Strategii de Manipulare In Publicitatea Electorala. Studiu de Caz Alegerile din Anul 2014

Comunicare

Strategii de Manipulare In Publicitatea Electorala. Studiu de Caz Alegerile din Anul 2014

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………..03

Capitolul I: Manipularea și strategiile de manipulare …………………..…..04

I.1.: Ce este manipularea?…………………………………………………………………..04

I.2. Manipulare vs persuasiune…………………………………………………………….05

I.3. Strategii de manipulare…………………………………………………………………07

Capitolul II: Publicitatea electorală……………………………………………………………10

II.1. Ce presupune publicitatea?…………………………………………………………..10

II.2. Ce presupune publicitatea electorală?……………………………………………13

III.3. Discursul politic ca parte a publicității electorale…………………………..14

Capitolul III: Strategii de manipulare în pulicitatea electorală- studiu de caz alegerile din anul 2014……………………………………………………………………………….15

III.1. Campaniile electorale…………………………………………………………………15

III.2. Strategia campaniei electorale din anul 2014…………………………………15

III.3. Influența sistemelor electorale asupra partidelor politice………………..17

III.4. Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014- Victor Ponta vs. Klaus Iohannis……………………………………………………………………18

III.5. Promisiunile lui Klaus Iohannis din campania electorală………………..18

III.6. Promisiunile Guvernului Ponta din timpul campaniei electorale- viziunea fiscală…………………………………………………………………………………………..20

III.7.Tehnicile de manipulare folosite de Klaus Iohannis în campania electorală……………………………………………………………………………………………………21

III.8. Tehnicile de manipulare folosite de Victor Ponta în campania electorală……………………………………………………………………………………………………22

III.9. Publicitatea electorală pe Internet și importanța ei în România………..23

III.10. Strategia campaniei electorale online a lui Klaus Iohannis…………….25

III.11. Profilul votanților celor doi candidați…………………………………………26

CONCLUZII…………………………………………………………………….34

BIBLIOGRAFIE………..………………………………………………………..35

INTRODUCERE

Lucrarea de față, intitulată Strategii de manipulare în publicitatea electorală, a pornit de la ideea generală că politica este un domeniu foarte dezbătut atât în plan mediatic cât și în viața cetățenilor de zi cu zi. Am decis să detaliez acest subiect deoarece politicienii noștri pun mare accent pe campaniile electorale și sunt dispuși să apeleze la diferite strategii de manipulare pentru primi voturile alegătorilor.

În cadrul lucrării m-am oprit asupra strategiilor de manipulare în publicitatea electorală, deoarece în acest sens aceasta are un scop precis, și anume acela de a influența votul cetățenilor. Deoarece orice comunicare este o încercare de a influența, obiectivul acestei lucrări este de a demonstra în ce măsură manipularea mediatică are impact asupra deciziilor telespectatorilor. Comunicarea este cea mai veche acțiune a individului. Manipularea se bazează în mare parte pe gestică și mimică. Actorul care încearcă să influențeze trebuie să construiască o relație de simpatie. Printre procedeele utilizate pentru influențarea părerilor celorlalți se numeră: zâmbetul, amabilitatea, umorul, modul comun de a vedea lucrurile, atitudinile agreabile, atingerea corpului, naturalețea discursului, evocarea situației de complicitate, evocarea unei situații comune, evocarea unui trecut comun care dă naștere unei relații, evocarea unor legaturi comune valabile în prezent, a încrederii reciproce, construirea unei noi relații de încredere. Pentru a nu-și pierde din puterea de a modifica situația aceste proceduri trebuie să fie discrete, să treacă neobservate. Lucrarea este structurată pe trei capitole, astfel în primul capitol, intitulat Manipularea și strategiile de manipulare am detaliat tehicile, strategiile de manipulare ale partidelor politice din timpul campaniei electorale. În cadrul celui de-al doilea capitol, intitulat Publicitatea electorală am prezentat importanța comunicării, a mesajului transmis, precum și metode de publicitate utilizate în campaniile electorală. Am detaliat importanța publicității, în general, dar mai ales în politică, deoarece cu cât un candidat este mai prezent în viața votanților prin diverse mijloace publicitare detaliate în lucrare, cu atât are mai multe șans de a câștiga alegerile.

În al treilea capitol intitulat Alegerile din anul 2014 am realizat un studiu de caz cu privire la strategiile de manipulare folosite de către candidații politici în alegerile prezidențiale din 2014, precum și influența acestora în impulsionarea populației de a se prezenta la vot într-un procent semnificativ comparativ cu alegerile anterioare.

Capitolul I: Manipularea și strategiile de manipulare

I.1.: Ce este manipularea?

Manipularea este considerată a fi ,,acțiunea orientată în scopul determinării unei personane sau al unui grup de personae să gândească și să acționeze într-un mog compatibil ci interesele inițiatorului și nu cu interesele sale, prin utilizarea unor ehnici de persuasiune la nivel rațional și afectiv-o emoțional, care distorsionează intenținat adevărul și induce o percepție falsă a realității, lăsând impresia libertății de gândire și decizie.’’

Manipularea se deosebește de influență prin faptul că urmărește prezentarea unei înțelegeri convenabile, evitând interpretarea corectă și profundă a situației cu ajutorul unor procedee de derivare a părților angajate într-o discuție bazată pe convingeri raționale. Dezvoltarea cercetării psihosociale a condus la perfeționarea tehnicilor de manipulare, astfel, prezența lor poate fi detectată doar la nivel mediatic. Conform studiilor instrumentele manipulării sunt împărțite în două categorii: afective și cognitive. Cele afective sunt menite să exploateze latura emoțională a receptorului, iar cele cognitive operează o selecție și o ordonare a informațiilor convenabilă lui. Se consideră că există șapte tipuri de manipulare, și anume: manipularea emoțiilor, a intereselor, a situației, a pozițiilor, manipularea relațiilor, a normelor și a identității. Conform prezentării lor se deduce o suprapunere a unora dintre ele, cum ar fi manipularea normelor cu manipularea pozițiilor, fiind foarte asemănătoare și cu manipularea relației. Manipularea rolurilor se aseamănă cu manipularea relațiilor, deoarece adoptarea unui anumit rol determină instituirea unei anumite relații, astfel numărul tipurilor de manipulare s-a redus la patru.

Manipularea emoțiilor presupune utilizarea unor mesaje de natură verbală și nonverbală pentru a determina emotivitatea receptorului. Afișarea anumitor sentimente false cum ar fi regretul, compasiunea și prietenia sau exploatarea sentimentelor receptorului, acestea au rolul de a facilita modificarea atitudinii receptorului în funcție de dorințele emițătorului.

Manipularea intereselor situație în care mesajul este menit să speculeze interesele receptorului sau să le inducă în mod artificial. Interesele vizate în cadrul acestui tip de manipulare sunt cele pentru confort, pentru propia imagine sau interesul pentru sănătate.

Manipularea contextului, a condițiilor în care se desfășoară comunicarea, cuprinde atât contextul fizic, modul de dispunere în spațiu a unor accesorii cum ar fi biroul, ghișeul, o anumită distanță față de interlocutor, toate acestea au efecte asupra modului în care este recepționat mesajul. Un alt factor important al manipulării contextului este timpul, utilizarea lui în mod corespunzător influențează comunicarea.

Manipularea relațiilor este determinată de manipularea cognitivă, deoarece cuprinde etapele de selecție și ordonare a informațiilor din cadrul procesului de comunicare. Acest tip de manipulare urmărește instituirea și conservarea unei false relații cordiale, menite să favorizeze emițătorul și să acopere obiectivele reale ale acestuia.

Manipularea în politică este folosită atât de guvernanți, cât și de opoziție. Aceasta are mari șanse de reușită deoarece electoratul este mai atent la informațiile politice și manifestă un interes mai ridicat față de politicieni. De asemenea mesajele contradictorii emise de către actorii politici crează confuzie în perioada campaniilor electorale din pricina cantității foarte mari de informații cu caracter politic care se află simultan în apațiul comunicațional.

Manipularea în campaniile electorale din România are efect politic în funcție de promovarea lor în presă. În România, mass-media audio-vizuală constituie principala sursă de informații politice pentru aproximativ 80% dintre cetățeni, iar presa scrisă are o audiență directă pentru maximum 15% dintre cetățenii României. Conform cercetărilor realizate de Centrul Sociologie Urbană și Regională (CURS) ,,în anul 2014, doar 5% dintre respondenți au specificat că tin cont de datele din sondaje într-o foarte mare măsură’’.

I.2. Manipulare vs persuasiune

,,Prin manipulare se înțelege acțiunea de a influența prin mijloace specifice opinia publică, astfel încât persoanele manipulate să considere că acționează conform ideilor și intereselor proprii.’’ Manipularea se mai numește și violență simbolică, fără a fi prezentă forța fizică sau bruscarea, ci determinarea de a crede ceea ce o persoană sau un grup de persoane și-a propus să impună receptorului.

,,Prin persuasiune se înțelege acțiunea de a convinge pe cineva să facă sau nu un animit lucru. Persoana care ia o decizie, face deseori acest lucru pe baza altor tipuri de argumente decât cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsă de necesitatea sau importanța acelei decizii.’’

Cele două concepte au un rol comun, acela de a determina interlocutorul sau grupul de interlocutori să acționeze într-un mod dorit de cel care transmite mesajul. Timpul și cercetările le-au atribuit celor două concepte conotații diferite, opuse ca valoare, nu ca sens. Astfel, dacă persuasiunea (capacitatea de convingere) este pozitivă, dezirabilă, promovată în relațiile interumane, manipularea este periculoasă, negativă și unilaterală.

Diferența dintre manipulare și persuasiune constă în faptul că actorul persuadat cunoaște intenția celui care utilizează această tehnică de convingere, pe când în manipulare nu este conștient de intenția celui care se folosește de acest proces de convingere. Pentru a fi aplicate corespunzător, cele două concepte depind de limbaj. Astfel, calitatea, diversitatea, controlul și bogăția vocabularului determină reușita persuasiunii sau a manipulării. Limbajul verbal însoțit de gestica adecvată, postură, mimică, intensitate, ritm, timbru vocal, atitudine, constituie un element decisiv în atingerea obiectivelor.

,,Robert Cialdini definește șase comportamente care asigură o convingere consistentă, și anume:

Simpatia, oamenilor le plac oamenii care îi plac pe ei însiși

Reciprocitatea, oamenii oferă ceva la schimb celor care se comporta frumos cu ei

Dovada socială, oamenii îi urmează pe cei care le sunt similari

Consistența, oamenii își respectă promisiunile

Autoritatea, oamenii respectă părerea experților

Raritatea, oamenii doresc ceea ce pot obține cu greu.’’

În opinia lui ,,Philip Zimbardo, manipulările, conform modificărilor determinate într-un animit context social, se clasifică astfel:

Manipulări mici, care determină modificări minore în situația socială, dar pot avea și efecte majore, neprevăzute

Manipulări medii, care determină modificări importante ale situației sociale, având efecte ce pot depăși așteptările, deoarce puterea de influențare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluată

Manipulări mari, constau în influențarea întregii culturi în care trăiește individul, sistemul de valori al acestuia, comportamentul și modul de gândire.’’

Consider că atât persuasiunea, cât și manipularea sunt structuri intenționate, atât din punct de vedere al atitudinii, cât și al comportamentului orientat înspre determinarea unei alte părți de a acționa în concordanță cu obiectivele proprii.

I.3. Strategii de manipulare

,,Manipularea opiniei publice are la bază o strategie care funcționează doar dacă este disimulată și are scopul de a induce în eroare prin intermediul mesajului transmis.’’ Având în vedere faptul că manipularea opiniei publice este o tactică veche, tehnicile specifice s-au diversificat de la o epocă la alta. Pentru a conștientiza și a riposta față de mesajele de manipulare pe care le recepționăm zilnic (în mass-media, la serviciu și în familei) sau pe care le răspândim în mod conștient, este necesară cunoașterea și înțelegerea strategiilor utilizate în manipularea opiniei publice. Astfel, lingvistul Noam Chomsky a stabilit lista celor zece strategii de manipulare:

Strategia diversiunii. Fiind un element de bază al controlului social, această strategie constă în reorientarea și distragerea atenției publice de la problemele importante și politica promovată de guvernanți. Dezinformarea constă în difuzarea în mod subtil a unor informații adevărate și false, redarea falsului drept adevăr și invers. Mass-media și Internetul reprezintă canale de comunicare foarte vulnerabile ale acestui gen de tactici. În cadrul acestei strategii atenția publicului trebuie să fie distrasă, departe de cele mai importante probleme sociale. Publicul trebuie să fie mereu preocupat de ceva, pentru a nu avea timp de cercetare.

Strategia problemă- reacție- soluție, presupune crearea unei probleme, a unei situații prevăzute, care să-i provoace publicului o reacție de cumpănă, fiind astfel nevoit să solicite măsuri adecvate. De exemplu, nereacționarea promtă a forțelor de ordine în cazul extinderii violențelor din stradă, organizarea unor atentate teroriste, cu scopul ca societatea să fie cea care cere adoptarea unor legi privind asigurarea securității naționale în detrimentul libertății.

Strategia graduală. Pentru ca opinia publică să accepte o politică, considerată inacceptabilă, trebuie ca aceasta să fie aplicată prin manipulare, gradual, adică într-o perioadă destul de mare de timp. Cu ajutorul acestei strategii au fost realizate politiciile social-economice din timpul anilor 1980-1990. Creșterea ratei șomajului, inflației, salariilor care nu asigurau un trai decent și alte măsuri adoptate în lupta contra crizei economice puteau provoca o revoluție daca ar fi fost aplicate brutal.

Strategia amânată, constituie un alt mod de a accepta o decizie pe care publicul o concepe ca un rău necesar, câștigând astfelîncrederea și acordul societății pentru a putea implementa acea decizie în viitor. Studiile au demonstrat că este mai ușor de acceptat un posibil sacrificiu în viitor, decât unul iminent, deorece publicul are tendința psihologică naivă bazată pe ideea că mâine va fi mai bine și astfel sacrificiul a meritat. Aplicarea acestei strategii oferă timp publicului să se obișnuiască cu schimbările și să le accepte fără reticențe. De expemplu, politica de trecere de la valutele naționale la o monedă europeană unică, Euro, pierderea suveranității monetare și economice a fost acceptată de către statele membre ale Uniunii Europene încă din anul 1994-1995 pentru a fi efectivă în anul 2001.

Tratarea publicului în mod infantil, această strategie este utilizată în majoritatea tehnicilor publicitare, fiind orientată spre publicul larg. Astfel, în reclame sunt difuzate informații în care sunt prezente personaje, într-un mod infantil, naiv, încercându-se inducerea în eroare a populației prin adoptarea unui comportament media infantil, existând probabilitatea ca publicul să răspundă și să acționeze în aceeași manieră naivă. În cadrul relațiilor interpersonale sau profesionale se aplică tehnicile hipnozei si repetiției. Succesul acestui joc constă în faptul că interlocutorul nu trebuie să observe tehnicile folosite.

Strategia afectivă. Manipularea afectivă reprezită prima categorie de procedee orientate spre crerea unei stări emoționale publicului receptiv, având scopul de a-i paraliza discernământul interlocutorului, și de a-l face să accepte mesajul politic fără represalii. De asemenea, utilizarea tehnicilor emotive manipulatorii permite accesul la conștientul populației pentru a implanta idei, dorințe, frici sau anumite comportamente dorite. Cele mai cunoscute elemente ale strategiei afective sunt folosite în publicitate și politică. De exemplu, asocierea unui produs comercial cu gusturile unei persoane celebre, discursurile demagocice în politică, provocarea fricii, panicii în masă cum ar fi evenimentele din 11 septembrie 2001.

Încurajarea populației să se complacă în mediocritate.Denigrarea societății și încurajarea ei să trăiască modern, fără a se preocupa de ce se întâmplă în jurul lor și ce va fi în viitor.

Strategia ,,intoxicarea opiniei publice’’. Tehnicile de intoxicare sunt foarte subtile. Sondajele de opinie, topurile, testele formative sau dezbaterile telvizate sunt o parte dintre metodele folosite în mod direct pentru inducer în eroare sau pentru crearea unor false curente favorabile anumitor teme, precum și fabricarea sau promovarea unor false politici și personalități politice.

Strategia reamplasării revoltei prin culpabilitate, aceasta se aplică prin manipularea populației astfel încât să ajungă să se considere responsabil, vinovat de condițiile și de viața lui. Se vor invoca diverse cauze, cum ar fi un nivel de inteligență redus, capacitățile fizice și intelectuale slabe, rica de schimbare. Astfel, în loc să se revolte, individul va avea un sentiment de culpă.

Cunoașterea indivizilor mai bine decât ei înșiși.

De-a lungul timpului progresul științific a realizat un decalaj între cunoștințele poporului și cele obținute de actorii olitici. Datorită dezvoltării științelor cum at fi biologia și psihologia, sistemul a ajuns la un nivel de cunoaștere suficient de avansat cu privire la ființa umană.

Capitolul II: Publicitatea electorală

II.1. Ce presupune publicitatea?

,,Publicitatea este una dintre cele mai întâlnite metode de prezentare a unui eveniment politic, economic sau privat.’’ Aceasta are un caracter multidimensional și este deosebit de bogată, această bogăție constă în:

Caracterul interdisciplinar al publicității. Marketingul, comunicarea, relațiile publice, psihologia, reprezintă domeniile cu care un om politic trebuie să fie familiarizat, atât în etapele de planificare, cât și în cele de creație.

Rolul publicității. Promovarea oricărei instituții, organizații sau persoane politice, publice depinde de publicitate.

Caracteristicile publicității:

Publicitatea modelează preferințele consumatorilor și persuadează oamenii să cumpere ceea ce nu ar fi cumpărat

Publicitatea oferă informații care îl ajută pe consumator în procesul decizional

Deși, uneori, nu are efect imediat, eficiența se obține prin repetiție

Efectele publicității se pot observa în ani

Publicitatea este foarte profitabilă

Consumatorii sunt raționali în procesul decizional, astfel reclamele trebuie să confere cel puțin un motiv logic pentru care acestea să devină interesați de mesajul transmis prin intermediul publicității.

Cercetarea realizată de ,,Marin Petcu dezvăluie faptul că din anul 1900 existau anunțuri publicitare, prin intremediul cărora oamenii doreau să satisfacă clienții pe tremen lung pentru a-și atinge obiectivele economice ale organizației.’’

,,Courtland L. Bovée și William F. Arens au realizat scala procentuală oferită de consumatorii publicității.’’ Aceasta este reprezentată în următorul tabel:

II.1.1. Tabel: Scala procentuală a publicității

Conform informațiilor prezentate în tabel, principalul element al publicității îl constituie funcția acesteia de a oferi un canal de informare consumatorilor, acesta având un procentaj de 35%, urmat de forma de persuasiune a publicității, acesta deține un procentaj de 29%.

Existența publicității datorită mass-mediei, constituie elementul ce deține 17% următorul element este reprezentat de idea de manipulare, propaganda și înșelătorie, cu un procentaj de 10%. Publicitatea corelată cu afacerile și contribuția socială au acumulat 4%. Ultimul element, și anume neimportanța publicității deține doar 1%. Astfel putem deduce că publicitatea are un rol primordial în viața consumatorilor. O campanie publicitară joacă un rol important în vederea atingerii obiectivelor propuse. Indiferent dacă este o campanie axată pe produs, orientată politic sau specifică unor cauze, aceasta este asociată sintagmei de planificare strategică, deoarce presupune ca procesul prin care se construiește imaginea mărfii, a produsului sau a persoanei politice sau publice pornind de la cunoașterea consumatorului în stadiul în care acesta se află la cel moment și până unde poate ajunge, datorită campaniei publicitare.

Activitatea media în publicitate se integrează contextual comunicării publicitare, astfel, ,,Dan Petre și Mihaela Nicola includ în activitatea publicitară achiziționarea și gestionarea spațiilor și timpilor media, elaborarea strategiilor de amplasare a mesajelor publicitare în canalele de comunicare în masă sau neconvenționale și realizarea planurilor media.’’

Principalele mijloace publicitare sunt:

Ziarele cotidiene

II.1.2.Tabel: Avantaje și dezavantaje

Reviste

II.1.3. Tabel: Avantaje și dezavantaje

Televiziunea

II.1.4. Tabel: Avantaje și dezavantaje

În România, televiziunea este cea mai importantă sursă de divertisment pentru populație, datorită diversității canalelor și a dezvoltării rețelelor de cablu.

Radioul

II.1.5. Tabel: Avantaje și dezavantaje

Radioul reprezintă suportul mediatic accesibil în orice locație, cu toate acestea este privat de spectaculozitatea imaginii, acesta caracterizându-se prin receptarea și difuzarea imediată a informațiilor de ultim moment.

Panourile publicitare

II.1.6. Tabel: Avantaje și dezavantaje

Panourile publicitare constituie o nouă formă de comunicare pe care mulți guvernanți o adoptă pentru a promova o campanie. Prin amplasarea lor strategică și prin dimensiunile mari, acestea atrag atenția prin cromatică și sintagme ușor de memorat.

II.2. Ce presupune publicitatea electorală?

La fel ca o campanie publicitară comercială, și cea electorală este rezultatul unui intens efort de planificare. Astfel, pentru a se asigura că mesajul este promovat corespunzător și perceput ca atare de către populație, specialiștii în publicitate abordează comunicarea în mod strategic, adică vor tine cont de preferințele politice din anumite zone.

Principalele canale mediatice utilizate cel mai adesea în publicitatea electorală sunt: afișul, radioul și televiziunea.

,,Pentru afiș, elementele esențiale sunt cele de limbaj grafic, cum ar fi fotografia, desenul sau benile desenate, precum și imaginea expresiei și a conținutului, cum ar fi postură, compozitia internă, semne lingvistice, precum sloganul. Acesta din urmă este un enunț de mică întindere plasat în imediata vecinătate spațială sau temporară a numelui de marcă, comunicând publicului filosofia campaniei.’’

Tipologia campaniilor publicitare

Campanii de continuitate. Acest tip de campanie poate fi realizată pentru persoanele din sfera politică care se bucură de notorietate, acestea fiind implementate în reprezentările mentale ale consumatorilor.

Campanii de impulsuri regulate. Aceasta se adresează persoanelor politice cunoscute și care își manifestă interesul pentru notorietate în mod frecvent.

Campanii de impulsuri neregulate, acest tip de campanii se intâlnesc cel mai adesea la alegeri cruciale pe scena politică, când anumite persoane participă la campanie în mod strategic, pentru a sprijini un coleg.

Campanii promoționale. Este acel tip de campanie complementară celei precedente și se axează pe promovarea prin reclame în locurile de vânzare, prin materiale PR, prin cupoane sau prezența politicieniilor în anumite zone defavorizate.

Consider că în publicitatea electorală, intertextualitatea joacă un rol important deoarece permite creatorului să jongleze cu anumite contexte deja existente, scopul fiind producerea unor texte noi.

II.3. Discursul politic ca parte a publicității electorale

Discursul politic de cele mai multe ori dezinformează informațiile furnizate de celelalte partide în loc să transmită un mesaj clar către votanți. De cele mai multe ori prin discursurile politice sunt exprimate păreri critice și contradictorii și nu argumente bazate pe informații clare care să susțină decizia adoptată.

În discusul politic sunt prezente mai multe forme de manipulare: manipularea pozitivă care se bazează pe raționalitatea și normele morale ale persoanei care dorește să satisfacă binele comun. O altă formă întâlnită în discursul politic este manipularea negativă. Aceasta poate fi intenționată sau neintenționată. Informația generată pe baza motivului poporul crede că….. reprezintă un alt mod de a influența opinia publică bazat pe tendința oamenilor de a aparține unei majorități. Acest tip de generalizare a fost folosit de mai mulți politicieni printre care și Klaus Iohannis cu scopul de a-și promova programul politic. O caracteristică a discursului politic este ambiguitatea intenționată care sporește șansele de a influența decizia opiniei publice. O altă caracteristică este caracterul disimulat al mesajului deoarece nu întotdeauna ceea ce spun liderii într-un discurs politic reprezintă intențiile lor adevărate. A treia caracteristică care poate influența opinia votanților este tonalitatea oratorului. Aceste caracteristici au rolul de a denatura adevărul și realitatea influențând decizia votanților.

În cadrul campaniilor electorale discursurile politice au rolul de a câștiga votul populației, un procent semnificativ de voturi este datorat calității oratorice a candidatului și modului de realizare a discursului.

Capitolul III: Strategii de manipulare în pulicitatea electorală- studiu de caz alegerile din anul 2014

III.1. Campaniile electorale

Campaniile electorale au rolul de a-i informa pe alegători despre candidați și de a-i ajuta să înțeleagă pozițiile acestora față de problemele momentului, cauzele pentru care militează și partidele din care fac parte.

Cunoscând candidații, concepțiile și acțiunile lor, electoratul poate decide cu cine votează, dacă își schimbă sau nu opțiunea electorală. De cele mai multe ori, din păcate, campaniile electorale nu reușesc în totalitate să-și exprime intențiile, eșuând în procesul de informare a populației. Superficialitatea informațiilor și accentul pus mai mult pe spectacolul lumii politice decât pe problemele reale atrag după sine și superficialitatea opiniilor electorale. Preferința pentru informațiile de scandal și prezentarea competiției electorale drept divertisment sunt direcții princiale pentru televiziunile și posturile radio din România și întreaga lume. Campaniile electorale reprezintă momentul cel mai important al oricărei activități de marketing politic, deoarece în cele 30-40 de zile sunt utilizate toate tehnicile de publicitate cunoscute, relații publice, campanii negative și corespondnță directă. ,,O campanie electorală este asemenea unei olimpiade a politicii în care persoanele publice, mai mult sau mai puțin cunoscute desfășoară un întreg arsenal de forțe pentru a convinge electoratul și pentru a-i obține voturile.’’

Campaniile electorale hotărăsc de multe ori soarta alegrilor. Dacă nu schimbă mereu câștigătorul, sigur modifică procentele.

III.2. Strategia campaniei electorale din anul 2014

Este necesară previzionarea eficienței structurale a fiecărei activități specifice marketingului politic deoarece acesta presupune elaborarea și folosirea unor programe adecvate fiecărui scop al campaniei.

Programarea își are rolul în acțiunile strategice de amploare, ca și în cazul operațiunilor tactice axate pe domenii și obiective limitate, rutiniere. O campanie electorală necesită o cât mai bună fructificare a potențialului partidului politic. Un astfel de demers implică două componente. În primul rând, studierea pieței, care constă în culegerea și analiza informațiilor asupra caracteristicilor, nevoilor, motivațiilor, procesului de decizie și comportamentul publicului care interesează anumite organizații politice. Un al doilea aspect constă în utilizarea diferitelor mijloace de acțiune de care dispune la un moment dat o organizație. O campanie electorală de succes presupune elabrarea unei strategii de campanie și aplicarea acesteia. Elaborarea unei astfel de strategii cuprinde studierea pieței electorale și inventarierea resurselor materiale și umane de care dispune candidatul sau partidul. Aceasta presupune următoarele categorii de decizii:

Fixarea explicită și precisă a obiectivelor campaniei

Alegerea țintelor campaniei către care trebuie orientat efortul comunicațional al candidatului

Alegerea terenului și a temelor majore ce urmează a fi prezentate

Stabilirea unui buget de campanie

Alegerea vectorilor de comunicare ce pot fi utilizați în fncție de resursele disponibile

Organizarea, planificarea și punerea în aplicare a campaniei electorale.

Aplicarea strategiei presupune folosirea corespunzătoare a principalelor mijloace de comunicare disponibile și existența unui sistem eficient de organizare, planificare și control al campaniei. Pentru a ajunge la o strategie eficientă, este nevoie de cât mai multe informații despre alegători și problemele care îi preocupă.

Atât Victor Ponta cât și Klaus Iohannis în cadrul alegerilor din anul 2014 și-au structurat campania electorală în slogane cu mesaje foarte elaborate, în cazul unora și inexistente în cazul altora.

Sloganul candidatuluilui Victor Ponta a fost Unire și schimbare. Acesta a avut o campanie electorală bazată pe mai multe mesaje principale care au fost concentrate în două slogane respectiv Președintele care unește și Votează schimbarea până la capăt. Un al treilea mesaj principal a fost prezentat sub forma unui logo Mândri că suntem români și face referire la motivele tradiționale românești. Sloganele redau msaje de bază ale partidului USL, sperând la faptul că votul politic cu această alianță politică și electoală a câștigat alegerile locale și parlamentare din anul 2012. Victor Ponta a folosit și mesaje de ordin secundar cum ar fi: Doar Ponta protejează pensiile și Doar Ponta a scăzut taxele. În afară de aceste mesaje secundare, Victor Ponta a folosit și sloganul Victor Ponta președinte. Acest slogan aparține sloganurilor banale, neconvingătoare care poate fi folosit de orice candidat la orice funcție. Consider că Victor Ponta s-a remarcat în cadrul campaniei electorale prin atacuri desfățurate atât la adresa lui Klaus Iohannis, cât și a altor contracandidați. Aceste atacuri au fost banale, ca de exemplu cel față de Klaus Iohannis motivul fiind faptul c acesta din urmă nu are copii.

Sloganul candidatului Klaus Iohannis a fost Lucrul bine făcut. Acesta nu a avut o campanie atât de elaborată precum Victor Ponta. Sloganul accentuează diferența dintre Iohannis și contracandidații lui, făcând referire la originea sa de sas și la ideea românilor că lucrurile nemțești sunt bine făcute. Klaus Iohannis a avut un singur mesaj secundar, reprezentat de sloganul Lege, nu hoție. Fapte, nu vorbărie. Acest tip de slogan include un beneficiu pentru alegători, beneficiu care constă în respectarea legii și respingerea hoției care în paralel cu renunțarea la vorbe și trecerea la fapte exprimă un slogan general, neindividualizat. Iohannis a desfășurat o campanie clasică, având mesaje clare, disimulate în cadrul nor mitinguri clasice.

III.3. Influența sistemelor electorale asupra partidelor politice

Un partid politic este o formațiune organizată care urmărește obținerea puterii asupra politicii publice prin plasarea unora dintre membrii săi în poziții de autoritate în cadrul statului, prin alegeri și numiri.

,,Max Weber folosea termenul de partid pentru a indica diferentele de putere, înțelegând nu numai partidele politice, ci și modul general de organizare birocratică a puterii, care-i face pe indivizi să fie relativ lipsiți de putere dacă nu au acces la organizații. Astfel, nu poziția economică sau prestigiul, ci locul ocupat în distribuția puterii este factorul determinant al poziției de clasă.’’ Specialiștii care au examinat relația dintre sistemele electorale și cele de partide au ajuns la concluzia că orice lege, formuă, schemă ori operațiune posibilă nu trebuie relativizată, deoarece nici un raport stabilit nu se află în cale excepției.

Astfel, se consideră că pentru o imagine completă, cercetările empirice și tezele trebuie corelate cu teoria și practica socio-politică geerală, iar pe baza difertelor opinii și experimente trebuie evidențiat cadrul nterrelațional adecvat, înainte de a face diferențierea dintre ceea ce este fundamental și ceea ce reprezită aleatoriul.

Cultura politică ne ajută să înțelegem de ce o societate eterogenă de-a lungul a trei niveluri- etnic, religios și lingvistic – are mai multe sau mai puține șanse de a se confrunta cu tensiuni între comunități.

III.4. Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie 2014- Victor Ponta vs. Klaus Iohannis

,,Campania electorală pentru alegerile prezidențiale din România a fost umbrită de discuții contradictorii, de la politicienii anchetați pentru diverse fapte efectuate în afara legii, până la atacuri personale.’’

Aceste informații au fost prezentate și la nivel internațional, The New York Times au precizat că alegerile din România au o problemă de încredere. La suprafață, acestea sunt un concurs între doi rivali politici care sunt de acord asupra celor mai multe probleme importante, de la lupta împotriva corupției și până la continuarea unor relații foarte strânse cu Uniunea Eurpeană și Statele Unite. Campania electorală a politicianului Victor Ponta a avut drept scop confirmarea ca acesta se luptă pentru a-și salva cariera politică, social democrații adoptând un stil agresiv, ceea ce a inclus atacuri asupra concurentului Klaus Iohannes, precum sugestia că acesta n-ar trebui să candideze la președinție pentru că are origini germane. De asemenea, Victor Ponta a evitat dezbaterile față în față cu contra-candidatul său înaintea primului tur electoral și a părut mai bine pregătit în cele două dezbateri cu rivalul său. Acestea au reprezentat alegerile cu numărul șapte organizate în România după Nicolae Ceaușescu, în urmă cu 25 de ani. Candidatul Victor Ponta a fost suținut în special de un electorat preponderent rural, intrând în cel de-al doilea tur cu un grad de sprijin de 54%, conform unor sondaje realizate la acel moment.

Aceste alegeri au fost considerate un test crucial pentru România, într-o perioada în care democrația a suferit regrese în câteva țări vecine, precum Ungaria și în care criza ucraineană a zguduit relațiile dintre Uniunea Europeană și Rusia.

III.5. Promisiunile lui Klaus Iohannis din campania electorală

Conform sondajelor realizate în timpul alegerilor, Klaus Iohannis avea un avantaj considerabil de voturi în comparație de contracandidatul său, socialistul Victor Ponta.

,,Klaus Iohannis și-a bazat campania electorală pe un program de factură liberală care poate fi prezentat succint în 18 promisiuni care trebuie respectate, având în vedere că a câștigat alegerile.’’ Sub mandatul său România ar putea adopta moneda euro, una dintre marile provocări economice, asumate și de conducerea Băncii Naționale. Cele 18 promisiuni pe care actualul Președinte al României s-a obligat să le respecte sunt:

Restrângerea prezenței statului în economie și întărirea rolului de garant al drepturilor constituționale și al bunei funcționări a economiei de piață. Aderarea la euro trebuie să fie, în viziunea lui Klaus Iohannis, o adevărată ancoră pentru disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii economice.

Președintele dorește dezvoltarea pieței de capital.

Klaus Iohannis intenționează să mențină cota unică de impozitare, pe care o consideră o soluție corectă.

Acesta a reușit revenirea la TVA de 19%, această revenire a fost cosiderată o prioritate.

Strategie fiscală. Aceasta presupune descetralizare fiscală, punând capăt presiunilor la care sunt adesea supuse primăriile de către Guvern. Structurile de control vor trebui adoptate, astfel încât și la nivel local să existe un control adecvat al corupției, în care cetățenii să aibă un rol direct și mai mare asupra priorităților și calității cheltuirii fondurilor publice.

Obiective de infrastructură, Klaus Iohannis susține elaborarea unui Plan de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 10 ani, care să cuprindă atât obiectivele acoperite prin fonduri europene prin Acordul de Parteneriat , cât și pe cele care urmează a fi acoperite din bugetul d stat.

Fonduri UE, acesta susține restructurarea sistemului de gestionare a fondurilor europene, prin crearea unui corp de funcționari de elită care să monitorizeze și să implementeze programele cu finanțare UE, remunerați competitiv în funcție de gradul d absorșie a fondurilor.

Cu privire la politica externă, Klaus Iohannis dorește aprofundarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, prin creșterea rolului, a greutății României în NATO și mai ales în UE, prin eforturile de a întări, pe zona noastră, instituțiile cu semnificație de securitate națională, un buget mai consistent al apărării, o armată mai puternică, servicii speciale cât se poate de puternice, pe deplin scoase din jocul politic partizan

Referitor la problema pe care o reprezintă diaspora, una dintre măsurile pe care le va adopta în calitate de Președinte al României va fi crearea unui Consiliu Consultativ format din reprezentanții comunităților de români de peste graniță. Acest Consiliu va trebui să constituie cadrul în care vor fi dezbătute temele ce preocupă românii din afara granițelor și armonizate pozițiile instituțiilor.

În ceea ce privește politica internă, în plan politic, Klaus Iohannis a anunțat o reformă de fond a legislației electorale, respectiv a sistemului de alegere a Camerei Deputaților, Senatului, președinților de Consilii Județene și primarilor, dar și modificarea legislației partidelor politice, atât în privința condițiilor de înființare a unor noi formațiuni, cât și a finanțării acestora.

Cu privire la politica de apărare, în calitate de Președinte al României, propune partidelor politice un acord pentru asigurarea constantă a unei finanțări anuale de 2% din PIB pentru apărare.

Despre amnistiere, Klaus Iohannis și-a propus să nu grațieze persoane condamnate pentru infracțiune de corupție

Cu privire la DNA, acesta încurajează dezvoltarea capacității procurorilor Direcției Naționale Anticorupție și îmbunătățirea performanței la nivel local, în paralel cu cea foarte bună de la nivel național.

Va susține îmbunătățirea capacității Agenției Naționale de Integritate care are un rol vital în prevenirea faptelor de corupție. Din funcția de Președinte, va susține elaborarea unui Cod al Incompatibilităților și Conflictelor d Interese, care să unifice legislația disparată în materie.

Despre anticorupție, Klaus Iohannis, a precizat că va pleda pentru creara, la nivelul Președinției, a unei platforme permanente de dialog și cooperare între toate partidele politice reprezentative, societatea civilă și instituțiile statului pe tema corupției.

Acesta, propune o schimbare a filosofiei serviciilor de informații, prin militarea pentru schimbarea etapizată a concepției de securitate națională, de la abordarea specifică actualei etape, de contracarare a riscurilor și amenințărilor la adresa securității, către una puternic axată pe prevenire, care reprezintă, în sine, o schimbare de paradigmă necesară trecerii la o etapă nouă în devenirea statului român.

Cu privire la sistemul sănătății, propune, pe termen lung, un buget de 6% din PIB.

III.6. Promisiunile Guvernului Ponta din timpul campaniei electorale- viziunea fiscală

Victor Ponta și-a propus ca în funcția de Președinte al României începând cu anul 2015 politica fiscală să nu mai fie făcută în funcție de interesele politice și electorale ale celor care se află în fruntea statului.

Fiscalitatea a reprezentat principalul element de campanie electorală al unor guvernanți care speră ca prin punerea în pericol a economiei naționale, vor putea câștiga alegeri locale și parlamentare și se vor putea menține astfel la putere. Economia reprezintă axul central al dezvoltării unui stat, iar d modul în care un guvern înțelege să conceapă o strategie în acest sens, depinde viitorul țării și bunăstarea cetățenilor săi.

Măsurile anunțate de Victor Ponta în noul Cod Fiscal reprezintă modul în care înțelege să acționeze pentru a supraviețui la guvernare, acst cod fiind doar un exercițiu de imagine. Fundamentarea care stă la baza proiectului propus de Guvern este la nivel zero, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea acestui pachet de măsuri.

Modificările propuse de guvernul condus de Victor Ponta asupra Codului Fiscal sunt de natură să distorsioneze indicatorii macroeconomici asumați cu organismele internaționale și cele încheiate cu FMI, Banca Mondială și Uniunea Europeană, dar și cele privind Pactul de Creștere și Stabilitate, lucru de astfel sesizat și de Consiliul Fiscal într-o amplă analiză cu privire la efectele acestor modificări.

Un exemplu pentru a susține faptul că sunt puse în pericol angajamentele României este acela al deficitului, care trebuie să scadă în anul curent de la 1,8% din Produsul Intern Brut la 1,1% din PIB, lucru care este destul de greu de realizat în condițiile economice create de Guvernul Ponta, iar în acest caz având în vedere angajamentul față de FMI și Uniunea Europeană.

III.7. Tehnicile de manipulare folosite de Klaus Iohannis în campania electorală

Campania lui Klaus Iohannis a fost concentrată mai mult pe publicitatea online deoarece acesta nu era un om politic foarte cunoscut în conparație cu Victor Ponta și ceilalți contracandidați iar campania electorală din mediul virtual condusă de către o persoană capabilă îi putea genera un număr de voturi semnificativ.

Tehnicile pentru manipularea forumurilor pe Internet sunt:

Forumul culisant oferă posibilitatea eliminări unui subiect foarte sensibil, de natură critică. Astfel, cei care manipulază forumul pot posta un număr de subiecte care nu au legătură cu cel sensibil doar ca acesta din urmă să nufie în atenția cititorilor. Deși este dificil să se cenzureze un mesaj sensibil, acesta se poate pierde printre postările independente și care nu prezintă interes cu ajutorul forumului culisant.

Ruperea consensului este folosită atunci când se dorește distrugerea unui consens, tehnica presupune ca de pe un cont fals să se posteze un mesaj care apare legitim, dar parte sensibilă este constă în afirmația care nu este susținută de dovezi. Astfel cititorul nu-și poate da seama care este afirmația adevărată.

Diluarea temei este eficientă nu doar ca substitut al forumului culisant, ci și pentru a îndrepta atenția cititorilor către probleme care nu au legătură cu subiectul negativ. Este o tehnică critică și utilă în scopul obținerii unui consum de resurse. Dacă dilurea este suficient de intensă, cititorii nu vor cerceta subiectul pân la aflarea adevărului, astfel aceste subiecte vor fi simple speculații.

Colectarea de informații este foarte eficientă pentru a determina nivelul psihologic al membrilor forumului și pentru a strânge informații împotriva lor. Această tehnică presupune postarea într-un mediu pozitiv a unui subiect de tipul te provoc, arată-mi ce poți. Astfel se vor acumula un număr mare de răspunsuri care vor contribui la costruirea unui zid de informații statice.

Câștigă controlul total presupue manipularea în mod continuu pentru a obține o poziție de conducător a forumului. Aceasta reprezintă victoria finală deoarece se poate conduce în mod deliberat forumul rin cenzurarea postărilor negative.

III.8. Tehnicile de manipulare folosite de Victor Ponta în campania electorală

Cele opt tehnici de manipulare folosite de Victor Ponta sunt:

Tehnica zeflemeaua este cea mai frecvent folosită în politica românească. Aceasta poate fi folosită și în contraatac la replici sau la un proces de manipulare. Constă în faptul că manipulatorul ia în zeflemea adică ironizează adversarul, cel din urmă nu mai poate fi considerat serios. Victor Ponta pe parcursul campaniei electorale a avut mai multe replici în care a miimalizat afirmașiile lui Iohannis, onsiderându-le ca fiind neserioase.

Tehnica omul de paie presupune inventarea unor caracteristici slabe pentru a putea ataca contracandidatul. Victor Ponta l-a acuzat pe parcursul campaniei pe Iohannis ca îi este subordonat lui Traian Băsescu, considerându-l astfel o marionetă.

Tehnica poziției dominante presupune o poziționare strategică care să permită dominarea adversarului și poate fi folosită în mai multe acțiuni: atacul asupra celuilalt sau infantilizarea lui. Ponta a recurs la această tehnică de mai multe ori, atunci când a afirmat ca Iohannis nu are curajul necesar să-l înfrunte deoarece nu-l privește în ochi.

Tehnica prezentării anticipate a unei acțiuni viitoare presupune prezicerea unei potențiale acțiuni viitoare astfel aceasta nu mai poate fi o necunoscută și poate fi contracarată din timp. Această tehnică poate provoca o serie de replici în contradictoriu intre cei doi candidați.

Tehnica interogatoriului este corelată cu cea a poziției dominante deoarece presupune existența unor întrebări repetate și necorelate cu subiectul discușiei. Această tehnică are rolul de al poziționa pe cel care întreabă pe o treaptă superioară indiferent daca cel întrebat are sau nu un răspuns.

Tehnica dușmanului extern se bazează pe solidaritatea de grup în fața unui pericol din exterior. În cadrul acestei tehnici manipulatorul exploatează temerile colectivității. Ponta a afirmat de multe ori că Iohannis președinte înseamnă criză și reprezintă același stil de conducere care a deteriorat România.

Tehnica de contaminare negativă presupune ca manipulatorul să-și asocieze adversarul cu o idee, personalitate dăunătoare. Victor Ponta a folosit această tehnică atunci când l-a comparat pe Iohannis cu Traian Băsescu ca fiind o personalitate negativă.

Tehnica voința poporului este cea mai folosută de politicieni deoarece în cadrl acestei tehnici se face apel la popor și la acțiunile acestora. Astfel politicienii afirmă că acțiunile lor sunt dorințele poporului. Victor Ponta a apelat la această tehnică de manipulare atunci când a afirmat că știe ce vrea poporul, iar acesta din urmă vrea un președinte mai bun.

III.9. Publicitatea electorală pe Internet și importanța ei în România

,,Comunicarea online dezvoltată de către actorii politici din Romînia a fost clasificată în patru categorii: rudimentară, interactivă, egocentrică și complxă. Fiecare categorie este definită de condiții specifice de producere a identității politice online, fiind reprezentativă pentru patru grupuri de actori politci.’’ Astfel :

Comunicarea online rudimentară este caracterizată de un nivel scăzut de interactivitate între politician și vizitator, existența unor elemente de personalizare a actorului politic și absența aproape în totalitate a mobolizării. Subcategoriile acestui tip de comunicare sunt site-urile tip broșură, în care actorul politic încărcau o imagine statică pe o adresă web, site-uri tip CV, pe care politicienii publicau doar informații despre bibliografia politică, profesională și personală și site-uri în construcție, care rămân în același stadiu până la finalul campaniei, difuzând un număr restrâns de informații politice despre candidați.

Comunicarea interactivă este caracterizată de o pondere mai mare a elementelor care permit dialogul între utilizatori și politician, respectiv distribuirea inomațiilor publicate pe website. Acest tip de comunicare nu utilizează pagina web ca resursă de comunicare electorală în perioada alegerilor. Interactivitatea comunicării online a fost structurată în două subcategorii și anume comunicarea interactivă temporară și constantă. În prima subcategorie se înscriu cndidații care se prezintă utilizatorilor ca fiind conectați la cele mai moderne platforme social media, pe care le pun la dispoziția vizitatorilor pentru a comunica și a distribui informațiile publicate pe website, cu scopul ca la finalul campaniei electorale să elimine practicile interactive de comunicare sau să renunțe la prezența lor online. În cea de-a doua subcategorie au fost incluși candidații care urmăresc dezvoltarea unui cadru tehnic și comunicațional care să ofere constant conținut vizitatorilor, aceștia având posibilitatea de a interacționa direct cu politicianul indiferent de momentul electoral.

Comunicarea egocentrică este caracterizată de actorii politici care au dezvoltat strategia de personalizare a mesajului politic. Insistând pe promovarea sinelui politic, web-siteuri cuprinse în această categorie indică forme de comunicare care se mai numesc și narcisism virtual, având în vedere faptul că pliticienii egocentrici u promovat în exces elemente ale activități politice care îi disting, la nivel individual, de ceilalți actori politici naționali, precum ți detalii despre viața privată. Comunicarea plitică egocentrică nu urmărește construirea unei pagini web care să transmită mesajele politicianului spre potențialii săi susținători, ci sunt transmise de către politician altor politicieni.

Comunicarea complexă este dezvoltată prin intermediul unor practici comunicaționale interactive, puternic personalizate, care mobilizează întreg electoratul. Prin adoptarea unei astfel de comunicare candidatul urmărește să se promoveze drept un politician deschis, care interacținează cu vizitatorii săi.

Un studiu realizat după alegeri de către Institutul Român pentru Evaluare și Strategii a subliniat faptul că votanții președintelui ales, Klaus Iohannis au fost mult mai interesați de comunicarea online decât votanții contracandidatului său, Victor Ponta. Acest studiu a fost realizat pe un eșantion de 1,271 de oameni, interviului pe stradă și telefonice, în perioada 18-24 noiembrie, considerând a avea o eroare maximă tolerată de 2,9%.

Conform acestui studiu, proporția populației sub 35 de ani care au declarat că au primit pe timpul alegerilor un sfat de a vota cu un anumit candidat este semnificativ mai mare decât a celor trecuți de această vârstă. De asemenea cu cât sunt mai educați, cu atât respondenții declară în proporție mai ridicată că au primit aemenea sfaturi. Rezidenții din Transilvania și Banat, comparativ cu cei din Moldova sau cei din Sudul țării, de asemenea, au spus că au primit sfaturi privind opțiunea lor de vot pe perioada alegerilor pentru funcția de Președinte al României. Dintre cei care au primit un asemenea sfat, respondenții cu vârsta de 65 de ani au specificat că îl urmează în proporție semnificativ mai mare decât în rândul celorlalte categorii de vârste pe Klaus Iohannis. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 35 și 64 de ani au fost de aceași părere într-o măsură mai redusă comparativ cu cele sub sau peste acest interval de vârstă.

Conform aceluiași studiu realizat de AGERPRES, se relevă faptul că persoanele cu studii superioare care au primit un sfat privind opțiunea lor de vot au ales să țină cont de aceasta în proporție foarte redusă ,adică de 2%, comparativ cu persoanele cu studii elementare, care nu au făcut acest lucru în proporție de 98%.

Acest studiu a relevat faptul că votanții lui Klaus Iohannis au ținut cont de aceste îndemnuri în proporție dublă comparativ cu votanții loi Victor Ponta, respectiv 4% vs. 96%.

Votanții lui Klaus Iohannis folosesc internetul în proporție de 58,3% în timp ce proporția votanților lui Victor Ponta este de aproximativ 41,7%. Susținătorii lui Klaus Iohannis au urmărit mesajele de pe Internet și campania electorală din mediul online în proporție semnificativ mai ridicată cmparativ cu proporția celor care l-au susținut pe Victor Ponta. De asemenea, studiul, arată că proporția votanților lui Victor Ponta care au spus că principala motivație pentru a-și exercita dreptul la vot în favoarea unui anumit candidat este mai ridicată decât a celor din rândul votanților lui Klaus Iohannis, respectiv 16% vs. 5,2%.

O altă concluzie a acestui studiu este aceea că cei mai mulți care s-au bucurat de rezultatul alegerilor sunt tineri și provin din Ardeal și Banat. Cu cât sunt mai tineri, cu atât respondenții au precizat în proporție mai ridicată ca sentimentul pe care l-au avut când au aflat rezultatele alegerilor a fost unul de bucurie, respectiv 60,9% în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 19-34 de ani, comparatuv cu 44,9% în rândul populației cu vârsta de peste 65 de ani. Respondenții care au precizat că au avut un sentiment de tristețe la aflarea rezultatelor alegerilor, distribuirea lor este invesă , respectiv 9,3% aparțin categoriei de vârstă cuprinsă între 18-35 de ani și 22,4% aparțin categoriei de vârstă cuprinsă între 65 de ani și peste. Respondenții cu studii superioare au precizat că avut, de asemenea, un sentiment de bucurie atunci când au auzit că alegerile au fost câștigate de Klaus Iohannis în proporție mult mai mare decât cei cu studii elementare. Vestea că victoria alegerilor îi aparține lui Klaus Iohannis i-a întristat pe respondenții din Sudul țării, în proporție de 38,2%, iar cei care s-au bucurat au un procentaj de 61,8% și sunt din Transilvania și Banat. Respondenții de sex masculin considerau în proporție mai mare decât cei de sex feminin că Iohannis a meritat să câștige alegerile prezidențiale.

Studiul a relevat faptul că cu cât persoanele intervievate erau mai tinere, cu atât acestea declarau acest lucru în proporție mai ridicată de 79,1% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 și 34 de ani, comparativ cu 55,1% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 65 de ani și peste. Și în acest caz se observă o diferență în funcție de nivelul de educație al intervievaților, persoanele cu studii medii și cele cu studii superioare considerând că Iohannis a meritat victoria în proporție semnificativ mai ridicată decât cele cu studii elementare.

III.10. Strategia campaniei electorale online a lui Klaus Iohannis

Strategia s-a bazat pe mobilizarea potețialului de participanți la vor cu vârsta cuprinsă între 18-35 de ani din mediul urban, adică populația Facebook.

Obiectivele au constat în câștigarea primului loc în publicitatea online adică acumularea a peste 1.000.000 de like-uri și un reach de peste 5.000.000 ceea ce a însemnat câștigarea alegerilor. În acdrul campaniei online nu s-au promovat clișee sau atacuri la ceilalți candidați ci s-a evidențiat motivele pentru care Klaus Iohannis trebuia votat. Din perspectiva notorietății, a promisiunilor electorale Victor Ponta i-a fost superior contracanddatului său, însă a pierdut alegerile datorită strategiei de publicitate online foarte organizată a lui Klaus Iohannis. Publicitatea online s-a bazat pe mesaje pozitive, clare și corecte. Această campanie i-a determinat pe români să interacționeze online cu un președinte care era prezent la acea discuție și le răspundea fără aroganța dar sincer. De asemenea pentru spori interesul grupului de votanți vizat Klaus Iohannis a realizat un clip pe care l-a postat pe Facebook în care explică ce dorește să facă pentru România ca președinte.

Consider că publicitatea online a contribuit în mod decisiv și foarte rapid la câștigarea alegerilor deoarece mediul online era singurul care îi putea oferi un număr atât de mare de voturi și fără multă muncă de teren, deși au fost realizate chestionare pentru a previziona un număr de votanți.

III.11. Profilul votanților celor doi candidați

Pe baza acestui studiu s-a realizat profilul votanților celor doi candidați, elementele de baza fiind genul, mediul de reședință și studiile.

III.11.1. Tabel: Profilul votanților lui Victor Ponta în funcție de gen