Strategii de Predare Invatare Evaluare a Modurilor Verbului In Gimnaziu
LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ
PENTRU OBȚINEREA GRADULUI
DIDACTIC I ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT
Strategii de predare-învățare-evaluare a modurilor verbului în gimnaziu
ARGUMENT
Limba reprezintă bunul cel mai de preț al unei națiuni, fiind principalul mijloc de comunicare între oameni.Vasile Alecsandri preciza că ,, limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc’’. Studiul limbii române ocupă un loc important în cadrul procesului instructiv-educativ desfășurat la nivelul ciclului gimnazial, contribuind la înarmarea elevilor cu temeinice cunoștințe despre limbă, la dezvoltarea gândirii logice, a spiritului de observație, a capacităților de analiză, comparare, generalizare, la formarea priceperilor și deprinderilor de exprimare a ideilor și sentimentelor cu respectarea cerințelor generale de exprimare literară. Prin studiul sistematic al limbii române, elevilor li se dezvoltă gândirea, care nu este posibilă fără învelișul material al vorbirii, ideile născându-se în mintea acestora pe baza materialului lingvistic reprezentat de cuvinte, propoziții, fraze.
Într-o societate a competiției și a competenței, rolul profesorului este acela de a-i face pe elevi să vorbească corect limba, să le transmită dragostea de limbă prin exemplul său personal, folosind un limbaj bogat, precis, profund. Înarmat cu tact pedagogic, dăruire, imaginație, spontaneitate, viziune, profesorul trebuie să pornească alături de elevii săi în aventura cunoașterii limbii române, al cărei studiu se face în cadrul sistemului concentric, cerut de principiul accesibilității și de caracterul de sistem al limbii. Studiul limbii nu e un scop, ci un mijloc, iar obiectul studiului nu e limba română în general, ci limba română literară și stilurile ei funcționale. (I.D.Lăudat, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și liceu, EDP, București,1973). Astfel, studiul limbii nu trebuie să se facă pe cuvinte izolate, ci pe fapte de limbă, prin care se realizează înțelegerea regulilor care guvernează vorbirea corectă. Elevii vor învăța definiții, reguli, dar acestea le vor fi de folos doar dacă le aplică în propria lor vorbire. Studiul morfologiei și sintaxei orientează pe elevi spre cunoașterea legilor interne specifice limbii, având menirea de a le da elevilor cunoștințele necesare referitoare la flexiunea limbii române, la modul de combinare a cuvintelor în propoziții și fraze. Limba cuprinde în afară de elemente concrete cum ar fi sunetele, cuvintele, formele gramaticale, o mulțime de alte elemente abstracte cum ar fi categoriile gramaticale de număr, gen, caz, mod, timp, număr, persoană, precum și legile gramaticale după care se modifică și se combină cuvintele în propoziții și fraze.
Studiul verbului, categorie lexico-gramaticală ce ocupă un loc important în studiul morfologiei, trebuie să se întemeieze pe modelul comunicativ-funcțional. Prin corelarea studiului verbului cu studiul literaturii, elevii de gimnaziu vor căpăta cunoștințe sumare despre valoarea stilistică a verbului, despre valoarea substituției modurilor și timpurilor, despre expresivitatea unor opere, care se datorează folosirii cu măiestrie a verbului. În predarea verbului profesorul se sprijină pe puținele cunoștințe dobândite de elevi în ciclul primar și trebuie să acorde o atenție deosebită strategiilor, tehnicilor, metodelor folosite în predarea – învățarea – evaluarea noilor noțiuni legate de verb. Pe parcursul ciclului gimnazial elevii vor lua contact cu noțiuni noi legate de modurile și timpurile verbului, clasificarea verbelor în predicative și nepredicative, copulative și auxiliare, personale și nepersonale, impersonale și unipersonale, își vor însuși noțiunile de conjugare și diateză etc.Volumul de cunoștințe este repartizat pe clase astfel încât elevii să-și poată însuși treptat noțiunile gramaticale și să-și dezvolte deprinderea de a le utiliza în exprimarea orală și scrisă.
Lucrarea de față intitulată Strategii de predare-învățare-evaluare a modurilor verbului în gimnaziu este structurată în două părți. Prima parte conține trei capitole. În primul capitol, intitulat Studiul verbului în limba română actuală se încearcă prezentarea unor aspecte legate de importanța studiului verbului, structura morfologică a verbului, încadrarea verbelor în clase de verbe, categoriile gramaticale și sintaxa verbului. În al doilea capitol intitulat Strategie. Metodologie. Metodă. Tehnică. Procedeu se realizează o prezentare teoretică a noțiunilor de strategie, metodologie, metodă, tehnică, procedeu, definind și predarea-învățarea-evaluarea ca activități fundamentale ale procesului de învățământ. În capitolul al treilea se realizează o privire analitică asupra programei și manualelor școlare de gimnaziu la limba și literatura română, făcându-se câteva considerații referitoare la studiul valorilor stilistice ale verbului în gimnaziu. Partea cea mai amplă a lucrării este consacrată demersului practic-aplicativ ce cuprinde un experiment pedagogic privind folosirea strategiilor activ-participative în predarea-învățarea-evaluarea modurilor și timpurilor verbului în gimnaziu.
Ipoteza de la care s-a pornit în realizarea acestei lucrări se referă la faptul că, prin folosirea strategiilor activ-participative, bazate pe învățarea activă și colaborativă se asigură o fixare de durată a cunoștințelor legate de modurile și timpurile verbului. Lucrarea propune activități ce folosesc strategii active, centrate pe elev ca subiect al învățării prin care să se dezvolte elevilor motivația pentru învățare, acordând o mai mare importanță imaginației și creativității, tratării diferențiate a elevilor, dezvoltării gândirii critice, implicării elevilor în efectuarea unor studii, cercetări, analize, comparații, care solicită un efort personal voluntar. Prin folosirea strategiilor active se încearcă transformarea elevului din obiect, în subiect al învățării, din produs al învățării, în partener de discuții, dintr-un element pasiv, indiferent, într-unul activ și responsabil. Prin folosirea metodelor activ-participative, cadrul didactic devine din emițător sau furnizor de informații, educator-consilier, ce transformă elevul în beneficiar al acțiunilor educative, făcându-l să se implice activ și conștient în propria formare.
Dacă în prima parte a experimentului se propune testarea cunoștințelor despre verb, obținute de elevi pe parcursul clasei a V-a în urma folosirii strategiilor tradiționale de predare-învățare-evaluare, la finalul experimentului se va realiza testarea elevilor claselor a VI-a cu privire la noțiunile despre verb asimilate de către aceștia, prin folosirea strategiilor activ participative, prin combinarea în forme diferite a metodelor, tehnicilor de lucru, mijloacelor didactice. De asemenea prin intermediul experimentului se propun tipuri de strategii didactice care prescriu modul în care elevii sunt puși în contact cu noile conținuturile sau traiectoria pe care urmează să le fie condus efortul de învățare a noțiunilor legate de modurile și timpurile verbului. Strategiile alese oferă soluții de ordin structural, procedural cu privire la proiectarea și combinarea diferitelor metode, mijloace, forme și resurse de predare- învățare, pentru ca elevii să ajungă la achizițiile dorite, iar obiectivele educaționale să fie atinse.
STRUCTURA LUCRĂRII
A. DEMERS TEORETIC
CAP. 1 VERBUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ-ASPECTE TEORETICE
Verbul – element esențial în sistemul limbii
Structura morfologică a verbului
Clasificarea flexionară a verbului
1.4. Clase de verbe
1.4.1. Verbe predicative și nepredicative
1.4.2. Verbe tranzitive și intranzitive
1.4.3. Verbe personale, impersonale și unipersonale
1.5.Categorii gramaticale ale verbului
1.5.1. Persoana și numărul
1.5.2. Modul și timpul
1.5.3. Diateza
1.6. Sintaxa verbului
1.6.1. Funcțiile sintactice ale verbelor la moduri personale
1.6.2. Funcțiile sintactice ale verbelor la moduri nepersonale
CAP. 2 STRATEGIA DIDACTICĂ. METODOLOGIA DIDACTICĂ.
METODĂ. TEHNICĂ.PROCEDEU –DELIMITĂRI CONCEPTUALE
2.1. Strategia didactică
2.2. Metodologia didactică
2.3. Metoda didactică
2.4. Tehnica didactică
2.5. Procedeu didactic
2.6. Predarea – învățarea – evaluarea, activități fundamentale ale procesului de învățământ
B. DEMERS PRACTIC-APLICATIV
CAP. 3 PRIVIRE ANALITICĂ ASUPRA PROGRAMEI DE LIMBA ȘI
LITERATURA ROMÂNĂ ȘI A MANUALELOR ȘCOLARE
3.1. Analiza programelor școlare pentru gimnaziu la limba și literatura română
3.2. Analiza manualelor alternative pentru gimnaziu la limba și literatura română
3.3. Câteva considerații despre studiul valorilor stilistice ale verbului în gimnaziu
CAP. 4 EXPERIMENT PEDAGOGIC PRIVIND FOLOSIREA STRATEGIILOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA-EVALUAREA MODURILOR ȘI TIMPURILOR VERBALE ÎN GIMNAZIU
4.1. Ipoteza de lucru
4.2. Obiectivele cercetării
4.3. Descrierea eșantionului de elevi
4.4. Metodologia investigației experimentale
4.5. Etapele cercetării
4.5.1. Etapa pre-test
4.5.1.1. Strategii tradiționale de predare-învățare a modurilor și timpurilor verbului
folosite la nivelul clasei a V-a.Tipuri de lecții și activități
4.5.1.2. Strategii tradiționale de evaluare
4.5.1.3. Metode tradiționale utilizate în predarea-învățarea modurilor și timpurilor
verbului
4.5.1.4. Forme de organizare a activității
4.5.2. Etapa experimentului propriu-zis
4.5.2.1. Testare inițială
4.5.2.2. Analiza rezultatelor testului inițial
4.5.2.3. Măsuri de remediere
4.5.2.4. Strategii activ-participative bazate pe munca în echipă, folosite în predarea-
învățarea modurilor și timpurilor verbului la nivelul clasei a VI-a.Tipuri de lecții
și activități
4.5.2.5. Strategii moderne/alternative de evaluare
4.5.2.6. Metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea modurilor și
timpurilor verbului
4.5.2.7. Forme de organizare a activității din perspectivă modernă
4.5.2.8. Proiect educațional Învățăm verbul prin joc
4.5.2.9. Mijloace didactice folosite în predarea verbului
4.5.3. Etapa post-test
4.5.3.1 Test de evaluare finală
4.5.2.2. Analiza rezultatelor testului final
4.5.4. Analiza și interpretarea rezultatelor experimentului didactic propriu-zis
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1 VERBUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ –ASPECTE TEORETICE
1.1. Verbul – element esențial în sistemul limbii
Studiul verbului a ocupat din cele mai vechi timpuri un loc central în sistemul limbii. Aristotel și Platon au asociat verbul cu predicatul logic, acesta fiind un element esențial al judecății. Mai târziu reprezentanții gramaticii Evului Mediu au considerat verbul ,, cuvânt prin excelență’’, un element indispensabil pentru formularea unei propoziții, a unei judecăți.
Ivan Evseev, în lucrarea intitulată Semantica verbului a făcut constatări referitoare la importanța acordată verbului și la denumirile ce s-au dat acestei părți de vorbire. În Grecia Antică, pentru a denumi verbul s-a folosit termenul rhima, care însemna ,,cuvânt în general’’. Termenul latinesc verbum este împrumutat din greacă, însemnând ,,cuvânt, vorbă’’. În Gramatica rumânească, a lui D. Eustatevici, una din primele gramatici românești, verbul era denumit grai. Pentru Sextil Pușcariu ,,verbul este sâmburele frazei’’(I.Evseev, Semantica verbul B. DEMERS PRACTIC-APLICATIV
CAP. 3 PRIVIRE ANALITICĂ ASUPRA PROGRAMEI DE LIMBA ȘI
LITERATURA ROMÂNĂ ȘI A MANUALELOR ȘCOLARE
3.1. Analiza programelor școlare pentru gimnaziu la limba și literatura română
3.2. Analiza manualelor alternative pentru gimnaziu la limba și literatura română
3.3. Câteva considerații despre studiul valorilor stilistice ale verbului în gimnaziu
CAP. 4 EXPERIMENT PEDAGOGIC PRIVIND FOLOSIREA STRATEGIILOR ACTIV-PARTICIPATIVE ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA-EVALUAREA MODURILOR ȘI TIMPURILOR VERBALE ÎN GIMNAZIU
4.1. Ipoteza de lucru
4.2. Obiectivele cercetării
4.3. Descrierea eșantionului de elevi
4.4. Metodologia investigației experimentale
4.5. Etapele cercetării
4.5.1. Etapa pre-test
4.5.1.1. Strategii tradiționale de predare-învățare a modurilor și timpurilor verbului
folosite la nivelul clasei a V-a.Tipuri de lecții și activități
4.5.1.2. Strategii tradiționale de evaluare
4.5.1.3. Metode tradiționale utilizate în predarea-învățarea modurilor și timpurilor
verbului
4.5.1.4. Forme de organizare a activității
4.5.2. Etapa experimentului propriu-zis
4.5.2.1. Testare inițială
4.5.2.2. Analiza rezultatelor testului inițial
4.5.2.3. Măsuri de remediere
4.5.2.4. Strategii activ-participative bazate pe munca în echipă, folosite în predarea-
învățarea modurilor și timpurilor verbului la nivelul clasei a VI-a.Tipuri de lecții
și activități
4.5.2.5. Strategii moderne/alternative de evaluare
4.5.2.6. Metode activ-participative utilizate în predarea-învățarea modurilor și
timpurilor verbului
4.5.2.7. Forme de organizare a activității din perspectivă modernă
4.5.2.8. Proiect educațional Învățăm verbul prin joc
4.5.2.9. Mijloace didactice folosite în predarea verbului
4.5.3. Etapa post-test
4.5.3.1 Test de evaluare finală
4.5.2.2. Analiza rezultatelor testului final
4.5.4. Analiza și interpretarea rezultatelor experimentului didactic propriu-zis
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL 1 VERBUL ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ –ASPECTE TEORETICE
1.1. Verbul – element esențial în sistemul limbii
Studiul verbului a ocupat din cele mai vechi timpuri un loc central în sistemul limbii. Aristotel și Platon au asociat verbul cu predicatul logic, acesta fiind un element esențial al judecății. Mai târziu reprezentanții gramaticii Evului Mediu au considerat verbul ,, cuvânt prin excelență’’, un element indispensabil pentru formularea unei propoziții, a unei judecăți.
Ivan Evseev, în lucrarea intitulată Semantica verbului a făcut constatări referitoare la importanța acordată verbului și la denumirile ce s-au dat acestei părți de vorbire. În Grecia Antică, pentru a denumi verbul s-a folosit termenul rhima, care însemna ,,cuvânt în general’’. Termenul latinesc verbum este împrumutat din greacă, însemnând ,,cuvânt, vorbă’’. În Gramatica rumânească, a lui D. Eustatevici, una din primele gramatici românești, verbul era denumit grai. Pentru Sextil Pușcariu ,,verbul este sâmburele frazei’’(I.Evseev, Semantica verbului, p.27, apud Sextil Pușcariu, Limba română, vol.I, București, 1948,p.145), acestuia revenindu-i un rol hotărâtor în determinarea structurii enunțului, deoarece verbul este un punct nodal al propoziției, acordând dinamism și energie, surprinzând lumea în ipostazele ei active. Importanța acordată studierii acestei părți de vorbire se datorează faptului că verbul este unul dintre cele mai viabile și expresive elemente ale gramaticii, datorită încărcăturii informaționale și a valențelor lui sintactice. ,,Orice verb, luat chiar în mod izolat, datorită multiplelor sale proiecții, este comparabil cu un întreg enunț. El implică un autor, un obiect, un instrument și un scop’’ (I.Evseev, p.29)
D.Irimia consideră verbul cea mai complexă categorie lexico-gramaticală ce ,,asociază într-un grad maxim de complementaritate, funcția denominativă a limbii, proprie unității fundamentale la nivel lexical – cuvântul, și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic – enunțul’’(Gramatica limbii române, ed. Polirom, Iași,1997, p.151). Verbul numește componente în mișcare (acțiuni,fenomene) sau considerate dintr-o perspectivă dinamică. Chiar dacă verbele denumesc acțiuni, marea lor majoritate au și corespondent substantival.( A pleca-plecare, a exista-existență, a călători-călătorie etc.)
Verbul ocupă un loc aparte în sistemul limbii datorită însușirilor de ordin semantic, funcțional și morfologic.Verbul a fost definit ca parte de vorbire lipsită de cazuri, căreia îi sunt caracteristice următoarele categorii gramaticale persoana, numărul, modul, timpul, diateza și aspectul. Dintre acestea, diateza, modul și timpul sunt specifice pentru verb, persoana este o categorie comună numai cu unele pronume, pe când numărul e o categorie comună tuturor părților de vorbire flexibile.
1.2. Structura morfologică a verbului
Verbul este partea de vorbire cu cea mai bogată flexiune. Forma-tip a verbelor, sub care pot fi găsite în dicționare, este cea de infinitiv prezent.
Parte de vorbire bine reprezentată numeric (a doua după substantiv) și în continuă îmbogățire, verbul prezintă deosebiri importante în ce privește productivitatea de la un tip flexionar la altul și chiar de la o formă la alta.
Orice formă verbală este constituită din două componente, una fixă, în general neschimbată de-a lungul întregii flexiuni verbale care-i asigură stabilitate lexicală și alta mobilă, schimbătoare, care-i asigură variabilitate morfologică.(D.Irimia, Gramatica limbii române, p.178) Între cele două componente, rădăcina sau radical(partea stabilă) și flectivul (partea supusă flexiunii și instrument al flexiunii), funcționează relații de interdependență, de intercondiționare reciprocă, de solidaritate morfologică și semantică.
Rădăcina este condiție și marcă a apartenenței verbului la sistemul lexical al limbii. Ea este purtătoarea sensului lexical de bază, sens care se poate modifica în sistemul vocabularului, dar care trebuie să rămână neschimbat în interiorul sistemului gramatical. În sistemul vocabularului, sensul lexical de bază al unui verb oarecare poate fi modificat prin intrarea rădăcinii în relație de solidaritate cu alte elemente lexicale cum ar fi sufixele sau prefixele. ( Ex. a scrie, a prescrie, a rescrie )
În același mod se poate modifica și perspectiva gramaticală.( Ex. a scrie, verb; scriitor, substantiv ) Din perspectiva sistemului gramatical, rădăcina asigură verbului stabilitate lexical- semantică, indispensabilă flexiunii.
Flectivul este mai complex decât rădăcina. El este constituit din mai multe „straturi”, în funcție de diferitele componente ale mesajului lingvistic, mod, timp, număr, persoană etc.
Structura internă a flectivului reflectă o realitate de natură semantică, și anume faptul că sistemul categoriilor gramaticale ale flexiunii verbale este, în limba română, un sistem concentric; categoriile cele mai largi (diateza, timpul) le includ pe cele mai restrânse (numărul, persoana). Același caracter concentric se manifestă și în interiorul unei categorii gramaticale complexe cum este timpul. Flectivul este alcătuit din două mari serii de „unități” de expresie: sufixele și desinențele, încadrate în categoria flectivelor propriu-zise și cuvintele – flectiv, în categoria cărora intră conjuncțiile, prepozițiile, pronumele reflexiv și verbele auxiliare.
Sufixele gramaticale reprezintă mărci pentru categoriile gramaticale de mod(a, -ea, -e, -i,-î-pentru modul infinitiv, -ind, -ând pentru modul gerunziu, -t, -s pentru participiu) și de timp( -a, -ea pentru timpul imperfect, -a/ă, -ea,-e,-i, -u,-î-pentru timpul perfect simplu, și se pentru timpul mai mult ca perfect). În conjugarea verbului pot apărea și sufixe flexionare, elemente care apar după rădăcina verbului și pot avea forme ca –ez/eaz (lucr-ez,lucr-eaz-ă, cre-ez, cre-eaz-ă), -ăsc/ăști( ur-ăsc, ur-ăști), -esc/eșt (cit-esc, cit-ești, iub-esc, iub-ești), ră pentru formele de persoana I, a II-a, a III-a plural, la timpurile perfect simplu și mai mult ca perfect.
Sufixele realizează, în relație de interdependență cu rădăcina verbului, forme verbale esențiale. „Împlinirea” semantică și funcțională a verbului se desăvârșește numai în plan sintactic, odată cu intrarea verbului în relație cu un subiect gramatical. Prin această relație sintactică, între coordonatele categoriilor gramaticale de persoană și număr la nivelul desinenței, se realizează unitatea deplină, lexico-gramaticală, a verbului.Desinența -m, de exemplu, exprimă, în general, în limba română, persoana I plural: lupta-m, a-m lupta, vo-m lupta, etc., dar poate exprima și singularul aceleiași persoane, în relație cu un sufix de imperfect, de exemplu: (eu)lupta-m. Desinența -e funcționează ca marcă a persoanei a III-a indicativ prezent (pentru anumite categorii de verbe): (el) merg-e, vin-e, citeșt-e etc. În relație cu conjuncția-morfem să, aceeași desinență, la alte categorii de verbe mai ales, dar și la aceleași verbe, în anumite condiții fonetice (apropi-e), exprimă același număr și persoană, dar pentru conjunctiv: să coboar-e, cânt-e, lucrez-e, apropi-e etc. Desinența este, în felul acesta, o unitate morfologică mai complexă, exprimând concomitent și persoana și numărul.
Cuvintele – flectiv sunt considerate :
– conjuncția să care este marcă a modului conjunctiv
– prepoziția a ( marcă a infinitivului), de , pe, din, pentru (mărci pentru modul supin)
– verbele auxiliare a fi, a avea, a vrea, care prin formele lor flexionare ajută la formarea unor timpuri precum perfectul compus(am citit), viitorul(voi citi), perfectul condiționalului și al conjunctivului (aș fi citit, să fi citit ), dar și la formarea unor moduri precum condiționalul optativ(aș citi, ai citi, ar citi etc.)
– pronumele reflexiv, marcă a diatezei reflexive, indicând în același timp și persoana și numărul prin formele sale neaccentuate( mă tem, te temi, se teme etc.)
1.3. Clasificarea flexionară a verbului
În funcție de caracterul schimbător sau neschimbător al rădăcinii în cursul flexiunii verbele sunt clasificate în verbe regulate și neregulate.(D.Irimia, p.178.) Verbele regulate păstrează în linii mari neschimbată rădăcina în toată paradigma flexiunii. Schimbarea sensului gramatical este dat de modificările ce apar la nivelul flectivului.
Ex. cântă, cântam, cântați, cântasesi, cântând .
Majoritatea verbelor din limba română au flexiune regulată și se clasifică în mai multe conjugări.
În gramatica tradițională verbele sunt grupate în patru mari clase flexionare, numite conjugări, care se face după sufixul infinitivului prezent:
– conjugarea I – verbe cu sufixul infinitivului – a
Ex.: a cânta, a lucra, a secera, a alunga etc.;
– conjugarea a II-a – verbe cu sufixul infinitivului – ea
Ex.: a părea, a vrea, a bea, a putea etc.;
– conjugarea a III-a – verbe cu sufixul infinitivului – e
Ex.: a cere, a scrie, a rupe etc.;
– conjugarea a IV-a – verbe cu sufixul infinitivului – î sau –i
Ex.: a coborî, a doborî, a auzi, a citi, a fi etc. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 154)
O altă grupare a verbelor în clase flexionare se întâlnește în GALR (2 005, p. 548 – 553) și cuprinde 11 clase de verbe:
– conjugarea I – verbe cu sufixul infinitival –a și sufixul prezent indicativ –
Ex.: a ara, a cânta, a spăla, a vărsa, a afla, a intra, a apropia, a mângâia, a înjunghia, a continua etc.;
– conjugarea a II-a – verbe cu sufixul infinitival –a și cu sufixul de prezent – ez – – eaz –
Ex.: a aranja, a avansa, a bloca, a lucra, a scânteia, a sublinia, a îngenunchea, a veghea;
– conjugarea a III-a – verbe cu infinitivul în –î și cu sufix de prezent –
Ex.: a coborî, a doborî, a omorî, a vârî;
– conjugarea a IV-a – verbe cu sufix de infinitiv –i, sufix de prezent – și omonimia desinențială
3 indicativ prezent = 6 indicativ prezent
Ex.: a acoperi, a diferi, a referi, a contribui, a îngădui, a sui;
conjugarea a V-a – verbe cu infinitivul în –i, sufixul de indicativ prezent – și omonimia
desinențială 1 indicativ prezent = 6 indicativ prezent
Ex.: a adormi, a fugi, a pieri, a sări, a veni;
– conjugarea a VI-a – verbe cu sufixul de infinitiv –i și sufixul de prezent – esc – eșt-
Ex.: a citi, a isprăvi, a fugări, a frunzări, a mări, a nimeri, a pietrui, a tăgădui;
– conjugarea a VII-a – verbe cu infinitivul în –î și sufixul de prezent – ăsc – ășt –
Ex.: a hotărî, a pârî, a urî, a zăvorî;
– conjugarea a VIII-a – verbe regulate cu infinitivul în – ea –
Ex.: a părea, a plăcea, a tăcea, a vedea, a zăcea;
– conjugarea a IX-a – verbe cu infinitivul în –e (neaccentuat) și cu sufixul de perfect simplu –u, sufix regăsibil și ca prim element component al participiului
Ex.: a așterne, a concepe, a face, a începe, a trece;
– conjugarea a X-a – verbe cu infinitivul în –e, cu perfectul simplu în –se- și participiul în –s
Ex.: a arde, a merge, a prinde, a șterge, a trage;
– conjugarea a XI-a – verbe cu infinitivul în –e, cu perfectul simplu în –se- și participiul în –t
Ex.: a coace, a fierbe, a frânge, a frige, a înfige, a rupe, a sparge, a suge.
Raportând cele 11 clase la clasele tradiționale, se constată că singura clasă tradițională omogenă flexionar este cea cu infinitivul în –ea, corespunzând tiparului flexionar VIII. Clasei tradiționale cu infinitivul în –a îi corespund două tipare flexionare: conjugările I și a II-a. Clasei tradiționale cu infinitivul în –e îi corespund trei tipare flexionare: conjugările a IX-a, a X-a, a XI-a. Clasei cu infinitivul în –i și –î îi corespund conjugările a III-a, a IV-a, a V-a, a VI-a, a VI-a.
În lucrarea academică Gramatica de bază a limbii române, ediția 2010, p.269, clasificarea flexionară a verbelor se realizează după trei criterii de bază:
a) după sufixul de infinitiv, sufix privilegiat în flexiune, obținându-se cinci clase de conjugare
-verbe cu sufixul de infinitiv –a (a învăța, a lucra)
– verbe cu sufixul de infinitiv -ea(a plăcea, a tăcea)
– verbe cu sufixul de infinitiv -e(a face, a merge, a rupe)
– verbe cu sufixul de infinitiv -i(a adormi, a descoperi, a iscăli)
– verbe cu sufixul de infinitiv -î(a coborî, a urî)
b) după sufixul de indicativ prezent
Verbele cu sufixul infinitiv –a sunt împărțite în două subclase –cu sufixul –ez(lucrez ), fără sufixul –ez(învăț); verbele cu sufixul –i sunt împărțite în două clase cu sufixul –esc(iscălesc), fără sufixul-esc(adorm); verbele cu sufixul –î sunt împărțite în două clase cu sufixul –ăsc(urăsc), fără sufixul –ăsc(cobor).
după sufixul de perfect simplu și de participiu
Verbele cu sufixul de infinitiv -e se împart în trei subclase cu sufixul de perfect simplu -u- și de participiu -ut (făcui, făcut) cu sufixul de perfect simplu –se și de participiu –s(mersei, mers), cu sufixul de perfect simplu –se- și de participiu –t (rupsei, rupt)
c) după omonimiile formelor de prezent
Verbele cu sufixul de infinitiv –i , fără sufixul –esc- se împart în verbe care prezintă omonimia pers I sg.=pers a III –a pl (eu adorm, ei adorm) și verbe care prezintă omonimia pers. a III –a sg =pers a III –a pl (el descoperă-ei descoperă).
Verbele neregulate prezintă variații fundamentale în structura formală a diferitelor teme verbale temele nu se formează după regulile obișnuite, însă verbele păstrează nealterată structura semantică.
Printre verbele cu neregularitate absolută se pot enumera – a fi, a lua, a prelua, a relua, iar în categoria verbelor cu neregularitate relativă pot fi încadrate verbe ca a avea, a bea, a da, a mânca.
Sunt verbe neregulate: a fi, a avea, a vrea, a bea, a da, a la, a lua, a mânca, a sta, a usca. (cf. GLR, 1 966, p. 288)
Ex.: verbul a da-modul indicativ – timpul prezent: eu dau, tu dai, el (ea) dă, noi dăm, voi dați, ei (ele) dau;
verbul a mânca-modul conjunctiv – timpul prezent: eu să mănânc, tu să mănânci, el (ea) să mănânce, noi să mâncăm, voi să mâncați, ei (ele) să mănânce;
verbul a lua-modul indicativ – timpul prezent: eu iau, tu iei, el (ea) ia, noi luăm, voi luați, ei (ele) iau.
1.4. Clase de verbe
Mioara Avram propune în lucrarea Gramatica pentru toți( Ed. Republicii Socialiste România, București,1986) încadrarea verbelor în clase lexico-gramaticale și clase flexionare. În clasa lexico-gramaticală verbele sunt încadrate astfel :
– după conținutul lexical și după capacitatea de a îndeplini o funcție sintactică specifică (verbe predicative și nepredicative)
– după capacitatea de a primi sau nu complement direct(verbe tranzitive și intranzitive)
– după valorile lor aspectuale (verbe durative și momentane, ori punctuale)
– după folosirea lor cu sau fără pronume reflexive(verbe pronominale sau reflexive)
Clasificarea verbelor în clase flexionare, numite și conjugări se face după sufixul infinitivului prezent.
D. Irimia, în lucrarea Gramatica limbii române, (ed. Polirom, Iași, 1997) clasifică verbele în două mari clase: clase de verbe în sistemul lexical al limbii și clase de verbe în sistemul gramatical al limbii.
Verbele incluse în prima categorie pot fi simple(a citi), compuse(a binevoi), pronominale(a se ofili, a-și reveni), expresii verbale (a-i fi sete, a-i fi dor, a-i fi frig, a-i fi teamă), locuțiuni verbale(a-și aduce aminte, a-și da seama )
Verbele pronominale sunt verbele însoțite de un pronume reflexiv în cazul dativ sau acuzativ, care nu trebuie confundate cu morfemele de diateză sau cu pronumele personal în acuzativ sau dativ. Aici sunt incluse verbele pronominale obiective (a se îmbrăca, a-și croi drum), verbele reciproce (a se iubi), verbele posesive (a-și da pălăria) , verbe eventive (a se îngălbeni ),verbe pronominale absolute (a se încumeta, a se sfii), verbe pronominale relative( a se deștepta, a se trezi)
Expresiile verbale sunt grupuri lexico-gramaticale constituite din mai mulți termeni care gravitează în jurul unui verb cu care intră în diferite relații mai mult sau mai puțin definibile (D.Irimia, p.156). Expresii precum a-i părea bine, rău, a-i fi foame, sete, somn, dor , teamă au sensul condiționat de solidaritatea termenilor componenți. Verbul ce alcătuiește expresia nu poate forma singur predicatul, ci împreună cu întreaga expresie, el fiind singurul element capabil să exprime categoriile gramaticale de mod și timp, categorii gramaticale specifice predicației. Componentele expresiei sunt interpretate, în mod obișnuit, ca unități verbale nedisociabile, dar, în structura lor internă, pot fi identificate diferite relații și funcții sintactice. Într-o expresie ca mi-e foame, substantivul foame, în nominativ, poate fi interpretat ca subiect, iar pronumele în dativ, mi, ca un complement indirect. Interpretarea ca subiect a substantivului foame este doar demonstrativă pentru că situația lui sintactică este diferită de a altor substantive-subiect, agent, protagonist al acțiunii verbale. Verbul nu se constituie singur în predicat al unei propoziții, ci doar prin intermediul întregii expresii. El este singurul component al expresiei capabil să exprime diferite categorii gramaticale esențiale predicației: timpul și modul.
Locuțiunile verbale sunt grupuri fixe de cuvinte cu sens lexical și gramatical unitar. Ele se deosebesc de expresii prin solidaritatea mai accentuată, sub aspect lexical, a elementelor componente și prin caracterul unitar al sensului gramatical. În componența locuțiunilor intră pe lângă verb, elementul esențial, și substantive – (a sparge gheața, a duce dorul), adjective (a o face lată, a o lăsa moartă), adverbe (a o lua razna, a o lua înapoi), numerale (a despica firul în două).În compoziția locuțiunilor se întâlnesc frecvent prepoziții și pronume. Prepozițiile pot schimba sensul întregii locuțiuni (a da seamă-a răspunde, a da în seamă-a încredința). Verbele cel mai des întâlnite în locuțiunile verbale sunt cele cu foarte multe sensuri (ex.: a face, a da, a lua etc.), dar și verbe mai puțin frecvente (ex.: a avea, a pune, a trage, a băga etc.). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 198)
Ex.: a face praf, a da fuga, a lua la ochi, a avea spor, a pune la dispoziție, a trage pe sfoară, a băga de seamă etc.
Locuțiunile verbale au o serie de caracteristici comune cu ale verbelor: au aceleași categorii gramaticale (diateză, mod, timp, persoană, număr), pot fi tranzitive și intranzitive, pot avea determinanți, diferite complemente sau propoziții completive. (cf. GLR, 1 966, p. 203)
Ex.: 1. Am zbughit-o la baltă.
2. Am băgat de seamă că mă urmărește cineva.
Verbul este înscris prin conținutul său semantic în diferite clase semantice. După conținutul lexical concret verbele se clasifică în:
– verbe de percepție-a simți, a vedea, a auzi, a mirosi, a pipăi
– verbe ale cunoașterii-a cunoaște, a recunoaște, a deduce, a afirma, a nega
– verbe ale comunicării-a spune , a zice, a întreba, a răspunde, a informa
– verbe didactice –a demonstra, a învăța, a preda, a studia, a explica
– verbe factitive-a face, a determina, a stimula
– verbe rezultative-a fărâma, a se oua, a găuri, a dansa
– verbe comportamentale-a simula, a mima, a se preface
– verbe volitive-a solicita, a ordona, a interzice
– verbe aspectuale-a începe, a termina, a continua, a repeta
– verbe meteorologice –a ploua, a fulgera, a tuna, a trăsni, a se înnora
După caracterul procesual verbele se clasifică în:
– verbe de acțiune –a mânca, a fugi, a trage
– verbe de stare –a dormi, a veghea, a plânge, a se teme
– verbe existențiale-a fi, a se afla, a trăi, a muri
Din a doua categorie, cea a claselor de verbe din sistemul gramatical al limbii fac parte verbele predicative/nepredicative, tranzitive/intranzitive, personale/impersonale/unipersonale.
1.4.1.Verbe predicative și nepredicative
După conținutul lor lexical și, totodată, după capacitatea de a îndeplini o funcție sintactică specifică, verbele se clasifică în verbe predicative și verbe nepredicative. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 150)
Sunt predicative verbele care pot forma singure, când sunt la un mod personal, predicatul unei propoziții, de exemplu: Maria citește. Acesta este cazul marii majorități a verbelor.
Sunt nepredicative verbele care, prin natura conținutului lor, nu pot forma singure predicatul, ci împreună cu un nume predicativ. Este cazul verbelor copulative și al verbelor auxiliare. (cf. GLR, 1 966, p.206)
Verbele copulative sunt niște simple auxiliare sintactice, golite de înțeles lexical, care leagă în mod explicit subiectul de o însușire a lui sau de ce mai poate fi el, adică de numele predicativ. (cf. Ion Coteanu , Gramatică. Stilistică. Compoziție, 1 990, p. 239)
Ex.: Meseria este brățară de aur.
D. Irimia clasifică verbele copulative în absolute (a fi, a însemna, a constitui și a reprezenta) și verbe copulative lexico-gramaticale (a deveni, a se se face, a părea, a ieși)
Verbele a fi, a însemna, a reprezenta sunt verbe copulative când sunt total desemantizate.(Ex. Mihai este elev./ Aceasta înseamnă răutate.)
Nu toate verbele copulative au sensul verbului a fi.( Ex. Mihai a devenit medic./ Mihai este medic.)
Se adaugă verbului a deveni alte verbe care, prin modificări semantice, îi ajung sinonime: a ajunge, a se face, a ieși. ( Ex. Maria a ajuns (s-a făcut, a ieșit) medic.)
În această subgrupă, sunt încadrate și alte verbe, întrebuințate copulativ(cf. Dumitru Irimia, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, 1 976, p.145), în condiții semantice particulare: a rămâne (când nu mai este un verb de mișcare, mai exact de nemișcare…), a părea (când este personal; ca verb impersonal, este predicativ) etc. (Ex. Copilul a rămas orfan./ Iarba pare de omăt.)
În unele gramatici (GALR, 2 005, p. 280), pe lângă verbele copulative a fi și a deveni, sunt amintite și verbele:
1)semicopulative:
– a părea (ex.: Ion pare deștept.)
– a arăta (ex.: Ion arată palid.)
– a însemna (ex.: Spotul înseamnă sănătate.)
– a ieși (ex.: Ion iese inginer.)
– a ajunge (ex.: Ion ajunge înțelegător.)
– a se face (ex.: Ion se face frumos.)
– a se preface (ex.: Ion se preface mort.)
– a reprezenta (ex.: Sportul reprezintă sănătate.)
– a întruchipa (ex.: Ion întruchipează binele.)
– a constitui (ex.: Copilul constituie totul.)
– a rămâne (ex.: Ion rămâne neschimbat.)
– a se numi (ex.: Cum se numește colegul tău?)
– a se chema (ex.: El se cheamă Ion.)
2)copulative contextuale:
– a veni (ex.: El îmi vine cumnat.)
– a cădea (ex.: El îi cade văr.)
– a sta (ex.: Cum stai cu sănătatea?)
– a se afla (ex.: Termenul necunoscut se află cum ți-am arătat.)
– a se prinde (pop.) (ex.: Ei se prind prieteni.)
– a se da (pop., fam.) (El se dă mare.)
– a face pe (ex.: El face pe prostul.)
– a se erija în (ex.: El se erijează în atotcunoscător.)
– a trece (de/drept) (pop., fam.) (ex.: Ion trece de fraier.)
Verbele auxiliare sau ajutătoare sunt instrumente gramaticale de ordin morfologic, servind la formarea modurilor și a timpurilor compuse, precum și a diatezei pasive. (cf. GLR, 1 966, p. 203)
În limba română sunt auxiliare morfologice verbele: a fi, a avea, a vrea (a voi). Sunt verbe golite de conținut semantic, flexiunea lor fiind redusă, de obicei, la o singură paradigmă temporală ce este, de cele mai multe ori, diferită de flexiunea acelorași verbe în condiția de verbe libere.
A fi este auxiliar prin toate formele lui în structura diatezei pasive și numai prin unele forme la diateza activă (la viitorul anterior, conjunctivul perfect, condițional-optativul perfect, prezumtivul perfect, infinitivul perfect). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 151)
Ex.: voi fi adunat, să fi cumpărat, aș fi lucrat, o fi știind, a fi iubit
A avea este auxiliar numai cu formele de prezent indicativ, care intră în alcătuirea perfectului compus, a viitorului și a condițional-optativului.
Ex.: am aflat, am să cânt, aș cuprinde
A vrea este auxiliar tot numai cu formele de prezent indicativ, care intră în alcătuirea viitorului și a prezumtivului.
Ex.: voi aduna, voi fi știind
Auxiliarul a voi este morfem al viitorului I indicativ, devenit ca atare în urma întâlnirii cu auxiliarul a vrea. Intră în sintagma acestui timp cu formele de prezent, diferite atât de cele ale verbului liber a voi (conjugat cu sufixul – esc), cât și de cele ale verbului a vrea. Singura formă comună verbului auxiliar și celui liber este cea de la persoana a III-a plural, vor.
Verbele semiauxiliare reprezintă o categorie intermediară încadrată între verbele auxiliare și verbele predicative. Verbele auxiliare își realizează funcția morfologică în interiorul unei sintagme verbale, iar verbele semiauxiliare își realizează funcția în enunțuri sintactice de multe ori superioare unității de bază care este propoziția. În GA sunt considerate verbe semiauxiliare verbele a putea, a trebui, a vrea, numite și semiauxiliare de modalitate. D. Irimia (Gramatica Limbii Române,ed. Polirom Iași,1997) clasifică verbele semiauxiliare în trei categorii:
– semiauxiliare de modalitate (a trebui, a putea, a fi, a avea, a vrea)
Verbele semiauxiliare de modalitate pot exprima probabilitatea, eventualitatea, ipoteza. Cel mai adesea verbele semiauxiliare se construiesc cu ajutorul conjunctivului, care este modul verbului principal și care este variabil în funcție de persoană și număr.
Ex. Trebuie să vină imediat.
Ar putea să se accidenteze.
Era să cazi în prăpastie din cauza neatenției.
Aveam să greșesc la rezolvarea exercițiului
Ai vrut să deschizi fereastra?
– semiauxiliare de aspect(a sta, a vrea) care exprimă iminența acțiunii verbului, acțiunea fiind pe punctul de a se produce, fără să se facă precizări în legătură cu ce se va efectua ulterior.
Ex. Stă să ningă.
Vrea să plouă.
– semiauxiliare de temporalitate (a fi, a avea) se folosesc pentru exprimarea unor valori temporale
Ex. Aveam să plec la munte pe 22 decembrie.
Fu să ies din spital în Ajunul Crăciunului.
1.4.2.Verbe tranzitive și intranzitive
Prezența/absența poziției complement direct determină distincția tranzitiv vs. intranzitiv(Gramatica de bază a limbii române, p.277)
Sunt tranzitive verbele care pot primi un complement direct.( Citește o carte. Plantează un copac.) Când complementul direct nu este exprimat, verbele sunt tot tranzitive, dar folosite absolut
( Bea prea mult. A cusut toată ziua.)(cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 151) Verbele nepredicative sunt în afara tranzitivității.
Conceptul de tranzitivitate implică, din punct de vedere al sintaxei, ideea unui transfer, transferul acțiunii verbale în afara ei, dintre subiectul gramatical spre alte elemente sintactice, spre un complement direct, de exemplu.
Verbele cu dublă tranzitivitate își află limita acțiunii, pe care o exprimă, într-o dublă relație sintactică: cu un complement direct, obiect pasiv al acțiunii verbale, și un complement indirect, obiect în mod direct interesat în acțiune (cel mai frecvent, o persoană): a da, a oferi, a promite, a făgădui, a dărui etc. ( cf. Dumitru Irimia, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, 1 976, p. 167) Ex.: Ți-aș da cartea.
Sunt intranzitive verbele care nu pot avea un complement direct, din această categorie făcând parte:
– verbe și expresii/locuțiuni verbale impersonale
Ex.: a ninge, a ploua, a se însenina, a se înnopta etc.
– verbe impersonale relative
Ex. a trebui, a se întâmpla
– verbe al căror plan se caracterizează prin trăsătura – uman
Ex.: a bâzâi, a chițcăi, a mârâi,a lătra, a mieuna,a apune, a răsări
– verbe subiective ce exprimă acțiuni, stări, procese închise în sfera subiectului precum existența, moartea care exprimă procese închise
Ex.: a fi, a exista, a muri, a trăi, a învia, a plânge, a râde, a surâde, a asuda, a tuși, a strănuta, a dormi etc.
– verbe de mișcare
Ex. a veni, a pleca, a sta, a intra, a ieși
Unele verbe intranzitive pot avea, în mod excepțional, un complement direct „intern” (exprimat printr-un substantiv cu aceeași rădăcină ca verbul sau din aceeași sferă semantică): a-și trăi traiul, a-și trăi viața. Construcțiile de acest fel sunt de obicei vechi și populare, dar există și unele noi, ca a alerga o cursă, în limbajul sportiv. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 151)
Un verb, datorită naturii sale polisemantice poate fi tranzitiv, printr-unul din sensurile sale, și intranzitiv, printr-altul. De exemplu, un verb poate fi intranzitiv întrebuințat cu sensul lui fundamental, și tranzitiv, când este întrebuințat cu un sens derivat sau figurat. ( cf. Dumitru Irimia, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, 1 976, p. 168)
Ex.: Trece cârdul de păsări. (intranzitiv)
De treci pădurea, ai să vezi în depărtare satul. (tranzitiv)
1.4.3.Verbe personale, impersonale și unipersonale
Prezența/absența poziției subiect determină distincția personal vs impersonal(Gramatica de bază a limbii române, p.277)
Semnificația termenilor personal – impersonal implică două direcții fundamentale legate de relația subiect – predicat, pe de o parte, iar pe de alta, ideea de persoană. (cf. Dumitru Irimia, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, 1 976, p.156)
Verbele personale admit un subiect gramatical, pentru că le este necesar. Aceste verbe se caracterizează prin trăsătura semantică+uman. Ex. a scrie, a mânca, a citi, a vorbi etc.
Verbele impersonale reacționează negativ la categoria de persoană, păstrează mereu forma persoanei a III-a, o formă, de fapt, apersonală. (cf. Dumitru Irimia, Gramtica Limbii Române, p.170)
D. Irimia clasifică verbele impersonale în:
1. absolute
– verbe meteorologice-a tuna, a fulgera, a se înnopta
– expresii verbale ce exprimă stări atmosferice –e noapte, e cald, e târziu
– expresii verbale ca a veni iarna, a se lăsa seara, a cădea noaptea, a se face dimineață
– expresii verbale care exprimă stări psihice, afective, fiziologice – mi-e cald, frig, dor, foame
– locuțiuni verbale antonime – a-i părea bine, rău
2.relative
– verbele a se cuveni, a se întâmpla, a-i plăcea, a-l durea, a trebui, a se părea, a i se năzări,
– expresii verbale-e bine, e rău, e ușor
– verbe întrebuințate impersonal –nu merge să, nu face să, rămâne să, merită să
Din punct de vedere logic, aceste verbe sunt impersonale pentru că acțiunea lor nu poate fi atribuită unei persoane. Din punct de vedere gramatical, ele sunt unipersonale pentru că aceste verbe au forma persoanei a III-a singular. Se cuprind aici și verbe care exprimă modul de comunicare al diferitelor păsări și animale: a lătra, a mieuna, a cotcodăci etc. Aceste verbe sunt numite onomatopeice.
Verbul a trebui, verb impersonal, admite în mod obișnuit propoziția subordonată ca subiect.( Ex.: Trebuie să vină.) Dar, pe lângă forma trebuie apar la acest verb și flexionare ca: trebuiește, trebuiesc, trebuim, aceste forme nefiind corecte. Conform DOOM (2 005) sunt corecte formele de indicativ imperfect persoana a III-a singular, trebuia, persoana a III-a plural, trebuiau, viitor persoana a III-a plural, vor trebui, conjunctiv prezent persoana a III-a, să trebuiască.
1.5. Categoriile gramaticale ale verbului
1.5.1. Persoana și numărul verbului
Persoana este forma pe care o ia verbul pentru a arăta că acțiunea este făcută de cel care vorbește (persoana I), de cel cu care vorbește (persoana a II-a) sau de altcineva în afară de cei doi vorbitori (persoana a III-a). (cf.GLR, 1966, p. 243). Categoria gramaticală a persoanei, specific[ pronumelor personale, reprezintă un criteriu de clasificare a verbelor în verbe tripersonale (au forme pentru cele trei persoane, numărul singular și plural) și unipersonale (au forme numai pentru persoana a III-a singular, uneori plural).
Acțiunea poate fi săvârșită de un singur autor sau de mai mulți autori. Persoanele au deci forme diferite pentru numărul singular și pentru numărul plural. Există persoana I, a II-a, a III-a singular și persoana I, a II-a, a III-a plural. ( cf. GLR, 1 966, p. 243). Categoria persoanei și cea a numărului se marchează în flexiunea verbului prin desinențe sau prin formele auxiliarului.
Ex.: – numărul singular: – persoana I: lucrez
– persoana a II-a: lucrezi
– persoana a III-a: lucrează
– numărul plural: – persoana I: lucrăm
– persoana a II-a: lucrați
– persoana a III-a: lucrează
În general, persoana gramaticală coincide cu persoana reală. Există și unele discordanțe acceptate drept corecte, de cele mai multe ori cu valoare expresivă (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 189):
-persoana a II-a în locul persoanei I sau a III-a;
Ex.: Nu știi de unde sare iepurele.
Am început să-l cert și zi-i și zi-i.
– persoana a III-a singular în loc de persoana I sau a II-a singular;
Ex.: Să-ți dea mama o bomboană?
– persoana I plural în loc de persoana a II-a singular și plural sau a III-a singular și plural.
Ex.: Am fost cuminți astăzi?
Nici din punctul de vedere al numărului real și al numărului gramatical nu există întotdeauna o concordanță. Pluralul se întrebuințează în locul singularului în următoarele situații (cf. GLR, 1 966, p. 245):
– pentru a exprima respectul (pluralul politeții);
Ex.: Sunteți unul dintre oamenii de seamă.
– în stilul oficial, când cineva reprezintă o instituție (pluralul oficial sau reprezentativ);
Ex.: Raportăm îndeplinirea planului trimestrial.
– în vechile acte oficiale, când autoritățile vorbesc despre sine (pluralul autorității);
Ex.: Noi, primarul orașului, decidem.
– unii autori folosesc persoana I plural în locul persoanei I singular (pluralul autorului);
Ex.: În acest articol vom demonstra.
– pentru a exprima modestia; se întâlnește în limba populară (pluralul modestiei);
Ex.: Suntem tatăl ei.
– poate avea sens ironic, batjocoritor (pluralul ironic).
Ex.: S-avem iertare!
1.5.2. Diateza
Diateza, categorie specifică verbului, este forma pe care o îmbracă verbul pentru a arăta în ce raport se află acțiunea pe care o exprimă cu autorul acestei acțiuni. În limba română există trei diateze: diateza activă, pasivă și reflexivă( cf. GLR 1 966, p. 208). În lucrarea GALR, ediția din 2005, p. 480, se menționează prezența a trei diateze, acestea fiind: diateza activă, diateza pasivă și diateza impersonală. Eliminarea reflexivului dintre valorile de diateză se explică prin faptul că niciuna dintre ipostazele reflexivului , exceptând reflexivul pasiv și reflexivul impersonal nu îndeplinește caracteristicile definitorii ale categoriei diatezei. Reflexivul pasiv este o realizare posibilă a diatezei pasive, iar reflexivul impersonal este unica realizare a diatezei impersonale.
Diateza este ,,expresia lingvistică a raportului dintre relația semantică autor – acțiune-obiect și relația sintactică subiect-verb(predicat)- complement.’’ (D.Irimia, Gramtica Limbii Române, p.197)
Prin diateza activă, verbul arată că subiectul face acțiunea. Verbul la diateza activă are în plan semantic trăsătura +activitate, iar în plan sintactic acțiunea exprimată de verbul predicat este realizată de către un subiect și se răsfrânge asupra unui complement direct.
S. P. C.D.
Ex. Matei citește cartea.
Diateza pasivă arată că ,,subiectul gramatical suferă acțiunea făcută de un complement de agent, care e considerat un subiect logic’’. (cf. GLR, 1 966, p. 208)
Ex.: Soldatul fusese ridicat de către colegi, chiar dacă se împotrivea.
Această diateză se poate forma numai la verbele active nepronominale tranzitive, prin transformarea complementului direct în subiect gramatical și a subiectului în complement de agent.
S. P. C.D
Ex.: Eu am scris tema.
S. gram. P. C. de agent
Tema a fost scrisă de mine.
În plan semantic, verbul la diateza pasivă se caracterizează prin trăsătura +pasivitate preluată de la subiectul gramatical, care este de fapt obiectul care suferă acțiunea. Diateza pasivă are două tipuri formale (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 158):
– un tip specific, alcătuit cu verbul auxiliar a fi și participiul verbului de conjugat, acordat cu subiectul;
Ex.: Argatul a fost bătut cumplit de către țărani.
– un tip nespecific, numit reflexiv pasiv sau pasiv reflexiv, reprezentat de verbe reflexive cu pronumele în acuzativ.
Ex.: Fânul se cosește în luna iunie.(în acest caz autorul acțiunii rămâne neexprimat)
Gramatica limbii române, Ed. Academiei, 2005, p.137 aduce în discuție și problema verbelor tranzitive, caracterizate prin trăsătura+pasiv, dar fără marcă pasivă. Aici sunt incluse participiile verbelor tranzitive(Este o sculptură admirată de sute de vizitatori.) și unele supine( Este interzis de utilizat uscătorul în baie.)
În cadrul diatezei reflexive intră numai verbele însoțite de pronume reflexive care nu pot fi înlocuite cu pronume personale sau cu substantive în același caz. În aceste situații pronumele reflexiv îndeplinește rolul de marcă morfologică a diatezei reflexive. (cf. GLR, 1 966, p. 209)
Ex.: Elevii se gândesc la excursia de sâmbătă.
Sintagma de bază a diatezei reflexive este alcătuită din substantiv(pronume) +se (morfem)+verb. În plan semantic verbul la diateza reflexivă se caracterizează prin trăsătura +reflexivitate , iar în plan sintactic subiectul exprimat prin substantiv(pronume) face acțiunea exprimată prin verbul predicat și suferă tot el aceeași acțiune.
Verbele cel mai des întrebuințate numai la diateza reflexivă sunt (cf. Ion Coteanu, Gramatică. Stilistică. Compoziție, 1 990, p. 90):
a se aciua a se ciorovăi a se îmbulzi a se pripăși
a se abține a se codi a se împletici a se răsti
a se acomoda a se cruci a se îndeletnici a se război
a se balona a se făli a se îngâmfa a se sfii
a se baza a se fuduli a se întâmpla a se teme
a se bălăbăni a se gudura a se lăcomi a se tolăni
a se bizui a se hârjoni a se opinti a se zbate
a se căi a se hlizi a se pocăi a se zgribuli
a se căzni a se iți a se posomorî a se zvârcoli
a se ciondăni a se ivi a se poticni
D. Irimia observă faptul că nu toate verbele pot fi încadrate în cele trei diateze, el propunând încadrarea acestora în diateza reciprocă, impersonală sau dinamică.(cf. GLR-p.203 )
Diateza reciprocă arată că aceeași acțiune este săvârșită și suferită în mod alternativ de două subiecte.
Ex. Ea s-a certat cu sora sa.
Noi ne-am întâlnit cu profesorul de matematică, pe stradă.
Diateza impersonală arată că se suspendă total relația cu un subiect gramatical, care nu poate fi exprimat din cauza caracterului său general.
Ex. Se trăiește greu.
Se spune la radio.
Conform GALR (2005, p.143), diateza impersonală nu apare decât la verbele intranzitive nonreflexive și noncopulative.
Ex.: Se moare repede în țările sărace.
Se muncește mult.
Reflexivul impersonal este unica realizare a diatezei impersonale. Subiectul este neexprimat; important este că acțiunea are loc, neinteresând cine o face.
Reflexivele impersonale se construiesc numai cu pronumele în acuzativ; se pot construi cu propoziție subiectivă. (cf. GLR, 1 966, p. 210)
Ex.: Aici se vorbește mult.
Se pare că este bine.
Diateza impersonală apare frecvent într-un limbaj de tipul celui folosit în rețetele culinare sau într-un limbaj al normelor juridice.
Ex.: Se alege lintea, se spală și se pune într-o cratiță cu apă rece […].
Se va proceda la înlocuirea arbitrului.
Diateza dinamică poate fi ilustrată în exemplele următoare(Sora mea s-a întristat. Mama se îngrijește de copil.)
1.5.3. Modul și timpul
Modul este definit în Gramatica limbii române, ediția din 1966 ca fiind ,,forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul cum vorbitorul consideră acțiunea’’(p.215). În lucrarea Gramatica limbii române, D. Irimia definește modul ca ,,o categorie prin care se exprimă implicarea subiectului vorbitor în desfășurarea raportului semantic dintre verb(realitate lingvistică) și o acțiune(realitate extralingvistică), interpretată prin enunțul sintactic – obiect al procesului de comunicare. (p.213)Considerat categorie gramaticală cu identitate proprie, instrument gramatical ce exprimă alături de alte instrumente, categoria sintactică a modalității, circumscrise actului de comunicare, modul presupune două coordonate-predicativitatea și temporalitatea, dar și înscrierea în opoziția categoriei gramaticale a persoanei.
În gramatica tradițională modurile se clasifică morfologic în personale și nepersonale (după capacitatea de a exprima persoana), iar sintactic (după capacitatea de a îndeplini funcția de predicat) în predicative și nepredicative(după capacitatea de a îndeplini funcția de predicat).
Modurile personale sunt indicativul, condiționalul-optativ, conjunctivul, imperativul și prezumtivul, ele fiind fără excepție, și predicative. Verbul la un mod personal reprezintă din punct de vedere sintactic nucleul unei propoziții, iar din punct de vedere flexionar are flexiune de persoană, număr și flexiune temporală.
Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul, participiul și supinul. Verbele la moduri nepersonale sunt din punct de vedere sintactic părți secundare de propoziție, dar unele dintre ele(infinitivul și supinul) pot îndeplini funcția de subiect, iar infinitivul, supinul, participiul pot avea și funcția de nume predicativ. Trei dintre modurile nepersonale(infinitivul, supinul, participiul) sunt considerate forme nominale ale verbului, datorită întrebuințării lor asemănătoare cu substantivul și adjectivul.(Gramatica pentru toți, M.Avram, p.159) D.Irimia susține faptul că infinitivul, gerunziul, participiul, supinul nu sunt moduri, deoarece nu exprimă conținutul semantic al acestei categorii, ele fiind încadrate în categoria formelor absolute ale verbului. În Gramatica limbii române, ediția 2005, dar și în Gramatica de bază a limbii române, ediția 2010, verbele la moduri nepersonale sunt definite ca forme nepersonale, sau forme non-finite, deoarece acestea ,, nu exprimă, în realitate, semnificații modale, neindicând atitudinea vorbitorului în legătură cu acțiunea sau cu starea exprimată de verb și neexprimând aprecierea acțiunii, a stării sau a evenimentului ca posibilă, realizabilă.’’(GLR, București, 2005, p.483)
Sub aspect semantic, verbele la moduri nepersonale nu au autonomie enunțiativă, iar sub aspect flexionar, nu își schimbă forma după număr și persoană, pierzându-și și categoria timpului(excepție face infinitivul). Gerunziul și infinitivul au uneori posibilitatea de a exprima persoana și numărul cu ajutorul subiectului sau al pronumelui reflexiv. (cf. GLR, 1 966, p. 216)
Ex.: Odată, venind noi de la școală, ne-am întâlnit cu un bătrânel.
A se teme cineva de cele întâmplate este firesc.
Având caracteristici hibride, verbele la moduri nepersonale se îndepărtează de statutul de verb și se apropie de alte clase lexico-gramaticale(substantiv, adjectiv, adverb).
Timpul este categoria gramaticală care indică fixarea desfășurării unui proces (acțiune, eveniment sau stare) în raport cu actul enunțării și se manifestă prin existența unor ansambluri (seturi) de forme verbale. (cf. GALR, 2 005, p. 394)
Conform GALR (2 005, p. 400), o acțiune poate fi prezentată ca fiind săvârșită în:
– prezent, adică concomitent cu actul enunțării;
Ex.: ascult
– trecut, adică înainte de momentul enunțării;
Ex.: ascultam, ascultai, am ascultat, ascultasem
– viitor, adică după momentul enunțării.
Ex.: voi asculta, am să ascult, oi asculta, o să ascult; voi (oi) fi ascultat
Identificarea timpului se poate realiza și cu ajutorul unor adverbe ca:
(acum, ieri, mâine, azi, cândva), substantive ce denumesc unități de măsură ale timpului(ora, minut, secundă ), substantive ce denumesc perioade ale anului( vara, toamna, iarna), substantive ce denumesc momente ale zilei (dimineață, seara), zilele săptămânii (marți, joi), lunile anului
( decembrie, ianuarie, august ).
1.5.3.1. Modul indicativ. Timpurile indicativului
Modul indicativ exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca reală. (cf. GLR, 1 966, p. 217)
Ex.: Fugeam spre casă. Deodată am auzit țipătul unei fete.
Indicativul este considerat ,,modul referențialității, caracteristic aserțiunii afirmative sau negative despre un fapt.În absența altor mărci, aserțiunea printr-un verb la indicativ exprimă și certitudinea vorbitorului.’’(Gramatica de bază a limbii române, 2010, p.234)
Este modul cu toate 3 timpurile (șapte): prezent (cântăm), perfect – cu timpurile: imperfect (cântam), perfect simplu (cântarăm), perfect compus (am cântat), mai – mult – ca-perfect (cântaserăm), viitor (vom cânta, avem să cântăm, om cânta, o să cântăm) și viitor anterior (vom (om) fi cântat). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 160)
Prezentul
Prezentul este un timp absolut care situează acțiunea verbală în relație de simultaneitate cu momentul vorbirii. Structura morfematică a prezentului este R radical+F(flectiv), flectivul fiind alcătuit la rândul său din sufix gramatical de prezent+desinențe de persoană și număr.
MODEL DE CONJUGARE
Conform GLR (1 966, p. 235), în propoziții principale, prezentul redă:
1. o acțiune în curs de executare, simultană cu momentul vorbirii, sau o acțiune
permanentă ( Ex.: Stau la birou și citesc./ Mâncăm ca să trăim. )
2. o acțiune săvârșită în trecut. Pentru redarea mai vie și mai convingătoare a unor fapte
într-o narațiune, se folosește adesea prezentul cu valoare de perfect; acest prezent se
numește prezent istoric sau narativ.( Ex.: Ștefan se îndreaptă spre Cetatea Albă. Privește câmpul de luptă și dă ordine.)
3. o acțiune viitoare; în această situație, verbul este adesea însoțit de un
determinant temporal care exprimă posterioritatea.( Ex.: Mâine plec la mare.)
4. acțiuni nesituate precis în timp față de momentul când sunt exprimate:
– prezentul iterativ – exprimă o acțiune care se petrece în mod obișnuit la anumite intervale.
( Ex.: Microbuzul pleacă zilnic la ora opt spre Fălticeni.)
– prezentul gnomic sau etern
( Ex.: Dacă fugi după doi iepuri ,nu prinzi niciunul.)
Uneori, prezentul indicativului are valoarea imperativului.
( Ex.: Anunți elevii să vină la repetiție. )
Perfectul compus
Perfectul compus este un timp absolut ce exprimă o acțiune care s-a încheiat în mod cert într-un moment anterior momentului vorbirii, și nu se raportează la alte repere temporale în afara timpului prezent.
Ex.: Am citit anul trecut romanul Frații Jderi, de M. Sadoveanu.
În limba vorbită perfectul compus poate indica în combinație cu alte mărci temporale, o acțiune desfășurată înaintea altei acțiuni trecute.(ex. A adus ieri mașina. A cumpărat-o din Italia acum o săptămână.)
În subordonare(mai ales față de verbe de declarație), perfectul compus este adesea folosit ca timp relativ, indicând un interval de timp trecut, anterior momentului trecut, evocat de verbul de declarație.(cf. Gramatica de bază a limbii române, p.250) (Ex. Ți-a zis că a scris tema.)
Uneori perfectul compus poate avea valoare de anticipare.(Ex. Gata, am fugit.)
Perfectul compus este caracterizat prin următoarea structură morfematică: formele de auxiliar ale indicativului prezent de la verbul a avea (am, ai, a, am, ați, au) + participiul invariabil al verbului de conjugat. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 177)
MODEL DE CONJUGARE
Imperfectul
Acțiunea redată de imperfect se situează în trecut, față de momentul vorbirii, e durativă, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. (cf. GLR, 1 966, p. 236)
Ex.: Priveam cârdurile de cocoare.
Uneori, imperfectul are valoare de condițional.( Ex.: Mergeam și eu, dacă știam. )
Din punct de vedere formal, imperfectul are o structură morfematică simplă alcătuită din radical R+sufix(S )+desinență(D). Sufixul specific imperfectului este a pentru verbele terminate în –a și-î (suna, ura) și ea pentru verbele terminate în –e, – ea, – i
(punea, vedea, iubea)
Perfectul simplu
Perfectul simplu exprimă o acțiune terminată de curând, chiar în ziua în care se vorbește(cf. GLR ,1 966, p. 238). Este un timp absolut, care nu se raportează la alte repere temporale decât la cel al unui prezent neprecizat. Momentul acțiunii verbului este, relativ mai apropiat de prezentul procesului comunicării. ( Ex. Fusei azi la târg și cumpărai o căruță.)
Se folosește cu precădere în partea de apus a țării, în special în Oltenia, Banat, Crișana, având o valoare de trecut recent. În literatură, perfectul simplu se întrebuințează numai în narațiuni, la persoana a III-a, fiind numit ,, timp narativ ficțional, al narațiunii fără narator’’(Gramatica de bază, p.252)
Ex.: „Iar marți, des-dimineață puse tarnițele și desagii pe cai.” (I.Creangă)
În dialog, perfectul simplu poate apărea cu nuanțe speciale de ordin expresiv, exprimând fie ironia (Bine ziseși!), fie reproșul (Veniși la spartul târgului!). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 177)
Perfectul simplu se formează de la radicalul verbului, cu sufixe specifice(-a-, -u-, -se-, -i-, -î-) și desinențele( –i, -și, – , -răm, -răți, -ră- ).Desinențele de plural sunt alcătuite dintr-o particulă ce transmite semnificaia de număr(-ră) și una care indică numărul și persoana(-m, -ți, -)
MODEL DE CONJUGARE
Verbele terminate la infinitiv în – e pot primi la perfect simplu sufixul – u începui, începuși, începu etc., sau pot primi sufixul –se care nu trebuie confundat cu sufixul pentru timpul mai mult ca perfect.(verbele a scrie, a frige din tabelul de mai sus.)
Mai – mult – ca – perfectul
Mai – mult – ca – perfectul exprimă o acțiune încheiată înaintea altei acțiuni săvârșite în trecut. Este prin definiție un timp relativ, relația putând fi stabilită cu alt verb la un timp trecut sau cu un circumstanțial de timp. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 180)
Ex.: Când ai venit tu, eu terminasem lecțiile.
Spre seară terminasem lecțiile.
Este un timp folosit destul de rar în vorbire, fiind înlocuit de multe ori cu perfectul compus, ceea ce reprezintă o pierdere pentru claritatea și variația exprimării. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 180)
Ex.: Înainte de a pleca, le explicase de ce a venit.
Înainte de a pleca, le-a explicat de ce a venit.
Folosit în cadrul unei narațiuni, mai.mult.ca-perfectul presupune o întrerupere a linearității , presupune o întoarcere în trecut.
Forma de mai – mult – ca-perfect este sintetică, cu o structură alcătuită din radical R+element sufixal( S)+element desinențial( D) , componentul sufixal , dar și cel desinențial fiind alcătuit din câte două unități. Din punct de vedere formal, mai-mult-ca-perfectul este un timp fără neregularități, care diferă de perfectul simplu doar prin inserarea sufixului –se și prin desinența de la pers I plural –m.
MODEL DE CONJUGARE
Viitorul (viitorul I)
Conform GLR (1 966, p. 240), viitorul I exprimă o acțiune care se va petrece după momentul vorbirii.
Ex.: Cine va munci, va avea tot ceea ce-și dorește.
Din punct de vedere formal, viitorul propriu-zis este un timp compus, cu mai multe tipuri, toate aparținând limbii literare (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 181):
– principalul tip de viitor I, exclusiv literar și având un anumit caracter livresc, este constituit din formele de auxiliar ale indicativului prezent de la verbul a vrea (voi, vei, va, vom, veți, vor) și infinitivul prezent al verbului de conjugat.
– un alt tip de viitor I, folosit în limba vorbită, familiară, mai mult cu valoare de prezumtiv prezent, are auxiliarul a vrea cu următoarele forme: oi, ăi (-i), o, om, ăți (-ți), or
– un tip de viitor I folosit în limba vorbită este constituit din auxiliarul invariabil o și conjunctivul prezent al verbului de conjugat
– tot în limba vorbită se folosește și tipul de viitor I constituit din formele obișnuite de indicativ prezent ale verbului auxiliar a avea și conjunctivul prezent al verbului de conjugat
Cele patru forme de viitor sunt incluse în tabelul de mai jos.
Limba română prezintă și o construcție perifrastică alcătuită din verbul a avea (cu paradigmă completă de imperfect) și conjunctivul prezent al verbului care redă procesul comunicat: aveam să sun, aveai să suni, avea să sune, aveam să sunăm, aveați să sunați , aveau să sune. Această construcție exprimă posterioritatea, ca și viitorul, având însă o distribuție limitată, fiind un timp al narațiunii. De aceea este denumită și viitorul în trecut. (cf. GALR, 2 005,vol I, p. 441)
În limba română se utilizează și o altă formație perifrastică alcătuită cu ajutorul verbului impersonal a urma (la prezent sau la imperfect) de tipul urmează / urma să. (cf. GALR, 2 005, p. 442)
Ex.: La vară urmează să mă relaxez.
Vara urma să mă relaxez.
Viitorul anterior (viitorul II)
Conform GLR (1 966, p. 241), viitorul anterior exprimă o acțiune care se va petrece în viitor față de momentul vorbirii, dar va fi încheiată înaintea altei acțiuni viitoare.
Ex.: Alina va fi terminat de strâns merele când vei veni tu.
În limba română viitorul anterior are un caracter livresc, în limba vorbită folosindu-se foarte rar. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 183)
Viitorul anterior are adesea valoare de prezumtiv:
„O mai fi întârziat o zi, două și ea, la moșie, la Bălcești.” (Camil Petrescu) (cf. GLR, 1 966, p. 241)
Din punct de vedere formal, viitorul anterior este un timp compus din formele de viitor propriu-zis +infinitivul verbului auxiliar a fi + participiul invariabil al verbului de conjugat. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 183)
Ex.: voi (oi) fi sunat vom (om) fi sunat
vei (ăi, ei, -i, îi) fi sunat veți (ăți, eți, îți, oți) fi sunat
va (o, a) fi sunat vor (or) fi sunat
1.5.3.2. Modul conjunctiv. Timpurile conjunctivului
Modul conjunctiv exprimă o acțiune realizabilă, posibilă GLR,1966,vol I, p.218 și are forme pentru timpul prezent și perfect.
Ex.: E posibil să plec, e posibil să rămân.
În limba română, conjunctivul se întrebuințează adesea în locul infinitivului.
Ex.: Până a ajunge acolo, am ocolit.
Până să ajungem acolo, am ocolit.
Uneori adverbul înainte este urmat de infinitiv, în loc de conjunctiv.
Ex.: Înainte de a hotărî, ei plecaseră.
Înainte să hotărâm, ei plecaseră.
În propoziții principale, conjunctivul poate exprima (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 160):
– deliberarea (Ex.: Să plec ori să rămân?)
– protestul, indignarea.( Ex.: Eu, să cumpăr?)
Conjunctivul mai este întrebuințat cu valoarea următoarelor moduri (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 160):
– valoare de condițional, în propoziții subordonate condiționale sau concesive( Ex.: Să-ți fi dat eu, nu primeai.)
– valoare de prezumtiv, în propoziții principale și secundare.(Ex.: Nu știu să fi trecut pe la școală semestrul acesta. )
– valoare de optativ, în propoziții principale( Ex.: Să ajungeți cu bine!)
– valoare de potențial, numai în propoziții principale interogative care răspund la o întrebare prin reluarea ei.( Ex.: – Ce cari acolo?)
– Ce să car?
Conjunctivul este un timp al subordonării, deoarece exisă verbe, locuțiuni, expresii verbale care pot fi urmate de verbe la conjunctiv. Verbele a trebui, a putea, a vrea, a începe, a apuca cer modul conjunctiv.
Modul conjunctiv are două timpuri: prezent (să cântăm) și perfect (să fi cântat), prezentul fiind mult mai folosit. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 161) Din punct de vedere formal, modul conjunctiv este marcat de conjuncția să, care poate lipsi în anumite condiții numai la persoana a III-a singular și plural a timpului prezent. (cf. GLR, 1 966, p. 219)
Ex.: Recunoască-l toți!
Prezentul
Prezentul conjunctiv exprimă o acțiune viitoare sau o acțiune nesituată precis în timp.
Ex.: Eu să muncesc și el să ia banii?
Prezentul conjunctivului poate avea valoare de:
– prezumtiv (conjunctiv prezumtiv)( Ex.: Nu cred să fi știind.)
– imperativ, exprimând porunca, ordinul, o dispoziție, un îndemn, un sfat, o propunere(Ex.: Să dați
vina pe mine.)
-optativ, exprimând o urare, o imprecație, un blestem.(Ex.: Să-ți meargă treaba!/ Să te usuci ca
scândura!) (cf. GLR, 1 966, p. 242):
Prezentul conjunctivului se formează de la același radical ca și prezentul indicativului, cu ajutorul conjuncției să, al sufixelor identice cu cele de la indicativ și cu desinențele specifice conjunctivului.
MODEL DE CONJUGARE
Perfectul
Perfectul conjunctiv exprimă o acțiune trecută față de momentul vorbirii, o acțiune trecută anterioară, simultană sau posterioară alteia. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 186)
Ex.: Să te fi dus la timp, găseai.
Nu-mi amintesc să fi spus așa.
Să fi asistat la ceartă, i-aș fi despărțit.
Aș fi venit și eu să te fi ajutat.
Din punct de vedere formal, este un timp compus, cu o structură invariabilă după persoane, alcătuită din conjuncția să+infinitivul verbului a fi+ participiul invariabil al verbului de conjugat.
Ex.: să fi sunat, să fi sunat, să fi sunat,etc.
Conjunctivul perfect este o formă destul de rar folosită în vorbirea curentă, este mai frecvent în limba literară scrisă.
1.5.3.3. Modul condițional. Timpurile condiționalului
Modul condițional exprimă o acțiune a cărei realizare depinde în general de îndeplinirea unei condiții. (cf. GLR, 1 966, p. 220)
Ex.: Aș merge în excursie dacă aș avea bani.
Atât propoziția care formulează condiția, cât și propoziția regentă se construiesc, de obicei, cu modul condițional.
Ex.: Dacă aș fi avut timp, aș fi trecut și pe la el.
La acest mod se disting următoarele valori (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 161):
– de condițional, când exprimă o condiție sau o acțiune condiționată (Dacă țipă el, țip și eu.)
– o concesie (Chiar de m-ar ajuta, nu mi-ar fi de folos.) sau o comparație ireală (Îi vorbește ca și cum nu l-ar certa.)
– de optativ, când acțiunea este dorită (Aș mânca o ciocolată) sau când se evită, din politețe, exprimarea categorică a unei intenții, dorințe sau opinii (Aș vrea puțină apă.)
– de potențial, când se exprimă numai faptul că acțiunea este posibilă, virtuală (Ai crede că ea scrie poezii?)
În propoziții subordonate modul condițional poate fi folosit și cu valoare de prezumtiv, exprimând de obicei distanțarea vorbitorului de o comunicare reprodusă. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 162)
Ex.: Se spune că ar fi plecând și el.
Din punct de vedere formal, acest mod are ca marcă auxiliarul a avea prin formele aș, ai, ar, am, ați, ar. Modul condițional are două timpuri: prezent (aș merge) și perfect (aș fi mers).
Prezentul
Prezentul condițional exprimă o acțiune realizabilă în prezent sau în viitor. (cf. GLR, 1 966, p. 243)
Ex.: Aș dansa./ Aș veni și eu.
Din punct de vedere formal, este un timp compus, construit din auxiliarul aș, ai, ar, am, ați, ar și infinitivul prezent al verbului de conjugat. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 186) Tema infinitivului este invariabilă. Se schimbă numai verbul auxiliar în funcție de număr și persoană.
Ex.: aș suna, ai suna, ar suna, am suna, ați suna, ar suna etc.
În limbajul poetic, dar și în limba vorbită, auxiliarul poate sta deopotrivă în urma sau în fața temei cu infinitiv.
Ex.: 1. Jelui- m- aș și n-am cui…
2. Aș pleca acum dacă aș avea cu ce.
Condiționalul prezumtiv, care se folosește în vorbirea indirectă, este tot un timp compus, fiind alcătuit din prezentul condițional al verbului auxiliar a fi și gerunziul verbului de conjugat. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 187)
Ex.: aș (ai, ar, am, ați, ar) fi sunând
Perfectul
Exprimă o acțiune care nu s-a realizat în trecut. (cf. GLR, 1 966, p. 243)
Ex.: Ar fi vrut să vină, dar nu l-am lăsat.
Din punct de vedere formal, este un timp compus din prezentul condițional al verbului auxiliar a fi și participiul invariabil al verbului de conjugat. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 187)
Ex.: aș (ai, ar, am, ați, ar) fi sunat
1.5.3.4. Modul prezumtiv. Timpurile prezumtivului
Modul prezumtiv exprimă o acțiune realizabilă, posibilă, prezentată ca presupusă, bănuită.
Acest mod are două timpuri: prezent (vom (om) fi cântând) și perfect (vom (om) fi cântat). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 162)
Prezentul prezumtiv este reprezentat prin patru serii de forme, iar perfectul prezumtiv prin trei serii de forme. (cf. GALR, 2 005, p. 447, 448)
Prezentul
Prezentul prezumtiv poate exprima o acțiune din momentul vorbirii (Va fi știind el ceva.), o acțiune viitoare (Mâine o fi plecând vreun avion?) sau o acțiune nesituată în timp – prezentul iterativ (Va fi trecând zilnic prin piață.) sau prezentul etern (Pământul va fi fiind rodnic acolo.) (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 187)
Tipul formal de prezumtiv prezent cu cea mai frecventă utilizare este un timp compus din formele de viitor indicativ (cu infinitivul) ale verbului auxiliar a fi și gerunziul verbului de conjugat.
Ex.: voi (oi) fi lucrând vom (om) fi lucrând
vei (ăi, ei, -i, îi) fi lucrând veți (ăți, eți, îți, oți) fi lucrând
va (o, a) fi lucrând vor (or) fi lucrând
Al doilea tip, cu o frecvență destul de ridicată, prezintă două elemente identice cu primele componente ale formelor de condițional perfect (aș fi, ai fi, ar fi etc.)și un al treilea, identic cu gerunziul.
Ex.: aș (ai, ar, am, ați, ar) fi lucrând
Mai puțin utilizat este al treilea tip, format din două elemente identice cu primele componente ale conjunctivului perfect (să fi), urmate de o secvență omonimă cu gerunziul.
Ex.: să fi lucrând
O structură foarte utilizată, care este omonimă cu viitorul de tipul o lucra, este alcătuită din afixele mobile oi, ăi, o (a), om, ăți (oți), or și un format identic cu infinitivul. (cf. GALR, 2 005, p. 373)
Ex.: oi lucra om lucra
ăi (ei, -i, îi) lucra oți (eți, îți, ăți) lucra
o (a) lucra or lucra
Perfectul
Perfectul prezumtiv exprimă o acțiune trecută. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți,
1 986, p. 187) Ex.: O fi știut el ceva.
Prima serie, frecvent utilizată, este un timp compus din formele de viitor indicativ (cu infinitivul) ale verbului auxiliar a fi și participiul invariabil al verbului de conjugat.
Ex.: voi (oi) fi adunat
Această formă a prezumtivul perfect este omonimă cu indicativul viitor anterior.
A doua serie este omonimă condiționalului perfect.
Ex.: aș (ai, ar, am, ați, ar) fi lucrat
A treia serie, cu o frecvență redusă, are forme identice cu formele de subjonctiv perfect (să fi lucrat)(cf. GALR, 2 005, p. 375)
1.5.3.5. Modul imperativ
Conform GLR (1 966, p. 222) imperativul este modul prin care se exprimă:
– ordinul (în vederea îndeplinirii sau împiedicării unei acțiuni);
Ex.: Vorbiți cât mai tare!
Nu rupeți florile!
– îndemnul, rugămintea;
Ex.: Învață, ca să ai succes în viață!
Ajută-mă!
– ironic, sub formă de îndemn, concesiv, amenințarea.
Ex.: Supără-mă, supără-mă!
Imperativul exprimând rugămintea apare în expresii fixe care și-au pierdut sensul propriu de invocații, devenind echivalente cu o interdicție. (cf. GLR, 1 966, p. 223)
Ex.: N-ar fi vrut, Doamne ferește! să supere pe cineva.
Modul imperativ nu are timpuri. Este singurul mod personal la care se distinge formal pozitivul (ordinul în vederea îndeplinirii unei acțiuni: Fugi!), de negativ (ordinul de interzicere a unei acțiuni: Nu fugi!). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 162)
Imperativul pozitiv se formează din același radical ca și prezentul indicativului, cu aceleași sufixe și cu desinențele: (tu) –ă (- e, – i), (voi) –ți.
Ex.: (tu) ascultă! muncește! dormi!
(voi)ascultați! munciți! dormiți!
Imperativul negativ are următorul mod de formare:
2 sg.: nu + infinitivul prezent: nu asculta!, nu munci!, nu dormi!
2 pl.: nu + imperativul pozitiv (indicativul prezent): nu ascultați!, nu munciți!, nu dormiți!
Imperativul are numai persoana a II-a singular și plural, pentru exprimarea unui ordin sau a unui îndemn cu privire la altă persoană folosindu-se conjunctivul cu valoare de imperativ (ex.: Să plece imediat!) sau indicativul viitor (ex.: Veți lua măsurile necesare.). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 162)
Din punct de vedere formal, imperativul este marcat, de obicei, de o intonație specifică, exclamativă, care variază după cum este vorba de o rugăminte sau de un ordin categoric. Deosebirile de intonație se reflectă în deosebirile de punctuație: semnul exclamării este frecvent, dar nu obligatoriu, fiind admis și punctul.
1.5.3.6. Modul infinitiv. Timpurile infinitivului
Infinitivul este modul care denumește acțiunea exprimată de verb, adică este numele unei acțiuni. (cf. GLR, 1 966, p. 224)
Infinitivul ține, prin natura sa, și de verb și de substantiv, putând avea funcții sintactice specifice acestor două părți de vorbire, din acest motiv este încadrat de gramatica modernă în categoria formelor verbale non-finite pentru că nu exprimă atitudinea vorbitorului în legătură cu evenimentul exprimat prin verb și nu poate constitui enunțuri de sine stătătoare. (Gramatica de bază a limbii române, p.286)
În limba română există două forme de infinitiv:una scurtă (ex.: a citi, a calcula – verbul propriu-zis); una lungă (ex.: citire, calculare – care s-a substantivizat).
Modul infinitiv are două timpuri: prezent (a cânta) și perfect (a fi cântat). (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 164)
Prezentul
Prezentul infinitiv este forma-tip (de dicționar) a formelor verbale, exprimând procesul de desfășurare a acțiunii care poate avea loc și momentul vorbirii.
Ex.: Doresc a preciza cauza bolii.
În funcție de timpul verbului care îl precede, infinitivul prezent capătă înțeles de trecut sau de viitor.
Ex.: A început a dansa. (în trecut)
Începe a dansa. (în prezent)
Va începe a dansa. (în viitor)
Din punct de vedere formal, prezentul infinitiv este un timp simplu, ale cărui sufixe (- a, – ea,- e,- i,- î ) caracterizează conjugările. Prepoziția a este marcă obligatorie a formei scurte a infinitivului.
Ex.: a suna, a vedea, aduce, a sui, a coborî etc.
Varianta „lungă” (infinitivul lung) are finala –re adăugată la sufixul infinitivului „scurt”.
Ex.: a suna – sunare, a vedea – vedere, a aduce – aducere, a sui –suire a coborî – coborâre
Perfectul
Perfectul infinitiv exprimă o acțiune trecută, de obicei anterioară celei exprimate de verbul regent. Este un timp folosit rar. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 188)
Ex.: L-a pus într-o lumină proastă faptul de a nu fi declarat adevărul.
Din punct de vedere formal, este un timp compus din prezentul infinitiv al verbului auxiliar a fi și participiul invariabil al verbului de conjugat; prepoziția a este obligatorie la acest timp al infinitivului.
Ex.: a fi sunat, a fi văzut, a fi adus, a fi suit, a fi coborât etc.
1.5.3.7. Modul gerunziu
Gerunziul este forma verbală care exprimă acțiunea în desfășurare, fără referire precisă la momentul vorbirii. Este lipsit de timpuri proprii, preluând de obicei semnificația modală și temporală a verbului regent. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 165)
Ex.: Pofta vine mâncând.
A venit mâncând.
Gerunziul poate deveni adjectiv atunci când primește desinențe de gen și număr (mâna sângerândă), sau substantiv atunci când primește articol (murindul…). Atunci când determină un verb, îndeplinind funcția sintactică de complement circumstanțial, gerunziul are valoare adverbială. (cobora fugind /speriindu-se, a fugit.)
Gerunziul intră în alcătuirea unor forme verbale compuse prezumtiv prezent ( va fi știind), condițional prezumtiv (ar fi știind), conjunctiv prezumtiv( să fi știind), infinitiv prezumtiv (a fi știind).
Gerunziul se formează de la radicalul verbului cu ajutorul sufixelor -ând sau -ind. Ex.: lucrând, având, scriind, coborând
Din relația sintactică cu formele scurte ale pronumelor personale și reflexive, intervine vocala u ca element de legătură.
Ex.: ascultându-l, amintindu-și etc.
1.5.3.8. Modul participiu
Participiul este modul care denumește acțiunea suferită sau îndeplinită de un obiect și are valoare de adjectiv. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 167)
Ex.: spălat, văzut, fugit, coborât etc.
Participiul are întotdeauna valoare temporală de trecut, acțiunea exprimată fiind prezentată ca terminată.
Ex.: Haina spălată este a Nadiei.
Modul participiu se formează din tema perfectului, la care se adaugă sufixul principal –t. La verbele care au perfectul simplu format cu – se, sufixul participiului este –s. (cf. GLR, 1 966, p. 267)
Ex.: scris, spus, ars
Participiul intră în alcătuirea perfectului compus( am spălat ), a viitorului anterior (voi fi spălat) , a conjunctivului perfect (să fi spălat), a condiționalului perfect (aș fi spălat), a prezumtivului perfect (voi, oi fi spălat), a infinitivului perfect (a fi spălat ) și în alcătuirea verbului la diateza pasivă (este spălat)
Participiul are forme deosebite după gen și număr. În alcătuirea diatezei pasive, se acordă în gen și număr cu subiectul.
Ex.: Fata este lăudată. Fetele sunt lăudate.
Băiatul este lăudat. Băieții sunt lăudați.
1.5.3.9. Modul supin
Supinul denumește acțiunea verbală, comportându-se ca verb, dar și ca substantiv; el este sinonim cu infinitivul. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 169)
Supinul își păstrează caracteristicile verbale atunci când are ca determinanți complemente (complement direct – Se pregătește de scris tema), sau poate căpăta caracteristici substantivale îndeplinind funcții sintactice specifice substantivului (subiect – De citit nu e ușor./ Nume predicativ – Sunt multe de făcut / atribut – Mașina de spălat este nouă.)
Supinul nu are timpuri; asupra lui se răsfrânge valoarea temporală a verbului regent. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 169)
Ex.: De învățat, învăț. (prezent)
De învățat, am învățat. (trecut)
De învățat, o să învăț. (viitor)
Din punct de vedere formal, supinul are aceeași formă ca participiul, deosebindu-se prin aceea că nu este variabil și e precedat obligatoriu de prepoziția de.(cf. GLR, 1 966, p. 268)
Ex.: (de) cântat, (de) făcut, (de) păzit,(de) coborât.
1.6. Sintaxa verbului
1.6.1. Funcțiile sintactice ale verbelor la moduri personale
Verbele la moduri personale pot îndeplini în propoziție sau frază funcția sintactică de predicat.
Conform GLR (1 966, p. 95), predicatul este partea principală de propoziție care atribuie subiectului o acțiune, o stare sau o însușire, partea care arată ce face, ce este sau cum este subiectul.
Ex.: Pădurea răsună de cântece vesele.
Vântul bătea nemilos în ferestrele înghețate.
Ningea cu fulgi mari.
În mod tradițional, după părțile de vorbire prin care este exprimat, predicatul este de două feluri: verbal și nominal.
Ex.: Eleva scrie tema. (predicat verbal)
Eleva este silitoare.(predicat nominal)
Predicatul verbal poate fi exprimat printr-un verb la un mod personal, o locuțiune verbală sau o interjecție cu valoare verbală. (cf. GLR, 1 966, p. 96)
Ex.: Tu citești lecția. (verb la mod personal)
A dat fuga și l-a ajutat. (locuțiune verbală cu verbul la un mod personal)
Pasărea zbrr! pe o creangă. (interjecție care redă o acțiune)
Verbele pot fi la orice mod personal (indicativ, conjunctiv, condițional, prezumtiv și imperativ) și la oricare dintre cele trei diateze (diateza activă, pasivă sau reflexivă). (cf. GLR, 1 966, p. 96)
Diateza activă:
– modul indicativ ( Combinele secerau lanurile întinse.)
– modul conjunctiv( A trimis să-i aducă vioara.)
– modul condițional( Aș fi venit, dacă găseam repede o mașină.)
– modul prezumtiv( Va fi știind el ceva.)
– modul imperativ (Trăiește viața cu demnitate!)
Diateza pasivă:
Ex.: Băiatul a fost întâmpinat de toată familia.
Diateza reflexivă:
Ex.: El se gândește la vacanță.
Conform GALR (2 005, p. 249), supinul poate avea rol de predicat când este folosit în enunțuri imperative, unde verbul propriu-zis lipsește.
Ex.: De citit primele zece pagini !
Și infinitivul cu valoare de imperativ poate fi acceptat ca predicat. (cf. GLR, 1 966, p. 96)
Ex.: A se spăla bine înainte de folosire!
În unele propoziții, atunci când verbul se subînțelege din context, întrucât a fost exprimat în propoziția sau în fraza anterioară, predicatul verbal poate lipsi. (cf. GLR,1 966, p. 98)
Ex.: Atunci Nică fuge, și mătușa Mărioara după el.
Predicatul nominal
Predicatul nominal este alcătuit dintr-un verb copulativ la un mod personal și unul sau mai multe nume predicative. (cf. GLR, 1 966, p. 99)
Ex.: Dimineața era senină.
Cel mai folosit verb copulativ este a fi.
Verbul a fi este copulativ fiindcă leagă subiectul de calitatea exprimată de numele predicativ, împreună cu care formează predicatul nominal. Când are înțelesul de a exista, a se afla, a se găsi, a trăi, a se întâmpla, a se duce, a fi este predicat verbal. (cf. GLR, 1 966, p. 99)
Ex.: Era odată o babă.
În unele predicate nominale, copula nu este exprimată. Lipsa acesteia poate fi marcată în scris prin virgulă sau prin linie de pauză. (cf. GLR, 1 966, p. 100)
Ex.: 1. Discuția îndelungată, sărăcie curată.
2. România – o țară înfloritoare.
Când ordinea este inversă, intonația se schimbă, accentul căzând pe numele predicativ.
Ex.: Un oraș înfloritor, Bucureștiul.
Copula mai poate fi subînțeleasă în propoziția-răspuns, atunci când a fost exprimată în propoziția-întrebare anterioară.
Ex.: – Ești fericit?
– Foarte fericit!
Numele predicativ poate fi exprimat prin mai multe părți de vorbire: substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb la supin sau la infinitiv, adverb sau interjecție (cf. GLR, 1 966, p. 101):
– substantiv, adjectiv substantivizat sau pronume în nominativ, în acuzativ sau în genitiv
Ex.: Băieții sunt elevi. (substantiv în nominativ)
Mihai este deșteptul clasei. (adjectiv substantivizat în nominativ)
Cartea mea este aceasta. (pronume în nominativ)
Noi suntem de pe Argeș. (substantiv în acuzativ)
Părul era de un negru cu reflexe albastre. (adjectiv substantivizat în acuzativ)
Ea nu e ca mine. (pronume în acuzativ)
Sunt împotriva regulilor stabilite de tine. (substantiv în genitiv cu prepoziție)
Toți sunt împotriva răului. (adjectiv substantivizat în genitiv cu prepoziție)
Am fost contra lui. (pronume în genitiv cu prepoziție)
– adjectiv sau participiu cu valoare adjectivală ( Pădurea era verde și umbroasă./ Lucrarea este terminată. )
– numeral ( Ionuț este al doilea.)
– verb la infinitiv sau la supin (A citi înseamnă a călători. / Eram de invidiat. )
– adverb ( E imposibil să ajungi la timp.)
– interjecție (E vai de noi!)
Predicatele nominale de tipul: e bine, e rău, e ușor, e greu sunt socotite expresii verbale impersonale.
Predicatul verbal și verbul copulativ se acordă cu subiectul în persoană și număr.(cf. GLR,
1 966, p. 105) Ex.: Băiatul se întorcea de la bunici./ Pâinea este caldă.
Verbele (predicative, auxiliare sau copulative) la moduri personale se acordă în persoană și număr, iar părțile nominale (inclusiv participiul pasiv) se acordă în gen, număr și caz. La predicatele verbale exprimate prin adverbe sau prin interjecții nu există acord; nu există acord nici la numele predicative exprimate prin adverbe, interjecții sau forme verbale nepredicative. (cf. Mioara Avram, Gramatica pentru toți, 1 986, p. 267)
Ex.: Copilul este certat de părinți./Mama spală rufele.
În general, acordul predicatului se face după forma subiectului.
Ex.: Eu citesc./ Noi citim.
1.6.2. Funcțiile sintactice ale verbelor la moduri nepersonale
Infinitivul (forma scurtă) poate îndeplini în propoziție următoarele funcții sintactice:
– subiect
Ex.: A petrece timpul liber cu prietenii, e un lucru frumos..
– nume predicativ
Ex.:Dorința noastră este de a ajunge la cabană înainte de lăsarea serii.
– atribut
Ex.: Hotărârea de a pleca ne-a surprins pe toți.
– complement direct
Ex.. Oricine poate învăța o limbă străină.
– complement indirect
Ex.: Mă gândesc la a te ajuta la lecții.
– complement circumstanțial de timp
Ex.: Să pornim ,înainte de a răsări soarele.
– complement circumstanțial de mod
Ex.:Scrie tema fără a se concentra la ortografie.
– complement circumstanțial de scop
Ex.: Am săpat grădina pentru a pune straturi..
Gerunziul poate îndeplini următoarele funcții sintactice:
– subiect
Ex. Se aude tunând.
– atribut
Ex.: Trupuri sângerând se vedeau pe câmpul de luptă.
– complement direct.
Ex. Auzi strigând pe cineva la poartă.
– complement indirect
Ex. M-am plictisit așteptând.
– complement circumstanțial de timp
Ex. Ajungând acasă, m-am apucat de curățenie.
Participiul poate îndeplini următoarele funcții sintactice:
– atribut adjectival
Ex.: Frunzele mușcate de brumă îngălbeniseră.
– nume predicativ
Ex.: El este obosit de drum.
Supinul poate îndeplini următoarele funcții sintactice:
– subiect
Ex.: E ușor de vorbit.
– nume predicativ
Ex.: Castanele sunt pentru consum.
– atribut
Ex.: Apa de băut este în frigider.
– complement direct
Ex.: Are de citit două romane.
– complement indirect
Ex.: S-a săturat de așteptat trenul.
CAPITOLUL 2
STRATEGIA DIDACTICĂ. METODOLOGIA DIDACTICĂ. METODĂ.TEHNICĂ. PROCEDEU. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
2.1. Strategia didactică
Strategia didactică desemnează un mod de abordare și acțiune prin care profesorul optează pentru un anumit tip de experiență de învățare prin care să-i pună pe elevi în contact cu materialul de studiat. Același material ce urmează a fi studiat poate fi însușit în moduri diferite recurgându-se la diverse tipuri de învățare – prin receptare, învățare prin descoperire, învățare problematizantă, învățare prin lectură, învățare programată, învățare prin cooperare.
I. Cerghit definește strategia didactică ca fiind ,,o înlănțuire de decizii legate de stabilirea unui mod de acțiune ce presupune alegerea rațională, combinată a unui ansamblu de metode, procedee, mijloace și forme de organizare corespunzătoare situației date’’,, o interacțiune optimă între strategiile de predare și strategiile de învățare’’ (Sisteme de instruire alternative și complementare, p.326), deoarece procesul de instruire angajează într-un efort comun pe cei doi parteneri – profesorul și elevul, iar strategia de instruire apare ca o fuziune a celor două strategii inseparabile, strategia de predare și cea de învățare, orientată spre atingerea unor obiective instructiv-educative.
Strategia didactică ocupă un loc central în cadrul activității didactice, deoarece proiectarea și organizarea lecției depinde de arta profesorului de a-și pune în valoare cunoștințele, de a se este acela de a-i ajuta pe elevi să acceadă la cunoaștere și să-și dezvolte capacitățile intelectuale, priceperile, deprinderile, aptitudinile, sentimentele, emoțiile. Ea este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați actorii predării – învățării, condițiile realizării, obiectivele și metodele vizate. Astfel, strategia conturează traseul metodic cel mai potrivit și mai eficient pentru abordarea unei situații concrete de predare si învățare.
Elaborarea strategiei didactice optime mai este numită de C . Cucoș ,,etapa selectării și corelării celor trei M’’, în această categorie fiind incluse metodele , mijloacele și materialele didactice, capabile să asigure reușita activității didactice.(Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, p.214) Factorii ce contribuie la selectarea și îmbinarea ,,celor trei M’’ într-o strategie didactică sunt – specificul activității(activitate de însușire de noi cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi, de evaluare), obiectivele operaționale identificate, contextul psihopedagogic al instruirii(nivelul pregătirii elevilor și gradul de motivare al acestora), contextul material al instruirii (materialele și mijloacele didactice necesare), stilul și personalitatea profesorului. Reușita unei strategii didactice depinde de personalitatea,imaginația, experiența cadrului didactic ce trebuie să știe cum să trezească mintea și să deschidă sufletul copiilor către tot ceea ce înseamnă valoare autentică.
Strategiile didactice presupun combinarea tuturor elementelor procesului instructiv-educativ în condiții/contexte concrete. Strategia didactică nu se confundă cu metoda sau cu metodologia didactică, deoarece acestea din urmă vizează o activitate de predare-învățare-evaluare, în timp ce strategia vizează procesul de instruire în ansamblu și nu o secvență de instruire.
Crearea unei strategii adecvate nevoilor elevilor și nivelului lor de pregătire, reprezintă o provocare continuă și un efort permanent de creativitate didactică din partea cadrului didactic. Acesta trebuie să aleagă strategii potrivite care să-l implice pe elev, pe cel care învață, în situații specifice de învățare, trebuie să adapteze conținuturile instruirii la particularitățile elevilor, să creeze condiții optime pentru manifestarea interacțiunilor dintre celelalte componente ale procesului de instruire, îmbinând original elementele procesului instructiv-educativ.
În alegerea unei strategii didactice trebuie să se respecte anumite etape, care presupun:
-examinarea scopurilor și stabilirea obiectivelor de atins
-stabilirea conținuturilor corespunzătoare
-analiza resurselor disponibile-umane(particularitățile elevilor), materiale(mijloace de învățământ), de conținut(manuale, ghiduri, caiete, materiale bibliografice), de timp școlar.
-alegerea unei forme de grupare a clasei de elevi
-selectarea metodelor, tehnicilor de instruire, mijloacelor didactice în funcție de sistemul de instruire propus
-decizia asupra strategiei de urmat
-aplicarea strategiei alese
-evaluarea permanentă a demersurilor întreprinse, corectarea și adaptarea strategiei didactice la nevoile elevilor și la situațiile neprevăzute
-aprecierea finală a eficienței strategiei didactice desfășurate.
Eficiența unei strategii didactice depinde de gradul de plăcere pe care produce în învățare, determinându-i pe elevi să utilizeze în contexte noi cunoștințele asimilate, de gradul de însușire a cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor și de atingere a obiectivelor, de raportul dintre timpul solicitat de punerea în practică a strategiei și timpul disponibil.
Ioan Cerghit realizează în lucrarea Sisteme de instruire alternative și complementare – Structuri, stiluri, strategii (p.333)o clasificare a tipurilor de strategii:
a) după gradul de generalitate
– strategii generale
– strategii particulare-potrivite predării unor discipline sau unor situații specifice
b) după prioritățile acordate
– strategii centrate pe elev – considerate ca aparținând prezentului, punând accentul pe implicarea deplină a elevului în actul învățării
– strategii centrate pe conținut, pe predare, pe profesor-considerate ca aparținând trecutului
– strategii centrate deopotrivă pe elev și pe conținut
– strategii centrate pe grup sau pe microgrup(munca în echipă)
c) în funcție de natura activității depuse
– strategii cognitive(de cunoaștere), de procesare în diferite moduri a informației, de construcție de noi cunoștințe, noțiuni, concepte, aplicare practică, rezolvare situații-problemă)
– strategii metacognitive – de învățare a învățării
d) după logica gândirii
– strategii inductive – al căror demers este de la particular la general, de la analiza faptelor concrete la noțiune, la idee.
– strategii deductive – ce urmează calea raționamentului invers față de cele inductive, pornind de la general la particular, de la legi sau principii la concretizarea lor în exemple
– strategii transductive generatoare de idei originale
– strategii dialectice – bazate pe punerea în relație a reprezentărilor și a conceptelor, ideilor într-o formă critică și problematizantă.
– strategii ipotetice bazate pe construcția de ipoteze, pe problematizare
– strategii analogice – de învățare prin construire și utilizare de metode de cunoaștere, de acțiune
– strategii analitice – cu accent pe examinarea unui obiect, fenomen, proces în cele mai mici unități, ca o modalitate de a-l explica și interpreta teoretic, de a stabili corelații între elementele componente
– strategii integrative sau de sinteză
– strategii descriptive
– strategii interpretative
– strategii ludice
– strategii mixte – combinatorii, de tip inductive -deductiv, deductive -inductiv.
e) după gradul de dirijare sau nondirijare a învățării
– strategii algoritmice(prescriptive sau directive) care impun un drum precis, prescriu pas cu pas parcurgerea procesului de învățare.Ele cuprind strategii algoritmice propriu-zise, strategii bazate pe principiul programării, strategii computerizate, strategii semialgoritmice
– strategii euristice, nealgoritmice sau neprescriptive ce se bazează pe învățarea prin descoperire independentă,învățarea prin rezolvare de situații problemă, învățarea prin elaborare de proiecte, învățarea interactivă
– strategii mixte, combinatorii.
f) după modul de grupare a elevilor
– strategii frontale(colective)
– de microgrup(echipă)
– de lucru în perechi(duale)
– individuale(bazate pe munca individuală)
– mixte
În sistemul de învățământ actual se pune mult accentul pe strategiile interactive care încurajează interacțiunile pozitive între membrii grupului, relații bazate pe învățarea prin colaborare sau prin competiție. În curs de dezvoltare se află și strategiile legate de folosirea inteligenței artificiale, strategiile generate de învățarea electronică -e-learning, strategiile multimedia(digitale).
După activitatea dominantă în procesul instruirii strategiile didactice se clasifică în strategii
a) de predare :
-de prezentare, de urmărire a unor norme, prescripții, reguli de tip algoritmic, prin expunere, explicație, demonstrație, programare, exercițiu;
-de activizare a elevilor în predare, prin intercalarea metodelor și procedeelor activ-participative, a muncii independente sau în grupuri mici;
-de combinare a celor două modalități de predare, în variate proporții de asamblare;
-de combinare a predării în mod expozitiv cu sarcini de învățare euristică (de descoperire), prin metode expozitiv-euristice;
b) de învățare :
-algoritmică (prin imitare de modele date; prin repetare, exersare, memorare; prin cunoaștere concret-intuitivă; prin algoritmizare, pas cu pas
-euristică (prin observare nemijlocită; prin rezolvare de probleme deschise; prin experimentare; prin dezbateri, dialoguri euristice; prin cercetări în grup; prin simulare, modelare, aplicații; prin tehnici de creativitate (prezentate de noi);mixtă (prin combinarea celorlalte moduri)
c) de evaluare
-după cantitatea de informație asimilată de elevi-parțială, sau globală
-după axa temporală la care se raportează verificarea-evaluare inițială, continuă și finală
2.2. Metodologia didactică
Desemnează fie combinația mai multor metode prin care se realizează efectiv actul educativ, fie „teoria care sudează între ele aceste metode, o anumită concepție pedagogică, proprie epocii și școlii“ (I. Cerghit). Este „teorie și practică a metodelor de învățământ, știința care se ocupă cu definirea, clasificarea și valorificarea sistemului metodelor de învățământ, bazate pe o concepție unitară despre actul predării și învățării, pe principiile și legile care stau la baza acesteia“ (M.Ionescu,V.Chiș).
2.3. Metoda didactică
Metoda este „o cale eficientă de organizare și conducere a învățării, un mod comun de a proceda care reunește într-un tot familiar eforturile profesorului și ale elevilor săi.“ (I. Cerghit) Ea este „calea de urmat în activitatea comună a educatorului și educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea educaților.“ (C. Cucoș, Psihopedagogie, p.143) Metoda de învățământ poate fi privită și ca „o modalitate de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii, sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, își însușesc și aprofundează cunoștințe, își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi intelectuale și practice, aptitudini, atitudini etc.“ (M. Ionescu, I.Radu, Didactica modernă, p.126).
Strategiile didactice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare( informative și activ-participative, de studiu individual, de verificare si evaluare). Strategia nu se confunda cu metoda sau cu metodologia didactica. Strategia vizeaza procesul de instruire în ansamblu si nu o secventa de instruire. Metoda vizeaza o activitate de predare-învătare-evaluare. Termenul de metodă provine din cuvintele grecești odos(cale, drum )și metha(spre, către), păstrându-și și astăzi sensul de cale de urmat pentru atingerea unor scopuri determinate.
Relația dintre metode, tehnici și procedee este una foarte dinamică și complexă; în anumite contexte pedagogice o metodă se poate transforma în procedeu(sau invers); demonstrația poate fi procedeu în cadrul explicației(care, fiind dominantă într-o secvență didactică, o subsumează), dar poate fi metodă în cazul unor demonstrații pe viu.
C.Cucoș realizează în lucrarea Pedagogie ( ed.a II- a, Ed. Polirom, , 2002, p.289, 291)
o clasificare a metodelor de învățământ după următoarele criterii:
a . din punct de vedere istoric-metode tradiționale și moderne
b . în funcție de sfera de aplicabilitate-metode generale și particulare
c. după modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor-verbale și intuitive
d. după gradul de angajare al elevilor în lecție-metode expozitive, pasive și metode active
e . după funcția didactică principală
-metode de predare și comunicare
-metode de fixare și consolidare
– metode de verificare și apreciere a rezultatelor muncii.
f. în funcție de modul de administrare a experienței ce urmează a fi însușite-metode algoritmice, euristice
g . după forma de organizare a muncii
-metode individuale
-metode de predare învățare în grupuri
-metode frontale
-metode combinate
h . în funcție de axa învățare mecanică-învățare conștientă
-metode bazate pe învățarea prin receptare
– metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate.
-metode de descoperire propriu-zisă
I.Cerghit în lucrarea Metode de învățământ (EDP, București,1980) realizează o clasificare a metodelor de învățământ astfel:
a.Metode de comunicare orală
-metode expozitive-afirmative
-metode interogative-conversative, dialogate
-metoda discuțiilor și a dezbaterilor
-metoda problematizării
b. Metode de comunicare bazate pe limbajul intern-reflecția personală
c. Metode de comunicare scrisă-lectura
d . Metode de explorare a realității
-metode de explorare directă-observația sistematică și independentă,experimentul
-metode de explorare indirectă-metode demonstrative, de modelare
e. Metode bazate pe acțiune
-metode bazate pe acțiunea reală-exercițiul, studiul de caz, proiectul, lucrările practice
-metode de simulare-metoda jocurilor, dramatizării, învățarea prin simulatoare
f. Instruirea programată
Evoluția societății a determinat pedagogii să fie preocupați permanent de perfecționarea metodologiei didactice. Termenul „perfecționare“ se referă la mai multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiționale și adaptarea lor în raport cu „atributele (tot dinamice – n.n.) specificității populației școlarizate“ (O. I. Pânișoară), preluarea unor metode din alte domenii și adaptarea lor la specificul procesului de învățământ, conceperea unor metode noi de predare-învățare-evaluare.
Perfecționarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se principiile didactice. Individualizarea și diferențierea, activizarea și participarea/implicarea conștientă în învățare (care trebuie să devină autoînvățare) sunt criterii de care trebuie să se țină cont.
Activizarea, spre exemplu, este o tendință dominantă în procesul de perfecționare metodologică, ea reprezintă un ansamblu de acțiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare și modelare a personalității elevilor prin stimularea și dirijarea metodică a activității pe care o desfășoară. Aceste acțiuni vizează:
-stimularea și cultivarea interesului pentru cunoaștere;
-valorificarea inteligenței celor care învață (și a celorlalte funcții psihice implicate în învățare), prin efort propriu;
-formarea și exersarea capacităților de însușire a cunoștințelor;
-formarea și exersarea abilităților de orientare autonomă în probleme practice;
-cultivarea spiritului investigativ
Cercetătorii au urmărit să perfecționeze strategiile de predare-învățare, valorificând achiziții ale cercetării psihopedagogice, dar și din alte domenii de cunoaștere în vederea realizării unei activități de instruire și învățare eficiente. Metodele „tradiționale”, criticate mai ales pentru caracterul pasiv al elevilor în procesul de predare-învățare trebuie reevaluate, trebuie să evolueze spre modernitate, prin aplicarea în contexte cu totul noi.
Strategiile de tip activ-participativ nu trebuie rupte de cele tradiționale. Prin metode activ-participative înțelegem toate situațiile și nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puși și care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al formării și-i transformă în subiecți activi, coparticipanți la propria lor formare. A-i activiza pe elevi înseamnă a angaja intens toate forțele psihice de cunoaștere ale elevului, pentru a obține în procesul didactic performanțe maxime, însoțite constant de efecte instructiv-educative în toate componentele personalității.
2.4.Tehnica didactică
Presupune „îmbinarea mai multor procedee didactice ca soluție practică însoțită de mijloace pentru realizarea activităților didactice“ (M. Ionescu, I. Radu). Termenul este destul de rar utilizat sau primește semnificații mai largi.
2.5. Procedeul didactic
Este o componentă a metodei; procedeele didactice sunt soluții didactice practice urmate de tehnici și mijloace didactice, pentru realizarea metodelor didactice. Între cele trei elemente există o evidentă interdependență: metoda subsumează tehnicile care la rândul lor subordonează procedeele. Dacă spre exemplu metoda este „descoperirea“ (învățarea prin descoperire), tehnica utilizată poate fi „munca intelectuală (individuală)“ iar procedeul „lectura bibliografiei (sau manualului)“.
Relația dintre metode, tehnici și procedee este una foarte dinamică și complexă; în anumite contexte pedagogice o metodă se poate transforma în procedeu (sau invers); demonstrația poate fi procedeu în cadrul explicației (care, fiind dominantă într-o secvență didactică, o subsumează), dar poate fi metodă în cazul unor demonstrații pe viu.
2.6. Predarea – învățarea – evaluarea, activități fundamentale ale procesului de învățământ
Procesul de învățământ este un proces de proiectare – desfășurare – evaluare a activității didactice( C.Cucoș, Psihopedagogie, p.207). Activitatea de proiectare a activității didactice reprezintă un proces de anticipare a pașilor ce trebuie urmați de către cadrul didactic pentru realizarea activității instructiv-educative. Demersul anticipativ trebuie să pornească de la câteva întrebări esențiale – Ce voi face ? /Cu ce voi face ? /Cum voi face? /Cum voi ști dacă am realizat ceea ce mi-am propus? Răspunsul la aceste întrebări conturează patru etape esențiale în proiectarea lecției :
a)Elaborarea obiectivelor. Cadrul didactic trebuie să stabilească cu precizie ce va ști elevul sau ce va ști să facă la finalul activității, va verifica dacă obiectivele stabilite presupun atingerea unor performanțe minime stabilite de programa școlară, va verifica dacă obiectivele stabilite sunt realizabile în timpul pe care îl are la dispoziție.
b)Analiza resurselor. Cadrul didactic trebuie să realizeze o analiză a resurselor implicate în desfășurarea activității didactice – resursele umane, resursele de conținut didactic, informațiile ce urmează a fi transmise, priceperi, deprinderi, capacități, atitudini ce urmează a fi formate, dar și să analizeze condițiile materiale ce pot contribui la eficientizarea activității didactice.
c)Elaborarea strategiei didactice. Reprezintă etapa cea mai importantă a proiectării activității didactice și se referă la selectarea și corelarea celor mai potrivite metode , mijloace și materiale didactice, capabile să asigure reușita activității. Profesorul trebuie să-și imagineze scenariul aproximativ al activității sale, oferind elevilor ocazii de învățare. Personalitatea profesorului, stilul său experiența și imaginația își pun amprenta în conturarea unei strategii didactice reușite .
d)Elaborarea instrumentelor de evaluare. Presupune stabilirea instrumentului de evaluare potrivit, aplicarea lui în etapa sau momentul potrivit al lecției, interpretarea rezultatelor cu scopul optimizării activității didactice
În cadrul activității didactice, proiectate riguros, cadrul didactic propune o serie de acțiuni prin care angajează elevii într-un efort de învățare a unui conținut, acțiune care se realizează cu ajutorul cadrului didactic, a celorlalți elevi, sau individual, de către elevul însuși.Acest demers prin care profesorul dirijează învățarea în vederea atingerii unor obiective, oferă sau realizează un transfer de cunoștințe, modelând din exterior elevul, poartă numele de predare.
Termenul este preluat din grecescul didaskein ce înseamnă ,,a învăța pe alții’’, căpătând de-a lungul timpului mai multe accepțiuni-,,transmitere sau prezentare de cunoștințe și experiențe/tehnici de acțiune’’; ,,act de comunicare sau intercomunicare’’; ,,dirijare a învățării’’; ,, structură acțională generativă de învățare’’; ,, ofertă de experiențe educaționale și organizare a acestor experiențe’’; ,,organizare a situațiilor de învățare’’; ,,succesiune de strategii’’ etc(I.Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare, p.272)Termenul de predare este definit prin raportare la o serie de verbe prin care se stabilesc elementele definitorii ale acestui act. Astfel, predarea înseamnă:
-a prevedea schimbările așteptate/a planifica, a proiecta, a programa producerea respectivelor schimbări)
-a determina direcțiile schimbărilor, ceea ce echivalează cu stabilirea clară a obiectivelor
-a selecta materia de studiat
-a prezenta materia nouă
-a adapta conținuturile și prezentarea lor la particularitățile elevilor
-a stimula și dirija producerea acestor schimbări
-a stimula o participare activă din partea elevilor
-a gestiona în mod rațional timpul avut la dispoziție
-a asigura condițiile necesare reținerii și transferului
-a monitoriza, controla efectele schimbărilor produse
-a evalua și autoevalua eficacitatea și eficiența predării
-a investiga noi posibilități de acțiune (I.Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare, p.280)
În actul predării cadrul didactic trebuie să aibă o bună comunicare cu elevii, trebuie să intre în relație cu aceștia, să le creeze condiții favorabile pentru a învăța, să le propună experiențe de cunoaștere, de trăire afectivă și de acțiune. Predarea este privită ca o acțiune de dirijare a învățării, unele studii arătând că învățarea dirijată riguros prin activitatea de predare este mai eficientă decât învățarea nedirijată.
În învățământul tradițional predarea era considerată o activitate primordială, cu un rol foarte important în obținerea rezultatelor școlare, iar actul învățării este tratat ca o consecință naturală a predării, fiind subordonat acesteia. În învățământul modern se produce o schimbare radicală, accentul deplasându-se de pe acțiunea de predare(trening), pe cea de învățare (learning), locul elevilor care sunt învățați fiind luat de elevii care învață recurgând la mijloace diferite de acțiune, adică la experiențe de învățare diferite (I.Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare, p.239). Elevul este privit nu numai ca simplu obiect al instruirii asupra căruia se exercită influențe prin activitatea de predare, ci devine subiect implicat activ și responsabil în procesul învățării. În aceste condiții, predarea trebuie să fie orientată spre implicarea activă a elevilor în actul învățării, fiecare experiență nou trăită provocând o schimbare în structura celui care o trăiește efectiv. Procesul instructiv educativ nu poate funcționa în absența învățării, element esențial prin care se stabilește legătura dintre elev și profesor.Dacă elevul nu depune un efort de învățare, dacă nu se mobilizează, activitatea de predare nu are efectele scontate. Predarea devine un act de modelare a personalității celui care învață numai dacă profesorul și elevul acționează într-un mod unitar și comun. Abordând predarea din perspectiva nevoilor și activităților elevului, se realizează un progres în însușirea cunoștințelor de către elevi.
Formele predării sunt:
-predarea frontală, activitatea profesorului fiind bazată exclusiv pe expunere, pe transmiterea de cunoștințe, ceea ce reduce învățarea la achiziționarea pasivă de cunoștințe de către elevii între care nu se stabilesc legături de interdependență;
-predarea în microgrupuri sau echipe, ce le oferă elevilor posibilitatea de a colabora între ei, de a participa la discuții, dezbateri, activități de cercetare;
-predarea ca lucru în doi (perechi) care încurajează elevii să se ajute unii pe alții lucrând împreună, controlându-se sau corectându-se reciproc;
-predarea individuală, punând accent pe munca independentă, fără supraveghere directă, fiecare elev învățând în ritm propriu, folosindu-și propria experiență ;
-predarea mixtă ce presupune îmbinarea efortului colectiv, cu cel individual și de echipă în sprijinul îmbunătățirii calitative a instruirii.
O activitate la fel de complexă ca și predarea este învățarea, definită de C.Cucoș ca fiind ,,procesul dobândirii experienței individuale de comportare’’, datorită învățării acumulându-se nu doar informații, ci formându-se gândirea, sentimentele,voința, întreaga personalitate. Învățarea presupune,, nu un contact direct cu obiectele și fenomenele lumii reale, ci unul mediat de reprezentări simbolice, prin limbaj, prin cuvinte, prin descriere în cuvinte a spectrului unei realități.’’(I.Cerghit, Sisteme de instruire alternative și complementare, p.282). Învățarea poate fi spontană (neorganizată), având loc în familie, și sistematică, desfășurată în spațiul școlii, fiind o activitate instructiv-educativă planificată, organizată și mult mai eficientă. Învățarea școlară este o activitate complexă ce antrenează funcții psihice ca percepția, atenția, memoria, imaginația, gândirea, motivația, voința.
Percepția este strâns legată de atenție, noutatea unor obiecte sau fenomene prezentate de profesor, intensitatea stimulilor, mărimea obiectelor, prezența materialului intuitiv viu colorat, înlesnind concentarea atenției și favorizând percepția.
Memoria este funcția psihică ce face posibile fixarea, conservarea, recunoașterea, reproducerea informațiilor, cunoștințelor, condiționând adaptarea, imaginația, gândirea. Motivația elevului, interesul pentru învățare, înțelegerea materialului de învățat, voința, reprezintă condiții pentru o memorare optimă.
Creativitatea reprezintă o structură caracteristică a psihicului care face posibilă realizarea unor produse noi. Funcția psihică esențială a procesului de creație este imaginația. Chiar dacă se afirmă adesea că învățământul de astăzi cultivă mai mult gândirea critică, disciplina, conformismul, stimularea imaginației trebuie să fie un obiectiv de bază alături de educarea gândirii.
Gândirea constă ,,într-o succesiune de operații care duc la dezvăluirea unor aspecte importante ale realității și la rezolvarea anumitor probleme.’’(I.Cerghit, op.cit., p.57) Pedagogul Jean Piaget este cel care a arătat că acțiunile mentale iau naștere printr-o interiorizare progresivă a unor acțiuni reale.Trecerea de pe planul real, pe planul acțiunilor imaginate și apoi formarea unor operații reversibile se face treptat, de la acțiuni simple, la altele complicate.
Înțelegerea presupune stabilirea unei relații între ceva necunoscut și ceva dinainte cunoscut. Există o înțelegere nemijlocită, bazată pe experiența anterioară, și o înțelegere mijlocită, care se obține după eforturi de gândire.
I.Cerghit propune în lucrarea Sisteme de instruire alternative și complementare, mai multe tipuri de experiențe de învățare:
-învățarea prin receptare
-învățarea prin descoperire-reprezintă o categorie logică opusă celei de învățare prin receptare, elevii având nevoie de dirijarea cadrului didactic.
-învățarea problematizantă
-învățarea prin lectură
-învățarea programată
-învățarea prin cooperare
Cea mai mare parte a timpului cât se află la școală, elevul este membru al unui grup, succesul școlar fiind obținut nu numai în urma efortului de asimilare a cunoștințelor prezentate de profesor, ci și prin învățarea normelor ce fac posibilă activitatea în cadrul unui grup.Cooperarea în cadrul grupului stimulează interacțiunea între elevi, generând sentimente de acceptare și simpatie, determină creșterea încrederii în forțele proprii.
Pentru a stimula cooperarea în cadrul grupului se poate folosi metoda mozaicului prin care elevii devin experți în sub-temele lecției, transmițând informațiile asimilate membrilor grupei și colaborând pentru realizarea sarcinii comune. Prin utilizarea metodei se ameliorează comunicarea, se întărește coeziunea grupurilor, contribuind la achiziționarea cunoștințelor. Învățarea în grupuri mici a unui material reprezintă o altă metodă de învățare prin cooperare, care presupune învățarea unui material , discutarea acestuia în grupul respectiv și ascultarea reciprocă între elevi, până consideră că și-au însușit materialul respectiv. Metoda turneului între echipe este asemănătoare tehnicii învățării în grupuri mici, diferența fiind aceea că la sfârșitul ciclului de instruire se desfășoară un turneu între echipe, elevii luându-se la întrecere cu reprezentanții celorlalte grupe pentru a acumula cât mai multe puncte.
Evaluarea constituie ,,un act integrator activității pedagogice’’, ,,o ocazie de validare a justeții secvențelor educative, a componentelor procesului didactic’’, ,,un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor operaționale’’(I.Cerghit, op.cit., p.171). Evaluarea are rolul de a determina valoarea rezultatelor și progreselor învățării, inclusiv a proceselor de învățare și de predare, în vederea îmbunătățirii și optimizării acestor activități. Evaluarea are rolul de a supraveghea bunul mers al acțiunilor de predare și învățare, de a informa și ghida activitatea profesorului și a elevilor, de a monitoriza succesele și eșecurile fiecărui elev.
În funcție de cantitatea informației verificate, evaluarea poate fi parțială( prin care se verifică elemente secvențiale prin ascultare curentă, extemporale), globală ( prin care se verifică o cantitate mai mare de cunoștințe și deprinderi prin examene și concursuri).Din perspectivă temporală evaluarea poate fi inițială( realizată la începutul unei secvențe de instruire prin teste docimologice), continuă( care se face în timpul secvenței de instruire prin tehnici curente de ascultare și teze), finală ( care se realizează la sfârșitul unei perioade de formare prin examene.)
O altă clasificare, devenită clasică, obținută prin coroborarea celor două criterii cuprinde evaluarea cumulativă( sumativă) și evaluarea continuă ( formativă ).
B. DEMERS PRACTIC-APLICATIV
CAPITOLUL 3
PRIVIRE ANALITICĂ ASUPRA PROGRAMEI DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ȘI A MANUALELOR ȘCOLARE DE GIMNAZIU
3. 1. Analiza programei școlare pentru gimnaziu la limba și literatura română
Școala este un important factor al educației sistematice și continue, alături de familie, biserica, instituțiile culturale, mass-media. Așteptările cele mai mari sunt de la școală, deoarece programarea și planificarea metodică a activităților instructiv educative conduc la o dezvoltare maximă a educației și instrucției. Cadrele didactice trebuie să se adapteze noilor schimbări din învățământ, trebuie să fie capabile să se autoperfecționeze, deoarece a preda, a învăța și a memora nu mai sunt astazi suficiente. Fiecare cadru didactic știe că în procesul de învățământ, ca mijloc de realizare a educației într-un cadru instituționalizat, se transmit conținuturi. Conținutul învățământului se concretizează în documentele scolare, care au rolul de a stabili norme, reguli și de a da procesului instructiv educativ un caracter planificat și unitar. Aceste documente scolare sunt: planul de învățământ, programa școlară, planificarea calendaristică, manualul școlar și alte suporturi curriculare(ghiduri, auxiliare didactice)
Procesul de elaborare a noului Curriculum național pentru învățământul obligatoriu a avut in vedere trei repere fundamentale:
-raportarea la dinamica și la necesitățile actuale, precum și la finalitățile de perspectivă ale sistemului românesc de invățământ, generate de evoluțiile societății și formulate în diverse documente de politică educațională;
-raportarea la tendințele actuale și la criteriile internaționale general acceptate în domeniul reformelor curriculare;
-raportarea la acele tradiții ale sistemului românesc de învățământ care sunt pertinente din punctul de vedere al reformei în curs.
In domeniul reformei curriculumului s-au schimbat multe, deoarece atenția se focalizează pe procesul învățării și nu numai pe produs, accentul punându-se pe competențele proprii, care înseamnă rezolvarea de probleme într-un sens mai larg. Rolul profesorului nu este numai acela de a oferi informația, ci de a-l ajuta pe elev să învețe cum să învețe.Câteva principii care au stat la baza elaborării noilor programe sunt :
-adoptarea unui model flexibil și deschis de proiectare curiculară
-accentuarea caracterului activ și actual al studiului limbii române și conectarea la realitățile vieții cotidiene
-renunțarea la compartimentarea disciplinei în ,,limbă și literatură’’
-relația echilibrată între exprimarea orală și scrisă, între procesele receptive și cele reproductive.
-promovarea modelului funcțional-comunicativ (V.Goia, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002)
Prin revizuirea programei școlare la disciplina limba și literartura română din 2009 observăm câteva salturi calitative. Dominantele noului Curriculumsunt sunt:
-reechilibrarea ponderii acordate exprimării orale față de cea scrisă, precum și mutarea accentului pe realizarea unor mesaje proprii;
-prezentarea comunicării în calitatea sa de competență umană fundamentală, acoperind deprinderi de receptare și de exprimare orală și scrisă;
-centrarea obiectivelor pe formarea de competențe proprii folosirii în contexte concrete de comunicare;
-adaptarea conținuturilor la nivelul de vârstă și la interesele copiilor.
Modelul Curriculumului la Limba și literatura română este cel respectat la toate disciplinele, respectiv modelul pe competențe generale și competențe specifice.Competențele generale formulate pentru disciplna Limba și literatura română sunt:
COMPETENȚE GENERALE, SOCIALE ȘI CIVICE
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
VALORI ȘI ATITUDINI
• Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii
• Stimularea gândirii autonome, reflexive și critice în raport cu diversele mesaje receptate
• Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
• Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
• Dezvoltarea interesului față de comunicarea interculturală”
Din competențele generale derivă competențele specifice, însoțite de exemple de activități de învățare.Conținuturile disciplinei sunt dispuse în trei secțiuni Lectura, Practica rațională și funcțională a limbii și Elemente de construcție a comunicării. În locul compartimentării artificiale în Limbă și Literatură, se propune un model nou, cel comunucativ-functional. Profesorului îi revine sarcina de a crea o punte de legătură între cele trei domenii, în asta constând eficiența muncii lui. Profesorul va încuraja elevii să transfere cunoștințele teoretice din domeniul limbii în practica comunicării curente, încercând să înțeleagă și să interpreteze diferite texte, cu alte cuvinte să poată gândi autonom. În clasă, în cadrul orei de limba si literatură se va urmări formarea unor competențe, în primul rând, de comunicare orală. Regulile gramaticale nu sunt învățate pur si simplu, ci pentru a fi folosite în exprimarea orală ori scrisă.
În cadrul disciplinei Limba si literatura romană competențele de comunicare înseamnă deprinderea unor structuri discursive pentru a comunica și în afara disciplinei. În același timp se pune accent pe folosirea strategiilor participative, care implică comunicarea. Dacă programele vechi erau o listă de conținuturi, programa actuală este mai flexibilă, profesorul având mai mare libertate în alegerea conținuturilor, dar asta implică și o mai mare responsabilitate în încercarea de personalizare a planificărilor activităților didactice.
Se spune adesea că programa este încărcată, că ea trebuie rarefiata și că trebuie adaptată la nivelul de vârstă și la interesele copiilor. În programa de clasa a V-a, la domeniul Elemente de construcție a comunicării,se observă că noțiunile sunt prea abstracte, numeroase și dificile pentru copiii de această vârstă. La capitolul Verbul lucrurile se complică și mai mult, căci aici se studiază modurile personale si nepersonale, toate timpurile indicativului, verbele auxiliare, predicative și copulative. Se face multă teorie în dauna exercițiului practic de cultivare a limbii.
Elevii clasei a V-a intră în ciclul gimnazial cu o serie de cunoștințe legate de verb. În ciclul primar elevii studiază definiția, persoana, timpul, la nivelul elementar, numărul și funcția sintactică a verbului. Verbul este cunoscut de elevi fără a-l denumi, începând din clasele I și a II-a, când este cunoscut sub numele de cuvânt care arată acțiunea. În clasa a III-a se învață despre verb ca fiind partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența. Se studiază persoana și numărul verbului, urmând ca în clasa a IV-a să se studieze și timpul verbului. Elevii vor înțelege dubla ipostază a verbului, ca parte de vorbire și ca parte de propoziție. Învață că predicatul exprimat prin verb răspunde la întrebarea ce face?, adresată subiectului. Ținând seama de particularitățile psihice ale elevilor de vârstă școlară mică, volumul de cunoștințe din programă este repartizat pe clase, în așa fel încât elevii să-și poată însuși treptat noțiunile gramaticale și să-și dezvolte deprinderea de a le folosi în exprimarea orală și scrisă.
Prin însușirea noțiunilor de timp, număr și persoană s-au creat toate condițiile înaintării elevilor spre studiul morfologiei și sintaxei verbului din ciclul gimnazial.
Începând din clasa a V-a elevii trec la învățarea sistematică a modurilor și timpurilor verbului. Programa pentru clasa a V-a editată în 2003 , prezintă ca fiind obligatorii următoarele conținuturi:
-Modurile personale și nepersonale(recunoașterea acestora în text)
-Timpurile modului indicativ – prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus(inclusiv formele inverse, mai mult ca perfectul, viitorul I (formele literare și populare, inclusiv formele inverse)
Programa din 2009 propune aceleași conținuturi, însă nu se mai fac precizări referitoare la studierea formelor inverse ale perfectului compus și ale viitorulșui I și nici la formele populare ale viitorului I.
În clasa a V-a elevii fac cunoștință cu verbele auxiliare a avea, a vrea și cu verbul copulativ a
fi.Tot în clasa a V-a se face distincția între cele două funcții sintactice ale verbului la moduri personale-predicative-predicatul verbal și predicatul nominal.
La clasa a VI-a, programa din 2003 prevede următoarele conținuturi:
-Modurile personale-indicativ, conjunctiv, condițional optativ.Timpuri.Propoziția imperativă.Propoziția optativă.
-Modurile nepersonale-infinitiv(cele patru conjugări ale verbului), gerunziu, participiu și supin.Funcții sintactice.
Programa revizuită din 2009 propune următoarele conținuturi:
-Verbul-actualizare.Verbele predicative și verbele nepredicative-copulative(numai a fi și a deveni) și auxiliare.
-Modurile personale-indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional optativ.Timpuri
-Modurile nepersponale-infinitiv, gerunziu, participiu și supin
Se observă că programa revizuită nu impune ca obligatorii cunoștințe legate de funcțiile sintactice ale verbelor nepersonale și tipurile de propoziții optative și imperative.
La clasa a VII-a programa din 2009 propune la studierea verbului următoarele conținuturi:
-Verbul-actualizare. Alte verbe copulative – a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a însemna, a părea. Diatezele activă, pasivă(complementul de agent), reflexivă(pronumele reflexiv)
Modurile.Timpurile. Persoana. Numărul (actualizare)
-Valori expresive ale verbului în diferite contexte (aplicativ)
-Verbe personale și verbe impersonale. Propoziția fără subiect. Locuțiunea verbală.
-Funcțiile sintactice ale verbelor și ale locuțiunii verbale la moduri personale (predicat verbal, predicat nominal), la moduri nepersonale(subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complemente circumstanțiale, atribut verbal)
La clasa a VIII-a programa din 2009 nu indică o reactualizare a cunoștințelor legate de moduri și timpuri, ci studierea predicatului verbal și nominal, a predicatului incomplet și a unor probleme legate de acordul după înțeles și acordul prin atracție. Atenția se canalizează asupra propoziției subordonate predicative.
Programa școlară recomandă ca în studierea problemelor noi, profesorul să actualizeze cunoștințele asimilate anterior de către elevi având la bază texte care ilustrează limba română contemporană, pornind de la un text, de la o situație concretă de comunicare, și nu de la noțiunile teoretice.Ceea ce interesează este viziunea comunicativ- pragmatică a prezentei programe, nu predarea în și pentru sine a unor cunoștințe gramaticale, ci abordarea funcțională și aplicativă a acestora, în calitatea lor de elemente ce contribuie la structurarea unei comunicări corecte și eficiente.
Comunicarea orală are metode si activități specifice:lectura orală, ascultarea activă,jocul de rol, dramatizarea, explorarea unor teme, lectura și rezumatul conținutului în perechi, predarea reciprocă. S-a constatat în practica școlară că sunt foarte agreate de elevi jocul de rol si dramatizarea.
Programele actuale tratează comunicarea orală și scrisă separat, deoarece prezintă principii didactice distincte. Până în1990, școala românească a acordat puțină atenție comunicării orale, exagerându-se rolul comunicării scrise. Astăzi se propune păstrarea unui echilibru între comunicarea orală și cea scrisă, deoarece se consideră că o îmbogățire a comunicării orale conduce la o mai bună comunicare scrisă. La clasă, activitățile de comunicare orală sunt urmate de activități de redactare. Pentru a se putea îmbunătăți rezultatele elevilor, profesorul trebuie să acorde o atenție deosebită finalităților comunicării scrise ce presupun :
– familiarizarea elevilor cu formele comunicarii scrise(a ști):
– dezvoltarea capacitatilor de exprimare scrisă(a ști să faci):
– formarea unei atitudini pozitive față de cultura scrisă(a scrie și despre sine):
– folosirea scrierii ca mijloc al învățării(a ști să înveți)
– inducerea unor atitudini(a ști să fii)
Elevii trebuie să cunoască care este structura textului scris:una globală si una locală.Structura globală le este cunoscută din ciclul primar: introducere, cuprins si incheiere.Soluția ca elevii să capete deprinderi de comunicare scrisă este să construim împreună cu ei un plan bun ori de câte ori este nevoie, mai ales in clasele gimnaziale.Există,desigur, o serie întreagă de tehnici de redactare dintre care amintim:redactarea pe baza unor cuvinte-cheie, jurnalul dublu,eseul de cinci minute.In manualul de clasa a-V-a exista ateliere de scriere,care dispar în clasele următoare, presupunându-se că au învățat deja tehnicile de redactare.
Profesorul care întelege cât de importantă este munca sa, trebuie să cunoască foarte bine conținuturile curriculare, ca să evite improvizațiile.Totodata profesorul trebuie să dispună de suficientă mobilitate și autonomie în adecvarea permanentă a conținuturilor indicate în documentele școlare, la nevoile elevilor. Profesorul va discerne ce continuturi se preteză la situațiile didactice pe care le creează sau coordonează, evitând supraîncărcarea lecțiilor, provocarea unor discrepanțe între finalități și obiectivele operaționale, diminuarea caracterului formativ al activităților didactice.
3.2. Analiza manualelor alternative de gimnaziu la limba și literatura română
Manualele alternative de limba și literatura română concepute pentru ciclul gimnazial sunt realizate într-o viziune științifică modernă.Conținutul lor este sistematizat în unități de învățare care conțin deopotivă texte literare de bază și auxiliare, probleme de comunicare orală și scrisă, noțiuni de fonetică, vocabular, gramatică, probleme de ortografie și punctuație, elemente de stilistică etc. Manualele atrag prin felul în care sunt așezate informațiile în pagină, prin grafie și coloritul lor. Referitor la conținutul științific, putem spune că unele manuale devin obositoare prin faptul că oferă prea multe informații de ordin științific, în defavoarea exercițiilor. Alte manuale sunt interesante prin faptul că propun teste de evaluare atractive după studierea unor noțiuni literare sau gramaticale importante.Voi analiza în continuare manualele alternative de limba și literatura română folosite în ciclul gimnazial, din perspectiva studierii modurilor și timpurilor verbului.
MANUAL CLASA a V-a Editura ALL 1995 ,autori Victoria Pădureanu,Matei Cerkez,Flori Lupu
Autorii manualului propun pentru însușirea noțiunii de mod personal patru imagini în care sunt prezentate personaje comunicând, fiind subliniate verbele din replicile lor. Elevii sunt solicitați să citească doar verbele prin care vorbitorul exprimă acțiuni sigure (care s-au realizat, se realizează sau se vor realiza), acțiuni posibile, o poruncă sau un ordin, ori exprimă o dorință, a cărei realizare depinde de o condiție. Prin intermediul dialogului euristic, elevii vor afla că forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea se numește mod și că în limba română există patru moduri personale-forme ale verbului prin care se indică persoana care face acțiunea.
Tabelul ce conține noțiunile teoretice referitoare la modurile personale este urmat de serie de întrebări prin care elevii vor descoperi semnele caracteristice ale verbelor la moduri personale. Exercițiile care însoțesc noțiunile teoretice sunt exerciții de identificare a verbelor, de înlocuire a formelor verbale cu formele modurilor indicate, exerciții de scriere corectă a formelor verbale, exerciții creative de tip compunere gramaticală.
Pentru a verifica modul în care noile cunoștințe pot fi utilizate în comunicare, autorii propun trei jocuri de rol La bibliotecă, La magazinul de confecții, La agenția de turism. Elevii trebuie să folosească ca predicate ale propozițiilor verbe la moduri personale selectate dintr-un tabel dat.
Pentru însușirea noțiunii de mod nepersonal autorii propun din nou imagini în care apar replici ale personajelor. Se cere identificarea verbelor la modul indicativ, precizarea categoriilor gramaticale de timp, persoană, număr, dar și a funcției sintactice. Folosind metoda comparativă, elevii vor descoperi că verbele subliniate îngroșat nu au forme diferite pentru persoană, concluzia fiind că acestea sunt verbe la moduri nepersonale. Exercițiile propuse sunt exerciții de identificare a verbelor la infinitiv, folosind dicționarul, exerciții de transformare a unui verb trecându-l la toate modurile nepersonale, xerciții de scriere corectă a formelor verbale la modul gerunziu.
MANUAL Clasa a V-a , Editura Humanitas Educațional, autori Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian
Studiul modurilor personale debutează în manualul indicat cu prezentarea unui dialog având ca temă Prima zi de școală. În replicile personajelor verbele la moduri personale sunt subliniate, elevilor cerându-li-se să precizeze cum este considerată de către vorbitori acțiunea verbelor .Se dă apoi definiția modului, se identifică persoana și funcția sintactică a verbelor subliniate, concluzionând că verbele care își modifică forma după persoană și care au în propoziție funcția sintactică de predicat sunt la moduri personale. În tabelul cu noțiuni teoretice definirea modurilor este mai sumară decât în manualul anterior.
Pentru însușirea noțiunii de mod nepersonal se propune un scurt text în care apar subliniate verbele la moduri nepersonale. Li se cere elevilor să treacă verbele prin care se exprimă predicatele la alte persoane și să observe ce se întâmplă cu forma verbelor la moduri nepersonale. Concluzia extrasă este că verbele la moduri nepersonale nu își schimbă forma și nu au funcție de predicat .
Noțiunile teoretice despre verb sunt date de-a gate, fără să stimuleze gândirea elevilor , fără să le dea ocazia de a descoperi singuri noile realități gramaticale. Exercițiile sunt puține-unul de recunoaștere a modului verbelor extrase dintr-un fragment de text, altul de recunoaștere a modului nepersonal la care se află verbul subliniat din versurile date.
MANUAL Clasa a VI-a Editura ALL EDUCAȚIONAL, 2000 Autori Andra Vasilescu, Adela Rogojinaru, Mircea Vasilescu
Reactualizarea cunoștințelor despre modurile verbale se realizează fără exerciții, printr-un tabel cu noțiuni teoretice. Studiul timpurilor modului indicativ ocupă un spațiu destul de întins, având în vedere că autorii manualului propun și modele de conjugare pentru fiecare timp în parte. Exercițiile propuse de autori sunt
– exerciții de conjugare a verbelor la diferite timpuri ale indicativului
– compunere gramaticală cu tema Programul zilnic, elevii având de subliniat verbele la timpul prezent
– exerciții de continuare a unui text folosind verbe la timpul imperfect
– exerciții de completare cu forme potrivite de imperfect
– exerciții de scriere creativă (Scrie un text în care să-ți prezinți biografia, folosind verbe la perfect compus/Scrie o compunere cu titlul În secolul al XXIII-lea /Planuri pentru viitor în care să folosești verbe la viitor )
-exerciții de alcătuire de enunțuri folosind verbe la viitor anterior
-exerciții de disociere între formele verbelor la imperfect și perfect compus
Studierea timpurilor modului indicativ se finalizează cu un tabel recapitulativ ce sintetizează particularitățile timpurilor modului indicativ, în planul formei și al conținutului.În studierea celorlalte moduri personale autorii manualului au introdus foarte multe noțiuni teoretice, care devin obositoare, și foarte puține exerciții. Reactualizarea cunoștințelor despre conjunctivul prezent se face prin:
– exerciții de identificare a elementului comun al formelor verbale la conjunctiv,
– exerciții de completare a unor enunțuri cu forme verbale de conjunctiv
– exerciții de identificare a primelor cinci verbe la conjunctiv prezent din opera D-l Goe, de
I.L.Caragiale
– exerciții de alcătuire de enunțuri în care să se folosească verbe la conjunctiv perfect
Reactualizarea cunoștințelor despre condiționalul optativ se face prin:
– exerciții de completare a unor texte lacunare cu forme de condițional
– exerciții creative-compunere cu titlul Dacă aș fi fost…, în care să utilizeze verbe la modul
condițional optativ, timpul perfect.
Reactualizarea cunoștințelor despre modul imperativ debutează cu prezentarea structurii verbelor la imperativ și prin exerciții de exemplificare a formelor de imperativ ale unor verbe date.
În studierea modurilor nepersonale autorii manualului au introdus multe noțiuni teoretice, exercițiile fiind foarte puține. Li se cere elevilor să selecteze 5 verbe la moduri nepredicative din opere D-l Goe…, de I.L.Caragiale și să precizeze structura modului și să alcătuiască enunțuri cu verbe la moduri nepersonale după un model dat. Pentru a descoperi funcțiile sintactice ale verbului elevii nu au la dispoziție exerciții, în schimb funcțiile sintactice sunt ilustrate de-a gata prin exemple ale autorilor manualului. Atunci când se studiază acordul subiectului cu predicatul elevii au la dispoziție mai multe exerciții-de alegere a formei verbale corecte, de reformulare corectă a unor enunțuri, de alcătuire a unor enunțuri cu verbe ce au forme asemănătoare (acord/acordez, ordonă/ordonează,toarnă/turnează,reflectă/reflectează,manifestă/manifestează etc.)
MANUAL Clasa a VI-a Editura ALL, autori Anca Șerban, Sergiu Șerban
Studiul modurilor personale începe cu modul indicativ, timpul viitor anterior, se prezintă alcătuirea și formele verbale, inclusiv formele de viitor popular. Tipurile de exerciții propuse sunt de analiză a verbelor la viitor anterior și de realizare a unui dialog de 10 rânduri în care să folosească verbe la viitor I și II.
Reactualizarea cunoștințelor despre modul imperativ se face prin prezentarea unor forme ale imperativului, ale aspectelor afirmativ și negativ ale modului, ale funcțiilor sintactice și a rolului imperativului în dialog. Se fac observații referitoare la punctuația și ortografia propoziției imperative. Reactualizarea cunoștințelor despre modul conjunctiv se face pe baza unui text publicitar- de tip reclamă (Mașina de cusut portabilă).Se prezintă timpurile modului conjunctiv, alcătuirea și formele lui, se compară formele de conjunctiv cu cele de viitor popular, se exemplifică funcțiile sintactice. Exercițiile sunt puține-de identificare a verbelor la conjunctiv și de stabilire a funcției sintactice.
Reactualizarea cunoștințelor despre condiționalul-optativ se face prin identificarea verbelor la condițional optativ dintr-un text nonliterar – talon de comandă a cărților prin poștă. ).Se prezintă timpurile modului condițional,alcătuirea și formele sale. Exercițiile prezentate sunt de sesizare a diferențelor dintre formele verbale de condițional optativ și cele la perfect compus, exerciții de comunicare-dialog între o persoană care solicită informații de la o librărie și funcționarul care i le oferă, folosind verbe la condițional-optativ, prezent și perfect.
MANUAL Clasa a VI-a Editura Didactică și pedagogică, 2006, autori Elena Mazilu Ionescu, Valentin Jercea.
Studiul modurilor verbului începe cu prezentarea unui tabel teoretic cu exemplificări pentru fiecare mod în parte. Se propun exerciții doar la modurile imperativ, condițional și conjunctiv, deoarece aici sunt introduse câteva noțiuni noi.
Exercițiile propuse la studiul imperativului sunt numeroase –exerciții de identificare a verbelor la imperativ,alcătuire de enunțuri cu verbe la imperativ, formă afirmativă și forma negativă, exerciții de completare a unor texte lacunare, exerciții de subliniere a formei corecte de imperativ. Manualul oferă exerciții și în ceea ce privește noțiunea de propoziție imperativă, deși programa nu mai prevede studiul ei(exemple de exerciții-transformați următoarele propoziții în propoziții imperative, completați dialogul cu replicile care lipsesc, folosind propoziții imperative, scrie un bilet pentru fratele mai mic în care să folosești verbe la imperativ.)
Exercițiile propuse la studiul conjunctivului sunt exerciții diverse de identificare a verbelor la modul conjunctiv, exerciții de completare a unor enunțuri folosind verbe la conjunctiv timpul prezent și perfect, exerciții de subliniere a formelor corecte ale verbului la modul conjunctiv, exerciții de alegere a formei corecte de conjunctiv, de înlocuire a verbelor la conjunctiv cu verbe la modul imperativ, exerciții de diferențiere între forma verbului la conjunctiv și forma verbului la indicativ viitor popular.
Exercițiile propuse la studiul condiționalului sunt exerciții la fel de numeroase -de identificare a verbelor la modul condițional, exerciții de completare a unor enunțuri folosind verbe la condițional timpul prezent , exerciții de alegere a formei corecte de condițional, de înlocuire a verbelor la condițional prezent cu verbe la modul condițional perfect, exerciții de analiză a verbelor la modul conjunctiv,exerciții de scriere a formelor inverse de conjunctiv. La studiul propoziției optative autorii manualului propun un exercițiu de scriere creativă
Pentru fiecare situație dată scrieți câte 5 enunțuri în care să folosiți verbe la modul condițional optativ prezent și perfect
a)Îi scrieți prietenului vostru de la munte ce ați vrea să faceți când îl vei vizita.
b)Îi spuneți lui Moș Crăciun ce ați vrea să vă aducă.
c)Îi povestiți prietenului vostru ce ați face dacă ați fi singur pe o insulă pustie.
Niciunul din manualele discutate nu oferă mai multe exerciții la studiul verbelor la moduri nepersonale. Exercițiile sunt de identificare a formelor verbale nepersonale, de completare a unor enunțuri cu forme potrivite, de alegere a formei verbale corecte, de completare a unor tabele după modelul dat, de transformare a unor enunțuri folosind verbe la modurile nepersonale indicate, exerciții de analiză sintactică a verbelor, exerciții de acord al verbelor la participiu , exerciții creative de alcătuire a unor compuneri gramaticale. (Alcătuiți un text de maximum șase enunțuri , în care să folosiți verbe la modul gerunziu, pornind de la următoarea propoziție ,,Ieși repede din casă uitându-se în jur’’.)
Spre deosebire de celelalte manuale, acesta propune și un test grilă la finalul studiului verbului. Testul este alcătuit din 10 itemi obiectivi , de tip alegere multiplă. Testul se poate corecta ușor și se poate folosi pentru a-i învăța pe elevi să se autoevalueze , sau să -și formeze deprinderea de interevaluare.
MANUAL Clasa a VII-a Editura Humanitas Educațional ,autori Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian
Studiul modurilor nu mai reprezintă pentru elevi o noutate, motiv pentru care autorii manualului de clasa a VII-a propun doar câteva noțiuni teoretice și modele de conjugare ale verbelor la indicativ. Exercițiile sunt puține și constau în analiza verbelor la moduri personale după un model dat, exerciții de indicare a valorilor temporale ale verbelor la timpul prezent din enunțuri date. Un exercițiu de tipul Arătați ce timpuri sunt folosite în narațiunea dată pentru a prezenta cadrul de desfășurare a acțiunilor, ca și exercițiul anterior, orientează elevii spre studiul valorilor stilistice ale verbului.
Reactualizarea cunoștințelor despre modurile nepersonale se face pornind de la un text scurt, pe marginea căruia sunt propuse câteva exerciții de identificare, trecere a unor verbe la forma negativă,de indicare a modurilor în structura cărora intră verbe la moduri nepersonale. După prezentarea câtorva noțiuni teoretice se propun trei exerciții de analiză a verbelor la modurile nepersonale și de indicare a adjectivelor provenite din verbe la participiu.
MANUAL Clasa a VIII-a Editura Humanitas Educațional Autori Alexandru Crișan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian
Studiul modurilor verbului nu se mai regăsește între conținuturile ce urmează a fi însușite în clasa a VIII-a programa școlară propunând studiul predicatului verbal, a predicatului nominal, a unor probleme legate de acord și studiul propoziției subordonate predicative. Problema valorilor stilistice ale verbelor la moduri personale și nepersonale poate fi dezbătută de câte ori se ivește ocazia, la secțiunea consacrată studiului textelor literare. Din acest motiv mi-am propus să realizez o analiză a manualelor alternative ținând seama și de valorile stilistice ale modurilor și timpurilor verbale.
3.3. Câteva considerații despre studiul valorilor stilistice ale verbului în gimnaziu
În clasele V-VI în studiul textelor literare și nonliterare se abordează problema valorilor stilistice, cu accent pe lexic, iar în clasele VII-VIII se abordează probleme legate de stilistica faptelor de limbă.
CLASA A V-A
Basmul Prâslea cel voinic și merele de aur pune problema perfectului compus din formula inițială,,A fost odată ca niciodată care plasează acțiunea într-un timp mitic, un timp al irealului.
Valorile stilistice ale perfectului compus și ale imperfectului cu funcție evocatoare pot fi discutate la studiul textului Domnul Trandafir, de M. Sadoveanu. Manualul propune un exercițiu de tipul ,, Întreaga narațiune este o evocare a copilăriei cu farmecul și zburdălnicia ei .Identificați verbele la imperfect specifice evocării, din paragrafele al doilea, al treilea și al cincilea’’. În realizarea portretului învățătorului pot fi discutate valorile stilistice ale imperfectului descriptiv (,,era un om bine făcut puțin chel în vârful capului, cu ochii foarte blajini. Când zâmbea, se arătau sub mustața tunsă scurt niște dinți lungi cu strungă mare la mijloc.’’)
Perfectul simplu ca timp al narațiunii este prezent în texte cum ar fi Gândăcelul, de E.Gârleanu, Dreptatea lui Țepeș, Ciobănilă, de V.Voiculescu
La studiul textului textului Amintiri din copilărie, de I.Creangă autorii manualului propun un exercițiu de tipul ,, Identificați verbele la timpul imperfect din primul paragraf și încercați să explicați rolul lor în povestire’’, prilej cu care elevii pot observa rolul stilistic al imperfectului cu funcție descriptivă (-,,Ș-apoi Humuleștii ,și pe vremea aceea, nu erau numai așa , un sat de oameni fără căpătâi…)
Un exercițiu cum ar fi ,,Ce alte timpuri ale modului indicativ sunt utilizate în fragmentele în care acțiunea crește în intensitate, iar naratorul devine el însuși personaj ‘’ , îi dă profesorului prilejul de a discuta despre valoarea de prezent atemporal utilizată de către autor.(,,Și ne pomenim intr-una din zile că părintele Ioan vine la școală și ne aduce un scaun nou și lung…În altă zi ne trezim că iar vine părintele la școală…)
Textul Vizită, de I.L.Caragiale este sugestiv pentru a discuta cu elevii despre valoarea de prezent dramatic, deoarece textul se deschide prin utilizarea perfectului compus, apoi continuă cu prezentul. Acest timp are rolul de a arăta că efectele unei educații greșite sunt aceleași, indiferent de loc, timp, categorie socială.
La studiul textului Căprioara, de E. Gârleanu, autorii propun un exercițiu de tipul ,,Arătați semnificația verbului subliniat din enunțurile Iedul se topește în adâncul pădurii’’ elevii putând observa valoarea de prezent etern, acestă acțiune putându-se petrece atât în trecut, prezent, cât și în viitor, arătând că în natură lucrurile se petrec după legea firii.
CLASA A VI-A
Manualul editurii Didactice și Pedagogice, București, 2006 este mai puțin ofertant în ceea ce privește exercițiile referitoare la rolul utilizării unor părți de vorbire.Textul D-l Goe…, de I.L.Caragiale poate constitui un pretext pentru a discuta despre prezentul dramatic, căci acțiunea pare să se desfășoare sub ochii noștri, deși este plasată în trecut. Cititorul pare să fie martor la desfășurarea acțiunii ca și cum ar fi spectator la prezentarea unei piese de teatru.
Textul Peste vârfuri…, de M.Eminescu, din manualul All Educațional (A.Șerban, S.Șerban) este un text care poate fi un pretext pentru a discuta despre prezentul liric, despre alternanța timpurilor verbale pentru exprimarea trăirilor interioare.(,,Peste vârfuri trece lună/Codru-și bate frunza lin/Dintre ramuri de arin /Melancolic, cornul sună.)
În textul Măi bădiță, floare dulce , prin intermediul modului condițional acțiunea este prezentată ca potențială sau dorită, sugerând sentimentele puternice ale eului liric, sentimente de dor, dragoste, jale.(,,Unde te-aș găsi, te-aș smulge/Și acasă la noi te-aș duce/Și te-aș răsădi-n grădină/Și te-aș secera cu milă.) În balada Toma Alimoș, condiționalul optativ este folosit cu valori stilistice de viitor(,,D-oi muri/M-or tot umbri /Cu frunza m-or troieni/Cu freamătul m-or jeli.) Tot aici se observă folosirea verbelor la imperfect cu capacitatea de a se substitui perfectului compus, această valoare a verbului fiind observabilă mai ales în baladele populare pentru a reda un lanț de procedee în succesiune.(,,Vreme multă nu trecea/Mațele că-și aduna/Cu brâu lat se încingea/Mijlocelul că-și strângea/Și la murgul se ducea.)
CLASA a VII/a
Dacă în manualele claselor V-VI exercițiile prevedeau identificarea modului și timpurilor verbelor extrase dintr-un text și a rolului acestora, la nivelul claselor VII-VIII se insistă și pe valoarea stilistică a timpurilor/modurilor verbale.
La unitatea de învățare Funcționarea descrierii în narațiune este propus de către autorii manualului editurii Humanitas, un fragment din opera Amintiri din copilărie, de I.Creangă. Elevii descoperă că într-o narațiune descrierea poate avea diferite funcții:
-la începutul narațiunii descrierea are rolul de a crea cadrul sau atmosfera în care se vor desfășura întâmplările;
-pe parcursul narațiunii descrierea creează o pauză în ritmul desfășurării întâmplărilor, indică modificarea cadrului în care este plasată acțiunea, conturează portretul unui personaj;
-la sfârșitul narațiunii descrierea poate surprinde cadrul în care se încheie acțiunea, cadru ce se caracterizează printr-o stare de liniște și de echilibru.
Descrierea se diferențiază de narațiune prin timpurile folosite. Dacă timpurile specifice narațiunii sunt perfectul simplu, perfectul compus, prezentul sau mai mult ca perfectul indicativului, specifice descrierii sunt timpurile prezent și imperfect ale indicativului.(,,Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri.)
Odată cu studierea textului Pașa Hassan, de G.Coșbuc, autorii manualului Editurii Humanitas propun identificarea și explicarea rolului verbelor la indicativ prezent și a celor la gerunziu. Se poate constata că verbele la indicativ prezent au rolul de a proiecta acțiunea în prim plan, chiar dacă acțiunea este desfășurată în trecut, ea pare să se realizeze sub ochii cititorului, ca și cum acesta ar fi martor al întâmplărilor-prezentul istoric. Verbele la modul gerunziu dau dinamism acțiunii și expresivitate textului.(,,Pe Vodă-l zărește călare trecând/Prin șiruri cu fulgeru-n mână/În lături s-azvârle mulțimea păgână/Căci Vodă o-mparte , cărare făcând/Și-n urmă-i se-ndeasă cu vuiet curgând/Armata română.)
Aceeași valoare stilistică a prezentului istoric poate fi recunoscută și în textul Scrisoarea III, de M.Eminescu.
Imnul Deșteaptă-te române, de A.Mureșanu, dar și Imn lui Ștefan cel Mare, de V.Alecsandri reprezintă texte sugestive pentru a observa valoarea stilistică a modului imperativ.
Versurile ,,O, mare umbră eroică /Privește visul tău/Uniți suntem în cugete/Uniți în Dumnezeu, sugerează prin verbul la imperativ admirația eului liric față de imaginea eroului de legendă, încercându-se realizarea unei punți între cele două generații. Autorii manualului propun următorul exercițiu ,,Selectați din text versurile prin care imaginea domnitorului este raportată la prezent. Folosiți ca indiciu și timpul verbelor.’’ Indicativul prezent are rolul de a aduce în prim plan imaginea domnitorului care dăinuie peste veacuri.
Exerciții despre valorile stilistice ale modurilor verbului lipsesc atunci când se studiază textul Iapa lui Vodă, de M.Sadoveanu. Se pot iniția discuții despre alternanța verbelor la modul indicativ perfect compus (,,într-o toamnă aurie am auzit multe povești la Hanul Ancuței), cu cele la timpul prezent sau imperfect(,,Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela nu era han, era cetate…’’),ori perfect simplu (,,comisul Ioniță zâmbi fără veselie’’)
CLASA a VIII-a
La unitatea de învățare Genul liric sunt propuse spre studiu trei texte lirice care pot fi pretexte pentru abordarea prezentului liric, a valorii stilistice a modului conjunctiv. Autorii manualului editurii Humanitas propun la studiul textului Lacul, de M.Eminescu un exercițiu de tipul ,,Observați folosirea modurilor personale ale verbului în text. Care sunt acestea și cum sunt distribuite?’’ sau ,,Explicați rolul conjunctivului prezent alegând dintre următoarele variante…’’ Se constată valoarea stilistică de prezent descriptiv a indicativului care are rolul de a contura imaginea cadrului natural (,,Lacul codrilor albastru/Nuferi galbeni îl încarcă/Tresărind în cercuri albe/El cutremură o barcă’’ ).Se constată și prezența verbelor la modul conjunctiv, mod ce sugerează o acțiune viitoare, posibilă, iubita fiind o proiecție imaginară a îndrăgostitului.(,,Să sărim în luntrea mică/Îngânați de glas de ape/Și să scap din mână cârma/Și lopețile să-mi scape.’’) Elevii pot fi dirijați să observe faptul că timpurile verbale alternează, revenirea , în ultima strofă a poeziei, la indicativul prezent, are rolul de a sugera faptul că atmosfera a devenit una de seninătate, de calmă resemnare.
Autorii manualului editurii Humanitas, propun la studiul textului Emoție de toamnă, de N.Stănescu un exercițiu de tipul ,,În text există trei timpuri verbale-prezent, trecut și viitor. Discutați ce indică fiecare dintre acestea în text corelându-le cu sugestiile următoare – un fapt obiectiv/o rugăminte/o posibilitate/un eveniment consumat/o stare/o proiecție imaginară.’’(,,A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva/Mă tem că n-am să te mai văd uneori /Că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori…’’)
Alternanța modurilor și a timpurilor verbale în trecerea de la o secvență la alta poate fi adusă în discuție prin studierea romanului Baltagul, de M.Sadoveanu. Povestea care deschide romanul folosește timpul perfect compus al indicativului pentru a sugera un fapt încheiat și terminat înaintea momentului vorbirii. Firul narativ se caracterizează prin folosirea timpului perfect simplu, timpul povestirii. Excepție face scena în care Vitoria Lipan dezvăluie criminalii, după ce povestește scena uciderii lui Nechifor Lipan.
CAP.4 Experiment privind folosirea strategiilor activ-participative în predarea-învățarea-evaluarea modurilor verbului în gimnaziu
4.1. Ipoteza de lucru
Pentru absolventul învățământului obligatoriu, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au conturat un profil de formare european structurat pe 8 domenii de competență cheie Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competențe matematice Competențe de bază în științe și tehnologii, Competența digitală, A învăța să înveți, Inițiativă și antreprenoriat, Sensibilizare și exprimare culturală. Disciplina Limba și literatura română are un rol deosebit de important în formarea competențelor de comunicare, în dezvoltarea personalității elevilor, în formarea unor deprinderi și abilități necesare pentru a asigura elevilor accesul la învățarea pe toată durata vieții și la integrarea activă a acestora în societate.
Pe parcursul învățământului obligatoriu elevii trebuie să-și formeze competențele de comunicare care vizează exprimarea corectă, clară, coerentă în limba română, ascultarea, înțelegerea și producerea de mesaje orale și scrise în diverse situații de comunicare. Astfel, curriculumul la limba și literatura română pentru clasele V-VIII se bazează pe modelul comunicativ-funcțional, model ce presupune studiul integrat al limbii, comunicării și textului literar. Studiul limbii române ocupă un loc important în cadrul procesului instructiv-educativ desfășurat la nivelul ciclului gimnazial, contribuind la înarmarea elevilor cu temeinice cunoștințe despre limbă (despre combinarea cuvintelor în propoziții și fraze), dezvoltându-le elevilor gândirea, care nu e posibilă fără învelișul material al vorbirii, ideile născându-se în mintea lor pe baza materialului lingvistic reprezentat de cuvinte, propoziții, fraze.
Prin lucrarea de față încercăm să propunem strategii didactice eficiente folosite în predarea-învățarea-evaluarea modurilor și timpurilor verbului, în strânsă legătură cu dezvoltarea competențelor de comunicare, indispensabile în lumea contemporană pentru orice fel de activitate profesională. Studiul verbului cunoaște odată cu impunerea noului model comunicativ funcțional, o nouă direcție. Demersul didactic nu mai poate fi axat pe analiza gramaticală, ridicată la nivel de artă, ci pe cunoașterea și utilizarea corectă în comunicarea orală și scrisă a formelor verbale. Studiul verbului trebuie să fie corelat și cu studiul literaturii, elevii căpătând în gimnaziu cunoștințe sumare despre valorile stilistice ale verbului, despre valoarea substituției modurilor și timpurilor, despre expresivitatea unor opere,expresivitate care se datorează folosirii meșteșugite a verbului.
În predarea categoriilor gramaticale ale verbului profesorul se sprijină pe puținele cunoștințe dobândite de elevi în ciclul primar, motiv pentru care trebuie să acorde o atenție deosebită strategiilor, tehnicilor, metodelor, procedeelor folosite în predarea noilor noțiuni. Adesea, elevii nu reușesc să realizete corect un rezumat, o povestire, sau o descriere pentru că nu și-au însușit corect noțiuni legate de modurile și timpurile verbului.
Ipoteza de la care s-a pornit în realizarea acestei lucrări se referă la faptul că , prin folosirea strategiilor activ-participative, bazate pe învățarea activă și colaborativă se asigură o fixare de durată a cunoștințelor legate de modurile și timpurile verbului. Prin desfășurarea unor activități ce folosesc strategii active, centrate pe elev ca subiect al învățării se găsește și o cale de rezolvare a unor dificultăți pe care le cunoaște învățământul contemporan, cum ar fi diminuarea motivației pentru învățătură, lipsa de atractivitate a programului școlar pentru elevi, scăderea gradului de implicare a acestora în activitățile de învățare.
4.2. Obiectivele cercetării
O1-Îmbunătățirea calității predării, învățării, evaluării prin utilizarea strategiilor activ participative
O2- Implicarea activă, conștientă a elevilor în dobândirea de noi cunoștințe prin descoperire proprie
O3-Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale/scrise în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
O4-Valorificarea potențialului creativ al elevilor și dezvoltarea gândirii logice prin folosirea jocului didactic
O5-Antrenarea elevilor în cadrul Proiectului Învățăm verbul prin joc
O6-Integrarea unor metode de lucru în echipă în vederea dezvoltării competențelor de comunicare prin colaborare în cadrul grupului
4.3. Descrierea eșantionului de elevi
În anul școlar 2012-2013, intră în ciclul gimnazial , la nivelul clasei a V-a două clase de elevi formate din 17 și 13 elevi, clase ce se vor uni deoarece nu întrunesc numărul minim de 31 de elevi, pe baza căruia funcționează clasele la nivelul ciclului gimnazial. Pe parcursul anului școlar 2012-2013 vin în colectivul clasei încă doi elevi, numărul total al elevilor ridicându-se la 32. Activitatea desfășurată cu o clasă numeroasă ce cuprinde elevi ce au făcut parte din colective diferite a fost destul de greoaie. A fost necesar un timp de acomodare pentru ca elevii să se obișnuiască unii cu alții și să participe la activități de învățare comune. Numărul mare de elevi a făcut uneori imposibilă aplicarea unor strategii activ-participative, de lucru în echipă, activitățile de predare-învățare fiind desfășurate frontal, cu toți elevii clasei, iar cele de evaluare fiind bazate mai ales pe teste și lucrări scrise.
În anul școlar 2013-2014 elevii celor două clase au fost distribuiți în două clase ce conțin 17, respectiv 15 elevi, pe structura vechilor clase. În urma testărilor inițiale am observat un nivel mai scăzut al cunoștințelor legate de noțiunile de morfologie și sintaxă, am sesizat greutăți în redactarea unor texte imaginative realizate pe baza unor cuvinte de sprijin, greșeli în explicarea sensului unor structuri date, selectate din texte suport.
Pentru a diagnostica nivelul achizițiilor elevilor legate de verb, ca parte de vorbire flexibilă, de categoriile gramaticale de mod, timp, număr, persoană și de utilizarea corectă a formelor verbale în comunicarea scrisă, am aplicat la nivelul celor două clase un test de evaluare inițial.
4.4. Metodologia investigației experimentale
Cercetarea pedagogică are ca scop îmbunătățirea procesului de învățământ, a formelor de organizare a activității, a strategiilor de predare-învățare-evaluare, perfecționarea mijloacelor didactice folosite la clasă.
Principalele etape ale cercetării pedagogice sunt:
formularea problemei și conturarea ipotezei;
cercetarea propriu-zisă, etapa fundamentală, care presupune trei momente principale:
1. etapa pre-test
2. etapa experimentului propriu-zis
3. etapa post-test , de interpretarea rezultatelor obținute în cadrul experimentului;
concluzii
Metodele de cercetare pot fi grupate în:
metode de cercetare a datelor: observarea, experimentul, ancheta cu chestionar, ancheta biografică, convorbirea, teste, fișe pedagogice. Acestei grupe îi sunt asociate și „metode de cuantificare”, de măsurare a datelor cercetării, deoarece, doar prin măsurare, datele colectate sunt utile cercetării științifice;
metode privind organizarea colectivelor de experimentare (cercetare), pentru ca datele adunate și rezultatele cercetării să exprime cât mai corespunzător generalitatea, realitatea întreagă (mărimea eșantionului), grupe echivalente;
metode pentru prelucrarea matematică (statistică) a datelor
Pentru realizarea experimentului, care vizează aplicarea strategiilor activ-participative, bazate pe munca în echipă în predarea-învățarea-evaluarea modurilor și timpurilor verbului,
s-au folosit ca metode de cercetare pedagogică: observația pedagogică, experimentul pedagogic, convorbirea, prelucrarea datelor.
Metoda observării este o metodă de cercetare care utilizează observația în investigație și constă în observarea sistematică și organizată a unui obiect, fenomen, proces (așa cum se desfășoară normal sau cum a fost produs experimental), cu scopul de a obține informații despre obiectul supus observării, în vederea realizării cunoașterii științifice
Observația poate fi pasivă când se face întâmplător, fără să fim conduși de vreo idee preconcepută, sau provocată , atunci când se realizează cu scopul de a verifica exactitatea unei presupuneri.
Folosind observația, s-a urmărit la elevi cum participă la activitatea din timpul orelor, cum urmăresc și cum apreciază și completează răspunsurile colegilor examinați, cum își iau notițe, cum își efectuează temele.
S-au făcut observații sistematice, atât individual, cât și în colectiv, notându-se datele semnificative, și nu detaliile, dar fără a fi sesizate de cei studiați.
Experimentul pedagogic este metoda experimentală pentru aflarea de soluții la problemele care se impun școlii și pedagogiei. Experimentul este o metodă integrală de cercetare care folosește toate celelalte metode de cercetare. Această metodă experimentală constă în observarea obiectelor și fenomenelor într-o situație creată de observator. În cadrul acestei metode cercetătorul poate provoca fenomenul studiat, poate să schimbe condițiile de producere a fenomenului, în funcție de scopul urmărit.
Uneori, rezultatele obținute nu sunt concludente, alteori se înregistrează o reușită parțială. Intervine astfel un „test” de comparație, datele finale obținute fiind raportate la anumite date, de referință, de comparație.
Experimentarea pedagogică se desfășoară de regulă în trei faze:
prima fază cu rol de constatare (pre-test);
a doua fază, fundamentală, experimentul propriu-zis;
etapa finală – de control (post-test).
Experimentul pedagogic se poate organiza fie numai cu clasele experimentale, fie cu clase experimentale și cu clase de control în același timp.
Metoda convorbirii constă într-un dialog între cercetător și subiecții supuși investigației, în vederea acumulării unor date, opinii, în legătură cu anumite fenomene. Ea se poate desfășura în scris, pe baza unui chestionar, îmbrăcând forma anchetei. Întrebările trebuie să fie clar formulate, să se refere la un anumit aspect concret, să fie adecvate situației.
Datele convorbirii și chestionarului trebuie verificate atât prin observarea directă, cât și prin alte mijloace, deoarece s-ar putea ca unele cazuri să reflecte unilateral și subiectiv situația respectivă. Această metodă se folosește după ce, pe baza altor metode, am acumulat un material informativ despre elevul cu care urmează să stăm de vorbă, ceea ce ușurează organizarea convorbirii.
Analiza și prelucrarea statistică a datelor s-a aplicat în urma experimentului, observației sistematice prin care s-au obținut o serie de date care au fost clasificate, ordonate, sistematizate cu scopul de a fundamenta o decizie privind semnificațiile statistice ale acestor date în raport cu ipoteza propusă.
Datele primare pot fi centralizate în anumite tabele sau pot fi prezentate sub forma lor grafică. În prelucrarea datelor este necesar să se îmbine procedeele numerice cu analiza calitativă a materialului. În cercetarea pedagogică este prioritară analiza calitativă, în timp ce prelucrarea statistică este subordonată celei dintâi. Multe investigații pe teme educative duc la o exprimare numerică precisă a rezultatelor. Adeseori trebuie să ne mulțumim cu simple clasificări și aprecieri ale fenomenului studiat.
4.5. Etapele cercetării
4.5.1. Etapa pretest
4.5.1.1. Strategii tradiționale de predare-învățare a modurilor și timpurilor verbului folosite la nivelul clasei a V-a.Tipuri de lecții și activități
Orice activitate instructiv-educativă reușită, trebuie să fie organizată și planificată corespunzător de către cadrele didactice. Pentru a adopta o anumită strategie în desfășurarea unei activități didactice trebuie să se țină seama de relația dintre scop-conținut- metode/mijloace. Cadrul didactic ajunge în timp la un adevarat repertoriu de strategii didactice experimentând și aplicându-le diferențiat.O strategie didactică indică un traseu general de parcurs, traseu care nu este definitiv, putând fi aplicate modificări și ajustări în raport de derularea procesului și de obiectivele propuse. Strategia, fiind legată de obiective operaționale și conținuturi școlare, are implicații directe privind performanța școlară, deoarece rezultatele școlare sunt dependente de modul de aplicare și dirijare de către profesor a interacțiunilor dintre strategiile didactice și obiectivele didactice.
Iată un model de planificare a unității de învățare Narațiunea, la nivelul clasei a V-a, unitate de învățare pe parcursul căreia se reactualizează cunoștințele despre verb și se introduc noțiuni noi legate de modurile și timpurile verbelor, despre verbele predicative, nepredicative, copulative, auxiliare etc.
PROIECTAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE NARAȚIUNEA
CLASA A V-A
Pornind de la planificarea anuală, calendaristică și cea pe unități de învățare, profesorul trebuie să realizeze o proiectare a fiecărei activități didactice, stabilind obiectivele operaționale, conținuturile învățării, resursele umane și materiale, metodele, formele de organizare a activității, modalitățile de evaluare potrivite, capabile să asigure atingerea obiectivelor stabilite.
Se știe că elevii intră în clasa a V-a cu unele cunoștințe legate de numărul, persoana și timpul verbelor, urmând ca pe parcursul claselor gimnaziale să-și însușească noțiuni noi legate de mod, timp, conjugare, diateză. Profesorul de limba și literatura română trebuie să acorde o atenție deosebită strategiilor folosite în predarea noilor noțiuni, alegând cu atenție metodele și procedeele potrivite pentru a face posibilă înțelegerea noțiunilor noi și aplicarea lor în practica exprimării orale și scrise.
În studierea verbului se începe cu o lecție de actualizare a cunoștințelor însușite în clasele primare intitulată Verbul-nucleul comunicării.
Se pornește de la un text, solicitându-se elevii să selecteze cuvintele care exprimă acțiunea, starea, existența.
,,Era odată o biată femeie săracă. Ea trăia singură și grozav dorea să aibă un copil pe lângă dânsa care să-i fie sprijin la bătrânețe. Se duse într-o zi în pădure, acolo întâlni o zână căreia-i spuse păsul ei. Aceasta-i dete un bob de orz, zicându-i:
-Ăsta nu e orz de cel care crește pe câmp și-l mănâncă găinile. Pune-l într-un ghiveci de flori și așteaptă….’’ (Hans Christian Andersen, Degețica)
Se va citi textul fără verbe și se va constata că fără verbe textul nu mai are înțeles, verbele reprezentând nucleul comunicării. După ce elevii și-au dat seama de importanța acestuia în comunicare, se va formula definiția verbului și se vor construi enunțuri în care să se folosească verbe ce exprimă acțiunea, starea, existența.
Pentru a observa că verbul își modifică forma în vorbire după timp, persoană, număr, se vor face exerciții cum ar fi:
– se dau elevilor, împărțiți pe grupe, texte, cerându-li-se să selecteze verbele care arată acțiuni petrecute în trecut, prezent sau viitor.
– se împarte elevilor o listă cu 12-16 verbe, cerându-li-se, pe grupe, să selecteze verbele a căror acțiune este la persoana I, a II-a, a III-a .
– pe tablă un număr de verbe sunt clasificate intenționat greșit în două coloane, în funcție de numărul singular sau plural, elevii trebuind să așeze corect verbele.
A doua oră este consacrată temei Modurile personale sau predicative.
Predarea noțiunii de mod verbal este la fel de dificilă ca predarea cazurilor la substantiv, deoarece profesorul nu se mai poate baza pe cunoștințele anterioare ale elevilor. Profesorul trebuie să găsească calea eficientă prin care să reușească a-i face pe elevi să înțeleagă noțiunea de mod verbal și deosebirea dintre diversele moduri ale verbului. Strategiile adoptate pot fi de tip inductiv sau deductiv. Inducția este o cale obligatorie în predarea-învățarea gramaticii. În lecția de gramatică realizată pe cale inductivă, cu cât datele din planul semantic sunt mai multe, mai bine cunoscute de către elevi și mai exacte, cu atât se va putea realiza în condiții mai bune ridicarea la planul „gramatical și logic”. Vocabularul și gramatica se află în raport de interdependență: primul asigură achiziția, iar cealaltă, funcționalitatea. Însușirea temeinică de către elevi a lexicului fundamental activ este o condiție indispensabilă a însușirii gramaticii limbii române. De exemplu, pentru a înțelege noțiunea de verb elevii trebuie să cunoască sensul unor cuvinte care arată acțiunea, starea, existența. Noțiunile gramaticale se exprimă prin cuvinte. Pornind de la analiza unui material lexical, prin sinteză, comparare, abstractizare și generalizare se ajunge la noțiunea de verb, la definiția lui (partea de vorbire care arată acțiunea, starea, existența
Vistian Goia(Metodica predării limbii și literaturii române,Bucureși, , E.D.P.,1995, P.15-16) propune în învățarea unei noțiuni gramaticale patru trepte ale învățării, specifice demersului inductiv:
-faza familiarizării conștiente cu fenomenul gramatical ce presupune intuirea fenomenului gramatical printr-o serie de exemple concrete ce duc la conturarea unor reprezentări gramaticale;
-faza analizei și distingerii planului gramatical de cel logic, în această etapă elevii fiind orientați să atribuie o valoare gramaticală cuvântului însuși și nu obiectului denumit prin cuvânt;
-faza însușirii regulilor și definițiilor, în această etapă desfășurându-se activități de comparare, clasificare, generalizare și sinteză care duc la însușirea regulilor și definițiilor;
-faza fixării și operării superioare cu noțiunile de limbă însușite, în această etapă desfășurându-se activități de aplicare a cunoștințelor prin realizarea unor exerciții sau compuneri.
Pornind de la modelul oferit de V.Goia s-au desfășurat la nivelul clasei a V-a lecții de predare -învățare a modurilor personale și nepersonale, a timpurilor modului indicativ, ce au la bază strategii de tip inductiv.
Demers inductiv- Modurile personale
clasa a V- a
(lecție de însușire a unor noi cunoștințe)
În predarea noțiunii de mod se poate porni de la mai multe exemple de propoziții, sau de la un text în care același verb este folosit pe rând la toate modurile personale.
Culeg flori din grădina bunicii.Trebuie să culeg un buchet mare.Aș culege mai repede florile, dar, din casă bunica îmi strigă :
-Culege numai florile îmbobocite !
Fiecare exemplu este analizat observând felul în care vorbitorul consideră acțiunea, stabilind cine face acțiunea, care este funcția verbului în propoziție, și ce formă a căpătat verbul în raport cu cele exprimate.
În prima propoziție verbul culeg exprimă o acțiune reală, sigură, verbul este predicatul propoziției. Numele modului este indicativ, care vine de la a indica, ceea ce înseamnă ,,a arăta în mod precis”,(p.378, Metodica predării limbii române în școala generală)
Verbul să culeg exprimă o acțiune realizabilă, posibilă, verbul fiind predicatul propoziției. Numele modului este conjunctiv, marca acestui mod fiind conjuncția să așezată înaintea verbului, particularitate care-i face pe elevi să-l recunoască cu ușurință.
Verbul aș culege exprimă o dorință, a cărei realizare depinde de o condiție. Modul poartă numele de condițional-optativ, care înseamnă acțiune dorită sau realizabilă numai prin îndeplinirea unei condiții .Verbul este predicatul propoziției și se formează cu formele auxiliarului a avea (–aș, ai, ar, am, ați, au).
Verbul culege exprimă sfatul sau îndemnul dat de bunica. Modul care exprimă îndemnul, porunca, sfatul poartă numele de imperativ.
În urma discuțiilor se concluzionează că verbele care formează predicatul propoziției sunt la moduri predicative. Prin faptul că exprimă acțiuni efectuate de o persoană, gramatical precizată (I, aII-a, a III-a ), modurile predicative se mai numesc și moduri personale.
Pentru fixarea cunoștințelor nou însușite se vor realiza o serie de exerciții, frontal și pe grupe.
Ex.1 Precizează prin bifare modul verbelor de mai jos
Pentru a vedea felul în care elevii reușesc să opereze cu noțiunile de limbă însușite se pot propune elevilor în etapa de evaluare, exerciții de recunoaștere a modurilor verbelor din texte date, sau exerciții de alcătuire a unor enunțuri în care să folosească verbe la fiecare mod învățat, explicând ce fel de acțiune exprimă fiecare. O prezentare detaliată a activităților se poate observa în proiectul didactic realizat la Anexa 1.
Demers inductiv – Modurile nepersonale
(lecție de însușire a unor noi cunoștințe)
Lecția începe cu o reactualizare a cunoștințelor despre noțiunile pe care le dețin elevii –definiția verbului, tipuri de verbe( ce exprimă acțiunea, starea, existența), moduri predicative/personale, funcțiile sintactice ale verbelor la moduri predicative însușite în ora anterioară. Elevii vor extrage dintr-o cutie bilețele pe care sunt notate propoziții ce conțin verbe la moduri personale învățate.Elevii solicitați vor citi propozițiile și vor identifica verbele și modul acestora.Vor preciza mărcile specifice acestor moduri.
Elevii sunt solicitați să pună verbul a culege la modurile personale învățate. Apoi, profesorul va nota pe tablă patru forme verbale diferite (a culege, culegând, cules, de cules) cerându-le elevilor să alcătuiască propoziții cu ele. Se vor alege propoziții semnificative, se vor nota pe tablă. Se pot nota propoziții de tipul:
Eu încep a culege cireșe din cireșul bunicii.
Bunica mă vede culegând cu spor.
Coșul cules îl voi da mamei.
Voi când vă apucați de cules.
Se vor identifica predicatele propozițiilor, se va observa că verbele subliniate nu sunt predicate ale propozițiilor. Profesorul va preciza că aceste verbe sunt la moduri nepredicative. Având în vedere că programa școlară nu prevede însușirea funcțiilor sintactice ale verbelor la moduri nepersonale în clasa a V-a, nu se va insista pe acest lucru.
Elevii sunt solicitați să schimbe forma propozițiilor, punând verbele cu funcție de predicat la alte persoane. Fiind întrebați ce se întâmplă cu forma verbelor subliniate, elevii vor constata că acestea nu își schimbă forma în funcție de persoană. Profesorul va completa, spunându-le că verbele subliniate sunt verbe la moduri nepersonale.
Se va insista asupra formei verbului, criteriu după care elevii îl vor recunoaște mult mai ușor.
Modul infinitiv-exprimă numele unei acțiuni(este forma de dicționar a verbului) și se poate recunoaște nu numai după înțeles, ci și după prepoziția a. Se poate preciza că aceste verbe se termină în – a, – ea, – e, – i sau –î.
Modul participiu – exprimă rezultatul unei acțiuni efectuate, stă pe lângă un substantiv, pe care îl determină întocmai ca un adjectiv. Participiul își schimbă forma după gen, număr, caz, are forme pentru masculin-feminin, singular –plural.
Modul gerunziu – arată o acțiune în desfășurare fără referire precisă la momentul vorbirii și se recunoaște după terminațiile – ind sau – ând.
Pentru a nu confunda verbele la gerunziu cu alte părți de vorbire terminate în – înd sau – ind (prind, întind, gând, blând) profesorul le va sugera elevilor să verifice formele de gerunziu pornind de la formele de infinitiv. Pentru a evita scrierea incorectă a unor forme verbale la modul gerunziu, se vor face exerciții de ortografie(se vor scrie formele de gerunziu pentru verbele terminate la modul infinitiv în -i (a citi-citind, a fi-fiind, a ști-știind)
Modul supin-arată scopul unei acțiuni, forma sa se obține de la forma de participiu a verbului , în fața căreia se așază una din prepozițiile de, la, pe, după etc.
Un exercițiu util pentru elevi pentru întipărirea formelor și numelor modurilor nepredicative este alegerea a 10-15 verbe și trecerea lor la toate modurile nepersonale.
Ex. a întreba -întrebând-întrebat-de întrebat
a citi – citind – citit – de citit .
Pentru evaluarea modului în care elevii și-au însușit noțiunea de mod nepersonal, se pot propune exerciții ce presupun includerea în compuneri gramaticale a formelor verbale aflate la moduri nepersonale.
Demers inductiv – Timpurile modului indicativ
Predarea timpurilor modului indicativ ridică probleme dificile pentru profesorul de limba română și pentru elevi care recunosc cu greu diferitele nuanțe ale trecutului, deoarece înțelegerea raporturilor dintre timpuri este dificilă pentru vârsta și pregătirea lor. Astfel, la nivelul clasei a V-a , predarea timpurilor modului indicativ se poate face pe parcursul a trei ore.
În prima oră se va observa dacă elevii au precizată noțiunea de timp și recunosc cu ușurință într-un text simplu cele trei timpuri de bază, pentru a putea trece în ora a doua la predarea formelor trecutului.
În acest scop s-a propus elevilor citirea și analiza unui text, extragerea verbelor și clasificarea acestora pe o axă orizontală. Li se explică elevilor că axa orizontală reprezintă timpul care se întinde pe o perioadă infinită și se fixează în mijlocul liniei un punct care reprezintă prezentul, adică momentul vorbirii.De la acest timp înspre stânga se întinde trecutul, care poate fi mai apropiat sau mai depărtat de timpul prezent, iar în dreapta se întinde viitorul.Verbele identificate în textul suport sunt așezate pe o axă în felul următor, fără a se da încă denumirea timpurilor trecutului.
Trecut prezent viitor
…….x……………x……………….x……………x…………………………………x………
m.m.c.perfect Perfect compus imperfect
Perfect simplu
Exercițiile desfășurate pe parcursul lecției au fost exerciții de trecere a unor verbe de la forma de infinitiv, la modul indicativ, timpul prezent, exerciții de completare a spațiilor libere cu forme potrivite ale verbelor a crea și a agrea, exerciții de identificare a formei corecte a verbelor la modul indicativ, timpul de prezent.
Ora a doua este consacrată studiului timpurilor imperfect și perfect compus. Se pornește de la analiza unui text ce conține în prima parte verbe la timpul imperfect( având rolul de a contura imaginea cadrului desfășurării acțiunii), iar în a doua parte verbe la timpul perfect compus)cu rolul de a ne introduce în acțiunea textului, în derularea întâmplărilor).Textul este următorul:
Stratul de zăpadă acoperea strada. Mașinile dormeau sub plapuma de nea. Cerul era albastru, iar soarele strălucea. Ionică și Matei făceau un om de zăpadă.
Deodată, a apărut o mașină. Conducătorul auto nu a observat la timp copiii, a claxonat și
a frânat. Mașina a derapat și a dărâmat bietul om de zăpadă.
Elevii sunt solicitați să sublinieze verbele din primul alineat al textului și să precizeze când se desfășoară acțiunea acestora în raport cu momentul vorbirii.Se va observa că verbele acoperea, dormeau, era, strălucea, făceau, exprimă o acțiune din trecut, dar neterminată în momentul la care se referă vorbirea, fiind la timpul imperfect (nedesăvârșit).Acest lucru este ilustrat foarte clar prin verbul făceau, care exprimă acțiunea efectuată de copii, neterminată și întreruptă de apariția unei mașini.
Se solicită apoi identificarea verbelor din al doilea alineat al textului, precizându-se când se desfășoară acțiunea acestor verbe în raport cu momentul vorbirii. Elevii vor observa că verbele a apărut, nu a observat, a claxonat, a frânat a derapat și a dărâmat, exprimă o acțiune trecută și terminată în momentul vorbirii, motiv pentru care se numește perfect(desăvârșit)
Referitor la structura verbelor aflate la timpul imperfect sau perfect compus, profesorul va insista mai ales pe structura perfectului compus, precizând că perfectul compus este alcătuit din forme specifice ale verbului a avea +participiul verbului de conjugat. Noțiunea de verb auxiliar se va introduce după studierea timpurilor modului indicativ.
Exercițiile pentru fixarea cunoștințelor elevilor asupra timpurilor imperfect și perfect compus pot fi variate:
-ex. de recunoaștere a timpurilor verbelor dintr-un text;
-exerciții de așezare în coloane a verbelor la timpurile învățate;
-exerciții de analiză a verbelor dintr-un text indicând modul, timpul, numărul, persoana;
-exerciții de transformare a verbelor dintr-un text, trecându-le la timpul indicat (imperfect sau perfect compus).
Iată un fragment de text care se pretează pentru un astfel de exercițiu:
,,Băieții de la<<numărul 8>> ies buluc pe poarta școlii, umplând strada cu larmă ascuțită și cu bulgări de omăt.[…]
Dintr-o curte iese un domn cu gulerul paltonului ridicat, încheindu-și tacticos mănușile.
Băiatul cel cu pălărioara de doc se oprește și el. Întinde brațul cu un gest autoritar de comandant. Ceilalți se adună grămadă în mijlocul străzii, tac și ascultă.’’
(Otilia Cazimir, Voinicul)
Acest tip de exercițiu trebuie bine pregătit de către profesor, iar textul trebuie bine ales. Elevilor trebuie să li se indice care verbe din text nu pot fi schimbate (verbele la conjunctiv, gerunziu).
Printr-un astfel de exercițiu elevii vor înțelege că schimbarea formei verbelor după timp este un aspect specific flexiunii verbelor.
Lecția de predare-învățare a timpurilor perfect simplu și mai mult ca perfect se va desfășura după un demers asemănător celui în care se predau timpurile imperfect și perfect compus, fiind o lecție mixtă în care se verifică conținuturile însușite anterior, se comunică noile cunoștințe, se fixează și sistematizează conținuturile predate prin repetare și exerciții aplicative.
Predarea-învățarea noțiunilor legate de verb se poate face atât inductiv, cât și deductiv. A proceda deductiv în învățarea noțiunilor gramaticale, în aprofundarea lor, înseamnă să pornești de la o generalizare, adică de la o regulă sau definiție deja cunoscută de elevi, de la general la particular, dinspre abstract spre concret, dinspre model spre exemplu .
Între calea deductivă și inductivă este o relație de interdependență. Ele se completează reciproc și o separare a lor nu este posibilă. Deși pot fi explicate diferențiat, ele rămân complementare, ajutându-l pe profesor în procesul de predare-învățare a elementelor de limbă.
Propun drept exemplificare două demersuri didactice de tip deductiv care pot fi aplicate la nivelul clasei a V-a în predarea noțiunilor legate de verb.
Demers deductiv -Verbul
(lecție de actualizare a cunoștințelor)
Conform raționamentului deductiv, o lecție cu subiectul Verbul s-ar desfășura astfel:
1. Se anunță denumirea noțiunii ce urmează să fie învățată;
2. Se recapitulează noțiunea logică, a unei definiții gramaticale;
3. Se dă definiția verbului (Partea de vorbire care arată acțiunea, starea sau existența se numește verb.)
4. Se analizează structura definiției verbului (Operația o fac exclusiv elevii.)
5. Se stabilește mulțimea din care face parte verbul, cea a părților de vorbire, indicându-se notele esențiale (exprimă acțiunea, starea, existența)
6. Se analizează pe rând trăsăturile definitorii din punct de vedere gramatical. Se dau exemple de cuvinte care exprimă acțiuni (aleargă, cântăm, privim, spune, adaugă), stări (stă, așteaptă) și exemple de cuvinte care exprimă existența (există, este, sunt, se află), cerându-li-se elevilor să facă deosebirea dintre acțiune, stare și existență. Se cer elevilor exemple de propoziții în care să fie folosite verbe ce corespund câte uneia din trăsăturile esențiale posibile.
Demers deductiv-Verbele auxiliare
(lecție de însușire a unor noi cunoștințe)
Demersul deductiv de predare-învățare a verbelor auxiliare presupune următorii pași:
1.Anunțarea noțiunii ce urmează a fi învățată-verbele auxiliare;
2.Definirea verbelor auxiliare (Verbele auxiliare sunt verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri și timpuri.)
3.Stabilirea mulțimii din care fac parte verbele auxiliare, cea a verbelor nepredicative, ce nu pot forma singure predicatul;
4.Analiza ,împreună cu elevii, a structurii definiției;
Elevii sunt solicitați să enumere modurile învățate și să conjuge un verb, trecându-l la toate modurile, apoi să enumere timpurile modului indicativ, alcătuind propoziții în care un verb să fie trecut la timpuri diferite.
Se analizează pe rând structura unor verbe la modul condițional optativ, sau la timpurile perfect compus și viitor.Verbele pot fi analizate astfel:
Aș cânta – aș (verb auxiliar a avea) +forma de infinitiv a verbului de conjugat
Am cântat – am (verbul auxiliar a avea) + participiul verbului de conjugat
Voi cânta – voi( verbul auxiliar a vrea) + forma de infinitiv a verbului de conjugat
Deși programa la limba și literatura română pentru clasa a V-a nu prevede studierea timpului perfect al conjunctivului, sau al condiționalului optativ, introducerea noțiunii de verb auxiliar pentru verbul a fi nu se poate face fără referire la formele de perfect ale modurilor enumerate mai sus.Bineînțeles că elevilor nu li se va introduce noțiunea de timp perfect .
Să fi cântat-conjuncția să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat
Aș fi cântat-verbul auxiliar a avea+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat
5.Realizarea unor exerciții de identificare, diferențiere a verbelor auxiliare ;
Iată câteva tipuri de exerciții care pot fi folosite pentru fixarea sau evaluarea noțiunii de verb auxiliar.
*Subliniați predicatele din enunțurile de mai jos. Scrieți infinitivul verbelor prin care se exprimă predicatele subliniate.Indicați apoi timpul verbelor din enunțurile date.
Irina și Matei vor câte un măr. Irina și Matei vor mânca fiecare câte un măr.
Am un joc nou. Am învățat un joc nou.
*Selectați verbele din enunțurile de mai jos,indicând modul și timpul acestora. Precizați verbul auxiliar care a ajutat la formarea lor.
Mâine veți cumpăra cărți de povești.
Să fi avut bani mai mulți, am fi cumpărat mai multe fructe.
Ar fi mers și ei în excursie, dar nu au avut suficienți bani.
*Precizează dacă verbul a fi este predicativ sau auxiliar:
*Construiește două propoziții în care verbul a vrea să fie pe rând predicativ și auxiliar:
-verb predicativ………………………………………………………………………
-verb auxiliar………………………………………………………………………
Consecința folosirii căii deductive în procesul de învățare și înțelegere a conceptelor gramaticale este atitudinea activă a elevilor. Această cale permite ca noile cunoștințe să fie dobândite prin efort propriu.
4.5.1.2. Strategii tradiționale de evaluare a noțiunilor de mod și timp
Tipurile de strategii utilizate pentru evaluarea noțiunilor de mod și timp au fost reprezentate de evaluarea continuă sau formativă și evaluarea cumulativă sau sumativă.
Evaluarea formativă s-a realizat pe parcursul fiecărei lecții prin verificări sistematice, dar pe secvențe mai mici, pornind de la obiectivele operaționale concrete, realizând verificarea tuturor elevilor. Prin aplicarea acestei strategii timpul alocat instruirii a crescut, iar cel afectat evaluării a scăzut, ameliorându-se procesul de predare-învățare, corectându-se din mers eventualele probleme ivite, scurtându-se considerabil intervalul dintre evaluarea rezultatelor și perfecționarea activității.
Cele mai frecvente metode folosite în evaluarea noțiunilor de mod și timp au fost probele orale și cele scrise.
Probele orale au constat în realizarea unor conversații pe marginea noțiunilor nou însușite, prin care
se urmăresc calitatea și cantitatea informațiilor acumulate.Chiar dacă se afirmă că obiectivitatea evaluării orale poate fi periclitată de o serie de factori, iar elevii sunt verificați prin sondaj, prin utilizarea acestei metode se dezvoltă capacitățile de comunicare ale elevilor, iar feed-back-ul este mult mai rapid, putându-se corecta din mers eventualele greșeli.Un model de proiect didactic ce are drept scop verificarea cunoștințelor despre verb, la nivelul clasei a V-a se găsește în Anexa 2.
Probele scrise s-au concretizat în miniteste propuse elevilor la sfârșitul unei secvențe de învățare. Prin probele scrise au fost verificați toți elevii, aceștia având posibilitatea să-și prezinte achizițiile fără intervenția profesorului.De asemenea, prin probele scrise evaluarea a fost mult mai obiectivă, însă feed-back-ul a fost mult mai slab, în sensul că unele erori sesizate nu au putut fi corectate prin intervenția cadrului didactic.
MINITEST
Identifică verbele din textul următor și precizează timpul, persoana și numărul acestora.
Fram stătea la mijlocul arenei, alb ca zăpada, uriaș și neclintit…
Adineauri, când a ridicat perdeaua de catifea vișinie, încă tot mai credea că totul va decurge normal. Mulțimea, copiii, aplauzele i-au dat această amăgire. Acum din nou a uitat tot. Nu știe ce caută aici. Ce vrea lumea aceasta de la el?
(Cezar Petrescu, Fram, ursul polar)
MINITEST
1.Scrie formele de indicativ, perfect șimplu și mai mult ca perfect ale următoarelor verbe:
Muncesc…………… ………………….
Primești……………. ………………….
Plâng………………. …………………..
Calculăm………….. ………………….
2.Subliniază forma corectă de mai-mult-ca perfect din enunțurile date:
Când am intrat în bucătărie, am văzut că mâncasei/mâncaseși prăjiturile.
Am observat că citiseși/citisei toată cartea.
Când am venit la tine plecasei/plecaseși la patinoar.
MINITEST
Trece următoarele verbe de la persoana I singular la persoana a III-a singular și plural, păstrând același timp:
MINITEST
1.Scrie formele de indicativ, perfect șimplu și mai mult ca perfect ale următoarelor verbe:
Muncesc…………… ………………….
Primești……………. ………………….
Plâng………………. …………………..
Calculăm………….. ………………….
2.Subliniază forma corectă de mai-mult-ca perfect din enunțurile date:
Când am intrat în bucătărie, am văzut că mâncasei/mâncaseși prăjiturile.
Am observat că citiseși/citisei toată cartea.
Când am venit la tine plecasei/plecaseși la patinoar.
MINITEST
Indică prin bifare felul verbului a fi din enunțurile de mai jos:
Evaluarea sumativă s-a realizat la sfârșitul unității de învățare, având în principal funcția de constatare a rezultatelor și de clasificare a elevilor, și efecte reduse asupra ameliorării procesului. Evaluarea sumativă se caracterizează prin realizarea unor verificări parțiale, prin sondaj, încheiate cu aprecieri de bilanț asupra rezultatelor.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Citește cu atenție textul următor și rezolvă sarcinile date:
Mâine avem lucrare scrisă În cea mai din urmă bancă
Toți au învățat cu spor Tândăleț tot copia
Tândăleț in loc să-nvețe, Și din când în când a trudă
A făcut fițuici, de zor. Limba printre dinți scotea.
Le-a –mpărțit în două teancuri Când s-au adunat în urmă
Unul lat, altul înalt. A copiilor lucrări
Unu-i pentru matematici Tândăleț avea pe foaie
La istorie-i celălalt. La istorie-nsemnări.
Ce-a făcut acolo, nu știu Iar apoi la matematici,
Căci la nimeni nu a spus Fără grijă și decis
Însă știu c-ajuns acasă Despre luptele cu turcii
Era strașnic de dispus. Tândăleț pe foaie-a scris.
La lucrarea scrisă-n clasă (Nicolae Labiș, Lucrare scrisă)
Sta pe sobă, mulțumit
Chicotind atât de tare
Că mai toți l-au auzit.
1.Subliniați predicatele verbale din a patra strofă a poeziei.
2.Selectează verbele aflate la timpul perfect compus și transformă-le la mai-mult-ca-perfect.
3.Alcătuiește enunțuri în care să folosești două verbe la timpul imperfect, identificate în textul suport.
4.Pune verbul a scris la toate formele modurilor nepredicative(nepersonale).
5.Precizează valorile morfologice ale verbelor subliniate din structurile:
Era strașnic de dispus.
Că mai toți l-au auzit.
Tândăleț avea pe foaie…
6.Alcătuiește enunțuri în care verbul a fi să aibă valoare predicativă și auxiliară.
7.Încercuiește formele verbale corecte
Copiază/copie, lucră/lucrează, crează/creează, așază/așază, cusui/cusei.
8.Alcătuiește în 6-8 rânduri rezumatul textului dat.
4.5.1.3 Metodele tradiționale utilizate în predarea –învățarea-evaluarea noțiunii de mod verbal
Metodele tradiționale sunt asociate metodelor expozitive care sunt centrate pe activitatea profesorului și nu pe cea a elevului care este considerat obiect și nu subiect al instruirii. Expunerea cu formele sale explicația, prelegerea și descrierea, conversația, metodele demonstrative pot fi încadrate în categoria metodelor tradiționale.
Expunerea
Metoda expunerii constă în ,,prezentarea verbală monologată a unui volum de informație, de către educator către educați, în concordanță cu prevederile programei și cu cerințele didactice ale comunicării’’(C.Cucoș, Psihopedagogie, p.146).Expunerea este o metodă verbală, expozitivă tradițională ce poate îmbrăca mai multe forme – povestirea, explicația, prelegerea. Povestirea constă în prezentarea informației sub formă descriptivă sau narativă fiind folosită mai ales în clasele primare. Explicația presupune prezentarea materialului într-o ordine logică ce conduce spre o concluzie și o generalizare. Prelegerea constă în prezentarea de către profesor a unui volum mai mare de cunoștințe, bine sistematizate și este folosită mai ales în clasele liceale. Pentru a nu oferi elevilor cunoștințele de-a gata și a-i predispune la pasivism, I.Cerghit propune activizarea acestor metode prin adoptarea a două variante de expunere : expunerea cu oponent (ce implică prezența unui actor care pe timpul expunerii să intervină cu întrebări) și prelegerea-dezbatere( care presupune în prima parte prezentarea conținuturilor pregătite, iar în a doua parte participarea la discuții pe marginea conținuturilor prezentate). Explicația poate fi folosită la nivel de clasa a V-a în prezentarea structurii morfematice a verbului, având în vedere că elevii fac cunoștință cu noțiuni noi cum ar fi radical, desinență de persoană, sufix modal sau temporal etc.
Conversația
Cuvântul conversație provine din cuvântul latinesc ,,conversațio’’(con-cu, versus-întoarcere) desemnând o acțiune de întoarcere și reîntoarcere la cunoștințele deja dobândite. Este o metodă cu un rol important în studierea limbii române în școală, fiind o metodă verbală, ca și expunerea, dar mai activă decât aceasta.Conversația este ,,metoda de învățământ constând în valorificarea didactică a întrebărilor și răspunsurilor”.( C.Cucoș, Psihopedagogie, p.148) Prin organizarea riguroasă a întrebărilor elevii sunt antrenați în cercetarea faptelor de limbă, în descoperirea regulilor. Prin conversație elevii își dezvoltă posibilitățile de exprimare, își formează priceperea de a folosi dialogul în vederea unei comunicări vii și clare, își dezvoltă încrederea în posibilitățile proprii, fiind puși în situația de a descoperi ei înșiși cunoștințele.
Conversația cunoaște două forme:
-conversația catihetică ce se adresează mai ales memoriei, utilizându-se în partea de început a lecțiilor când se reactualizează cunoștințele anterioare sau în partea finală a lecției când se realizează feed-back-ul, pentru a vedea cât au înțeles elevii din ceea ce s-a predat, funcția principală a acestui tip de conversație este constatarea nivelului la care se află cunoștințele elevului la un moment dat.
-conversația euristică-se adresează judecății elevilor, le stimulează gândirea, creativitatea și se folosește în lecțiile de învățare de noi cunoștințe sau de formare de priceperi și deprinderi. Ea ,,se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări și răspunsuri, la finele cărora să rezulte ca o concluzie, adevărul sau noutatea pentru elevul antrenat în procesul învățării”. (C.Cucoș, p.148)
Pentru ca o conversație să fie reușită, cadrul didactic trebuie să respecte o serie de reguli în formularea întrebărilor care trebuie să fie corecte din punct de vedere gramatical, logic, să fie concise, precise, accesibile, să solicite inteligența productivă, să nu solicite răspunsuri monosilabice.
Iată câteva întrebări care pot fi folosite în etapa fixării cunoștințelor(etapă în care se folosește conversația catihetică), într-o lecție cu tema Modurile personale ale verbului, la clasa a V-a:
-La ce mod este verbul care exprimă o acțiune sigură?
-De ce verbul aș desena este la modul condițional optativ?
-La ce mod este verbul care exprimă o poruncă, îndemn, sfat, rugăminte?
-Care mod personal are forme pentru toate timpurile(prezent, trecut, viitor)?
-Care este semnul caracteristic al verbelor la modul conjunctiv?
-Ce funcție îndeplinesc în propoziție verbele la moduri personale?
Conversația euristică poate fi utilizată în însușirea noțiunilor despre verb în aproape orice lecție. Pentru a ajunge la concluzia că verbul este nucleul comunicării, se poate folosi un set de întrebări cum ar fi :
-Care sunt verbele din propozițiile date?
-Care verbe exprimă acțiunea/starea/existența ?
-Ce funcții îndeplinesc în propoziții verbele descoperite ?
-Eliminați verbele, citind cuvintele rămase.Ce constatați?
Demonstrația
Termenul demonstrație provine din latinescul demonstrare care înseamnă-a arăta întocmai, a dovedi, fiind o metodă didactică frecvent folosită în didactica tradițională. Metoda demonstrației ,,constă în folosirea unui șir de raționamente logice, însoțite de utilizarea concomitentă a unor mijloace intuitive-scheme, planșe, pentru a concretiza vizual relațiile abstracte din limbă”(I. Cerghit, Metode,p.124-133,E.D.P.1976)
La disciplina limba și literatura română pot fi folosite următoarele variante ale metodei: demonstrația cu ajutorul reprezentărilor grafice-planșe, grafice,desene , demonstrația întemeiată pe documente auditive atunci când se urmărește sesizarea corectitudinii anumitor forme verbale și demonstrația exemplelor, folosită pentru căpătarea deprinderilor caracteristice de conjugare a verbelor la diferite moduri și timpuri.
În momentul studierii modurilor nepersonale, profesorul poate folosi metoda demonstrației pentru a le exemplifica elevilor modul în care un verb personal este trecut la toate modurile nepersonale, scopul acțiunii profesorului fiind acela de ale forma elevilor deprinderi de lucru.
Pentru ca această metodă să nu accentueze pasivismul din partea elevului, profesorul trebuie să îi implice pe elevi în prelucrarea datelor, să-i antreneze în demonstrație astfel încât aceștia să-și formeze deprinderile necesare.
Exercițiul
Termenul exercițiu provine din latinescul exercitium , însemnând executarea unei acțiuni în mod repetat pentru a dobândi o îndemânare, o deprindere. Metoda este specifică lecțiilor de consolidare a cunoștințelor și de formare a priceperilor și deprinderilor, dar poate fi folosită și în etapa de fixare a cunoștințelor în lecțiile de predare. Metoda exercițiului constă în efectuarea unor aplicații orale sau scrise în legătură cu cunoștințele teoretice dobândite. Scopul utilizării acestei metode este fixarea cunoștințelor teoretice, formarea deprinderilor și priceperilor de a pune în practică cunoștințele dobândite, dezvoltarea deprinderilor de muncă independentă.
Pentru utilizarea cu succes a acestei metode, profesorul de limba română trebuie să țină cont de câteva cerințe și condiții. Exercițiile trebuie să stârnească interesul, să fie atractive, să solicite un efort intelectual din partea elevilor, să fie variate pentru a înlătura monotonia, diferențiate în funcție de particularitățile de învățare ale elevilor. Cerințele exercițiilor trebuie formulate clar, precis, iar alegerea, asamblarea și dozarea exercițiilor trebuie să fie făcută cu atenție.
Dintre exercițiile folosite pentru predarea învățarea evaluarea modurilor și timpurilor verbului se pot enumera exercițiile gramaticale, exercițiile de ortografie și punctuație, exercițiile creatoare.
Exercițiile gramaticale cuprind forme numeroase și variate, solicitând gândirea imaginația creatoare a elevilor. În formularea exercițiilor profesorul trebuie să țină seama de recomandările oferite de programa școlară conform căreia însușirea cunoștințelor gramaticale trebuie să fie corelată cu studiul textului literar și nonliterar. Predarea-învățarea va urmări limba în funcțiune, în variantele ei orală și scrisă, normată și literară, iar nu limba ca sistem abstract. Ceea ce contează nu este predarea în și pentru sine a unor cunoștințe gramaticale, ci abordarea funcțională și aplicativă a acestora, în calitatea de elemente care contribuie la structurarea unei comunicări corecte și eficiente.
Respectând cerințele programei, am utilizat în predarea-învățarea-evaluarea noțiunilor legate de modurile verbelor, exerciții de tip analitic- de recunoaștere, de grupare, de motivare, de descriere de diferențiere și exerciții de tip sintetic –de modificare, de completare, de exemplificare, de construcție.
Exercițiu de recunoaștere
Subliniați cu o linie verbele din proverbele următoare:
Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare.
Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.
Cine fuge după doi iepuri, nu prinde niciunul.
Bună-i plăcinta, dar, dacă nu-i, bună e și pita.
Exercițiu de grupare
Un școlar cam leneș, neînvățând suficient categoriile verbului, și-a făcut niște fițuici încercând să ordoneze o serie de verbe după timp, persoană și număr. Dar fițuicile s-au încurcat și elevul nu a mai știut să așeze exemplele în coloane. Ajuați-l voi!
GRUPA I
Ordonați verbele următoare la timpurile corespunzătoare: învăț, are, ai câștigat, ați fugit, vrei, va desena, citim, vom lucra, vorbiți, studiau, vor munci, scriu, auziseră, veți alege, mersese.
GRUPA a II-a
Ordonați verbele următoare la cele trei persoane: învăț, are, ai câștigat, ați fugit, vrei, va desena, citim, vom lucra, vorbiți, studiau, vor munci, scriu, auziseră, veți alege, mersese.
GRUPA a III-a
Ordonați verbele următoare după număr: învăț, are, ai câștigat, ați fugit, vrei, va desena, citim, vom lucra, vorbiți, studiau, vor munci, scriu, auziseră, veți alege, mersese.
Exercițiu de motivare
Motivează folosirea cratimei în situațiile următoare:
-Ce mai atâta Mi-au spus mie cine l-au văzut că Ion a luat-o, gâtul îmi pun la
mijloc.(Ion Creangă)
-Spune-mi-vei ori nu, eu tot le voi găsi, și încă și capul reteza-ți-l-voi.
Exercițiu de diferențiere
Subliniază cu o linie verbele la moduri personale și cu două linii pe cele la moduri
nepersonale.
Dorința de a dansa a determinat-o să facă balet.
Ar fi dorit să învețe mai mult pentru a-și bucura părinții.
Încep scrisoarea spunându-ți că m-am apucat de învățat pentru concursul de limba engleză.
Pornind de la un fragment din poezia Călin-file din poveste, de M.Eminescu am realizat o fișă de lucru (cl. a V -a) ce conține exerciții de tip sintetic:
Citește cu atenție textul următor:
„Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic,
Rumenind străvechii codri și castelul singuratic
Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot –
De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot;”
(M. Eminescu – Călin – file din poveste)
Scrie, în spațiul rezervat, răspunsuri potrivite pentru fiecare cerință:
a)Înlocuiește verbele din textul dat cu sinonime potrivite …………………………………………………………………………………………………………………..
(exercițiu de completare)
b)Verbul sclipesc este la timpul ………………….., persoana …………. și numărul ………………….(exercițiu de completare)
c)Scrie forma verbului rumenind la modul indicativ, timpul trecut, persoana a III-a, numărul singular …………………………………
(exercițiu de modificare)
d)Rescrie verbul din ultimul vers, punându-l la timpul viitor ………………………………………….. …………………………………………….
( exercițiu de modificare)
e)Scrie toate formele la moduri nepersonale pentru un verb la un mod personal selectat din text
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
(exercițiu de exemplificare)
f)Alcătuiește enunțuri cu formele verbului a fugi la timpul perfect compus, nr.plural.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……..
(exercițiu de construcție)
Exercițiile de ortografie și punctuație au ca scop consolidarea cunoștințelor teoretice căpătate în acest sens și formarea deprinderilor de scriere corectă. Una din sarcinile de bază ale studierii limbii este însușirea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor ortografice și de punctuație, folosirea corectă a sistemului limbii în diferite situații de comunicare. Deprinderile de scriere corectă se formează destul de greu și se pierd dacă nu sunt menținute prin repetare. Astfel, analiza ortografică trebuie să respecte un algoritm ce cuprinde identificarea formei ortogramei în funcție de natura fonetică-morfologică-sintactică, stabilirea componentelor gramaticale ale acesteia, precizarea modului în care se marchează în scris diversele componente ale ortogramelor, aplicarea regulilor prin diverse exerciții.
În cadrul exercițiilor de ortografie și punctuație pot fi incluse și exercițiile de despărțire în silabe, exerciții de completare a terminațiilor unor cuvinte, exerciții de trecere a unor cuvinte de la o categorie gramaticală la alta, copierea propriu-zisă, sau selectivă și dictarea.(C.Parfene, Metodica p.60-62) Dictarea îmbracă mai multe forme, se utilizează în lecțiile de formare a priceperilor și deprinderilor, având ca scop prevenirea greșelilor. Ea se utilizează frecvent în clasele primare sub formă de dictare de control, dictare selectivă, liberă, autodictare, dar poate fi folosită și în clasele gimnaziale în cadrul momentului ortografic, când se dictează cuvinte sau propoziții scurte care ridică probleme deosebite.
În predarea-învățarea-evaluarea modurilor și timpurilor verbului există unele aspecte care ridică probleme în scrierea corectă de către elevi :
-scrierea formelor compuse inverse ale verbelor(auzit-ai, învăța-voi, lupta-va, dare-ar, mânca-v-ar) -scrierea verbelor la modul conjunctiv sau condițional optativ, când conjuncția să sau vb. auxiliar se rostesc în aceeași silabă cu o formă neaccentuată de pronume personal(să-l văd, s-ajung, s-o ducă, l-ai mânca, i-aș spune, l-aș fi lăudat )
– scrierea unor verbe la modul imperativ forma afirmativă și negativă (Fii cuminte!/Nu fi obraznic!)
-scrierea unor verbe la modul gerunziu(creând, nu creind, ouând, nu ound, fiind, nu find, )
-scrierea unor verbe la gerunziu urmate de forme neaccentuate ale pronumelor personale(spunându-mi, privindu-te, ducându-se, văzându-l, prinzând-o)
-scrierea verbelor a crea/a recrea/a agrea la indicativ prezent
-scrierea verbelor a citi, a șopti, a veni la indicativ, perfect simplu
Exercițiile creatoare au rolul de a încorpora cunoștințele teoretice ale elevilor în exprimarea lor concretă. Ele constau în utilizarea cunoștințelor teoretice într-o compunere proprie, pe o temă dată. Compunerile gramaticale pot fi sub forma unor scurte descrieri, narațiuni sau compuneri de tip portret. În aceste compuneri elevii pot folosi diferite forme verbale, la moduri și timpuri solicitate, subliniind terminațiile care diferențiază o formă de alta.
Ex. Relatează o întâmplare personală în care ai dat ajutor unei persoane necunoscute. Folosește cinci verbe la modul gerunziu.
Ex. Scrie o compunere de 15-20 rânduri intitulată Ce-ar fi dacă…, în care să prezinți imaginea localității tale așa cum ți-ai dori să fie. Utilizează verbe la modurile condițional optativ și conjunctiv.
Problematizarea
Este o metodă care presupune rezolvarea unei situații problemă prin intermediul gândirii. Profesorul conduce gândirea elevilor spre descoperirea adevărurilor prin rezolvarea de probleme. ,,O întrebare devine problemă când generează o nedumerire, o incertitudine, o neliniște care alertează subiectul, ca un conflict lăuntric , rezolvabil prin tatonări repetate, prin demonstrații și argumentări’’( C.Parfene, Metodica, p.56)Problematizarea presupune descoperirea de către elev prin efort propriu a unor date noi în legătură cu un proces, produs din lumea reală. În însușirea noțiunilor de gramatică acțiunea se produce prin deducerea unor relații. Astfel analiza gramaticală tradițională folosea cu precădere inducția(de la exemple, la reguli), iar învățarea prin rezolvare de probleme folosește în special demersuri deductive( de la reguli, norme, la descoperirea argumentelor) Printre avantajele utilizării acestei metode se numără antrenarea gândirii elevilor, dezvoltarea spiritului de observație, formarea capacității de a formula întrebări problemă, dezvoltarea capacității de a găsi rezolvări ingenioase , pe baza raționamentelor deductive.
Iată câteva exemple de secvențe didactice problematizante:
*Identifică seria în care toate formele verbale sunt scrise corect.
a) n-am ce știi, vei ști, ai să ști, ai ști
b) să ști, vei ști, ai știi, știi tot
c) vei știi, ai să știi, ai ști, ști tot
d) vrei să știi, vei ști, ai să știi, știi
*Identifică seria care conține numai perechi de forme corecte ale imperativului afirmativ-negativ.
a) fă!-nu face!, fi!-nu fi!, stai!-nu sta!
b) fi!-nu fii!, du-te!-nu te du!, bei!-nu bei!
c) fiți!-nu fiți!, scriți!-nu scriți!, citiți!-nu citiți!
d) fă!-nu fă!, pune!-nu pune!, du!-nu duce!
Analiza morfologică
Este o metodă frecvent utilizată în gimnaziu și constă în identificarea părților de vorbire și a principalelor caracteristici morfologice ale acestora. Analiza morfologică este îmbinată frecvent cu analiza sintactică. În analiza verbului, ca parte de vorbire flexibilă se folosește următorul algoritm de analiză morfo-sintactică: verb predicativ/nepredicativ, personal/impersonal, conjugarea (I, II, III, IV), diateza (activă, pasivă, reflexivă), modul, timpul, persoana, numărul, forma afirmativă/negativă, funcția sintactică
4.5.1.4. Forme de organizare a activității
Pornind de la ideea că lecția este o formă de bază a organizării procesului instructiv-educativ, reprezentând și o unitate didactică funcțională, centrată pe obiective și implicând conținuturi didactice și strategii de desfășurare și evaluare bine determinate, s-au propus în acest subcapitol mai multe tipuri de lecții cum ar fi :
-lecția de comunicare/însușire de noi cunoștințe, obiectivul fundamental al lecției fiind însușirea de cunoștințe noi
-lecția de fixare și sistematizare-urmărind în primul rând consolidarea cunoștințelor și aprofundarea și completarea unor lacune. Acest tip de lecție presupune precizarea conținuturilor,obiectivelor și a unui plan de recapitulare, recapitularea conținutului pe baza planului stabilit, realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoștințelor recapitulate, aprecierea activității elevilor, precizarea și explicarea temei.
-lecția mixtă-este tipul cel mai frecvent întâlnit în procesul instructiv-educativ, datorită diversității activităților de comunicare, sistematizare, fixare, verificare implicate. Acest tip de lecție presupune verificarea conținuturilor însușite anterior, pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoștințe, precizarea titlului și obiectivelor, comunicare/însușirea noilor cunoștințe, fixarea și sistematizarea conținuturilor predate prin repetare și exerciții aplicative, exerciții pentru continuarea învățării acasă și pentru realizarea temei.
Principalele forme de organizare a activității didactice folosite în predarea-învățarea noțiunilor de mod și timp au fost activitățile frontale, de lucru cu întregul colectiv, îmbinate cu activitatea independentă a elevilor.
Activitățile frontale au reprezentat o formă de activitate cu întreaga clasă, activitate realizată pe baza unor sarcini de lucru concepute și dirijate de către cadrul didactic și care au făcut posibilă colaborarea dintre profesor-elevi și elevi-profesor.
Activitățile de muncă independentă au presupus rezolvarea individuală unor exerciții diverse , realizarea unor scheme, desene sau efectuarea temelor pentru acasă.
4.5.2. Etapa experimentului propriu-zis
4.5.2.1. Testarea inițială
În semestrul I al anului școlar 2013-2014 s-a aplicat la nivelul clasei a VI-a un test de evaluare inițială la verb, pentru a observa nivelul cunoștințelor însușite de către elevi pe parcursul clasei a V-a , cu privire la modurile și timpurile verbului.
Competențele selectate, pentru evaluare, au vizat noțiuni de bază pentru secvența următoare a învățării și operațiuni conforme nivelului de dezvoltare al elevilor: achiziție de informație, înțelegere, aplicare. Competențele cadru și competențele specifice în vederea realizării instrumentului de evaluare sunt:
COMPETENȚE GENERALE:
3. Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diverse contexte de realizare, cu scopuri diverse
COMPETENȚE SPECIFICE:
3.4. sesizarea corectitudinii categoriilor gramaticale învățate
redactarea unor lucrări scurte pe o anumită temă, urmărind un plan
4.3. alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele de ortografie și punctuație
FORMULAREA OBIECTIVELOR DE EVALUARE
-să recunoască verbele dintr-un text dat;
-să transforme formele verbale respectând cerințe date;
-să introducă în enunțuri forme verbale cerute;
-să sesizeze corectitudinea/incorectitudinea informațiilor din enunțuri date;
-să indice prin săgeți modurile verbelor;
-să recunoască valoarea predicativă, copulativă sau auxiliară a verbelor din enunțuri date;
-să redacteze un dialog ,utilizând formele verbului a citi la patru moduri diferite.
ELEV……………………….. DATA…………………..
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ-VERBUL
CLASA A VI-A
Se dă textul:
,,Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic
Rumenind străvechii codri și castelul singuratic,
Ș-ale râurilor ape, ce sclipesc fugind în ropot…
De departe-n văi coboară, tânguiosul glas de clopot.’’
(M.Eminescu, Călin-file din poveste)
I Completează spațiile libere.
1.Transcrie verbul din ultimul vers…………………………………………………………………………………..
2.Forma verbului fugind la viitor, persoana a II-a, nr.plural este………………………………………….
3.Rescrie verbul din primul vers punându-l la timpul perfect compus…………………………………..
4.Alcătuiește un enunț în care verbul sclipesc să fie la timpul imperfect, persoana a III-a,
nr.singular.
……………………………………………………………………………………………… 4x3p.
II Încercuiește varianta corectă .
A/F Verbul rumenind are funcție sintactică de predicat.
A/F Forma verbală coborâși este la timpul perfect simplu.
A/F În versul al treilea există trei verbe.
A/F În versul al doilea nu există nici un verb cu rol de predicat. 4x3p.
III Indică prin săgeți modul verbelor așezate în coloana din stânga.
subliniind infinitiv
ar calcula participiu
rezolvat supin
a asculta conjunctiv
privii gerunziu
Alergați ! condițional optativ
de scris indicativ
să desenez imperativ 8x2p.
IV Scrie în spațiul liber forma corespunzătoare a verbelor, respectând indicațiile dintre paranteze.
Va afla……………………………………………(p.compus, persoana, a II-a, singular)
Am alergat…………………………………. ……(m.m.c.perfect, persoana, a III-a, plural)
Vorbim…………………………………………..( p.simplu, persoana I, singular)
Voi aștepta ……………………………………….(imperfect , persoana, a II-a, singular)
Scriserăți …………………………………………(prezent, persoana, a II-a, plural)
Adormii ………………………………………….(p.compus, persoana, a II-a, plural)
Citeau ……………………………………………(p.simplu, persoana, a III-a, plural)
Știam……………………………………………..(viitor, persoana, a II-a, singular) 8x3p.
V În enunțul Niciodată n-a fost la mare verbul subliniat are valoare:
a)copulativă b) predicativă c)auxiliară.
În enunțul Lucrarea la limba română a fost grea , verbul subliniat are valoare:
a)predicativă b)auxiliară c)copulativă 2x3p.
VI Corectează greșelile din enunțul de mai jos.
Mihai sa bucurat de revederea cu noi săi colegii pe care ia salutat.
……………………………………………………………………………………………………. 4p.
VII Realizează un dialog de 5-7 replici în care să introduci formele verbului a citi la patru moduri diferite (predicative și nepredicative) 16p.
……………………………………
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
CLASA A VI-A
Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicite în barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.
I Se acordă câte 3p pentru fiecare răspuns corect 3×4-12p
( 1. coboară; 2. veți fugi ; răsărit; 4. Luna sclipea pe cerul senin .)
II Se acordă câte 3p pentru încercuirea variantei ce indică corectitudinea sau
incorectitudinea enunțului dat 3×4-12p
A/F Verbul rumenind are funcție sintactică de predicat.- F
A/F Forma verbală coborâși este la timpul perfect simplu.-A
A/F În versul al treilea există trei verbe. -F
A/F În versul al doilea nu există nici un verb cu rol de predicat -A
III Se acordă câte 2p pentru fiecare răspuns corect de indicare a modurilor verbelor
( subliniind -gerunziu, ar calcula-condițional optativ, rezolvat-participiu, a asculta-
infinitiv, privii-indicativ, Alergați!-imperativ, de scris-supin, să desenez-conjunctiv )
8×2-16p
IV Se acordă câte 3p pentru scrierea corectă a formei verbale, respectând indicațiile din paranteze.
a afla-ai aflat, am alergat-alergaseră, vorbim-vorbii, voi aștepta-așteptai, scriserăți-scrieți, adormii-ați adormit, citeau-citiră, știam-veți ști 3X8-24p
V. Se acordă câte 3p pentru alegerea variantelor b) și c). 3×2-6p
VI. Se acordă câte 1 punct pentru sesizarea fiecărei greșeli de scriere sesizate într-un enunț dat.
Mihai sa bucurat de revederea cu noi săi colegii pe care ia salutat.
1X4 -4p.
VII.A. Conținutul compunerii
1. Formularea unui titlul expresiv/ personalizat al compunerii. (Formularea expresivă/ personalizată a titlului, în acord cu tema/ cu subiectul, cu ideea sau cu imaginea centrală a textului: 1p.; formularea unui titlu comun, dar în acord cu tema/ subiectul, cu ideea sau cu imaginea centrală a textului: 0,5p.; ) 1p
2. Respectarea convențiilor specifice unei compuneri –introducere, cuprins , încheiere.
1,5p
3. Prezența unui conținut și a unui stil adecvate tipului de text și cerinței formulate. (Conținutul și stilul adecvate tipului de text și cerinței formulate: 4,5p.; stilul potrivit , dar conținutul parțial adecvat cerinței formulate:2p.; stil și conținut parțial adecvate, improvizații etc.: 1p) 4,5 p
4. selectarea și introducerea în compunere a celor 4 cuvinte ce reprezintă formele verbului a citi la moduri diferite 4x 1 p-4 p
B.Redactarea 1. Coerența textului. (Claritatea enunțului, lexicul și sintaxa adecvată – în totalitate: 1p./ parțial 0,5p.)
1 p
2. Ortografia și punctuația (0-2 greșeli: 2p.; 2-3 greșeli: 1p.; 4-5 greșeli: 0p.)
3 p
3.Așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – în totalitate: 1p./ parțial 0,5p.
1p
10 puncte se acordă din oficiu Punctaj maxim: 100 de puncte
4.5.2.2. Analiza rezultatelor
În urma activității de evaluare a elevilor, s-au constatat următoarele probleme în ceea ce privește achiziția de informație referitoare la categoriile gramaticale ale verbului, în ceea ce privește înțelegerea sarcinilor de lucru și aplicarea în comunicarea scrisă a achizițiilor legate de modurile verbului:
-nerecunoașterea formelor verbale de perfect simplu și imperfect, de către majoritatea elevilor
-neindicarea corectă modului verbelor pentru majoritatea formelor verbale
– transformarea incorectă a formelor verbale date,nerespectând în totalitate indicațiile dintre paranteze, referitoare la timp ,număr și persoană.
-recunoașterea cu greutate a valorii auxiliare sau copulative a verbului a fi prezent în enunțuri date
-nerespectarea regulilor de redactare a unui dialog (formule de început, de menținere, de încheiere)
-neintroducerea tuturor formelor verbale , diferite în funcție de mod, în compunerea dată.
-scrisul este adesea urât și presărat cu greșeli de punctuație și de ortografie.
Situația notelor pe clase se prezintă astfel:
MEDIA CLASEI a-VI-a A-6,32 MEDIA CLASEI a-VI-a B-5,82
4.5.2.3. Măsuri de remediere
Realizarea obiectivelor specifice limbii române presupune alegerea unor strategii didactice care să asigure reușita deplină a elevilor în procesul învățării. A adopta o anume strategie înseamnă a adopta o linie directoare, un anumit mod de organizare a învățării, posibil de aplicat la o întreagă categorie de lecții. O strategie eficientă trebuie să fie simplă și dinamică, reglabilă în funcție de situațiile concrete ce pot apărea. Trebuie stabilită totodată metodologia cea mai potrivită din perspectiva strategiei alese. Aceasta înseamnă selectarea metodelor și procedeelor, a materialului didactic și a mijloacelor de învățământ necesare atingerii obiectivelor propuse.
În urma testărilor inițiale realizate la capitolul Verbul, testări care au relevat goluri în cunoștințele elevilor datorate scăderii motivației acestora pentru învățare, lipsei de implicare în activitățile de învățare, s-a luat decizia utilizării în cadrul lecțiilor a strategiilor activ- participative, bazate pe învățarea activă și colaborativă cu scopul de a se asigura o fixare de durată a cunoștințelor legate de modurile și timpurile verbului.
Studiile recente au demonstrat că prin folosirea strategiilor activ-participative se acordă o mai mare importanță imaginației și creativității, tratării diferențiate a elevilor, dezvoltării gândirii critice, implicării elevilor în efectuarea unor studii, cercetări, analize, comparații, care solicită un efort personal voluntar. Prin folosirea strategiilor active elevul devine din obiect, subiect al învățării, din produs al învățării, partener de discuții, din pasiv activ, din indiferent, devine responsabil, din necunoscut, descoperit. Cadrul didactic devine din emițător sau furnizor de informații, educator-consilier, transformând elevul în beneficiar al acțiunilor educative, făcându-l să se implice activ și conștient în propria formare.
Prin folosirea la clasă a strategiilor activ-participative elevii vor fi stimulați să se implice activ în rezolvarea sarcinilor didactice, antrenându-i întreaga personalitate , captându-i atenția, mobilizându-l la efort propriu și încurajându-l să lucreze în echipă. De asemenea se va derula cu elevii un proiect intitulat Învățăm verbul prin joc, prin care elevii să-și însușească, și mai ales să-și sistematizeze, într-un mod plăcut și atractiv cunoștințele despre modurile și timpurile verbului.
5.5.2.4. Strategii activ-participative bazate pe munca în echipă folosite în predarea-învățarea modurilor și timpurilor verbului, la nivelul clasei a VI-a
Realizând planificarea materiei pentru Unitatea de învățare Literatura cultă.Pastelul, la nivelul clasei a VI-a, pe parcursul căreia se completează cunoștințele despre verb cu noțiuni noi , s-au acordat 1 oră pentru studiul verbelor predicative/nepredicative, o oră pentru reactualizarea cunoștințelor despre modurile personale și nepersonale, 4 ore pentru studiul modurilor personale și două ore pentru studiul modurilor nepersonale. La nivelul clasei a VI-a problemele asupra cărora trebuie să se insiste sunt legate de structura verbelor, a timpurilor, a problemelor de utilizare contextuală, a problemelor de ortografie, a valențelor stilistice cu care pot fi întâlnite verbele în limba literară sau populară. Deși programa nu precizează explicit acest lucru, la nivelul clasei a VI-a se studiază, odată cu reactualizarea cunoștințelor despre modul infinitiv și conjugarea verbelor.
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE – LITERATURA CULTĂ . PASTELUL
Ofer spre exemplificare câteva demersuri didactice desfășurate la nivelul clasei a VI-a , în care s-au folosit metode activ-participative.
Modurile personale versus modurile nepersonale
Demers dialectic
(Lecție de actualizare a cunoștințelor)
Acest tip de demers presupune abordarea contradictorie a unor noțiuni ce permite tratarea unor date prin confruntare simultană, numindu-se și învățare prin opoziție. Astfel, însușirea de către elevi a noțiunilor legate de modurile predicative/ personale și nepredicative/nepersonale se poate realiza prin definirea simultană a acestora într-o lecție ce se poate desfășura după modelul Evocare – Realizarea Sensului – Reflecție.
În etapa intitulată Evocare se reactualizează prin conversație definiția verbului, se enumeră verbe care denumesc acțiunea, starea, existența, se enumeră categoriile gramaticale ale verbului. Se propune efectuarea unui joc intitulat Adevărat sau fals. Fiecare elev va extrage dintr-un bol câte un bilețel pe care sunt notate enunțuri de tipul Toate cuvintele din seria mâncat, a mânca, mâncaseră, mâncăruri, de mâncat sunt verbe. Sarcina fiecărui elev este de a indica valoarea de adevăr sau falsitatea enunțului.
În etapa intitulată Realizarea sensului se va realiza structurarea conceptelor de mod predicativ/nepredicativ, personal/nepersonal, elevii notând pe caiete exemple de enunțuri ce cuprind verbe la modurile indicate, structurate pe două coloane:
Băiatul culege mere din grădină.. Bunicul a venit cu ideea de a culege fructele.
Să culeg un coș plin? Da, eu ți-am adus un coș pentru cules. Aș culege zilnic câte un coș. Mama face compot din merele culese.
Culegeți cât mai multe mere ! Tu îi privești culegând mere.
Se cere elevilor să încercuiască verbele care sunt înrudite ca formă din cele două texte.
Se analizează fiecare verb din prisma a ceea ce exprimă-culege (acțiune sigură), să culeg (acțiune posibilă), aș culege (dorința), culegeți(porunca), a culege (numele unei acțiuni), pentru cules(scopul acțiunii), culese(acțiune terminată), culegând( acțiune în desfășurare). În urma discuțiilor se stabilește că forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea se numește mod.
Se cere elevilor să citească fiecare enunț, să indice prin întrebări predicatele propozițiilor. Se observă că în prima rubrică formele diferite ale aceluiași verb au funcția de predicat, fiind la moduri predicative. Se observă că în a doua coloană, verbele înrudite ca formă cu cele din prima coloană nu au funcția sintactică de predicat, fiind la moduri nepredicative.
Se enumeră modurile predicative din perspectiva a ceea ce exprimă, evidențiindu-se caracteristicile formale. Se procedează la fel cu modurile nepredicative.
Se fac exerciții de recunoaștere simplă a verbelor la moduri predicative și nepredicative, exerciții de grupare, de recunoaștere și justificare.
Pentru reactualizarea noțiunii de mod personal/nepersonal se poate face următorul exercițiu:
*Citiți cu atenție propozițiile:
Mama spală rufele. Eu am obosit spălând rufe la mână.
a) Subliniați verbele precizând modul lor (spală-mod predicativ, indicativ, am obosit –mod predicativ, indicativ)
b) Precizați pentru verbele la modul indicativ persoana și numărul.(spală – p. a III-a, nr. singular, am obosit – p. I, nr. singular)
c) Transformați propozițiile, schimbând persoana sau numărul. Ce observații puteți face referitor la forma verbului la mod predicativ? Ce observații puteți face despre forma verbului la mod nepredicativ?(Verbele la moduri predicative își modifică forma după persoană, numindu-se verbe la moduri personale, iar verbele la moduri nepredicative nu-și schimbă forma după persoană fiind numite verbe nepersonale.)
Se realizează Diagrama Venn în care se sintetizează asemănările și deosebirile dintre modurile personale/nepersonale.
În etapa intitulată Reflecție elevii sunt antrenați într-un joc cu titlul Descoperă intrusul ce presupune identificarea corectă a verbelor la moduri personale și nepersonale. Elevii au ca sarcină didactică sortarea jetoanelor ce conțin verbe la moduri personale sau nepersonale în prima parte a jocului și apoi transformarea verbelor de la moduri personale, în verbe la moduri nepersonale, și invers.
Jocul presupune împărțirea clasei în două echipe. Fiecare echipă primește câte un copac cu mere, ce reprezintă verbe la modurile personale-predicative și cu frunze ce reprezintă verbe la moduri nepersonale – nepredicative. Pe jetoanele reprezentând mere s-au strecurat și verbe la moduri nepersonale, iar pe cele reprezentând frunze s-au strecurat verbe la moduri personale, datoria echipajelor fiind aceea de a descoperi intrusul. Echipa care va termina prima este desemnată câștigătoare.
Pentru complicarea jocului elevilor li se poate cere să transforme verbele la moduri personale, în verbe la moduri nepersonale și invers, alcătuind propoziții cu acestea.
Modul conjunctiv
lecție de predare-învățare-evaluare(mixtă )
Lecția se va desfășura după modelul Știu-Vreau să știu-Am învățat, în contrast cu modelul tradițional de lecție, prin care cunoștințele de gramatică vor fi receptate în relație cu activitățile de lectură, scriere și comunicare.(Proiectul didactic al lecției se află la Anexa 3.)
Se începe cu un exercițiu de spargere a gheții intitulat Cine sunt-cum sunt-ce aș vrea să schimb la mine? prin care fiecare elev este provocat să-și spună numele, să indice o trăsătură de caracter ce începe cu inițiala numelui său și să precizeze ce ar vrea să schimbe la el. Prin acest exercițiu elevii for fi orientați spre folosirea în exprimare a unor verbe la modul conjunctiv.Urmează citirea unui text în care se găsesc și verbe la modul conjunctiv care vor fi identificate de către elevi.
Mașina de cusut portabilă
Chiar dacă nu v-ați ocupat niciodată de croitorie, mașina de cusut portabilă vă va ajuta să faceți mai multe operații în câteva minute:
-să finisați marginile draperiilor fără să le scoateți de la fereastră;
-să coaseți nasturi;
-să faceți un tiv;
-să coaseți un fermoar. (Manual Ed. All,2005,autori Anca și Sergiu Șerban)
După lectura textului se poate realiza o discuție despre tipul de text și scopul lui, apoi se vor indica verbele la modul conjunctiv, precizându-se ce fel de acțiune exprimă.
Elevii sun solicitați să spună tot ce știu sau cred că știu despre modul conjunctiv, nu se pune accent pe corectitudinea sau falsitatea ideilor exprimate, deoarece se încearcă stimularea gândirii și creativității elevilor. Ideile sunt inventariate de profesor și vor fi completate în rubrica Știu a tabelului care este realizat pe flipp-chart. În rubrica Vreau să știu vor fi notate eventualele întrebări pe care elevii le au în legătură cu modul conjunctiv.
Se aplică metoda mozaicului. Elevii sunt împărțiți în patru grupe, fiecare elev primind o cifră de la 1-4. Ei se reorganizează în funcție de cifra primită în patru grupe de experți. Toți elevii care au primit cifra 1formează grupa de experți numărul 1, cei care au primit cifra 2 formează grupa de experți numărul 2 etc.
Elevii din fiecare grupă vor avea de studiat un material referitor la modul conjunctiv. Informațiile referitoare la modul conjunctiv vor fi organizate pe patru fișe de expert cum sunt cele de mai jos:
FIȘA NR.1
Timpurile modului conjunctiv
1.Subliniați verbele la modul conjunctiv din enunțurile date. Precizați ce fel de acțiune exprimă.
Ea închide ușa să nu intre frigul.
Să fi lucrat cu atenție, n-ar fi greșit.
Pentru serbarea de mâine să aduceți baloane.
Să fi învățat la matematică, acum nu ar fi luat nota 4.
2.Precizați când se poate realiza acțiunea fiecărui verb (în prezent, viitorul apropiat sau trecut)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv exprimă o acțiune ………………realizabilă în prezent,………………sau………………………….
Verbul la modul conjunctiv are două timpuri…………………………și trecut (perfect)
Timpul prezent exprimă…………………………………………………………………….
Timpul perfect exprimă……………………………………………………………………….
FIȘA NR.2
Structura verbelor la conjunctiv
1.Transformați enunțurile după modelul de mai jos:
Mama trebuie să meargă la doctor.
Mama trebuie să fi mers la doctor.
Ei sperau să ……………..la lăsarea nopții la cabană.
Ei sperau să……………..la lăsarea nopții la cabană.
Profesorul dorea ca toți elevii să……………………..
Profesorul dorea ca toți elevii să…………………….
2.Identificați elementele componente ale verbelor la modul conjunctiv.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv au obligatoriu în structura lor ……………………să.
Verbele la conjunctiv prezent sunt alcătuite din conjuncția………+ forma de ……………a verbului de conjugat.
Verbele la modul conjunctiv trecut(perfect) sunt alcătuite din conjuncția……+verbul…………a fi+ forma invariabilă la modul ……………… a verbului de conjugat.
FIȘA NR.3
Valori ale modului conjunctiv
1. Înlocuiți verbele la modul conjunctiv din enunțurile de mai jos cu verbe la modul imperativ.
Să nu rupi florile și iarba! …………………
Să cumperi oâine înainte da a veni acasă! ……………………
Să-ți scrii temele pe vacanță din timp! ………………………
2.Subliniați verbele din următoarele enunțuri identificând modul lor
Cine nu e corect, să plece dintre noi
Meargă unde-o ști.
Să se ducă cât mai repede.
Facă ce-o vrea cu timpul său liber.
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Există situații când verbul la modul conjunctiv poate să apară fără………………………
Conjunctivul poate fi folosit cu valoarea modului…………………atunci când e necesar să se exprime un…………………………sau o…………………………………….
FIȘA NR.4
Conjunctivul-funcții sintactice
1.Identificați valorile verbului a fi din următoarele enunțuri:
Să fii gingașă ca o floare.
Mâine dimineață să fiți în fața școlii.
Să fi fost cuminte, nu era pedepsit.
Am fost pe la tine, dar nu erai acasă.
2.Precizați funcțiile sintactice ale verbelor la modul conjunctiv din structurile:
,,Să fie sănătos dumnealui….’’
,,Să te ferești de omul roș…. ’’ (I.Creangă)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele predicative(cu înțeles de sine stătător) la conjunctiv, îndeplinesc funcția de……………….
Verbele nepredicative(fără înțeles deplin), la conjunctiv, formează împreună cu……………………un predicat…………….
După studierea fișelor de expert, elevii se întorc în grupurile casă, pentru a preda colegilor noțiunile nou însușite. Apoi, conlucrează la realizarea unui ciorchine în care se sistematizează noțiunile discutate.După ce profesorul se asigură că toți elevii și-au însușit noțiunile noi, acestea vor fi trecute în rubrica Am învățat.
Fixarea cunoștințelor noi se face prin realizarea unor exerciții de comunicare.
Grupa I Povestiți o întâmplare hazlie petrecută la școală. Folosiți 4 verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
Grupa II Scrieți într-un tabel 5 lucruri pe care le puteți face la școală, și cinci lucruri ce vă sunt interzise. Folosiți verbe la modul conjunctiv.
Grupa III
Scrieți-i o scrisoare de încurajare unui prieten care a luat o notă mică la teză. Folosiți verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
Grupa IV Faceți parte din patrula de circulație. Scrieți un regulament pentru micii pietoni în care să folosiți verbe la modul conjunctiv.
Modul condițional-optativ
Lecție de predare-învățare-evaluare( mixtă)
Se captează atenția elevilor folosind un text. Li se cere elevilor să selecteze verbele și să le grupeze pe patru coloane în funcție de moduri.Se poartă o discuție despre verbele la modul condițional optativ (cum au fost recunoscute, cum este acțiunea exprimată de verbele la condițional-optativ.
Se aplică metoda SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și Gândirii) o metodă prin care cel care învață, citește și codifică un text pentru a-l înțelege în mod activ și pragmatic.Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului.
Elevii vor primi câte o fișă unde vor avea notate aspecte referitoare la modul condițional-optativ.În timp ce vor citi materialul ei vor trebui să folosească mai multe tipuri de semne.
Elevii marchează cu semnul în text conținutul similar cu ceea ce știau ei dinainte de a citi , cu semnul – marchează cunoștințele diferite față de ceea ce știau deja, cu semnul +marchează cunoștințele noi, neîntâlnite până acum, prin ? marchează cunoștințele incerte, confuze, care merită să fie cercetate.
Textul propus spre lectură poate fi următorul:
1) Modul la care verbul exprimă o acțiune condiționată, sau dorită se numește condițional-optativ.
2) Modul condițional optativ are două timpuri prezent și perfect.
3) Verbele la modul condițional-optativ timpul prezent sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea +forma de dicționar a verbului de conjugat (modul infinitiv)
4) Verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea+verbul auxiliar a fi+participiul invariașil al verbului de conjugat.
5) Modul condițional-optativ poate avea și forme inverse
6) Verbele predicative cu înțeles de sine stătător la condițional-optativ au funcția sintactică de predicat verbal.
7) Verbele copulative(fără înțeles deplin) la condițional-optativ formează împreună cu numele predicativ un predicat nominal.
După lectură, informațiile se trec fie folosind semnele, în mod liniar, fie într-un tabel.
Rezultatele obținute se discută pe grupuri și se comunică profesorului, care le centralizează într-un tabel similar la tablă sau pe o planșă ce va rămâne apoi afișată în clasă;
Pentru fixarea cunoștințelor și pentru explicarea noțiunilor incerte se va aplica metoda Cubul. Elevii au posibilitatea să colaboreze în șase grupe, primind șase sarcini de lucru diferite, tot atâtea câte fețe are cubul. Proiectul didactic al lecției se află la Anexa 4.
Modurile nepersonale
(lecție de actualizare a cunoștințelor)
Pentru reactualizarea cunoștințelor despre modurile nepersonale ale verbului, la nivelul clasei a VI-a se poate folosi demersul deductiv care se pliază foarte bine pe metoda mozaicului. Elevii sunt împărțiți în patru grupe, fiecare elev primind o cifră de la 1-4. Ei se reorganizează în funcție de cifra primită în patru grupe de experți. Toți elevii care au primit cifra 1 formează grupa de experți numărul 1, cei care au primit cifra 2 formează grupa de experți numărul 2 etc.
Elevii din fiecare grupă vor avea de studiat un material referitor la modurile nepersonale. Informațiile referitoare la modurile nepersonale vor fi organizate pe patru fișe de expert cum sunt cele de mai jos:
După studierea fișelor de expert, elevii se întorc în grupurile casă, pentru a preda colegilor noțiunile nou însușite. Apoi, conlucrează la rezolvarea unei fișe prin care se sistematizează cunoștințele noi.
FIȘA DE LUCRU
1.Puneți verbele din tabel la modurile nepersonale.
2.Scrieți participiul și infinitivul lung al verbelor
3.Alcătuiți propoziții cu verbul a recolta/a spăla la modul supin, folosind cât mai multe prepoziții (de, la, pentru, de la, spre etc.)
4.Scrieți gerunziul următoarelor verbe, la forma afirmativă și negativă.
A accentua, a bea, a deschide, a hotărî, a lămuri, a studia, a merge.
În etapa de fixare a cunoștințelor, se poate propune un exercițiu de comunicare, desfășurat pe grupe, urmărindu-se aplicarea noțiunilor legate de modurile nepersonale.
Ex. a)Realizați un dialog cu tema La ora de limba română în care să utilizați toate
formele nepersonale ale verbului a scrie.
b)Faceți o scurtă prezentare a cărții citite. Includeți în prezentare toate formele nepersonale ale verbului a citi.
c)Realizați o reclamă pentru un obiect de igienă(săpun). Folosiți în reclamă toate formele nepersonale ale verbului a spăla.
d)Prezentați o întâmplare petrecută în timpul unei călătorii cu trenul. Folosiți formele nepersonale ale verbului a călători.
Modul infinitiv
Lecție de predare-învățare-evaluare
Se captează atenția elevilor folosind un text .Li se cere elevilor să identifice verbele la modul infinitiv.
Se aplică metoda SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și Gândirii) o metodă prin care cel care învață, citește și codifică un text pentru a-l înțelege în mod activ și pragmatic.
Elevii vor primi câte o fișă unde vor avea notate aspecte referitoare la modul infinitiv.În timp ce vor citi materialul ei vor trebui să folosească mai multe tipuri de semne. Elevii marchează cu semnul în text conținutul similar cu ceea ce știau ei dinainte de a citi, cu semnul – marchează cunoștințele diferite față de ceea ce știau deja, cu semnul +marchează cunoștințele noi, neîntâlnite până acum, prin ? marchează cunoștințele incerte, confuze, care merită să fie cercetate.
Textul propus spre lectură poate fi următorul:
a) Modul care exprimă acțiunea sau starea exprimate de verb se numește infinitiv.
b) Verbul la modul infinitiv are două forme afirmativă și negativă.(a citi/a nu citi)
c) Verbele la modul infinitiv se pot grupa în funcție de terminație.Grupele care se obțin astfel se numesc conjugări.
d) În limba română există patru conjugări:
-conjugarea I cuprinde verbele terminate în vocala a
-conjugarea a II-a cuprinde verbele terminate în vocalele ea
-conjugarea a III-a cuprinde verbele terminate în vocala e
-conjugarea a IV-a cuprinde verbele terminate în vocalele i sau î.
e) Modul infinitiv are două timpuri prezent (a citi) și perfect(a fi citit)
f) Modul infinitiv are o formă lungă, obținută prin adăugarea sufixului-re la forma de infinitiv scurt (a citi-citire)
Rezultatele obținute se discută pe grupuri de câte doi, patru, opt elevi folosind metoda Piramida prin care se sistematizează observațiile referitoare la modul infinitiv.Observațiile se comunică profesorului, care le centralizează într-un tabel similar la tablă sau pe o planșă ce va rămâne apoi afișată în clasă. Pentru fixarea cunoștințelor și pentru explicarea noțiunilor incerte se va aplica metoda Cubul.
FIȘĂ DE LUCRU-CUBUL
Grupa I
Completați enunțurile cu verbe la modul infinitiv.
Am venit la școală pentru…………………..
Fratele meu avea în copilărie obiceiul de…………………..
Plăcerea de…………………………….este mare.
Colegele mele sunt pricepute la…………………………….
Grupa a II –a
Precizați conjugarea verbelor la infinitiv, din enunțurile date, ținând cont de vocala lor finală.
A călători este dorința lui cea mai mare.
A dat lucrarea fără a corecta ortografia.
Înainte de a vedea filmul, trebuie să mănânci.
Maria a luat hotărârea de a trimite desenul la concurs.
Grupa a III-a
Dați exemple de câte 3 verbe la infinitiv terminate în :
-a (conjugarea I )…………………………………………………………………………………………………………….
-ea (conjugarea a II-a)……………………………………………………………………………………………………..
-e(conjugarea a III-a )……………………………………………………………………………………………………..
-i sau î (conjugarea a IV-a)…………………………………………………………………………………………….
Grupa a IV-a
Completați tabelul cu formele de infinitiv lung și scurt ale verbelor date.
Grupa a V-a
Puneți verbele la modul infinitiv, timpul perfect, formă afirmativă și negativă , după modelul
Grupa a VI-a
Alegeți forma corectă a verbelor la modul infinitiv.
Dorința ei este de a creia/a crea o operă valoroasă.
A ploa/ploua este un verb de conjugarea I.
Ideea de a nu fi/ a nu fii prezent la spectacol, l-a întristat.
A luat hotărârea de a nu scri/a nu scrie acel articol compromițător.
Lecția se poate finaliza cu efectuarea unui joc intitulat Alfabetul verbelor. Împărțiți în două echipaje, elevii vor trebui să indice verbe care încep cu fiecare literă a alfabetului. Pentru complicarea jocului, liderul primei echipe va alege de pe masă un cartonaș pe care este notat un verb, datoria lui fiind aceea de a scrie un verb care să înceapă cu ultima literă a verbului ales. Jocul continuă până ce toți elevii din echipa sa notează câte un verb. Jocul se reia de către cealaltă echipă. În urma cronometrării, se va alege câștigătoare echipa care termină jocul în timpul cel mai scurt. Prin acest joc se activizează vocabularul elevilor, aceștia formându-și deprinderea de a identifica vocala finală a verbelor, lucru esențial în identificarea conjugării verbelor.
5.5.2.5. Strategii moderne-alternative de evaluare
Activitatea de predare învățare a noțiunilor legate de verb se încheie în mod firesc cu activitatea de evaluare, care devine un proces prin care se estimează măsura în care elevii au atins performanțele propuse. În societatea actuală în care educația se confruntă diferite probleme, rolul profesorului este acela de a găsi cele mai eficiente căi de evaluare, îmbinând metodele tradiționale, cu cele moderne, cu scopul de a-i învăța pe elevi să se adapteze la situațiile noi, să-și formeze deprinderea de a aplica cunoștințele dobândite, de a gândi creator, de a găsi soluții, idei originale, prin efort propriu de gândire.
Metodele tradiționale de evaluare precum observarea curentă a comportamentului elevilor, verificarea sistematică a temelor scrise în clasă și acasă, probele scrise, lucrările de control recapitulative, tezele, au fost îmbinate cu metode moderne de evaluare, realizate prin intermediul fișelor de evaluare, testelor formative, fișe individuale de progres, probe pentru evaluarea creativității-compuneri, compoziții, elaborarea și susținerea de proiecte.
FIȘĂ DE EVALUARE
I) ITEMI OBIECTIVI:
A. Cu alegere duală:
1. În propozițiile următoare verbul “a fi” are valoare predicativă:
a) A – F A fost odată un moș și o babă…
b) A – F Mioara este încrezătoare în forțele proprii..
c) A – F În vacanță au fost la munte.
B. Cu alegere multiplă:
2. În enunțul “ Se vede în mod clar că nu vede bine literele”, verbul subliniat este:
la conjugarea a III-a
la conjugarea a II-a
la conjugarea a IV-a
II) ITEMI SEMIOBIECTIVI
3. A. Cu răspuns scurt (de completare):
a) Modurile verbului sunt ………….
b) Pot fi verbe auxiliare…………….
c) Pot fi verbe copulative verbele………..
4. B. Întrebări structurate:
Se dă textul: “E ușor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune”. (Mihai Eminescu)
Cerințe: a) Identificați un verb la modul infinitiv și unul la modul gerunziu;
b) Alcătuiți enunțuri în care verbul a fi să aibă alte valori decât în textul dat.;
c) Puneți verbul a spune la modul indicativ, timpul mai mult ca perfect ;
d) Analizați predicatele din versurile date.
FIȘĂ DE EVALUARE
1. Încercuiți răspunsul corect privind rolul verbelor la gerunziu:
„Din ochi lăcrimând
Pe câmpi alergând
Pe toți întrebând
Și la toți zicând.”
(Miorița)
sugerează perseverența;
accentuează dinamismul secvenței;
subliniază nerăbdarea.
2. Identificați valorile stilistice ale verbelor la modurile nepersonale precizând figurile de stil pe care le creează :
a. „Tresărind scânteie lacul
Și se leagănă sub soare . . .”
(Mihai Eminescu)
b. A râde, a plânge, a te bucura sunt doar câteva trăsături ale ființei omenești.
c. „Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie.”
(Mihai Eminescu)
TEST DE EVALUARE – VERBUL
CLASA A VI-A
1.Precizează modul verbelor: 1,5×8 =12 p
cântând= să povestesc=
de scris= privește! =
o să vină= a participa=
ar merge= alergat=
2.Stabilește timpul verbelor: 1,5×8=12 p
rezolvasem= să fi mâncat=
am să scriu= voi pleca=
mergeam= citiși=
aș fi știut= rezolvăm=
3.Scrie verbele următoare la pers. a II-a plural, păstrând modul fiecăruia: 10 p
alergau……………………………………… să povestești………………………………..
citește!……………………………………… ar desena……………………………………..
4.Completează spațiile libere cu verbul din paranteză, la mod conjunctiv, timp perfect:
3×3=9 p
Aș fi vrut ca Mihai…………………………………………… (a nu întârzia) la serbare.
Ar fi fost mai bine ca noi………………………………….. (a pleca) în tabără la munte.
(a câștiga)…………………………………concursul, aș fi obținut un premiu.
5. Conjugă verbul „a povesti” la modurile conjunctiv, condițional-optativ, timp perfect.
10 p
…………………………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………………….
6. Folosește într-un enunț verbul „a merge” la modul indicativ, timp perfect compus, pers. a III-a, nr. plural. 9 p
…………………………………………………………………………………………………………………………….
7. Construiește 3 enunțuri în care verbul „a fi” să aibă, pe rând, valori morfologice diferite: 4×3=12 p
a. predicativă……………………………………………….
b. copulativă…………………………………………………
c. auxiliară…………………………………………………..
8. Analizează toate verbele din enunțul: 8×2=16 p
Sunt elev în clasa a V-a. Pentru că am învățat mereu, acum culeg roadele muncii mele și voi participa la olimpiadă. Aș fi dorit să particip la concursuri, dar nu visam că voi reuși.
Se acordă 10 puncte din oficiu
Având în vedere preocuparea crescândă pentru perfecționarea instruirii, este încurajată în ultimul timp folosirea metodelor alternative de evaluare. Prin folosirea strategiilor alternative se introduc elemente noi de învățare și evaluare, se dezvoltă creativitatea, se pune accentul pe evaluarea potențialului de cunoaștere și acțiune al elevului, putându-se urmări mai ușor progresul elevului în cadrul procesului de învățare. Strategiile alternative au o valoare educativă mai ridicată, stimulează autoevaluarea și contribuie la realizarea unei legături mai strânse între profesor și elevi.
Spre deosebire de metodele tradiționale, metodele alternative de evaluare necesită un timp mai îndelungat pentru aplicare, sunt mai costisitoare, veridicitatea notelor este mai scăzută față de notarea tradițională.
Dintre metodele alternative de evaluare s-au folosit la clasă, pentru evaluarea noțiunuilor legate de modurile și timpurile verbului, metoda portofoliului, metoda proiectului, lucrările de grup, alcătuirea de jurnale personale, reflexive.
Portofoliul (port-purtat, folio-purtător de foi) reprezintă o colecție de lucrări ale elevului, care demonstrează încercările, eforturile, realizările și progresele elevului, pe o perioadă determinată/capitol, semestru, an școlar). Portofoliul cuprinde cele mai bune dintre lucrările elevului, care îl reprezintă, arătând progresul acestuia. Întocmirea portofoliului reprezintă pentru elev o ocazie unică de a se autoevalua și de a descoperi eventualele greșeli. Prin folosirea portofoliului se sporește motivația învățării, îmbinându-se învățarea cu evaluarea continuă, dinamică, multilaterală a procesului de activitate.
Realizarea portofoliului depinde de scopul urmărit. Dacă scopul este acela al unei evaluări de ansamblu, realizate la sfârșit de capitol, semestru, sau an școlar, portofoliul cuprinde o multitudine de documente – notițe, jurnale de lectură, lucrări de control, scheme etc. Dacă scopul este evaluarea unei anumite competențe, cum ar fi redactarea diferitelor tipuri de texte în care să folosească moduri și timpuri verbale indicate, portofoliul va cuprinde documente subordonate competenței indicate, adică planuri ale compunerilor, ciorne, compunerile finale etc. În evaluarea proiectului se va ține seama și de criteriul estetic, de creativitatea produselor, dar și de capacitatea elevului de a se autoevalua, în cadrul fișei de autoevaluare a portofoliului, care îl va conduce pe elev spre realizarea unui text scris, ca încheiere a activităților de scriere.
Proiectul
Proiectul este o formă modernă de evaluare, care le oferă elevilor posibilitatea să arate ce știu să facă.La nivelul clasei a VI-a s-a propus realizarea unui propiect educațional intitulat Învățăm verbul prin joc, prin intermediul căruia s-a urmărit modul în care elevii și-au format priceperile și deprinderile de identificare corectă a timpului verbal, în funcție de tipul acțiunii denumite, felul în care reușesc să diferențieze modurile verbului, în funcție de tipul acțiunii denumite, sau să sesizeze corectitudinea/incorectitudinea unor forme verbale, utilizând în compuneri verbul a fi cu valoare copulativă și predicativă, sau alcătuind propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, utilizând forme verbale de trecut, prezent, viitor.Toate activitățile s-au realizat prin utilizarea jocului didactic, ca metodă care i-a activizat și i-a determinat să participe activ în cadrul grupului din care au făcut parte.
Jurnalul personal/reflexiv)
Această metodă de evaluare s-a folosit pentru a verifica modul în care elevii și-au însușit noțiuni legate de verb, prin prezentarea sub forma unei pagini de jurnal a informațiilor acumulate la clasă pe parcursul unei ore de curs. S-au găsit de asemenea și alte variante inedite cum ar fi redactarea unor scrisori, adresate unui prieten, în care să le împărtășească impresii legate de noțiunile noi despre modurile verbului, însușite la clasă. Avantajul folosirii acestei metode a fost acela că le-a dezvoltat elevilor competențele de comunicare în scris, ei având posibilitatea de a-și întipări în memorie noile noțiuni.
Studiul de caz
Studiul de caz este definit ca fiind ,,o metodă ce constă în confruntarea elevului cu o situație reală de viață, prin a cărei observare, înțelegere, interpretare, urmează să se realizeze un progres în cunoaștere.’’(C.Cucoș , Psihopedagogie, p.162) Folosirea studiului de caz presupune respectarea unor etape cum ar fi alegerea cazului, lansarea cazului, procurarea informației, în legătură cu cazul, sistematizarea materialului, dezbatere asupra informațiilor culese, stabilirea concluziilor și valorificarea proprie a acestora printr-o compunere sau referat.
Prin faptul că toți elevii se pot implica activ în realizarea cazului, stimulându-le spiritul de responsabilitate în grup și capacitatea de inițiativă, studiul de caz poate fi încadrat în strategiilor moderne de evaluare. În abordarea cunoștințelor despre verb, studiul de caz s-a folosit în studiul valorilor stilistice ale verbului, cu aplicații pe texte suport, propuse de manualele școlare, și nu numai.
Chiar dacă în programa școlară nu sunt prevăzute conținuturi care să fie abordate prin metoda studiului de caz, acest lucru fiind prevăzut la liceu, s-au realizat totuși activități de inițiere a elevilor în ceea ce privește folosirea acestei metode.Li se poate cere elevilor să realizeze studii de caz referitoare la Timpurile verbale folosite în opera Amintiri din copilărie, de I.Creangă, sau să realizeze studii de caz privind Valorile stilistice ale verbelor în baladele populare.
Ținând cont de faptul că în societatea actuală se tinde spre o evaluare complexă, realizată în beneficiul calității învățământului, se impune folosirea unei metodologii bogate și diversificate de evaluare. Numai o îmbinare a metodelor de evaluare poate aduce informații relevante despre rezultatele sau progresele elevilor, despre calitatea proceselor de predare-învățare.
5.5.2.6. Metode activ-participative
Printre metodele moderne, care îi activizează pe elevi, dezvoltându-le creativitatea și imaginația, stimulându-i pentru a deveni subiecți ai propriei deveniri se numără metoda mozaicului, algoritmizarea, brainstormingul, tehnica plusurilor și a minusurilor, metoda SINELG, cubul, brainwritingul, tehnica teatrului, jocul de rol, jurnalul cu dublă intrare, metoda piramidei, jocul didactic etc.
Brainstormingul
Termenul acesta se traduce ca ,,furtună în creier’’, metoda fiind cunoscută și sub alte denumiri asalt de idei, cascada ideilor, metoda Osborn(după numele celui care a inițiat-o ca o metodă de grup), filozofia marelui Da(The big yes), deoarece în prima fază sunt acceptate toate ideile necondiționat, evaluarea amânată, pentru că actul imaginației e separat de actul gândirii critice. Avantajele folosirii acestei metode sunt dezvoltarea creativității, a relațiilor interpersonale prin acceptarea și înțelegerea calităților celorlalți, implicarea activă a tuturor participanților. Unul din dezavantajele metodei este faptul că se emit un număr mare de idei , fiind necesar un timp mai mare pentru alegerea celor mai potrivite. Metoda presupune lansarea în cadrul grupului a unei probleme, elevii prezentând deschis tot ce le vine în minte în legătură cu acea problemă. Ideile exprimate nu sunt judecate sau clasificate în bune sau proaste, fiind notate toate ideile, oricât de aberante ar fi. Ideea fiecăruia este importantă, deoarece se consideră că nu există șefi sau subalterni, elevi creativi sau mai puțin creativi. După o scurtă pauză ideile sunt analizate critic, sunt selectate ideile originale, stabilindu-se concluzii. Printre avantajele acestei metode se pot enumera eliberarea de prejudecăți, exersarea unor atitudini deschise la nivelul grupului, implicarea activă a tuturor elevilor. Un dezavantaj ar fi numărul mare de idei ce pot fi emise, generând o problemă în selectarea acestora.
La începutul studiului despre verb, în clasa a V-a se poate realiza un brainstorming în jurul cuvântului verb prin care se încearcă să se evidențieze principalele direcții ale studiului acestei părți de vorbire. Ideile obținute pot fi sistematizate într-un ciorchine.
Grafitti
Metoda poate fi folosită în scopul analizei unui subiect deja studiat, având rolul unei recapitulări interactive. Prima etapă în folosirea acestei metode constă în împărțirea unor coli de hârtie elevilor, pe care sunt notate întrebări precum: Care sunt problemele studiate ?Care este scopul pentru care le-am studiat? Ce legătură există între acest capitol și cel anterior?. Elevii se mișcă apoi prin clasă, adăugând idei sau completându-le pe cele existente. Ideile completate reprezintă punctul de plecare a discuțiilor asupra problematicii capitolului.
Copacul ideilor
Este o metodă grafică ce presupune munca în grup. Cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală, de la acest dreptunghi ramificându-se, asemenea crengilor unui copac toate cunoștințele evocate.
Cubul
Este o metodă prin care se analizează un subiect din diferite puncte de vedere. Pe fețele unui cub sunt scrise cuvintele Descrie, Compară, Analizează, Asociază, Aplică, Argumentează. Elevii sunt împărțiți în șase grupe, fiecare grupă examinând tema pusă în discuție, din perspectiva unei cerințe de pe o față a cubului. Profesorul va dirija participarea elevilor la completarea fișei comune, încurajând participarea tuturor elevilor din grupele formate. Forma finală a exercițiilor realizate de fiecare grupă este prezentată întregii clase, câte un minut pentru fiecare față a cubului. Munca individuală, în grup sau cu întreaga clasă reprezintă pentru elevi o provocare, ce-i determină pe elevi să se întreacă pentru a demonstra asimilarea corectă a cunoștințelor.
Această metodă poate fi folosită în lecțiile de fixare a cunoștințelor și de recapitulare, dar și în lecțiile de predare-învățare în etapa asigurării conexiunii inverse.
Fișă de lucru -Cubul
Descrie-l pe Aleodor folosind în propoziții verbe la prezent!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Compară cele două coloane de cuvinte!
mătură a mătura
poartă a purta
vin a veni
floare a înflori
Asociază verbelor din coloana I , informațiile din a II-a coloană.
cumpără verb, modul cond. optativ, pers. II, plural
desenează! verb, modul conjunctiv, pers. II, singular
să rezolvi verb, modul indicativ, pers. III, plural
ați citi verb, modul imperativ, pers. II, singular
Analizează verbul din propoziția Copiii aleargă veseli pe covorul de frunze.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..5.Aplică verbele „a crea, a agrea” în următoarele propoziții!
Mircea și Ionel ………….. (a crea- cond. optativ) o machetă, dar ideea nu este ………….. (a agrea- indicativ) de către ceilalți colegi. Aceștia doresc ………. (a crea- conjunctiv) o planșă cu imagini din viața de elev.
6.Argumentează forma corectă a propoziției! Prâslea a intra într-o încurcătură.
Mozaicul
Este o metodă bazată pe învățarea în echipă. Clasa este împărțită în grupuri de câte 4 elevi, fiecare dintre aceștia primind câte o fișă numerotată de la 1-4. Fișele cuprind părți ale unei unități de cunoaștere. Fiecare elev se va grupa cu elevii ce au același număr de fișă, toți elevii cu numărul 1 vor forma grupa de experți nr.1, cei cu numărul 2 vor forma grupa de experți nr.2 ș.a.m.d. Toți membrii grupului învață prin cooperare secțiunea care a revenit grupului. Fiecare elev trebuie apoi să transmită informațiile asimilate colegilor din grupul casă. Pentru a-și clarifica aspectele neînțelese membrii grupului casă pot adresa întrebări. Predarea noțiunilor de către experți trebuie să fie monitorizată de către profesor, pentru a preveni incorectitudinea transmiterii unor informații. Discuția finală urmărește structurarea cunoștințelor asimilate, dar și evaluarea modului în care au fost realizate prezentările.
Printre avantajele acestei metode se numără dezvoltarea capacităților de vorbire, ascultare, cooperare, gândire creativă, optimizarea învățării prin predarea cunoștințelor acumulate altor colegi. Dezavantajul folosirii metodei este acela că timpul de lucru solicitat poate depăși de multe ori limita unei ore de curs.
Mozaicul poate fi folosit în studiul verbului, la începutul clasei a VI-a , ca metodă de recapitulare a noțiunilor despre modurile personale/nepersonale ale verbului. Un model pentru fișele de expert s-a prezentat în realizarea lecției de actualizare a cunoștințelor despre Modurile nepersonale, la nivelul clasei a VI –a.
Metoda concasării
Această metodă este cunoscută în literatura de specialitate ca tehnica SCAMPER și cuprinde următorii pași (I. O. Pânișoară, Comunicarea eficientă, p.325, Polirom 2008)
S-să substitui( Substitute?)
C-să combin (Combine?)
A-să adaptez (Adapt?)
M-să modific, măresc, micșorez (Modify? Magnify? Minify?)
P-să le dau o altă întrebuințare(Put to other uses?)
E-să elimin (Eliminate?)
R-să inversez, să rearanjez (Reverse? Rearrange?)
Pornind de la textul de mai jos, elevii sunt solicitați să rezolve o serie de cerințe, folosind metoda concasării.
,,Ea mi-a spus atunci, văzând lucrurile fixe
Ale alcătuirii mele
Aș vrea să fugim în Hiperboreea.’’ (Nichita Stănescu)
1. Substituiți verbul să fugim cu o locuțiune verbală. Ce diferențe observați?
Combinați enunțurile astfel încât să obțineți o frază cu patru propoziții.
Adaptați informațiile oferite de text, pentru a realiza o descriere a spațiului numit Hiperboreea.
4.Modificați forma verbelor din ultimul vers, punându-le la nr. plural, persoana a II-a. Ce observați?
5.Dați o altă întrebuințare ultimului vers (Folosiți-l în benzile desenate!)
6.Rearanjați versurile.Ce modificări apar ?
SINELG (Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și Gândirii)
Este o metodă prin care cel care învață, citește și codifică un text pentru a-l înțelege în mod activ și pragmatic.Ca metodă este tipică pentru etapa de realizare a sensului.Cunoștințele anterioare ale elevilor sunt folosite ca bază de plecare pentru lectură/ascultarea textului.
Etape:
1)În timpul lecturii, elevii marchează în text cunoștințele confirmate de lectură, folosind semnul , cunoștințele infirmate / contrazise de text prin semnul -, cunoștințele noi, neîntâlnite până acum prin +, iar cele incerte, confuze, care merită să fie cercetate se notează cu ?
2) După lectură, informațiile se trec fie folosind semnele, în mod liniar, fie într-un tabel.
3) rezultatele obținute se discută pe grupuri și se comunică profesorului, care le centralizează într-un tabel similar la tablă sau pe o planșă ce va rămâneapoi afișată în clasă;
4) cunoștințele neclare se vor discuta în clasă, sau pot fi o temă pentru acasa, de stimulare a cercetarii.
Metoda este eficientă în etapa de realizare a sensului, de învățare si înțelegere a cunoștințelor.Se poate utiliza cu succes la orice tip de lecție, fiind extrem de eficientă în lecțiile de recapitulare, fixare si consolidare, când se redimensionează conținuturile și se pot introduce informații noi, mai atractive, mai spectaculoase.
Organizatorul grafic
Presupune esențializarea unui material informativ care urmează să fie exprimat sau scris, prin schematizarea, sistematizarea și vizualizarea ideilor.Organizatorii grafici pot fi structurați pe cinci domenii, care presupun exersarea unor procese cognitive de niveluri diferitecum ar fi :descrierea; structurarea pe secvențe / etape; comparația; relația cauză-efect; detectarea problemei și găsirea soluției.
Metoda R.A.I. (răspunde, aruncă ,întreabă)
Este o metoda ce poate fi utilizata în lecțiile de fixare a cunoștințelor care urmărește realizarea feedback-ului printr-un joc didactic.Se poate folosi o minge ușoară.Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecția predată, elevului care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu știe răspunsul iese din joc, la fel și cel care nu formulează corect o întrebare, o repetă sau nu cunoaște răspunsul propriei întrebări.
Diagrama Venn
Cuprinde două cercuri care se intersectează. Metoda poate fi folosită pentru a arăta asemănările și diferențele dintre două idei, concepte etc. Elevii grupați în perechi sau grupuri mici, completează diagrama cu diferențele caracteristice celor două concepte comparate, de o parte și de alta a intersecției , iar în partea comună asemănările dintre ele.Metoda poate fi folosită pentru a observa asemănările și deosebirile dintre verbele personale/nepersonale, predicative/nepredicative etc.
Cvintetul
Este o poezie care necesită sistematizarea informației în exprimări concise, dar și creativitate și originalitate în realizarea unei reflecții asupra unei teme (subiect). Primul vers este alcătuit dintr-un singur cuvânt semnificativ, ales din mai multe exprimate, de regulă un substantiv, al doilea vers este format din două cuvinte, care descriu cuvântul cheie ales, de obicei, adjective, al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acțiuni, al patrulea vers este o propoziție din patru cuvinte, care exprimă ce simt ei despre subiect, ultimul vers este este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau concluzie, care să exprime esența subiectului. Verbele folosite în al treilea vers sunt de regulă la modul gerunziu, dar la solicitarea profesorului verbele pot fi puse și la alte moduri și timpuri.
Exemplu: Primăvara/ veselă, frumoasă/ venind, înflorind, înverzind /
Trezește natura la viață / tinerețea; sau
Ștefan/ drept, înțelept/ iubește, cinstește, apără,/
Cu cinste el conduce/ Moldova.
Turul galeriei
Este tehnica de învătare prin cooperare care stimulează gândirea critică și
învățarea eficientă, dar în același timp îi încurajează pe elevi să-și spună opiniile cu privire la solutiile propuse de colegii lor. La nivelul clasei se formează grupe de 3-4 elevi care rezolvă o sarcină de lucru care permite mai multe perspective de abordare sau mai multe soluții. Produsele activitatii grupelor de elevi – desene, colaje, postere, se expun pe peretii clasei, care se transforma într-o galerie. La semnalul dat de cadrul didactic grupurile de elevi
(în calitate de vizitatori sau critici) trec pe la fiecare exponat pentru a vedea soluțiile sau ideile propuse de colegi și iși înscriu pe poster, sau pe o foaie atașată comentariile critice, întrebările. După ce se încheie turul galeriei, grupurile revin la locul inițial și citesc comentariile, observațiile de pe lucrarea lor. Elevii fiecărei grupe pot regândi lucrarea din perspectiva observațiilor sau sugestiilor oferite de colegi.
Turul galeriei este o metodă activă în care elevii sunt încurajați să învețe prin colaborare. Poate fi folosită într-un exercițiu de dezgheț, combinându-se adeseori cu un exercițiu de evaluare. Această metodă poate fi folosită atunci când se realizează o schemă recapitulativă a verbului, sau atunci când se realizează o reprezentare sintetică a unei probleme de gramatică însușite prin metoda mozaicului.
Jocul de rol
Integrarea jocurilor didactice în structura lecțiilor este benefică pentru elevi deoarece îi motivează să se implice voluntar și cu plăcere în activitate, îi activează cognitiv, afectiv și psihomotoriu, le dezvoltă gândirea logică și creativă, spiritul de inițiativă, de observare, de cooperare. Deoarece jocurile didactice nu vizează doar crearea unor momente de amuzament în clasă, în proiectarea acestora este necesară fixarea clară a obiectivelor operaționale care vor fi realizate de către elevi, alegerea unui conținut adecvat elevilor, conceperea unui scenariu prin care să se creeze un cadru optim pentru învățare și evaluare.
Jocul de rol este o metodă didactică voluntară care vizează formarea comportamentului uman pornind de la simularea interacțiunii(funcții, relații, activități ) ce caracterizează o structură, relație sau situație socială de grup prin distribuirea la elevi a unui set de statusuri precizate și relaționate între ele. Fiecare individ este ca un actor care primește și interpretează un rol scris sau creează unul nou.
Cercetările demonstrează că jocul de rol are o mare capacitate de motivare a celor care învață. Prin joc, anumite subiecte pot deveni relevante sau accesibile pentru elevi. Mai mult, elevul are posibilitatea de a lega mai ușor ceea ce învață de o situație concretă, conștientizând mai bine utilitatea și relevanța cunoștințelor și capacităților dobândite. Jocul nu se organizează pentru că este amuzant, ci pentru că poate facilita înțelegerea unor situații, a unor relații, a implicațiilor unor acțiuni/ decizii etc.
Organizarea unui joc de rol presupune stabilirea obiectivelor de învățare, identificarea problemei care va genera jocul de rol, stabilirea rolurilor, stabilirea timpului necesar de pregătire și a spațiului, a rolurilor, analiza și valorificarea jocului de rol.
Avantajele jocului de rol sunt dezvoltarea motivației, facilitarea înțelegerii unor situații, dezvoltarea creativității, gândirii critice, a comunicării între elevi. De asemenea, comunicarea dintre profesor-elevi se ameliorează, în sensul unei mai bune comunicări. Prin jocul de rol elevii își dezvoltă experiența de viață și fac față unor situații noi și dificile în mod mai eficient pentru că au avut posibilitatea de a se fi întâlnit cu ele.
Printre dezavantajele jocului de rol se pot enumera lipsa unor informații suficiente pentru “actori” care îi pot împiedica pe aceștia să joace bine rolurile, fapt ce va îngreuna analiza și valorificarea didactică a jocului.
La nivelul claselor V-VI se poate desfășura un joc de rol intitulat Familia verbului în care personajele să fie verbele care să exprime acțiunea, starea, existența, verbe predicative, verbe nepredicative, copulative, auxiliare. Fiecare personaj trebuie să-și redacteze propriile roluri și să le pună în scenă, arătând ce pot face și de ce sunt importante. La finalul jocului de rol trebuie să se aprecieze corectitudinea informațiilor oferite de personaje, creativitatea implicată în realizarea rolurilor, jocul de scenă.
4.5.2.7. Forme moderne de organizare a activității
Alina Pamfil propune în lucrarea intitulată Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise schimbarea criteriului de clasificare a lecțiilor din perspectiva profesorului, pe clasificarea din perspectiva elevului, recomandând două tipuri de activități:
1. activități de structurare/asimilare de cunoștințe și capacități ce urmăresc învățarea unor noțiuni, concepte, strategii ce pemit înțelegerea și abordarea fenomenului lingvistic și a fenomenului literar. În cadrul acestor activități sunt incluse: lecții/secvențe de lecții ce transmit informații; lecții/secvențe de lecții ce urmăresc formarea unor concepte sau noțiuni de limbă și comunicare; lecții ce vizează formarea unor strategii.
2.activități de comunicare ce vizează manifestarea și dezvoltarea competenței de comunicare. În cadrul acestor activități sunt incluse: activități de exprimare orală; activități de producere de text scris; activitățile de lectură și de interpretare a textului literar.
În contrast cu modelul tradițional de lecție, A.Pamfil propune trei tipuri noi de lecții prin care cunoștințele de gramatică pot fi receptate în relație cu activitățile de lectură, scriere și comunicare.
1. Modelul învățării directe sau explicite
Modelul a fost formulat de J.Giasson în 1991 și are în centru învățarea strategiilor de comprehensiune pe care le presupune lectura competentă, dar poate fi aplicat și în domeniul cunoștințelor de limbă.
Acest model presupune structurarea lecției în trei etape:
-descrierea strategiei/problemei care urmează a fi studiată-etapă ce se concretizează prin răspunsul la întrebările: Ce cunoștințe procedurale sau declarative urmează a fi învățate? și De ce este necesară învățarea lor?
-învățarea conceptului, metoda fiind cea a gândirii cu voce tare, profesorul evidențiind pașii demersului utilizat;
-prezentarea posibilităților de valorificare a noilor cunoștințe, discuția cu elevii orientându-se înspre sublinierea importanței și funcționalității noilor cunoștințe;
2. Modelul Știu – Vreau să știu – Am învățat
A fost creat de Donna Ogle și presupune cinci etape marcate printr-o serie de întrebări ce preced și urmează situația de învățare propriu-zisă.
a) Prima etapă este centrată în jurul întrebării Ce știu despre subiect? și corespunde în didactica tradițională cu momentul numit actualizarea cunoștințelor anterioare. Această etapă conține o discuție cu întreaga clasă, orientată înspre actualizarea cunoștințelor pe care elevii le dețin deja. Ceea ce este nou este faptul că această discuție nu vizează doar cunoștințele învățate, ci orice fel de cunoștințe despre temă, elevii având posibilitatea de a face asociații inedite, surprinzătoare între idei.
b)A doua etapă este concentrată în jurul întrebării Ce aș dori să știu despre subiect?, presupunând realizarea unei liste de întrebări prin care ar putea fi încadrată problema ce urmează a fi discutată.
c)Atreia etapă presupune învățarea noilor conținuturi
d)A patra etapă este centrată în jurul întrebărilor : Au existat întrebări fără răspuns sau răspunsuri pentru care nu au formulat întrebări? și Cum răspund ele la întrebările inițiale? și corespunde etapei clasice a fixării cunoștințelor.
e)Ultima etapă se organizează în jurul întrebării Ce alte lucruri aș dori să aflu despre subiect ?și corespunde etapei extinderii când elevilor li se pot oferi referințe bibliografice cu ajutorul cărora vor putea să aprofundeze problema discutată.
3. Modelul Evocare – Constituirea sensului – Reflecție
A fost propus de J.L.Steele, K.S.Meredith și a fost creat cu intenția de a contribui la dezvoltarea gândirii critice, cuprinzând următoarele etape:
a)Evocarea-constă în actualizarea tuturor informațiilor pe care elevii le dețin despre subiectul lecției, utilizând ca principală metodă brainstormingul;
b)Constituirea sensului-este secvența centrală a lecției în care elevul încearcă să înțeleagă noile noțiuni, participând la activitățile de învățare. În această secvență pot fi folosite cu succes metoda mozaicului, tehnicile de tip puzzle, turul galeriei;
c)Reflecția-urmărește verificarea cunoștințelor dobândite printr-o discuție care urmărește exprimarea, justificarea și corelarea noilor cunoștințe cu altele pe care elevul le deține.
Modelul Învățării directe sau explicite a fost aplicat la nivel de clasa a V-a în însușirea noțiunii de mod personal/nepersonal.
Modelul Știu-Vreau să știu-Am învățat a fost utilizat la nivelul clasei a VI-a când s-au completat cunoștințele despre moduri și timpuri.
Modelul Evocare-constituirea sensului-reflecție a fost folosit în predarea paradigmelor temporale ale modurilor personale la clasa a VI-a .
Prin folosirea la clasă a celor trei modele s-a încercat eficientizarea demersului didactic, creșterea randamentului școlar, formarea competențelor de comunicare orală/scrisă, dezvoltarea deprinderilor de muncă intelectuală, pregătirea elevilor pentru integrarea socială. Ținând cont de faptul că învățarea frontală nu mai corespunde unui învățământ formativ, centrat pe elev, s-a încercat alternarea organizării frontale, cu cea individuală și prin cooperare în cadrul grupelor, lucru ce a dus la dezvoltarea abilităților de comunicare și de muncă în echipă.
4.5.2.8. Proiect educațional Învățăm verbul prin joc
PROIECT EDUCAȚIONAL
ÎNVĂȚĂM VERBUL PRIN JOC
ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.1 (STRUCTURA 2)
DIRECTOR: prof. Beraru Gabriel
COORDONATOR PROIECT: prof. Acatrinei Mihaela
CLASA/GRUP ȚINTĂ :Clasele a VI – a
DURATA PROIECTULUI: luna noiembrie, an școlar 2013 – 2014
NUMĂR ORE PE SĂPTĂMÂNĂ: 1 oră/săptămână
REZUMATUL PROIECTULUI
Proiectul a fost conceput în vederea găsirii celor mai eficiente modalități de stimulare a interesului elevilor pentru însușirea unor noțiuni gramaticale dificile, cum sunt cele de mod și timp. Activitățile orientative propuse, care se vor a fi stimulative, au ca obiectiv utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea mesajelor, în diferite situații de comunicare realizate prin intermediul jocului didactic. Prin acest proiect mi-am propus realizarea unor situații concrete de învățare, copiii îmbogățindu-și orizontul cultural și experiența personală.
PREZENTAREA PROIECTULUI
ARGUMENT
Disciplina „Limba și comunicare” are ca obiectiv major dezvoltarea capacităților de
comunicare orală și scrisă, ambele fiind condiții de bază ale desfășurării activităților în clasă la toate disciplinele.
Proiectul educațional Învățăm VERBUL…prin joc are ca scop utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea mesajelor, formarea priceperilor și deprinderilor de identificare corectă a timpului verbal, diferențierea modurilor verbului, îmbogățirea vocabularului activ, prin enumerarea unor forme verbale diferite, sesizarea corectitudinii/incorectitudinii unor forme verbale, utilizarea în compuneri a verbului a fi cu valoare copulativă și predicativă, alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, utilizând forme verbale de trecut, prezent, viitor, toate activitățile desfășurându-se sub formă de joc.
Jocul este un exercițiu care pregătește copilul pentru viață, contribuie la angajarea lui în comunicare, jocul presupune o conduită specifică și o structură psihologice deschisă și densă. Reprezentând o modalitate modernă, activă și atractivă de învățare, jocul aduce o contribuție deosebită la instruirea și educarea elevilor, la formarea și dezvoltarea personalității acestora. Jean Chateau precizează în lucrarea Copilul și jocul că activitatea școlară în sine poate fi considerată ,,o punte dintre joc și muncă’’. Pedagogul înțelege prin joc ,,o sursă atât de efort fizic, cât și de bucurie morală’’, elemente care trebuie transpuse în procesul instructiv-educativ pentru a completa activitatea spontană a jocului. Prin joc se deschid noi perspective în abordarea actului instructiv-educativ. Putem constata astfel că jocul nu se deosebește de muncă, singura diferență fiind aceea că, efortul cerut de joc nu mai reprezintă pentru elevi o povară, jocul nu generează oboseală, ci devine o activitate plăcută, pe care elevul dorește s-o repete.
Spre deosebire de jocurile educative folosite în perioada primară, care au un caracter imitativ, empiric, în perioada școlii gimnaziale se desfășoară jocuri didactice care au o dificultate mai mare și se îndepărtează de elementul pur ludic. Noțiuni gramaticale mai dificile cum sunt cele de mod și timp, cu care elevii iau contact la nivelul clasei a V-a, sunt însușite mult mai ușor prin desfășurarea unor activități sub formă de joc. Antrenarea elevilor în activități sub formă de joc le menține acestora atenția concentrată tot timpul orei, le dezvoltă gândirea, fantezia, spontaneitatea, le dezvoltă spiritul de echipă,dacă jocul se desfășoară pe grupe sau în echipe. Elevii mai slabi vor avea ocazia să fie ajutați de colegii lor , căci abaterile de la regulile jocului sau răspunsurile incorecte atrag penalizarea colectivului din care aceștia fac parte. Cercetările au arătat că implicarea activă a elevului în rezolvarea sarcinilor jocului facilitează o învățare superioară calitativ și cantitativ celei tradiționale, al cărei scop principal era achiziția de cunoștințe și nu formarea de competențe. La disciplina limba și literatura română jocurile didactice pot fi folosite atât în etapa asimilării unor noi cunoștințe, dar mai ales pentru consolidarea cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
OBIECTIVUL GENERAL
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată
OBIECTIVELE SPECIFICE ALE PROIECTULUI:
* să identifice corect timpul verbal, în funcție de tipul acțiunii denumite;
* să diferențieze modurile verbului, în funcție de tipul acțiunii denumite;
* să-și îmbogățească vocabularului activ, prin enumerarea unor forme verbale diferite;
* să alcătuiască propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, utilizând forme
verbale de trecut, prezent, viitor ;
* să utilizeze în compuneri formele verbale de trecut, prezent sau viitor;
* să sesizeze corectitudinea/incorectitudinea unor forme verbale;
* să utilizeze în compuneri verbului a fi cu valoare copulativă și predicativă;
* să-și cultive atitudinea pozitivă față de limba română prin recunoașterea rolului limbii
române pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural;
* să-și dezvolte atitudinea de relaționare cu ceilalți;
* să-și cultive atitudinea pozitivă față de limba română prin recunoașterea rolului limbii
române pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural.
MODALITĂȚI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR:
* organizarea de întâlniri între cadrul didactic și elevii implicați în derularea proiectului
* stabilirea unui calendar de activități la nivelul unității scolare implicate, în vederea realizării obiectivelor propuse
CONȚINUTURILE ÎNVĂȚĂRII
Exerciții și jocuri -4 ore
Verbul. Modurile personale și modurile nepersonale – recunoaștere
Timpurile modului indicativ-prezent, imperfect, perfect compus, perfect simplu, m.m.ca perfect
Utilizarea în compuneri a formelor verbale diferite în funcție de mod și timp
Corectitudinea unor forme verbale date
ETAPELE JOCULUI DIDACTIC
– instructajul sau stabilirea situației
– jocul propriu-zis;
– discuțiile de concluzionare.
Orice exercițiu poate deveni joc dacă se respectă următoarele condiții:
– are un scop prin raportare la obiectivele specifice;
– formulează o sarcină didactică legată de un anumit conținut,arătând ce trebuie să facă
elevii pentru a atinge scopul propus;
– folosește elemente de joc (așteptarea, explorarea, întrecerea,surpriza, recompensa) strâns
legate de sarcina didactică ce constituie un element de susținere a situației de învățare;
– folosește un conținut prezentat într-o formă accesibilă și atractivă;
– folosește material didactic variat;
– utilizează reguli de joc.
DESCRIEREA ACTIVITĂȚILOR
Activitatea 1
*ALFABETUL VERBELOR
Tipul jocului –joc de exemplificare
Mod de organizare-pe grupe
Scopul –îmbogățirea vocabularului activ, prin enumerarea unor forme verbale diferite
Sarcina didactică
1.enumerarea unor verbe cu inițială diferită
2. notarea unor verbe ce încep cu ultima literă a verbului notat anterior
Desfășurare Împărțiți în două echipaje, elevii vor trebui să indice verbe care încep cu fiecare literă a alfabetului.
Pentru complicarea jocului, liderul primei echipe va alege de pe masă un cartonaș pe care este notat un verb,datoria lui fiind aceea de a scrie un verb care să înceapă cu ultima literă a verbului ales. Jocul continuă până ce toți elevii din echipa sa notează câte un verb. Jocul se reia de către cealaltă echipă. În urma cronometrării, se va alege câștigătoare echipa care termină jocul în timpul cel mai scurt.
*ADEVĂRAT SAU FALS
Tipul jocului –joc de discriminare
Mod de organizare-pe grupe
Scopul – reactualizarea cunoștințelor despre modurile verbului
Sarcina didactică 1. să identifice corectitudinea/incorectitudinea unor enunțuri cu referire la verb.
Desfășurare Elevii sunt împărțiți pe trei grupe. Fiecare grupă va primi un număr identic de cartonașe pe care sunt notate diferite enunțuri, cu referire la verb, sarcina elevilor fiind aceea de a nota cu A enunțul corect și cu F enunțul greșit. La fiecare enunț corect grupa primește o bilă albă, și la fiecare enunț incorect o bilă neagră. Câștigă grupa care a acumulat cât mai multe bile albe.
Ex.
A/F Verbul este o parte de propoziție secundară
A/F Modurile verbului sunt predicative și nepredicative
A/F Analiza unui verb implică precizarea persoanei, numărului, timpului și cazului.
A/F Modul verbal care indică o acțiune posibilă realizabilă este conjunctivul
A/F Modurile nepersonale ale verbului sunt infinitivul, participiul și supinul.
A/F Verbele care exprimă o poruncă, un îndemn, un sfat sunt la modul imperativ.
A/F Dorința poate fi exprimată printr-un verb la modul condițional-optativ.
A/F În exemplul El nu va putea rezolva exercițiul, verbul subliniat este la modul indicativ.
A/F În enunțul Bunicul are să vină pe la mine duminică, verbul subliniat nu este la timpul viitor.
A/F Când ajută la formarea perfectului compus verbul a avea are valoare auxiliară. etc.
*DESCOPERĂ INTRUSUL
Tipul jocului –joc de sortare/grupare
Mod de organizare-pe echipe
Scopul – diferențierea modurilor verbului, în funcție de tipul acțiunii denumite
Sarcina didactică
1. sortarea jetoanelor ce conțin verbe la moduri personale sau nepersonale
2.transformarea verbelor de la moduri personale în verbe la moduri nepersonale, și invers.
Desfășurare Clasa este împărțită în două echipe. Fiecare echipă primește câte un copac cu mere, ce reprezintă verbe la modurile personale-predicative și cu frunze ce reprezintă verbe la moduri nepersonale-nepredicative. Pe jetoanele reprezentând mere s-au strecurat și verbe la moduri nepersonale, iar pe cele reprezentând frunze s-au strecurat verbe la moduri personale, datoria echipajelor fiind aceea de a descoperi intrusul, cele două grupe făcând schimb de jetoane, astfel încât copacul primei grupe să conțină doar verbe la moduri personale, iar a doua echipă verbe la moduri nepersonale. Echipa care va termina prima este desemnată câștigătoare.
Pentru complicarea jocului elevilor li se poate cere să transforme verbele la moduri
personale, în verbe la moduri nepersonale și invers, alcătuind propoziții cu acestea.
Activitatea 2
*CUTIA CU SURPRIZE
Tipul jocului –joc de discriminare(recunoaștere)
Mod de organizare-pe grupe
Scopul – identificarea corectă a timpului verbal, în funcție de tipul acțiunii denumite
Sarcina didactică
1. recunoașterea timpurilor verbelor din propoziții date
2.alcătuirea unor propoziții cu verbe la diferite timpuri ale indicativului
Desfășurare Elevii sunt împărțiți în două grupe. Câte un elev din fiecare grupă vine pe rând și extrage din cutie câte un bilet pe care sunt notate propoziții ce conțin verbe la timpuri diferite ale modului indicativ. Se va indica timpul verbului, la fiecare răspuns corect grupa acumulând 2 puncte. Jocul continuă până la epuizarea biletelor.
Pentru complicarea jocului se pot folosi bilete pe care sunt notate verbe, cu ajutorul cărora elevii vor alcătui propoziții, punând verbele la timpurile indicate. Dacă elevul solicitat alcătuiește o propoziție incorectă, punctele acumulate de echipa lui se diminuează cu un punct. Fiecare echipaj are posibilitatea de a-și salva o singură dată un coleg ce a dat un răspuns greșit, echipajul primind un singur punct. În urma adunării punctelor acumulate, se desemnează echipa câștigătoare.
*IMAGINEAZĂ-ȚI…
Tipul jocului –joc de imaginație
Mod de organizare-pe echipe
Scopul – alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, utilizând forme verbale de trecut, prezent, viitor
Sarcina didactică
1.enumerarea unor acțiuni potrivite pentru o situație dată, folosind forme diferite ale viitorului
2. crearea unui catren în care să folosească forme verbale cerute( de prezent, trecut, sau viitor)
Desfășurare
Elevii clasei vor fi împărțiți în trei echipaje. Fiecare membru al echipajului va extrage dintr-un bol un bilețel , va indica trei verbe la viitor(forme diferite) care exprimă acțiuni pe care ar dori să le facă, în funcție de situația imaginată pe bilet.
1.Imaginează-ți că vei fi președintele României .Ce vei face?
2.Imaginează-ți că vei fi doctor. Ce vei face?
3.Imaginează-ți că vei naufragia pe o insulă pustie. Ce vei face?
4.Imaginează-ți că ești în ziua examenului .Ce vei face?
5.Imaginează-ți că vei pleca în excursie in Japonia .Ce vei face?
6.Imaginează-ți că ești cel mai mic om din lume. Ce vei face ? etc.
Pentru a asigura dezvoltarea unei comunicări corecte,coerente,originale, profesorul poate propune ca fiecare echipaj să scrie un catren despre școală, în care să utilizeze doar timpul verbal indicat. Echipa câștigătoare va fi stabilită de către membrii unui juriu format din câțiva elevi ai altei clase.
Activitatea 3
*CREEAZĂ O POVESTE….
Tipul jocului –joc de creație
Mod de organizare-pe grupe
Scopul – utilizarea în compuneri a formelor verbale de trecut, prezent sau viitor.
Sarcina didactică 1. să recunoască scene din povești
2.să-și imagineze o poveste folosind timpuri verbale indicate
Desfășurare Jucătorii grupați în echipe sunt puși să extragă dintr-un săculeț imagini care reprezintă scene din povești și să recunoască povestea. Fiecare răspuns este notat cu 10 puncte. Pe baza imaginii respective elevii au de creat o poveste. Fiecare elev din grupă trebuie să formuleze un enunț, folosind verbe la timpul indicat(grupa I doar verbe la timpul prezent, grupa a II-a verbe la timpul trecut ).Pentru fiecare enunț corect se acordă 1 punct.
* VERBUL PREDICATIV VERSUS VERBUL COPULATIV
Tipul jocului –joc de creație
Mod de organizare-pe grupe
Scopul – utilizarea în compuneri a verbului a fi cu valoare copulativă și predicativă
Sarcina didactică 1. să formuleze enunțuri utilizând verbul a fi cu valori diferite
2.să se exprime corect, coerent, logic.
Desfășurare
Elevii sunt împărțiți în jucători, observatori și un conducător al jocului. Elevii-jucători sunt împărțiți în două grupe ( grupa verbului predicativ / grupa verbului copulativ ) și așezați în două cercuri.
Profesorul dă conducătorului de joc textul de pornire, el predându-l primului jucător. Fiecare jucător reia textul și adaugă un enunț, până se închide cercul.
Jucătorii din prima grupă vor contura portretul unui personaj dintr-o poveste cunoscută , sau dintr-un text literar studiat, folosind doar verbul a fi cu valoare copulativă.
Jucătorii din a doua grupă vor avea de relatat o scurtă întâmplare la care să participe personajul descris de grupa anterioară, folosind doar valoarea predicativă a verbului a fi.
Observatorul fiecărei grupe notează enunțurile jucătorilor, prelucrează povestirea, o încheie, dacă a rămas neterminată și prezintă forma finală a acesteia, dându-i un titlu potrivit. Se citește compunerea și se stabilește grupa câștigătoare.
Prin folosirea jocului didactic în lecțiile de limba română, în centrul procesului de învățare este angajat activ elevul, rolul profesorului fiind acela de moderator al activității educative. Avantajul utilizării jocurilor didactice este dat de faptul că acesta contribuie la realizarea unei învățări active, proces ce permite subiectului învățării un contact direct cu materialul de studiat, dar și la realizarea unei învățări colaborative, prin care se încurajează exprimarea elevilor în grupul din care fac parte.
Activitatea 4
*JOCUL OMOGRAFELOR
Tipul jocului –joc de diferențiere
Mod de organizare-pe grupe
Scopul – sesizarea corectitudinii/incorectitudinii unor forme verbale
Sarcina didactică 1.selectarea conform accentuării corecte, a formelor verbale de p. simplu.
2.alcătuirea corectă a unor enunțuri cu forme verbale omografe.
Desfășurare Elevii sunt împărțiți în 3 grupe. Fiecare grupă primește cartonașe pe care sunt notate verbe identice, ce au subliniate litere diferite. Fiecare elev trebuie să selecteze conform accentuării corecte indicate prin litera subliniată, formele corecte ale verbelor la timpul perfect simplu, persoana a III-a, numărul singular.
Formele verbale indicate pot fi apucă/apucă, fură/fură, cumpără/cumpără, explică/explică, continuă/continuă, compară/compară, umblă/umblă, adună/adună, scuză/scuză, admiră/admiră etc.
Pentru complicarea jocului, li se poate cere elevilor să alcătuiască propoziții cu alte forme verbale omografe, subliniind forma de perfect simplu.
*JOCUL TELEGRAMELOR
Tipul jocului –joc de identificare și creație
Mod de organizare-pe echipe
Scopul –utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea mesajelor, în diferite situații de comunicare
Sarcina didactică
1. recunoașterea verbelor la moduri personale – nepersonale
2. alcătuirea unor enunțuri pornind de la fiecare literă a unei forme verbale date.
Desfășurare
Jocul presupune împărțirea elevilor în patru grupe. Prima grupă va primi un carton telegramă pe care sunt notate versurile,, La miijloc de codru des /Toate păsările ies/ Din huceag de aluniș /La voiosul luminiș /Luminiș de lângă baltă /Care-n trestia înaltă /Legănându-se din unde /În adâncu-i se pătrunde.(M.Eminescu, La mijloc de codru des)
Echipaj I
Notați primul verb la un mod personal identificat în versurile date. (ies)
Precizați forma de participiu a verbului identificat. (ieșit)
Alcătuiți un enunț în care fiecare cuvânt începe cu câte o literă din forma verbală nepredicativă, precizată anterior. (Ionel este școlar isteț totdeauna)
Telegrama cu enunțul notat se dă echipajului următor.
Echipaj II- Sarcini
1.Notați primul verb la un mod personal identificat în versurile date. (este)
2.Precizați forma de gerunziu a verbului identificat. (fiind)
3.Alcătuiți un enunț în care fiecare cuvânt începe cu câte o literă din forma verbală nepredicativă, precizată anterior.(Fata ia inelul nou dăruit.)
Telegrama cu enunțul notat se dă echipajului următor.
Echipa III –sarcini
1.Notați primul verb la un mod personal identificat în versurile date. (ia)
2.Precizați forma de infinitiv a verbului identificat. (a lua)
3.Alcătuiți un enunț în care fiecare cuvânt începe cu câte o literă din forma verbală nepredicativă, precizată anterior.(Alina lipește un arici)
Telegrama cu enunțul notat se dă echipajului următor
Echipaj IV- Sarcini
1.Notați primul verb la un mod personal identificat în versurile date. lipește)
2.Precizați forma de supin a verbului identificat. (de lipit)
3.Alcătuiți un enunț în care fiecare cuvânt începe cu câte o literă din forma verbală nepredicativă, precizată anterior
Dana, ești liniștită, iubită pentru inteligența ta.
Telegrama cu enunțul notat se dă echipajului următor.
Liderul fiecărui echipaj trimite telegrama redactată profesorului care o evaluează acordând 3p pentru identificarea verbului la un mod personal, 3p pentru precizarea corectă a formei verbale la mod nepersonal /nepredicativ , 3p pentru redactarea corectă a enunțului, 1p din oficiu.
REZULTATE AȘTEPTATE:
Implicarea continuă a cadrelor didactice în atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activități cu caracter extracurricular, activități ce vor conduce la creșterea randamentului școlar, stimulându-le elevilor motivația pentru învățare.
EVALUARE
* Analiza a activităților desfășurate și a rezultatelor obținute
* Observarea impactului asupra copiilor implicați în aceste activități
* Realizarea de mape/portofolii de documentare ce conțin materialele culese
* Continuitatea/sustenabilitatea proiectului.
Forme și modalități de evaluare Fișe de lucru, Jocul didactic, Concursul
BIBLIOGRAFIE
Jean Chateau , Copilul și jocul,Editura Didactică și Pedagogică , București, 2oo5
L.Șoitu, D.Cherciu, Strategii educative centrate pe elev, București, 2006.
4.5.2.9. Mijloace didactice folosite în studiul verbului
În procesul studierii limbii române este necesară folosirea unor mijloace și materiale didactice care să organizeze și să sistematizeze cunoștințele teoretice, să asigure o retenție de durată a cunoștințelor. ,,Mijloacele didactice fac parte din ceea ce în pedagogie se numește modelare. Un model tinde să reproducă, pe alt plan și în altă formă, un sistem complex(proces,situație, problemă), în ansamblu sau parțial. Modelul este o simplificare, o schematizare a realității. El îndeplinește, în afara unei funcții demonstrative, și o funcție euristică, explorativ-explicativă’’.(C.Parfene, Metodica, p.67)
Mijloacele didactice sunt considerate auxiliare pedagogice și aparțin resurselor materiale existente în școală; alături de timpul de instruire, constituie resursele materiale ale procesului de învățământ.
Mijloacele de învățământ reunesc ansamblul tuturor materialelor, instrumentelor și aparatelor care facilitează desfășurarea activităților de predare – învățare – evaluare, pe linia atingerii obiectivelor lecției. Ca materiale auxiliare activităților de predare – învățare – evaluare, ele sunt învestite cu un anumit potențial, pe care profesorul trebuie să-l valorifice, ținând cont de comunicarea directă, activizarea participării elevilor, formarea de priceperi, deprinderi, capacități și atitudini.
În predarea modurilor și timpurilor verbului pot fi folosite următoarele categorii de mijloace didactice:
1.Listele conțin fapte de limbă ce se referă la reguli generale, sau fapte de limbă particulare și individuale.
Modurile personale
Modul indicativ –arata o acțiune sigură petrecută în trecut, prezent sau viitor
Scriu am scris voi scrie scriem am scris vom scrie
Scrii ai scris vei scrie scrieți ați scris veți scrie
Scrie a scris va scrie scriu au scris vor scrie
Modul conjunctiv –arată o acțiune posibilă
să scriu să scriem
să scrii să scrieti
să scrie să scrie
Modul conditional-optativ –arată o acțiune dorită
aș scrie am scrie
ai scrie ați scrie
ar scrie ar scrie
Modul imperativ –arată un ordin,o poruncă,un sfat
Observatie:are forme afirmative și negative doar pentru persoana a II-a:
singular: Scrie! /Nu scrie!
Plural Scrieți! Nu scrieți!
2.Tabelele
Tabele conțin o sistematizare a informațiilor legate de modurile personale/nepersonale, timpurile trecute ale indicativului, funcțiile sintactice ale verbului, modele de scriere corectă, etc.
CONJUGAREA VERBELOR LA MODURILE PREDICATIVE / PERSONALE
– conjugarea verbelor la MODUL INDICATIV –
VERBUL. CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL IMPERATIV
CONJUGAREA VERBELOR LA MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
3.Mijloacele rebusistice
Rebusul școlar este un joc al inteligenței, dezvoltând procese psihice cum ar fi gândirea, memoria, atenția, limbajul, creativitatea, voința. Pentru a rezolva un rebus elevii depun un efort voluntar și rezolvă cerințele fiind motivați de bucuria succesului. Rebusul școlar sprijină succesul școlar, le stârnește acestora starea de curiozitate ce se manifestă prin dorința de a rezolva cât mai rapid rebusul, de a descoperi cât mai repede cuvântul de pe verticala A-B.Rebusul poate fi folosit cu succes în captarea atenției, pe tot parcursul activității didactice, pentru îmbogățirea cunoștințelor, în consolidarea, fixarea, transferul cunoștințelor, în etapa de verificare și evaluare, conducând la eliminarea plictiselii și a dezinteresului. Folosirea rebusului printre elementele specifice ale învățării este importantă prin faptul că poate interveni stimulativ odată cu creșterea curbei oboselii.
În realizarea sau utilizarea rebusului cadrul didactic trebuie să țină cont de conținutul urmărit( lecție, capitol), modul de realizare(individual sau în grup), finalitatea urmărită (memorare, aplicare, creație), modul de evaluare(oral, scris, test).
Iată câteva exemple de rebusuri utilizate în predarea-învățarea-evaluarea modurilor verbului
Rebus folosit în etapa de fixare a cunoștințelor, lecția Verbul a fi- auxiliar, copulativ, predicativ:
Timpul verbului din enunțul: O să vin și eu la tine.
Precizați care este funcția sintactică a verbului a fi din enunțul: Cărțile sunt în bibliotecă.
Modul care exprimă un ordin, un îndemn.
Felul predicatului din enunțul de la punctul 2.
După sufixele de infinitiv, verbele sunt grupate în patru . . .
Care este valoarea verbului a fi din enunțul: Recoltele au fost bogate.
Rebus folosit în etapa captării atenției la lecția Modul gerunziu, clasa a VI-a:
A
B
1. Forma verbului „a merge” la indicativ, imperfect, persoana a II-a singular este……………..
2. Modul care exprimă un îndemn sau o poruncă se numește………………………….
3 .Verbul „desenat” este la modul………………………
4. Modul alcătuit din prepozițiile „de” , „la” și participiu se numește……………………
5. Modul care exprimă o acțiune posibilă și se recunoaște după conjuncția „să”.
6. Forma verbului „a auzi” la participiu este………………………
7. Mod al verbului care prezintă acțiunea ca sigură, reală.
8. Verbul care, împreună cu numele predicativ, formează predicatul nominal se numește……………..
4.Tabla și manualul – instrumente, mijloace de lucru indispensabile
5.Fișe cu sarcini de lucru – în activitatea independentă, pe grupe sau în perechi.
6.Mijloace tehnice-aparate tehnice pentru proiecții(videoproiector) , audiovizuale(magnetofon, casetofon, video, televizor), computer etc.;
7.Testele – mijloace de evaluare a rezultatelor învățării ( fișe de muncă independentă, teste formative, teste de evaluare de diferite tipuri etc.)
8. Mijloace destinate raționalizării timpului și a efortului în cadrul lecțiilor: xeroxul;
În confecționarea sau selectarea materialului didactic s-a ținut seama de concepția formativă, în sensul de a nu prezenta elevului cunoștințe pe care să le repete, ci elemente și fapte de limbă din care, prin gândire proprie, să elaboreze cunoștințele și conceptele gramaticale.
Mijloacele de învățământ folosite în cadrul orelor de limba română au fost determinate de obiectivele didactice urmărite. Ele au asigurat nu numai achiziționarea de cunoștințe, ci și formarea de abilități, au stimulat spiritul de observație al elevilor, au facilitat și realizarea obiectivelor afective.
În general, procesul de învățământ, ca act de comunicare, devine mai atractiv și mai eficient dacă se apelează la mijloacele didactice, evitând astfel rutina, formalismul, fără a cădea însă în extrema folosirii excesive a materialelor didactice. Acestea se impun alese, combinate și integrate cu grijă în procesul didactic, pentru a nu risipi atenția elevilor și a micșora, astfel, funcționalitatea lor instructiv – educativă. Este bine ca, la începutul fiecărui an școlar, cadrul didactic să facă un inventar al mijloacelor didactice disponibile și al celor de confecționat sau de obținut, de achiziționat.
4.5.3. Etapa post-test
4.5.3.1 Test de evaluare finală -Verbul
În urma aplicării la nivelul claselor a VI-a a strategiilor activ-participative bazate în special pe munca în echipă și colaborativă, folosind metode, forme de organizare a activității moderne îmbinate cu metode și forme de organizare a activității tradiționale, s-a aplicat un test de evaluare sumativă după finalizarea studiului modurilor și timpurilor verbului.
COMPETENȚE GENERALE:
3. Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diverse contexte de realizare, cu scopuri diverse
COMPETENȚE SPECIFICE:
3.4 sesizarea organizării morfologice și sintactice a textelor citite
4.1 redactarea textelor cu destinații diverse;
înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele de ortografie și punctuație
FORMULAREA OBIECTIVELOR DE EVALUARE
-să stabilească valoarea de adevăr a informațiilor despre verb, oferite în enunțuri date;
-să asocieze verbelor date descrierea corespunzătoare legată de modul, timpul, numărul sau
persoana lor;
-să indice varianta corectă de răspund din trei sau patru variante oferite;
-să completeze spațiile libere cu formele corecte ale verbelor selectate din paranteze;
-să recunoască conjugarea verbelor ;
– să transforme formele verbale respectând cerințe date ;
-să selectete din text un verb ce are ca sinonim verbul a pleca;
-să precizeze felul predicatelor din versuri date;
-să redacteze un dialog pe o temă dată ;
-să folosească în enunțuri verbul a fi cu valoare copulativă, predicativă, auxiliară;
-să redacteze un text narativ pornind de la informațiile oferite de textul support ;
-să utilizeze în compunere un antonim al verbului a șopti, verbul a vrea la modul condițional-optativ, perfect, verbul a veni la modul imperativ.
TEST DE EVALUARE FINALĂ –VERBUL
Clasa a VI-a
Se dă textul :
,,Și-atunci, aceeași maimuțică Și i-a răspuns Apolodor:
Șopti, roșindu-se ușor , -N-aveam de gând să mă însor,
Dar fără urmă de sfială: Dar, fiindcă dragostea există
-Deși sunt încă foarte mică, Și nu mi-ar fi plăcut nici mie
Abia la toamnă merg la școală Să văd o maimuțică tristă,
Nu am decât un singur dor : Sunt gata pentru cununie…
Să fiu soție de tenor.
Deci, dacă dragostea există Apoi, ca doi copii cuminți
Și dacă nu dorești cumva Ce vor să facă totul bine,
Să vezi o maimuțică tristă, S-au dus și ei, cum se cuvine
Aș vrea să fiu soția ta… Să ceară voie la părinți.’’
(Gellu Naum, Cartea cu Apolodor)
I Stabilește valoarea de adevărat A sau fals F a următoarelor enunțuri:
a) A/F Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acțiunea, starea, existența.
b) A/F Categoriile gramaticale în funcție de care se realizează flexiunea verbului sunt
modul, timpul, numărul, persoana, cazul.
c) A/F Modurile predicative sau personale se numesc așa pentru că pot forma singure
predicatul.
d) A/F Modurile predicative sunt indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, infinitiv.
e) A/F Verbele la modul imperativ au forme doar pentru persoana a II-a , numărul
singular.
f) A/F Modurile nepredicative sau nepersonale sunt gerunziu, participiu, infinitiv, supin.
g) A/F Verbele auxiliare sunt verbe predicative care au rolul de a ajuta la formarea
timpurilor compuse.
h) A/F La modurile predicative, personale verbul îndeplinește funcția sintactică de
predicat verbal atunci când apare singur, și de predicat nominal, atunci când este
însoțit de alte părți de vorbire. (8x 0,2p)
II Asociază verbelor din prima coloană informațiile corespunzătoare din a doua coloană
șopti indicativ, prezent
roșind indicativ imperfect
merg indicativ, perfect compus
să vezi condițional optativ, perfect
aș vrea gerunziu
a răspuns indicativ, perfect simplu
ar fi plăcut conjunctiv prezent
n-aveam condițional-optativ, prezent
(8x 0,2p)
III 1. Descoperă intrusul din seria :
a) să fiu b) să văd c) s-au dus d) să ceară
2. Verbul să văd este la conjugarea :
a) a treia b) a doua c) a patra d) întâi
3. În versul Și nu mi-ar fi plăcut nici mie, verbul a fi are valoare :
a) predicativă b) auxiliară c) copulativă
4. În versul Aș vrea să fiu soția ta există:
a) un predicat verbal și un predicat nominal b) 2 predicate verbale c) 1 predicat verbal
(4×0,2p)
IV Selectați din text un verb ce are ca sinonim verbul a pleca……………………………
Transcrieți un verb la conjugarea a III-a……………………………………………….
Puneți verbul șopti la timpul mai mult ca perfect, pers. a III-a, nr. plural ……………
Precizați felul predicatului din versul Sunt gata pentru cununie………………………
(4×0,2p)
V Completați spațiile libere cu forma corectă a verbului aleasă din paranteze.
Eu …………………………….să scriu. (continuu /continui)
Mihai ………………………..tema. (înseamnă / însemnează)
În curând …………………..luna pe cerul senin ca ziua.( va apărea / va apare)
Vă rog…………….curățenie în cameră. ( faceți / făceți)
(4×0,2p)
VI Ilustrați în enunțuri valoarea predicativă, copulativă, auxiliară a verbului a fi.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ( 1,20p)
VII Imaginați-vă o continuare a întâmplărilor la care participă pinguinul Apolodor și maimuțica. Redactați un text de minim 10 rânduri în care să folosiți :
-un antonim al verbului a șopti
– verbul a vrea la modul condițional-optativ, perfect
– să folosiți verbul a veni la modul imperativ
…………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………( 2,20 p)
Din oficiu 1 punct.
BAREM DE CORECTARE ȘI NOTARE
CLASA a VI-a
Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicite în barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.
I Se acordă câte 0,2p pentru fiecare răspuns corect (8X0,2=1, 60 p.)
a)A b)F c) A d) F e) F f) A g) F h) A
II Se acordă câte 0,2p pentru fiecare răspuns corect (8X0,2=1, 60 p.)
III Se acordă câte 0,2p pentru încercuirea variantei corecte (4X 0,2= 0,8p )
c) b) b) a)
IV Se acordă câte 0,2p pentru fiecare răspuns corect (4X0,2=0, 80 p.)
( s-au dus ; merg/a răspuns/să facă ; șoptiseră ; predicat nominal )
V Se acordă câte 0,2 p pentru fiecare formă corectă a verbului aleasă din paranteze
( continui; însemnează ; va apărea ; faceți;) (4X0,2=0, 80 p.)
VI Folosirea verbului a fi cu cele 3 valori indicate (3x 0,4=1,20p)
VII.A. Conținutul compunerii ( 1,6 puncte)
1. Formularea unui titlul expresiv/ personalizat al compunerii. (Formularea expresivă/ personalizată a titlului, în acord cu tema/ cu subiectul, cu ideea sau cu imaginea centrală a textului: 0,2p.; formularea unui titlu comun, dar în acord cu tema/ subiectul, cu ideea sau cu imaginea centrală a textului: 0,1p; ) 0,2 p
2. Respectarea convențiilor specifice unei compuneri –introducere, cuprins , încheiere 0,3 p
3. Prezența unui conținut și a unui stil adecvate tipului de text și cerinței formulate. (Conținutul și stilul adecvate tipului de text și cerinței formulate: 0,5p.; stilul potrivit , dar conținutul parțial adecvat cerinței formulate:0, 3p.; stil și conținut parțial adecvate, improvizații :0,1p)
0,5 p
4. selectarea și introducerea în compunere a celor 3 cuvinte indicate 3x o,2 p-0,6 p
B.Redactarea (o,6puncte)
1. Coerența textului (Claritatea enunțului, lexicul și sintaxa adecvată – în totalitate:0,2p./ parțial 0,1p.)
2. Ortografia și punctuația (0-2 greșeli: 0,3p.; 2-3 greșeli: 0,2p.; 4-5 greșeli: 0p.)
3.Așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 0,1 p
1punct se acordă din oficiu Punctaj maxim: 10 puncte `
4.5.3.2. Analiza rezultatelor testului final
Fiind o probă obiectivă de apreciere a randamentului școlar, testul oferă informații valoroase despre nivelul achizițiilor elevilor. În realizarea testului de evaluare finală, aplicat după studierea modurilor și timpurilor verbului, s-au folosit itemi obiectivi, semiobiectivi și subiectivi. Itemii obiectivi au fost itemi cu alegere duală, de tip pereche, cu alegere multiplă, testând cantitatea informațiilor și având un grad scăzut de complexitate. Prin itemii semiobiectivi cu răspuns scurt și de completare, itemi cu un grad mai mare de difiicultate, construită progresiv, s-au testat o varietate de cunoștințe și capacități.Testul a conținut și doi itemi subiectivi , unul de rezolvare de probleme și altul de tipul eseu structurat, prin care s-au verificat originalitatea și creativitatea.
Situația notelor pe clase se prezintă astfel:
MEDIA CLASEI a-VI-a A-6,78 MEDIA CLASEI a-VI-a B-6,02
O situație a rezultatelor pe itemi este următoarea:
Item I
Item II
Item III
Item IV
Item V
Item VI
Item VII
Analiza și interpretarea rezultatelor experimentului didactic propriu-zis
Prin folosirea strategiilor activ-participative, bazate pe învățarea activă și colaborativă,
s-a acordat o mai mare importanță imaginației și creativității, tratării diferențiate a elevilor, dezvoltării gândirii critice, implicării elevilor în efectuarea unor studii, cercetări, analize, comparații, care au solicitat un efort personal voluntar. Prin folosirea strategiilor active elevul a devenit din obiect, subiect al învățării, din produs al învățării, partener de discuții, din pasiv a devenit activ, din indiferent, a devenit responsabil. S-au produs mutații și în ceea ce privește profilul cadrului didactic care, din emițător sau furnizor de informații, a devenit educator-consilier, cu rolul de a transforma elevul în beneficiar al acțiunilor educative, făcându-l să se implice activ și conștient în propria formare.
Rezultatele obținute de elevii celor două clase la testul de evaluare finală a noțiunilor despre verb însușite pe parcursul clasei a VI-a, arată o îmbunătățire a nivelului de cunoștințe ale acestora, demonstrând că obiectivele propuse au fost atinse. Rezultatele arată o îmbunătățire a calității predării, învățării, o implicare activă și conștientă a elevilor în dobândirea de noi cunoștințe, dezvoltarea competențelor de comunicare datorate integrării în cadrul activităților la clasă a unor metode de lucru în echipă. Prin antrenarea elevilor în cadrul Proiectului Învățăm verbul prin joc s-a valorificat potențialul creativ al elevilor, dezvoltându-le gândirirea logică.
Iată o prezentare comparativă a rezultatelor obținute de elevi la testul de evaluare inițială și finală:
CONCLUZII
Verbul este o categorie lexico-gramaticală extrem de importantă, unitară, bogată, reprezentând nucleul comunicării. Morfologic verbul prezintă o flexiune bogată, numită conjugare. Sintactic, verbul este centrul grupului verbal care, la rândul său, reprezintă nucleul enunțului. Semantic, verbele denumesc acțiuni, evenimente sau stări. Pragmatic, verbul realizează prin morfemele de timp, mod, persoană, număr, o ancorare în realitate, care transformă un grup verbal, în enunț.
Categoriile gramaticale ale verbului se grupează în categorii specifice( mod, timp, aspect), și nespecifice ( persoană și număr). Diateza este o categorie gramaticală a verbului, ce are o manifestare sintactică.
De înțelegerea conceptului de verb, depinde înțelegerea gramaticii limbii române, de aceea strategiile didactice folosite în predarea-învățarea-evaluarea noțiunilor noi despre verb, la nivelul claselor gimnaziale, trebuie alese cu grijă .
Problemele de metodică puse în lucrare vizează mai ales demersurile didactice propuse în predarea-învățarea-evaluarea modurilor și timpurilor verbului la nivelul clasei a V-a, utilizând preponderent metode tradiționale, și mai ales la nivelul clasei a VI-a, unde s-au îmbinat metode, procedee, mijloace didactice și forme de organizare a activității moderne.
Folosirea strategiei învățării active, prin care elevii au fost puși în contact direct cu materialul de învățat, dar și a strategiei învățării colaborative, bazate pe lucrul în echipă, a contribuit la îmbunătățirea rezultatelor elevilor, aceștia dezvoltându-și și abilitățile de muncă individuală și de grup. Strategiile folosite în cadrul experimentului pedagogic au solicitat activitate și implicare din partea elevilor, contribuind la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea abilităților metacognitive, la exprimarea elevilor în grupul din care fac parte.
Deși modelul comunicativ presupune utilizarea metodelor activ-participative, a fost necesară și implicarea metodelor tradiționale pentru a asigura precizia informației și achiziția de durată a cunoștințelor.
În concluzie, putem spune că în activitatea didactică profesorul are la îndemână opțiuni strategice multiple, lui revenindu/i sarcina de a selecta strategia optimă. În alegerea celei mai potrivite strategii cadrul didactic trebuie să țină seama de elementele contextuale, ce țin de cunoașterea elevului, dar și a sa proprie, și de elementele curriculare ce țin de obiectivele și conținutul activității, de mijloacele de învățare existente și de obiectivele pe termen lung.
Rolul profesorului este acela de a construi experiențe de învățare pozitive, utile și semnificative pentru elev, lucru ce s-a dorit a se realiza și prin această lucrare.
ANEXA 1
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Narațiunea
Clasa: a V-a
Tema: Modurile personale (predicative)ale verbului
Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe
A ) COMPETENȚE GENERALE:
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3.Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
2.3. alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical
2.4. adaptarea vorbirii la parteneri și la situația de comunicare/situații de comunicare diverse
3.4. sesizarea corectitudinii utilizării categoriilor gramaticale învățate
4.3. alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive- Elevii vor fi capabili:
O1: să completeze texte lacunare cu verbe potrivite ;
O2: să analizeze morfo-sintactic verbele;
O3: să precizeze felul acțiunii exprimate de verbul a culege (acțiune sigură, posibilă, realizabilă, o dorință, o poruncă);
O4: să –și însușească noțiunea de mod personal/predicativ;
O5: să precizeze modul verbelor, în funcție de mărcile specifice ;
O6: să alcătuiască propoziții cu verbe la diferite moduri;
O7: să conjuge verbul a cânta la modul indicativ prezent, trecut, viitor, la toate persoanele;
O8: să identifice verbele cu funcție de predicat din enunțurile date.
B. Afective- Elevii vor fi capabili:
O9: să manifeste interes pentru participarea la desfășurarea lecției.
C. Psihomotorii- Elevii vor fi capabili:
O10: să reacționeze prompt la întrebările adresate, anunțându-se la răspuns.
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: inductivă –de la particular la general(de la exemple la reguli).
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, problematizarea, exercițiul, munca independentă, observația, analiza morfo-sintactică.
b) RESURSE MATERIALE: texte pentru analiză, fișe de exercițiu și control, fișe de evaluare, manual.
c) FORME DE ORGANIZARE: munca în perechi, frontală, individuală-independentă.
FORME DE EVALUARE: orală (pe tot parcursul orei) și scrisă (pe baza exercițiilor și a fișelor de lucru).
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a V-a, coordonator Rita Cântiuc,Ed. Nomina, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE LUCRU
Ex.1 Precizează prin bifare modul verbelor de mai jos
Ex. 2 Alcătuți propoziții cu verbe la diferite moduri.
Ex. 3 Puneți verbul a cânta la modul indicativ prezent, trecut, viitor, la toate persoanele.
Ex. 4 Identificați verbele cu funcție de predicat din enunțurile date:
Bunicul merge șchiopătând.
Avea șansa de a alege cea mai bună variantă.
Văzând primejdia, băiatul a început să țipe.
TEST FORMATIV
1. Asociază verbelor din prima coloană informațiile din a doua coloană.
Aleargă mod condițional-optativ , p. a II-a , plural
Citește ! mod conjunctiv, p.a II-a, singular
Să rezolvi mod indicativ, p. a III-a , plural
Ați calcula mod imperativ, pers. a II-a, singul
2.Completează spațiile libere cu formele cerute ale verbelor „a crea, a agrea” .
Mircea și Ionel ………….. (a crea- cond. optativ) o machetă, dar ideea nu ………….. (a agrea- indicativ) colegii.
Aceștia doresc ………. (a crea- conjunctiv) o planșă cu imagini din viața de elev.
3. Descrie animalul preferat într-un text de 4 rânduri, folosind verbe la modul indicativ.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
TEST FORMATIV
1. Asociază verbelor din prima coloană informațiile din a doua coloană.
Aleargă mod condițional-optativ , p. a II-a , plural
Citește ! mod conjunctiv, p.a II-a, singular
Să rezolvi mod indicativ, p. a III-a , plural
Ați calcula mod imperativ, pers. a II-a, singul
2.Completează spațiile libere cu formele cerute ale verbelor „a crea, a agrea” .
Mircea și Ionel ………….. (a crea- cond. optativ) o machetă, dar ideea nu ………….. (a agrea- indicativ) colegii.
Aceștia doresc ………. (a crea- conjunctiv) o planșă cu imagini din viața de elev.
3. Descrie animalul preferat într-un text de 4 rânduri, folosind verbe la modul indicativ.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
ANEXA 2
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Narațiunea
Clasa: a V-a
Tema: Verbul
Tipul lecției: de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
A ) COMPETENȚE GENERALE:
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3.Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
2.3 alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical
2.4 adaptarea vorbirii la parteneri și la situația de comunicare/situații de comunicare diverse
3.4 sesizarea corectitudinii utilizării categoriilor gramaticale învățate
4.3 alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive – Elevii vor fi capabili:
O1: să definească verbul;
O2: să enumere modurile personale și nepersonale ale verbului;
O3: să stabilească funcțiile sintactice ale verbelor;
O4: să completeze texte lacunare folosind forme verbale corespunzătoare;
O5: să diferențiere verbele predicative de cele copulative;
O6: să construiască enunțuri cu valoarea predicativă și auxiliară a unor verbe;
O7: să analizeze sintactic și morfologic partea de vorbire studiată, utilizând corect categoriile gramaticale specifice;
O8 :să indice variantele corecte de răspuns pentru testul aplicat.
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O9 să dovedească independență și perseverență în formularea răspunsurilor;
O10: să manifeste interes pentru participarea la desfășurarea lecției;
C. Psihomotorii- Elevii vor fi capabili:
O11: să se integreze în ritmul cerut la desfășurarea activităților;
O12: să reacționeze prompt la întrebările adresate, anunțându-se la răspuns.
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă (algoritmic – aplicativă), bazată pe activitatea individuală a elevului.
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, problematizarea, exercițiul, munca independentă, observația, analiza morfo-sintactică.
b) RESURSE MATERIALE: texte pentru analiză, fișe de exercițiu și control; test de evaluare; manual; planșe cu schema recapitulării verbului, flipchart.
c) FORME DE ORGANIZARE: munca pe echipe(în perechi); frontală; individuală-independentă.
d) FORME DE EVALUARE: Formativă (continuă) prin analizarea răspunsurilor corectarea imediată și stimularea elevilor
Sumativă (cumulativă) prin aprecieri orale asupa realizării obiectivelor lecției la final de capitol
Orală (pe tot parcursul orei) și scrisă (pe baza exercițiilor și a fișelor de lucru).
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a V-a, coordonator Rita Cântiuc, Ed. Sigma, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed.Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE EVALUARE
Completați spațiile libere cu verbele date, la forma indicată în paranteză.
Prietena mea………………(a trece-ind. , m. m. c. p.) pe la mine , și ………………………(a fi, ind. , imperfect ) încântată de ceea ce …………………….(a vedea, ind. , perfect compus).
……………………..(a vedea-gerunziu) că nu mai…………….(a fi, ind. , imperfect) nimic………………….( a învăța-supin), elevul s-a relaxat.
Băiete, …………………..(a veni – imperativ, formă negativă) târziu acasă!
2.Notați în tabel câte un verb pentru fiecare mod verbal studiat.
Desenați un arbore cu frunze și fructe. Așezați în arborele desenat verbele din enunțurile mai jos, astfel încât fructele să conțină verbe predicative, iar frunzele verbe copulative.
DESEN
Angela este în curtea școlii.
Musafirii vor veni curând pe la noi.
Străinii au fost încântați de frumusețea plaiurilor țării noastre.
Sora mea a primit un rucsac nou.
Trandafirul era floarea mea preferată.
Mergând eu prin poiană, numai ce aud cucul
cântând.
Elevii sunt silitori și cuminți.
4. Alcătuiți enunțuri în care verbele a fi , a avea, a vrea să aibă pe rând valoare predicativă și auxiliară.
5. Analizați morfologic verbele din textul dat:
Am intrat în școală. Acolo erau mulți copii. Directoarea școlii ne-a urat un an bun. Avem multe de învățat. Studiind cu perseverență, vom avea rezultate frumoase.
TEST DE EVALUARE
1. DA/NU Modurile verbului sunt întotdeauna predicative.
2. DA/NU Enunțul Mi-ar plăcea să mă ajuți la teme, este scris corect.
3. DA/NU Verbele care intră în alcătuirea unui predicat nominal se numesc verbe auxiliare.
4. Modurile predicative ale verbului sunt……………………iar cele nepredicative sunt………………………
5. ………………………………….reprezintă un timp care indică o acțiune care se va petrece .
6. Verbul a așeza are ca sinonim verbul…………………………………………………………..
7. În enunțul Când sunt în fața foii albe din jurnalul meu , încep a scrie imediat , există
a) 3 verbe predicative b) 2 verbe predicative c) 1 verb predicativ
8. Când ajută la formarea viitorului, verbul a vrea este
a)predicativ b) auxiliar c)copulativ
9. Indică seria care conține numai verbe la timpul imperfect
a) știui, știai, știu, știurăm, știați
b) știam, știați, știu, știam, știați, știură
c) știam, știai, știa, știam, știați, știau.
Se acordă câte 1p pentru fiecare răspuns corect și 1 punct din oficiu.
ANEXA 3
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare: Opera lirică descriptivă. Pastelul
Clasa: a VI-a
Tema: Modul conjunctiv
Tipul lecției: mixtă (predare – învățare – evaluare)
A ) COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare; 2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
1.1 distingerea între informațiile esențiale și cele de detaliu dintr-un mesaj oral, stabilind legături sau diferențieri între informațiile receptate din surse diverse
1.3 sesizarea abaterilor de la normelor gramaticale într-un mesaj oral
2.1înlănțuirea clară și corectă a ideilor într-un monolog narativ, descriptiv, informativ
2.3 utilizarea categoriilor gramaticale învățate, în diverse tipuri de propoziții
2.5 participarea la diferite situații de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării
4.1 redactarea textelor cu destinații diverse
4.3 înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive – Elevii vor fi capabili:
O1- să identifice verbele la modul conjunctiv;
O2- să precizeze timpul verbelor la modul conjunctiv;
O3- să recunoască structura prezentului și perfectului conjunctiv;
O4- să transforme verbele la conjunctiv prezent, în verbe la conjunctiv perfect;
O5- să înlocuiască verbele la conjunctiv cu verbe la imperativ;
O6- să precizeze funcțiile sintactice ale verbelor la modul conjunctiv;
O7- să utilizeze corect verbele la modul conjunctiv prezent și perfect în texte proprii;
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O8- să participe afectiv la lecție;
C. Psihomotorii – Elevii vor fi capabili:
O9- să se integreze în ritmul cerut la desfășurarea activităților;
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ – activ-participativă
Metode și procedee: conversația euristică, jocul de rol, explicația , metoda Mozaic, exercițiul, ciorchinele, turul galeriei.
Mijloace de învățământ: caiete, portofoliul elevilor, foi flipp-chart creta colorată, planșe, fișe de lucru, fișă de autoevaluare .
Forme de organizare a activității: activitate frontală, individuală, pe grupe eterogene (4 grupe).
Forme de evaluare a activității: orală, evaluarea reciprocă a elevilor prin calificativ, notarea selectivă în catalog.
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a VI-a, coordonator Rita Cântiuc, Ed. Sigma, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE LUCRU
Citiți cu atenție textul de mai jos:
Mașina de cusut portabilă
Chiar dacă nu v-ați ocupat niciodată de croitorie, mașina de cusut portabilă vă va ajuta să faceți mai multe operații în câteva minute:
– să finisați marginile draperiilor fără să le scoateți de la fereastră
– să coaseți nasturi
– să faceți un tiv
– să coaseți un fermoar. (Manual Ed. All,2005,autori Anca și Sergiu Șerban)
Subliniați verbele la modul conjunctiv, precizând ce fel de acțiune exprimă.
FIȘA DE EXPERT NR.1
Timpurile modului conjunctiv
1.Subliniați verbele la modul conjunctiv din enunțurile date. Precizați ce fel de acțiune exprimă.
Ea închide ușa să nu intre frigul.
Să fi lucrat cu atenție, n-ar fi greșit.
Pentru serbarea de mâine să aduceți baloane.
Să fi învățat la matematică, acum nu ar fi luat nota 4.
2.Precizați când se poate realiza acțiunea fiecărui verb (în prezent, viitorul apropiat sau trecut)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv exprimă o acțiune ……………….realizabilă în prezent,…………………..sau…………………………..
Verbul la modul conjunctiv are două timpuri…………………………și trecut (perfect)
Timpul prezent exprimă………………………………………………………………………
Timpul perfect exprimă……………………………………………………………………….
FIȘA DE EXPERT NR.2
Structura verbelor la conjunctiv
1.Transformați enunțurile după modelul de mai jos
Mama trebuie să meargă la doctor.
Mama trebuie să fi mers la doctor.
Ei sperau să ……………..la lăsarea nopții la cabană.
Ei sperau să……………..la lăsarea nopții la cabană.
Profesorul dorea ca toți elevii să……………………..
Profesorul dorea ca toți elevii să…………………….
2.Identificați elementele componente ale verbelor la modul conjunctiv.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv au obligatoriu în structura lor ……………………..să.
Verbele la conjunctiv prezent sunt alcătuite din conjuncția………+ forma de ……………a verbului de conjugat.
Verbele la modul conjunctiv trecut(perfect) sunt alcătuite din conjuncția……..+verbul………….a fi+ forma invariabilă la modul ……………… a verbului de conjugat.
FIȘA DE EXPERT NR.3
Valori ale modului conjunctiv
1. Înlocuiți verbele la modul conjunctiv din enunțurile de mai jos cu verbe la modul imperativ.
Să nu rupi florile și iarba! …………………
Să cumperi o pâine înainte da a veni acasă! ……………………
Să-ți scrii temele pe vacanță din timp! ………………………
2.Subliniați verbele din următoarele enunțuri identificând modul lor
Cine nu e corect, să plece dintre noi
Meargă unde-o ști.
Să se ducă cât mai repede.
Facă ce-o vrea cu timpul său liber.
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Există situații când verbul la modul conjunctiv poate să apară fără………………………
Conjunctivul poate fi folosit cu valoarea modului…………………atunci când e necesar să se exprime un…………………………sau o……………………………………..
FIȘA DE EXPERT NR.4
Conjunctivul-funcții sintactice
1.Identificați valorile verbului a fi din următoarele enunțuri:
Să fii gingașă ca o floare.
Mâine dimineață să fiți în fața școlii.
Să fi fost cuminte, nu era pedepsit.
Am fost pe la tine, dar nu erai acasă.
2.Precizați funcțiile sintactice ale verbelor la modul conjunctiv din structurile:
,,Să fie sănătos dumnealui….’’
,,Să te ferești de omul roș…. ’’ (I. Creangă)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele predicative(cu înțeles de sine stătător) la conjunctiv, îndeplinesc funcția de……………….
Verbele nepredicative(fără înțeles deplin), la conjunctiv, formează împreună cu……………………
un predicat…………………………………
FIȘĂ DE LUCRU – EXERCIȚII DE COMUNICARE ȘI SCRIERE CREATIVĂ
GRUPA I Povestiți o întâmplare hazlie petrecută la școală. Folosiți 4 verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
GRUPA II Scrieți într-un tabel 5 lucruri pe care le puteți face la școală, și cinci lucruri ce vă sunt interzise. Folosiți verbe la modul conjunctiv.
GRUPA III
Scrieți-i o scrisoare de încurajare unui prieten care a luat o notă mică la teză. Folosiți verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
GRUPA IV Faceți parte din patrula de circulație. Scrieți un regulament pentru micii pietoni în care să folosiți verbe la modul conjunctiv.
ANEXA 4
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Opera lirică descriptivă. Pastelul
Clasa: a VI-a
Tema: Modul condițional-optativ
Tipul lecției: mixtă(predare – învățare – evaluare)
A ) COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare 2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
1.1. distingerea între informațiile esențiale și cele de detaliu dintr-un mesaj oral, stabilind legături sau diferențieri între informațiile receptate din surse diverse
1.3. sesizarea abaterilor de la normelor gramaticale într-un mesaj oral
2.1. înlănțuirea clară și corectă a ideilor într-un monolog narativ, descriptiv, informativ
2.3. utilizarea categoriilor gramaticale învățate, în diverse tipuri de propoziții
2.5. participarea la diferite situații de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării
4.1. redactarea textelor cu destinații diverse
4.3. înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive- Elevii vor fi capabili:
O1- să clasifice verbele dintr-un text dat în funcție de moduri;
O2 – să-și reactualizeze cunoștințele despre modul condițional-optativ(conținut semantic, structură, timpuri);
O3 – să sintetizeze informațiile despre modul condițional-optativ în tabele;
O4 – să descrie imaginea localității folosind 5 verbe la modul condițional-optativ;
O5- să compare verbele din fiecare coloană subliniind forma corectă ;
O6 -să asocieze informațiilor din paranteze forma verbală corespunzătoare;
O7 – să analizeze după algoritmul dat verbele la modul condițional-optativ, din textele
date;
O8 – să conjuge la condițional optativ prezent și perfect, formă afirmativă și negativă
verbele a munci și a crea;
O9 – să argumenteze într-un text de 8-10 rânduri că verbul la modul condițional
optativ poate avea valori stilistice diferite;
O10 – să introducă în comunicarea scrisă verbe la modul condițional –optativ.
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O11 – Să participe afectiv la lecție;
C. Psihomotorii – Elevii vor fi capabili:
O12- să se integreze în ritmul cerut de desfășurarea activităților;
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: activ-participativă
a. Metode și procedee: jocul de rol, metoda SINELG, problematizarea, conversația, exercițiul, metoda piramidei, turul galeriei, explicația, cubul,
eseul de 1 minut.
b. Mijloace de învățământ:bilete colorate, caiete, portofoliul elevilor, foi de flipp-chart, fișe de lucru, fișă de autoevaluare
c. Forme de organizare a activității: activitate frontală, individuală, pe grupe eterogene (6 grupe).
d. Forme de evaluare a activității: orală, evaluarea reciprocă a elevilor prin calificativ, notarea selectivă în catalog.
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a VI-a, coordonator Rita Cântiuc
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘA DE LUCRU NR.1
Subliniați verbele , clasificându-le în funcție de moduri:
,,Glasul îmi temura ca și cum mi-ar fi bătut toaca pe beregată.
-Știi să citești ?
-Știu…
-Scoate ,,Lectura’’…
Mie-mi juca cartea în mâini și-mi jucă până-mi căzu jos. Băieții râseră. Mă plecai să iau cartea.
-Ia-ți cartea!Deschide-o la foaia 50 și citește!’’
(B.Ștefănescu Delavrancea, Domnul Vucea)
FIȘA DE LUCRU NR.2
MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
Citiți textul de mai jos, completând tabelul cu semnele potrivite :
– ,,’’ pentru conținutul similar cu ceea ce credeați că știați înainte de a citi
,,- ’’ pentru cunoștințele care contrazic sau sunt diferite față de ceea ce știați deja.
,,+’’ pentru informația nouă
,,?’’ pentru ideile ce par confuze/neclare
*Modul la care verbul exprimă o acțiune condiționată, sau dorită se numește condițional-optativ.
*Modul condițional optativ are două timpuri prezent și perfect.
*Verbele la modul condițional-optativ timpul prezent sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea +forma de dicționar a verbului de conjugat (modul infinitiv)
*Verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea+verbul auxiliar a fi+participiul invariabil al verbului de conjugat.
*Modul condițional-optativ poate avea și forme inverse.
*Verbele predicative cu înțeles de sine stătător la condițional-optativ au funcția sintactică de predicat verbal.
*Verbele copulative(fără înțeles deplin) la condițional-optativ formează împreună cu numele predicativ un predicat nominal.
După lectură, informațiile se trec fie folosind semnele, în mod liniar, fie într-un tabel.
FIȘA DE LUCRU NR.3
FIȘĂ DE LUCRU – CUBUL
1.Descrie imaginea localității tale, într-un text de 7-10 rânduri, intitulat Ce-ar fi dacă… Folosește 5 verbe la modul condițional-optativ.
2.Compară verbele din fiecare coloană subliniind forma corectă. Introdu în enunțuri forma verbală corectă.
Ar șede vede-al-ar scrie-lar veni-i-ar
Ar ședea vede-l-ar scriel-ar venii-ar
Ar șade vedea-l-ar scrie-l-ar veni-ar
3.Asociază informațiilor din paranteze forma verbală corespunzătoare
Cond.optativ, prez.,p.a II-a, pl. Am fi citit
Cond.optativ, prez., pers.a II-a , sg., f.neg. Ar scrie
Cond.optativ, perf., pers.a I , pl. N-ai fi ajuns
Cond.optativ, prez., pers.a III-a , sg., Ați calcula
Cond.optativ, perf., pers.a III-a , pl Aș desena
Cond.optativ, prez., pers.I , sg., N-ai ajunge
Cond.optativ, perf., pers.a II-a , sg., f.neg. Ar fi descoperit
4.Analizează după algoritmul dat verbele la modul condițional-optativ., din textele date
,,Un lup foarte ipocrit Dacă-n straie de cioban
Având mare apetit Vizită i-ar fi făcut
Pe o turmă grăsulie Deci pe spate o glugă-ncinge
Ce păștea în o câmpie Coapsele-n ițari le strânge
Socotea că a lui plan Spre-a –și ascunde a sa față
Nimerit s-ar fi făcut Pune-n cap o pălărie.’’
( G.Asachi, Lupul prefăcut în păstor)
,,L-aș lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!’’ (I.Creangă, Amintiri din copilărie)
Aș fi încântată dacă ai veni la petrecere.
5.Aplică algoritmul conjugării la condițional optativ prezent și perfect, formă afirmativă și negativă, pentru verbele a munci și a crea.
6. Argumentează într-un text de 8-10 rânduri că verbul la modul condițional optativ poate avea valori stilistice diferite. Pornește de la enunțurile de mai jos.
Bine-ar fi dacă vântul ar tăcea și frunza-ar sta în aer neclintită.
Bunica ar fi povestit, ar fi povestit… până s-ar fi luminat de ziuă.
Veverița ar fi țopăit, ar fi fi sărit, s-ar fi repezit ca o zvârlugă pe crengile copacilor, dar vulturul o privea de aproape.
ACTIVITĂȚI BAZATE PE MUNCA ÎN ECHIPĂ
MOZAICUL
CUBUL
COPACUL CU IDEI
JOC DIDACTIC ADEVĂRAT SAU FALS ?
MODURILE VERBULUI
JOC DIDACTIC POVESTE DIN PRELUNGIRI
VERBUL COPULATIV VERSUS VERBUL PREDICATIV
PROIECT EDUCAȚIONAL CITEȘTE ÎN ECHIPĂ
PROIECT EDUCAȚIONAL * CITEȘTE ȘI TU *SCRISOAREA FLUVIU
BIBLIOGRAFIE
1. Academia Republicii Socialiste România, Gramatica limbii române, vol. I – II, Ed. Academiei Române, București,1 966
2. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, vol. I – II, ediția a II-a, Ed. Academiei Române, București, 2 005
3. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica de bază a limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, coordonator Gabriela Pană Dindelegan
4. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2 005
5. Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1 986
6. Bândiu, Cristina, Metode și procedee utilizate în predarea la gimnaziu a trăsăturilor formale, a valorilorsemantice și stilistice ale verbului, Editura Cadrelor Didactice, Bacău, 2011
7.Cergit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006
8.Cergit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare.Structuri, stiluri,strategii, Ed. Polirom, Iași, 2008
9.Coteanu, Ion, Gramatică. Stilistică. Compoziție, Ed. Științifică, București, 1 990
10.Cucoș, Constantin, Pedagogie , ed.a II- a, Ed. Polirom, Iași, 2002
11.Cucoș, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Ed. Polirom, Iași, 2005
12. Evseev, Ivan, Semantica verbului, Ed.Facla, Timișoara, 1974
13.Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2002
14. Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iași, 1997
15. Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Ed. Junimea,
Iași, 1 976
16. Ionescu Miron, Radu, Ioan , Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004
17. Jinga Ioan, Negreț Dobridor, Inspecția școlară și designul instrucțional, Ed.Aramis
Print, București, 2004
18.M.E.C, Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru
aplicarea programelor de limba și literatura română în învățământul primar și
gimnazial, Ed. Aramis Print , București, 2 002
19.Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, ediția
a III- a, Ed.Paralela 45, Pitești, 2006
20. Parfene ,Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Ghid teoretico-
aplicativ, Ed.Polirom, Iași,1999
21.Pânișoară,Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, editura Polirom 2008)
22.Programa pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, București, 2009
23.Programa pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației, Cercetării , București, 2003
24. Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghid de evaluare Limba și literatura
română, Editura Aramis, București, 2001
25.Stanciu Stoian, Ion Berca, Clara Georgeta Chiosa, Metodica predării limbii române în
școala generală, Editura Didactică și pedagogică, București, 1966
26. Șoitu, Laurențiu, Cherciu, Rodica Diana, Strategii educaționale centrate pe elev, București, 2006
27. Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968
http://www.psihopedagogie.blogspot.com
BIBLIOGRAFIE
1. Academia Republicii Socialiste România, Gramatica limbii române, vol. I – II, Ed. Academiei Române, București,1 966
2. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, vol. I – II, ediția a II-a, Ed. Academiei Române, București, 2 005
3. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica de bază a limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010, coordonator Gabriela Pană Dindelegan
4. Academia Română, Institutul de lingvistică „ Iorgu Iordan – Al. Rosetti”,Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic Gold, București, 2 005
5. Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1 986
6. Bândiu, Cristina, Metode și procedee utilizate în predarea la gimnaziu a trăsăturilor formale, a valorilorsemantice și stilistice ale verbului, Editura Cadrelor Didactice, Bacău, 2011
7.Cergit, Ioan, Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006
8.Cergit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare.Structuri, stiluri,strategii, Ed. Polirom, Iași, 2008
9.Coteanu, Ion, Gramatică. Stilistică. Compoziție, Ed. Științifică, București, 1 990
10.Cucoș, Constantin, Pedagogie , ed.a II- a, Ed. Polirom, Iași, 2002
11.Cucoș, Constantin, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Ed. Polirom, Iași, 2005
12. Evseev, Ivan, Semantica verbului, Ed.Facla, Timișoara, 1974
13.Goia, Vistian, Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2002
14. Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, Editura Polirom, Iași, 1997
15. Irimia, Dumitru, Structura gramaticală a limbii române. Verbul, Ed. Junimea,
Iași, 1 976
16. Ionescu Miron, Radu, Ioan , Didactica modernă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004
17. Jinga Ioan, Negreț Dobridor, Inspecția școlară și designul instrucțional, Ed.Aramis
Print, București, 2004
18.M.E.C, Consiliul Național pentru Curriculum, Ghid metodologic pentru
aplicarea programelor de limba și literatura română în învățământul primar și
gimnazial, Ed. Aramis Print , București, 2 002
19.Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, ediția
a III- a, Ed.Paralela 45, Pitești, 2006
20. Parfene ,Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Ghid teoretico-
aplicativ, Ed.Polirom, Iași,1999
21.Pânișoară,Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, editura Polirom 2008)
22.Programa pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, București, 2009
23.Programa pentru disciplina Limba și literatura română, clasele a V-a – a VIII-a, Ministerul Educației, Cercetării , București, 2003
24. Serviciul Național de Evaluare și Examinare, Ghid de evaluare Limba și literatura
română, Editura Aramis, București, 2001
25.Stanciu Stoian, Ion Berca, Clara Georgeta Chiosa, Metodica predării limbii române în
școala generală, Editura Didactică și pedagogică, București, 1966
26. Șoitu, Laurențiu, Cherciu, Rodica Diana, Strategii educaționale centrate pe elev, București, 2006
27. Vianu, Tudor, Studii de stilistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1968
http://www.psihopedagogie.blogspot.com
ANEXA 1
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Narațiunea
Clasa: a V-a
Tema: Modurile personale (predicative)ale verbului
Tipul lecției: însușire de noi cunoștințe
A ) COMPETENȚE GENERALE:
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3.Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
2.3. alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical
2.4. adaptarea vorbirii la parteneri și la situația de comunicare/situații de comunicare diverse
3.4. sesizarea corectitudinii utilizării categoriilor gramaticale învățate
4.3. alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive- Elevii vor fi capabili:
O1: să completeze texte lacunare cu verbe potrivite ;
O2: să analizeze morfo-sintactic verbele;
O3: să precizeze felul acțiunii exprimate de verbul a culege (acțiune sigură, posibilă, realizabilă, o dorință, o poruncă);
O4: să –și însușească noțiunea de mod personal/predicativ;
O5: să precizeze modul verbelor, în funcție de mărcile specifice ;
O6: să alcătuiască propoziții cu verbe la diferite moduri;
O7: să conjuge verbul a cânta la modul indicativ prezent, trecut, viitor, la toate persoanele;
O8: să identifice verbele cu funcție de predicat din enunțurile date.
B. Afective- Elevii vor fi capabili:
O9: să manifeste interes pentru participarea la desfășurarea lecției.
C. Psihomotorii- Elevii vor fi capabili:
O10: să reacționeze prompt la întrebările adresate, anunțându-se la răspuns.
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: inductivă –de la particular la general(de la exemple la reguli).
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, problematizarea, exercițiul, munca independentă, observația, analiza morfo-sintactică.
b) RESURSE MATERIALE: texte pentru analiză, fișe de exercițiu și control, fișe de evaluare, manual.
c) FORME DE ORGANIZARE: munca în perechi, frontală, individuală-independentă.
FORME DE EVALUARE: orală (pe tot parcursul orei) și scrisă (pe baza exercițiilor și a fișelor de lucru).
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a V-a, coordonator Rita Cântiuc,Ed. Nomina, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE LUCRU
Ex.1 Precizează prin bifare modul verbelor de mai jos
Ex. 2 Alcătuți propoziții cu verbe la diferite moduri.
Ex. 3 Puneți verbul a cânta la modul indicativ prezent, trecut, viitor, la toate persoanele.
Ex. 4 Identificați verbele cu funcție de predicat din enunțurile date:
Bunicul merge șchiopătând.
Avea șansa de a alege cea mai bună variantă.
Văzând primejdia, băiatul a început să țipe.
TEST FORMATIV
1. Asociază verbelor din prima coloană informațiile din a doua coloană.
Aleargă mod condițional-optativ , p. a II-a , plural
Citește ! mod conjunctiv, p.a II-a, singular
Să rezolvi mod indicativ, p. a III-a , plural
Ați calcula mod imperativ, pers. a II-a, singul
2.Completează spațiile libere cu formele cerute ale verbelor „a crea, a agrea” .
Mircea și Ionel ………….. (a crea- cond. optativ) o machetă, dar ideea nu ………….. (a agrea- indicativ) colegii.
Aceștia doresc ………. (a crea- conjunctiv) o planșă cu imagini din viața de elev.
3. Descrie animalul preferat într-un text de 4 rânduri, folosind verbe la modul indicativ.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
TEST FORMATIV
1. Asociază verbelor din prima coloană informațiile din a doua coloană.
Aleargă mod condițional-optativ , p. a II-a , plural
Citește ! mod conjunctiv, p.a II-a, singular
Să rezolvi mod indicativ, p. a III-a , plural
Ați calcula mod imperativ, pers. a II-a, singul
2.Completează spațiile libere cu formele cerute ale verbelor „a crea, a agrea” .
Mircea și Ionel ………….. (a crea- cond. optativ) o machetă, dar ideea nu ………….. (a agrea- indicativ) colegii.
Aceștia doresc ………. (a crea- conjunctiv) o planșă cu imagini din viața de elev.
3. Descrie animalul preferat într-un text de 4 rânduri, folosind verbe la modul indicativ.
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………………………………………………….
ANEXA 2
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Narațiunea
Clasa: a V-a
Tema: Verbul
Tipul lecției: de verificare și evaluare a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor
A ) COMPETENȚE GENERALE:
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3.Receptarea mesajului scris din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
2.3 alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical
2.4 adaptarea vorbirii la parteneri și la situația de comunicare/situații de comunicare diverse
3.4 sesizarea corectitudinii utilizării categoriilor gramaticale învățate
4.3 alcătuirea unor propoziții și fraze corecte din punct de vedere gramatical, folosind corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive – Elevii vor fi capabili:
O1: să definească verbul;
O2: să enumere modurile personale și nepersonale ale verbului;
O3: să stabilească funcțiile sintactice ale verbelor;
O4: să completeze texte lacunare folosind forme verbale corespunzătoare;
O5: să diferențiere verbele predicative de cele copulative;
O6: să construiască enunțuri cu valoarea predicativă și auxiliară a unor verbe;
O7: să analizeze sintactic și morfologic partea de vorbire studiată, utilizând corect categoriile gramaticale specifice;
O8 :să indice variantele corecte de răspuns pentru testul aplicat.
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O9 să dovedească independență și perseverență în formularea răspunsurilor;
O10: să manifeste interes pentru participarea la desfășurarea lecției;
C. Psihomotorii- Elevii vor fi capabili:
O11: să se integreze în ritmul cerut la desfășurarea activităților;
O12: să reacționeze prompt la întrebările adresate, anunțându-se la răspuns.
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: mixtă (algoritmic – aplicativă), bazată pe activitatea individuală a elevului.
a) RESURSE PROCEDURALE: conversația, problematizarea, exercițiul, munca independentă, observația, analiza morfo-sintactică.
b) RESURSE MATERIALE: texte pentru analiză, fișe de exercițiu și control; test de evaluare; manual; planșe cu schema recapitulării verbului, flipchart.
c) FORME DE ORGANIZARE: munca pe echipe(în perechi); frontală; individuală-independentă.
d) FORME DE EVALUARE: Formativă (continuă) prin analizarea răspunsurilor corectarea imediată și stimularea elevilor
Sumativă (cumulativă) prin aprecieri orale asupa realizării obiectivelor lecției la final de capitol
Orală (pe tot parcursul orei) și scrisă (pe baza exercițiilor și a fișelor de lucru).
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a V-a, coordonator Rita Cântiuc, Ed. Sigma, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed.Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE EVALUARE
Completați spațiile libere cu verbele date, la forma indicată în paranteză.
Prietena mea………………(a trece-ind. , m. m. c. p.) pe la mine , și ………………………(a fi, ind. , imperfect ) încântată de ceea ce …………………….(a vedea, ind. , perfect compus).
……………………..(a vedea-gerunziu) că nu mai…………….(a fi, ind. , imperfect) nimic………………….( a învăța-supin), elevul s-a relaxat.
Băiete, …………………..(a veni – imperativ, formă negativă) târziu acasă!
2.Notați în tabel câte un verb pentru fiecare mod verbal studiat.
Desenați un arbore cu frunze și fructe. Așezați în arborele desenat verbele din enunțurile mai jos, astfel încât fructele să conțină verbe predicative, iar frunzele verbe copulative.
DESEN
Angela este în curtea școlii.
Musafirii vor veni curând pe la noi.
Străinii au fost încântați de frumusețea plaiurilor țării noastre.
Sora mea a primit un rucsac nou.
Trandafirul era floarea mea preferată.
Mergând eu prin poiană, numai ce aud cucul
cântând.
Elevii sunt silitori și cuminți.
4. Alcătuiți enunțuri în care verbele a fi , a avea, a vrea să aibă pe rând valoare predicativă și auxiliară.
5. Analizați morfologic verbele din textul dat:
Am intrat în școală. Acolo erau mulți copii. Directoarea școlii ne-a urat un an bun. Avem multe de învățat. Studiind cu perseverență, vom avea rezultate frumoase.
TEST DE EVALUARE
1. DA/NU Modurile verbului sunt întotdeauna predicative.
2. DA/NU Enunțul Mi-ar plăcea să mă ajuți la teme, este scris corect.
3. DA/NU Verbele care intră în alcătuirea unui predicat nominal se numesc verbe auxiliare.
4. Modurile predicative ale verbului sunt……………………iar cele nepredicative sunt………………………
5. ………………………………….reprezintă un timp care indică o acțiune care se va petrece .
6. Verbul a așeza are ca sinonim verbul…………………………………………………………..
7. În enunțul Când sunt în fața foii albe din jurnalul meu , încep a scrie imediat , există
a) 3 verbe predicative b) 2 verbe predicative c) 1 verb predicativ
8. Când ajută la formarea viitorului, verbul a vrea este
a)predicativ b) auxiliar c)copulativ
9. Indică seria care conține numai verbe la timpul imperfect
a) știui, știai, știu, știurăm, știați
b) știam, știați, știu, știam, știați, știură
c) știam, știai, știa, știam, știați, știau.
Se acordă câte 1p pentru fiecare răspuns corect și 1 punct din oficiu.
ANEXA 3
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare: Opera lirică descriptivă. Pastelul
Clasa: a VI-a
Tema: Modul conjunctiv
Tipul lecției: mixtă (predare – învățare – evaluare)
A ) COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare; 2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
1.1 distingerea între informațiile esențiale și cele de detaliu dintr-un mesaj oral, stabilind legături sau diferențieri între informațiile receptate din surse diverse
1.3 sesizarea abaterilor de la normelor gramaticale într-un mesaj oral
2.1înlănțuirea clară și corectă a ideilor într-un monolog narativ, descriptiv, informativ
2.3 utilizarea categoriilor gramaticale învățate, în diverse tipuri de propoziții
2.5 participarea la diferite situații de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării
4.1 redactarea textelor cu destinații diverse
4.3 înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive – Elevii vor fi capabili:
O1- să identifice verbele la modul conjunctiv;
O2- să precizeze timpul verbelor la modul conjunctiv;
O3- să recunoască structura prezentului și perfectului conjunctiv;
O4- să transforme verbele la conjunctiv prezent, în verbe la conjunctiv perfect;
O5- să înlocuiască verbele la conjunctiv cu verbe la imperativ;
O6- să precizeze funcțiile sintactice ale verbelor la modul conjunctiv;
O7- să utilizeze corect verbele la modul conjunctiv prezent și perfect în texte proprii;
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O8- să participe afectiv la lecție;
C. Psihomotorii – Elevii vor fi capabili:
O9- să se integreze în ritmul cerut la desfășurarea activităților;
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ – activ-participativă
Metode și procedee: conversația euristică, jocul de rol, explicația , metoda Mozaic, exercițiul, ciorchinele, turul galeriei.
Mijloace de învățământ: caiete, portofoliul elevilor, foi flipp-chart creta colorată, planșe, fișe de lucru, fișă de autoevaluare .
Forme de organizare a activității: activitate frontală, individuală, pe grupe eterogene (4 grupe).
Forme de evaluare a activității: orală, evaluarea reciprocă a elevilor prin calificativ, notarea selectivă în catalog.
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a VI-a, coordonator Rita Cântiuc, Ed. Sigma, 2011
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘĂ DE LUCRU
Citiți cu atenție textul de mai jos:
Mașina de cusut portabilă
Chiar dacă nu v-ați ocupat niciodată de croitorie, mașina de cusut portabilă vă va ajuta să faceți mai multe operații în câteva minute:
– să finisați marginile draperiilor fără să le scoateți de la fereastră
– să coaseți nasturi
– să faceți un tiv
– să coaseți un fermoar. (Manual Ed. All,2005,autori Anca și Sergiu Șerban)
Subliniați verbele la modul conjunctiv, precizând ce fel de acțiune exprimă.
FIȘA DE EXPERT NR.1
Timpurile modului conjunctiv
1.Subliniați verbele la modul conjunctiv din enunțurile date. Precizați ce fel de acțiune exprimă.
Ea închide ușa să nu intre frigul.
Să fi lucrat cu atenție, n-ar fi greșit.
Pentru serbarea de mâine să aduceți baloane.
Să fi învățat la matematică, acum nu ar fi luat nota 4.
2.Precizați când se poate realiza acțiunea fiecărui verb (în prezent, viitorul apropiat sau trecut)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv exprimă o acțiune ……………….realizabilă în prezent,…………………..sau…………………………..
Verbul la modul conjunctiv are două timpuri…………………………și trecut (perfect)
Timpul prezent exprimă………………………………………………………………………
Timpul perfect exprimă……………………………………………………………………….
FIȘA DE EXPERT NR.2
Structura verbelor la conjunctiv
1.Transformați enunțurile după modelul de mai jos
Mama trebuie să meargă la doctor.
Mama trebuie să fi mers la doctor.
Ei sperau să ……………..la lăsarea nopții la cabană.
Ei sperau să……………..la lăsarea nopții la cabană.
Profesorul dorea ca toți elevii să……………………..
Profesorul dorea ca toți elevii să…………………….
2.Identificați elementele componente ale verbelor la modul conjunctiv.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele la modul conjunctiv au obligatoriu în structura lor ……………………..să.
Verbele la conjunctiv prezent sunt alcătuite din conjuncția………+ forma de ……………a verbului de conjugat.
Verbele la modul conjunctiv trecut(perfect) sunt alcătuite din conjuncția……..+verbul………….a fi+ forma invariabilă la modul ……………… a verbului de conjugat.
FIȘA DE EXPERT NR.3
Valori ale modului conjunctiv
1. Înlocuiți verbele la modul conjunctiv din enunțurile de mai jos cu verbe la modul imperativ.
Să nu rupi florile și iarba! …………………
Să cumperi o pâine înainte da a veni acasă! ……………………
Să-ți scrii temele pe vacanță din timp! ………………………
2.Subliniați verbele din următoarele enunțuri identificând modul lor
Cine nu e corect, să plece dintre noi
Meargă unde-o ști.
Să se ducă cât mai repede.
Facă ce-o vrea cu timpul său liber.
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Există situații când verbul la modul conjunctiv poate să apară fără………………………
Conjunctivul poate fi folosit cu valoarea modului…………………atunci când e necesar să se exprime un…………………………sau o……………………………………..
FIȘA DE EXPERT NR.4
Conjunctivul-funcții sintactice
1.Identificați valorile verbului a fi din următoarele enunțuri:
Să fii gingașă ca o floare.
Mâine dimineață să fiți în fața școlii.
Să fi fost cuminte, nu era pedepsit.
Am fost pe la tine, dar nu erai acasă.
2.Precizați funcțiile sintactice ale verbelor la modul conjunctiv din structurile:
,,Să fie sănătos dumnealui….’’
,,Să te ferești de omul roș…. ’’ (I. Creangă)
Pe baza observațiilor de mai sus completați următoarea schemă:
Verbele predicative(cu înțeles de sine stătător) la conjunctiv, îndeplinesc funcția de……………….
Verbele nepredicative(fără înțeles deplin), la conjunctiv, formează împreună cu……………………
un predicat…………………………………
FIȘĂ DE LUCRU – EXERCIȚII DE COMUNICARE ȘI SCRIERE CREATIVĂ
GRUPA I Povestiți o întâmplare hazlie petrecută la școală. Folosiți 4 verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
GRUPA II Scrieți într-un tabel 5 lucruri pe care le puteți face la școală, și cinci lucruri ce vă sunt interzise. Folosiți verbe la modul conjunctiv.
GRUPA III
Scrieți-i o scrisoare de încurajare unui prieten care a luat o notă mică la teză. Folosiți verbe la modul conjunctiv prezent și perfect.
GRUPA IV Faceți parte din patrula de circulație. Scrieți un regulament pentru micii pietoni în care să folosiți verbe la modul conjunctiv.
ANEXA 4
Proiect didactic
Profesor: Acatrinei Mihaela
Aria curriculară: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura română
Unitatea de învățare Opera lirică descriptivă. Pastelul
Clasa: a VI-a
Tema: Modul condițional-optativ
Tipul lecției: mixtă(predare – învățare – evaluare)
A ) COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare 2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse
B) COMPETENȚE SPECIFICE
1.1. distingerea între informațiile esențiale și cele de detaliu dintr-un mesaj oral, stabilind legături sau diferențieri între informațiile receptate din surse diverse
1.3. sesizarea abaterilor de la normelor gramaticale într-un mesaj oral
2.1. înlănțuirea clară și corectă a ideilor într-un monolog narativ, descriptiv, informativ
2.3. utilizarea categoriilor gramaticale învățate, în diverse tipuri de propoziții
2.5. participarea la diferite situații de comunicare, manifestând o atitudine favorabilă progresiei comunicării
4.1. redactarea textelor cu destinații diverse
4.3. înlănțuirea corectă a frazelor în textul redactat, utilizând corect semnele de ortografie și punctuație
C) OBIECTIVE
A. Cognitive- Elevii vor fi capabili:
O1- să clasifice verbele dintr-un text dat în funcție de moduri;
O2 – să-și reactualizeze cunoștințele despre modul condițional-optativ(conținut semantic, structură, timpuri);
O3 – să sintetizeze informațiile despre modul condițional-optativ în tabele;
O4 – să descrie imaginea localității folosind 5 verbe la modul condițional-optativ;
O5- să compare verbele din fiecare coloană subliniind forma corectă ;
O6 -să asocieze informațiilor din paranteze forma verbală corespunzătoare;
O7 – să analizeze după algoritmul dat verbele la modul condițional-optativ, din textele
date;
O8 – să conjuge la condițional optativ prezent și perfect, formă afirmativă și negativă
verbele a munci și a crea;
O9 – să argumenteze într-un text de 8-10 rânduri că verbul la modul condițional
optativ poate avea valori stilistice diferite;
O10 – să introducă în comunicarea scrisă verbe la modul condițional –optativ.
B. Afective – Elevii vor fi capabili:
O11 – Să participe afectiv la lecție;
C. Psihomotorii – Elevii vor fi capabili:
O12- să se integreze în ritmul cerut de desfășurarea activităților;
VALORI ȘI ATITUDINI
Cultivarea unei atitudini pozitive față de comunicare prin conștientizarea impactului limbajului asupra celorlalți și prin nevoia de a înțelege și de a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere social
Cultivarea unei atitudini pozitive față de limba română și recunoașterea rolului acesteia pentru dezvoltarea personală și îmbogățirea orizontului cultural
STRATEGIA DIDACTICĂ: activ-participativă
a. Metode și procedee: jocul de rol, metoda SINELG, problematizarea, conversația, exercițiul, metoda piramidei, turul galeriei, explicația, cubul,
eseul de 1 minut.
b. Mijloace de învățământ:bilete colorate, caiete, portofoliul elevilor, foi de flipp-chart, fișe de lucru, fișă de autoevaluare
c. Forme de organizare a activității: activitate frontală, individuală, pe grupe eterogene (6 grupe).
d. Forme de evaluare a activității: orală, evaluarea reciprocă a elevilor prin calificativ, notarea selectivă în catalog.
Bibliografie:
Planificare și proiectare-exemple de bune practici – cl. a VI-a, coordonator Rita Cântiuc
Pamfil, Alina – Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Ed. Paralele 45, 2009
Goia , Vistian – Didactica limbii și literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Ed. Dacia Educațional, Cluj- Napoca, 2002
Eftenie, Nicolae – Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008
FIȘA DE LUCRU NR.1
Subliniați verbele , clasificându-le în funcție de moduri:
,,Glasul îmi temura ca și cum mi-ar fi bătut toaca pe beregată.
-Știi să citești ?
-Știu…
-Scoate ,,Lectura’’…
Mie-mi juca cartea în mâini și-mi jucă până-mi căzu jos. Băieții râseră. Mă plecai să iau cartea.
-Ia-ți cartea!Deschide-o la foaia 50 și citește!’’
(B.Ștefănescu Delavrancea, Domnul Vucea)
FIȘA DE LUCRU NR.2
MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV
Citiți textul de mai jos, completând tabelul cu semnele potrivite :
– ,,’’ pentru conținutul similar cu ceea ce credeați că știați înainte de a citi
,,- ’’ pentru cunoștințele care contrazic sau sunt diferite față de ceea ce știați deja.
,,+’’ pentru informația nouă
,,?’’ pentru ideile ce par confuze/neclare
*Modul la care verbul exprimă o acțiune condiționată, sau dorită se numește condițional-optativ.
*Modul condițional optativ are două timpuri prezent și perfect.
*Verbele la modul condițional-optativ timpul prezent sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea +forma de dicționar a verbului de conjugat (modul infinitiv)
*Verbele la modul condițional-optativ, timpul perfect sunt alcătuite din verbul auxiliar a avea+verbul auxiliar a fi+participiul invariabil al verbului de conjugat.
*Modul condițional-optativ poate avea și forme inverse.
*Verbele predicative cu înțeles de sine stătător la condițional-optativ au funcția sintactică de predicat verbal.
*Verbele copulative(fără înțeles deplin) la condițional-optativ formează împreună cu numele predicativ un predicat nominal.
După lectură, informațiile se trec fie folosind semnele, în mod liniar, fie într-un tabel.
FIȘA DE LUCRU NR.3
FIȘĂ DE LUCRU – CUBUL
1.Descrie imaginea localității tale, într-un text de 7-10 rânduri, intitulat Ce-ar fi dacă… Folosește 5 verbe la modul condițional-optativ.
2.Compară verbele din fiecare coloană subliniind forma corectă. Introdu în enunțuri forma verbală corectă.
Ar șede vede-al-ar scrie-lar veni-i-ar
Ar ședea vede-l-ar scriel-ar venii-ar
Ar șade vedea-l-ar scrie-l-ar veni-ar
3.Asociază informațiilor din paranteze forma verbală corespunzătoare
Cond.optativ, prez.,p.a II-a, pl. Am fi citit
Cond.optativ, prez., pers.a II-a , sg., f.neg. Ar scrie
Cond.optativ, perf., pers.a I , pl. N-ai fi ajuns
Cond.optativ, prez., pers.a III-a , sg., Ați calcula
Cond.optativ, perf., pers.a III-a , pl Aș desena
Cond.optativ, prez., pers.I , sg., N-ai ajunge
Cond.optativ, perf., pers.a II-a , sg., f.neg. Ar fi descoperit
4.Analizează după algoritmul dat verbele la modul condițional-optativ., din textele date
,,Un lup foarte ipocrit Dacă-n straie de cioban
Având mare apetit Vizită i-ar fi făcut
Pe o turmă grăsulie Deci pe spate o glugă-ncinge
Ce păștea în o câmpie Coapsele-n ițari le strânge
Socotea că a lui plan Spre-a –și ascunde a sa față
Nimerit s-ar fi făcut Pune-n cap o pălărie.’’
( G.Asachi, Lupul prefăcut în păstor)
,,L-aș lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!’’ (I.Creangă, Amintiri din copilărie)
Aș fi încântată dacă ai veni la petrecere.
5.Aplică algoritmul conjugării la condițional optativ prezent și perfect, formă afirmativă și negativă, pentru verbele a munci și a crea.
6. Argumentează într-un text de 8-10 rânduri că verbul la modul condițional optativ poate avea valori stilistice diferite. Pornește de la enunțurile de mai jos.
Bine-ar fi dacă vântul ar tăcea și frunza-ar sta în aer neclintită.
Bunica ar fi povestit, ar fi povestit… până s-ar fi luminat de ziuă.
Veverița ar fi țopăit, ar fi fi sărit, s-ar fi repezit ca o zvârlugă pe crengile copacilor, dar vulturul o privea de aproape.
ACTIVITĂȚI BAZATE PE MUNCA ÎN ECHIPĂ
MOZAICUL
CUBUL
COPACUL CU IDEI
JOC DIDACTIC ADEVĂRAT SAU FALS ?
MODURILE VERBULUI
JOC DIDACTIC POVESTE DIN PRELUNGIRI
VERBUL COPULATIV VERSUS VERBUL PREDICATIV
PROIECT EDUCAȚIONAL CITEȘTE ÎN ECHIPĂ
PROIECT EDUCAȚIONAL * CITEȘTE ȘI TU *SCRISOAREA FLUVIU
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii de Predare Invatare Evaluare a Modurilor Verbului In Gimnaziu (ID: 160733)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.