Strategii de interpretare de rol De la commedia dell ‘arte, Shakespeare la drama contemporană Coordonator Lect.univ.dr. Alba Simina Stanciu Absolvent… [616428]

1
Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu
Facultatea de Litere și Arte
Departamentul de Artă Teatrală
Specializarea Arta Actorului

Lucrare de licență
Strategii de interpretare de rol
De la commedia dell 'arte, Shakespeare la drama
contemporană

Coordonator
Lect.univ.dr. Alba Simina Stanciu
Absolvent: [anonimizat] 2016

2
Cuprins

Argument ………………………………………………………………………………….3
Capitolul I : 1.1. Contextul social în care apare comm edia dell’’art ………. …..5
1.2. Commedia dell’arte – caracteristici…………………………………….7
1.3. Masca și costumele………………………………………………………..9
1.4. Trupe celebre si actori celebre………………………………………..14
1.5. Citate celebre din Commedia dell’arte…………………………….16
1.6. Descrierea per sonajului…………………………………………………18
1.7. Evo luția rolului…………………………………………………………….20
1. 8. Concluzii rol Brighella………………………………………………….22
Capitolul II: 2.1. Timon din Atena -Rezumat…………………………… ………………..23
2.2. Reprezentații scenice și radiofonice……………………………….33
2.3. Studiu de rol……………………………………………………………….35
2.4. Viața și opera lui William Shakespeare…………………………..37
2.5. Teme și idei fundamentale în opera lui William Shakespeare..41
Capitolul III: 3.1. Abordarea unui rol din drama contemporana………………….42
Concluzii …………………………………………………………………………………………………46
Bibliografie ………………………………………………………………………………………………48
Anexe ………………………………………………………………………………………………………50

3

Argument

După părerea mea perioada Renașterii este una din cele mai frumoase și luminate
perioade din istorie. Este epoca în care teatrul reînvie, și primește noi forme. Nu doar teatru ci
și celălalte arte prind noi culori, și pașesc cu pași convingatori spre noi r eforme și reguli.
Am ales această temă deoarece am fost impresionat de lumea Renașterii, unde totul se
schimbă în mod radical: de la regulile stricte ale teatrului religios din evul mediu la libertatea
Renașterii. Din punct de vedere teatral , această per ioadă a apărut întai în Italia, iar specific
acesteia, a fost commedia dell’arte. Această formă de teatru și -a lăsat puternic amprenta,
bazându -se pe jocul actorilor și nu pe scenografie și text. Ceea ce îi dădea culoare erau măștile
venețiene care sugerau tipologii de personaje, și care erau făcute în așa fel încat să atragă
atenția spectatorilor,de asemenea și costumele care erau diferit colorate, cu fel de fel de
imprimeuri , făcute cu bun gust. Am vrut și eu să încerc să simt ceea ce simțeau persoanele
din acea perioadă. Să pot face comparație în funcție de actoria din zilele de azi și cea din
perioada renașterii unde totul se baza pe improvizații și efort fizic foarte mare.
Commedia dell’arte a stârnit curiozitatea mai multor autori ce au încercat să s ape în
trecut și să descopere minunațiile acesteia, iar mai apoi să fie redate tuturor cititorilor. Deși
mulți spun că în această perioadă jocul actorilor a fost cel mai important, eu sunt de parere că
masca și costumul au fost de asemenea elemente esenția le care au dus la un nivel înalt
spectacolul , fiindcă actorul trebuia să iși facă singur masca și să petreacă o perioadă bună de
timp cu ea ca să se obijniască să joace și să o poarte la fiecare reprezentație. Actorii din acea
perioadă erau într -o continu a dezvoltare, începand de mici pe o anumită tipologie de personaj

4
până la sfârșitul vieții. Din punctul meu de vedere erau niște actori care își dădeau sufletul pe
scenă la propriu. Deoarece aia era pâinea lor, din acest lucru își câștigau existența. Am av ut
rolul lui Brighella, și în mare parte mă regaseam în el, pentru că era șiret, și se prefacea atât de
bine când facea câte o nazbâtie încât nimeni nu credea că el a făcut aceea faptă. Am luat ca pe
o provocare acest rol și repetam în fiecare zi, mă uitam la tot felul de tutoriale, videoclipuri
despre tipologia personajelor, am încercat să îmi intru în rol prin tot felul de improvizații, de
gesturi. Am muncit foarte mult, m -am bazat în mare parte pe improvizația scenică tot felul de
gesturi, si mimică atun ci când își imită stăpânul sau celelalte personaje. Comedia dell’arte în
comparație cu Opera Shakespiriană, este tocmai contrariu, deoarece la Shakspeare, totul se
bazează pe cuvânt și pe sentimentul interior, iar la Comedia dell’arte, baza este improvizaț ia
scenică și efortul fizic. La Shakspeare, trebuie să ai o încărcătură emoțională foarte mare, să
stai și să meditezi la ceea ce scoți pe gură. După parerea în Opera Shakespiriană îți găsești
liniște interioară, emoțiile interioare, e o bună etapă de matu rizare și de dezvoltare atât
culturală cât și emoțională pe care un actor trebuie să o parcurgă în decursul vieții. Rolurile pe
care Shakespeare ți le oferă în operele sale, le poți întelege mai bine pe cât înaintezi în vârstă.

5

Capitolul I
1.1. Contextul social în care apare commedia dell’’arte
Este greu de spus când a apărut teatrul și când va disparea, dar mulți spun că epoca de
glorie a acestuia a fost jumatatea secolului XVI pâna la jumatatea secolu lui XVII, perioada
cunoscută sub numele de „Commedia dell’arte”.Documentele spun că aceasta forma de teatru
apare în 1545, atunci când Europa era în plina sărbătoare a Renașterii unde valorile culturale
nu mai cunosc granița.Commedia dell’arte este un feno men singular în istoria teatrului, fiind
încă o apariție tulburătoare. Apare datorită bătăliei împotriva amatorismului. În această bătălie
îi regasim pe Leone di Somi si Leone Aretino, doi din cei mai importanti actori ai vremii, care
au dat indicatii desp re profesionalizarea teatrului și implicit a actorului.
În perioada Renasterii, omul devine punctul principal al interesului, trece de la ființa
slabă,neputincioasă la individul creator, detașat, deschis spre noutăți. Fața de Evul Mediu,
omul Renașterii pu ne accentul pe atitudinea activa fața de existență, adică fiecare se bucură
de viață și încearcă să și -o îmbunatațească prin diferite forme, dar de cele mai multe ori prin
artă. În acea perioadă viața activă se referea la activitățile civice, politice, mo ndene etc. Se
naște burghezia , o clasă tânără, fără scrupule, hotărâtă să se îmbogățească și să schimbe
lumea. Deși la început clasa burgheza nu avea gusturi rafinate, ei aveau poftă de noutate, și
încet, încet apar artiștii burghezi. Arta, artiștii, scri itori au un statut mai înalt, sunt căutați și
apreciați. Alături de ei, se remarcă și țărănimea prin gustul natural,simplu,rudimentar, țăranul
intrând și el cu pași repezi în literatura. Astfel lumea se schimbă, și odată cu ea și teatrul.
Commedia dell’ar te s-a născut în Italia, dintr -un popor care dorea să se afrime și să își
impună identitatea, actorii erau italieni. Exista în firea lor, în caracterul lor, în felul lor de a fi,
o înclinație spre gest, spre dialog, spre voie bună, spre muzică, spre spont aneitate, spre
frumos. Prin spectacolele lor, actorii italieni încercau întâi de toate să -și caștige existența, dar
erau totodată mesagerii Italiei reușind să caștige admirația și aplauzele atat a nobililor cat și a
oamenilor simpli din popor, care se adun ău în numar foarte mare în jurul scenelor improvizate
din târgurile și la curțile țărilor europene. În acea perioadă situația economică și socială a
acelei epoci era a unor vremuri de criză economică, socială, politică. Toată Europa era

6
dominată de marile monarhii absolutiste și de dure mecanisme de represiune pentru orice
încălcare a regulilor sociale. Pentru a uita de sărăcia și epidemiile care îi urmăreau peste tot
oamenii aveau nevoie mai mult ca oricând să fugă de realitatea negativă care -i înconjura.
Scena le permitea să vadă viața ca pe o simplă aparență, un vis, o lume într -o continuă
metamorfoză și schimbare, să se vadă și să -i vadă pe ceilalți și, mai ales, să râdă.
Shakespeare era renumit pentru că piesele lui erau jucate pentru toate clasele soc iale,
dar în acelasi timp Commedia dell’arte a facut același lucru da nu în aceiași perioadă. De
obicei aceste piese de teatru se jucau pentru familiile bogate, seara la curte iar pentru oamenii
de rând în piețe. Acest lucru ar putea fi de asemenea, unul dintre motivele pentru care
Commedia dell’arte nu interpreta scene din Biblie, fapt pentru care biserica era impotriva
acestui fenomen. Acesta era flexibil, iar fiecare spectacol era adaptat în funcție de timp și de
public. Biserica era de părere că spect acolul și jocul actorilor era obscen, și considerau că
această formă de teatru neglija religia și se pierdea legătura omului cu biserica, și în același
timp cu Dumnezeu.
Commedia dell’arte s -a dezvoltat în Italia datorită familiei Medici, care a sprijinit arta.
Cel care a avut cea mai însemnată contribuție a fost Lorenzo de Medici. Datorită lui, familia
de Medici devine dintr -o familie neînsemnată, într -una din cele mai bogate familii din Italia.
Aceștia au avut o influneță puternică în politică, întemeind un sistem bancar prin care au
dezvoltat arta și cultura, și economia în Renaștere. Lorenzo a fost numit „acul balanței”
politicii italiene deoarece prin simpla sa prezență a constituit un scut împotriva pericolului pe
care-l presupunea o intervenție străi nă în Italia. Literat și poet, colecționar de obiecte prețioase
și de statui antice în faimoasa Grădină din San Marco, un adevărat descoperitor de noi talente,
Magnificul a promovat la cel mai înalt nivel literatura și artele. Pentru el au lucrat cei mai
mari artiști ai timpului, unii dintre ei prezentându -și operele și la alte curți din Italia, în
calitate de ambasadori culturali ai lui Lorenzo.
Lorenzo de Medici devine cetățean de onoare al Florenței. El este supranumit
Magnificul datorită calităților s ale în domeniile politicii și diplomației și pentru însușirile sale
deosebite de protector al culturii, devenind simbol al Florenței in secoluli al XV -lea și, în
general, simbolul al Renașterii italiene

7

1.2. Commedia dell’arte – caracteristici
Înainte ca această forma de teatru să apară și să fie cunoscută în Italia, cea care dădea
culoare în artă era „ Matraguna” lui Machiavelli, dar după apariția commediei, Italia a dăruit
Europei o noua formă de teatru, o scoala adevarată și prof esionistă de comedie, de la care au
învățat marii dramaturgi precum: Lope de Vega, Shakespeare, Moliere și Carlo Goldoni.
Commedia dell’arte se poate traduce din italiană „comedia artiștilor” sau mai bine zis
teatru profesionist. A apărut la jumătatea sec olului XVI -lea în Florența, Roma, Napoili,
Padova, etc ca o modalitate în care se poate trece de la comediile literare, de la teatru erudit la
o forma de teatru de improvizație. Au existat mai multe variante și denumiri ca: commedia
buffonească, commedia d i maschere, commedia all improsivo, în fiecare țară existau sute de
denumiri însă a trebuit să se gasească un nume pentru toți cunoscători, astfel această formă de
teatru a luat denumirea de Commedia dell’arte nume dat de Baretti, însă termenul a fost
folosit pentru prima oara de Carlo Goldoni. Ea este diferită de commediile clasice deoarece
acțiunea e cotidiană, amuzantă iar finalul este vesel așa cum și -au dorit dintotdeauna
spectatorii.
Commedia dell’arte înseamnă: scenariu, improvizatie, mască și viață într -o
companie fixă, în care actorul are sarcini precise, un rol bine definit iar membrii trebuie mereu
să fie uniți și să poată simți ori de cate ori bucuria succesului. Istorici italieni de teatru, cum ar
fi Roberto Tessari, Ferdinando Taviani, și Luciano Pinto, erau de parere ca, commedia a fost
un răspuns la criza politică și economică a secolului al 16 -lea și, devenid în întregime un
teatru profesionist.
Pentru toți spectatorii această lume a tetatrului înseamnă în primul rând o
poveste în care ei sunt protagoniștii, fiind un moment detașat în care individul se poate relaxa
și se amuza uitând de problemele sociale, politice din acea perioadă. Elemntele cheie care îi
atrăgeau pe spectatori la un asemenea spectacol erau subiectul, întamplarea, con flictul.
Scenariile erau nesemnificative din punct de vedere literar însă erau bogate în indicații scenice
care erau destul de bine detaliate , și uneori apăreau descrieri sumare de lazziuri ( pantomima
comica în teatrul italian). S -au păstrat până azi in jur de 1000 de scenarii, unele din cele mai
bune care au fost în acea epocă.

8
Subiectele sunt inspirate din antichitatea greacă și română, de aceea a fost primit cu
brațele deschise de societatea italiana. Unii spuneau ca tema acestor spectacole era vulgar ă,
lipsită de orice valoare și că se promova scene erotice pe care le faceau acotrii pe scena, însă
dacă urmareai cu atenție indicațiile scenice și jocul actorului puteai descoperi o frumoasa
poveste de dragoste. Istoricii spun că textul scenariului era re luat din comediile erudite dar
într-o formă parodică. În commedia dell’arte tinerii se iubesc, bătrânii sunt împotriva poveștii
de dragoste și fac tot posibilul să destrame cuplu de îndrăgostiți, însă în ajutorul acestora sar
slujitorii și bufoni care fac haz de necaz de bătrâni, făcând publicul să se amuze copios pe
seama acestora. Tema fundamentală este goana după foame și iubirea puternică ce se aprinde
între amorezi. Dragostea și foamea, sunt elementele cheie, și prin ele se deschide conflictul
între pe rsonaje.
Commedia dell'arte a fost realizată în aer liber în locuri temporare de catre actori
profesioniști, care au fost costumați și mascați, spre deosebire de comedia erudita, în care au
fost scrise comedii, prezentate în interior de către actorii nein struiți și demascați. Cu timpul a
devenit cunoscută și în Franța, însă actorii erau francezi, dar respectau doctrinele italiene.
Această formă de teatru a apărut în mod bizar la mijlocul secolului al XVI -lea și a
murit în același mod la începutul secolulu i al XVIII -lea. Spectacolul de Commedia a spart
toate canoanele, unitățile de timp, de loc și de acțiune ale comediei clasice, acestea ne mai
fiind respectate. Se păstrează structura: prolog, trei sau cinci acte și un epilog.
Deși și -a lăsat foarte bine am prentă în cultura Europei, dar mai ales în cea italiană,
această epocă a teatrului nu s -a mai repetat, a rămas doar scrisă și analizată de cei care sunt
acum numiți „bolnavi de teatru”.Fenomenul Commedia dell’arte a fost considerat o adevărată
provocare, c eva cu totul special care a lăsat în urmă o societate veselă, dar și spectacole care
niciodată nu vor fi uitate. Așadar Commedia se dovedește o adevărată școală de instrucție
artistică.

9

1.3. Masca și costumele
Singura perioadă teatrală în care s -au purtat măști până la Commedia dell’arte a fost în
antichitate, perioa da confundată cu cea a Renașterii. Unii spun că masca a aparut înaintea
teatrului în sine, oamenii crezând că dacă vor purta măști se vor apropia de energii care îi
apără de rau, folosind maști facute din animale.
În teatru masca avea ca rol fixarea unui anume personaj în mintea publicului, practic
aceasta era chipul cu care spectatorul trebuia să rămână, era un fel de inițiere în care masca și
actorul trebuia să petreacă un timp împreună. În comedie măștile accentuau caracterul
personajelor. Atât în antichitate cât și în comedie personajele erau fixe: zei, eroi, tineri,
bătrâni, tirani, soldati ,etc.
Maștile antichității grecești erau de 3 feluri: trag ice, comice și satirice și se numea
persona, în schimb în Commedia dell'arte dacă un personaj purta mască asta nu însemna totul,
ea trebuia jucată, era o caracteristică importantă după care actorii se ghidau în jocul lor pe
scenă.
Personajele sunt fixe și numarul lor este relativ mic. Un actor facea un personaj toată
viața, dândui posibilitatea să se regasească în el, să fie într -o continuă căutare, să ajungă cu
acea tipologie de personaj la un nivel foarte înalt. Singurii care nu purtau măști erau
îndrăgos tiții și servitoarele, în rest toate celelalte erau mascate. Astfel în Commedia dell’arte
personajele sunt împărțite în 3 categorii: Il Vecchi (vechi barbati), Il Zanni (servitorilor
"caraghios"), și Gli Innamorati ( iubitorii).

10
Il Zanni
Este de origine bergamască, și din această categorie făceau parte: Brighella, Arlechino,
Pulcinella și servitoarele. Această denumire a fost folosită pentru a defini o categorie de
personaje, sau a numi un personaj anume. Poate fi descris ca și un țăran descins în marile
orașe ale Italiei, din cauza sărăciei, el este mereu în căutare de lucru. Trebuie să se adapteze
societații sau să moară. Este șmecher, descurcareț, știe cum să intre sub pielea stăpânului și
să-i devină absolut necesar, fapt ce se adeverește.
Servitoarel e erau șmechere, abile, guralive, ele nu poartă mască dar sunt cunoscute
sub numele de Colombina, Corallina, Smeraldina, etc, însă cel mai cunoscut pentru spectatori
rămâne Zanni. Acestea erau foarte bune prietene la doamne și uneori ale lui Arlechino, de
aceea li se spuneau cateodată Alrechina. Această tipologie de personaj este considerată una
din cea mai tipică mască. Ele poartă un costum rosu,cu dungi albastre si pantofi negri, precum
și o scufie alba, pe care se prinde o funtita roșie.
Arlechino -numele vine de la Hellequin (hell -infern) și înseamnă diavol comic. Masca
lui avea un element diavolesc, avea riduri și un corn roșu ieșit în frunte, agil, robul acrobatic,
complicat. Copilăresc, uneori, nu prea luminos, dar, de obicei, câștigă în cele din urmă.
Costumul era peticit, avea o mască neagră, o căciuliță care îi acoperea capul , și pe ea un
picior de iepure. Mereu purta cu el un săculeț în care iși ținea averea, o pâine și un baston cu
care dirija vacile la pascut, și în oraș lovea pe oricine îi statea în cale.Arlechino a fost cel mai
persistent personaj al Commediei dell’arte fiind tot odată și o emblemă. Era un personaj greu
de interpretat, însă actorul care reușea avea un succes fantastic, deoarece este o tipologie care
cere multă muncă de documentație și de profesionalism. La început părea a fi un personaj de o
rară stupiditate, în timp a evoluat devenind siret, inteligent, și amuzant. În timp costumul s -a
mai schimbat, publicul știindu -l cu pantaloni și camașa cu multe triunghiuri colora te, petice
părând a fi un om sărac. Pe cap avea o pălărie cu o labă de vulpe sau iepure. Acest costum
seamănă foarte mult cu portul popular bergamasc.
Arlechino însă, nu știe să abordeze realitatea așa cum o cer propriile lui interese. El
este cauza princ ipală a bătăilor cu care se alege mereu, nu cântărește și nu plănuiește nimic
dinainte, ci procedează la nimereală, dintr -o inspirație aproape întotdeauna nefericită, greșește
și platește, dar nu -și pierde veselia și privirea naivă, luminoasă asupra lucru rilor.

11
În timp, masca a evoluat și ea de la cea fioroasă cu barba la cea pe care o știe toată
lumea astazi, amuzantă ciudată dar în același timp originală. Față de celalalte personaje care
au un caracter bine definit, Arlechino poate fi considerat un poet care își schimbă
atitudinea în orice moment, nu poți fi sigur cum e defapt, el e sincer și totodată mincinos.

Brighella este opusul lui Arlechino. El știe să se adapteze cu usurință la orice situatie
și să tragă foloase de unde poate. Brighella tre buie jucat în așa fel încât să stârnească
admirația față de abilitatea sa. Numele lui inseamna – scandalagiu. Slujitorul dur -tip, un bun
mincinos, întotdeauna pentru el – înțelept -tip fratele mai mare al lui Arlecchino,uneori apare
ca un barman, hangiu, sau negustor. Primul costum a lui a constat într -o bluză alba și
pantaloni verzi și adesea cu o sabie de lemn, sau pumnal. În timp costumul s -a mai stilizat
punând în plus o mască verzuie care sugera lăcomia.
Știe să se joace foarte bine cu cuvintele, este un mincinos înnăscut. El reușește să facă
tot ce își propune, deși uneori mai are și ezitări, da pentru el aceasta nu este o problemă. El are
calitatea de a amuza publicul și o face într -un mod natural. El este de asemenea un dansator,
cantaret si un muzicia n de excepție și se poate juca cu ușurință cu o chitară pe scenă.

Pulcinella are o voce pițigăiată, este inconfundabilă. Costumul seamănă cu
personajele latine. Este țăranul neadaptat, care trăiește de azi pe maine, disprețuind oamenii și
viața , chiar și pe sine. Din toată istoria teatrului universal, Pulcinella este cel mai ciudat
personaj.
Costumul este alb și lălâi. Poartă pe cap o tichie înaltă și albă, iar uneori, în jurul
gâtului un guler. Este tipul solitar, căruia îi place să își petreacă timpul cu sine, să se
regasească. Își găsește liniștea când e singur și nu e distras de socitatea care în mod continu îl
enervează. Este un personaj care se poate adapta oriunde și oricând mai mult decât oricare
dintre celalalte. Personajele Zanni seamănă între ele, chiar dacă au costumele diferite.

12

I Vecchi
Pantalone este un negustor avar,mereu îndrăgostit. Numele are mai multe
semnificații, unii spun că vine de la pantalonul rosu pe care îl purtau în general negustorii
venețieni. Înainte de a se numi Pantal one publicul îl știa ca Signor Magnifico. Cel care i -a dat
numele de Pantalone a fost Giulio Pasquati.Costumul e alcatuit din pantaloni roșii și o vestă
cu papuci de aceiași culoare, o pelerina lunga neagră, o borsetă/ săculeț plin/ă cu bani și un
pumnal, semn că este viteaz în ciuda vârstei . Nasul este coroiat, sprancenele ciufulite și lungi,
la fel ca și barba. Pantalone este unul din cel mai cunoscut personaj din Commedia dell’arte.
Pentru că este bătrân, el trebuie să se retragă din afaceri, iar lucru l acesta îl indispune. Masca
are un nas coroiat, iar pe varful barbiei poarta o barba ascuțită și care se misca cand vorbeste,
ceea ce are un efect comic. El este într -o continuă căutare de o soție tânără și frumoasă.
Pantalone îi avea ca strămoși în teatr u antic pe Casnaar și Pappus din atellanele
romane. De -a lungul timpului Pantalone a fost jucat de mari actori ai vremii, iar tipologia
aceasta de personaj a avut mare succes în Commedie.Unul dintre ei a fost Giovanii Crevelli
care era celebru sub numele d e Pantalone venețianul.
Dottore este al doilea Il Vecchio, este avocat dar în același timp și doctor. Este tipul
academic, care pretinde că știe tot, iar de fiecare dată când începe să vorbească, spune și un
citat. Fiind singur, că și Pantalone el aleargă după femei. El este static, îi place să mănânce și
să vorbească mult. Se spune despre el că a fost educat în Bologna sau Padova. El este extrem
de pompos, și iubeste sunetul de la propria voce. Pe scena este deobicei cu Pantalone fie ca
un prieten, mentor sau concurent. Pentru a atrage atenția face glume despre femei părând că
știe totul despre ele.
Costumul e negru, elegant, așa cum sunt avocații , cu o pălărie cu boruri mari,o batistă
alba la cingătoare și o geantă plină cu cărți. Are o demi mască neagr ă care îi acoperea fruntea
și nasul, iar obrajii sunt roșiatici. Fiind prieteni foarte buni Dottore și Pantalone sunt victime
ale lui Cupidon ei nu își gasesc niciodată perechea potrivită, iar asta îi irită de la zi la zi.Ceea
ce îl face amuzant pe Dottore este discursul său academic în limba latină, care nu se știe când
începe și când se termină.

13
Capitano este considerat cea mai veridică mască în sensul pur teatral al cuvântului.
Deși inițial era de origine spaniolă, în timp își câștiga nationalitatea ital iană. Poartă un costum
militar, o sabie imensă pe cingătoare și are un limbaj colorat, este vorbareț și lăudăros, și
deseori este batjocorit de societate.
Criticii spun că masca lui este ciudată, și nu datorita costumului extravagant și pentru
că are o lon gevitate incredibilî. El este asemanat cu militarul fanfaron a lui Plaut, însă aceasta
tipologie de personaj nu a avut niciodată atâta succes cum au avut celalalte personaje ale
Commedie dell’arte. Masca lui era de culoarea pielii, cu un nas enorm și mustă ți
înfricoșătoare. Cel mai cunoscut actor care l -a interpretat pe Capitano a fost Francesco
Andreini. El i -a adus personajului un fir de strălucire, care i -a adus succesul o perioadă scurtă
de timp.
Gli Innamorati
Indragostitii sunt puși în cele mai grele situații, ei trebuie să treacă peste tot pentru a –
și putea trăi iubirea. Uneori sunt nerecunoscători , iar toată acțiunea se învârte în jurul lor.
Dacă nu ar exista tipologiile de personaje inșirate mai sus, Commedia nu ar mai fi comica.
În general sunt î mbracati elegant, la modă, fetele erau deobicei frumoase și purtau
discursuri literare desăvârșite, și erau apreciate de public. Din cauza vremurilor femeile au
apărut foarte tarziu pe scenă, de aceea ele nu au un caracter bine definit ca celalalte , deci nu
pot fi asemănate cu nici un personal din antichitate. Pe scena nu erau pudice, nu se simțeau
jenate, de aceea biserica era împotriva acestei forme de teatru care spuneau ei că spurcă
puritatea femeii.
În concluzie masca și costumul era un element cheie al Commediei dell’arte în care
publicul știa să deosebească personajele între ele, acestea dădeau haz spectacolului, făcând
una din cele mai frumoase perioade ale teatrului și readucand anumite trăsături ale teatrului
antic.

14

1.4. Trupe celebr e si actori celebre
Fenomenul Commedia dell’arte a atins într -un timp foarte scurt vârfuri exceptionale
datorită marilor actori și companiilor teatrale recunoscuți și la nivel European. Astfel datorită
lor, Commedia a fost deliciul epocii, care a creat p oftă de teatru a amatorilor.
Unul dintre marii actori a fost Angelo Beolco (1502 -1543). A fost actor, scriitor,filozof,
poet, un adevărat Shakespeare italian. Unii spun că nu era foarte cunoscut in Italia, însă Alfred
Mortier a avut grija ca după un timp a cesta să fie o revelație.
Isabella Andreini , a fost membra a trupei Scala, a intrerpetat rolul îndragostitei, a fost
membra a mai multor academii iatliene și apreciată de cei mai mari principi ai Italiei și
Franței.
Giovanni Battista Andreini – fiul Isabell ei, autor a 18 comedii de o vulgaritate ieșită
din comun, și a 23 de sonete din volumul „ El theatro celeste”
Andreea Perrucci , actor, autor de tragedii, comedii și drame, poet, autor al celebrului
tratat „ Dell’arte rappresentativa, premeditate ed all’imp rovviso”
Gherardi – un imitator excelent, cantaret la chitară.
Tiberio Fiorili – marele interpret al rolului Scaramouche, acrobat.
Fabrizio de Fornaris interpret al personajului Capitan Cocodrillo. Este nobil napoletan
celebru în epocă pentru spiritul sau l udic, autor al comediei „Angelica”
Toți știau să cânte la diferite instrumente, puteau să susțină ritmul spectacolului, buni
cunoscători a mai multor limbi străine, acrobați ceea ce astăzi sunt numiți actori tatali sau
multifuncționali.
Prima trupă a Comme diei dell'arte a fost cea a lui Alberto Ganassa. In 1570 au scos pe
piață prima producție și au jucat la curtea regelui d’Este. Au mai jucat și pentru ducele de

15
Navarra și a Margueritei de Valois și pentru Filip al II -lea al Spaniei. Trupa se numește
Ganas sa. Există dovezi care atesta existenta acestei trupe de teatru, cum ar fi: un tablou în
care sunt reprezentati membrii trupei. Tabloul a fost pictat de unul din elevii pictorului Floris
și este una din cele mai vechi reprezentări ale unei scene de Commedi a dell’arte.
O altă trupă de Commedia dell’arte a fost I Comici Gelosi fondată de o parte din trupa
Ganassa. Au jucat în Venetia în timpul Carnavalui din 1574, iar mai apoi la Milano. Este una
din cele mai recunoscute companii teatrale ale epocii și a fos t condusă de Flaminio Scala. În
această trupă se mai aflau Francesco Andreini ( Capitano), Adriano Valerini ( Aurelio), Giulio
Pasquati (Pantalone), Lucio Burchiella (Dottor Graziano).
I Uniti este o trupă condusă de Adriano Valerini, fost membru a trupei I Gelosi. Pentru
un timp, această trupă a facut gloria teatrului italian. Au fost o trupă longevivă deoarece
rolurile se transmiteatu de la tată în fiu.
Alte trupe cunoscute în Commedia dell’arte au fost: I Gelosi, Les Accesi -trupa a ducelui de
Mantua, I C onfidenti,I Desiosi.La sfarsitul secolului XVII în Franța se remarca o trupă de
teatru, cunoscută pentru interpreții excelenți ai lui Arlechino. Trupa poartă numele de
„Comedia Italiana în Franța”

16

1.5. Citate celebre din Commedia dell’arte
„ Il frutto maturo del teatro laico medievale.” – Laura Mangini – care spunea
că commedia dell’arte este legată de arta Evului Mediu.1
 „Il passaggio dal testo scritto alla rappre -sentazione annulla l’esistenza del
testo stesso,la commedia esiste in quanto messa in scena.” – Nicoletta Capozza2
 „ Il theatro delle favole rappresentative ovro la ricreatione comica, boscarreccia
e tragica, divisa in cinquanta giornate, composte da Faminio Scala, detto Flavio
comico del sereniss. Sig. Duca di Mantoua.” – Flavio Scala
 „ Masca trebuie jucată!” – Mihai Mălaimare3
 „Gesturile au propria lor limba,mainile au gura și degetele au voce” – Nonnus
de Panopolis4
 „Ce Capitan fait grand esclat
Est sa valeur est si parfait
Qu’il est des derniers au combat
Et des premiers a la retraite” – Ducharte
 „ Commedia dell’arte constă în aceiași măsura atât pe coeziunea și disciplina
trupei, cat și pe talentul individual al comicilor, climatul psihologic al improvizației
putând fi iremediabil păgubit de reaua voință a unui comic sau de dificultațil e
relaționale în sânul celulei” – Jean Fanchette
 „ Este de o mie de ori mai ușor să formezi un actor pentru teatrul obisnuit decât
unul pentru Commedia dell’Arte” – Riccoboni si Gherardi

1LA COMMEDIA DELL’ATE, Filippi Editore Venezia,1984
2Nicoletta Capozza, Tutti I lazzi dell Commedia dell’Arte, Dino Audiano editore, Roma,2006
3Commedia dell’Arte clipa astrala a teatrului universal, Mihai Malaimre, editura Tracus Arte,Bucuresti 2011
4Commedia dell’Arte clipa astrala a teatrului universal, Mihai Malaimre, editura Tracus Arte,Bucuresti 2011

17
 „Numim lazzi acea acțiune a lui Arlechino sau a altor maști care întrer up o
scenă cu expresiile lor de spaimă sau cu alte nebunii” – Riccoboni
 Commedia dell’arte -„ termenul se refera la momente scenice planificate sau
nu, și care aveau drept scop principal să stârnească rasul” – Mel Gordon
 „ Și astazi, ca și atunci, teatrul pr eia elemente pentru a le converti la gustul unei
epoci în care toți, absolut toți oamenii, au acces la el. Responsabilitatea teatrului este
enorma, Să devii sau să redevii mijloc ideal de comunicare între oameni, să -ți creezi
noul cod de simboluri, să îndr umi astfel creând stări emotionale și fără să abdici de la
adevărata artă, pare într -adevăr imposibil. Și totusi, Commedia de’ll arte a izbutit” –
Olga Marculescu5

5Commedia dell’Arte clipa astrala a teatrului universal, Mihai Malaimre, ed itura Tracus Arte,Bucuresti 2011

18
1.6. Descrierea personajului
Numele de Brighella vin e de la caracterul său certareț, obraznic și răutăcios.
Brighella este cel mai bun prieten al lui Arlechino. Amândoi sunt servitori în commedia
dell'arte. S -au născut în Bergamo.
Brighella este mai viclean decât Arlechino. În unele piese, el este proprieta rul
unui han, și de fiecare dată știe să „întoarcă” lucrurile încât totul să fie în favoarea lui, să aibă
mereu ceva de câștigat. Pune la cale tot felul de înșelaciuni, capcane pentru a -și păcăli stăpânii
și pentru ai șantaja pe alții. Este interesant, foa rte inteligent și lipsit de scrupule. Brighella
este, de asemenea, un tip mincinos, spune minciuni cu încredere și convingere, crezând că
este aproape imposibil să se distingă de adevăr. Este talentat la canto, joc și dans. Acesta este
reprezentat cu o jac hetă și pantaloni decorate cu galoane verzi; el are pantofi verzi cu negru.
Mantaua este de culoare albă, cu două dungi verzi, masca și pălăria sunt negre.
Este cea mai veche mască istorica. Apare în testamentul lui Sivello din 1601,
care a dat numele unu i țăran din Bergamo. De la mijlocul secolului al XVII -lea, faima lui
Brighella s -a răspândit în Franța. În aceeași perioadă a fost dezvoltat personajul Brighella,
parodiind un majordom, în timp ce caracterul său a fost definit în mod clar de Goldoni. El
purta o jumătate de mască verzuie (în mod tradițional, verde -oliv) afișează o privire vicleană
și lacomă. El este clasificat ca fiind unul dintre Zanni, deși el de multe ori a fost descris ca un
membru al clasei de mijloc, cum ar fi un proprietar de tavernă: caracterul său ar putea fi
adaptat la orice scenariu, la fel cum Brighella însuși este adaptabil la orice circumstanță. Încă
de la început a fost o provocare, pe care am tratat -o ca atare.
Acest rol mi -a facut placere deoarece în mare parte mă regăsesc. La început nu
îmi era clar acest personaj, deoarece nu încercam să mă “pun în pielea lui”. Am început să
cercetez materiale documentare video cu Brighella să văd stilul de îmbrăcăminte din acea
perioadă și mersul. Când mergeam pe stradă mă uitam în stanga și în dreapta ca să nu mă vadă
nimeni și începeam să exersez mersul lui Brighella și în același timp încercam să vorbesc cu
accent italian. Am început să ascult muzică italiană din acea perioadă (tarantella) și chiar a
început să îmi placă. Am lucrat mult pe improvizații și am început să îmi caut personajul și în
viața de zi cu zi.

19
Am pus în practică tot ce cred că a fost mai bun din mine. Încercam să mă
comport ca "Brighella" cu cei din jurul me u și mare a fost surprinderea cand am văzut că îmi
pică în plasă unul câte unul și îi modelez cum vreau eu6. Acest personaj ma facut să înțeleg că
în viață trebuie să fi cu un pas în fața altora ca să o duci bine. Să ai curajul de a spune
lucrurilor pe num e dar într -o forma mai delicata și atunci când prinzi clipa să nu dai cu
piciorul. Am înțeles că dacă vreau să ajung undeva trebuie să sar și să mă zbat ca să fiu înțeles
și apreciat. Personajul "Brighella" mă completează, este un tip inteligent, răutăcios ,obraznic,
și pus pe viclesuguri tot timpul7. Știe ce vrea de la viață și reușește să iasă mereu învingător
din ori ce situatie.
Am lucrat mult pe intenții, gânduri, de ce intru, ce fac8. A fost greu dar a fost
frumos. Aș vrea să mai am șansa de a mai juc a cel puțin odată aceasta rol. În concluzie acest
personaj mi -a facut plăcere și pe altă parte mi -a dat și câteva lecții de viață sau mai bine spus
m-a facut să mă gândesc mai bine la viitorul meu și cum să mă descurc în societate.

6Psihologia inversă, atunci când le spui unor persoane că nu poat face un luru, iar ei se ambiționează și fac
aceea treabă
7De fiecare dată ieșea cum voia el. Se prefăcea foarte bine și știa cum să abordeze situația. Era viclean și făcea în
așa fel în cât să îi întoarcă pe toți în favoarea lui.
8Merge aplecat pe față, are pașii asemănatori lui Arlechino, pași adăugați. Și de fiecare dată când are ceva de
spus sare în sus și când aterizează are o talpă ridicată stă pe calc âi și talpa cea laltă o are complet pe podea.

20

1.7. Evol uția rolului
La început când mi -am facut monologul, nu știam de unde să încep. Am
improvizat mult pe text, am plecat de la câteva monologuri ale personajului Brighella din
commedia dell"arte . Am început să vizualizez mai multe clipuri p e you tube despre tipologia
personajelor din commedia dell'arte . Și după ce am vizionat, am început sa exersez mersul lui
Brighella. Are mersul asemănător lui Arlechino9, numai că el nu are pas adăugat. Merge cu
burta în față și capul puțin aplecat pe spa te, iar în una din mîini avea un ștergar. La început nu
știam ce să fac, de unde să încep, nu aveam nici măcar o vagă idee despre ceea ce trebuie să
fac cu adevarat.
Am început improvizațiile cu profesorii mei de actorie Diana Fufez an și Adrian
Neacșu, am plecat de la improvizații mici pe tipologia personajelor, timp de 1 luna de zile am
exersat mersul personajelor și accentul italian. Ascultam muzica italiană și vorbeam inteligibil
cu accent italian. După ce am trecut prin toate tip ologiile de personaje din commedia
dell"arte10, m-am apucat de personajul Brighella. Am început să spun monologul la prima
vedere dar cu accent italian și foarte repede, până când l -am învățat, dupa ce l -am învățat am
început să îl scriu la fiecare sfarșit de repetiție. În timp ce lucram la monolog, îmi venea cate
o idee nouă și încercam să mă obijnuiesc cu ea, să o introduc în monolog. Am început să prind
drag de acest personaj, și ceva din mine mă facea să repet din ce în ce mai mult. Repetam cu
prima oc azie pe care o aveam. Și la facultate, și pe drum până ajungeam la cămin. Mergeam
în stilul lui Brighella și în același timp îmi spuneam monologul. Bine, faceam chestia asta
după ce ma asiguram că nu mă vad foarte multe persoane, să nu creadă cumva că am înebunit.
Acest personaj, deși parea ușor de interpretat, se bazează pe mult efort și pe o buna condiție
fizică. Trebuie să coordonezi mișcarea, gesturile exagerate pe care le ai și vorbele care de
fiecare dată trebuiesc să fie în favoarea ta. Am învățat s a exagerez și să cunosc limita
exagerârii pentru a nu pica în penibil. Acest personaj m -a facut sa fiu mult mai atent la
oamenii din jurul meu, și să profit de fiecare dată când am ocazia. Să nu îmi pară rau de
nimic, și întodeauna să țin capul sus. Și fie care eșec, de fapt e un succes mai tarziu. Costumul

9Diferente si similitudini intre cele doua personaje
10Accentul a fost pus în mare parte pe mișcare și gesturi.

21
l-am stabilit cu doamna profesoară Anca Bradu, după care l -am dus la modificat la binuca
unui prieten. Și mi sa parut interesant stilul de vestimentație din acea perioada, deoarece avea
foarte multe “briz brizuri”11.
M-am apucat să îmi fac masca după ce am văzut tot felul de materiale pe
internet12. Am întrebat colegii din ce au facut -o și unii mi -au spus că au facut -o din aracet și
ziare iar alții din fașă gipsată. Am încercat ambele variante și am ramas să o fac din fașă
gipsată. A trebuit să aplic trei straturi. Primul strat mi l -am pus pe față apoi l -am fixat bine pe
o masă și l -am lăsat la uscat. După ce sa uscat am atașat și cele 2 straturi, i -am scos în
evidență ridurile și nasu l făcându -le exagerat de mari. Am vopsit -o și am lacuit -o, i-am pus
elastic și am început să repet cu ea. Am realizat faptul că vorbeam pe nas și oboseam mai
repede, deoarece nu puteam lua destul aer, petru că aveam găurile de la mască foarte mici și
dacă voiam să le măresc riscam să îmi stric masca. Am repetat până m -am obijnuit cu masca
și spre surprinderea mea am primit felicitari pentru efortul depus. Duăa faptă și răsplată cum
se mai spune.

11Era o camașoaie de femeie, cu dantelă, pe care am mai scurtat -o și am adăugat bucăți de material verde, pe
umeri și pe burtă, iar pantalonii au fost făcuți dintr -o fustă pe care am cusut -o la jumate și le -am adăugat
bucați de material pe margini
12 Masca am facut -o din fașă gipsată cu vată, întâi mi -am laut forma feței și am pus 3 straturi de fașă gips ată,
după care am început să fac ridurile și nasul borcănat din vată și aplicam câte un strat de fașă. Tot acest
procedeu a durat cam 7 zile,, pentru că trebuia să aștept o zi/ două ca să se usuce.

22
1. 8. Concluzii rol Brighella

Commedia dell’arte a f ost o revolutie pentru societatea italiana a Renasterii, ea a
deschis gustul pentru teatru deoarece a adus ceva nou pe scenă și a readus elemente ale
antinchități grecesti dar într -o forma nouă.
Masca și costumul în opinia mea a fost cireașa de pe tort a Commediei, prin ele
publicul a apreciat teatrul. Este remarcabil cum un actor poate să interpreteze doar o singură
tipologie de personaj toată viața, fiind într -o continua cautare și documentare. Aceast fenomen
nu va putea fi uitat deoarce este o forma de teatru spontană care se bazează pe improvizație și
pe imaginația actorului. Costumele sunt impresionante, bazate pe un joc de culori și de forme
geometrice.
Făcând această lucrare, am învățat cum a evoluat teatrul, mi -am imaginat frumusețea
și nebunia cr eață de Commedia dell’arte și am putut întelege ce înseamna munca devotată a
actorului atunci când își iubește porfesia. Din această documentație mi -am facut rolul de
Brighella, pe care l -am avut în anul II , semestrul II. A fost o experiență de neuitat pe ntru mine
și, l-aș mai juca cu prima ocazie. A fost o muncă destul de mare în spatele acestui rol,
deoarece trebuia să îți coordonezi mișcarea în timp ce vorbeai. Totul era pe baza de efot atât
fizic cât și psihic. Dar cu totate astea am reușit să fac aces t rol și m -a schimbat foarte mult pe
plan profesional. După părerea mea nu ești un actor complet dacă nu treci măcar o dată printr –
un rol de Commedia dell’arte.

23
CAPITOLUL II
Rolul shakespearian

2.1. Timon din Atena -Rezumat
Actul I, Scena I
Un poe t, un pictor, un bijutier și un comerciant intră în casa din Atena a lui Timon. Bijutierul
se laudă cu o bijuterie spectaculoasă pe care dorește să i -o vîndă lui Timon, iar pictorul și
poetul vorbesc despre lucrari facute la cererea lui Timon.
Poetul obs ervă că averea imensă și generozitatea lui Timon atrag persoane parșive, de la cel
mai sărac lingușitor până la Apemantus, această persoană mai mult critică decâ se laudă.
Poetul spune că cea mai nouă lucrare a sa, îl are ca subiect pe Timon, un om iubi t de
Fortună/Noroc , un om ce sta în varful unui deal unde este privit de toți cu extaz. Dar, spune
el, Norocul/ Fortuna este schimbător/schimbătoare, și cei care îl adoră astazi pe omul
binecuvantat de Noroc nu -i vor veni în ajutor mai tarziu dacă cade.
Timon și invitații lui intră în scena. Un slujitor îi spune lui Timon că prietenul lui Venditius a
fost întemnițat, și Timon hoatărăște să -i platească datoriile pentru a -l elibera. Apoi un bătrân
Atenian intra și îi spune lui Timon că servitorul lui Lucili us stă pe lângă casa lui, și că se dă la
fata lui. Timon negociaza cu bătrânul pentru ca Lucilius să se poată căsători cu fata, și se
ofera să -i dea bani lui Lucilius ca să facă înțelegerea. Lucilius este îndatorat și recunoaște că îi
datorează totul lui Timon.
Intră Apemantus și Timon îl salută. Dar Apemantus spune ca Timon nu ar trebui să se aștepte
la un salut politicos din partea lui pînă când Timon nu va fi transformat în propriul lui câine,
un eveniment la fel de puțin probabil ca acela în care sluj itorii lui Timon devin sinceri.
Apemantus nu îi suportă pe lingușitorilor lui Timon. Apemantus rămâne cu câțiva Lorzi. Ei îl
întreaba pe Apemantus dacă va participa la festinul lui Timon. Acesta spune că va participa,
numai ca să îi vadă pe lingușitori în acțiune.

24
Actul I, Scena II
Timon, toți prietenii și sevitorii lui intră în casă, urmați de Apemantus venit cu întârziere. Un
om numit Venditius, tocmai eliberat din închisoare, îi mulțumește lui Timon pentru că a plătit
să fie eliberat. Spune că speră s ă îl poată ajuta într -o zi pe Timon. Dar Timon spune că a dat
banii din iubire,nu pentru a primi ceva în schimb. Toți lorzii îi laudă faptele, dar Timon spune
că formalitățile nu sunt necesare între prieteni.
Apemantus comenteaza râzând, așa că Timon îi u reaza bun venit, dar Apemantus îi refuză din
nou urarea. Timon îl trimite pe Apemantus, de unul singur, la o masă îndepartată ca să nu
infecteze restul petrecerii cu temperamentul lui. Apemantus declara că a venit la ospăț doar
ca să observe și refuza c u dispret mâncarea oferită de Timon, spunând că nu va fi plătit ca să -l
lingușească pe Timon. Este îngrozit de mulțimiea de senatori care se înfruptă din ospățul lui
Timon, așa cum păsările de pradă s -ar înfrupta din carnea lui Timon.
Timon îi cere servit orul lui, Flavius, să aducă un mic cufăr. Flavius gândește că averea lui
Timon e pe terminate, dar nu poate să -i vorbească despre asta lui Timon când este bine dispus
și darnic. Flavius se întoarce cu cufărul și din el Timon le dă bijuterii tuturor lorzil or.
Flavius gândește că Timon le dăruiește acestor lorzi cadouri dintr -un cufăr gol și că refuză să
asculte o înșiruire a bunurilor lui. Acum Timon e falimentat, așa că toate darurile lui sunt
bazate pe datorii. Datoreaza bani pentru fiecare cadou, fiindc ă și-a ipotecat toate terenurile.
Timon iși ruineaza repede averea oferind -o prietenilor, declară Flavius.
Apemantus ramane cu Timon. Timon spune că i -ar da și lui Apemantus un dar dacă ar fi mai
puțin vesel . Dar Apemantus spune că nu ar mai fi nimeni să -l critice pe Timon dacă el ar fi
mituit și atunci Timon ar fi ruinat și mai repede. Timon jură că nu va asculta ce spune
Apemantus și pleacă. Apemantus spune că își doreste ca oamenii să fie mai deschisi la sfaturi
decât la linguseli.

25
Act II, Scena I -II
Un senator ține un discurs despre averea fără sfârșit a lui Timon, nevenindu -i să creadă că el
continuă să fie atât de generos fară să rămâna fară bani. Timon pare să facă banii să se
înmulțească, și bunurile lui par să se multiplice ca prin magie. Nu poate să creadă că situația
financiara a lui Timon se va termina. De fapt, Timon îi datoreaza bani, așa că îl cheamă pe
Caphis, și îl trimite la Timon pentru a cere să îi fie plătită datoria.
Timon îi cere să se întoarcă a doua zi, dar el raspunde că cerer ea a fost amânată de prea multe
ori. Timon îl întreabă pe Flavius de ce este înconjurat de oameni care îi cer bani, așa că
Flavius le cere servitorilor să îi lase singuri pentru puțin timp ca să îi poată explica lui Timon
situația.
Timon îl întreabă pe Fla vius de ce nu i -a spus niciodată despre cheltuielile lui, dar Flaviu îi
spune că nu a ascultat niciodată. Timon ordona să îi fie vandute pământurile dar Flavius
spune ca au fost deja toate ipotecate. Flavius spune că toată lumea îl aprecia pe Timon și
generozitatea lui, dar că acum nu mai are mijloacele de a cumpara laudele și afecțiunea
proetenilor lui, poate nu va mai avea nici prieteni. Timon e socat ca Flavius ar sugera ca nu
mai are prieteni. Cheamă trei servitori, intenționând să -i demonstreze lui Flavius că încă mai
are prieteni în Atena. Trimite cate un servitor la trei dintre prietenii lui ordonandu -le să ceară
un împrumut.
Timon nu vrea să creadă, dar Flavius îl asigură că toți cei trei prieteni ai lui au raspuns la fel,
că le pare rău, e un n enoroc, că sunt oameni ocupați, și au refuzat împrumutul. Timon îi cere
lui Flavius să mearga la Venditius pentru un împrumut. Timon își ordonă să nu se gandească
că averea lui ar putea să scadă. Dar Flavius remarcă că ăsta este blestemul generozitatii, câ nd
ești generos, crezi că toți sunt la fel.

26
Act III, Scena I -III
Flaminius, unul din servitorii lui Timon ajunge la casa lui Lucullus pentru a cere un
împrumut, purtând o cutie sub braț. Lucullus se bucură să îl vadă, convins că îi aduce un dar
de la Timon. Întreabă ce e în cutie dar Flaminius spune că e o cutie goală. A venit în numele
lui Timon ca să ceara să fie umplută cu bani de împrumut. Lucullus spune că nu e momentul
potrivit să dai bani cu împrumut bazându -te doar pe prietenie. Îi dă cateva m onede mită lui
Flaminius ca să -i spună lui Timon ca nu a vorbit cu el, dar Flaminius i le aruncă înapoi.
Flaminius meditează la natura prieteniei, la cât de slabă poate fi să se schimbe peste noapte.
Servilius, servitorul lui Timon, intră. Si Lucius crede că servitorul a venit să îi aduca un dar,
dar Servilius explică că misiunea lui e să ceara un împrumut. Lucius spune că din nefericire
și-a cheltuit toți banii pe o mica investiție. Îi trimite cele mai bune urari lui Timon dar nu -i
poate trimite bani.
Cel de al treilea servitor al lui Timon intră cu Sempronius, un alt prieten al lui Timon.
Sempronius e iritat ca Timon îi cere un împrumut, și sugereaza să le ceară mai degrabă lui
Lucullus, Lucius sau chiar Venditius. Servitorul explică că toți au fost rug ați și au refuzat
împrumutul. Jignit că i -a fost cerut un împrumut după altii, Sempronius refuză împrumutul și
pleacă. Acum toți prietenii lui Timon l -au trădat și abandonat.
Act III, Scena IV -VI
Un grup de servitori sunt adunati în fața casei lui Timon p entru a cere ca banii datorati
stăpânilor lor să fie restituiți. Servitorii vorbesc între ei și realizeaza că stăpânii lor sunt
nerecunoscători, își cer datoriile pe când încă se bucura de darurile lui Timon. Flavius vine și
întrebă furios de ce stăpânii lor nu și -au cerut banii cand Timon nu își pierduse averea. Timon
iese din casa și este asaltat de către cr editori. Furios, îi cere lui Flavius sa organizeze alt
banchet.
Între timpm Alcibiades pledează în fața Senatului pentru un prieten care a acționat nesăbuit
din răzbunare. Senatorii sustin că răzbunarea nu e o actiune curajoasă. Să suferi și să înduri
este o acțiune curajoasă. Alcibiades susține că pe câmpul de luptă acțiunea înseamnă curaj și
cere ca prietenul lui să fie iertat. Provocați senatorii refuză și îl exilează pe Alcibiades. Furios,
Alcibiades hotărăște să -și adune soldații și să atace Atena.

27
Actul III, Scena VII
Aproape toti prietenii lui Timon vin la banchet convinsi ca Timon doar i -a testat cand a cerut
bani imprumut. Timon soseste si blesteama oamenii si orasul Atena. Festinul e format din apa
fiarta. Timon declara ca uraste toti oamenii. Musafirii sunt convinsi ca Timon a inebunit.
Actul IV , Scena I -II
Timon blesteama Atena și toți locuitorii ei apoi pleacă în pădure unde crede că va găsi bestii
mai bune la suflet decât oamenii. Servitorii lui Timon discută despre soarta stăpânului și apo i
se despart. Flavius le împarte banii pe care îi mai are celorlați servitori. Se gândește că averea
nu e ceva de dorit dacă aduce doar nefericire și pleacă în pădure ca să -și servească în
continuare stăpânul.

Actul IV , Scena III
Timon iese din peștera l ui și sapă după rădăcini. Gasește aur în pământ . Îl îngroapă la loc și îi
orodonă pământului să îl ascundă. Alcibiades îl întâlnește pe Timon și îi spune că are de gând
să atace Atena. Timon îi dă aur pentru campanie. Apemantus vine să îl vadă pe Timon. Acesta
crede că Apemantus a venit să îl chinuie, să -și bată joc de el. Apemantus spune că Timon s -a
ruinat cu mâna lui și că ar fi fericit să fie din nou bogat. Timon îi răspunde că a fost mereu
fericit așa că lui îi e mai greu să îndure suferința decat l ui Apemantus care a fost întotdeauna
nefericit. Apemantus observă că Timon a devenit un extremist, odată iubea întreaga umanitate,
acum urăște întreaga umanitate. Timon îl întreabă pe Apemantus ce ar face cu lumea daca ar
avea putere. Apemantus spune că a r da-o bestiilor dar Timon a spus ca asta nu l -ar ajuta
pentru că nu exista nici o bestie care să nu fie supusă alteia. Apemantus spune că Timon a
ajuns la miezul problemei, Atena a devenit o pădure de bestii. Apemantus pleacă.
O banda de hoți vin să fure aurul săpat de Timon, dar acesta li -l dă de bunăvoie și insistă să îl
folosească ca să facă rău oamenilor. Hoții pleacă. Flavius vine dispus să îl servească pe
Timon. Lacrimile lui de mila îl înduioșează pe Timon care recunoaște că a avut un om sincer
langă el, un om care a fost un servitor. Dar Timon îl gonește pe Flavius, îi da bani și îi spune
să nu fie niciodată generos cu nimeni.

28
Actul V , Scena I -II
Poetul și pictorul vin să îl vadă pe Timon. Au auzit că are aur și cred că toată povestea cu
ruina a fost un test pentru prietenii lui. Timon îi păcălește pe cei doi ca le va da aur dupa ce îi
vor vâna pe cei care le -au facut rău și îi trimite să se vaneze unul pe altul. Senatorii, conduși
de Flavius, vin la peștera lui Timon și îl roagă să se întoarcă î n Atena ca lider. Îi vor fi oferite
toate bogățiile dinainte, doar să -i ajute să se apre de Alcibiades. Timon refuză dar le ofera
ajutorul atenienilor sub forma unui streang.
Actul V , Scena III
Senatorii discută între ei despre cat de important este să îl atragă pe Timon înapoi în Atena.
Un soldat găsește epitaful de pe o piatră de mormant și e convins că Timon e mort. Alcibiades
intră în oraș. Senatorii îi cer să nu ucidă toți atenienii întrucât nu toți i -au facut rău.
Alcibiades este de acord și cere ca toți dușmanii lui și ai lui Timon sî fie uciși. Soldatul apare
cu epitaful lui Timon : Aici zace Timon, cel care a fost urât de toți oamenii. Alcibiades intră în
oraș cu speranța de pace.

Actiunea se petrece la Atena și în pădurile invecinate.
De la c urs: Timon era un om bogat și căutat. Își dă seama că oamenii nu țin la fericirea
sufletului și că sunt răi și egoiști. Își cheltuiește toată averea în binefaceri și ajunge la
concluzia că nu merită. “Preaînvățatul se pleacă în fața prostului de aur”. Îsi dorește moartea
din singurătate, deși voiau să -l facă senator. Piesa cu mesaj grav si trist. ––––––- –
1604 – 1605 (nu se știe sigur) – libertăți versificatorice – sugerează o dată târzie – ca spirit, se
apropie organic de tragediile târzii – asemănări cu Regele Lear: ia drept bune declarațiile de
atașament; meritele Cordeliei vs avertismentele nesociabilului Apemantus; Kent, singurul om
credincios lui Lear, la fel și Flavius; "tragicele urmări ale nerecunoștinței", "victima este
extraordinar de nebănuitoare, miloasă și vehementă", "pasajele faimoase sunt blestemele",
"comparații repetate între om și fiare", asemanari de versificație, expresii etc. – atmosfera de
început seamană cu atmosfera poetică din Antoniu și cleopatra – are caracterul unei fabule
morale – "Timon" este o parabolă sau o alegorie – forța ei debordantă, simplitatea clar
conturată și masivă, tehnica ei evidentă și urmărind scopuri precise, toate acestea se
estompoeaza și se denaturează dacă ceea ce căutăm este asemănarea în tocma i cu
manifestările omenești. Piesa va este o sublima lipsă de realism. Dacă însă surprindem
intelesul ei filozofic universal, atunci ea ne apare în întreaga ei profunzime și arhitectură

29
măiestrită". – "multe personaje sunt slab individualizate" – unele sun t denumite prin profesie –
nu întâmplător – "Schematismul își dă de veste pretutindeni": putem observa un detaliu cu
caracter numeric: trei nemulțumiți – Timon, Apemantus și Alcibiade; trei sevitori intră în
palatul lui Timon purtând daruri. Trei prieteni refuza să -i dea bani lui Timon în 3 scene
consecutive; în singurătatea sa, Timon e vizitat de trei personaje importante: Alcibiade,
Apemantus si Flavius; talharii care -l abordează sunt 3 la numar.
"Timon este un personaj grec semilegendar, prezentat de num eroși scriitori antici ca întruch i-
parea mizantropiei. Se spunea că a trăit în vremea lui Pericle și că a nutrit o ură profundă pe n-
tru tot neamul omenesc.
Plutarh amintește „ciudățenia ieșită din comun a firii lui”, povestind că „odată, întâlnindu -l
pe Alci biade care pleca de la adunare înconjurat de o mulțime veselă după ce repurtase un
mare succes, nu l -a ocolit, nici n -a apucat pe alt drum cum făcea de obicei, ci s -a îndreptat
spre el și i -a strâns mâna” , arătându -se prietenos față de el doar pentru că îi adusese la ruină
pe toți atenienii (Plutarh, Alcibiade , 16.9).
Potrivit unei alte anecdote, într -o zi, pe când prânzea cu un atenian pe nume Apemantos, ace s-
ta i-a spus: „Ce plăcută -i masa noastră, Timon”. Iar Timon i -a replicat: „Ar fi, dacă n -ai fi
tu”(Plutarh, Antoniu , 70.3).
„Se mai spune că odată, pe când atenienii erau strânși la adunare, Timon se urcă la tribună;
datorită caracterului neașteptat al împrejurării se așternu o liniște plină de așteptare; atunci
Timon spuse : «Atenieni, am și eu o bucăți că de pământ pe care a crescut un smochin; de
smochinul acesta s -au spânzurat o mulțime de cetățeni. Cum am de gând să clădesc pe locul
acela, am găsit de cuviință să anunț lucrul în mod public, pentru că, dacă mai sunt printre voi
amatori, să apuce să se spânzure înainte ca smochinul să fie tăiat» (ibidem, 70.4 -5).
În perfectă concordanță cu personajul este și anecdotica referitoare la moartea și la mormântul
lui Timon: „Când a murit, l -au înmormântat la Hales, lângă mare și, cum o parte a promo n-
toriului s -a surpat în mare și valurile au înconjurat mormântul, niciun om nu mai putea să
ajungă acolo și nici să se apropie” (ibidem, 70.6). Cei care se puteau apropia eventual de
mormînt aveau ocazia să citească un epitaf sinistru: „Timon, dușmanul omenirii, e -aici.
Trecătorule, pleacă! Poți să mă blestemi de vrei, doar să te duci de aici” (ibidem, 70.7 -8).

30
► Prezențe în literatura antică. Aluzii la personaj și la mizantropia sa apar în Lysistrata și
înPăsările lui Aristofan, în comedia Monotropos a lui Frinihos, într-o comedie a lui Platon cel
Tânăr (la care face referire Plutarh, Antoniu , 70.1) și în dialogul lui Lucian intitulat Timon sau
mizantropul . În acest din urmă text, mizantropia lui Timon este explicată prin faptul că acesta,
după ce și -a copleșit cu ge nerozitatea sa prietenii, a fost părăsit de ei și lăsat să ajungă la
ruină: când Zeus, mișcat de rugămințile lui, i -a restituit bunăstarea și bogăția, iar prietenii și
lingușitorii au început din nou să -i bată la poartă, Timon i -a primit cu lovituri de caz ma,
consfințindu -și astfel faima și epitetul. Lucian s -a inspirat probabil din comedia Timon a lui
Antifanes sau dintr -o Viață a lui Timon scrisă de Neantes din Cizicos.
► Prezențe în literatura modernă. Personajul este protagonistul dramei Timon din Atena a lui
William Shakespeare, inspirată cu siguranță de scena primirii cu lovituri de cazma rezervată
de Timon așa -zișilor săi prieteni."
Timon dacă ar fi un animal, în prima parte ar putea fi un iepure deoarece este inofensiv și nu
își dă seama de persoanele din jurul lui care sunt doar pe interes. În a doua jumătate a piesei ar
putea fi un arici, deoarece ariciul atunci când se simte atacat se strânge, se refugiază. La fel și
Timon atunci când vede adevărata față a oamenilor se refugiaza în pădure, se retrage într -o
peșteră.
Dacă ar fi un anotimp, în prima parte a piesei, după părerea mea ar fi primăvara, deoarece
acesta este anotimpul care readuce totul l a viață. Așa este și Timon plin de viață și numai în
distracții. În a doaua parte a piesei s -ar asemana ierni, pentru că în acest anotimp totul moare.
Timon se aseamănă acestuia deoarece el urăște tot, și ar vrea să moară toți oamenii din jurul
lui. E scar bit de tot ce înseamnă rasă omenească.
El ar putea fi culoarea verde, deoarece această culoare inspiră bucurie, viață, fericire, iar în a
doaua parte a piesei ar fi culoarea neagră, care inspiră moarte, ură, prăpad. Prin această
culoare el iși arată ura as upra omenirii.
Dacă ar fi o plantă în prima parte a piesei ar putea fi floarea -soarelui, el fiind miezul iar
prietenii falși petalele care cad rând pe rând. În partea a doua în viziunea mea ar fi un cactus.
Deoarece spinii îl țin departe de ceilalți . Este protejat de tot ce ar încerca să îi facă rău.
Acest peronaj mi -a dat șansa de a -mi arăta revolta față de această societate plină de mafioți și
dame de companie din țara noastră. Acest personaj Timon, m -a făcut să mă gandesc de zece

31
ori înainte de a spune că am un prieten adevărat. Trăim într -o lume rea, parșivă, în care toți nu
își văd decât interesele lor. Istoria se repeta dar sub o altă formă, deoarece oamenii au cam
aceleași caractere. La ora actuală la TV noi promovăm damele de lux și interlopii, nu mai
vedem nimic cultural, deoarece astea se vând pe piață. Și din această cauză foarte multe fete
se lasă de școală și ajung dame de companie, iar baieții ajung traficanți de droguri, pești,etc.
În ziua de azi cu cât ești mai prost cu atât ești mai ușor de manipulat, și din păcate asta se
întamplă în țara noastră. Parlamentarii noștrii care au niște salarii/pensii mizerabile de mari nu
se gandesc și la societatea noastră pentru a face locuri de muncă, pentru a ajuta sărmanii. Le –
aș da 800 de lei pe lună să își întrețină familia, să văd dacă ar putea reuși. Timon a fost naiv la
început și avea impresia că are foarte mulți prieteni în jurul lui, dar sa dovedit că defapt erau
oameni falși, niște sugative, care stau cu tine numai cand au ceva de caștigat de pe u rma ta, iar
apoi te aruncă ca pe o zdreanță la gunoi, nici nu te mai bagă în seamă. Ajuns în pragul
disperarii a realizat defapt adevărații prieteni ai lui erau chiar slujitorii săi. Acest personaj l –
am tratat ca atare și am stat 2 săptămâni numai pe gând și intenții, doamna profesoară Anca
Bradu, nu mă lăsa să trec peste vreun cuvânt fără să am gând, intenție și fără să știu ce zic. De
fiecare dată când lucram îmi zicea "gândește, gândește, gândește", și acest lucru ma facut să
îmi dau seama de multe lucru ri. La început nu știam ce joc spuneam doar un simplu text, o
revoltă a nimănui. Nu mă regăseam în personaj, dar cu toate astea eu mi l -am ales. Și am
început să îl asociez cu tot felul de lucruri, obiecte oameni, pentru al regăsi în interiorul meu,
adică să mă facă să simt acea revoltă asupra oamenilor. Și nu după mult timp am regăsit -o dar
nu așa de amănunțită cum a fost cea a lui Timon. Și partea proastă e că mi sa întâmplat și mie
ceva asemanator. Aveam foarte mulți prieteni până anul trecut, mai bine z is amici, deoarece
nu aveam probleme cu banii și când ieșeam în oraș sau mergeam la un chef eu eram sponsorul
oficial. Am avut o perioadă proastă în care parinții mei nu mai puteau să ma ajute cu banii și a
trebuit să mi -i câștig singur. Abia aveam bani să manânc, și am cerut ajutorul amicilor mei
care îmi spneau că sunt ca fratele lor, și dacă o să am nevoie vreodată de ei, să îi caut că ei mă
vor ajuta cu siguranță. Asta am facut și toate ușile mi -au fost închise în nas. Nu îmi venea să
cred că acele pers oane care le -am dat să mănânce, le -am cinstit de fiecare dată, nici măcar nu
mă mai salutau, deoarece nu mai aveam bani și nu mai eram de rangul lor. Atunci am realizat
ca viața nu e chiar așa de frumoasă pe cât o vedem noi. Și acest personaj mi -a dat ocaz ia să
mă descarc de toată ura pe care o aveam în interiorul meu. Am ajuns să nu mai am încredere
în nimeni, decât în părinții mei care știu că nu m -ar părăsi niciodată și care ar fi în stare de
orice ca să îmi fie mine bine. De fiecare dată când repetam gă seam câte un lucru nou pe care
îl aplicam în timp ce repetam. Am ajuns să simt să fac mișcare din ceea ce spuneam, adică

32
revolta din interiorul meu mă făcea să mă dezlănțuiesc. Mergeam în locuri întunecate de unde
vedeam lumini și începeam să îmi spun mono logul, repetam cam 2 ore și apoi mă întorceam
acasă. Am fost o dată la cruce, pe dealul Gușteriței, acolo era cel mai potrivit loc să îmi repet
monologul, deoarece de acolo se vedea tot Sibiul, și îmi imaginam cum ar fi Atena. A fost o
experiență placută c are pot spune că ma marcat, ma maturizat și m -a facut să analizez oamenii
din jurul meu mult mai mult ca să îi includ în cercul meu de prieteni.

33
2.2. Reprezentații scenice și radiofonice.

Timon din Atena de William Shakespeare – regia art istică Mihai Lungean
 Traducerea: Dan Dutescu si Leon Levițchi.
 Adaptarea și regia artistică: Mihai Lungeanu.
 În distribuție: Florin Zamfirescu, Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin, Mihai Dinvale,
Alexandru Bindea, Ion Roxin, Valentin Teodosiu, Ion Besoiu, Radu Amzulescu, Claudiu
Bleonț, Ion Chelaru, Ion Haiduc, Petre Lupu, Ionuț Kivu, Bogdan Caragea, Adrian Ciglenean,
Alexandru Jitea, Mircea Constantinescu, Daniel Popescu, Anne -Marie Ziegler, Ada Navrot.
Redactor: Domnica Țundrea.
 Regia de studio: Violet a Berbiuc.
 Regia muzicală: George Marcu.
 Regia tehnică: Vasile Manta.
 Înregistrare din 2006

34
Piesa a fost pusă în scenă de către Dinu Cernescu.

 Timon din Atena de William Shakespeare, Teatrul "Nottara" București, premiera 27
martie 1978. În d istribuție au fost:

ARNĂUTU, VALERIU
ANGHELESCU, MIRCEA HORTENSIUS
SENATOR
BOG, ELENA FEMEIA
CIPRIAN, ALEXANDRU SEMPRONIUS
COMĂNICI, VIOREL PHILOTUS
CONSTANTIN, GEORGE TIMON
CRĂCIUNESCU, IOANA FEMEIA
DICHISEANU, ION ALCIBIADE
DUNĂREANU, RADU VIRGIL SENATOR
GURIȚĂ, CONSTANTIN GIUVAERGIUL
IORDACHE, ȘTEFAN APEMANTUS
JIDA, MIRCEA TÎLHAR
MĂLĂELE, HORAȚIU POETUL
MOGA, DORIN LUCULUS
MOISESCU, MIHNEA ATENIANUL BĂTRÎN
PĂUNESCU, GEORGE CAFIS
POPA, ION LUCIUS
PREDA, V ALERIU FLAMINIUS
RADOF, ȘTEFAN FLAVIUS
ȘTRENGARU, VICTOR PICTORUL
TEODOSIU, V ALENTIN TÎLHAR
ZORLESCU, CAMELIA FEMEIA

35

2.3. Studiu de rol

Am studiat persoane bogate din jurul meu, și le -am analizat, gesturile,
gândirea, bunele maniere. Dar din pacate în ziua de azi sunt persoane tot mai lacome, adica pe
cât sunt de bogați, pe atât vor mai mult. V or din ce în ce mai mulți bani. Găseșt i foarte puține
persoane naive, care au bani în ziua de azi. Și vezi cum sunt inconjurați numai de profitori, de
persoane care sunt pe interes. Dacă aș putea să descriu cum ar fi fost Timon desenat/pictat
într-un tablou în viziunea mea, ar fi fost un miel înconjurat de o haită de lupi. Am încercat să
mă integrez printre așa ziși oameni profitori/ pe interes, dar am fost respins din prima
deoarece eu nu aveam ce să le ofer, și odată ce mă acceptau între ei nu aveau decât de pierdut.
Ieșeam în localuri/restau rante scumpe, îmi luam un suc de 12 lei și stateam și analizam
persoanele de rang înalt de la mesele pline numai cu bauturi și mancaruri rafinate. În fiecare
seară mă chinuiam să înteleg cum aș putea să fac acest personaj Timon.
Studiam, studiam și iar studiam, dar încet încet am început să îmi dau seama și
am încercat să mă pun în locul lui în diferite ipostaze și am început să îmi dau seama de el.
Adica în ziua de azi banul reprezintă puterea, și prin putere îți impui și respectul, cei din jurul
lui alergau după bani pentru a avea putere. Inspirația despre acest personaj mi -a venit când l –
am vazut pe risipitorul Dan Bilzerian. Acesta risipește bani grei pe femei, arme și mașini de
lux. Petrecerile sunt la ordinea zilei la el și prin acest lucru el își impune respectul față de toți
ceilalți. Însă întrebarea mea este: atunci când o să i se termine toți banii o să mai stea cineva
lângă el??? După părerea mea Timon era genul de persoană care îi placea să fie lăudat și să
aibe mereu casa plină de așa ziși prieteni. De fiecare dată el voia să arate că are multi bani și
bogății, iar când sa vazut fără avere și că nimeni nu îl ajută sa retreas în padure, mai exact
într-o peșteră.
De fiecare dată îmi imaginam cum ar f i să ai mulți bani și dintr -o dată să nu
mai ai nimic. Au fost persoane care s -au obijnuit să ducă o viață de lux și când nu au mai avut
bani, au ales să se omoare, sau să o ia de la capat, să se ridice de jos cu alte afaceri. Cu părere

36
de rău o spun dar " cel ce -i mai jos cu o treaptă, pe cea de sus o linge", am ajuns la concluzia,
că în ziua de azi trebuie să fi parșiv ca să reușești în viață. Se spune despre William
Shakespeare ca este contemporanul nostru deoarece toate piesele lui se poat adapta în seco lul
nostru, cum s -ar spune istoria se repetă dar sub o altă formă. Unul din mari actori ai
Romaniei, George Constantin, a avut rolulul lui Timon, în anul 1978, la Teatrul Notarra, din
București în regia lui Dinu Cernescu. Piesa Timon din Atena a avut premi era pe data de 27
matrie 1978, la Teatrul "Nottara" București. Cheia scucesului în teatru este repetiția, și iar
repetiția, ca să se vadă ceva în urma ta trebuie să ai talent, dar să muncești foarte mult
deoarece munca se compensează cu talentul.
Piesa Timon din Atena este o piesă de William Shakespeare , publicat în 1623,
probabil, în scris , în colaborare cu un alt autor , cel mai probabil Thomas Middleton , în
aproximativ 1605 -1606. Cea mai veche producția cunoscută a piesei a fost în 1674 , când
Thomas Shadwell a scris o adaptare sub titlul Istoria lui Timon din Atena, Omul – care uraște
oameni . Au urmat multe adaptări în secolul următor , de către scriitori ca Thomas Hull ,
James Love, Richard Cumberland și adaptările au continua t să domine scena, până în secolul
20.

37

2.4. Viața și opera lui William Shakespeare

William Shakespeare a fost fiul lui John Shakespeare, un negustor de mânuși de
succes și un membru al consiliului municipal, originar din Snitterfield, si al lui Mary Arden,
fiica unui prosper fermier. El s -a născut în Stratford -upon -Avon și a fost botezat acolo la 26
aprilie 1564. Ziua sa de naștere adevărată rămâne neștiută, dar e atribuită zilei de 23 aprilie,
Ziua Sfântului George (S t. George's Day). El a fost al treilea copil din opt și fiul care a
supraviețuit cel mai mult.
Cu toate că nu există date certe despre prima sa perioadă de viață, cei mai mulți
biografi sunt de acord că Shakespeare a fost probabil edu cat la Noua Școală King (King’s
New School) în Stratford, o școală liber privilegiată în 1553, cam la sfert de milă de casa sa.
Învățământul liceal a variat calitativ pe durata erei elisabetane, dar planul de învățământ a fost
dictat de lege în întreaga An glie și școala ar fi asigurat o educație intensă în gramatica latină și
în studiul limbilor clasice.
La vârsta de 18 ani, Shakespeare s -a căsătorit cu Anne Hathaway in vârstă de 26
de ani, cu care acesta a avut 3 copii: Susanna, și gemenii Hamnet și Judith. Între
anii 1585 și 1592 , el a început o carieră de succes în Londra ca actor, scriitor și proprietarul
unei părți a unei companii de jocuri numită “Oamenii Lordului Chamberlain” (The Lord
Chamberlain's Men), mai târziu știută ca “Oamenii Regelui” (King’s Men). Se pare că e l s-a
retras la Stratford în jurul anului 1613 , unde a murit 3 ani mai târziu.
Câteva recorduri ale vieții private ale lui Shakespeare au supraviețuit, și au existat
speculații consider abile despre aspecte ca fizicul său, sexualitatea și credințele religioase, p a-
ternitatea operei sale dramatice și nu numai.Shakespeare a scris majoritatea lucrărilor sale
cunoscute între 1589 și 1613 . Piesele lui de început au fost în special comedii și drame ist o-
rice, genuri pe care el le -a ridicat la punctul de maxim de rafinament și artă până la sfârșitul
secolului al 16 -lea. După aceea, înainte de aprox imativ 1608 , el a scris în special tragedii,
incluzând aici Hamlet , "Regele Lear" și Macbeth , cons iderate unele dintre cele mai strălucite

38
lucrări în limba engleză. În ultima parte a vieții, el a scris comedii tragice, de asemenea știute
ca aventuri romantice și a colaborat cu alți dramaturgi.
Multe dintre piesele sale de teatru au fost publicate chiar în timpul vieții sale,
însă în ediții de diverse calități și precizii. În 1623 , doi dintre colegii săi de teatru au publicat
“Primul coloncifru” ("The First Folio"), o ediție adunat ă din lucrările sale dramatice care le
include pe toate, în afară de două din piesele de teatru care doar acum sunt recunoscute ca
fiind ale lui Shakespeare.
Shakespeare a fost un poet și dramaturg respectat la vremea lui, dar reputați a lui
nu a crescut la înălțimile sale actuale înainte de secolul al 19 -lea. Ideile romantice, în partic u-
lar, întâmpină genialitatea lui Shakespeare, iar victorienii s -au închinat lui Shakespeare cu o
stimă pe care George Bernard Shaw a numit -o “Idolatrizarea lui Shakespeare” . În secolul 20,
munca lui a fost în repetate rânduri recunoscută și redescoperită de noile abordări ale atrei
spectacolului de teatru. Piesele lui de teatru rămân cât se poate de populare astăzi și sunt pe r-
manent studiate, jucate și reinterpretate în diverse contexte culturale și politice în întreaga
lume.
Opera sa include 37 de piese de teatru, între care 17 comedii, piese istorice, tr a-
gedii, sonete .
Comedii
 Furtuna
 Doi gentlemeni din Verona
 Neve stele vesele din Windsor
 Măsură pentru măsură
 Comedia erorilor
 Mult zgomot pentru nimic
 Zadarnicele chinuri ale dragostei
 Visul unei nopți de vară
 Neguțătorul din Veneția
 Cum vă place
 Îmblânzirea scorpiei
 Totul e bine când se termină cu bine

39
 A douăsprezecea noapte
 Poveste de iarnă
 Pericle, Prinț al Tironului

Istorice
 Regele Ioan
 Richard al II -lea (piesă)
 Henric al IV -lea
 Henric al V -lea
 Henric al VI -lea
 Richard al III -lea
 Henric al VIII -lea

Tragedii
 Romeo și Julieta
 Troilus și Cresida
 Coriolan
 Titus Andronicus
 Timon din Atena
 Iulius Caesar
 Macbeth
 Hamlet
 Regele Lear
 Othello (piesă)
 Antoniu și Cleopatra

40

Piese pierdute
 Love's Labour's Won
 Cardenio
 Richard al II -lea, prima parte

Poeme
 Sonetele lui Shakespeare
 Venus și Adonis
 The Rape of Lucrece
 The Passionate Pilgrim
 The Phoenix and the Turtle
 A Lover's Complaint

Apocrife
 Eduard al III -lea
 Sir Thomas More

41
2.5. Teme și idei fundamentale în opera lui William Shakespeare

În piesele sale aflăm, deopotrivă,umilințele și suferințele oamenilor, bucuriile și
cruzimile lor, ințelepciunea și prostia ce -i caracterizează, modul de a gandi și comportamentul unor
puternice personalități, atitudinile lor în fața unor situații complexe ale existenței. Cercetarea
acestui univers presupune un risc, întrucât originalitatea scrierilor sale , precum și întinderea
teritoriilor în care până sau fixat idei și conflicte dramatice (tragedii, drame istorice si comedii) fac
din dramaturgul elisabet an, deopotrivă, un autor strălucit și vulnerabil. Strălucit datorită
caracterelor puternice, construite uneori pe subiecte banale , dar și vulnerabil în măsura în care
diversitatea creației îl lipsește pe autor de o notă dominantă.
Dacă o tragedie îl situează pe autorul dramatic deasupra spectatorilor sai ,din
prespectiva nivelului de cunoaștere, în comedii lucrurile stau invers – spectatorul domina cu
superioritate înțelegerea conflictului care se petrece pe scenă și amendează prin râs neputința
personajelor de a înțelege sensul său, logica evenimentelor.

42
CAPTOLUL III.
3.1. Abordarea unui rol din drama contemporană

Viaductul
După: Háy János

Regia: Anca Bradu

Asistenți regie: Diana Fufezan, Adrian Neacșu

Scenografia: Mihai Păcurar

Coregrafie: Adriana Bârză

Asistent proiect : Corina Predescu

Sunet: Raluca Ivan

Lumini: Dorin Părău

Proiecții: Radu Nechit

Manager p roiect: Luminița Puiuleț

În distribuție: Ștefan Tunsoiu, Iustinian Turcu, Rebeca Semerean, Emmanuel Antonescu,
Vladimir Petre, Mădălin Cărbunaru, Lucian Bădulescu, Andra Chelcea, Cristina Cogîrlă,
Gabriela Pîrlițeanu, Silvana Blidariu/ Oana Marin

43
Spectacolul „Viaductul”, adaptare liberă după textul autorului maghiar János Háy, este în
primul rând un exercițiu al studiul teoretic, al principiilor, al gândirii, al activității practice și
concepțiilor de bază . Acest spectacol vrea să p ună în evidență conflictul dintre generații.
Rolurile principale, cuplul Petru -Sofia este o reînviere în zilele noastre a lui Romeo și a
Julietei, a Wendlei și Melchior, eroii capodoperelor clasice ale lui Shakespeare și Wedekind.
Ei readuc în zilele noas tre contemporane destinul tragic al tinerilor ce nu își pot găsi un loc în
societate, familie și în mediul educațional drastic și absurd.
Subiectul piesei pornește de la un caz real petrecut la Veszprem, oraș cultural cu un
pronunțat car acter ecumenic, în Ungaria anilor 2000. Noi am adaptat acest subiect la realitatea
românească atât de similară în problematica disperării juvenile. Proiectul propune un manifest
pentru comunicare, echilibru, armonie,dragoste, fericire și alte valori poziti ve capabile să
readucă copiii în jurul familiei. Dar goana după bani a parinților, pentru a le oferi copiilor tot
ce ei nu au avut nu rezolvă nimic, deoarece copii din ziua de azi nu au nevoie doar de bani, ci
și de afectiune parintească, de sfaturi, de în drumari în viață . Spectacolul vrea să insinueze un
pod de comunicare între generații. În goana după bani s -ar putea să perzi ce ai avut mai drag
pe lume, să îți pierzi familia, de aceea trebuie să te multumești cu căt ai, ca mai târziu să nu îți
pară rau . Trebuie să profiți de fiecare clipă a vieții pe care o ai, deoarece nu știi ce îți rezervă
viața, azi ești, mâine nu mai ești. În acest spectacol ideea de bază este conflictul dintre
generații, dar pe lângă aceasta mai sunt și alte conflicte, șicanări în tre elevi, certa cu
pedagogul, creata îndrăgostiților,etc.
În acest spectacol eu am avut rolul lui Cosmin, a fost inventat de mine acest
personaj, pentru că el nu avea nume și am dorit să fie un baiat tocilar, peltic, sâsâit, făr ă mamă
(a murit la nașterea lui),a fost crescut doar de tatăl său, șicanat de colegii de cameră care nu îl
lasau să doarmă și de fiecare dată se luau de el, îl bateau, și faceau tot felul de glume pe
seama lui. El învăța foarte bine, deoarece tatăl lui abi a putea să îl tină la scoală, avea note
bune. Doamna Anca Bradu mi -a dat acest rol, și am reușit să îl fac exact pe contra amplua, am
acceptat acest rol și l -am luat ca pe o provocare, am vrut să vad dacă pot intra în pielea acestui
personaj. Am muncit foa rte mult pe dicție deoarece e foarte greu să vorbești continu sâsâit și
peltic în același timp, e un efort foarte mare, începusem să vorbesc peste tot pe unde mergeam
nimai așa. Îmi era frică să nu rămân cu defect de vorbire după acest personaj, adică vorb eam
în continu și credeam că nu o să scap prea ușor de acest defect.

44
Dar nu a fost nici o problemă, vorbesc normal și nu am defec de vorbire.
Este un spectacol lung și încercam să îmi dozez energia pînă la sfârșitul spectacolul ui, în așa
fel încât să nu pară că am obosit. Poate vă întrebați de ce nu am ales alt nume în afară de
Cosmin. Eram la repetiții la Țesătorul de vise în regia lui Florin Coșuleț, și a început să ne
povestească o întâmplare din viața lui " Trebuia să merg l a pescuit cu un prieten de al meu și
eram jos la el în fața blocului, îl așteptam. A coborît, era 4:30 dimineața, și el a realizat că și -a
uitat cheile de la mașina în casă, și a început s -o strige pe nevastăsa, la ora aia. El statea la
etajul 4, și după c îteva strigături mai zdravene a ieșit nevastăsa și ia zis "Cosmin tu chiar ești
nebun? de ce țipi așa? o să trezești tot cartierul" era peltică nevastăsa, am răs toată ziua de el"
și de aici l -am ales eu pe Cosminel, mi sa parut amuzant cum a imitat -o pe n evasta prietenului
său și am luat sâsâitul și numele. Când am început să lucrăm pentru acest spectacol nu
înțelegeam nimic. Adică am plecat de la zero, fără costume, fără decor, fără nimic. Știam doar
textul și incercam să improvizăm câte ceva. Veneam cu t ot felul de idei dar aveam impresia că
sunt inutile. Și încet încet spectacolul începuse să prindă contur, am improvizat paturile la
început cu cearceafuri de pat la scena dormitorlui, și încercam să gasim tot felul de chestii pe
care să putem lucra. Lucra m în paralel fetele într -o parte, baieții în alta, fiecare în câte o sală
ca să fim productivi.

Am avut perioade când ne enervam la repetiții din cauză că toți aveau câte o
părere și nu apucam să începem să lucram că eram întrerupți de altă părere a altui coleg.
Iubeam scenele de camin, unde eram doar noi baieții, pentru că noi ne descurcam mai ușor, și
uram scele de grup, acolo începeau iar toți să vină cu păreri. Eu ma chinuiam în fiecare zi să îl
fac pe C osminel cât mai adevărat. repetam în timp ce mergeam pe stradă, la un moment dat
chiar nu îmi mai păsa de cei din jurul meu, vorbeam cu voce tare, probabil mulți mă
considerau nebun, dar nu mă interesa de ei, mă interesa doar de mine și să îmi construiesc
personajul cât mai bine, să îmi fac un rol greu de interpretat pentru alți actori și satisfăcător
pentru mine. Am tratat ca atare acest rol, am avut grijă de costumele pe care le aveam , fiecare
la locul l ui și în ordine, deoarece dacă ți le lași împraștiate așa ești și pe scenă. Așa cum ești în
spatele escenei așa ești și pe scena. Când intri întro sală de repetiții îți lași toate gândurile
departe, și să te concentrezi doar pe ceea ce faci profesional. Să îți asiguri dinainte tot ce îți
trebuie și să fi pre zent atât cu trupul cât și cu sufletul. Spațiu de joc era unul sărac format
dintr-un covor de dans negru, două cortine, un panou de proiecții, doi saci de dormit, trei
sulițe și trei caschete de romani, un coș cu pești facuți din poliester. Publicul era pu s de o

45
parte și de alta a scenei, noi jucam în mijloc iar publicul era pus pe lateral. Spectacolul este la
foc continu, adică nu există timp mort în scenă, deoarece sunt intrări și ieșiri foarte rapide, ne
schimbam foarte repede, ne arânjam hainele în așa fel în cât să ne putem schimba în maxim
5/10 secunde și să intrăm în scenă pregătiți de următoarea scenă. Cu toate că spectacolul ține
1:45 de minute nu îți poți da seama cât de repede a trecut timpul și nu te poți plictisi, fiindcă
trecerile de la o stare la altă și intrările în scenă sunt foarte bine gândite și bine puse în
practică pe scenă, încât nu te poți plictisi, și ești prin s pe tot parcusul spectacolului în vraja sa.

46

Concluzii

Această lucrare m -a inspirat să cercetez și să aplic diverse strategii de tehnici
teatrale. Acești trei ani m -au maturizat foarte mult, am trecut prin foarte multe etape și
personaje care m -au făcut să mă gând esc de multe ori înainte de a face un lucru. Aceste
etape m -au facut să îmi găsesc liniștea sufletească. Am reușit să îmi găsesc calmul și
răbdarea de care am nevoie. Am citit multe lucruri desre Commedia dell'arte și William
Shakespeare despre care nu ști am și le -am scris în lucrare. Din fiecare rol am învățat căte
un anumit lucru important pentru viața mea, aceasta facultate te formează în primul rănd pe
tine ca om și apoi personajele pe care le interpretezi. Aici ai posibilitatea de a studia și de a
pune în practică absolut orice, de la cele mai cumplite lucruri precum crime, sinuceri,
blesteme, ură, pedepse cu moartea, conflicte, conflicte între generații până la iubire,
dragoste, îndrăgostire, fericire, etc….. . Am avut perioade în care spuneam de fi ecare dată că
o să renunț la facultate din cauză că nu faceam față efortului și stresului, dar ceva din mine
mă făcea să lupt mai departe și din ce în ce mai mult. Am avut un sprijin mare și din partea
părinților mei care mă încurajau de fiecare dată și îm i spuneau că va fi bine. Mi -am dat
seama că îmi place această meserie și nu regret nimic din ce sa întâmplat în această perioadă
deoarece acest lucruri m -au facut mai puternic și m -au maturizat. Numai oamenii slabi
renunță, adică nu au încredere în ei, în propriile lor valori. Când îți dorești cu adevărat un
lucru, te lupți cu toate puterile ca să îl obții. Nu pentru a arăta altora de ce ești în stare ci
pentru ați arăta ție în primul rând de ce ești capabil. Acum pot spune că pot face diferența
dintre un actor amator și unul profesionist. Cel amator de multe ori nu gândește ceea ce
face, aruncă vorbele la întâmplare și nu prea ține cont de colegii de scenă. Dar un actor
profesionist este un perfecționist al scenei, gândește fiecare cuvintel în parte, fieca re pauză
este atent la fiecare detaliu, și la fiecare coleg de scenă, în cazul în care se întămpla un
accident să îl poată ajuta, să salveze spectacolul, și să îi pulseze mai multă energie colegului
de scenă care a scăzut energetic pentru a ieși cu demnita te din scenă. Are grijă de costumul
său și e atent la fiecare detaliu. Se întâmplă ca de fiecare dată înainte de premiera unui

47
examen/spectacol să am emoții foarte mari, pe care încercam să le stăpânesc, mă încordam
foarte tare și apoi respiram repede ca s ă îmi oxigenez creerul, după cum spune și
Stanislavski " Firește că în formarea obișnuinței mecanice trebuie să te gândești mult la
început la control și să -i dirijezi acțiunea, și asta te distrage de la creație. Dar pe urmă
destinderea mușchilor sau măcar tendința spre destindere în clipele de emoție, devine un
fenomen normal. ". Când intru în scenă totul revine la normal, iar emoțiile pe care le am
sunt constructive, îmi mențin calmul și sunt atent la toți din jurul meu. Parcă am o bilă de
energie în inte riorul meu care se pregătește să explodeze, dar mi -o dozez în așa fel încât să o
pot avea până la sfîrșitul spectacolului. La începutul fiecărui spectacol ne strângeam cu toții
în cerc și ne dădeam impulsuri prin mână, încărcândune cu energie. Înainte de a intra în
scenă trage aer adânc în piept și intri din plin, cu toate gândurile adunate și energia gata să
explodeze, să fi gata să stralucești pe scenă. Să te gândești de fiecare dată că asta ar fi ultima
ta reprezentație și dacă vrei să mai ai a doua treb uie să dai tot ce e mai pun din tine, până la
epuizare. Trebie să convingi publicul să vină să te mai vadă și a doua oară. În concluzie
această facultate nu te pregătește neapăreat pentru teatru, mai degrabă te pregătește pentru
societate, pentru omenire, să știi cum să te comporți cu oamenii din jurul tău. Este o
facultate de actorie complexă, în care profesorii știu să te pună în evidență chiar dacă ai
defecte sau nu. Dar nu e de ajuns ca profesorii/îndrumătorii să te pună în evidență.
Asta trebuie să a jungi tu să o faci prin studiu/ muncă/ meditație la fiecare lucru
care îți este cerut și dacă vrei să ai succes trebuie să repeți și în timpul liber, ori de câte ori ai
ocazia. Și fiecare lucru pe care îl faci să te implici cu totul, atât fizic cât și psi hic, chiar dacă
greșesti chiar dacă nu greșești, omul din greșeli învață. Mie nu mi -a parut rău de nimic în
viața mea, am privit toate lucrurile rele care mi s -au întâmplat, ca pe niște etape ale vieții,
care m -au marcat într -un fel s -au altul dar în acela și timp m -au maturizat și m -au facut să
privesc viața cu alți ochi. Îmi traiesc fiecare clipă a vieții la maxim, pentru că nu știu ce îmi
rezervă viitorul, azi sunt , maine pot să nu mai fiu. Pentru această profesie trebuie să îți faci
mereu timp și să fi dedicat pentru așa ceva, fiindcă se cunosc persoanele care fac a sta pentru
bani și cei care o fac din plăcere. Cei care o fac pentru bani nu au fericirea sufletească
împlinită, deoarece totul la ei se rezumă la bani.

48

Bibliografie
1 Ovidiu Dramba – „Istoria teatrului un iversal” ; Editura: VESTALA, Bucuresti, 200
2 Ovidiu Dramba – „Istoria culturii si civilizatiei” vol.11; Editura: SAECULUM I. O,
Bucuresti 2007
3 Mihai Malaimare – „Commedia dell’Arte clipa astrala a teatrului universal”; Editura:
Tracus Arte, Bucuresti 2011
4 Olga Marculescu „Commedia dell’ARTE – antologie,traducere,prefata si note”;
Editura:VINVERS, Bucuresti 1984
5 http://gherghel21.blogspot.ro/2011/12/personajul -in-commedia -dellarte.html
6 http://ro.scribd.com/doc/39324871/Commedia -Dell-Arte2
7 Munca actorului cu sine însuși – K.S. Stanislavski
8 http://en.wikipedia.org/wiki/Commedia_dell'arte
9 http://ro.wikipedia.org/wiki/Commedia_dell'arte
10 http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/florenta -lui-lorenzo -magnificul
11 http://ro.wikipedia.org/wiki/Familia_Medici
12 http://shane -arts.com/commedia -history.htm
13 http://www.humanracetheatre.org/commedia_dell'arte_AUG_7_SCREEN.pdf
Materiale video Comedia Dell Arte:
14 https://www.youtube.com/wa tch?v=h_0TAXWt8hY
15 https://www.youtube.com/watch?v=Dqs5dTL -SZ0

49
16 https://www.youtube.com/watch?v=dDVOicIHfmU
17 https://www.youtube.com/watch?v=MVfv2aEnaEw
18 https://www.youtube.com/watch?v=0Ak5yjC07Rs
19 https://ro.wikipedia.org/wiki/William_Shakespeare
20 http://d0n -boris.blogspot.ro/p/william -shakespeare -fost-dramaturg -si.html
21 http://williamshakespearew.weebly.com/via539a.html
22 https://prezi.com/bynllsly_if1/copy -of-shakespeare -german -politics/
23 http://www.anuntulvideo.ro/filme/63872 -in-cautarea -lui-shakespearetimpul –
revolutieipart -1
24 https://istoriiregasite.wordpress.com/2013/06/15/timon -sau-mizantropul/

50
Anexe:
Geoge Constantin interpretânt personajul Timon din "Timon din Atena" de William
Shakespeare în regia lui Dinu Cernescu

51
Commedia dell 'arte:
Eu în examenul din anul II, semestrul II, interpretând rolul lui Brighella.