Strategii DE Pret S.c. Holcim S.a. Romania
STRATEGII DE PREȚ
S.C. HOLCIM – S.A. ROMÂNIA
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1 : Rolul prețurilor în demersul strategic al firmei
1.1 Structura prețului
1.2 Modalități de determinare a prețului
1.3 Gradul de diversificare a prețurilor
1.3.1.Decizii de stabilire a prețului
1.3.2 Prețul și valoarea sa în procesul decizional
1.4 Componentele politicii de preț
1.5 Prețul și strategia de marketing a întreprinderii
CAPITOLUL 2 : Prezentarea generală a firmei S.C.Holcim –S.A. Romania
2.1 Scurt istoric
2.2 Prezentarea societății
2.2.1. Profilul comercial al societății
2.3 Amplasarea și caracteristicile principalelor capacități de producție
2.3.1. Procedeu de producție și standarde de fabricație
2.4 Fuziunea Lafarge – Holcim
2.5 Analiza principalilor indicatori economico-financiari ai societății
CAPITOLUL 3: Fundamentarea prețului în cadrul S.C. Holcim –S.A. Romania
3.1 Principali furnizori, concurenți și clienți ai firmei
3.2 Aspecte privind stabilirea tarifelor pe piața construcțiilor
3.4 Calculația costurilor prin utilizarea metodei standard-cost
3.4.1 Calculul standardelor de materiale
3.4.2 Calculul standardelor pentru manoperă
3.4.3. Determinarea cheltuielilor de regie standard
3.4.4. Repartizarea cheltuielilor indirecte și stabilirea costului
standard pe unitate de produs
3.4.5. Organizarea evidenței cheltuielilor efective
3.5. Factori ce pot influenta prețul
CAPITOLUL 4:Propuneri de perfecținare a activității la
S.C. Holcim –S.A. Romania S.A si efectele lor economice
CAPITOLUL 5: Concluzii
ANEXE
REFERINȚE
INTRODUCERE
„Prețul reprezinta, în condițiile actuale, o unitate de bun economic, respectiv el este expresia bănească a valorii de schimb pe care o încasează vânzătorul pentru o unitate de bun tranzacționat. Prețul este deci suma de bani încasată-plătită pentru transferarea definitivă a atributelor dreptului de proprietate de la o persoană la alta ” (Medar I. Lucian Ion, 2011, pp. 126-127)
Pentru un cumpărator obișnuit, prețul poate reprezenta „suma de bani pe care trebuie să o plătească cumpărătorul pentru achiziționarea unui produs sau pentru un serviciu” o definiție simplă regăsită în DEX-ul limbii române.
Dacă în trecut, mecanismul de stabilire a prețurilor era relativ simplu, prețurile fiind stabilite, prin negociere directă între cumpărator și vânzător (vânzătorul cerea un preț mai mare decât se aștepta să primească, iar cumpăratorul oferea mai puțin decât era dispus să plătească , iar prin negociere se ajungea la un preț acceptabil de ambele parți) astăzi , daca avem în vedere bunurile de consum individual, majoritatea vânzarilor stabilesc un preț pentru toți cumprătorii, negocierea directă ramânând apanajul, aproape exclusiv, al tranzactiilor cu bunuri industriale .Acest aspect complică demersul de elaborare a deciziilor de preț, având în vedere multitudinea de factori care influențează nivelul acestuia.
,,Așa cum am văzut în paragrafele anterioare, prețul exercită o influență deosebită asupra diferitelor variabile de marketing ale întreprinderii (și nu numai), însă, la rândul său, se află sub influența a numeroși factori, care sunt clasificați, în literatura de specialitate, după numeroase criterii.
Factorii care își pun amprenta asupra stabilirii prețurilor, respectiv a deciziilor referitoare la preț au fost grupați ҆ ҆ de profesorul Kotler (Philip Kotler et al G. Aamstrong, 2011, pp.67-68) în două categorii, și anume factori interni și externi întreprinderii:
• din categoria factorilor interni fac parte:
– obiective organizaționaleși de marketing;
– obiective de preț;
– strategia de marketing;
– costurile;
– alte variabile ale mixului de marketing.
• din categoria factorilor externi fac parte:
– cererea;
– concurența;
– percepția cumpărătorului;
– membrii canalului de marketing;
– alți factori ai mediului extern al întreprinderii.
O altă clasificare a factorilor ce își exercită influența asupra prețurilor este următoarea, care ia în calcul un număr de trei categorii distincte, după cum urmează:
• factori interni ai pieței: cererea, oferta, caracteristicile pieței;
• factori externi ai pieței: conjunctura economică, politicile de marketing practicate la un moment dat, conjunctura politică etc.;
• factori subiectivi: psihologia publicului, influențele exercitate de mediul social etc.
Factorii de mediu ce influențează prețul unui produs sunt, la rândul lor, extrem de numeroși:
• factorii economici: inflația, fazele ciclului economic, efectul Griffen (în perioadele de criză cumpărătorii se orientează spre bunurile de folosință curentă, renunțând, mai ales, la bunurile de folosință îndelungată) și alții;
• factorii politico-juridici: politica fiscală, reglementările legale referitoare la stabilirea prețurilor și a reducerilor de preț;
• factorii tehnologici: sofisticarea modului de plată, variabilele de distribuție etc.;
• factorii socio-culturali: sistemul de valori ce guvernează societatea, efectul Veblen (un efect de snobism, conform căruia un produs cu preț ridicat poate să certifice apartenența cumpărătorului / consumatorului acestuia la un anumit grup social).
În realitate, determinarea prețului este o operațiune extrem de delicată, ce se realizează în funcție de trei elemente esențiale, și anume:
• costuri;
• cerere;
• concurență, fiecare dintre acestea acționând în mod diferit asupra procesului de stabilire efectivă a prețului, în funcție de obiectivele urmărite.
Modalitatea concretă, efectivă de determinare a prețului se diferențiază de la o întreprindere la alta: unele întreprinderi își fixează prețurile doar în funcție de concurență, altele în funcție de suma costurilor etc.
CAPITOLUL 1
ROLUL PREȚULUI ȊN DEMERSUL STRATEGIC AL FIRMEI
1.1 Structura prețului
Rolul și importanța prețului în mixul de marketing variază în funcție de situația concretă în care întreprinderea acționează, de specificul pieței pe care aceasta evoluează. În unele cazuri, acesta poate avea un rol hotarâtor în realizarea obiectivelor întreprinderii, în altele însă are o contribuție mai puțin importantă. Se constată, în ultimul timp, o creștere a rolului prețului în politica de marketing a întreprinderilor.
Este unanim acceptat faptul că, în prezent, prețul nu mai reprezintă, pentru întreprinderi, o variabilă exclusiv exogenă, puțin controlabilă sau chiar necontrolabilă, el transformându-se în parte integrantă, în element component al instrumentarului obișnuit al acestora.
Raporturile complexe dintre costuri, cantitatile vândute, profit și preț pot fi formalizate și abstractizate, punctul de plecare fiind reprezentat de ceea ce specialiștii denumesc structura prețului.
Ecuația de bilanț poate fi de forma :
Pr = Pa Q – Cv Q – Cf unde:
Pr = Profitul
Pa = Preț unitar, sau prețul de vanzare cu amănuntul
Q = Cantitatea, respectiv numarul de unităti fizice vândute la un anumit preț unitar.
Cv = Costuri variabile, care se pot delimita și cuantifică pentru fiecare unitate de produs. Aceste costuri se mai numesc și costuri unitare.
Cf = Costuri fixe, care nu se regasesc și nu se pot cuantifica pentru fiecare unitate de produs. Aceste costuri se mai numesc și costuri de menținere a activității.
Folosirea prețului ca instrument de marketing depășeste cu mult dimensiunile sale strict economice. Cele mai importante elemente care sunt luate in considerare la determinarea prețurilor de baza practicate pe piață sunt: introducerea profitului in ecuația prețului; identificarea consumatorilor potențiali; estimarea cererii; anticiparea reacției competiției; stabilirea cotei de piață; selectarea strategiei de preț, potrivit segmentului vizat; corelarea politicii de produs, a canalelor de distributie și promovării, cu strategia de preț.
Pentru determinarea efectivă a prețurilor se porneste de la analiza de rentabilitate. Analiza pragului de rentabilitate include urmatoarele:
Problematica profitului
Identificarea potențialilor consumatori
Estimarea cererii
Anticiparea reacției competiției
Stabilirea cotei de piață
Strategia prețurilor
Corelarea prețului cu elementele mixului de marketing
Prețul producătorului este influențat de canalele de distribuție stabilite, tipurile de intermediari la care, eventual se recurge și cerințele de rabaturi solicitate de aceștia, în schimbul servicilor prestate. Prețurile producătorilor vor fi diferențiate dupa caz în măsura în care intermediarii vor prelua asupra lor o serie de activități promoționale, sau servicii post vânzare (exemplu: garanții, reparații).
Pentru definirea alternativelor prețurilor de bază este necesară luarea în considerare, pentru fiecare variantă de preț, următoarele variabile:
Volumul anticipat al vânzărilor, exprimat în unități fizice
Rabatul avut în vedere pentru canalele de distribuție, exprimat în unități valorice raportate la unitatea fizică de vânzări
Prețul net de vânzare a produsului, exprimat în unități valorice raportate la unitatea fizică de vânzari
Costuri fixe pe unitatea fizică, exprimate în unități valorice
Costuri variabile pe unitatea fizică, exprimate în unități valorice
Costul total pe pe unitatea fizică, exprimate în unități valorice
Cele mai multe situații de determinare a prețurilor de bază sunt înca cele generate de deciziile în condiții de incertitudine, deoarece estimarea cantităților de produse care se preconizează a se vinde la anumite prețuri date este efectuată în incertitudine.
1.2 Modalități de determinare a prețurilor
Metodele de determinare a prețului în funcție de costuri sunt considerate ca reprezentând primele metode cu caracter științific ce au fost utilizate în acest scop.
Se consideră că ele au început să fie utilizate la începutul secolului al XX-lea, perioadă în care cererea și concurența ocuap un loc mai puțin important în determinatrea prețului. Determinarea prețului în funcție de nivelul costurilor este considerată a fi cea mai simplă modalitate, dintre cele trei, teoretic prețul trebuind să acopere costurile și să asigure obținerea unui profit.
„Costurile sunt încadrate, în principal, în două categorii: costurile fixe și costurile variabile. Costurile fixe sunt cele generate de activitățile generale ale întreprinderii, ele neputând fi repartizate asupra unui produs sau altul; ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de costuri indirecte sau de infrastructură. Costurile variabile se află într-o relație directă cu volumul producției, de aceea ele se mai numesc și costuri directe. Nivelul lor total se determină în funcție de cantitatea sau de numărul de unități produse, costurile variabile unitare fiind relativ constante ҆ ҆ (Deac.V ,Vrincut.M, Paun.O,2014, p. 27).
Folosirea pe scară largă în activitatea practică a metodelor de determinare a prețului pornind de la costurile de producție se bazează pe simplitatea și obiectivitatea acestora. Mulți producători și vânzători consideră că pot aprecia costurile cu o precizie mult mai mare comparativ cu cererea; de asemenea, metodele sunt transparente, având în vedere faptul că multe costuri sunt ușor de verificat.
Cuantificarea adecvată și întro manieră operativă a costurilor ce urmează a fi utilizate în procesul de determinare a prețului necesită, cel puțin din perspectivă teoretică, calcularea unei funcții a costurilor medii, corespunzătoare diferitelor niveluri ale producției. De asemenea, trebuie să nu omitem faptul că există numeroase costuri variabile și că fiecare dintre acestea evoluează în mod diferit. În acest context, se pot defini: costul fix total, ca sumă a tuturor costurilor fixe; costul variabil total, ce reprezintă suma tuturor costurilor variabile, corespunzătoare diferitelor niveluri ale producției; costul total, obținut prin însumarea celor două tipuri enunțate anterior.
Indiferent de nivelul său, prețul exercită o influență directă asupra cererii, și invers. Relația între prețra unui produs sau altul; ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de costuri indirecte sau de infrastructură. Costurile variabile se află într-o relație directă cu volumul producției, de aceea ele se mai numesc și costuri directe. Nivelul lor total se determină în funcție de cantitatea sau de numărul de unități produse, costurile variabile unitare fiind relativ constante ҆ ҆ (Deac.V ,Vrincut.M, Paun.O,2014, p. 27).
Folosirea pe scară largă în activitatea practică a metodelor de determinare a prețului pornind de la costurile de producție se bazează pe simplitatea și obiectivitatea acestora. Mulți producători și vânzători consideră că pot aprecia costurile cu o precizie mult mai mare comparativ cu cererea; de asemenea, metodele sunt transparente, având în vedere faptul că multe costuri sunt ușor de verificat.
Cuantificarea adecvată și întro manieră operativă a costurilor ce urmează a fi utilizate în procesul de determinare a prețului necesită, cel puțin din perspectivă teoretică, calcularea unei funcții a costurilor medii, corespunzătoare diferitelor niveluri ale producției. De asemenea, trebuie să nu omitem faptul că există numeroase costuri variabile și că fiecare dintre acestea evoluează în mod diferit. În acest context, se pot defini: costul fix total, ca sumă a tuturor costurilor fixe; costul variabil total, ce reprezintă suma tuturor costurilor variabile, corespunzătoare diferitelor niveluri ale producției; costul total, obținut prin însumarea celor două tipuri enunțate anterior.
Indiferent de nivelul său, prețul exercită o influență directă asupra cererii, și invers. Relația între preț și cerere se transpune în conceptul de funcție a cererii. Estimarea acestei funcții se poate realiza în două forme posibile: într-o formă restrânsă, considerând că prețul concurenței rămâne constant și într-o formă extinsă, care include o estimare, pentru fiecare nivel al prețului stabilit de către întreprindere, a diferitelor prețuri ale concurenței și ale altor agenți economici.
Funcția cererii arata numărul de unități vândute pe piață, la niveluri de preț diferite, într-o anumită perioadă de timp.
În mod obișnuit, cererea și prețul se află într-o relație inversă: cu cât prețul este mai mare, cu atât cererea scade, și invers. Există însă și excepții de la aceată regulă, în cazul produselor de lux de exemplu, motivația fiind simplă: consumatorii asociază creșterea prețului cu o îmbunătățire a calității.
Un element de o deosebită importanță în procesul de determinare a prețului în funcție de cerere este reprezentat de elasticitatea cererii în raport cu prețul. Abordată prin prisma consumatorului, elasticitatea cererii în raport cu prețul este influențată de o serie de elemente, dintre care mai importante sunt: existența unei zone de preț de referință; atracția exercitată de anumite prețuri (prețurile psihologice); inegalitatea sensibilității consumatorilor la preț; utilizarea prețului ca un indicator de calitate.
Concurența poate avea un rol hotărâtor în determinarea prețului, având în vedere multitudinea, dimensiunea și forța concurenților. În economia de piață concurențială, orientarea prețurilor în funcție de concurență este strategia la care întreprinderile apelează cel mai frecvent. Modalitatea concretă de raportare la concurență depinde de mai mulți factori, între care se remarcă: poziția întreprinderii pe piață; obiectivele acesteia; cota de piață deținută și perspectivele evoluției acesteia.
Pe piață, în funcție de numărul de concurenți și de gradul de diferențiere a produselor, distingem următoarele situații:
• concurența pură, caracterizată prin aceea că un număr mare de ofertanți se adresează unui număr mare de cumpărători, nici unul dintre ei neputând influența nivelul prețurilor. În consecință, în această situație, prețul nu poate fi controlat de întreprindere;
• oligopolul, caz în care pe piață se înfruntă un număr redus de ofertanți, concurenții fiind dependenți unii de alții în stabilirea prețurilor;
• monopolul, ce corespunde unei piețe pe care se înfruntă un ofertant și un număr mare de cumpărători, ofertantul având un rol hotarâtor în formarea prețurilor
1.3 Gradul de diversificare a prețurilor
Un alt criteriu care diferentiează strategiile de preț ale firmelor, este cel care are în vedere gradul de mobilitate sau durabilitatea în timp a prețului.
Stabilitatea sau mobilitatea prețurilor pot fi decise sau influențate de firma sau de condițiile respectiv restricții exterioare firmei, la care firma trebuie se alinieze fară a fi vorba de o strategie conștient adaptată. Astfel de strategii sunt acelea care au în considerare modificarea prețurilor în funcție de traiectoria ciclului de viața al produsului, de variațiile sezoniere, de modificarea condițiilor de piața. De exemplu, în cazul firmelor pentru care înoirea produselor este o practică frecventă sau pentru care influența acesteia asupra produselor este puternică, nici nu poate fi concepută o strategie care să refuze modificarea nivelului prețului.
Strategiile orientate pe mobilitatea prețurilor îmbracă diferite forme ca:
-modificarea prețului într-un număr dat de etape
-modificarea prețului în proporții moderate sau substanțiale
-utilizarea prețurilor prin strategii
1.3.1.Decizii de stabilire a prețului
Cunoasterea realităților din mediul imediat – piața, ca și din mediul general – politic, econimic, social și cultural permite fiecărei firme să-și stabilească strategia de urmat în materie de prețuri. Conceperea strategiei începe cu interpretarea datelor exogene: comportamentul consumatorului, concurența, reglementările juridice, norme de protecție sociale, conjunctura; și endogene: costul complet, costul parțial, volum de activitate, profit, economiile în scară, experiența în scopul construirii de variante de adaptare rapidă și eficientă la schimbările care intervin.
Politica prețului este prin excelență linia de acțiune situată la cel mai înalt nivel al ierarhiei deciziilor managementului firmei și concretizează previziunile pe termen lung. Ea dă sens tututror deciziiilor care decurg din mixul de marketing: politica de prețuri pentru produsele noi sau pentru produsele aflate în diferite faze; politici de fixare a marjelor; politica de prudență și limitare a concurenței; politica de instalare progresivă pe piață.
O strategie de volum presupune reducerea maxima a costurilor, care sa permită vânzarea produselor la prețurile cele mai competitive și cresterea cotei-parți de piață. Dar prețul, respectiv costul care stă la baza formării lui, nu reprezintă întotdeauna factorul cheie al reușitei pe piață a unui anumit produs. O intreprindere iși poate asigura un avantaj concurențial bazându-se pe o componenetă tehnologică deosebită sau pe o imagine de marcă prestigioasă. Se impune deci, precizarea că folosirea prețurilor ca factori cheie a succesului este riscantă și neadaptată exigentelor unei economii concurențiale.
Ȋn concluzie, pentru imbunătațirea performanțelor și controlul factorilor cheie ai succesului o firmă trebuie să dispună de indicatori de pilotaj în funcție de strategia aleasă pentu adaptarea la exigențele mediului. Pentru strategiile bazate pe preț, metodele de stabilire a acestuia urmăresc succesul eforturilor de adaptare.
1.3.2 Prețul și valoarea sa în procesul decizional
Valoarea atașată unui bun sau serviciu se bazează atât pe elemente tangibile (calitatea produsului, avantaje oferite) cât și pe elemente intangibile (factorul feel-good luat în calcul pentru produsele de lux). Prețul unui produs este influențat și influențează la rândul său numeroase variabile de marketing pe parcursul planificării de marketing. Factorii ce afectează deciziile de preț au fost grupați de Kotler în „factori interni si externi întreprinderii :
Figura 1 – Factorii ce afecteaza decizia de preț” ( Philip Kotler, 2012, p. 88).
Toți acești factori sunt luați în considerare la stabilirea prețului unui bun ori serviciu, având un rol determinant în desfășurarea etapelor planificării strategiei de preț. Este necesar însa discutarea anumitor influente ce nu pot fi localizate precis într-o etapă sau alta a acestui proces de elaborare a strategiei.
Costul este unul din factorii principali în stabilirea prețurilor, preferat ca fundament a cererii estimate. La stabilirea prețurilor trebuie evaluate diferitele costuri luate în calcul, astfel:
– costurile de cercetare-dezvoltare sunt mari în industria moderna,ex.: crearea unui prototip de automobil fiind evaluată la peste un milion de dolari;
– costurile cu salariile – sunt importante, dar nu au o pondere atât de însemnată încât sa influențeze hotărâtor prețul unui produs;
– costurile cu distribuția – distribuția de autoturisme este costisitoare deoarece solicita spatii mari de depozitare si de expunere (show-room-uri) si forța de munca specializata în domeniu.
Cererea: cantitatea a unui bun pe care consumatorii sunt dispuși să o cumpere într-un anumit moment, depinde de prețul acestuia. Cu cât prețul unui produs va fi mai mare, cu atât consumatorii vor fi mai puțin dispuși să-l cumpere; cu cât prețul va fi mai mic, cu atât mai mare va fi cantitatea cerută din acel produs.
O primă concluzie ar fi că prețurile mici aduc noi cumpărători. Pe de altă parte cei mai mulți vânzători (ofertanți) sunt conștienți de faptul că, de la un anumit punct, stimularea vânzărilor nu se poate realiza decât pe seama reducerilor de preț. Fiecărei reducere de preț îi va corespunde, pe piața, o cantitate diferită de produse vândute.
Figura 2 – Stabilirea obiectivelor de preț.
Deci, ca regulă generală, cantitatea cerută pe piață (respectiv cantitatea pe care consumatorii ar fi dispuși să o achiziționeze) crește la fiecare reducere de preț. Dar gradul cu care cantitatea vânduta dintr-un anumit produs se modifică la fiecare reducere de preț, variază de la un produs la altul. De exemplu, o reducere de un leu la vânzarea unui ziar poate aduce o creștere serioasă a vânzărilor, în timp ce aceeași reducere în prețul de vânzare al unui autoturism nici nu poate fi sesizată.
1.4 Componentele politicii de preț
„Adaptarea sistemului de proiectare a prețurilor la diferite situații impuse de oferirea produsului pe piață, cerințele clienților și competiția existentă, se realizează prin decizii specifice privind reducerile, alegerea clauzei FOB sau CIF, corelațiile dintre prețurile unei game de produse, care în unitatea lor constituie politica prețurilor” (Deac.V ,et al Vrincut.M, 2014, București, p. 76).
O componentă a politicii prețurilor o reprezintă rabaturile.Principalele rabaturi sunt
următoarele:
Reducerile oferite intermediarilor, care se acordă acestora pentru distribuție și vânzare,
respectiv pentru realizarea mărfurilor și serviciilor în procesul schimbului.
Reducerile pentru cantitățile cumpărate care se acordă direct sau progresiv proporțional
cu acestea. Pe altă parte aceste reduceri au și menirea de a stimula angrosiștii sau detailiștii
după caz în cumpărarea unor cantități mai mari de produse sau servicii.
Reducerile pentru momentul și cuantumul achitării facturilor care se aplică în stransă
relație cu politica de facilitate de plată stabilită de producători.
Reduceri pentru activități promoționale, care sunt reducerile practicate de producători în
favoarea distribuitorilor, cu condiția ca acestia să suporte o parte din cheltuielile de promovare
a produselor și serviciilor.
O altă componentă a acestei arii este politica prețurilor în funcție de poziția
geografică a clienților.
Prețuri de livrare uniforme care sunt aplicate tuturor cumpărătorilor indiferent de poziția
lor geografică față de producător.
Prețuri de livrare zonale diferențiate de producători potrivit zonelor geografice în care
activează pe piață.
Prețuri în funcție de gama de produse sau servicii.
Producatorii care oferă o gamă diversificată de produse sunt interesați să fie stimulată
vânzarea tuturor componentelor gamei, iar prețurile diferențiale urmăresc sublinierea acestei
complementăritați.
Politica prețului unic și prețurilor variabile
Prețul unic este stabilit de producători sau de distribuitori fiind practicat la acelasi nivel
pentru categorii asemenătoare de clienți, care cumpară după caz cantități asemanatoare, în condițiile existenței intotdeauna a unor condiții identice pe piață.
Prețurile variabile sunt practicate pe bază unor negocieri astfel încat cantitățile similare
de produse sunt vândute unor clienți asemanători dar la niveluri diferite de preț.
Politica revânzărilor și menținerea unui nivel constant al prețului.
Această politică este aplicată de producătorii care au nevoie să controleze prețurile
folosite de diferite verigi ale lanțului de distribuție.
Reducerea temporar a prețului unor produse în toate sau într-un numar limitat de
puncte de vânzare, cu scopul de a atrage mai mulți clienti care să cumpere inclusiv
mărfuri cu prețuri ce nu au fost reduse.
Politica garanțiilor față de declinul prețului este o altă practică a pieței prin care se urmărește aplatizarea fluctuațiilor sezoniere ale cererii pentru unele produse ori servicii.
Prețurile orientate după competiție reprezintă o altă componentă prețurilor, care are menirea de a alinia strategia de preț a unei firme la realizarea concurențială existentă pe o piață dată.
Alinierea la prețurile firmelor concurente ceea ce presupune practicarea unor niveluri de preț aproape identice pentru produse ori servicii asemanătoare.
Politica prețului sub nivelul concurenței aplicată atunci când vânzarile sunt în cantități mari, iar marjele de reduceri relativ scăzute. Politica prețului peste nivelul concurenței sau al pieței în general, se practică pentru produsele unicat și foarte distincte de altele similare ori atunci când vânzătorul se bucură de o mare reputație, recunoscută de cumpărători.
Prețuri psihologice
Prețul impar, de tipul prețurilor cu terminația ,,9”care se bucură de o mare popularitate în rândul proiectanților de prețuri.
Prețul traditional pe care producatorul nu doreste să-l schimbe, cum sunt în unele țări prețurile unei cești de ceai sau de cafea.
Prețul de prestigiu care este un preț întotdeauna mai ridicat decât valoarea propriu-zisă a mărfii sau serviciului și care se practică tocmai pentru a pune în evidentă caracterul distinct al produsului sau al punctului de vânzare.
Politica prețurilor ofertelor speciale
Aceste prețuri sunt de fapt reduceri de preț aplicate asupra unor loturi de mărfuri care urmează a fi soldate.
1.5 Prețul și strategia de marketing a întreprinderii
În contextul existenței și manifestării unei economii de tip concurențial și având în vedere faptul că prețul este un element intrinsec al schimbului, stabilirea nivelului acestuia reprezintă, pentru întreprindere, o problemă esențială.
De fapt, la nivelul întreprinderii se pune problema definirii și conturării unei strategii de preț care să corespundă obiectivelor pe care aceasta și le-a propus.
Figura 3 – Elaborarea strategiei de preț.
Prețul se subordonează obiectivelor concrete ale întreprinderii, iar în condițiile în care aceasta cunoaște piața pe care va acționa, respectiv poziția pe care o va ocupa pe piața respectivă, întreaga strategie de marketing a întreprinderii, incluzând aici componenta preț, se va dezvolta în concordanță cu cerințele pieței. Obiectivele pe care întreprinderea le urmărește pot fi diverse, ele putând fi stabilite în funcție de o multitudine de factori și de elemente concrete.
Astfel, între principalele obiective ale întreprinderii se situează:
• maximizarea profitului, care este, în cele mai multe cazuri, principalul obiectiv al întreprinderii;
• maximizarea veniturilor, a vânzărilor ori a cotei de piață;
• îmbunătățirea imaginii produselor oferite spre vanzare;
• contracararea concurenței;
• supraviețuirea etc.
Obiectivele enumerate anterior se pot constitui, de fapt, și în obiective ce pot fi realizate prin intermediul prețului.
Obiectivele întreprinderii se realizează nu doar prin intermediul prețului, ci și cu ajurorul tuturor celorlalte elemente și instrumente ale marketingului. Dar, în multe situații concrete, stabilirea unei strategii de preț adecvate condițiilor de piață în care întreprinderea acționează are o importanță deosebită în asigurarea succesului.
În cadrul politicii de marketing a întreprinderii, prețul reprezintă o variabilă importantă, supusă nu doar unor influențe interne, cum ar fi restricțiile generate de costuri și de rentabilitate, ci și unor influențe externe, generate de puterea de cumpărare ori de prețurile produselor concurente; în consecință, se apreciază că prețul este o variabilă complexă.
Prețul, în calitate de element al mixului de marketing, trebuie să se coreleze cu celelalte trei elemente ale acestuia: cu produsul – prețul unui produs se stabilește în funcție de caracteristicile și nivelul de calitate al produsului; cu distribuția – prețurile practicate se află într-o relație strânsă cu modalitățile efective de distribuire a produselor; cu promovarea – existând numeroase legaturi între preț și activitatea promoțională: prețurile mari pentru un nou produs pot furniza fondurile necesare programelor de informare a consumatorilor asupra produsului respectiv; publicitatea are un impact mai mare asupra vânzarilor la prețuri mici; promovarea continuă reduce sensibilitatea consumatorilor la preț.
„Rolul și importanța prețului în mixul de marketing variază în funcție de situația concretă în care compania acționează, de specificul pieței pe care aceasta evoluează. În unele cazuri, acesta poate avea un rol hotarâtor în realizarea obiectivelor companiei, în altele însă are o contribuție mai puțin importantă. Se constată, în ultimul timp, o creștere a rolului prețului în politica de marketing a companiilor.
Este unanim acceptat faptul că, în prezent, prețul nu mai reprezintă, pentru companii, o variabilă exclusiv exogenă, puțin controlabilă sau chiar necontrolabilă, el transformându-se în parte integrantă, în element component al instrumentarului obișnuit al acestora”( Prof. Gheorghiu Florin, 2010, p. 27).
CAPITOLUL 2 : PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI S.C. HOLCIM S.A. ROMANIA
2.1. Scurt Istoric
1913
Fabrica de Ciment Turda a fost înființată de o grupare financiară din Budapesta aparținând sferei de interese Pești Magyar Kereskedelmi Bank cu un capital de 4,5 mil de coroane de aur. Capacitatea de producție inițială era de 6000 vagoane anual.
Cea mai mare parte a mașinilor au fost furnizate de firmele F.L. Smidth Copenhaga, Societatea de lectricitate “ UNIO” și “Schliek – Nicholson ambele din Budapesta,iar turbinele de abur livrate de fabrica Braintfeld “Danek” din Praga.
1916
Se produc primele cantități de ciment la Fabrica de Ciment Turda. Activitatea fabricii a fost începută cu două cuptoare rotative, un amestecător de argilă, trei zdrobitoare de piatră, doua mori cu bile, cate doua tubulare pentru materiile prime și altele pentru măcinarea clincherului.
1912
Se acordă Fabricii de ciment statutul de societate pe acțiuni prin vinderea celor 30.000 de acțiuni în valoare de 200 coroane fiecare, capitalul social ridicându-se la 6 milioane coroane.
1919
După oprirea totală pe durata războiului producția anuala s-a ridicat la 5.460 tone. Producția arăta avantajul cuploarelor rotative si a amplasamentului fabricii într-o zonă cu materia primă asigurată si de calitate superioară.
1921
Fabricile Unite de Ghips sunt integrate Fabricii de Ciment.
1922
Pachetul majoritar al acțiunilor fabricii este preluat de către societatea franco-română ''Ciment Titan” din București.
1927
Creșterea capacității de producție prin pornirea celui de-al treilea cuptor. (cuptor rotativ, tip F.L. Smidth, 150 t/zi).
1929
Producția de Ciment crește cu 45.000 tone/an. Se instalează funicularul pentru transportul vagonetelor de argilă .Evoluția salariilor înregistrează creșteri semnificative până în perioada „Crizei” când s-au înregistrat creșteri ale ratei șomajului. La momentul respectiv durata muncii era de 8 ore /zi și salarizarea se făcea cu ora.
1934
Ieșirea din criza economică cu impact in dezvoltarea fabricii.
1938
Punerea în funcțiune a unui nou cuptor alimentat cu o moară umedă pentru materii prime. Crește capitalul economic al Fabricii de ciment la 500.000.000 lei.
1948
Naționalizarea fabricii, care primește un nou nume: "Fabrica de Ciment. Var și Ipsos Victoria Socialistă".
1952
Pornirea a încă două capacități de producție noi de 350 t/zi (cuptoare rotative de 3,0×2,7×88,5m, ulterior transformate în cuptoare de ciment alb).Punerea în funcțiune a două mașini moderne de însăcuit (tip Carusel, cu câte 14 guri) permițându-se astfel o mai eficientă activitate de desfacere a cimentului.
1964
Pornirea a 3 cuptoare rotative noi cu o capacitate de 800 t/zi fiecare (4,0×3,6x150m).
1985
Modernizarea a două linii de fabricare a cimentului prin transformarea lor pentru producerea cimentului alb; se inaugurează astfel producția de ciment alb.
1991
Un nou statut juridic: societate pe acțiuni.
Un nou nume: CIMENTUL S.A.
1995
Începerea privatizării.
1996
Instalarea de noi mașini de însăcuit de mare capacitate pentru cimentul gri și alb.
1997
Achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni ale societății CIMENTUL SA Turda de către societatea elvețiană “Holderbank” Financière Glaris Ltd. ("Holderbank"). Începerea procesului de modernizare a CIMENTUL SA, incluzând ample investiții pentru protecția mediului.
2000
Punerea în funcțiune la începutul lunii aprilie a unui cuptor modernizat de ciment gri, cu o capacitate de producție de clinker de 900 t/zi.
2001
Continuarea procesului de modernizare a fabricii – investiții pentru protectia mediului .
20 Mai Lansarea mărcii Holcim in Romania , toate companiile producatoare de ciment , agregate si betoane ce apartin de Grupul Elvetian Holcim ( fost "HOLDERBANK") au adoptat marca Holcim .
Septembrie Modernizarea expediției de ciment gri – o mai buna servire a clienților HOLCIM .
28 Decembrie Un nou nume : HOLCIM(România)SA Ciment Turda.
2.2 Prezentarea societății
Grupul HOLCIM este unul din liderii mondiali în industria producătoare de ciment, betoane și agregate(nisip și pietriș), cu o prezență puternică pe piețele de pe toate continentele.
Filială a HOLCIM Ltd. Group, HOLCIM România deține 3 fabrici de ciment în Aleșd , Câmpulung și Turda, cu capacitatea de producție a 2,7 milioane de tone pe an, o rețea de 14 stații de betoane ecologice și 4 stații de agregate.
HOLCIM S.A.(România) Cimentul Turda este parte integrată a Grupului HOLCIM , începând cu 1997, și se constituie ca societate pe acțiuni, acționar majoritar fiind „Holderbank” Elveția.
Fabrica de la Turda este începând cu 2008 principalul furnizor de agregate si materie primă pentru betoane de calitate superioară, schimbare care va afecta semnificativ, conform studiului de fezabilitate, rata de creștere a profitului și de valorificare a capitalului rezultat din vânzări.
Amplificarea infuziei de capital pe piață imobiliară a adus în intervalul 1997-2007 , o concentrare a eforturilor de aliniere a cotelor de producție la standardele pieței și la valorificarea eforturilor de standardizare a producției la cerințele politicii de protecție a mediului. Rezultatul a devenit vizibil odată cu reconfigurarea politicii de marketing cu orientare asupra aspectelor de evoluție a graficelor de evaluare corespunzătoare: de exemplu o concentrare a proiectelor de marketing a putut fi observată post lansării brand-ului TENCO, liant zidărie si finisaje , având drept rezultat creșteri scontate ale cifrei de vânzări consecutiv campaniei de publicitate in mass-media .
2.2.1. Profilul comercial al societății
HOLCIM SA (România) Cimentul Turda are ca obiectiv de activitate :
producția și comercializarea de ciment alb,
producția și comercializarea de filer alb si gri,
producția și comercializarea calcar si materie prima adiacentă,
comercializarea de ciment gri ,
producția și comercializarea de agregate,
Investițiile efectuate în fabrici începând cu 1997 , până la finele anului 2005, se ridică la peste 334 milioane de euro din care 34 milioane în fabrica de la Turda pentru reconfigurarea liniei 7 de producție a cimentului alb, si pentru achiziționarea concasorului în cariera Săndulești.
Principalele obiective în strategia economică sunt:
Performanța economică
Protecția mediului înconjurător
Responsabilitatea socială
Fabrica de la Turda, achiziționată în iunie 1997 este singurul producător de ciment alb cu o capacitate medie anuală de aproximativ 140.000 de tone, complet modernizată în 2004 prin darea în funcțiune a liniei 7, cu un nou cuptor rotativ pe procedeu umed.
HOLCIM SA (România) Cimentul Turda funcționează ca terminal pentru cimentul gri produs la Fabrica de Ciment de la Aleșd.
Fabrica de la Turda a beneficiat în intervalul 1997-2003 de o investiție estimată la suma de 22 milioane de euro ,investiție recuperată în totalitate.
Din momentul achiziției, fabrica a trecut printr-un amplu proces de modernizare, care a constat mai întâi în modernizarea cuptorului de clincher pentru ciment gri de 800 tone/zi și dotarea cu filtre performante de reducere a emisiilor de praf, precum și cu echipament de monitorizare continuă a emisiilor de gaze arse rezultate la coș. Toate aceste investiții, realizate până în 2004 , au creat condițiile preliminare necesare începerii activității de co-procesare a deșeurilor .
Procedura de autorizare a acestei activități a fost finalizată în 2006.
Producția de ciment alb continua până în 2008 când capacitatea de producție este reorientată către producția de agregate și lianți rutieri.
2.3 Amplasarea și caracteristicile principalelor capacități de producție
Fabrica de la Turda
producție clincher și ciment alb
morile de omogenizare
paletizare și distribuție ciment gri
Cariera Sândulești
exploatare materie primă
concasare bază calcar
livrare agregate
2.3.1. Procedeu de producție și standarde de fabricație
Producția cimentului începe în cariera de calcar, cu excavarea pietrei de calcar și a argilei. Apoi, acestea sunt sfărâmate în bucată de mărimea unei monede.
Aceste materii prime, împreuna cu un material care are aport de fier, sunt omogenizate într-o pudra, numita ”faină bruta”. Faina bruta este încălzită la o temperatura de 1.450 ˚C. Temperatura înalta transformă faina într-un material nou, numit clincher.
Clincherul este răcit brusc, fiind apoi măcinat împreuna cu gipsul într-o pulbere fina. Acesta este cimentul Portland. Pentru obținerea diferitelor tipuri de ciment se adăuga zgura și / sau cenușa de termocentrală (material ce rezultă din arderea cărbunelui sau a altor materiale de proveniență minerală).
Prin amestecul cimentului cu nisip, pietriș, alți aditivi și apă obținem beton – cel mai folosit material de construcții din lume.
Producerea cimentului implică riscuri de mediu, sociale și economice care sunt atent gestionate.
Ȋn cadrul proceselor de fabricație și expediție ale cimentului sunt respectate cele mai exigente standarde din domeniul protecției mediului. Ca rezultat al investițiilor în tehnologii moderne, emisiile de praf la cele trei fabrici de ciment au fost reduse cu 99%.
Calitatea cimentului.
Obiectivul inițial al HOLCIM SA România este de a aduce produsele și serviciile la un standard de calitate recunoscut în toata lumea.
Calitatea cimentului pe care îl producem este atestata in conformitate cu legea, prin Declarații de Conformitate, eliberate pentru fiecare lot de ciment.
HOLCIM SA România a obținut certificarea Sistemelor de Management Integrat:
Calitate (conform ISO 9001:2000);
Protecția mediului (conform ISO 14001:2004);
Sănătate și securitate in muncă (conform OHSAS 1800:2004)
Ȋn cadrul fabricilor de la Turda, Ales și Câmpulung produc următoarele tipuri de ciment, care se împart în două mari categorii:
Cimenturi uzuale:
CEM I 52,5 R Cimentul CEM I 52,5R este un ciment Portland cu rezistentă inițială mare. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (95-100%) și componenți minori (0-5%).
HOLCIM Superlucrabil HOLCIM Superlucrabil este un ciment Portland compozit cu rezistentă inițială mare. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (65-79%), și un adaos mixt de zgură granulată de calcar (L) și cenușa zburătoare (V), toate însumând 21-35%.
Tenco® este un produs cu calitatea specială având in compoziție clincher de ciment Portland, adaosuri mineralogice și aditivi. Se folosește pentru mortare de zidărie, mortare de tencuială și șape.
II A42,5b (alb) Cimentul II A42,5b este un ciment Portland Compozit.
Principalii constituienti sunt: clincherul Portland (K) (min. 85%) și calcar (L) (max. 15%).
42,5 R Cimentul CEM I 42,5R este un ciment Portland cu rezistență inițială mare. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (95-100%) și componenții minori (0-5%).
CEM II/A-S 32,5R Cimentul II/A-S 32,5R este un ciment Portland Compozit cu rezistență inițială. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (80-94%) și zgura granulată de furnal (S) (6-20%).
CEM II/A-M 32,5 R Cimentul CEM II/A-M (S-L)32,5R este un ciment Portland compozit cu rezistență inițială mare. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (80-94%) și un adaos mixt de zgură granulată de furnal (S), calcar (L), toate însumând 6-20% .
CEM II/B-M (S-L-P) Cimentul CEM II/B-M (S-L-P) 32,5R este un ciment Portland compozit cu rezistență inițiala mare. Principalii constituenți sunt: clincherul Portland (K) (65-79%) și un adaos mixt de zgură granulată de furnal (S), calcar (L) și puzzolana (P), toate însumând 6-20% .
Dorosol® Dorosol® este o gama de lianti hidraulici fabricați dintr-un amestec de compuși hidraulici, clincher de ciment Portland și var calcic în conformitate standardele tehnice în vigoare.
Doroport® TB Doroport® TB este o gama de lianți hidraulici rutieri constituiți ca o combinație de compuși hidraulici, clincher de ciment Portland și alți constituenți minori, în conformitate cu SR ENV 13282/2002.
2.4. Fuziunea Lafarge – Holcim
Lafarge și Holcim au mai parcurs o etapă în proiectul de fuziune în vederea creării LafargeHolcim, cel mai proeminent grup din industria materialelor de construcții. Cele doua companii au inființat un Comitet de Dezinvestiții în urma anunțului referitor la planul de fuziune din 7 aprilie, cu scopul de a pregati procesul de dezinvestiții. Acest Comitet a elaborat o lista a activelor propuse pentru dezinvestiție, pentru a anticipa eventualele solicitări ale autoritaților din domeniul concurenței. Anunțul de astăzi acopera o mare parte din activele totale pe care cele două companii iși propun să le dezinvestească. Cele două companii propun următoarele active pentru dezinvestiție: Europa
Austria: uzina de ciment Mannersdorf a Lafarge
Franța: activele Holcim din Franța metropolitană, cu excepția uzinei de ciment din Altkirch și a stațiilor de betoane si agregate din regiunea Haut-Rhin; activele Lafarge din Insula Reunion, cu excepția participației în cadrul Ciments de Bourbon
Germania: activele Lafarge
Ungaria: activele operaționale ale Holcim
România: activele Lafarge
Serbia: activele Holcim
Regatul Unit: activele Lafarge Tarmac, posibil cu excepția unei uzine de ciment Viitorul grup LafargeHolcim va deține astfel o bază industrială semnificativă și echilibrată în Europa – aproximativ 20% din veniturile sale de la nivel global, ceea ce îi va permite să beneficieze de redresarea economică din Europa.
Alte țări
Canada: activele Holcim
Mauritius: activele Holcim
Filipine: companiile în care Lafarge și Holcim dețin participații (Lafarge Republic Inc. – LRI si Holcim Philippines Inc.) explorează posibilitatea combinării activităților lor, cu excepția uzinelor LRI din Bulacan, Norzagaray și Iligan, care ar putea face obiectul dezinvestirii.
Brazilia: Holcim și Lafarge vor depune în curând o notificare la autoritatea de reglementare din Brazilia, CADE, urmând să propună o listă cuprinzătoare de active de înalta calitate pentru dezinvestiție.
Ambele companii vor analiza în continuare situațiile în care ar putea fi necesare dezinvestiții, în cazurile în care ar există suprapuneri sau în funcție de cerințele autorităților de reglementare. Aceste propuneri de dezinvestiții se supun evaluării de către autoritățile de reglementare, în cadrul unui proces continuu de dialog, atât cu autoritățile din domeniul concurenței, cât și cu partenerii de afaceri, dacă este necesar. Procesul de dezinvestiții se va desfășura cu respectarea condițiilor de informare și consultare a partenerilor sociali, și va avea loc un dialog permanent cu organismele reprezentative ale angajaților, în paralel cu discuții cu autorități din domeniul concurenței și potențiali cumpărători. Procesul de dezinvestiții va fi definitivat cu condiția finalizării fuziunii între Holcim și Lafarge. Acest anunț vine în urma semnării acordului de fuziune, care oficializează termenii fuziunii anunțate pe 7 aprilie 2014. Fuziunea este condiționată de obținerea aprobărilor din partea autorităților de reglementare și a altor aprobări și consultări obișnuite în astfel de situații. Așa cum s-a anunțat, finalizarea fuziunii propuse este asteptată în primul semestru din 2015, având ca scop crearea unui portofoliu echilibrat și diversificat, cu operațiuni în 90 de țări și cu crearea de valoare pentru toate părțile interesate.
Despre Holcim: Holcim este lider mondial în fabricarea și distribuirea de ciment și agregate (criblură, pietriș și nisip) dar și în alte activități, inclusiv betoane, asfalt și servicii conexe. Compania deține participații majoritare și minoritare în aprox. 70 de țări pe toate continentele. În 2013, Holcim a înregistrat vânzari nete de peste 19,7 miliarde de franci elvețieni. Datorită structurii orientate către piață, produselor inovatoare, angajaților înalt calificați și sistemelor eficiente de management al mediului, Holcim se află de mulți ani într-o poziție puternică.
Despre Lafarge Lider mondial în domeniul materialelor de construcții, Lafarge are 64.000 de angajați în 62 de țări și o cifră de afaceri de 15,2 miliarde de euro în 2013. Din poziția sa de jucător de top în industria cimentului, agregatelor și betoanelor, Lafarge contribuie la construcția orașelor în întreaga lume, prin intermediul soluțiilor sale inovatoare pentru clădiri și spații de locuit mai numeroase, mai compacte, mai durabile, mai frumoase și mai bine conectate. Având cel mai performant laborator de cercetare pentru materiale de construcții din întreaga lume, Lafarge plasează inovația în fruntea listei sale de priorități, contribuind astfel la construcții mai durabile și facilitând creativitatea arhitecturală.
2.5. Analiza principalilor indicatori economico-financiari ai societătii
Dinamica Holcim România se poate urmări prin evoluția următorilor indicatori:
a) CIFRA DE AFACERI este prezentată în tabelul nr. 1. și în figura nr. 4
Tabelul nr. 1. Evoluția cifrei de afaceri.
Figura nr. 4 Evoluția cifrei de afaceri.
Se observă că cifra de afaceri la 31 decembrie 2014 a scăzut cu 32,3 % față de anul 2013, iar în anul 2013 față de anul 2012 a înregistrat o creștere de 20,1 %.
b) investițiile: datele sunt prezentate în tabelul nr. 2. și în figura nr. 5.
Tabelul nr. 2.Investiții.
Figura nr. 5 Investiții.
Investițiile Holcim au scăzut în anul 2014 față de anul anterior cu 75,2 %, iar în anul 2013 față de anul 2012 au crescut cu 80,2 %.
producție ciment: rezultatele sunt redate în tabelul nr. 3. și în figura nr. 6.
Tabelul nr. 3 Producție ciment.
Figura nr. 6. Producție ciment.
Constatăm că producția de ciment a scazut în 2014 față de 2013 cu 30,5 %, iar în 2013 față de 2012 a crescut cu 14,5.
e) vânzările nete: datele sunt redate în tabelul nr. 4 și în figura nr. 7.
Tabelul nr. 4 Vânzări nete
Figura nr. 7. Vânzări nete.
În anul 2014 vânzările nete au scazut cu 43,8 % comparativ cu anul 2013, în timp ce în anul 2013 acestea au fost mai mari cu 21,95 % față de anul 2012.
f) Capitaluri proprii: datele sunt prezentate în tabelul nr. 5 și în figura nr. 8.
Tabelul nr. 5 Capitaluri proprii.
Figura nr. 8 Capitaluri proprii.
Observăm că au scazut capitalurile proprii în anul 2014 față de anul 2003 cu 33,2 %, însă au crescut cu 16,6 % în 2013 față de anul 2012.
g) Profitul obținut în ultimii trei ani este prezentat în tabelul nr. 6. și în figura nr. 9.
Tabelul nr. 6 Profitul.
Figura nr. 9. Profitul.
Se constată că profitul a scăzut în 2014 față de 2013 cu 28,97 %, iar în 2013 față de anul 2012 a înregistrat, o creștere cu 35.6 %.
Capitolul 3:FUNDAMENTAREA PREȚURILOR IN CADRUL „Holcim SA România”
Formarea și controlul prețului este foarte complexă și contradictorie, făcând ca, pe cât de numeroase sunt variabilele ce intervin în derularea mecanismului real al formării prețurilor, pe atât de variate să fie și opiniile analiștilor economici responsabili cu studiile de piață în interiorul Holcim International.
În sens general în sectorul materialelor de construcții prețul astfel definit se prezintă ca un fenomen de complexitate deosebită, care este rezultatul interacțiunii unei multitudini de factori dinamici – valoarea ecomomică a cimentului și agregatelor, capacitatea de cumpărare a monedei, raportul cerere-ofertă și politica economică – în ultimă analiză constituind rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii și ofertei, formate sub influența condițiilor de producție ale pieței.
Toate aceste considerente sunt luate în discuție la ședințele bilunare de management intern în cadrul fiecărei filiale naționale a companiei.
În Holcim studiile de piață se conturează prin evaluarea impactului pe care politica de preț ca și componentă a mixului de marketing îl are asupra cifrei de vânzări lunare, trimestriale și respectiv anuale.
Într-o asemenea accepțiune, prețurile care se formează pe piața construcțiilor – ca de altfel și pe alte piețe sectoriale – reflectă atât estimarea valorii obiectivelor de construcții oferite de către cumpărători – prin prisma utilității – cât și estimarea rarității de către constructori – prin prisma costurilor lor. Prețul apare – și în cadrul acestui sector – ca un element de echilibru, care se impune tuturor agenților economici ca singurul element ce asigură egalizarea prin concurență a cantităților oferite și cerute de piață.
Figura 10 – Impactul procedurilor standard ale politicii de preț Holcim Int.Standard
Potrivit concepțiilor liberaliste de piață, studiate în cadrul Holcim și pentru sectorul de construcții că, într-o economie de piață, prețurile pieței sunt, întradevăr, cele care se impun dar – susțin analiștii companiei – că tot atât de adevărat este faptul că orice constructor stabilește un nivel de preț pentru propriile obiective realizate. Un asemenea aspect se conturează pe baza estimării costurilor și aprecierilor privind profitul convenit, în funcție de o serie de factori, între care nu lipsesc comparațiile cu alte întreprinderi. Aceasta face ca, în multe situații, prețurile pieței să poată fi diferite în raport cu prețul de echilibru, dar numai pe perioade scurte, deoarece oferta se adaptează în raport cu exigențele cererii solvabile, refăcându-se astfel echilibrul atât pe piața bunurilor de consum, cât și pe cea a factorilor de producție.
Un aspect care apare ca deosebit de important, în special pentru piața cimentului și agregatelor, se referă la faptul că atât conținutul, formarea și controlul prețurilor, cât și nivelul și mișcarea prețurilor, sunt afectate simțitor de către intervenția puterii publice, mai ales în cazul unei economii mixte cum este economia romanească.
3.1. Principali furnizori, concurenți și clienți ai firmei
Piața materialelor de construcții din România este o piață dinamică, aflată într-o permanentă creștere. Cimentul este un produs omogen ce se folosește la prepararea betoanelor, șapelor și mortarelor, la execuția prefabricatelor din beton, la lucrările de execuție a clădirilor civile și industriale, la execuția drumurilor, căilor ferate, barajelor, podurilor. Cimentul se utilizează la execuția tuturor tipurilor de lucrări de construcții.
Grupul Sika AG. este principalul furnizor al Grupului Holcim, Sika activează în domeniul materialelor speciale pentru construcții și industrie, devotată fiind calității, serviciului către clienți, siguranței și grijii pentru mediul înconjurător.
Sika oferă soluții menite pentru a deservi optim cerințele clienților și pentru a respecta și proteja mediul înconjurător. Standardele produselor Sika sunt: ecologic, economic, durabil.
Mittal Steel este un alt furnizor pentru cumpărarea de zgură, materie primă esențială folosită pentru producerea de ciment.
CET Genova, un alt furnizor, pentru cenușa de termocentrală, obiectul acordului încheiat în Holcim România și Centrala Electrică și Termică de la Govora.
Concurența reprezintă procesul economic care stă la baza tuturor piețelor libere. Aceasta promovează alocarea eficientă a resurselor și stimulează inovația, provocând o perfecționare continuă.
Principalii concurenți ai Holcim (România) S.A. sunt:
S.C. Lafarge Romcim S.A. București, nr. înregistrare la Registrul Comerțului București J40/546/1999, CUI R 328750, membră a grupului francez Lafarge. Deține fabricile: Medgidia, Hoghiz și Târgu-Jiu și
S.C. Carpatcement Holding S.A. București, nr. înregistrare la Registrul Comerțului București J40/5389/1998, CUI R 10640589, membră a grupului german Heidelbergercement. Deține fabricile: Bicaz, Deva și Fieni.
Cotele de piață calculate după vânzările de ciment pe piața internă exprimate în unități valorice aveau la sfârșitul anului 2009 următoarele valori, redate în tabelul nr.7 și în figura nr. 11
Tabelul nr. 7 Cota de piață a principalilor producători de ciment.
Figura nr. 11 Cota de piață a principalilor producători de ciment.
Putem spune că piața din România este controlată de acești trei producători de ciment și reprezintă un oligopol. Această structură de piață de oligopol ridică probleme deosebite deoarece sunt puțini competitori, iar concurența este deja redusă semnificativ în industria cimentului din România.
Clienții sunt reprezentați de consumatorii de ciment, agenți economici și persoane fizice. Există agenți economici mari distribuitori de ciment, societăți care activează pe piețele derivate, cum sunt producătorii de mortare, șape și betoane sau de prefabricate din beton, precum și societăți care consumă ciment pentru realizarea lucrărilor de construcții-montaj.
Intervalul 2011 – 2014
Figura 12- Distribuția portofoliului de clienți pe zone geografice.
Construcții:
Ciment Gri: Clienții interesați în dezvoltarea pieței imobiliare: 3lit S.R.L. – București;Global Resources S.R.L. –Iași;Ampro System S.R.L. – Bacău;Arconi Group SA – Ilfov;Dmc Ag S.R.L. – Onești;Soltest S.R.L. – Brăila;Teaw Sistem S.R.L. – Comarnic;Impera Comprest S.R.L. – Sector 3, București;Interlink S.R.L. – Baia Mare ; Satek Sistem S.R.L. – București;Tehno Construct – Suceava; Magnum Trade S.R.L. – Constanța;Huk Serv S.R.L. – Reghin;Eco Aria S.R.L. – București;Stone Construct Activ S.R.L.- București;Const Invent Group S.R.L. – Câmpina;Lorimex S.R.L.- Giroc;Ducvil S.R.L. – Baia Mare;Mcr Invest S.R.L. – București ;Upsom SA – Baia Mare;
Portofoliul clienților direct implicați în dezvoltarea imobiliara se întinde în toate zonele geografice al țării permițând o evaluare periodică din punct de vedere a prețului raportat la volumul distribuției prin intermediul graficelor întocmite de directorii de vânzări zonali care sunt direct implicați în monitorizarea politicii de preț a companiei.
Filer de calcar:
Aquarys Company International S.R.L. – București ;Alpin Construct S.R.L. – Galați;Wert Construct S.R.L. – Brăila;Ariza Wood Art S.R.L.- Onești;S & L Tech S.R.L.- Ilfov;Royal York S.R.L. – Baia Mare;D.L.G. International Impex S.R.L.- Brăila;Leonhard Weiss Ro S.R.L. – București;Societatea Comerciala De Constructii Erbasu S.A.-Ilfov;Via Vita S.R.L.- Constanța;Alpro S.R.L. –Alba Iulia;Antrepriza Drumuri Si Poduri A.D.P. Timisoara S.A. –Timiș;Maconz Construct S.R.L.- Alba Iulia;Rom Service Construct S.R.L.- Maramureș;
De precizat ar fi că portofoliul de clienți pentru filer de calcar este în continuă dezvoltare , dat fiind impactul semifabricatelor care îl au la bază pe piața finisajelor în construcții și în celelalte structuri aferente ale pieței imobiliare.
Ciment alb:Ambient S.R.L.-Sibiu; Maniera Com S.R.L.-Drobeta Turnu Severin;Lider Cmc – Suceava;Euro Mag Product –Domnești;Allvimar Cominpex S.R.L. – Botoșani;Salauta S.R.L. – Coșbuc; Bodimar Impex S.R.L. – Arad;Kaproni S.R.L. – Blejoi;Saint Gobain Weber S.R.L. – Turda; Holding Georgescu S.R.L. – Craiova;Ghcl România Upsom – Tg . Mureș;Bcd Intermed LTD- Constanța;Max S.R.L. –Basarabi;Mirco Italia SA – Focșani;Multicom S.R.L.- Alba Iulia;Depoalm S.R.L.- Zalau;Rustrans S.R.L. –Deva;Carbifox Company SA- Borzești;Vasion S.R.L.- Bacau;Ital Kol S.R.L. – Timisoara;Gabbro S.R.L. – Timisoara;Atlas Corporation S.R.L. – București;Cementarte S.R.L. – Sibiu;
Având largi aplicații în domeniul decorațiunilor exterioare, cimentul alb a adus pentru Holcim un portofoliu de clienții interesați de un produs de o calitate superioară, fără domeniu de concurență pe piața românească care este în continuă creștere.
Externi:Magma Constructions S.A. – Cehoslovacia;Gruppi Avalis S.A.- Italia;Levassy Inc – Serbia;Hunorech Ot – Ungaria;
De precizat este că portofoliul de clienți este mult mai extins peste cei nominalizați în prezenta lucrare, dar din rațiuni de respectare a confidențialității prevăzute de legea concurenței, actuala prezentare a fost considerabil restrânsă.
Trebuie avut în vedere în ceea ce privește dezvoltarea portofoliului de clienți că evoluția prețurilor a adus slabe modificări din punct de vedere a numărului deoarece cifra de afaceri este influențată de valoarea campaniilor de marketing care au un impact deosebit asupra imaginii de solvabilitate a HOLCIM România. Trebuie menționat că valoarea calității producției este atent monitorizată de sistemul de management al calității, prin certificate de calitate evaluate periodic prin sistemul de audit intern. Acest program de monitorizare este parte integrată a politicii de marketing și influențează direct colaborarea cu portofoliul de clienți permițând evaluarea cifrei de afaceri direct proporțional cu diversificarea acestuia.
Estimările programului de marketing sunt direct influențate de raporturile lunare ale cifrei de vânzări si sunt atent monitorizate.
3.2. Aspecte privind stabilirea tarifelor pe piața construcțiilor
Potrivit părerii majorității specialiștilor în probleme de prețuri și tarife, în sectorul producției de ciment, betoane și agregate-pentru facilitarea tranzacțiilor sau a actelor de vânzare-cumpărare, se folosesc multiple noțiuni de delimitare a prețurilor ce formează obiectul respectivelor înțelegeri.
Astfel, putem întâlni noțiunile de: tarif – cu aria de utilizare cea mai largă, inclusiv în sectorul producție a cimentului alb.
În cadrul pieței cimentului, noțiunile amintite sunt întâlnite în marea lor majoritate, însă ponderea cea mai mare, în procesul de încheiere a tranzacțiilor, o au tarifele – ca denumire uzuală în desemnarea valorii de piață a serviciilor de producție și distribuție ciment alb și gri.
La fel ca și prețurile, despre care s-a discutat anterior, respectivele tarife sunt stabilite liber, prin negocieri între Holcim și portofoliul de clienți.
Holcim, în calitate de ofertant, în procesul decizional referitor la stabilirea tarifelor serviciilor sale realizate către terți, trebuie să aibă în vedere costurile sale de producție, distribuție și de marketing, cotele de impozite și taxe, care trebuie acoperite prin respectivele tarife, precum și de marjele de profit scontate.
De menționat, de asemenea, că la fel ca și în cazul prețurilor, în procesul decizional privind stabilirea tarifelor, Holcim România trebuie să țină seama de faptul că beneficiarul, indiferent de natura acestuia și piața pe care este întâlnit – piața materialelor de construcții – are și el o serie de criterii privind aprecierea mărimii tarifelor.
O problemă mai dificilă – în cadrul pieței cimentului și agregatelor – o constituie aprecierea mărimii tarifului care să echilibreze piața, respectiv asigurarea împăcării ofertei de servicii a fiecărei firme competitoare cu cererea solicitanților și oferta concurenței.
Procesul este dificil, dar foarte important pentru fiecare firmă prezentă în cadrul pieței cimentului. Pornind de la importanța problemei respective și insistând pe rezolvarea sa, specialiștii consideră că un punct de referință l-ar putea constitui metoda marjei de profit adăugat la costuri, combinată cu metoda pragului de rentabilitate și completate cu o serie de calcule bazate pe estimarea variației cererii în funcție de modificarea nivelului tarifelor practicate .
De asemeni, se apreciază că un sprijin suplimentar îl poate oferi metoda veniturilor și costurilor marginale.
Dar respectiva metodă este considerată a fi mai greoaie în aplicare, analiștii companiei considerând-o chiar abstractă și, drept urmare (ca și în cazul prețurilor), nu oferă răspunsuri viabile la o serie de probleme importante din sfera relațiilor de schimb, lăsând să se înțeleagă că și în cazul tarifelor se poate folosi principiul empiric “fullcost” bazat pe calculul costurilor medii și adăugare de procentaje echivalente cheltuielilor generale fixe și asigurarea profitului.
Un alt aspect important care intervine în procesul decizional al Holcim România, cu privire la stabilirea tarifelor serviciilor de distribuție ciment – paletizare, distribuție și transport – îl constituie diferențierea acestora pe tipuri de servicii, solicitări și localizări.
„În sfârșit, un fenomen important din punct de vedere conceptual– metodologic, referitor la stabilirea tarifelor – sub aspectul nivelului și evoluției acestuia – se referă la asigurarea raportului tarif-calitate. Pornindu-se de la ideea că tariful poate reprezenta un adevărat indicator al calității prestației așteptate, el trebuie astfel gândit, încât să fie capabil să pună în evidență relația directă existentă între nivelul său și parametrii pieței” cimentului, agregatelor și betoanelor(Deac.V et Vricut M. et Paun O, 2014, p.108). În același timp, managerii din cadrul firmelor ce acționează în cadrul pieței materialelor de construcții trebuie să ia în calcul consecințele generate de ideea că și potențialii beneficiari au criteriile lor de apreciere a raportului tarif-calitate, ceea ce face ca să apară și o evaluare a posteriori, respectiv judecarea de către client a calității produselorde care a beneficiat în raport cu tariful plătit.
În acest context, analiza raportului tarif-calitate devine extrem de complexă, propunând multiple dimensiuni și direcții de evaluare.
Între acestea, pentru domeniul construcțiilor pot fi reținute raporturile dintre tarif și calitatea materialelor încorporate, calitatea modului de realizare a operațiunilor și proceselor de realizare a serviciilor, calitatea gradului de adaptare la nevoile specifice ale beneficiarului. Ca noutate, este de subliniat că mulți beneficiari sunt dispuși să plătească un tarif mai ridicat pentru serviciile prin care se pot remarca în fața celorlalți membri ai comunității.
Pornind de la raportul tarif-calitate a serviciilor, un aspect interesant și foarte important pentru piața construcțiilor în privința rolului tarifelor în promovarea unor servicii, îl reprezintă paradoxul ce constă în faptul că în cadrul pieței serviciilor, concurența în loc să ducă la reducerea tarifelor unor servicii, dimpotrivă, poate duce la creșterea acestora . Acest fenomen se datorează faptului că tariful este perceput de client ca un argument ce atestă calitatea produselor și de aceea firmele noi intrate pe piață îl pot folosi ca factor de diferențiere, propunând un tarif mai mare decât cel practicat de Holcim pe piață.
Dar, în același timp, ofertanții existenți în cadrul pieței, pot și ei, la rândul lor, să mărească tarifele, bazându-se pe diferențe calitative în raport cu noii intrați, care nu dispun încă de experiență și relații suficiente.
În ultimă instanță calitatea reprezintă, pentru portofoliul de clienți al Holcim România, cel mai important criteriu de apreciere a tarifului.
3.4. Calculația costurilor prin utilizarea metodei standard-cost
3.4.1. Calculul standardelor de materiale
Standardele de materii prime și materiale directe constituie o cheltuială variabilă, ele se bazează pe standarde cantitative de materii prime și materiale și prețuri de aprovizionare standard.
Stabilirea standardelor cantitative pentru materiale se face printr-o analiză atentă a diferitelor materiale care vor fi utilizate în procesul de producție. În acest scop de procurare, operațiile de prelucrare pe care le suportă etc.
Standardele cantitative sunt stabilite prin colaborarea între tehnicieni și economiști. Ele se consemnează în documentația tehnică de unde se extrag în „lista standardelor cantitative” de materiale care facilitează efectuarea calculelor ulterioare.
Prețurile standard de aprovizionare trebuie să aibă de asemenea, caracter de etalon. De aceea ele se stabilesc ținând seama de evoluția lor în una din variantele:
-varianta prețurilor medii dintr-o perioadă mai îndelungată de timp (5-10 ani);
-varianta trendului care are în vedere direcția evoluției prețurilor în perioada luată în calcul;
-varianta folosirii prețurilor din perioada anterioară etapei pentru care se elaborează standardele;
În condițiile actuale din țara noastră considerăm că pentru stabilirea standardelor de materiale trebuie să se țină seama de prețurile liberalizate, negociate în ultima perioadă de an. Se vor determina prețuri medii standard sub forma unor prețuri medii ponderate pe baza cantităților și prețurilor materialelor care se vor aproviziona de la diferiți furnizori. Prețurile stabilite drept standard se înscriu în listele de prețuri.
Prin ponderarea standardelor cantitative cu prețurile standard rezultă cheltuielile standard pe feluri de materiale și pe produse. Instalându-se toate cheltuielile aferente tuturor felurilor de materiale care intră în componența unui produs se determină costul standard cu materialele pentru produsul respectiv.
După aceeași metodologie se stabilesc costurile standard pentru energie, combustibil, apă, aer comprimat, semifabricate din cooperare etc., Toate acestea fiind cuprinse tot la articolul de calculație materiale.
3.4.2.Calculul standardelor pentru manoperă
Costurile standard pentru manopera directă se determină pe baza standardelor de timp cantitativ și a tarifelor de salarizare standard.
Standardele de timp se determină sub forma timpilor necesari executării operațiilor prevăzute în tehnologia de fabricație pentru fiecare produs. Aceștia pot fi stabiliți prin cronometrare sau prin procedee statistice. Dacă timpii de efectuare a diferitelor operații sunt foarte scurți, timpii standard se primă în ore pentru 100 bucăți. Astfel se ușurează calculele de stabilire a salariilor întrucât tarifele stabilite de obicei tot pe oră.
Timpii standard sunt consemnați în documente speciale de măsurare a timpului și apoi se înscriu în documentația tehnologică.
Tarifele de salarizare standard se stabilesc ținându-se seama de clasificarea standard a muncitorilor, a datelor privind salariile plătite în perioadele anterioare, cu luarea în considerare a condițiilor de muncă și de viață din perioada pentru care se calculează.
Calculul standardelor pentru manoperă depinde de forma de salarizare folosită: acord direct, acord global, regie, etc.
Pentru fiecare operație prevăzută în vederea fabricării produselor se ponderează standardul de timp (cantitativ) cu tariful standard, rezultând cheltuielile standard cu manopera pentru operația în cauză. Însumându-se cheltuielile de la toate operațiile care se execută pentru un produs rezultă standard cu manoperă pe produs.
Vom prezenta modul de calcul al tarifelor care se folosesc la determinarea salariilor directe standard.
Tabelul 8. Determinarea salariilor directe standard pt ciment gri.
3.4.3. Determinarea cheltuielilor de regie standard
Stabilirea standardelor la cheltuielile de regie reprezintă o problemă, mai complexă și dificil de rezolvat datorită conținutului eterogen al acestor cheltuieli și comportamentului diferit pe care-l au față de modificarea volumului de producție.
Cheltuielile de regie standard pot fi stabilite în două moduri:
a. global, pe grupe de cheltuieli indirecte (articole de calculație, formate din cheltuieli de regie);
b. analitic sau individual pe fiecare fel de cheltuială în parte;
Calculul global al cheltuielilor de regie standard se face pe fiecare dintre articolele de calculație care conțin cheltuieli indirecte cum ar fi: cheltuielile cu întreținerea și funcționarea utilajelor, cheltuielile generale ale secțiilor de fabricație, cheltuielile generale ale întreprinderii și cheltuieli de desfacere.
Stabilirea standardelor pentru aceste grupe și categorii de cheltuieli se poate face în două variante:
-pe baza cheltuielilor medii stabilite în funcție de datele provenind din mai multe perioade de gestiune anterioare;
-prin luarea în considerare ca standard a sumei cheltuielilor respective din anul precedent;
Stabilirea analitică a cheltuielilor de energie presupune în prealabil, examinarea fiecărui element cheltuiala pe zonele sau sectoarele care le-au generat, în vederea stabilirii caracterului lor fix sau variabile. Cheltuielile indirecte stabilite prin unul din cele două procedee se cuprind în bugetul de cheltuieli indirecte.
Bugetele de cheltuieli se întocmesc pe zone de cheltuieli sub forma unor bugete fixe sau bugetele care țin seama de variabilitatea cheltuielilor, stabilindu-se nivelul cheltuielilor de regie pentru diferite metode de încărcare a capacităților de producție.
Determinarea volumului producției în ore / om
Volumul producției a fost în 2014 de 1.450.485,6 lei
Știm că în secția Condiționare lucrează 410 oameni, deci:
1om…………..1 lună………………149ore
12 luni…………………1788ore
Vp= 1.450.485,6 / (1788*410) = 1,978608 lei /oră / om
Datorită faptului că volumul producției a fost scăzut în anii anteriori, el a înregistrat pe om următoarele valori:
2013 Volumul producției a fost 966.990,4 lei
Vp = 966.990,4 / (1788*410)= 1,319978 lei /oră /om
2012 Volumul producției a fost 805.825,3 lei
Vp = 805.825,3 / (1788*410) = 1,099232 lei/ oră/om
2011 Volumul producției a fost 725.248,2 lei
Vp = 725.248,2 / (1788*381) = 1,064618 lei/ oră/ om
2010 Volumul producției a fost 580.194,2 lei
Vp = 580.194,2 / (1788*335) = 0,968637 lei /oră/ om
Cheltuielile generale de administrație și vânzări = 24.193,4 lei
Figura 13. Cheltuielile cu salariile si volumul productiei.
Coeficientul de repartizare K = 24.193,4 / 12400 =1,951
Observăm că încercând să aplicăm metoda standard la situația în care se găsește Holcim S.A. toate standardele se dovedesc a fi mult sub nivelul cheltuielilor planificate din ultimul an 2014.
De aceea se impune ca toate standardele atât cele pentru materii prime și materiale cât și cele cu cheltuieli de regie și cele pentru manoperă să se stabilească prin varianta luării în considerare a datelor din perioada imediat precedentă etapei pentru care se elaborează standardele.
Așadar vom obține următoarele rezultate. Menționez că toate calculele care urmează se referă doar la produsul selectat.
Valoarea standard pentru materii prime și materiale este 25989008,30 lei, iar nivelul efectiv al acestor cheltuieli au fost de 5112243,95 lei. Cheltuielile generale standard și efective ale secției Condiționare sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Tabelul 9 Cheltuielile generale standard și efective ale secției Condiționare.
În anul precedent coeficientul de repartizare a cheltuielilor generale de administrație și vânzare a fost de 0,80289. Cheltuielile generale de administrație și vânzare în anul precedent au fost 7.473,1 lei.
K= 8,831862 lei /11 = 0,80289 Coeficientul de repartizare standard se determinăCheltuieli generale de administrație și vânzare = 91520 = 7.04 și Valoarea producției standard = 13000
3.4.4. Repartizarea cheltuielilor indirecte și stabilirea costului standard pe unitate de produs
Cheltuielile indirecte stabilite global sau individual pe fiecare zonă (secție sau sector de activitate) trebuie repartizate asupra purtătorilor (produselor) care se realizează pe fiecare zonă.
În acest scop se aplică procedeul suplimentării, realizându-se situații de repartizare pe fiecare și la nivel de întreprindere pentru fiecare grupă (articol de calculație) în parte. O atenție aparte acordată alegerii bazei de repartizare, care trebuie astfel stabilită încât să asigure o repartizare mai bună a cheltuielilor indirecte pe produse, ținându-se seama de faptul că totalitatea cheltuielilor stabilite la nivelul unei zone depind de o multitudine de cauze, se recomandă ca pentru cheltuielile indirecte să se utilizeze mai multe criterii de repartizare sau criterii complexe ar fi costul de secție.
Rezultatele foarte bune în repartizarea acestor cheltuieli se obțin dacă aceasta se face prin folosirea coeficientului de structură agregați.
În urma repartizării cheltuielilor de regie (indirecte) se stabilește cota din aceste cheltuieli pentru fiecare purtător. Acest lucru permite stabilirea costului standard pe fiecare produs, semifabricat piesă, etc.
Costul standard se determină prin centralizarea pe fiecare purtător a tuturor cheltuielilor stabilite a fi necesare pentru fabricarea produsului respectiv. Acest cost va cuprinde cheltuieli standard cu, manoperă și cheltuieli de regie. El va fi singurul cost determinat în întreprindere și va servi toate nevoile unității. Acest cost se va recalcula numai atunci când se modifică substanțial de cheltuieli care au stat la baza determinării lui.
3.4.5. Organizarea evidenței cheltuielilor efective
După cum s-a arătat, caracteristica principală a metodei costurilor standard de calculație a costurilor constă în faptul că, costul standard (antecalculat) este considerat și cost real, tipic, normal. Din aceste considerente nu se mai dovedește necesară organizarea postcalculației , a evidenței cheltuielilor de producție efective pe fiecare purtător de cheltuieli, ci numai pe elemente de cheltuieli, pe zone de cheltuieli (ateliere, secții) și pe responsabilități.
Realizându-se o simplificare a evidenței analitice a cheltuielilor de producție se asigură condițiile necesare pentru sporirea ponderii muncii de analiză a abaterilor pe cauze și responsabilități. Abaterile după ce sunt analizate și raportate către factorii de decizie pot fi repartizate fie direct asupra rezultatelor financiare fie asupra fiecărui purtător de cheltuieli în parte.
Tabelul 10 Evoluția structurii costurilor pe principalele elemente de cheltuieli și pe articole de calculație pe anii 2013-2014.
3.5. Factori ce pot influența prețul
Creșterea costurilor ar face nerentabilă desfășurarea activității de producție pe teritoriul României și va face dezirabile țări din afara spațiului european, precum Ucraina, Belarus sau Turcia, unde nu există costuri suplimentare legate de emisiile de carbon.
Astfel, pe lângă problemele create de fuziunea dintre Holcim și Lafarge, „cimentiștii“ trebuie să aibă în vedere și acest aspect, care ar putea remodela piața.
600 mil. euro este valoarea estimată a pieței de ciment în România, adică circa 20% din totalul pieței de materiale de construcții
Figura nr. 14 Evoluția consumului și a producției de ciment in perioada 2006-2013
Când costul materiilor prime sau al petrolului crește, firmele românești urcă imediat prețurile bunurilor sau serviciilor pe care le vând. Dacă însă costul cu materia primă scade sau petrolul se ieftinește, companiile reacționează diferit: în agricultură, comerț și servicii de exemplu, prețurile scad ușor. Firmele din industria prelucratoare insa prefera mai degraba sa scada productia decat sa miste prețurile. În industria extractivă sau în construcții nu există o strategie clară, se arată în "Sondajul privind mecanismul de formare și modificare a prețurilor în România"( Ș.C. Iordache et M.L. Pandioniu, 2014,p. 20) publicat de Banca Națională.
Figura nr. 15 Frecvența modificării prețurilor pe categorii de firme.(Ș. C. Iordache et M. L. Pandioniu, 2014, p.23)
Aproape toate firmele spun că se confruntă cu o concurență puternică și foarte puternică pentru produsul principal pe care îl livrează (de pildă pentru o firmă din domeniul pielăriei, produsul principal îl pot constitui pantofii, iar produse secundare curele de piele și/sau genți) si doar 27% dintre acestea consideră că dețin cote de piață care le situează în primele 10 locuri pe piață produsului principal.
Procentul este usor mai mare in industrie – 30% în industria extractivă și 37% în cea prelucrătoare – firmele din sectoarele respective percepând, de altfel, și un nivel relativ mai scăzut al competiției pe piață.
Deasemenea, deloc surprinzător, nivelul perceput al concurenței este invers proporțional cu dimensiunea companiei, firmele mici invocând concurența ridicată într-un procent mai mare. Rezultatele confirmă că mediul puternic concurențial este sugerat de 67% din firmele care au cel puțin 20 de competitori pe piață.
Din punct de vedere al modului în care firmele se diferențiază de competitori, cei mai importanți factori sunt considerați: calitatea, prețul și existența unor relații pe termen lung, ierarhia indicată fiind respectată în toate sectoarele economiei.
Figura nr. 16 Factorii cei mai importanți în modificarea prețurilor (Ș. C. Iordache et M. L. Pandioniu, 2014, p.24)
Începând cu 1 ianuarie 2014 a fost introdusă o nouă taxă pe construcțiile speciale, de 1,5%, care se aplică la valoarea contabilă a acestora. Noua taxă se adaugă la suprataxa de 0,5% din veniturile din resursele minerale. Care este impactul acestor noi taxe asupra producției de ciment? Toate aceste noi taxe nu fac decât să crească presiunile asupra costurilor, nu doar în ceea ce privește prețurile din industria cimentului, ci din întreaga economie.
Figura nr. 16 Mecanismul de transmisie a modificărilor cursului nominal de schimb în variația prețurilor intr-o economie mică și deschisă. (A. Stoian, 2014, p. 3)
Deprecierea leului a avut consecințe mai puternice asupra prețurilor de consum decât aprecierea, uneori impactul fiind chiar dublu, însă în ultimul timp diferențele s-au diminuat față de trecut influențate de factori precum reducerea inflației sau de redresarea lentă a economiei.
Efectul modificării cursului de schimb asupra prețurilor s-a diminuat în ultimii ani, odată cu adoptarea strategiei de țintire directă a inflației de către BNR, conform unui studiu publicat de banca centrală. Totodată, asimetria în relația dintre fluctuația cursului de schimb și inflație s-a redus în ultimul timp, în anii trecuți deprecierea având un impact mult mai mare decât aprecierea.
Rata anuală a inflației a ajuns la sfârșitul lunii noiembrie la 1,26%. În ceea ce privește evoluția cursului, pe parcursul primelor 11 luni din acest an, moneda națională s-a apreciat cu 1,34% față de euro, dar de la începutul lunii iulie până pe 17 decembrie leul s-a depreciat cu aproape 2%. Numai pe parcursul lunii decembrie deprecierea leului a depășit 1%. Tot în decembrie cursul a atins maximul ultimelor opt luni, de 4,48 lei/euro, pe fondul aversiunii crescute la risc a investitorilor. În acest context, leul a fost cea mai afectată monedă din regiune în decembrie.
„Rezultatele analizei indică o reducere a coeficientului de pass-through al cursului de schimb în variația diferiților indici de preț de-a lungul perioadei analizate, printre factorii care pot explica această evoluție numărându-se: reducerea persistenței inflației, credibilitatea substanțial sporită a politicii monetare, unele perioade semnificative de apreciere a monedei naționale și, de asemenea, perioada prelungită de deficit persistent al cererii agregate“(A. Oprescu, 2014, p.1), se menționează în studiul citat.
Căderea pieței imobiliare din București a tăiat 25% din afacerile cu ciment
Căderea pieței imobiliare, în urma crizei, a adus un recul puternic în vânzările și producția de ciment, afacerile celor trei mari giganți prezenți în țară scăzând cu 25%, susține Mihai Rohan, președintele CIROM, Patronatul din industria cimentului și altor produse minerale pentru construcții din România.
"Piața bucureșteană este una dintre cele mai importante pentru companiile din sectorul construcțiilor, iar bătălia pentru aceasta a fost dintotdeauna foarte mare. Evident că după ce a picat piața imobiliară producătorii de ciment au consemnat o diminuare a vânzărilor de până la 25%", a declarat Mihai Rohan” (Z. Financiarul, 2011, p1).
Companiile Holcim, Lafarge si Carpatcement (HeidelbergCement) acoperă in mod egal piața bucureșteana, ceea ce înseamnă că efectele negative au fost resimțite de acestia in mod egal.
Pe de altă parte, vânzările s-au menținut la niveluri similare anilor precedenți, în zone precum cea a Moldovei, îndeosebi partea de nord, în mare parte datorită construcțiilor rezidentiale inițiate de către românii care lucrează în străinătate.
În primul trimestru din acest an, în industria cimentului s-a înregistrat o crestere a producției, respectiv a vânzarilor de ciment pe piața internă, cu aproximativ 13%, respectiv 7,6%, fată de aceeași perioadă din 2013, acest lucru reprezentând un semnal timid de revigorare. mai mult.
Consiliul Concurenței a anunțat decizia de a amenda cei trei producători de ciment din România – Lafarge Romcim, Holcim si CarpatCement – cu 28,5 milioane euro, cea mai drastică masură luată până acum de către forul concurențial local.
Decizia sancționează "practici concertate de stabilire în comun a prețurilor de vânzare a cimentului" și vine la finalul unei anchete începute acum patru ani.
Acuzațiile extrem de dure nu au rămas fără reacție, oficialii Lafarge Romcim și cei ai CarpatCement anuntând că resping acuzațiile și vor intenta acțiune în justiție la instanța competentă din România, urmând să supună cazul atenției Comisiei Europene. Pe de altă parte, oficialii Holcim, compania căreia i-a fost aplicată cea mai mare amendă, afirmă că motivele deciziei sunt contestabile, insă nu vor contesta decizia Consiliului Concurenței.
Cei trei mari producători la nivel mondial de ciment, betoane și agregate au investit din 1997 până acum peste 900 mil. euro in România. Lafarge, Holcim și HeidelbergCement iși impart in părți aproape egale o piață a cimentului de circa 300 mil. euro pe an, unde fiecare detine câte trei fabrici. Ei au fost acuzați in dese rânduri de înțelegeri privind formarea prețurilor pe piață, de practicarea unor prețuri prea ridicate pe piața internă și a unora scăzute la export.
Consiliul Concurenței a anuntat ieri decizia de a amenda cei trei producători de ciment din România – Lafarge Romcim, Holcim si CarpatCement – cu 28,5 milioane euro, cea mai drastică masură luată până acum de către forul concurențial local.
Capitolul 4: PROPUNERI DE PERFECȚIONARE A ACTIVITĂȚII LA HOLCIM S.A. ROMÂNIA ȘI EFECTELE LOR ECONOMICE
4.1. Propuneri formulate de specialiștii S.C. Holcim –S.A. Romania
1. Renegocirea contractelor cu furnizori pentru costuri de productie mai mici
Sika oferă soluții menite pentru a deservi optim cerințele clienților și pentru a respecta și proteja mediul înconjurător. Standardele produselor Sika sunt: ecologic, economic, durabil.
Mittal Steel este un alt furnizor pentru cumpărarea de zgură, materie primă esențială folosită pentru producerea cimentului.
CET Genova, un alt furnizor de cenușa de termocentrală este obiectul acordului încheiat în Holcim România și Centrala Electrică și Termică de la Govora.
Pregatirea negocierilor comerciale presupune elaborarea unui program de lucru detaliat care sa
cuprinda stabilirea obiectivelor negocierii.Cunosterea partenerilor,documentarea si
informarea,stabilirea strategiilor,elaborarea lucrarilor pregatitoare,analiza solutiilor
posibile,integrarea operatiunii in cadrul general,studierea perspectivelor.
Echipa de negociatori se stabileste in raport cu obiectivele, in functie de natura si
complexitatea tranzactiei,tinand cont de coditiile generale in care urmeaza sa aiba loc tratativele.
Procesul amplu al negocierii are o serie de etape succesive
1.Prenegocierea – prima discutie ori comunicare cand ambele parti lasa sa se inteleaga ca sunt
interesate de abordarea unei probleme
2.Negocierea propriu-zisa – are ca punct de plecare declararea oficiala a interesului partilor de a
solutiona in comun o problema,de a realiza anumite obiective, concretizanduse in incheierea unei
intelegeri, de regula scrise, care contine prevederile si masurile ce trebuie luate pentru
realizarea obiectivului comun.
3.Post negocierea – incepe in momentul adoptarii intelegerii si contine ansamblul de obiective ce
Vizeaza punerea in practica a prevederilor acestora.
4.Protonegocierea – consta in derularea in paralel cu negocierea a unei activitati sustinute si
permanente de armonizare tacita a intereselor, a punctelor de vedere.Se manifesta prin acte
unilaterale ce pot fi luate in considerare de parteneri ca semnale incurajante, respectiv descurajante
Reconfigurarea productiei
Recomandări ar fi necesare în ceea ce privește reconfigurarea producției. Am constatat de-a lungul studiului ca odată cu anunțarea stopării producției de ciment alb începând cu 2008, vânzările la acest produs au crescut considerabil în 2007 , ajungându-se până la 60 de tone de paletizare lunar, lucru surprinzător în condițiile în care companiile concurente produc sortiment similar la un preț cu 2%mai mic. Grupul Holcim ar trebui să reinvestească în producția de ciment alb cu un preț mai mic sau egal cu al concurenților având in vedere piața in continua expansiune rezultatele pot fi spectaculoase avand in vedere că fabrica are cunostințe pe acest sector de producție .
Domenii unde se utilizează cimentului alb : Betoane colorate obținute prin amestecare cu pigmenți; Elemente de structură pentru construcții civile albe și colorate;Elemente de pardoseală albe și colorate; Plăci decorative pentru fațade ; Chit de rosturi pentru gresie, faianță, obiecte sanitare; Mortare uscate, adezivi de diverse culori Elemente decorative, balcoane, cornișe, pavele și dale, sculpturi
3. Un nou departament – Strategii de preț
Ar trebui ca Holcim sa dispuna de un sistem de personalizare a ofertei printr-un program informatic, fiecare client beneficiind de o evaluare specială a cererii și de o oferta de produse personalizată.
Nivelul și mișcarea prețurilor, precum și relațiile dintre cerere, ofertă și preț – elemente, de asemenea – importante pentru orientarea de piață a clienților Holcim ar trebui gestionate de un departament special format pentru clienți importanți vechi dar si pentru clienti importanti noi. Nivelul și mișcarea prețurilor sunt influențate de o serie de factori, ce țin atât de piață, cât și de mediul formării acesteia, un rol principal ocupând cererea și oferta.
Departamentul Strategii de pret ar trebui să previzioneze, să organizeze și să coordonze clienti fideli pe care organizața ii are, dar și să antrenze întreg personal la însușirea programelor specifice, precum și controlul modului de înfăptuire a politicii strategice de pret elaborată în întreprindere.
Activitatea Departamentului Strategii de pret ar fi una complexa ocupandu-se in special de de fidelizare clienti în primul rând, anticiparea evoluțiilor posibile ale fenomenelor pieții în anumite condiții probabile, pentru o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă, deoarece reducerea preturilor nu se poate face sub nivelul minim de acoperire al cheltuielilor prezente si viitoare.
Previziunile pe care acest departament le va face sunt estimări ale nivelului preturilor pentru perioadele următoare, pe baza evoluției factorilor endogeni și exogeni care le influențează, în vederea diminuării riscului, a evitării incertitudinii și a încadrării strategiilor de pret într-o viziune de largă perspectivă: “furnizarea de informații privind tendințele posibile ale unor fenomene de piață; estimarea efectelor ce vor fi generate în viitor de către deciziile și acțiunile prezente; elaborarea alternativelor strategice și posibile de alegere a strategiei optimale”. (G. Marinescu, 1992, p.168.).
În al doilea rând conducerea activității Departamentului Strategii de pret implică constituirea unei structuri organizatorice adecvate, care să asigure cadrul propice fiecărui membru , indiferent de postul și funcția pe care o ocupă, de a acționa corespunzător viziunii strategice.
În al treilea rând, adoptarea strategiilor în optica și cu mijloacele complexe solicită proiectarea și funcționarea unui sistem informațional capabil să asigure culegerea, stocarea și prelucrarea în formă corespunzătoare a informațiilor necesare fundamentării politicilor.
Rezultatul analizei raportului cerere-ofertă pentru fiecare zonă de piață, precum și al evaluărilor efectuate cu privire la tarifele percepute de concurenți.
În contextul unui asemenea concept sunt de reținut două importante aspecte pentru specialiștii din cadrul Holcim România.
Primul are în vedere că nivelul și evoluția prețului resimt influența cererii pentru sectorul ciment și agregate prin utilitatea bunului ce urmează a fi achiziționat de utilizatori, capacitatea de piață a cumpărătorului și costul cumpărării din altă parte – respectiv de pe o altă piață sau de la o altă firmă – a bunului respectiv.
Dar aceasta presupune din partea firmei ofertante o bună individualizare a prețurilor, atât în funcție de disponibilitățile purtătorului cererii respective, cât și de cei cu care se concurează atât în mod direct, prin natura obiectivelor și serviciilor de construcții oferite, cât și indirect, prin tangența ce o au elementele structurale ale ofertei concurente asupra propriei oferte. Ca exemplificare a acestei situații ar fi campania de publicitate inițiată de Carpatcement care a cauzat în 2014 amendarea tuturor celor trei comanii producatoare de ciment de către Consiliul Concurenței pentru motivul unei politici de preț necorespunzătoare cu normele atunci în vigoare.
Cel de al doilea aspect se referă la faptul că nivelul și evoluția prețului este influențat de ofertă prin costul de producție. Acest aspect presupune, la rândul său, o bună gestiune a forțelor de care dispune Holcim– baza tehnicomaterială, forță de muncă, resurse financiare – raționalitate în dispunerea acestora pe diferite piețe și structuri ale acestora, colaborări corespunzătoare cu furnizorii, conlucrări bune cu firmele terțe responsabile cu sectorul mentenanță, și în cazul precedent, conștientizarea faptului că firmele cu activitate similară, prezente pe piață, pot oferi prețuri mai atractive.
In ierarhia organizatorica a unei companii de vanzari, departamentul de strategii de pret trebuie sa fie parte din departamentul de vanzari al acelei companii, astfel incat rezultatele activitatii sa fie raportate directorului de vanzari al companiei.
Departamentul de strategii de pret trebuie sa aibe in componenta: director de departament – 1 persoana ; coordonatori – 3 persoane; asistenti 3 echipe (una pentru fiecare coordonator);
Apare insa o problema: care este numarul optim de oameni care trebuie subordonati unui coordonator fara ca acesta sa piarda controlul echipei sale? Studiile in domeniu arata ca numarul optim de membri ai unei astfel de echipe condusa de un coordonator este de 2-3 agenti ( agenti care fac munca de teren, aduna date din piata, fac vizite clientilor ) si 5-6 asistenti (care desfasoara activitatea efectiva de birou trebui să previzioneze, să organizeze și să coordonze politicile strategice folosind datele puse la dispozitie de agentii de teren) rezutand un total de maxim 31 de persoane in cadru Departamentului de Strategii de pret.
Cursuri de perfectionare in arta negocierii
Propunem Departamentului de Vanzari cursuri de perfectionare,pentru a putea negocia si comunica cat mai eficient atat cu furnizori cat si cu clientii companiei.
In urma participarii la curs, participantii vor fi capabili sa:
Sa creeze situatii favorabile in negociere
Sa anticipeze si sa detecteze situatiile dificile in negociere
Sa deblocheze situatiile critice/gestioneze conflictele aparute utilizand metode adecvate
Sa-si atinga obiectivele
Sa utilizeze strategii de negociere adaptate contextului de negocieri si obiectivelor de atins
Sa identifice stilurile de negociere si dobandirea abilitatilor de contracarare a acestora
Sa analizeze critic propriului stil de negociere si a impactului pe care acest stil il are asupra altora
Sa-si insuseasca strategii de imbunatatire a raportului profit-venituri-cheltuieli in negocierea cu furnizorii si achizitorii
Sa-si imbunatateasca abilitatilor de negociere atat in situatii competitive cat si de colaborare
Sa-si identifice beneficiile si sa-si insuseasca o gama larga de tehnici si tactici persuasive care sunt utilizate cadrul negocierilor comerciale
Sa dezvolte o mai buna constientizare a aspectelor ce caracterizeaza procesul negocierii – de la planificare la finalizarea tranzactiei
Agentul de vânzări este ocupația care asigură distribuția fizică a produselor și serviciilor unei organizații. În cadrul acestei responsabilități, agentul de vânzări prospectează piața de profil identificând principalele oportunități de vânzare, negociază condițiile de vânzare cu beneficiarii, crează condițiile de vânzare și prezintă obiectul vânzării, monitorizează clienții și satisfacția acestora. Totodată, agentul de vânzări asigură activități de service și de merchandising. Pentru a fi un bun “vânzător” trebuie să deții câteva atribute importante precum înalte capacități de negociere, de înțelegere verbală, de exprimare orală, originalitate, sensibilitate la probleme, comportament analitic, cu puternice capacități de sinteză, comportament de liberă inițiativă exprimat prin abordarea și soluționarea originală a unor probleme existente, cunoașterea unei limbi străine de circulație, preferabil limba engleză, cunoștințe privind modul de execuție al sarcinilor. Mai mult, acesta trebuie să cunoască, să stabilească și să dezvolte relația cu clienții vechi și potențialii clienți. Agentul de vânzări participă activ la planificarea și implementarea strategiei de vânzări, este în măsură să preia legătura cu toți clienții companiei, din prima până în ultima fază, prin diverse mijloace de contactare, e-mail, telefon și alte idei creative. Începând de la oferta de preț până la finalizarea comenzii, fiind responsabil de prezentarea produselor oferite de companie, stabilirea întâlnirilor, prezentarea serviciilor și mostrelor. Acesta trebuie să stabilească anumite strategii de vânzări particularizate pentru fiecare organizație în parte și rezolvarea tuturor inconvenientelor apărute pe parcursul interacțiunii cu potențialii clienți
Capitolul 5: CONCLUZII
Holcim SA România Ciment Turda prezintă din punct de vedere economic o instituție cu istoric de o deosebită intensitate , capabilă să valorifice potențialul unei piețe cu deschidere largă, posedând un plan de afaceri solid cu perspective de viitor durabil în concordanță cu politică de valorificare a resurselor și programele de protecție a mediului la standarde europene.
Viziunea politicii de preț este direct inflențată de studii de piață atent monitorizate care valorifică atât capacitatea de producție cât si capacitatea de integrare activă în normele europene, fiind direct influențată de politica concurențială.
Este uimitor cum în această perioadă de dezvoltare contradictorie a societăților comerciale , s-ar putea spune că o companie construită după model elvețian are puterea să prelucreze potențialul de muncă românesc astfel încât o fabrică cu moștenire istorică redutabilă să devină unul din cele mai noi avanposturi ale dezvoltării economice într-un oraș fost industrial în care rata poluării din era comunistă era depășită doar de cea a combinatului de la Copșa Mică.
Totuși după buna tradiție elvețiană compania nu prezintă deschidere spre exterior, ba mai mult decât atât, confidențialitatea excesivă nu permite evaluarea de către terțe persoane a activității.
Acest lucru pare a se datora concurenței acerbe de pe piața cimentului, rezoluției puternic răsunătoare a sloganului « 0 Accidente » care apare afișat pe bannerele din interiorul fabricii, si nu în ultimul rând scepticismului opiniei publice cu privire la posibilitatea existenței unui investitor a cărui plan să nu fie falimentarea unei instituții privatizate după 1989.
Holcim România este exemplificarea unei colaborari fructuoase dintre un model de lucru vestic si acerba încăpățânare romanească capabilă să ducă la bun sfârșit viziunea europeană de transformare a unei fabrici de ciment cu emisii de praf de 8,9 puncte într-o instituție cu grad de protecție a mediului fără precedent în rata de reducție a poluării.(în prezent 0 emisii de praf).
Compania isi desfasoara activitatea conform unui Cod de Conduita, care stabileste reguli clare in ceea ce priveste relatiile cu clientii, furnizorii, angajatii si alti factori de interes. Acesta urmeaza sa fie revizuit in 2014, la nivel de Grup.
Practicile de angajare sunt incurajate diversitatea si egalitatea de sanse in procesele de recrutare, angajare, dezvoltare si retinere a angajatilor.
Insa natura activitatii companiei Holcim este mai putin atractiva pentru unele segmente. Astfel, la nivelul Grupului in 2013 femeile reprezentau 12% din numarul total de angajati. Cu toate astea, in Romania, acest procent a ajuns la 31,64%.
Pe langa asigurarea drepturilor angajatilor, Holcim Romania incearca sa le ofere si conditii bune de munca si de dezvoltare. In perioada 2009-2012, compania a asigurat in medie peste 40 de ore de training pentru fiecare angajat, anual.
Un alt exemplu de motivare al angajatilor il reprezinta programul de voluntariat ”Impreuna pentru comunitate”, prin care angajatii au putut sa isi ia o zi libera in anul 2012, pentru a participa la actiuni de voluntariat. Ca o recunoastere a anvergurii sale, ”Impreuna pentru comunitate” a fost desemnat cel mai bun proiect de voluntariat din domeniul corporativ in 2012, in cadrul Galei Voluntarului, organizata de Federatia Volum.
Compania si-a propus obiectivul de ”Zero accidente”, iar pentru acesta a investit in perioada 2009-2010 peste 2 milioane de euro in dotarea cu echipamente si sesiuni de instruire a angajatilor.
In plus, la fabricile din Alesd si Turda, Holcim Romania asigura prezenta unor echipe de interventie private, in caz de situatii de urgenta si incendii.
Implicarea companiei in comunitate inseamna investitii in proiecte educationale, culturale si sociale, desfasurate atat la nivel national, cat mai ales in comunitatile unde compania are operatiuni.
Unul dintre programele educationale implementate la nivel national este ”Creeaza-ti mediul”. Acesta a fost initiat in 2004, ca un curs optional introdus in scoli pentru a educa tinerii in spiritul protectiei mediului inconjurator. In 2013, in cadrul programului a fost creat si primul manual digital aprobat de Ministerul Educatiei Nationale, respectiv ”Lectia verde”. Campania de promovare a acestuia i-a adus companiei aurul la categoria ”Comunicarea proiectelor de mediu”, la Romanian PR Awards, in 2013.
Un alt program educational al Holcim Romania este ”Scoala Zidarilor”, o serie de cursuri de calificare si certificare pentru zidari-tencuitori. Pana in 2014, in momentul lansarii oficiale a programului, absolvisera cursurile pilot 400 de zidari.
In afara de programele implementate la nivel national, compania a investit in dezvoltarea infrastructurii din Alesd, Turda si Campulung si a desfasurat numeroase proiecte culturale si de formare profesionala in aceste localitati.
Concluziile care se desprind în urma analizei efectuate sunt următoarele:
Grupul Holcim este unul din liderii mondiali în industria producătoare de ciment, betoane și agregate, cu o prezență puternică pe piețele de pe toate continentele.
Orientarea strategică spre noi piețe și promovarea celor mai noi produse și implementarea sistemelor de management al mediului consolidează atât în prezent, cât și în viitor, poziția pe care Holcim a câștigat-o în toți acești ani.
Holcim România este unul din cei mai importanți producători de ciment, betoane și agregate de calitate, care deține 3 fabrici de ciment, 15 stații ecologice de betoane și 4 stații de agregate. Datorită unei structuri teritoriale extinse și a bunei amplasări a fabricilor, a unei rețele de distribuție dezvoltată, Holcim reușește să aprovizioneze toate regiunile României cu produsele proprii: beton, ciment și var.
Holcim a reușit să impună în permanență cele mai înalte standarde pentru satisfacerea clienților; și-a asigurat o poziție competitivă puternică pe piață; a încheiat parteneriate cu furnizori care creează valoare pentru clienții Holcim și pentru companie; compania este recunoscută ca un angajator de primă opțiune; urmărește creșterea gradului de responsabilizare a angajaților și integrarea acestora în rețeaua globală; și-a diversificat portofoliul de clienți; și-a demonstrat angajamentul pentru dezvoltarea durabilă; Holcim e percepută ca un partener valoros și de încredere în comunitățile în care își desfășoară activitatea.
Holcim urmărește permanent să dezvolte și să mențină relații puternice cu toți partenerii de interes, relații care constituie o parte importantă a politicii de afaceri. Misiunea Holcim pune în evidență dorința companiei de a oferi un plus de valoare pentru toți partenerii de pe piață.
ANEXE
Anexa nr. 1 Lista tabelelor
Pag
Tabelul nr. 1. Evoluția cifrei de afaceri…………………………………………………………………….21
Tabelul nr. 2.Investiții…………………………………………………………………………………….21
Tabelul nr. 3 Producție ciment…………………………………………………………………………………22
Tabelul nr. 4 Vânzări nete……………………………………………………………………………….23
Tabelul nr. 5 Capitaluri proprii………………………………………………………………………………..23
Tabelul nr. 6 Profitul……………………………………………………………………………………….24
Tabelul nr. 7 Cota de piață a principalilor producători de ciment ………………………………..27
Tabelul 8. Determinarea salariilor directe standard pt ciment gri…………………………..31
Tabelul 9 Cheltuielile generale standard și efective ale secției Condiționare…………… 34
Tabelul 10 Evoluția structurii costurilor pe principalele elemente de cheltuieli
și pe articole de calculație pe anii 2013-2014…………………………………35
Anexa nr. 2 Lista figurilor
Pag
Figura nr. 1 – Factorii ce afecteaza decizia de preț…………………………………………………………10
Figura nr. 2 – Stabilirea obiectivelor de preț………………………………………………………………….11
Figura nr. 3 – Elaborarea strategiei de preț…………………………………………………………………….13
Figura nr. 4. Evoluția cifrei de afaceri…………………………………………………………………….21
Figura nr. 5. Investiții ……………………………………………………………………………………….22
Figura nr. 6. Producție ciment……………………………………………………………………………..22
Figura nr. 7. Vânzări nete……………………………………………………………………………………23
Figura nr. 8 Capitaluri proprii……………………………………………………………………………………..23
Figura nr. 9. Profitul…………………………………………………………………………………………..24
Figura nr.10 – Impactul procedurilor standard ale politicii de
preț Holcim Int.Standard 25…………………………………………………………………….25
Figura nr. 11 Cota de piață a principalilor producători de ciment……………………………..27
Figura nr. 12 Distribuția portofoliului de clienți pe zone geografice ………………………………27
Figura nr.13. Cheltuielile cu salariile si volumul productiei
de calculație pe anii 2013-2014. …………………………………………………………..33
Figura nr. 14 Evoluția consumului și a producției de ciment in
perioada 2006-2013…………………………………………………………………………………..35
Figura nr. 15 Frecvența modificării prețurilor pe categorii de firme……………………………….36
Figura nr. 16 Mecanismul de transmisie a modificărilor cursului nominal de schimb în
variația prețurilor intr-o economie mică și deschisă…………………………………….36
Referințe
1. Academia Romana, 2009. Dictionar explicativ al limbii romane. București:Ed.Univers
Enciclopedic Gold .
2. Carstea, G. , Deac,V., Popa, I., 2002. Analiza strategică a mediului concurențial. București :
Ed. Economica.
3. Deac,V.,2014.Management. București: Ed. A.S.E.
4. Deac,V. ,Vrincut,M., Paun,O ,2014. Fundamentarea prețurilor.București: Ed Cibernetică.
5. Floricel, C.,Alexandru, F.,1993.Prețuri și tarife. București: Ed Didactică și Pedagogică.
6. Gheorghiu, F., 2010. Analiza pietei, Bacau: Ed Babel.
7. Iordache, Ș., C., Pandioniu, M., L., „Banca Nationala Caiet de studii nr. 36”, [online],
Disponibil la http://www.bnro.ro/Caiete-de-studii-484.aspx, Accesat 15.05.2015
8. Kotler, P.,2004.Kotler despre marketing – Cum sa creăm, cum să câștigăm și să dominăm
piețele. București : Ed Brandbuilders.
9. Kotler, P., et Aamstrong, G., 2008. Principii de Marketing.Bucuresti: Ed Teora
10. Marinescu,G., 1992.“Previziuni de marketing” în vol. V. Munteanu – coord. -“Bazele
marketingului”. Iași: Ed Graphix.
11. Medar, L., I.,, 2011, I.D.A.E. in structura prețului produselor bancare,.
12. Oprescu, A., Ziarul financiar, “Deprecierea leului afectează mai mult prețurile suportate
de români decât aprecierea”, Disonibil la la http://www.zf.ro/banci-si- asigurari / deprecierea-leului-afecteaza-mai-mult-preturile-suportate-de-romani-decat -aprecierea-13729580, Accesat la 19.05.2015
13. Rohan, M., Z. Financiarul, „Prabusirea pietei imobiliare din Capitala si Banat a taiat 25% din
businessul cu ciment”, Disponibil la http://www.financiarul.com/ , Accesat la
25.05.2015
14. Stoian, A., „Analiza transmisiei modificărilor cursului nominal de schimb în
variația diferiților indici de preț în România , Banca Națională a României Direcția
Modelare și Prognoze Macroeconomice”, Disponibil la
www.bnr.ro/DocumentInformation.aspx?idDocument=18873…1, Accesat la
14.05.2015
Referințe
1. Academia Romana, 2009. Dictionar explicativ al limbii romane. București:Ed.Univers
Enciclopedic Gold .
2. Carstea, G. , Deac,V., Popa, I., 2002. Analiza strategică a mediului concurențial. București :
Ed. Economica.
3. Deac,V.,2014.Management. București: Ed. A.S.E.
4. Deac,V. ,Vrincut,M., Paun,O ,2014. Fundamentarea prețurilor.București: Ed Cibernetică.
5. Floricel, C.,Alexandru, F.,1993.Prețuri și tarife. București: Ed Didactică și Pedagogică.
6. Gheorghiu, F., 2010. Analiza pietei, Bacau: Ed Babel.
7. Iordache, Ș., C., Pandioniu, M., L., „Banca Nationala Caiet de studii nr. 36”, [online],
Disponibil la http://www.bnro.ro/Caiete-de-studii-484.aspx, Accesat 15.05.2015
8. Kotler, P.,2004.Kotler despre marketing – Cum sa creăm, cum să câștigăm și să dominăm
piețele. București : Ed Brandbuilders.
9. Kotler, P., et Aamstrong, G., 2008. Principii de Marketing.Bucuresti: Ed Teora
10. Marinescu,G., 1992.“Previziuni de marketing” în vol. V. Munteanu – coord. -“Bazele
marketingului”. Iași: Ed Graphix.
11. Medar, L., I.,, 2011, I.D.A.E. in structura prețului produselor bancare,.
12. Oprescu, A., Ziarul financiar, “Deprecierea leului afectează mai mult prețurile suportate
de români decât aprecierea”, Disonibil la la http://www.zf.ro/banci-si- asigurari / deprecierea-leului-afecteaza-mai-mult-preturile-suportate-de-romani-decat -aprecierea-13729580, Accesat la 19.05.2015
13. Rohan, M., Z. Financiarul, „Prabusirea pietei imobiliare din Capitala si Banat a taiat 25% din
businessul cu ciment”, Disponibil la http://www.financiarul.com/ , Accesat la
25.05.2015
14. Stoian, A., „Analiza transmisiei modificărilor cursului nominal de schimb în
variația diferiților indici de preț în România , Banca Națională a României Direcția
Modelare și Prognoze Macroeconomice”, Disponibil la
www.bnr.ro/DocumentInformation.aspx?idDocument=18873…1, Accesat la
14.05.2015
ANEXE
Anexa nr. 1 Lista tabelelor
Pag
Tabelul nr. 1. Evoluția cifrei de afaceri…………………………………………………………………….21
Tabelul nr. 2.Investiții…………………………………………………………………………………….21
Tabelul nr. 3 Producție ciment…………………………………………………………………………………22
Tabelul nr. 4 Vânzări nete……………………………………………………………………………….23
Tabelul nr. 5 Capitaluri proprii………………………………………………………………………………..23
Tabelul nr. 6 Profitul……………………………………………………………………………………….24
Tabelul nr. 7 Cota de piață a principalilor producători de ciment ………………………………..27
Tabelul 8. Determinarea salariilor directe standard pt ciment gri…………………………..31
Tabelul 9 Cheltuielile generale standard și efective ale secției Condiționare…………… 34
Tabelul 10 Evoluția structurii costurilor pe principalele elemente de cheltuieli
și pe articole de calculație pe anii 2013-2014…………………………………35
Anexa nr. 2 Lista figurilor
Pag
Figura nr. 1 – Factorii ce afecteaza decizia de preț…………………………………………………………10
Figura nr. 2 – Stabilirea obiectivelor de preț………………………………………………………………….11
Figura nr. 3 – Elaborarea strategiei de preț…………………………………………………………………….13
Figura nr. 4. Evoluția cifrei de afaceri…………………………………………………………………….21
Figura nr. 5. Investiții ……………………………………………………………………………………….22
Figura nr. 6. Producție ciment……………………………………………………………………………..22
Figura nr. 7. Vânzări nete……………………………………………………………………………………23
Figura nr. 8 Capitaluri proprii……………………………………………………………………………………..23
Figura nr. 9. Profitul…………………………………………………………………………………………..24
Figura nr.10 – Impactul procedurilor standard ale politicii de
preț Holcim Int.Standard 25…………………………………………………………………….25
Figura nr. 11 Cota de piață a principalilor producători de ciment……………………………..27
Figura nr. 12 Distribuția portofoliului de clienți pe zone geografice ………………………………27
Figura nr.13. Cheltuielile cu salariile si volumul productiei
de calculație pe anii 2013-2014. …………………………………………………………..33
Figura nr. 14 Evoluția consumului și a producției de ciment in
perioada 2006-2013…………………………………………………………………………………..35
Figura nr. 15 Frecvența modificării prețurilor pe categorii de firme……………………………….36
Figura nr. 16 Mecanismul de transmisie a modificărilor cursului nominal de schimb în
variația prețurilor intr-o economie mică și deschisă…………………………………….36
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii DE Pret S.c. Holcim S.a. Romania (ID: 147204)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.