Strategii de Interactiune de la Elev la Elev

Științele educației și psihologia au parcurs în ultimele decenii pași importanți în descifrarea mecanismelor cognitive, în decriptarea modului cum învață copilul, mai ales la vârsta preșcolară. Deoarece cenzura conștiinței și a inteligenței sunt restrânse în perioada preșcolară, copilul învață mai ales din experiența trăită, din contactul direct cu obiectele și fenomenele, prin imitarea adultului și prin asumarea de roluri în jocurile sale, care imită situațiile sociale. Poveștile, basmele, cărțile ilustrate, dialogurile cu părinții, cu educatoarea și cu alți copii, mijloacele de comunicare la care au acces, TV, radio, calculator, îi sporesc informațiile, dar acestea se integrează în experiență pe măsură ce sunt aplicate în practică.
Activitățile din grădiniță sunt un antrenament al capacității de învățare în măsura în care sunt adaptate particularităților și capacităților de învățare specifice vârstei. Numai prin cunoașterea psihologiei copilului și a personalității fiecărui copil în parte, educatoarea poate să îi organizeze în așa manieră încât să îi faciliteze accesul în cunoaștere și să-i amplifice capacitățile de asimilare de noi cunoștințe, de formare a unor deprinderi de muncă intelectuală esențiale în adaptarea la activitatea școlară.
Cercetările de psihologie subliniază caracterul concret intuitiv al învățării, necesitatea de vehiculare a obiectelor, caracterul intuitiv al asimilării de informații și rolul activității practice și al jocului în dezvoltarea personalității preșcolarului. Rolul familiei, al educatoarei, al grupului de copii reprezintă factorii ce influențează major evoluția învățării.
Jocul, activitate de bază în perioada preșcolară, este subordonat învățării. Încărcat de caracteristici active, de manipulare a experienței de viață, a observațiilor, a emoțiilor, a acțiunilor și a conduitelor ce se vehiculează în ambianța sa, pune în evidență experiența socială achiziționată și capacitatea de a crea verbal și comportamental roluri. De asemenea, învățare presupune elemente de joc în scopul stimulării dorinței de cunoaștere a copilului. Curiozitatea, ca mobil al învățării, devine din ce în ce mai amplă și abordează mai pregnant relațiile dintre fenomene. În grădiniță copilul traversează programe educative diverse care au ca obiectiv declanșarea și susținerea procesului complex de învățare.
În cadrul instituționalizat al grădiniței pot fi identificate atât învățarea didactică organizată, sistematică, dirijată, cât și învățarea socială, determinată de lărgirea și diversificarea relațiilor pe care preșcolarul le stabilește, dar și de varietatea situațiilor contextuale de viață.
Învățarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată și sistematizată, în cadrul căreia grupe mici lucrează împreună pentru a atinge un țel comun. Premisa învățării prin cooperare este acea conform căreia subiecții care lucrează în echipă sunt capabili să aplice și să sintetizeze cunoștințele în moduri variate și complexe, învățând în același timp mai temeinic decât în cazul lucrului individual. Johnson D.W. și Johnson R. T. au scris mult despre învățarea prin cooperare. Studiul lor cercetează cazuri comparând efectele diferite ale învățării prin cooperare față de tehnicile de învățare numite tradiționale. Munca în echipă dezvoltă copiilor o competență importantă pentru viața și activitatea viitorilor adulți.
Învățarea prin cooperare determină dezvoltarea personală prin acțiuni de autoconștientizare în cadrul grupurilor mici. Ea solicită toleranță față de modurile diferite de gândire și simțire, valorizând nevoia copiilor de a lucra împreună într-un climat prietenos de susținere reciprocă.
Ideea de bază a învățării prin cooperare este reprezentată de realitatea socială, aceasta fiind o construcție tranzacționată între persoane. Educația trebuie să țină cont că preșcolarul este autodeterminat, are propriile sale nevoi, aspirații, cunoștințe, stiluri de învățare. Predarea pe rețete predefinite este inutilă, ceea ce face ca educatorul să adopte o atitudine de colaborare cu copilul în vederea educării acestuia. Strategia colaborativă implică formarea de grupuri de lucru alcătuite din copii. Aceștia îndeplinesc sarcini de învățare. Abilitățile sociale sunt dezvoltate prin aderarea copiilor la normele grupului. Strategia încurajează exprimarea copiilor în grupul din care fac parte gândirea critică, munca în echipă, dezvoltarea abilităților metacognitive. Ideal este ca în cazul adoptării acestei strategii să selectăm teme și activități bazate pe experiențe anterioare ale copiilor. Dacă activitățile selectate sunt importante pentru copii, gradul lor de implicare în activitate crește exponențial. În cazul în care selectăm activități incluse în programa școlară este important să ne asigurăm că acestea permit perspective multiple, interpretări diverse și libertate de exprimare.
Avantajele acestei strategii constă în faptul că pot fi folosite cu succes, indiferent de aria curriculară, deoarece este o strategie ce angajează cognitiv copilul. Prin forma sa, ea solicită activitate și implicare din partea copilului. Lucrul în grup solicită o minimă perioadă de organizare a acestuia și a sarcinii. De obicei, sarcinile se distribuie în grup, astfel încât toți preșcolarii sunt cuprinși în activitate.

Principiile învățării prin cooperare:

o Interdependența pozitivă, conform căreia succesul grupului depinde de efortul depus în realizarea sarcinii de către toți membrii. Copii sunt dirijați către un scop comun, stimulați de o apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor.
o Responsabilitatea individuală se referă la faptul că fiecare membru al grupului își asumă responsabilitatea sarcinii de rezolvare.
o Formarea și dezvoltarea capacităților sociale se referă la abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi ajutor când ai nevoie, de a oferi ajutor, la priceperea de a rezolva situațiile conflictuale.
o Interacțiunea față-în față presupune un contact direct cu partenerul de lucru, aranjarea scaunelor în sală, astfel încât să se poată crea grupuri mici de interacțiune.
o Împărțirea sarcinilor în grup reflectă modul în care se vor realiza sarcinile de către fiecare membru în parte și de către colectiv.

În practica pedagogică pentru învățământ preșcolar am utilizat diverse metode de învățare prin colaborare pentru a spori gradul de învățare al copiilor preșcolari. În continuare vă voi prezenta cum anume am realizat aceasta. Este vorba despre o activitate integrată (DȘ + DOS), la o grupă mare.

Tema este –Scrisoare de la o rândunică-, iar conținutul predării este următorul.

Pentru desfășurarea jocului matematic copiii vor fi împărțiți în două echipe are loc explicarea și demonstrarea regulilor jocului: rândunica a trimis o scrisoare în care ne roagă să o ajutăm pe Zâna Primăvară să-și întindă rochița. A trimis și niște flori pe care sunt scrise sarcinile/ indiciile. Un copil va veni în fața, va lua o floare, educatoarea îi va citi sarcina, iar el o va rezolva așezând elemente pe macheta primăverii. Daca vor fi rezolvate corect toate sarcinile/ indiciile, Zâna le va dezvălui locul unei comori. Fiecare răspuns corect va fi aplaudat și echipa va primi câte un punct pe tabla de marcaj, are loc executarea jocului de probă. Va trece un copil în fața clasei, va extrage o floare, i se va citi sarcina:

Soarele ce-i sus pe cer
A alungat al iernii ger.
Lângă el tu poți să pui
Prieteni nori, să fie 3.

El va trebui să așeze pe machetă 3 nori și să explice cum a rezolvat sarcina și are loc executarea jocului propriu-zis:
Pe rînd, din fiecare echipă va veni un reprezentant în fața clasei și va rezolva una dintre sarcinile cerute de rândunică:

1.
Și copaci vei așeza,
3 aici și 2 colea…
În total să-mi spui acum
Câți ai pus, copile bun?
2.
Rândunelele pe cer, în stol
Cum să le aranjăm oare?
În ordine crescătoare
De la 1 până la 8.
3.
Pune flori acu-n grădină
Câte degete-s la mână.
Și le așezi frumos în șir
Și le numeri și-ți dau 5…
4.
Ghiocei așezi aici,
1 și apoi încă 5,
Ca să fie frumușei
Pentru Primăvară cercei.
5.
Uite-o rață: mac, mac, mac
Ce înoată ușor pe lac.
Caută-i repede acum
După număr, vecinele de drum!

6.
Nu știu cum s-a întâmplat,
Cei 8 pui s-au amestecat.
Împarte-i repede acum
În cele 2 cuiburi, copile bun!
7.
Pe copac, cu fir gălbui,
Este scrisă o cifră.
Tot atâtea flori să-mi pui
Câte îți indică.
8.
Du la cuib, dar repejor,
A 7-a rândunică din stol!

Complicarea jocului

Metoda cubului

Copiii vor fi anunțați că se se vor juca cu un cu fermecat. Copiii rămân în echipele stabilite anterior, de la fiecare venind pe rând câte unul să aunce cubul. Cubul are pe fiecare față câte o culoare și o sarcină pentru fiecare echipă:
1. DESCRIE:Așezarea cifrelor în ordine crescătoare sau descrescătoare!
2. COMPARĂ: compararea a două numere.
3. ASOCIAZĂ: așează vecinii unui anumit număr.

4. ANALIZEAZĂ: rezolvarea unor probleme ilustrate.

5. APLICĂ: împărțirea florilor în două grădini.
6. ARGUMENTEAZĂ: Asocierea cifrei cu figura numerica și motivarea gestului.

În limita timpului disponibil cubul va fi aruncat de 3 ori de către fiecare echipă. Răspunsurile corecte vor fi aplaudate și recompensate cu puncte pe tabela de marcaj. Se va trece la desfășurarea activității practice (DOS).

Intuirea materialului pregătit pe măsuțe. Cu ajutorul lor, fiecare grupă va rezolva alte sarcini date de rândunică. Pentru rezolvarea acestora, copiii vor fi împărțiți în 3 grupe:
Grupa 1 va confecționa cuiburi pentru păsările din stol și va așeza tot atâtea ouă în cuib câte indică cifra de pe pasăre. Grupa 2 va asambla cele 8 flori (fiecare floare va avea tot atâtea petale câte indică cifra din mijlocul ei), apoi le va împărți pe cele 2 crengi ale copacului.
Grupa 3 va confecționa rândunici și le va așeza în stol pentru a rezolva problema: Pe firele unui stâlp de telegraf s-au așezat 6 rândunici la sfat. Lângă ele au mai venit 2 rândunici. Câte rândunici sunt în total pe firele de telegraf? Fiecare grupă va observa planșa model a sa (ce are de lucrat, cum trebuie realizate lucrările). Se explică modul de realizare al lucrărilor pentru fiecare grupă în parte, iar un copil este solicitat să repete etapele de lucru.
La finalizarea lucrărilor, copiii vor explica modul de rezolvare al sarcinilor date de rândunică. Se realizează turul galeriei pentru evaluarea lucrărilor practice. Pentru că au răspuns corect la toate ghicitorile, comoara secretă li se dezvăluie (medalioane cu rățuște ce vor fi folosite la jocurile de mișcare).

Aspecte ale strategiilor de interacțiune elev – elev utilizate în activitate

Aspecte pozitive:

stimulează și dezvoltă cooperarea și ajutorul reciproc, spiritul de echipă, competiția constructivă, munca în grup, lucrul în echipă.

dezvoltă și exersează inteligențele multiple și permit instruirea diferențiată respectând posibilitățile reale ale copilului în realizarea obiectivelor; stimulează și dezvoltă curajul, încrederea în sine și în partenerul / partenerii de grup, stăpânirea de sine.

educă toleranța, înțelegerea față de opinia celuilalt înfrângerea subiectivismului.

stimulează și dezvoltă creativitatea individuală și de grup.

dezvoltă interacțiunea și interrelaționarea în grup.

implică și activizează întreg colectivul în realizarea sarcinii.

stimulează și declanșează buna dispoziție, prim asumarea de roluri și responsabilități.

stimulează capacitatea de a formula întrebări,de a face conexiuni și interacțiuni logice.

stimulează copiii să găsească mai multe răspunsuri la întrebări, mai multe soluții de rezolvare a unei probleme, a unui caz.

învață copiii să-și exprime liber și curajos părerea și s-o susțină pertinent cu argumente sau contra argumente.

dezvoltă spiritul și capacitatea de organizare a grupului, echipei sau perechilor, așteptarea.

educă răbdarea în respectarea regulilor impuse de joc, de rezolvarea sarcinilor.

implică părinții alături de copiii în realizarea unor pași, etape necesare în aplicarea și rezolvarea unor sarcini.

dezvoltă imaginația, flexibilitatea, perseverența.

învață să aplice în situații noi ceea ce am învățat abordând tema în manieră interdisciplinară, pluridisciplinară, transdisciplinară.

Aspecte negative:

Rezolvarea sarcinilor solicită resurse mari de timp

Se creează un zgomot oarecare

Facilitează erori în învățare

Nu există un control precis asupra cantității / calității cunoștințelor dobândite de fiecare elev;

Stare de agitație;

Nerecunoașterea greșelilor din teama de a nu fi criticați;

Neasumarea acțiunilor.

Strategiile interactive de grup sunt binevenite oricând în lecțiile de predare – învățare de orice nivel, fie că este vorba despre nivel preșcolar, fie că este vorba de cel școlar. Utilizarea unor metode și mijloace interactive atrag copiii, îi stimulează, le dezvoltă creativitatea și cooperarea.

Copiii trebuie captați în lecția nouă, iar metodele și tehnicile tradiționale de predare-învățare-evaluare nu mai fac față noilor generații de copii. Combinate, aceste strategii aduc un suflu nou în sala de clasă și îi magnetizează pe copii, aceștia dorindu-și să participe activ la aceste activități.

Deoarece strategiile de învățare prin cooperare sunt îndrăgite de către copii, iar implementarea unor metode în cadrul activităților desfășurate cu copiii de nivel preșcolar a avut un real succes, voi utiliza în continuare aceste metode interactive de grup în activitatea desfășurată la clasă.

BIBLIOGRAFIE

Cerghit, Ioan, Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii, Editura Aramis, București, 2002;

Cucoș, Constantin, Pedagogie, Editura polirom, Iași, 1996;

Culea, L.,(coord), Activitatea integrată din grădiniță, Editura DPH, București, 2008

Neculau, A. (2007). Dinamica grupului și a echipei. Iași: Editura Polirom.

Oprea, Crenguța – Lăcrimioara, Alternative metodologice interactive, Editura Universității, București, 2003;

Slavin, R. E. (1996). Research on cooperative learning and achievement: What we know, what we need to know. În Contemporary Educational Psychology, 21, 43-69.

Tomșa, Gheorghe (coord), Pedagogie preșcolară și școlară, Editura Coresi, București, 2003;

Voiculescu, Elisabeta, Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, București, 2001.

Strategii, metode, tehnici, în Revista învățământului preșcolar, nr. 1/ 2007, Editura Coresi, București, 2007.

*** Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura DPH, București, 2009.