispoziție un set de metode și modele de abordare, cat și practici foarte

precise de conducere a proiectelor. Pentru achiziționare: tel./ fax: 223.43.47,

637.21.55

Motivarea angajaților în companiile românești între mit și realitate

reprezintă un studiu util tuturor managerilor care doresc să imbunatateasca

performantele și satisfacția angajaților din orice tip de companie. Cercetarea s-a

realizat în perioada septembrie 2000 – septembrie 2001 în 40 de companii din

întreaga tara. Lucrarea elaborata de Romeo Cretu, Richard Shanks și Gilbert

Ciobanu nu cuprinde numai rezultatele obținute în urma analizei datelor, ci și

recomandari și propuneri de imbunatatire a proceselor din cadrul companiilor, în

special cele care se refera la resursele umane. Sunt detaliate recomandarile

angajaților către conducere, motivele de mulțumire și nemultumire evidentiate de

angajati, precum și modalitatile de motivare cunoscute și utilizate de manageri.

Pe baza rezultatelor obținute și a experienței în resurse umane, autorii au elaborat

pentru fiecare factor analizat recomandari și propuneri de imbunatatire a

proceselor din cadrul companiei și de creștere a satisfactiei angajatilor.

CONCLUZII

Analiza SWOT realizează scenarii de dezvoltare pe baza punerii în balanta

a tuturor alternativelor posibile și are drept scop identificarea punctelor forte și a

299

punctelor proprii regiunii, precum și a sanselor și amenintarilor induse de mediul

extern regiunii. Aceasta analiza se prezinta sub forma unui tabel, așa cum se

poate vedea mai jos, și prezinta avantajul unei rapide treceri în revista a punctelor

cheie ale unei discutii și implicit a directiilor în care trebuie să se actioneze pentru

solutionarea acesteia.

Inainte de aplicarea acestei analize în vederea crearii unei strategii de

dezvoltare, consideram ca este necesara evaluarea posibilitatilor de utilizare a sa,

tinindu-se cont ca nu în orice situatie aceasta analiza poate fi performanta. în

prima faza este necesar a se elabora o lista cu punctele țări și punctele slabe

pentru atingerea unui obiectiv selectat anterior, după care se va face o estimare

posibila a rezultatelor obtenabile și se va aprecia dacă este oportuna utilizarea

acestei acestei analize pentru atingerea performantelor scontate.

Daca în final, se hotareste alegerea acestei metode, atunci se trece la

analiza propriu-zisa a fiecareia dintre componentele favorabile și nefavorabile.

Analiza SWOT presupune individualizarea mai multor etape pentru

asigurarea unei dezvoltari rapide.Aceste etape sunt :

− analiza globala a sistemului teritorial, prin care se pot cunoaste structurile

de ansamblu ale teritoriului, mecanismele care au stat la baza crearii lor.Aceasta

etapa permite, de asemenea, evaluarea raportului dintre potentialul de dezvoltare

a teritoriului și capacitatea de a valorifica acest potential.

− individualizarea distorsiunilor funcționale, etapa ce permite, pe lângă

definirea disfunctionalitatilor existente, și ierarhizarea lor în functie de efectele

pe care le produc în derularea proceselor de dezvoltare ;

− descrierea – este etapa în care sifunctia este complet definita, folosind

suficiente date pentru localizarea acesteia și determinarea frecventei cu care ea

apare si, în special se delimiteaza zona de influență (care poate fi spatiala sau

teritoriala) ;

− analiza disfunctiei – în aceasta etapa se prelucreaza efectiv datele și

informatiile privind disfunctia constatata ;

300

− identificarea solutiilor-in aceasta etapa se individualizeaza și se

proiecteaza solutiile viabile pentru reducerea/stoparea (eliminarea pe cât posibil)

disfunctionalitatilor existente ;

− implementarea-in aceasta etapa solutiile sunt transpuse în practica și se

urmareste indeaproape calendarul stabilit initial ;

− monitorizarea și evaluarea, etapa finala prin care se supravegheaza modul

de implementare.Aceasta etapa este foarte importanta pentru ca respectarea

calendarului și a timpului de acțiuni produse constituie una din conditiile

realizarii obiectivului propus.

Prezentarea imaginii unei analize SWOT

MEDIU/FACTORI POZITIVI NEGATIVI

Intern

(regiune)

Puncte forte: resurse sau

capacități ale regiunii care pot

fi folosite efectiv pentru

atingerea obiectivelor de

dezvoltare

Puncte slabe: limitări sau

defecte ale regiunii care

împiedică atingerea

obiectivelor de dezvoltare

Extern

(stat / Uniunea Europeană)

Șanse: orice situație favorabilă

din mediul extern ale regiunii

care poate fi valorificată în

vederea atingerii obiectivelor

de dezvoltare

Amenințări: orice situație

nefavorabilă din mediul extern

al regiunii care prezintă un

potențial pericol pentru

atingerea obiectivelor de

dezvoltare

Sursa: Dan Platon , “Analiza SWOT ca instrument al planificării startegice în

dezvoltarea regională”, lucrare susținută la Simpozionul Național al Asociației Române de

Științe Regionale, 25-26 aprilie 2001, București și publicată în “Probleme actuale ale

dezvoltării regionale în România” (coordonată de Daniela Luminița Constantin), editura Oscar

Print, București, 2002, pag.189-195.

Etapele prezentate sunt obligatorii în procesul de rezolvare a unei

dicrepante și de realizare a unui obiectiv de dezvoltare fixat printr-o strategie (sau

printr-o politica de dezvoltare)acceptata anterior.

Analiza SWOT este folosita pentru a pune în evidenta principalii factori

determinanti, atât din interiorul, cât și din exteriorul regiunii luate în discutie,

factori care pot influenta succesul proiectului și din care pot rezulta coordonate

strategice relevante.

In urma investigatiilor efectuate de noi am ajuns la concluzia ca analiza

301

SWOT a stat la baza realizarii Strategiei Nationale de dezvoltare, cât și la baza

Strategiilor de Dezvoltare Regionale și a devenit un instrument al planificarii

strategice, ea prospectând posibilitatiile viitoare printr-o apropiere sistematica,

atât în ceea ce priveste aspectele pozitive, cât și cele negative, deoarece estimarile

se vor a fi realiste și fara ocolirea adevarurilor neplacute.Trebuie precizat ca

schimbarile în peisajul românesc după 1989 și dorinta de aderare la Uniunea

Europeana necesita adoptarea unor strategii de dezvoltare pe termen mediu și nu

lung (nu mai mari de 5 ani).Diminuarea timpului de valabilitate a unei strategii,

de la 8 la 2 ani, poate conduce la acceptarea elaborarii unei analize SWOT

continue, cu o perioada de repetare care să nu depaseasca 2 ani.Aceasta repetare a

analizei SWOT ar putea aduce, după opinia multor analisti, la efecte benefice

asupra managementului regiunilor de dezvoltare.

Intarirea capacitatii concurentiale trebuie să reprezinte o prioritate

esentiala în perioada de planificare 2000- 2006.Aparitia locurilor de munca

(reducerea somajului) și obținerea de venituri mai mari depind în mare parte de

masura în care întreprinderile vor fi competitive pe piețele interegionale și

internationale, de felul în care acestea vor reusi sa-si cucereasca pozitii pe piețele

invecinate si, nu în ultimul rând sa-si cucereasca piețele proprii.

In acest sens este necesar a consolida întreprinderile viabile existente și a

creea unele noi (chiar întreprinderi hoteliere noi).

Analiza socio-economica prezinta importanta infrastructurii

complementare economiei, ca o conditie esentiala în procesul dezvoltarii.Printre

componentele importante ale infrastructurii sus mentionate :accesul la arealele

industriale și de servicii prin asigurarea de legaturi coerente și usoare la reteaua

de transport, în zonele cu potential turistic deosebit și reabilitarea infrastructurii

transporturilor și telecomunicatiilor.

Referitor la rebilitarea deficientelor din infrastructura transporturilor și

telecomunicatilor, acestea sunt considerate, de catre intreprinzatori, ca fiind cele

mai importante, deoarece ele reprezinta o problema generala a dezvoltarii

302

econimiei locale și reginale. Infrastructura stradala necorespunzatoare a

localitatilor, atât cea din interior, cât și cea din jurul lor, creeaza pierderi de

eficienta economica și o imagine negativa a acestora ca standard pentru

localizarea investițiilor.

Un alt aspect care rezulta din analiza intreprinsa este acela al dezvoltarii

resurselor umane, problema ce ar putea fi rezolvata prin intermediul unei politici

active de ocupare a fortei de munca, de creeare de noi locuri de munca “reale” și

durabile. Politica resurselor umane ar fi bine să aiba în vedere reducerea

fenomenului de migrare a fortei de munca de la sate la orașe, de la o regiune la

alta sau chiar în România în strainatate, migrare datorata greutatilor actuale cu

care se confrunta intreaga tara.Toata analiza prezentata în Programele Nationale

de Dezvoltare 2000-2002 și 2002-2005 scoate în evidenta faptul ca cele opt

regiuni de dezvoltare ale țării se confrunta cu probleme de restructurare

economica și indeosebi industriala, suportând în plan social consecintele negative

ale acestei stari.

Pentru perioada 2000-2005 se va pune accent pe dezvoltarea sectorului

productiv și al serviciilor conexe, deoarece s-a constatat ca după 1990 România a

cunoscut o diminuare semnificativa a capitalului total investit în industria

prelucratoare, iar fara stimulentele financiare adecvate și fara stabilitatea

legislatiei fiscale, investitorii, atât interni cât și externi, au considerat-si încă mai

considera-riscant să investeasca în sectoarele productive sau de inalta tehnologie

chiar și în industria hoteliera care ar putea produce în medie 30 % din PIB.

Pentru perioada 2000-2005 la Fodul National de Dezvoltare Regionala au

fost atasate fonduri de tip structural de la Uniunea Europeana – PHARE, ISPA, și

SAPARD, din fonduri de la bugetele locale sau fonduri private, precum și

stimulente financiare acordate de stat.

In urma unor rezultate neașteptate, negative ale proiectelor de dezvoltare

regionala, analiza LFA a aparut ca un instrument necesar corelarii dintre

planificarea proiectelor și managementu acestora, ca un instrument de

303

imbunatatire a calității proiectelor, prin rolul pe care il are în planificarea

obiectivelor de dezvoltare regionala.

Analiza LFA reprezinta, o cale de structurare a principalelor elemente ale

unui proiect, de reliefare a legaturilor logice dintre inputuri, activitati planificate

și rezultate asteptate.

UNIUNEA EUROPEANĂ

ROMÂNIA

REGIUNE

R

E

G

L

E

M

E

N

T

A

R

I

E

V

O

L

U

T

I

I

R

E

Z

U

L

T

A

T

E

A

N

T

E

R

I

O

A

R

E

I

N

V

A

T

A

M

I

N

T

E

C

H

E

I

E

D

I

S

T

R

I

B

U

T

I

I

D

I

R

E

C

T

I

I

ANALIZA SWOT A REGIUNII

Puncte Forte, Amenințări Punce slabe, Șanse

Evoluții

Mini-Maxi

Scenarii alternative

Situație fără intervenție / Situație cu intervenție

S T R A T E G I E

Sursa: Adaptare după Dan Platon, „Anliza SWOT ca instrument al planificării strategice în dezvoltarea

regională”, lucrare susținută la Simpozionul Național al Asociației Române de Științe Regionale, 25-26

aprilie 2001, București și publicată în „Probleme actuale ale dezvoltării regionașe din România”

(coordonată de Daniela Luminița Constantin), Editura Oscar Print, București, 2002, p.189-195

In definirea analizei LFA este importanta să se distinga o anumita ierarhie

a obiectivelor, activitatilor, inputurilor și outputurilor.Situatia prezentata se poate

proiecta în viitor numai dacă se tine cont ca obiectivul de dezvoltare vizat are la

304

baza atingerea unui obiectiv intermediar.

Efecte obiectivului de dezvoltare se resimt la o scara mult mai mare, în

timp ce cele ale obiectivului intermediar se vor obseva la un nivel mai restrins

(dar tot deficitar), pentru rezolvarea caruia sunt importante realizarea

activităților.

305

Capitolul 9

CONCLUZII

PROPUNERI DE IMBUNĂTĂȚIRE

La ora actuală turismul este un factor de dezechilibru la scara economiei

naționale. Așa se poate interpreta faptul că, în comparație cu alte țări, România

realizează cele mai mici încasări valutare raportate la un locuitor.

Intr-un studiu întocmit de PHARE publicat în nr.3 al Buletinului Euroinfo,

editat de delegația Comisiei Europene din România, rezultau următoarele date :

România încasează din turism numai 9 dolari/ locuitor, față de 115 dolari în

Ungaria, 117 în Polonia, 151 dolari în Cehia, 369 dolari pe locuitor în Slovenia.

Gradul profund de letargie în domeniul turismului este ilustrat și de modul

cum se acționează în privința modernizării unităților hoteliere. Astfel lucrări care

ar fi putut fi finisate în 1-2 ani, au fost scoase din funcțiune, dărâmate (cazul

Continental Constanța) sau în șantier de 3-5 ani. Pierderile respective au impact

în imaginea turistică atât la intern cât și pe plan extern.

Analiza evoluției circulației turistice externe și interne evidențiază lipsa de

pregătire a cadrului organizatoric și a strategiei adecvate preluării fluxului turistic

creat anterior și dezvoltării acestuia în ritm accentuat. Sub aspectul mijloacelor

de transport utilizate circa 2,4 milioane turiști au fost pe cont propriu care

folosesc în special mijloacele lor și 2,2 milioane turiști de mic trafic și tranzit. De

altfel numărul străinilor care au vizitat țara a scăzut cu 5,4 milioane și unele

oscilații pe parcurs, ajungând la finele lui 2000 la numai 5,2 milioane persoane.

Ultimele ordonanțe ale Guvernului trasează cadrul legislative necesar

dezvoltării turistice în țara noastră și organele abilitate în acest sens:

− 972 din 23 decembrie 1998 – privind funcționarea Autoritatii Naționale

pentru Turism și a Centrului Național de Educație Permanenta în Turism.

306

− 460 din 22 decembrie 1999 adnotări și adăugiri la cadrul legislative

anterior.

− 866 din 3 dec 1998 privind înființarea Institutului Național de Cercetare –

Dezvoltare în Turism – INCDT.

“Perspectiva accesului personal și nemijlocit la satisfacțiile descoperirii

resurselor planetei constituie un drept deschis în mod egal tuturor locuitorilor

lumii”, (articolul 7.1 – Dreptul la turism adoptat de Organizația Mondiala a

Turismului la adunarea generala din octombrie 1999 întrunită la Santiago de

Chile).

Perfecționarea trebuie privită atât structural, ținând cont de forma de

proprietate, cât și din punctul de vedere al perfecționării personalului care

lucrează în turism.

O formă adânc dezbătută care poate fi aplicată și în cadrul politicilor

noastre de maximizare este YELD MANAGEMENTUL. Acest tip de politica are

drept scop maximizarea cifrei de afaceri a unei întreprinderi hoteliere bazata pe

principiul dual: diferențierea serviciilor fără rabat la calitate, asociat cu gestiunea

capacităților de primire, tinzând să maximizeze gradul; de ocupare (Michel

Balfet; L*Audit Marketing Turistique, Serie Economie des services).

Cu începere din anii ‘80 ai secolului douăzeci, termenul de yeld

management este tot mai frecvent întâlnit în industria transporturilor aeriene de

calatori, în companiile internaționale profilate pe închirierea autoturismelor

(Avis, Hertz) tinzând să devină criteriul major în auditul evaluării performantelor

îndeosebi în industria hoteliera.

Compararea veniturilor efectiv obținute din exploatarea bazei materiale

disponibile cu veniturile potențial realizabile din utilizarea mai eficienta a

capacităților de primire ale aceleiași baze materiale în funcțiune, într-o perioada

determinate de referința, raportata, de regula, la exercițiul financiar al unui an

calendaristic.

Yeldul se bazează pe abilitatea manageriala a întreprinderilor hoteliere de a

307

proiecta încasările previzibile din comercializarea serviciilor la nivelul maxim al

veniturilor ce vor putea fi obținute di corelarea prețurilor pentru serviciile oferite

cu fluctuațiile cererii pieței.

Pentru maximizarea yeldului hotelurile depun eforturi vizând maximizarea

înnoptărilor în capacitățile de cazare, tot așa cum procedează și companiile de

transporturi aeriene pentru maximizarea fotoliilor vândute la fiecare cursă

Datorita caracterului de baza tehnico material rigid, întreprinderile

hoteliere sunt amplasate într-un spațiu geografic determinat și servesc piețe

locale, limitându-se la strategia de atragere a clientelei potențiale spre unitatea

hoteliera. în întreprinderile integrate în lanțurile hoteliere internaționale

acționează și strategia de trimitere-tor în sens bi-direcțional – dar efectele ei

economice se restrâng numai la parteneriatul strategic, în limitele dimensiunilor

și razei de extindere al lanțului respective.

Propun ca perfecționarea activității de turism să presupună :

− asigurarea unui grad de confort mai ridicat al întregii capacitați de cazare și

prestarea serviciilor la o calitate superioara celei din prezent:creșterea încasărilor

din activitatea de cazare prin creșterea gradului de ocupare a acesteia;

− realizarea unei baze de agrement, care ar duce la încasări importante din

această activitate;

− realizarea unor restaurante pe lângă hotel, ce ar duce la mărirea încasărilor

din alimentația publica și ar fi în concordanta cu cererea clienților;

− realizarea unei structuri cât mai flexibile la diferite forme de turism

(turismul de Week-end, turism individual) prin atragerea de turiști tot timpul

anului și mărirea gradului de ocupare a capacității de cazare;

− pregătirea unei părți a personalului prin cursuri de specializare și

constituirea unui compartiment de marketing pentru o cunoaștere mai buna a

cerințelor și preferințelor turiștilor ;

− creșterea productivității muncii zilnice, prin mărirea duratei zilei de lucru,

ceea ce ar duce la o rentabilitate mai mare a activității hoteliere;

308

− cultivarea imaginii de marcă, prin acordarea de comisioane agenților de

turism pentru grupurile de turiști exprimate în forma : telefoanelor de mulțumire,

agende și calendare cu antetul hotelului, cu caracter promoțional;

− introducerea unui sistem computerizat pentru ca rezervarea, cazarea,

plățile să se efectueze cu mai mare ușurință;

− un rol important pentru mass media, panouri de publicitate, embleme,

broșuri etc.

− monitorizare și control a activității de turism intern și internațional ;

− aplicarea strategiilor dezbătute în capitolul anterior, ținând cont de mediu,

de sezon, de amplasament și de natura investiției ;

− reinvestirea profitului în baze noi turistice sau pentru modernizarea celor

existente (așa cum se procedează la vecinii noștri europeni, cu scutirea de taxe și

impozite datorate la bugetul statului ) ;

− acordarea de stimulente financiare de către Ministerul Turismului, referitor

la acordarea calificativelor și categoriilor turistice cu scutiri substanțiale la

sistemul fiscal (dacă pensiunea este rentabilă odată cu acordarea unui calificativ

să i se înmâneze o diplomă onorifică de tipul « bun gospodar ») ;

CONCLUZII

Așa cum am subliniat în lucrare, dezvoltarea turismului este o cerință a

armonizării potențialului economiilor, pe plan național și comunitar.

Convergența politicilor naționale cu politica comunitară este subordonată creării

și dezvoltării pieței interne unice.

In demersul cercetării științifice în acest domeniu, am pornit de la

dezideratul că, pentru a intra în Uniunea Europeana, primul pas pe care trebuie

sa-l facă România este dezvoltarea economică armonioasă a teritoriului național,

respectiv a tuturor regiunilor de dezvoltare, punându-se accent pe dezvoltarea

litoralului românesc, a zonelor cu discrepanțe majore și dezvoltarea relațiilor

intra și interregionale și de cooperare trasfrontalieră.

309

Cercetarea a urmărit să definească aceste mecanisme și să efectueze o

analiză asupra modului în care s-a aplicat în România, prin prisma rezultatelor

obținute, în general, dar și prin studii de caz asupra regiunii Dobrogea care

cuprinde de fapt și litoralul românesc.

1. Strategiile propuse spre implementare au ca scop reducerea dezechilibrelor

teritoriale, încurajând și stimulând dezvoltarea litoralului care prezintă o anumită

întârziere, prin adoptarea infrastructurilor pentru zonele decline și controlul

creșterii în regiunile care cunosc o ascensiune rapidă.

Obiectivele definite sunt: promovarea dezvoltării și ajustării structurale,

sprijinirea transformării economice și sociale a zonelor de litoral care se

confruntă cu dificultăți structurale, sprijinirea adaptării și modernizării politicilor

și sistemelor de educație, pregătire, specializare și încadrare în muncă. Totodată

consider că strategia în turism urmărește o dezvoltare regională, abordată atât la

nivel comunitar European cât și la nivelul fiecărui stat membru sau candidat în

parte, reprezintă, totodată, o componentă a globalizării.

2. Politica de dezvoltare în domeniul turismului se aplică prin intermediul

celor cinci principii: concentrarea, programarea, parteneriatul, adiționalitatea și

monitorizarea. Respectarea acestor principii presupune definirea corecta a zonei,

a resurselor financiare disponibile, programarea obiectivelor prioritare și

periodizarea acestora, conexiunea cu fondurile europene și fondurile locale, prin

maximizarea atragerii acestora și minimizarea costurilor, prin indicatori

cuantificabili, indicatori de eficiență care să poată controla direct și eficient

fondurile alocate și rezultatele înregistrate.

3. România ca țară candidată la Uniunea Europeană are nevoie de o politică

de dezvoltare clară, care să țină cont de noi obiective stabilite prin strategii clare

dar și de condițiile sociale, culturale, istorice și geografice specifice țării noastre.

De asemenea, după opinia mea, autoritățile competente ar fi bine să aibă în

vedere faptul ca stabilitatea politică este o clauză a eligibilității unui stat la

finanțarea europeană. Totodată consider că existența unei legislații financiare

310

armonizată cu cea a Uniunii Europene, precum și stabilitatea acesteia prezintă o

condiție majoră pentru atragerea de capital străin.

4. Indicatorii principali de apreciere a rezultatelor financiare sunt numărul de

locuri de muncă create pe seama investițiilor și costul mediu al unui loc de muncă

creat.

5. In opinia mea cred că este momentul propice de a ne prezenta specificul

turistic, ca o alternativă a dezvoltării interne în vederea integrării, unde munca să

se îmbine cu eficiența gândită și planificată prin metode științifice astfel încât

independența economică să fie asigurată și pentru generațiile viitoare.

6. Am demonstrat în capitolul 8 ca România poate deveni o țară a turismului

dacă strategiile se vor aplica atât pentru litoral cât și pentru celelalte zone turistice

declarate sau în curs de declarare, dacă fiscalitatea corectitudinea și darul

românului de “bun gospodar” se vor trezi la realitate, ca o necesitate de prim

rang.

311

A N E X E

Anexa 1: Calitatea serviciilor turistice pe litoral în vara anului

2005.

Anexa 2: Inventar de obiective posibile pentru strategia de

dezvoltare a turismului pe litoral.

Anexa 3: Selectarea obiectivelor strategice după principiile

(criteriile) conceptului de eco-dezvoltare a turismului pe

litoralul românesc.

Anexa 4: Cele mai bune oferte de city-break

Anexa 5: Statistica

312

Anexa 1

Calitatea serviciilor turistice pe litoral, în vara anului 2005

– extrase din mass-media românească –

Citat, extras

Sursa

Primul lucru care îți vine în minte legat de

litoral este cuvântul “vechi”. Al doilea este

“plictisitor”, iar al treilea este întrebarea:

“mai merită să mergem la mare?” Răspunsul

este “da, la Mamaia sau la tratament, în rest

divertismentul este zero”.

Fluvia Meiranu, Capital-

Turism nr.25, 23 iunie

2005.

În acest sezon, vânzările pentru litoral sunt cu

30% mai mici decât anul trecut. O mare parte

din clienții fideli ai litoralului au optat pentru

excursii în străinătate.

Lucia Moraru, Președintele

Asociației Naționale a

Agențiilor de Turism.

Capital-Turism nr.25, 23

iunie 2005.

La un hotel de cinci stele din Mamaia, prețul

cazării este de 100-140 Euro/noapte; la

același confort, la Antalya sau Costa Bravo,

prețul este de 80 Euro / noapte plus micul

dejun.

Mâncarea în România, pe litoral (500.000 lei

pentru două persoane) este mai scump decât

în Grecia, Turcia, Spania etc.

Capital-Turism nr.25, 23

iunie 2005.

Politicile de preț pe litoralul românesc sunt

deficitare.

Adrian Nicolae, Gândul, 15

iulie 2005.

313

Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor a închis pentru câteva luni 16

hoteluri, restaurante și fast-food-uri pentru

mizeria din camere și bucătărie,

comericalizare de produse cu termen de

garanție expirat etc.

Dorina Tătaru, “Servicii

proaste pe litoral”, Ziarul,

20 iulie 2005.

Sanatoriul Balnear din Techirghiol oferă 50

proceduri pentru sănătate; grad de vânzare

100%.

Sânziana Ionescu, Gândul,

9 iulie 2005.

Instalațiile din spațiile de joacă nu respectă

prevederile HG nr.511/2001, HG nr.

1102/2002, punând în pericol viața copiilor.

Economistul, 23 mai 2005.

Prgătirea personalului din industria hotelieră

trebuie să se facă cu instructori străini.

Marius Crivțonescu,

președintele Autorității

Naționale pentru Turism

(ANT), Economistul, 23

mai 2005.

Câștigurile salariale nominale medii pe un

salariat ce lucrează în turism sunt reduse:

Exemple pentru anul 2003, județul Constanța:

Medie salariat județul Constanța

………5.297.069 lei

Medie salariat din

comerț………………3.268.501 lei

Medie salariat de hoteluri și

Restaurante…………………………….

3.616.184 lei

Direcția Județeană de

Statistică Constanța, 2005.

Concesionarea plajelor se va finaliza la

începutul lunii iunie iar hotelierii vor fi

încurajați să facă investiții în spațiile

respective.

Direcția Apelor Române,

Dobrogea – Litoral.

314

În stațiunile din sudul litoralului este nevoie

de investiții, cum ar fi un parc de agrement

nautic, acoperit și încălzit, care să poată fi

exploatat cel puțin 6-7 luni pe an:

– Curățenia plajelor lasă de dorit.

– În luna iulie, hotelurile din Mamaia

au fost ocupate în proporție de

82%, față de 87% în aceeași

perioadă din anul 2004. La Eforie

Sud, gradul de ocupare a scăzut de

la 67% la 60%; la Neptun de la

69% la 57%.

– Ministerul Mediului a decis

desființarea barurilor de pe plajă,

dar decizia a fost luată prea târziu

și nu s-a mai putut amenaja altele

în amplasamente noi.

Ioana Onaca Purdea,

Jurnalul Național, 21 iulie

2005.

Revoltătoarea mizerie de pe litoral. Miruna Mihalcea, Jurnalul

Național, 3 august 2005.

Alimente periculoase pentru sănătate sunt

puse în vânzare pe litoral.

Jurnalul de actualități

TVR1, 5 august 2005, ora

19.

315

Anexa 2

Inventar de obiective posibile pentru strategia de dezvoltare a

turismului pe litoral

Nr.

crt.

Obiectivul propus Sursa propunerii

1 Turismul românesc va contribui cu 10%

la formarea PIB-ului.

2 Revitalizarea stațiunilor turistice.

3 Compania Națională “Apele Române”

concesionează plajele și în preț va

asigura curățenie mecanizată cu

salvamari, asistență medicală

specializată și controlul apei.

Auroritatea Națională

pentru turism, Președinte

Marius Crivțonescu

4 Comandament pentru gestionarea

turismului, condus de Prim-Ministru.

5 Plaja să aparțină administrației publice

locale. Extinderea sezonului de turism

martie-septembrie.

M.Agathon – fost ministru

al Turismului

6 Necesar un minister al Turismului.

7 Neclar managementul plajelor

litoralului; acestea să aparțină

autorităților locale.

8 Promovarea turismului românesc în

Europa este deficitară. Nu există prețuri

ferme pentru oferta românească pentru a

se putea face comparații de către turiști.

Consiliul Județean

Constanța, Președinte

Nicușor Constantinescu

316

9 În România sunt 27 de instituții de

control, eficiența necorespunzătoare

pentru litoral.

10 Planurile de urbanism inactuale;

primăriile acordă autorizații de

construcție, dar nu au arhitecți în

schemă.

11 Ordine în administrarea plajelor.

Primăria Eforie, primar

Ion Ovidiu Brăiloiu

12 Gestiunea deșeurilor, ecologizare,

punerea în valoare a mediului, ordine,

curățenie.

13 Servicii competitive, peste concurență.

Asociația Națională a

Agențiilor de Turism,

Președinte Mircea

Drăghici

14 Pregătirea personalului din turism la

nivelul firmelor concurente.

15 Standarde de calitate în turism.

16 Responsabilități clare între instituțiile

statului privitor la gestiunea litoralului.

17 Ecologizarea plajelor – prioritate.

Ancheta lui Mihai

Tatulici, moderator la

Realitatea TV, 30-31 iulie

2005.

18 Autoritate necesară la nivel

guvernamental.

19 Compețiție, concurență, calitate servicii.

20 Promovarea turismului în afara

granițelor.

21 Promovarea turismului intern; coerență

cu cel extern.

Iulian Andrei, tur-operator

pentru străini.

317

22 Strategie pentru turism pe termen lung,

viabilă.

23 Legislație modernă care să susțină

strategia.

24 Calitatea sursei umane.

25 Calitatea serviciilor, școală modernă,

motivarea forței de muncă.

26

Infrastructură cu care să faciliteze

investiții.

27 Facilități pentru investitori.

Howard Johnson, Director

Tinu Sebeșanu, 7 Plus, 5

iulie 2005.

28 Încurajarea turismului în extrasezon pe

seama biletelor compensate de sindicate,

case de pensii și case de sănătate etc.

Agenția Eximtur, Lucia

Moraru, patron.

Capital-Turism nr.25, 23

iunie 2005.

29 Facilități pentru turiști în hotelurile de

două stele: bilete compensate, reduceri

de preț, încălzirea camerelor în

extrasezon etc.

Agenția Accent Travel,

director Lucian Boronea.

Capital-Turism nr. 25, 23

iunie 2005.

I.W.Marriott: Gerd

Trischler-director vânzări.

Bruno Vinette, Hotelul

Sofitel, director general.

The Romanian Convention

Bureau: Paul Mărășoiu,

președinte de onoare.

30

Extinderea ofertei turistice și evenimente

de afaceri.

Capital Business nr.14, 7

aprilie 2005.

318

31 Prelungirea sezonului turistic pe litoral. Federația Patronatelor din

Turism, Dragoș Răducanu,

secretar general.

Jurnalul Național, 12 iulie

2005.

32 Promovarea turismului ecologic în

județul Constanța și Tulcea (Delta

Dunării).

Miron Mitrea, Ministrul

Transporturilor,

Construcțiilor și

turismului, Economistul

1719 (2745), 2004.

33 Îmbunătățirea calității serviciilor la

nivelul și peste nivelul concurenței

(Grecia).

34 Prețuri comparabile cu cele ale

concurenței la servicii identice calitativ.

35 Infrastructură de transport modernă,

accesibilă.

Agenția Romantic Travel

– Mircea Popescu,

director.

36 Orientarea turismului românesc la

spațiul competițional european și, mai

ales, din Balcani.

Agenția Prestige – Tours,

director Mircea Vladu

Libertatea, 24 iulie 2005.

37 Turism pentru toate categoriile sociale,

idem mijloace de transport diferențiate

ca preț

Aerotravel Luft-Hansa –

Antonio Nițu.

Libertatea, 24 iulie 2005.

38 Luarea în considerare și a practicării

turismului de masă, ieftin, dar sigur.

39 Standarde ridicate pentru serviciile

turistice.

40 Promovarea turismului în străinătate și

în țară.

Fulvia Meirosu, Capital

nr.25, 23 iunie 2005.

319

41 Promovarea agresivă a turismului în

străinătate.

42 Calitatea serviciilor.

43 Hoteluri moderne.

Hotelul Cocor din Neptun,

Nicolae Moroianu,

director.

Capital nr.25, 23 iușnie

2005

44 Turism ecologic (Delta Dunării).

45 Punerea în valoare a specificului

național.

46 Servicii de nivel calitativ superior, de

lux.

47 Pregătire și personal la standarde de

nivel internațional.

48 Pachete de servicii originale.

Complexul hotelier

ecologic de 5 stele de la

Somova – Delta Dunării.

Diwater Single-Investitor.

Jurnalul Național, 1 iulie

2005.

49 Stoparea lucrărilor la Canalul Bâstroe

care poate deregla eco-sistemul deltaic.

Alexandru Năstase,

Jurnalul Național, 27 iulie

2005.

50 Protejarea Deltei Dunării împotriva

turismului de masă. Promovara

turismului de lux, controlat ecologic.

Mark Constantinescu, 7

Plus, 29 iulie 2005.

51 Limitarea turismului în Deltă Agenția Romantic Travel,

director Ciprian Enea;

7 Plus, 29 iulie 2005.

52 Case de vacanță din materiale locale și

tradiția locală: locul lor în dezvoltarea

turismului.

Daniela Ivan – Jurnalul

Național, 29 iulie 2005.

320

53 Idem, a complexelor rezidențiale cu

apartenență de lux pe litoral; loc în

planul de urbanism general și zonal.

Firma APICOM, director

Bege Karoli.

54 Includerea mediului rural în turismul

românesc – ca atractor și diversificarea

serviciilor

Sir Julian Rose, membru al

Comitetului de dezvoltare

rurală din SE Angliei,

consultant al Guvernului;

În Formula AS nr. 648,

august 2005.

55 Salvarea calității nămolului sapropelic

din lacurile Techirghiol și Nuntași.

56 Punerea în valoare a nămolului de turbă

de la Mangalia.

Vasile Glăvan, Turismul

în România,

Ed.Economică București,

2000, p. 82-89.

57 Organizarea turismului de weekend.

58 Stimularea investițiilor în mijloace de

agrement funcționale 6-7 luni pe an.

Ioana Onaca Purdea,

Jurnalul Național, 21 iulie

2005.

59 Îmbunătățirea serviciilor, precumpănitor

cele de curățenie, confort, alimente și

alimentație.

Autoritatea Națională

pentru Protecția

Consumatorului în

stațiunile de pe litoral,

Ziarul, 20 iulie 2005.

60 Accentuarea funcției balneare a

litoralului românesc: Investiții în zona

lacului Techirghiol.

Sânziana Ionescu, Gândul,

9 iulie 2005.

61 Agricultura ecologică – atractor a

turismului românesc.

Mare Nostrum Constanța.

Ion Voicu, Economic

Panorama.4/2004, p.13

62 Pregătirea turismului românesc de pe

litoral de a primi din ce în ce mai mulți

turiști din Europa, în următorii ani.

TUI – Germania,

Economistul, 23 mai 2005.

321

63 Spațiile de agrement la standarde

mondiale, privitor la spațiile de joacă

pentru copii.

Autoritatea Națională

pentru Protecția

Consumatorilor,

Economistul, 23 mai 2005.

64 Tratamentele naturiste incluse în

pachetul de servicii turistice,

oportunitate pentru turismul în

extrasezon.

65 Centre de tratament organizate modern.

Dr.Ovidiu Bojor, 7 Plus, 9

iulie 2005

66 Pregătirea personalului din turism cu

instructori internaționali.

67 Sezonul turistic pe litoral să fie efectiv

între 1 mai – 15 sept.

Autoritatea Națională

pentru Turism,

Economistul, 23 mai 2005.

68 Diversificarea produselor și serviciilor

turistice.

69 Creșterea cotei de piață a turismului.

70 Intrarea pe noi piețe.

71 Lider pe piața tratamentelor bolilor

reumatice.

Aurelia-Felicia Stăncioiu,

Strategii de marketing în

turism, Ed. Economică,

București 2004, p. 85-90

72 Integrarea strategiei turismului pe litoral

în strategia regională și națională a

turismului și dezvoltării economice.

73 Mediu favorabil atragerii capitalului

străin și indigen pentru investiții.

322

74 Gestionarea riscurilor majore pentru

mediul înconjurător (îngustarea plajelor,

îndulcirea apei lacului Techirghiol,

amenințarea biodiversității din Deltă

etc.).

75 Pachete de turism individualizate.

76 Calitatea europeană a resursei umane.

77 Crearea unui brand pentru turismul

românesc, a celui de pe litoral.

78 Identificarea și promovarea afacerilor

turismului din zonă.

79 Reconstrucția ecologică a siturilor

degradate.

80 Conservarea eco-sistemelor prioritare a

biodiversității în Delta Dunării.

81 Integrarea mediului rural în turismul pe

litoral.

82 Agricultura ecologică – atractor turistic

la nivel european.

83 Extinderea fondului silvic la scara

Dobrogei.

84 Punerea în valoare a tradiției.

85 Punerea în valoare a diversității

culturale.

Studiu

86 Dezvoltarea accelerată a industriei

turismului.

323

87 Comportamente ecologice ale populației

din zonă, induse, în special prin ciclurile

școlare.

88 Eradicarea bolilor sociale din zonă.

89 Controlul, limitarea activităților

industriale de pe litoral.

90 Identificarea și promovarea interesului

regional/local pe litoral.

91 Crearea de locuri de muncă în zonă în

turism și domeniile conexe.

92 Dezvoltarea eco-industriei, conexă

turismului pe litoral.

93 Forme, pachete de servicii turistice de

tip ecologic – ca atuuri pe plan

european.

94 Tratarea, în concepția unitară și modernă

a deșeurilor menajere din Dobrogea.

95 Promovarea transportului ecologic în

interiorul stațiunilor pe litoral și între

stațiuni.

Grigore Lily-Ana,

Componenta ecologică în

turismul pe litoralul

românesc, comunicare la

Simpozionul „Noi

biomaterii prime..”,

București, 7-8 septembrie

2005, organizat de

ICECHIM și

CHIMINFORM DATA.

324

Anexa 3

Selectarea obiectivelor strategice după principiile (criteriile) conceptului

de eco-dezvoltare a turismului pe litoralul românesc

CATEGORII DE

SELECȚIE

(principii)*

1 2 3 4 5 Frecvența

din

sondaj

TOTAL

PUNCTAJ

0 1 2 3 4 5 6 7

Îmbunătățirea calității

serviciilor.

1 1 1 1 1 13,6 68,6

Diversificarea ofertei turistice. 0 1 0 1 1 12,6 36,8

Clarificarea responsabilităților

în gestiunea litoralului.

1 1 1 1 1 11,6 58,0

Promovarea turismului în

străinătate.

0 1 0 1 1 9,5 28,5

Extinderea turismului în

extrasezon.

0 1 0 1 1 9,5 28,5

Ecologizarea, întreținerea

plajelor.

1 1 1 1 1 8,4 42,0

Calitatea resursei umane. 1 1 1 1 1 7,4 37,0

Infrastructură (extindere,

calitate).

0 1 0 1 1 6,3 18,9

Atragerea de capital și

investitori.

0 1 1 1 1 6,3 24,2

Extinderea activității turistice. 0 1 0 1 1 8,4 25,2

Revitalizarea stațiunilor

turistice.

1 1 1 1 1 1 5

Stoparea lucrărilor la canalul

Bâstroe.

1 1 1 0 0 1 3

Turismul de masă nepotrivit

Deltei Dunării, turism de lux.

0 1 0 1 1 2,1 6,3

Promovarea turismului rural. 1 1 1 1 1 2,1 10,5

Agricultura ecologică – suport

al turismului ecologic.

1 1 1 1 1 3,1 15,5

325

Gestionarea riscurilor majore

pentru mediul înconjurător.

1 1 1 1 1 4,2 21,0

Crearea unui brand pentru

turismul românesc.

0 1 1 1 1 1 4

Reconstrucția ecologică a

siturilor degradate.

1 1 1 1 1 3,1 15,5

Conservarea eco-sistemelor

deltaice.

1 1 1 1 1 3,1 15,5

Extinderea fondului silvic la

scara Dobrogei.

1 1 1 1 1 1 5

Dezvoltarea industriei

turismului.

1 1 1 1 1 1 5

Eradicarea bolilor sociale din

zonă.

1 1 1 1 1 1 5

Limitarea activităților

industriale de pe litoral.

1 0 1 1 1 1 4

Dezvoltarea eco-industriei. 1 1 1 1 1 1 5

Transport ecologic pe litoral. 1 1 1 1 1 1 5

Sursa: anexa 2 și tabelul 4.

*Criterii:

1 – Protejarea sănătății oamenilor, animalelor, plantelor, conservarea

biodiversității naturale și a peisajului natural.

2 – Eficiența punerii în valoare a capitalului natural, uman, antropic,

financiar etc.

3 – Principiul echității între generațiile umane.

4 – Reacții la fenomenul de globalizare; reducerea decalajelor față de țările

dezvoltate.

5 – Interesul local/regional/național.

Legendă: 1 – corespunde criteriului;

0 – neconcordant cu criteriul.

326

Anexa 4

Cele mai bune oferte de city-break

− Bruxelles – Happy Tour – 309 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti

cazare la hotel Vendôme HHH, mic dejun.

− Atena – Happy Tour – 275 euro/pers – bilet de avion, doua nopti de

cazare cu mic dejun la hotel Olympic Palace HHH.

− Amsterdam – Marshal Turism – 501 euro/ pers. – bilet de avion, trei

nopti cazare la hotel Rembrandt Residence HHH, mic dejun.

− Barcelona – Marshal Turism – 497-557 euro/pers. – bilet de avion, trei

nopti cazare cu mic dejun la hotel Avenida Palace HHH

− Viena – DerTour – 102 euro/pers./ trei nopti cazare cu mic dejun la

hotel Thuringer Hof HHH. Bilet de avion Austrian Airlines – 299 euro.

− Roma – DerTour – 189 euro/pers./trei nopti cazare cu mic dejun la

hotel Centro HHH. Bilet de avion Alitalia – 270 euro.

− Paris – DerTour – 141 euro/pers./trei nopti cazare cu mic dejun la

hotel Trianon HHH. Bilet de avion Air France – 299 euro

− New York – CMB Travel – 183 USD/pers./trei nopti cazare la hotel

Pennsylvania HHH. Bilet de avion KLM – de la 369 euro.

− Istanbul – Go Travel – 260 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti

cazare la hotel Accura HHH, mic dejun.

− Londra – Go Travel – 475 euro/pers. – bilet de avion, doua nopti

cazare cu mic dejun la hotel Ambassadors în Bloom HHH.

Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia pe localități în anul 2004

Denumirea localității Nr. de Turiști Sejur mediu

unități

Capacitate de

cazare – locuri Total Români Străini Total Români Străini

Total

din care:

897 120226 845478 746962 98516 5,53 5,39 6,59

Mun. Constanța 33 1481 63146 51621 11525 2,24 2,19 2,47

Mamaia 85 21968 302604 254842 47762 4,31 4,06 5,64

Eforie Sud 138 9592 28108 26823 1285 6,71 6,67 7,54

Eforie Nord 194 15729 82727 77525 5202 6,90 6,64 10,76

Mangalia 8 1362 15316 12505 2811 10,56 10,96 8,76

Oraș Năvodari 7 7922 32071 29839 2232 6,54 6,58 6,07

Mamaia Sat 1 4536 12877 12637 240 2,76 2,76 3,02

Oraș Techirghiol 32 1357 7043 7021 22 14,47 14,48 11,41

Agigea 10 107 68 68 – 5,35 5,35 –

Limanu 4 208 775 677 98 4,33 4,19 5,31

2 Mai 4 360 2297 2297 – 4,88 4,88 –

Ovidiu 1 31 3673 3476 197 1,75 1,77 1,55

Tuzla 1 300 714 714 – 7,00 7,00 –

Costinești 144 5727 16174 15918 256 5,16 5,17 4,73

Schitu 13 510 2289 2289 – 6,32 6,32 –

Medgidia 2 154 1658 1491 167 9,74 9,37 13,07

Corbu 1 40 320 290 30 6,38 6,31 7

Horia 1 188 – – – – – –

Mihail Kogălniceanu 2 140 5778 5559 219 1,64 1,61 2,23

Valu lui Traian 1 16 – – – – – –

Stațiunea Olimp 11 5092 22146 18743 3403 6,39 5,77 9,80

Stațiunea Neptun 75 11718 81272 704408 10864 5,84 5,30 9,40

Stațiunea Jupiter 27 7191 53697 50214 3483 5,31 5,13 7,82

Stațiunea Cap Aurora 9 2404 15822 13634 2188 5,44 4,61 10,62

Stațiunea Venus 60 9420 40126 35157 4969 6,81 6,76 7,20

Stațiunea Saturn 33 12673 54777 53214 1563 10,04 9,95 13,15

327

Anexa 5

Statistica

Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia pe localități în perioada ianuarie-mai 2005

Denumirea localității Capacitate de Turiști Sejur mediu

cazare – locuri Total Români Străini Total Români Străini

Total

din care:

120244 86140 73293 12847 3,44 3,28 4,37

Mun. Constanța 1481 26800 21883 4917 2,06 1,95 2,55

Mamaia 21968 33695 29251 4444 2,52 2,41 3,23

Eforie Sud 9592 – – – – – –

Eforie Nord 15729 7847 7296 551 4,35 4,13 7,23

Mangalia 1362 4445 3683 762 10,56 11,15 7,70

Oraș Năvodari 7922 – – – – – –

Mamaia Sat 4536 – – – – – –

Oraș Techirghiol 1357 1758 1755 3 15,72 15,74 8

Agigea 107 – – – – – –

Limanu 208 – – – – – –

2 Mai 360 18 18 – 2,00 2,00 –

Ovidiu 31 1319 1268 51 1,17 1,17 1,20

Tuzla 300 – – – – – –

Costinești 5727 40 40 – 1,00 1,00 –

Oraș Hârșova 18 66 66 – 1,00 1,00 –

Schitu 510 – – – – – –

Medgidia 154 578 540 38 4,38 4,20 6,92

Corbu 40 – – – – – –

Horia 188 – – – – – –

Mihail Kogălniceanu 140 1411 1315 96 1,69 1,43 5,29

Valu lui Traian 16 – – – – – –

Stațiunea Olimp 5092 585 464 121 3,64 2,84 6,69

Stațiunea Neptun 11718 4182 2839 1344 5,05 2,40 10,65

Stațiunea Jupiter 7191 419 407 12 3,12 3,14 2,42

Stațiunea Cap Aurora 2404 – – – – – –

Stațiunea Venus 9420 1507 1200 307 2,60 2,29 3,81

Stațiunea Saturn 12673 1470 1269 201 8,71 8,39 10,79

328

Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în anul 2003

Tipuri de structuri de Turiști

primire turistică

Capacitatea de cazare

turistică existentă la 31

iulie 2004 – locuri

Total Români Străini

Sejur mediu –

zile

Total

din care:

119785 788763 708676 80087 5,7

Hoteluri 75951 680181 603492 76689 5,8

Moteluri 78 821 814 7 1,2

Vile turistice 5772 8392 8304 88 7,2

Campinguri 18986 43104 40901 2203 3,3

Tabere de elevi 9348 27036 27036 – 6,7

Bungalow-uri 4297 14447 14183 264 6,5

Căsuțe 4174 5295 5272 23 5,1

Pensiuni turistice 949 8766 7979 787 3,4

Turiștii străini pe țări în anul 2003

Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați

Total

din care:

80087 Norvegia 3917

Austria 917 Olanda 1906

Belgia 1287 Republica Moldova 2464

Bulgaria 782 Regatul Unit al Marii Britanii 2675

Danemarca 2289 Slovacia 685

Federația Rusă 3911 Spania 182

Franța 5844 SUA 3963

Germania 24415 Suedia 2995

Grecia 2427 Turcia 2639

Italia 6177 Ucraina 1140

Israel 1013 Alte țări 8459

329

Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în anul 2004

Tipuri de structuri de Turiști

primire turistică

Capacitatea de cazare

turistică existentă la 31

iulie 2004 – locuri

Total Români Străini

Sejur mediu –

zile

Total

din care:

120226 845478 746962 98516 5,5

Hoteluri 76475 722420 629837 92583 5,6

Moteluri 78 – – – –

Vile turistice 6040 11453 11295 158 6,5

Campinguri 18922 46210 43724 2486 3,2

Tabere de elevi 9348 37110 34970 2140 6,7

Bungalow-uri 4323 9980 9478 502 6,4

Căsuțe 3300 4585 4561 24 5,1

Pensiuni turistice 1428 12893 12390 503 3,1

Turiștii străini pe țări în anul 2004

Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați

Total

din care:

98516 Norvegia 4832

Austria 1182 Olanda 1864

Belgia 1375 Republica Moldova 2888

Bulgaria 1251 Regatul Unit al Marii Britanii 2181

Danemarca 5774 Slovacia 404

Federația Rusă 6715 Spania 1160

Franța 5744 SUA 2858

Germania 19490 Suedia 7207

Grecia 1765 Turcia 2334

Italia 7417 Ucraina 1972

Israel 1081 Alte țări 19024

330

Capacitatea de cazare turistică și utilizarea acesteia în perioada ianuarie-mai 2005

Tipuri de structuri de Turiști

primire turistică

Capacitatea de cazare

turistică existentă la

31 iulie 2004 – locuri

Total Români Străini

Sejur mediu

– zile

Total

din care:

120226 86140 73293 12847 3,4

Hoteluri 76475 80080 67378 12702 3,6

Moteluri 78 – – – –

Vile turistice 6040 891 856 35 2,1

Campinguri 18922 90 90 – 4,0

Tabere de elevi 9348 – – – –

Bungalow-uri 4323 20 20 – 1,0

Căsuțe 3300 – – – –

Pensiuni turistice 1428 5059 4949 110 1,4

Turiștii străini pe țări în perioada ianuarie-mai 2005

Țări Turiști cazați Țări Turiști cazați

Total

din care:

12847 Norvegia 97

Austria 233 Olanda 465

Belgia 269 Republica Moldova 166

Bulgaria 300 Regatul Unit al Marii Britanii 387

Danemarca 390 Slovacia 46

Federația Rusă 148 Spania 177

Franța 951 SUA 898

Germania 2448 Suedia 333

Grecia 821 Turcia 684

Italia 1420 Ucraina 251

Israel 307 Alte țări 2056

331

TURISM

Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri de 2002 2003

structuri

de primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total

din care:

7628 7865 8856 11542 14834 37638 117974 2333954 262790 56664 15210 12196 9240

Hoteluri 7351 7590 8492 11312 14578 36465 110194 187830 213735 54552 14770 11839 8824

Moteluri 17 11 35 80 48 76 327 86 63 75 20 – –

Vile

turistice

– 21 29 35 76 68 1080 3005 3498 433 41 37 69

Cabane

turistice

– – – – – – 94 60 160 – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

224 243 300 115 132 707 381 1444 1546 342 379 320 347

Pensiuni

turistice

rurale

– – – – – 123 450 1000 937 – – – –

Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri 2002 2003

de

structuri

de

primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total

din care:

21922 21761 37055 52486 53530 162629 639529 1403902 1587314 370803 65735 51303 25523

Hoteluri 21587 21451 36610 52137 53093 160701 602293 1165902 1343048 359826 65238 50801 14805

332

Moteluri 17 11 45 99 82 80 339 93 121 84 22 – –

Vile

turistice

– 37 68 82 187 151 8373 22953 25037 2689 80 89 349

Cabane

turistice

– – – – – – 670 420 1120 – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

230 262 332 168 168 922 1106 6824 7368 720 395 413 369

Pensiuni

turistice

rurale

21922 21761 37055 52486 53530 162629 639529 1403902 1587314 370803 65735 51303 25523

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare

%

Tipuri de 2002 2003

structuri de

primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total 13,4 16,0 23,2 31,9 25,0 23,1 34,5 45,6 51,4 30,1 22,4 22,7 12,8

333

Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri de 2003 2004

structuri

de

primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total

din care:

9240 8185 13431 14101 21076 37846 117955 279798 269332 47921 13644 11490 10699

Hoteluri 8824 7770 12821 13495 19995 37000 109952 227561 214288 45978 13047 10730 9783

Moteluri – – – – – – – – – – – – –

Vile

turistice

69 33 31 54 137 128 1010 4248 5116 381 105 72 138

Cabane

turistice

– – – – – – 40 160 120 – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

347 382 579 552 567 648 649 1576 1485 449 492 688 778

Pensiuni

turistice

rurale

– – – – – – 625 1617 1806 – – – –

Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri de 2003 2004

structuri

de

primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total

din care:

25523 22050 43528 53767 60415 148362 616242 1622372 1693742 279288 62072 45169 28430

Hoteluri 24805 21602 42633 53073 58791 147161 582701 1348178 1414222 272279 60637 43292 27285

Moteluri – – – – – – – – – – – – –

Vile 349 52 62 91 188 223 5843 28583 35218 2843 372 474 296

334

turistice

Cabane

turistice

– – – – – – 240 1120 680 – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

369 396 833 603 625 757 1727 6704 7573 663 1063 1403 849

Pensiuni

turistice

rurale

– – – – – – 1943 6243 8571 – – – –

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare

%

Tipuri de 2003 2004

structuri de

primire

turistică

Dec Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec

Total 12,8 13,3 23,3 25,5 22,9 23,3 33,1 52,2 53,8 27,1 22,9 23,9 14,5

335

Sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri de 2004 2005

structuri

de

primire

turistică

Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai

Total

din care:

37846 117955 279798 269332 47921 13644 11490 10699 9073 10172 14425 18435 34035

Hoteluri 37000 109952 227561 214288 45978 13047 10730 9783 8187 9404 13143 17065 32281

Moteluri – – – – – – – – – – – – –

Vile

turistice

128 1010 4248 5116 381 105 72 138 100 97 171 264 259

Cabane

turistice

– 40 160 120 – – – – – – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

648 649 1576 1485 449 492 688 778 786 671 1111 1068 1405

Pensiuni

turistice

rurale

– 625 1617 1806 – – – – – – – – –

Înnoptări în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, pe tipuri de structuri de primire turistică

număr

Tipuri 2004 2005

de

structuri

de

primire

turistică

Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai

Total

din care:

148362 616242 1622372 1693742 279288 62072 45169 28430 20913 32521 53257 55551 134349

Hoteluri 147161 582701 1348178 1414222 272279 60637 43292 27285 19579 31367 51577 53263 131282

Moteluri – – – – – – – – – – – – –

336

Vile

turistice

223 5843 28583 35218 2843 372 474 296 317 339 405 352 466

Cabane

turistice

– 240 1120 680 – – – – – – – – –

Pensiuni

turistice

urbane

757 1727 6704 7573 663 1063 1403 849 1017 815 1275 1880 2241

Pensiuni

turistice

rurale

– 1943 6243 8571 – – – – – – – 36 –

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare

%

Tipuri de 2004 2005

structuri de

primire

turistică

Mai Iun Iul Aug Sept Oct Noe Dec Ian Feb Mar Apr Mai

Total 23,3 33,1 52,2 53,8 27,1 22,9 23,9 14,5 12,1 18,8 22,5 22,9 22,4

337

Indicatori activi

Denumire UM 2001 2002 2003 2004

Unități de cazare turistică existente –

TOTAL

Nr 818 809 851 897

Hoteluri Nr 281 282 297 303

Hoteluri pentru tineret Nr – – 1 1

Hosteluri Nr – – 1 2

Hanuri și moteluri Nr 3 3 3 3

Moteluri Nr – 3 3 3

Vile turistice Nr 277 268 271 288

Cabane turistice Nr – – 1 1

Pensiuni turistice urbane Nr – 16 25 32

Pensiuni turistice rurale Nr – 11 14 18

Campinguri Nr 13 14 16 16

Bungalouri Nr – 170 176 189

Tabere de elevi și preșcolari Nr 13 13 13 13

Căsuțe turistice Nr – 31 32 31

Spații de cazare pe nave Nr – 1 1 –

Capacitate de cazare turistică existentă

– TOTAL

în:

Locuri 120650 119466 119785 120226

Hoteluri Locuri 76422 76145 75951 76475

Hoteluri pentru tineret Locuri – – 116 116

Hosteluri Locuri – – 36 156

Hanuri și moteluri Locuri 78 78 78 78

Moteluri Locuri – 78 78 78

Vile turistice Locuri 5765 5601 5520 6040

Cabane turistice Locuri – – 40 40

Pensiuni turistice urbane Locuri – 410 676 801

Pensiuni turistice rurale Locuri – 451 525 627

Campinguri Locuri 18736 19188 18986 18922

Bungalouri Locuri – 4136 4297 4323

338

Tabere de elevi și preșcolari Locuri 10328 9303 9348 9348

Căsuțe turistice Locuri – 4116 4174 3300

Spații de cazare pe nave Locuri – 38 38 –

Sosiri ale turiștilor cazați – TOTAL

în:

Nr 745830 754167 788763 845478

Hoteluri Nr 627998 631128 680181 722420

Hoteluri pentru tineret Nr – – 75 370

Hosteluri Nr – – 332 137

Hanuri și moteluri Nr 1129 753 821 –

Moteluri Nr – 753 821 –

Vile turistice Nr 10794 7838 8392 11453

Cabane turistice Nr – – 314 320

Pensiuni turistice urbane Nr – 5033 6256 8845

Pensiuni turistice rurale Nr – 264 2510 4048

Campinguri Nr 36245 45303 43104 46210

Bungalouri Nr – 12892 14447 9980

Tabere de elevi și preșcolari Nr – 45303 27036 37110

Căsuțe turistice Nr – 5653 5295 4585

Sosiri ale turiștilor români cazați –

TOTAL

în:

Nr 687804 686302 708676 746962

Hoteluri Nr 571371 565334 603492 629837

Hoteluri pentru tineret Nr – – 75 280

Hosteluri Nr – – 329 137

Hanuri și moteluri Nr 1044 736 814 –

Moteluri Nr – 736 814 –

Vile turistice Nr 10762 7742 8304 11295

Cabane turistice Nr – – 291 290

Pensiuni turistice urbane Nr – 4443 5521 8342

Pensiuni turistice rurale Nr – 263 2458 4048

Campinguri Nr 357761 44166 40901 43724

Bungalouri Nr – 12684 14183 9478

Tabere de elevi și preșcolari Nr – 45303 27036 34970

339

Căsuțe turistice Nr – 5631 5272 4561

Capacitate de cazare turistică în

funcțiune – TOTAL

în:

Loc/Zi 10532221 11149308 11344049 11263669

Hoteluri Loc/Zi 8052298 8395905 8727416 8625752

Hoteluri pentru tineret Loc/Zi – – 4216 6572

Hosteluri Loc/Zi – – 2772 3312

Hanuri și moteluri Loc/Zi 9704 11436 15216 –

Moteluri Loc/Zi – 11436 15216 –

Vile turistice Loc/Zi 206705 165500 169468 198145

Cabane turistice Loc/Zi – – 3360 2760

Pensiuni turistice urbane Loc/Zi – 29034 55738 65457

Pensiuni turistice rurale Loc/Zi – 15934 35044 37596

Campinguri Loc/Zi 1125456 1464540 1368444 1345248

Bungalouri Loc/Zi – 217490 233186 231984

Tabere de elevi și preșcolari Loc/Zi 726010 700973 611035 643341

Căsuțe turistice Loc/Zi – 148496 118154 103502

Înnoptări în structurile de cazare

turistică – TOTAL

în:

Nr 4900491 4582892 4471570 4675437

Hoteluri Nr 4196496 3937602 3935905 4071854

Hoteluri pentru tineret Nr – – 469 2133

Hosteluri Nr – – 1055 880

Hanuri și moteluri Nr 1310 753 976 –

Moteluri Nr – 753 976 –

Vile turistice Nr 106188 66756 60095 74245

Cabane turistice Nr – – 2210 2040

Pensiuni turistice urbane Nr – 10439 19047 23196

Pensiuni turistice rurale Nr – 1645 10468 16757

Campinguri Nr 123761 153086 139973 148287

Bungalouri Nr – 62855 94136 64149

Tabere de elevi și preșcolari Nr 299294 313995 180413 248326

Căsuțe turistice Nr – 35761 26823 23570

340

Înnoptări ale turiștilor români cazați –

TOTAL

în:

Nr 4469792 4100090 3956755 4025809

Hoteluri Nr 3771129 3461532 3432180 3455871

Hoteluri pentru tineret Nr – – 469 1636

Hosteluri Nr – – 1039 880

Hanuri și moteluri Nr 1221 736 969 –

Moteluri Nr – 736 969 –

Vile turistice Nr 106060 66233 59593 73442

Cabane turistice Nr – – 2037 1830

Pensiuni turistice urbane Nr – 9737 17310 22019

Pensiuni turistice rurale Nr – 1631 10290 16757

Campinguri Nr 121696 149276 133284 135163

Bungalouri Nr – 61317 92464 59809

Tabere de elevi și preșcolari Nr 296746 313995 180413 234916

Căsuțe turistice Nr – 35633 26707 23486

Indicii de utilizare netă a locurilor de

cazare

% – – 39,4 41,5

Notă: în numărul turiștilor se cuprinde numărul de sosiri ale turiștilor în structurile de primire turistică.

341

342

Bibliografie

1. ***Conjunctura Economiei Mondiale, Colecția 1994-1998

2. ***Raportul național al dezvoltării umane 1999

3. ***Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu, 2001-2004

4. ***UNCTAD, Word Investment Report, 1995, 1997, 1998, 1999

5. Academia Oamenilor de Știință, Materii prime pentru chimie, energetică și industrii

conexe, Ed. CHIMIMFORM DATA, București, 2004.

6. Anghelache, G., Piețe de capital și tranzacții bursiere, Ed.Diadactică și Pedagogică,

București, 1997.

7. Ansoff, I., Strategie de developpement de l’entreprise, Ed. Les Editions d’Organisation,

Paris, 1989.

8. Anuarul Statistic al României 1999, Buletine trimestriale ale Comisiei Naționale pentru

Statistică, 1998-2000

9. Armstrong, A., Taylor, J., Regional Economics and Policy, Ed.Blackwell, 2000.

10. Azariadis, C., Drazen, Threshold Externalities in Economic Development, în Quarterly

Journal of Economics, 1990.

11. Badrus Gheorghe, Rădăceanu Eduard, Globalitate și management, Ed.ALL Beck,

București, 1999

12. Bal Ana, Economii în tranziție – Europa Centrală și de Est, Ed. Oscar Print, București,

1997

13. Balaure, V.(coord.), în Marketing în alimentația publică și turism, ASE, 1985.

14. Balaure, V.(coord.), Marketing în alimentația publică și turism, Ed. Lito ASE, București,

1995.

15. Beket, M., Recapturing momentum, p. 19-21,în Our Planet, Ed. UNEP, vol.13, nr.2, 2002.

16. Berbely, Laszlo, Pași mari pentru dezvoltarea regională, Jurnalul Național, 6 iunie, 2005.

17. Berca, M., Agricultura românească la ora integrării europene, Gândul, 4 iulie 2005.

18. Berca, M., Ingineria și managementul resurselor pentru dezvoltarea rurală, p.65-70,

Ed.Ceres, București, 2003.

19. Biber, G., Emil, Mediul economic și procesul investițional, Economistul nr.1249 (2275),

decembrie 2002.

20. Boboc, I., Comportamentul organizațional și managerial, vol.I, II, Ed. Economică,

București, 2000.

21. Bodie, Z., Kane, A., Marcus, A., Investments, Richard D.Irwin Inc., 1989

22. Bojor, Ov., Fitoterapia și aromoterapia în afecțiunile aparatului respirator, în publicația

7 Plus, 9 iulie 2005.

23. Bold, I., Crăciun, Av., Organizarea teritoriului, Ed. Mirton, Timișoara 1999.

24. Bonciu Florin, Atragerea și monitorizarea insvestițiilor străine directe, Ed. Științifică,

București, 1997

25. Bonciu Florin, Politica de atragere a investițiilor străine directe, Academia Română,

1999

26. Bori, I., Globalizare și probleme globale, Ed. Economică, București, 2002.

27. Boureanu, G., Grosu, I., Belde, C., Evoluție și autoorganizare în sistemele departe de

echilibru, p. 18-19, Ed. Tehnică, București, 1989.

28. Bran, Fl., Manea, Gh., David, O., Mătasaru, L., Preliminarii la o strategie de dezvoltare

economică a Zonei Munților Apuseni, în Economia teoretică și aplicată, nr.36, supliment al

343

publicației Economistul, din 20 oct. 2003.

29. Bran, Fl., Simion, T., Nistoreanu, D., Ecoturism, Ed. Economică, București, 2000.

30. Bran, P., (coord.), Bran, Fl., Roșca Ion, Gh., David, O. și alții, Componenta ecologică a

strategiei de dezvoltare economică a Zonei Munților Apuseni, Ed.ASE București, 2003.

31. Brealez, R.A., Myers, S.C., Principles of corporate finance, 4-th edition, Mc Graw Hill,

1991

32. Brundtland, A., Our Comon future, Ed. Oxford University Press, 1987.

33. Bud, N., Dezvoltarea regională în România. Rolul cooperării economice și internaționale,

Ed. Economică, București, 1998.

34. Cândea M., Erdeli Geroge, Simion Tamara, Potențialul turistic și turism, Ed.

Universității din București, 2001

35. Cândea, M., Erdeli, G., Simion, T., România potențial turistic și turism, p.51-55,

Ed.Universitatea din București, 2001.

36. Ciobanu, I., Management strategic, Ed. Polirom, Iași, 1988.

37. Colecția publicațiilor: The Economist, Financial Times, The Times, Central European

Economic Review, 1998-2000

38. Constantin, Daniela-L., Elemente fundamentale de ecologie regională, p.121-137,

Ed.ASE, 2004.

39. Constantin, L., Daniela, Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Ed.

Economică, 1998.

40. Constantinescu, P., Sinergetica, informația și geneza sistemelor. Fundamentele

sinergeticii, Ed.Tehnică, București, 1990

41. Cordis Focus nr. 214, p.9, 10 februarie 2003.

42. Cotigaru, B.(coord.), Model de reconstrucție durabilă a economiei românești, contract

MCT, Tema A2, faza 2-3, iunie 2002, cap.3, ASE, Departamentul de Cercetări Economice.

43. Cox, Ross, Rubinstein, Option pricing: A simplified approach. Journal of Financial

Economics, 1979

44. Darell, Addison P., Cultural and Spiritual Values of Biodiversity: A Complementary

Contribute to the Global Diversity Assessement, Ed. UNEP, 1999.

45. Dibb, S., Simkin, L., Pride W.M., Ferrell, O.C., Marketing: Concepts and Strategies,

Ed.Houghton-Mifflin, Londra, 1994.

46. Dicționar de conducere și organizare, Ed.Politică, București, 1985.

47. Dijmărescu, I., Management evolutiv, p. 10-14, 239, 1997, Ed. România Liberă.

48. Dimitriu M., Investments and risk, Ed.Mărgăritar, București,2000

49. Dobrescu, E., Capacitatea de absorbție a fondurilor UE, Economistul nr.1912 (2938), 11

iulie 2005.

50. Dornbusch, R., Fischer, S., Macroeconomics, third edition. Mc Graw-Hill Book

Company, 1984

51. Doyle, P., Products live cycle, în Quaterly Review of Marketing, 1976.

52. Duțu Mihaela, Perspective economice ale țărilor din Europa Centrală și de Est, Ed.

Independența Economică, 1998

53. Duțu, M., Autorizațiile de urbanism, Ed. Economică, București, 2001.

54. Duțu, M., Eșecul de la Johannesburg și miza ecologică mondială, în Economistul nr.1306,

1326, februarie 2005.

55. Economic Commission for Europe, Regional Strategy for Environmental Protection and

Rational Use of Natural Resources, U.N., New York, 1988.

344

56. Entreprise Europe nr.7, aprilie-iunie 2002.

57. Ferenț, G., Dezvoltarea regională – teorie și practică, teză de doctorat, București, 1989.

58. Ferenț, G., și colab., Stimularea inițiativelor locale de dezvoltare durabilă, în Probleme

economice nr.14, 15, p.5-9, 24-25, Ed. CIDE, București, 2000.

59. Fischer, Black, Myron, Scholes, The princing of options and corporate liabilities. Journal

of Political Economz, 1973

60. Gavrilov, Al., Urban Agriculture în St.Petersburg Russian Federation in ONU/WHO,

Regional Office for Europe, Series on Urban Ford Security, Case Study 1, Ed. Copenhaga,

Danemarca, april 2000.

61. Gérard, Rolland, Gouvernance Globale et societé civile, în Pluralitas vol.6, p. 25-35,

București, 2002.

62. Gil Lafuente Ana Maria, nuevas estragias para el analisis financiero en la empresa,

Editorial Ariel, S.S.Barcelona, 2001

63. Glăvan Vasile, Turismul în România, Ed.Economică, 2000

64. Glăvan, V., Turismul în România, p.113-132, Ed.Economică, București, 2004.

65. Gordon, A.J., Sharpe, W.F., Fundamentals of investments. Prentice Hall, N.J., 1989

66. Grigore Lily-Ana, Componența ecologică în turismul de pe litoralul românesc –

Ecological Component in Sea Tourism, Simpozion, CHIMINFORM DATA SA, 7-8 sep

2005

67. Grigore Lily-Ana, Discussion of a proposed resolution that is to ensure the continuation

of comunication and extension to cooperation between Est and West European Tourism,

METNET, 15 iun 2002, Portoroz, Slovenia

68. Grigore Lily-Ana, Eficiența litoralului Românesc, Sesiune de comunicări, 26 iun 2003,

Universitatea „Spiru Haret”, filiala Constanța

69. Grigore Lily-Ana, Simpozion Internațional, Pan European Transport Coridor VII,

Danube, 7 nov 2002, Wiener Heungen

70. Grigore Lily-Ana, Turismul în circuitul economic, (Turism in economic circuit),

I.Vasilescu, Fl. Luban coordonatori, Ed.Eficon-Press, pag.292, Simpozion Internațional

71. Herman, E.Daly, John B.Cabb, For the Common Good, p.198-199, ed. Beacon Press,

Boston, 1989.

72. Hull, J.C., Option, futures and other derivatives, third edition, Prentice Hall, N.J., 1989

73. Iftimoaie, Cr. și colab., Administrația publică locală în România în perspectiva integrării

europene, Ed. Economica, 2002, București.

74. Ioniță I., Ingineria valorii, Ed.Economică, București, 2001

75. Irimia, P., Evenimentul Zilei, 2005.

76. Isărescu, M., Postolache, T., Strategia Națională de Dezvoltare Economică a României

pe termen mediu, p.58-60, Ed. Centrul român de economie comparată și consensuală,

București, 2000.

77. ISPA, www.europa.eu.int/comm/regional_policy/funds/ispa_en.htm

78. Jean-Françoise Lyoard, Fenomenologia, p.54, Ed.Humanitas, București, 1994.

79. Kolb, R.W., Futures, options and swaps, second edition. Blackwell Publishers, 1997

80. Kotler, Ph., Managementul marketingului, Ed. Terra, București, 1997.

81. Kotler, Ph., Marketing Management, Analysis, Planning Implementation and Control,

Prentince Hall, Englewod Cliffs, New York, 1994.

82. Kotler, Ph., și colab., Principiile marketingului, Ed.Teora, București, 1998.

83. Kruschwitz Lutz, Investitionsrechnung, 6 Auflage, Berlin, New York, de Gruter, 1995

345

84. Kupper H.N., Controlling Konzeption, Aufgaben und Instrumente, 2 Auflage, Stuttgart,

1997

85. Kurtz, C.F., The New dynamics of strategy: sense-making in a complex and complicate

wared, în IBM Systems Journal, sept.2003, http.//www.findarticles.com/

86. Lăpușan, A., Lăpușan, Șt., Constanța – memoria orașului, vol.I, 1878-1990, p.70-77,

1997, Ed. Muntenia, Constanța.

87. Levy, Bernard-Henry, Reflecții asupra războiului, răului și sfârșitului istoriei, Ed. Trei,

2004.

88. Levy, H., Sarnat, M., Capital investment and financial decisions, third edition. Prentince

Hall International, U.K., Ltd., London, 1986

89. Luenberger David, Investment Science 1998, Oxford University Press

90. Maignon Carole, Pinelli Dino, Managing cultural diversity, în FEEM New Letter, nr.2,

2003.

91. Manea, Gh., Opinii în favoarea unei strategii viabile de dezvoltare a economiei României,

în Economie teoretică și aplicată nr.327, Economistul din 3 martie 2003.

92. Manea, Gh., Spațiul ecologic, în Tribuna Economică nr.27/7 iulie 1994, nr.28/14 iulie

1994 și nr. 29/31 iulie 1994.

93. Marinescu, D., Vasile, Nicolae (coord.), Surse regenerabile de energie,

Ed.CHIMIMFORM DATA București, 2004.

94. Martin, Hallet, National and Regional Development in Central and Eastern Europe

implication for EU structural assistance, Brusseles – European Commission, 1997

95. Mazilu Anda, Investițiile străine directe și transformarea economică în țările din Centrul

și Estul Europei, Institutul de Economie Mondială, 1999

96. Mazilu Anda, Rolul investițiilor străine directe în restructurarea economică a țărilor din

Centrul și Estul Europei, Institutul de Economie Mondială, 1999

97. Mc Millian, Carl, H., Foreign Direct Investment in Eastern Europe: Harnessing FDI to

the Transition from Plan to Market, MacMillian Press LTD, London, 1996

98. Mic dicționar enciclopedic, Ed. Enciclopedica Română, București, 1972.

99. Ministerul Integrării Europene, Glosar de termeni, p.20, București, 2005.

100. Mohan, Gh., Ardelean, A., Georgescu, M., Rezervații și monumente ale naturii din

România, p.344, Casa de editură și comerț Scaiul Arad, 1993.

101. Mueggo, H., Stobr, W., International Restructuring and the Regional Community, Ed.

Aldeershat Gowen, 1987.

102. Negrițoiu, Mișu Salt înainte. Dezvoltarea și investițiile străine directe, Ed.PRO&Expert,

București, 1996

103. Nicolescu, Ov., Strategii manageriale de firmă, Ed.Economică, București, 1996.

104. Nistoreanu Puiu, Management în turism, Ed.ASE, 2002

105. Păun, M., Hartulari, C., Bădescu, A., Analiza și diagnoza sistemelor economice, p.39-

52, 2001, Ed.ASE București.

106. Păun, M., Hartulari, C., Bădescu, A., Analiza și diagnoza sistemelor economice, p.39-

52, Ed.ASE București, 2001.

107. PHARE, www.europa.eu.int/comm/enlargement/pas/phare/index.htm

108. PNUD, Human Development Report, p. 13-36, New York, 2002.

109. Prigogine, Ilya, De la existență la devenire, Ed. Științifică, București, 1992.

110. Publicațiile: Tribuna economică. Finanțe, bănci, asigurări. Adevărul economic. Capital.

Piața financiară. Lumea. Colecțiile 1997-2000

346

111. Rațiu-Suciu Camelia, Mangementul sistemelor dinamice, Ed. Economică, 2000

112. Reichman Thomas, Controlling mit Kennzahlen und Management derichten. Verlag

Franz, Vahlen Munchen, 5 Auflage, 1997

113. Rodbell, D.Phillip, Make our cities safe for Treas-Proceedings of the Fourth Urban

Forestry Conference, St.Louis, Missouri, 1989.

114. Roland, Gerald, Transition and Economics. Politics. Markets and Firms, The Mit Press,

London, 2000

115. Russu, C., Management strategic, Ed.All Back, București, 1999.

116. Sadaka, Og., State Security-Human Security, ONU University, Tokyo, iunie 2002.

117. SAPARD, www.europa.eu.int/comm/agriculture/extrnal/enlarg/index_en.htmm

118. Sheehan, Peter, J., Economic Theory an Economic Strategy. The New Growth Models,

Common, prezentate la The 21st Conference of Economists University of Melbourne, iulie

1992.

119. Sobaru, Al., Năstase, G., Avădanei, Ch., Artera Navigabilă Dunăre-Main-Rhin,

Ed.Economica, București, 2003.

120. Solnik, B., Jacquillat, B., Les marchés financiers et la gestion de portefeuille. Paris,

Dunod, 1981

121. Spiru Haret www.aquadecor.ro, , București

122. Stancu, I., Finanțe: teoria piețelor financiare, finanțele întreprinderilor, analiza și

gestiunea financiară, Ed. Economică, București, 1997

123. Stăncioiu Aurelia-Felicia, Strategii de marketing în tursm, Ed.Economică, 2004

124. Stăncioiu, Aurelia-F., Dicționar de terminologie turistică, Ed. Economică, București,

1999.

125. Stăncioiu, Aurelia-F., Strategie de marketing în turism, Ed. Economică, București, p. 77,

78, 88, 2004.

126. Stoica Maricica, Proiectarea obiectivelor de investiții, Ed.Economică, București, 2000

127. Stoica, M. (coord.), Capitalul natural – antropic al Județului Bacău în perspectiva

elaborării strategiei de dezvoltare durabilă, p.15-18, Ed. ASE, București, 2004.

128. Stoica, M., Principiile dezvoltării durabile și sistemele proiectate și construite, Ed.ASE,

București, 2004.

129. Stoica, M., și colab., Reacții la nivel local la fenomenul de globalizare, Economistul

nr.1764/1789, 3-4 dec., 2004.

130. Suciu, Martha-Ch., Investiții în educație, Ed. Economică, București, 1999.

131. Susan Senior Nello, Karen Smith The EU and C&CE: teh implication of the enlargement

in stages, Bruxelles, 1998

132. Tripșa, Șt., coord., Interesul național pentru dezvoltarea în România a chimiei,

petrochimiei și ramurilor conexe, p.6-20, Ed. CHIMINFORM DATA SA București, 2003.

133. UNDP, Globalization with a Human Face, U.N. New York, 1999.

134. UNDP, How to make local development work – selected Practices from Europe and CIS,

p. 27-37, Bratislava, sept.2002.

135. Vasilescu, I., Ciucea, C., Doboș, C., Gheorghe, A., Eficiența și evaluarea investițiilor,

Ed. Eficom Press, București, 2004.

136. Vasilescu, I., Managementul proiectelor, p.7, Ed. Eficom Press, București, 2004.

137. Vasilescu, I., Românu, I., Ciucea, C., Investiții, Ed. Economică, București, 2000.

138. Vasilescu, I., Strategia investițiilor, în vol. Strategii manageriale de firmă, Ed. Economică,

București, 1996.

347

139. Vasilescu, I., ș.a., Eficiența și evaluarea investițiilor, Ed. Eficon Press, București, 2004.

140. Vasilescu, I., Tabele și formule de compunere și discontare, Ed.Economică, București,

1999

141. Vintilă, G., Călin, M., Vintilă, N., Fiscalitate, Ed. ASE București, 2003.

142. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Ed. Didactică și Pedagogică, București,

2000

143. Vose David, Quantitative Risk Analysis. A quide to Monte Carlo Simulation Modelling,

1996, John Wilez & Sons Ltd, West Sussex England

144. Wodley, D., Restructuring the Regions, Paris OECD, 1986.

145. Wolf Klaus, Runzheimer Bodo, Risikomanagement und KonTraG Konzeption und

Implementierung, 2 Auflage Gaber Verlag, Wiesbaden, 2000

146. World Summit for Social Development, 6-12 martie 1995, Copenhagen Declaration and

Programme of Action, U.N.New York, 1995.