Strategii de Informare, Constientizare Si Educatie Ecologica Privind Importanta Ariilor Nationale Protejate Fanetele Seculare Ponoare

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I ARIILE NATURALE PROTEJATE : NECESITATEA STRATEGIILOR DE COMUNICARE ȘI ROLUL INFORMAȚIEI ÎN PROTEJAREA MEDIULUI

Categorii de arii naturale protejate – generalități

Cadrul legislativ pentru menținerea serviciilor ecosistemelor din ariile natural protejate

Accesul la informație și participarea publicului – ca și concretizare a dreptului persoanei la un mediu sănătos

Necesitatea acțiunilor de comunicare și conșientizare a publicului în domeniul biodiversității

Rolul comunicării și educației ecologice

Identificarea necesității de instruire în domeniul comunicării, educării și conștientizării publicului privind conservarea biodiversității

CAPITOLUL II MATERIAL ȘI METODĂ

2.1 Scopul studiului și obiectivele

2.2 Material și metodă

CAPITOLUL III REZULTATE

3.1 Analiza situației curente a ariei naturale și a problemelor de gestionare

3.1.1 Înființarea ariei naturale protejate

1. Baza legală pentru înființarea și funționarea ariei Fânețele Ponoare

2. Administrarea ariei naturale protejate Fânețele Seculare Ponoare

3. Planul de management al ariei protejate

3.1.2 Descrierea ariei naturale Fânețele Seculare Ponoare

1 Localizare și denumire

2 Suprafață și caracteristici generale

3 Descrierea cadrului natural

1. Aspecte floristice și de vegetație

2. Fauna

3.1.3 Identificarea problemelor (vulnerabilități și riscuri) în managementul elementelor de mediu

3.2 Propuneri pentru elaborarea unui plan de comunicare sustenabil pentru gestionarea ariei naturala protejata „Fânețele Seculare Ponoare “

1.1 Rolul comunicării și al educației ecologice

1.2 Identificarea deținătorilor de interese și identificarea grupurilor țintă

1.3 Determinarea obiectivelor de comunicare

1.4 Propuneri pentru stabilirea mesajelor

1.5 Propuneri pentru mijloace de comunicare

CAPITOLUL IV CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Omul este într-o permanență interconexiune cu mediul înconjurător, de aceea felul în care o percepe și acționează asupra sa depinde de gradul de educație, permanenta evoluție tehnologică și de interesele socio-economice. Nu doar prin simpla promulgarea a unor legi se poate institui protejarea patrimoniului natural. Respectarea legilor pornește de la educația și implementarea unei conștiințe în spirit ecologic încă de la vârste fragede.

Problemele actuale de mediu sunt destul de complexe deoarece cauzele sunt interdependente, necesitând implicarea atât la nivel global, prin programe de acțiune și strategii pe termen lung, cat și implicarea autorităților regionale sau locale, fiecare având o atribuție în dezvoltarea atitudinii resposabile față de natură.

Conservarea și protejarea mediului trebuie privită ca un nou sector de cercetare, ce rezultă în urma perioadei critice cu care se confruntă biodiversitatea astăzi. Așadar protejarea mediului se bazează pe: cercetarea și studierea biodiversității, promovarea activităților antropice care nu produc dezechilibre în cadrul ecositemelor și implementarea unor strategii care să ajute implicarea cetățenilor în problemele de mediu.

Primele măsuri legislative luate în vederea conservării mediului au avut ca scop protejarea speciilor pe cale de dispariție, care au dus la înființarea unor rezervații și parcuri naturale.

Răspunderea față de problemele cu care se confruntă biodiversitatea nu vizează doar autoritățile, ci întreaga societate umană, de aceea se realizează pe înțelesul tuturor cetățenilor. Totalitatea activităților desfășurate în vederea protejării mediului sunt coordonate de autoritățile abilitate, care colaborează atât cu instituțiile publice sau private, ONG uri și alți factori interesați.

În lucrare “ Strategii de informare, conștientizare și educație ecologică privind importanța ariilor naturale protejate ‟Fanețele Seculare Ponoare “ îmi propun să analizez modul de aplicare a strategiilor de comunicare și informare a publicului în vederea conștientizării importanței ariilor naturale protejate.

Societatea umană are o responsabilitate foarte mare față de natură, de aceea numai prin intermediul educației și implementării unei conștiințe ecologice putem contribui la o îmbunătățire a calității vieții și dezvoltării sustenabile la nivel global.

Capitolul I

Arii naturale protejate. Necesitatea strategiilor de comunicare și rolul informației în protejarea mediului

1.1 Categorii de arii natural protejate –generalități

Protejarea patrimoniului natural este una dintre principalele probleme discutate și dezbătute atât la nivel național, dar și international. Cu alte cuvinte, acest nou concept de interes public trebuie integrat în cadrul altor politici, pentru a menține la standarde optime ecosistemele naturale.

Necesitatea apariției ariilor naturale protejate a rezultat din dorința de a cunoaște și a conserva diversitatea habitatelor și a speciilor rare sau care erau amenințate de rezultatul activităților antropice. Așadar, întalnim o mare varietate a tipurilor de arii protejate care, se deosebesc în general după gradul de protecție și scopul acestora. Înainte de toate, ariile naturale protejate trebuie sa fie declarate pentru a putea îndeplini cerințele atât la nivel de stat cât și privat.

IUCN (Uniunea Internațională de Conservare a Naturii) definește o arie naturală protejată ca fiind o zonă terestră și/sau maritimă, bine delimitată, administrată de un custode care își exercită drepturile legale pentru a conserva biodiversitatea, resurselor naturale și culturale asociate, utilizând un managemet conform normele legale sau alte forme efective.

Președintele IUCN, Adrian Phillips susține ideea potrivit căreia „Lumea ariilor protejate reprezintă cea mai importantă moștenire pe care o putem lăsa generațiilor viitoare, asigurarea accesului în continuare la valorile pe care aceasta le deține (…)O lume făra rezervații naturale ar deveni un mediu extrem de sărăcit.“ (IUCN, 1992)

IUCN a desemnat un sistem de definire și clasificare a ariilor naturale protejate, care să contribuie la o mai bună informare și conștientizare a tuturor factorilor interesați asupra importanței acestora (IUCN, 1973).

Rezervațiile naturale trebuie să fie declarate pentru a putea realiza obiectivele conforme cu standardele internaționale, naționale și regionale.

Principalele categorii de arii naturale protejate sunt (conform Consilului Europei prin Rezoluția 30/1973 ) sunt înscrise în tabelul de mai jos ( Tabel nr 1 ) :

Tabel nr. 1 reprezentând Principalele categorii de arii naturale protejate

În conformitate cu legislația națională (OUG 195/2005; OUG 57/2007; O 1967/2007), deosebim 4 categorii principale de arii naturale protejate :

De interes national: rezervații științifice, parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervații și parcuri naturale

De interes comunitar / situri Natura 2000 : arii speciale de importanță avifaunistică

De interes internațional, descrise in tabelul de mai jos (Tabel nr 2 ) :

Tabelul nr 2 Categorii de arii proteate de interes internațional

Rețeaua Natura2000 reprezintă un ansamblu de situri / rezervații naturale gestionate la nivel european. Acesta promovează conceptul dezvoltării sustenabile în aceste situri și încurajează participarea atat a reprezentanților autorităților competente în domeniu, cât și a publicului interesat de problemele de mediu. De-a lungul timpului a sprijinit cu succes dezvoltarea unei politici de mediu în zonele rurale și a realizat numeroase proiecte în colaborare cu diferite ONG uri și autoritățile de mediu.

4) De interes local sau regional – care includ doar acele situri cu valoare reprezentativă la nivel local/reginal

1.2 Cadrul legislativ pentru menținerea serviciilor ecosistemelor din ariile naturale protejate

Ministerul Mediului și Schimbarilor Climatice este principalul responsabil pentru elaborarea, promovarea și aplicarea strategiei Guvernului în domeniul biodiversității și al ariilor naturale protejate.

Cu alte cuvinte, conform articolului 30 al Ordonantei de Urgenta nr 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, aprobata prin legea 49/2011, ministerul reprezintă principala sursă de finanțare pentru totalitatea acțiunilor din cadrul ariilor naturale protejate.

Principalele norme juridice cu privire la asigurarea și mentinerea serviciilor din cadrul ariilor naturale protejate sunt :

O.U.G. nr.57/2007, care face referire la regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, cu modificările și completările ulterioare

O.M. nr.1710/2007 prin care se aprobă actele necesare în vederea constituirii regimului de arie naturală protejată ;

O.U.G. nr.195/2005 pentru protecția mediului aprobată prin Legea265/2006, cu modificările și completările ulterioare ;

H.G. nr.1284/2007 legiferează declararea ariilor de protecție specială avifaunistică care alcătuiesc rețeaua ecologică europene Natura 2000 din România;

Ordin nr.1964 din 13 decembrie 2007 stabilește constiruirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, din cadrul rețelei ecologice Natura 2000 în România

Ordin nr. 1533 din 27 noiembrie 2008 servește la aprobarea Metodologiei de administrare din cadrul ariilor naturale protejate ce necesită sau nu constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale.

În țara noastră, principale norme legistalive pentru desemnarea Siturilor NATURA 2000 sunt :

H.G. nr.1284/2007 prezintă ariilor de protecție specială avifaunistică, ce fac parte din rețeaua ecologică europeană Natura2000 din țara noastră.

Ordin nr.1964/2007 desemnează instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Legislația privind regimul ariilor naturale protejate stabilește urmatoarele :

conservarea cadrului natural și a biodiversității ;

menținerea conform standardelor de mediu a tuturor habitatelor și speciilor aferente ;

identificarea bunurilor care fac parte din patrimoniul natural și aplicarea măsurilor aferente ;

categorii de arii naturale protejate, habitate, specii din floră și fauna ce se supun unui regim special ;

constituirea unor arii naturale protejate, managementul și monitorizarea lor.

1.3 Accesul la informație și participarea publicului – ca și concretizare a dreptului persoanei la un mediu sanatos

Alexandre Kiss, afirmă în lucrarea ‟Droit international de l′environnement ‟(Kiss, Alexandre Charles. Droit international de l'environnement. Vol. 3. A. Pedoné, 1989) că dreptul mediului decurge din interesul comun al umanității și putem considera că acest interes se reflectă în drepturile recunoscute individului.

Cu alte cuvinte regasim în Constituția oricărui stat, sintagma conform careia ‟ Statul recunoaște și asigură dreptul fiecarui cetățean la un mediu sănătos ‟, cu condiția ca acesta să respecte și să protejeze mediul. Prin dreptul la un mediu sănătos se înțelege deasemenea că dreptul este asigurat și garantat în mod efectiv, mai multe informații reies din articolul 5 dinprin care se aprobă actele necesare în vederea constituirii regimului de arie naturală protejată ;

O.U.G. nr.195/2005 pentru protecția mediului aprobată prin Legea265/2006, cu modificările și completările ulterioare ;

H.G. nr.1284/2007 legiferează declararea ariilor de protecție specială avifaunistică care alcătuiesc rețeaua ecologică europene Natura 2000 din România;

Ordin nr.1964 din 13 decembrie 2007 stabilește constiruirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, din cadrul rețelei ecologice Natura 2000 în România

Ordin nr. 1533 din 27 noiembrie 2008 servește la aprobarea Metodologiei de administrare din cadrul ariilor naturale protejate ce necesită sau nu constituirea de structuri de administrare și a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale.

În țara noastră, principale norme legistalive pentru desemnarea Siturilor NATURA 2000 sunt :

H.G. nr.1284/2007 prezintă ariilor de protecție specială avifaunistică, ce fac parte din rețeaua ecologică europeană Natura2000 din țara noastră.

Ordin nr.1964/2007 desemnează instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

Legislația privind regimul ariilor naturale protejate stabilește urmatoarele :

conservarea cadrului natural și a biodiversității ;

menținerea conform standardelor de mediu a tuturor habitatelor și speciilor aferente ;

identificarea bunurilor care fac parte din patrimoniul natural și aplicarea măsurilor aferente ;

categorii de arii naturale protejate, habitate, specii din floră și fauna ce se supun unui regim special ;

constituirea unor arii naturale protejate, managementul și monitorizarea lor.

1.3 Accesul la informație și participarea publicului – ca și concretizare a dreptului persoanei la un mediu sanatos

Alexandre Kiss, afirmă în lucrarea ‟Droit international de l′environnement ‟(Kiss, Alexandre Charles. Droit international de l'environnement. Vol. 3. A. Pedoné, 1989) că dreptul mediului decurge din interesul comun al umanității și putem considera că acest interes se reflectă în drepturile recunoscute individului.

Cu alte cuvinte regasim în Constituția oricărui stat, sintagma conform careia ‟ Statul recunoaște și asigură dreptul fiecarui cetățean la un mediu sănătos ‟, cu condiția ca acesta să respecte și să protejeze mediul. Prin dreptul la un mediu sănătos se înțelege deasemenea că dreptul este asigurat și garantat în mod efectiv, mai multe informații reies din articolul 5 din O.U.G. nr. 195/2005 :

– accesul liber informații referitoare la mediul înconjurător, respectând normele de confidențialitate aferente ;

– dreptul de a fi membru în anumite ONG pentru protecția mediului;

– dreptul de a participa la anumite dezbateri publice pentru luarea deciziilor în legatură cu emiterea/respingerea acordului de mediu, în cadrul etapelor de Evaluare a impactului asupra mediului ;

– dreptul de a se adresa, direct sau indirect, în probleme de mediu, indiferent dacă s-a produs sau nu un prejudiciu;

– dreptul la despăgubire în cazul unor dezastre naturale/ecologice etc.

În cele ce urmează, voi prezenta principalele acte normative care consemnează dreptul fiecarui cetățean de a se informa și participa la problemele de mediu actuale. Ideea în baza căreia se insistă atât de mult pe informație pleacă de la premiza că odată ce suntem mai bine informați vom putea înțelege mult mai bine problemele de mediu actuale care ne visează în mod direct sau indirect.

●Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă (2010- 2030) desemnează anumite obiective pentru dezvoltarea interesului comunitar față de imbunătățirea calității vieții într-un mediu natural sănătos, prin adaptarea permanentă la presiunea factorilor socio-economici, dar și față de impactul schimbărilor climatice.

La punctul „1.4. Conservarea și gestionarea resurselor naturale”, unul din principalele obiective specifice pentru Orizontul 2013 este și conservarea biodiversității prin introducerea unui de management al ariilor naturale protejate.

● Strategia Națională și Planul de Acțiune privind Conservarea Biodiversității în România, pentru decada 2011-2020, prezintă printre altele și obiectivele legate de „ Comunicarea, educarea și conștientizarea publicului”. Pe langă cercetarea științifică, protejarea speciilor sălbatice și menținerea funcțiilor ecologice, un rol deosebit îl reprezintă educația pentru utilizarea durabilă a habitatelor și a biodiversității.Scopul acesteia este “îmbunățirea comunicării între toți deținătorii de interese, pentru facilitarea cooperării în domeniul conservării biodiversității”.

●Hotărârea de Guvern nr. 1.779 din 21 octombrie 2004 privind aprobarea Strategiei de dezvoltare durabilă a zonei montane dezvoltă problematica utilizării durabilile a resurselor naturale, cat și informarea publicului cu privire la importanța conservării zonei.

●Legea nr. 451 din 8 iulie 2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența la 20 octombrie 2000 precizează creșterea gradului de informare, conștientizare și participare a publicului în ceea ce privește îmbunătățirea calității peisajelor naturale.

● Ordinul nr. 135 din 10 februarie 2010 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice/private, stabilește anumite cerințe referitoare la efectele asupra ariilor naturale protejate limitrofe.

●Conform Hotărârii de Guvern nr. 564 din 26.04.2006 se acordă dreptul participării publicului la luarea deciziilor în legatură cu emiterea/respingerea acordului de mediu, în cadrul etapelor de Evaluare a impactului asupra mediului.

●Legea nr. 86/ 2000 de ratificare a Convenției de la Aarchus, la articolul 6, prevede participarea publicului interesat în luarea hotărârilor neceresare referitoare la anumite activități, prin informarea ‟ anunț public ori în mod individual, când este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu”.

Utilizarea în mod greșit a principiilor participării publice pentru luarea deciziilor ce vizează mediul înconjurător, ar putea prejudicia anumite grupuri interesate, generând la rândul lor adevărate conflicte de interese, favorizând așadar corupția.

● HG 878 din 28.07.2005 privind accesul publicului la informația privind mediul asigură accesul cetățenilor la totalitatea informațiilor ce vizează starea elementelor de mediu, diversitatea biologică cât și interacțiunile aferente.

În părerea mea personală, principala problemă cu care se confruntă aplicarea cadrului legislativ existent o constituie modificarea foarte frecventă a acestuia, din cauza adoptării precoce, timpul alocat pentru desfășurarea dezbaterilor este nesemnificativ, iar persoanele implicate nu sunt întotdeauna bine informate în domeniul conservării biodiversității. Modificările în regim de urgență au făcut ca în momentul de față să fie omise o serie de sancțiuni pentru nerespectarea unor prevederi legale deja stabilite.

1.4 Necesitatea acțiunilor de comunicare și conștientizare a publicului în domeniul biodiversității

Convenției pentru Biodiversitate din cadrul ONU definește ‟biodiversitate‟ ca fiind ‟variabilitatea organismelor vii din toate sursele, incluzând, printre altele, cele terestre, marine sau din alte ecosisteme acvatice și complexele ecologice ale căror părții sunt acestea, incluzând diversitatea speciilor, comunităților și a ecosistemelor”. O altă definiție este dată de Dan Cogălniceanu în anul 1999 care adaugă la patrimoniul natural și activitățile socio-economice.

Altfel spus, biodiversitatea înglobează totalitatea factorilor de natură ecologică, socio-economică, științifico-culturală și educațională,asigurând un suport pentru desfășurarea activităților umane. Etic vorbind, umanitatea trebuie sa își asume răspunderea pentru protejarea și gestionarea durabilă a biodiversității.

Însă pe parcursului anilor, dintr-o lipsă de informare și conștientizare a importanței cadrului natural, s-au produs numeroase dereglări la nivel stuctural și funcțional.

Termenul de „biodiversitate” începe să fie din ce în ce mai prezent dar înțeles doar la nivelul celor direct interesați, nu se cunoaște obiectul pierderii biodiversității și a consecințelor acesteia, intervenind aici necesitatea realizării unei campanii de conștientizare, prin diverse căi de comunicare cu publicul.

De aceea, suțin în continuare ideea potrivit careia cetățenii trebuie să fie permanent informați în ceea ce privește problematica de mediu pentru o mai bună înțelegere a biodiversității din punct de vedere socio-economic : bunurile și serviciile asigurate, dar și problemele globale care ne afectează mai mult sau mai puțin.

Statutul de rezervație naturală, adică de zonă gospodărită pentru conservarea și protejarea biodiversității printr-un management activ, constituie un motiv în plus pentru elaborarea de programe educative și impune comunicarea de mesaje speciale legate de importanța conservării biodiversității arealului, de necesitatea utilizării durabile a resurselor naturale și nu în ultimul rând de a găsi echilibrul dintre activitățile umane și natură în totalitatea ei.

Printr-o conștientizare adecvată se pot obține beneficii vizibile pentru rezervație. Efectele programelor educative se pot extinde mult peste limitele rezervației, deoarece prin intermediul lor se va promova conceptul de protecție a naturii per ansamblu.

Trebuie sa reținem faptul că protejarea și conservarea habitatelor naturale nu se face prin delimitarea strictă și interzicerea accesului persoanelor neautorizate în situl respectiv. Dimpotrivă, chiar sunt indicate aplicarea unor activități corespunzătoare care să contribuie la o mai bună păstrare a ariei și dezvoltarea capacității oamenilor de a vedea prin propria experiență de ce o anumită arie merită protejată. Oamenii trebuie încurajați să se bucure de bogăția și frumusețea patrimoniului natural cât mai mult cu putință, nu trebuie să construim bariere față de aceste locuri de o importanță deosebită.

Importanța comunicării nu trebuie subestimată, conservarea și implicit protejarea mediului înconjurător se bazează în mare parte pe implicarea unui numar cat mai mare a populației. O înțelegere elementară a importanței acestei probleme, de care se bucură conservarea cadrului natural, va permite o ușoară și eficientă implementare a policilor de mediu.

1.5 Rolul comunicării și educației ecologice

Comunicarea reprezintă elementul fundamental în modelarea ințelegerii mediului înconjurător și rolul pe care omul îl reprezintă. Prin intermediul comunicării se generează diferite puncte de vedere cu privire la anumite probleme cu care se confruntă mediul și a modului în care acestea ar putea fi soluționate.

Se observă de-a lungul anilor o creștere a interesului față de problemele de mediu, de modul în care se incearcă să se gestioneze mai bine resursele naturale și controlul asupra unor posibile dezastre naturale. Fiecare stat investește în tehnologii mai puțin poluante și alocă sume importante în domeniul cercetărilor. Pe lângă aspectele mai sus menționate, o contribuție importantă în dezvoltarea societății sunt investițiile în educație, inclusiv în protecția mediului înconjurător. Acest lucru se poate realiza printr-o educație continuă fie în cadrul sistemului de învățământ formal, fie cu ajutorul mass-mediei sau prin programe speciale naționale sau regionale.

Pentru realizarea unei politici de mediu eficiente sunt necesare cerccetările în domeniul biologiei, ecologiei, geografiei și economie i, dar și a relațiilor de cauza-efect între structura, funcția și dinamica ecosistemelo r, evaluarea productivității și a elementelor spațio-temporale ale acestora. De aceea, este necesară educație asupra problemelor de mediu la nivel global, pe toată durata existenței umane și care să genereze o viziune de ansamblu a interdependenței dintre om și natură.

Educația ecologică este un process continuu de formare și dezvoltarea a responsabilității față de componentele mediului. În cazul prezentat se dorește creșterea responsabilității locuitorilor comunei Bosanci asupra gestionării eficiente a terenurilor și o mai bună conservare a ariei protejate Fânețele Seculare de la Ponoare . Se urmărește formarea unei conștiințe ecologice, prin participarea la problemele de mediu locale ce răspund cu adevărat necesităților ameliorării mediului.

Procesul educațional este destul de complex, pe lângă latura de cercetare științifică, dezvoltă asupra individului modul de a aprecia valorile patromoniului natural și îmbunătățirea calității vieții. Altfel spus, educația poate fi considerată un instrument în rezolvarea problemelor cu care se confruntă mediul.

Acestă formă de educație are drept scop introducerea, în cadrul unităților de învățământ, a dinamicii sociale cu privire la implementarea unor cunoștințe care să dezvolte la rândul lor deprinderi, motivații și valori.

Prin intermediul acestora se urmărește stimularea dezvoltării personale, abordarea colaborativă și critică, dar și asumarea responsabilităților asupra deciziilor pentru conservarea și dezvoltarea sustenabilă a cadrului natural.

Conceptele pe care se bazează educația ecologică sunt :

1) Conștientizarea reprezintă modul în care oamenii ajung să facă anumite alegeri, ținând cont de posibilele efecte asupra mediului

2) Cunoștințele contribuie la o mai bună întelegere a relației om-natură

3) Atitudinile reflectă selectarea preferențială în funcție de sistemul de valori morale

4) Aptitudinile conferă eficiență și competență în rezolvarea unei problem de mediu

5) Implicarea în activitățile de mediu, ajută cetățenii să participe activ la problemele locale

Identificarea necesității de instruire în domeniul comunicării, educării și conștientizării publicului privind conservarea biodiversității

Una dintre cele mai importante modalități de reducere a declinului biodiversității este de a atrage implicarea și cooperarea pentru conservarea biodiversității a cât mai multor oameni, organizații, instituții.

Necesitatea de instruire în domeniul comunicării, educării și conștientizării publicului reiese din problemele care apar pe parcursul derulărilor mai multor proiecte desfășurate în domeniul biodiversității :

* Deficitul de resurselor umane și financiare pentru susținerea platformelor de comunicare din cadrul anumitor proiecte ;

*Lipsa cunoștințelor în domeniul mediului a celor mai mulți jurnaliști care tratează acest subiect

* Lipsa implicării autoritățiilor publice pentru protecția mediului care trebuie să asigure managementul informațiilor ;

*Utilizarea în campaniile de informare anumite promisiuni nerealizabile și a unui limbaj care nu se pretează la întregul public ;

* Lipsa campaniilor de promovare, informare și conștientizare a publicului ;

*Opoziția din partea membrilor comunităților locale față de interdicțiile stabilite de către autorități, datorită consultărilor insuficiente și a lipsei de cunoștințe în domeniul mediului ;

Capitolul II Material și metodă

2.1 Scopul studiului și obiective

Prin termediul acestui studiu îmi propun să analizez modul de aplicare a strategiilor de comunicare și informare a publicului în vederea conștientizării importanței ariilor naturale protejate.

Obiectivele cercetării efectuate, subordonate acestui scopul,au fost:

1. identificarea principalelor vulnerabilități și riscuri ce afectează aria naturală protejată Fânețele Seculare Ponoare situată în comuna Bosanci județul Suceava;

2. stabilirea grupurilor țintă și a principalelor obiective de comunicare sub forma unei propuneri de strategie de comunicare, având în vedere vulnerabilitățile identificate și caracteristicile ariei protejate „Fânețele Seculare Ponoare“ .

2.2 Material și metodă

Pentru obținerea datelor necesare acestui studiu, am folosit metoda documentației prin consultărea informației disponibile despre înființarea ariei naturale Fânețele Seculare Ponoare, planul de management, istoricul administrării, inclusiv consultarea unor strategii de comunicare deja elaborate pentru alte situri integrate în rețeaua europeană Natura 2000.

O altă metodă utilizată a fost obținerea de date calitative din teren în urma inteviurilor nestructurate referitoare la tematica studiului cu reprezentanți ai primariei comunei Bosanci din jud Suceava, membri ai Asociației Grupului Ecologic de Colaborare GEC Bucovina, precum și funcționari din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Suceava. Scopul principal al interviurilor a fost identificarea vulnerabilităților și riscurilor. Pentu aceasta, în prealabil, s-a realizat o harta de situație a rezervației, o hartă a căilor de acces care demostrează poziția și accesibilitatea de a interveni fie în mod direct sau indirect producând perturbări în conservarea habitatului și o hartă a utilizarii terenurilor, utilizand date din baza de date GIS a Facultății de Silvicultură.

De asemenea, o contribuție personală a tezei de licență o constituie prezentarea propunerilor mele în vederea strategiei de comunicare adaptată efectiv riscurilor identificate în teren.

Capitolul III Rezultate

3.1. Analiza situatiei curente a ariei naturale si a problemelor de gestionare

3.1.1 Înființarea arieie naturale protejate

Situl de importanță comunitară ROSCI0082 “Fânețele seculare Ponoare” a fost instituit recent în anul 2000 conform Legii 5/06.03.2000, prin intermediul căreia se consemnează Planul de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, menționat la poziția 2718. În urma clasificării date de IUCN, aria protejată ‟Fânețele Seculare Ponoare‟ se încadrează în categoria a IV a, reprezentând o rezervație naturală cu gestionare pentru habitat.

Din rețeaua națională de arii naturale protejate “Fânețele seculare Ponoare” se remarcă printr-o mare diversitate a speciilor, habitate inedite, mai ales cele ponto-sarmatice. Cu alte cuvinte descoperim în această zonă, mai puțin cunoscută, o biodiversitate exprimată ca număr și originalitatea speciilor și a habitatelor, frumusețea peisajelor corelate cu păstrarea tradițiilor, cu menținerea activităților de odinioară desfășurate în armonie cu natura, reprezentând o sursă esențială pentru o dezvoltare durabilă a zonei studiate.

3.1.2 Baza legală pentru înființarea și funționarea ariei Fânețele Seculare Ponoare sunt prezentate în tabelul de mai jos (Tabel nr 3)

Tabel nr.3 reprezentând Baza legală pentru aria Fânețele Seculare Ponoare

3.1.3 Administrarea ariei naturale protejate Fânețele Seculare Ponoare

În România, conform prevederilor legale, responsabilitatea pentru stabilirea modului de administrare a zonelor protejate și al altor obiective ce aparțin Patrimoniului Natural revin autorităților pubice centrale pentru protecția mediului în parteneriat cu diferite ONG sau, raportându-mă la cazul studiat responsabilitatea revine autorităților Administrației Locale sau Județene.

Custodele ariei protejate este Agenția pentru Protecția Mediului Suceava, care pentru implementarea planului de management, a realizat o colaborare cu instituțiile din teritoriu, a carei implicare este esențială pentru realizarea unui managemet eficiet :

C J Suceava ;

ANPM;

APM Suceava;

Garda de Mediu Suceava;

Administrația locală și județeană;

Universitatea Ștefan cel Mare Suceava ;

Agenți economici implicați în problemele de mediu ;

Departamentul pentru Administrația Regiunilor de Dezvoltare și a Euroregiunilor;

IJP Suceava, cadre din jandarmeria română competente teritorial;

Școli, licee ;

ONG .

3.3.4 Planul de management al ariei protejate

După stabilirea bazei legale pentru constituirea ariei, următoarele priorități sunt alcătuirea unui plan de acțiuni pentru a contribui la un management eficient. Managementul rezervației constă în realizarea unor activități de colaboare cu autoritățile de mediu, aplicarea cercetărilor asupra speciilor protejate, precum și asigurarea serviciilor administrative și a campaniilor ecologice. Pentru a o administrare eficientă a ariei naturale trebuie stabilite încă de la început scopul și obiectivele.

Elaborarea Planului de management al ariei naturale Ponoare a fost inițiat și finalizat în cadrul proiectului POS Mediu Conservarea biodiversității printr-un management integrat al ariilor naturale protejate „ Fânețele seculare Ponoare” și „Fânețele seculare Frumoasa” desfășurat în perioada 2007-2013.

Acțiunile din cadrul Planului de management urmăresc o permanentă monitorizare asupra conservării și protecției biodiversității ecosistemelor în cadrul preocupărilor grupurilor țintă și o permanentă colaborarea a acestora în realizarea unui management eficient pentru o dezvoltare durabilă.

Planul de management se revizuiește o dată la 5 ani, în urma unor deciziilor luate de consilul administrativ pentru eventualele îmbunătățiri sau în urma unor apariției unor posibile amenințări care ar putea afecta situl.

Modificările și reactualizările planului susțin flexibilitatea necesară Custodelui pentru gestionarea situațiilor care ar putea pereclita echilibrul natural, cauzele ar putea fi naturale cât și generate de activitatea antropică. Astfel, modificările planului se referă la posibile noi obiective, responsabilități și noi studii în realizarea cercetărilor științifice ce vor fi analizate la propunerea Custodelului.

3.2 Descrierea ariei naturale Fânețele Seculare Ponoare

3.2.1 Localizare și denumire

Aria naturală Fânețele Ponoare (Fig 01 ) este sitată la doar 9 km de municipiul Suceava, la 1 km de E85, pe teritoriul satului Cumpărătura, comuna Bosanci, ocupând un fânat pe Dealul Strîmbu. Coordonatele geografice din teren sunt : N 47034’23” și E 26015’27”.

În urma discuțiilor cu localnicii din comuna Bosanci, prima atestare a Ponoarelor datează din 1911, când după un sezon cu ploi abundente, aproximativ 2 hectare din rezervație au alunecat pe un versant vestic producând noi terase. În urma unor studii în accestă zonă, academicianul Mihail Gușuleac adoptă primele măsuri legislative pentru protejarea ariei în anul 1921.

Figura nr.1 Harta localizării

3.2.2 Suprafață și caracteristici generale

Figura nr.2 Harta cu limitele rezervației

Ocupând o suprafață de 24,5 hectare (Figura nr.2), rezervația Fânețele Seculare Ponoare se gasește în Podișul Sucevei, la o altitudine cuprinsă între 324 – 405 m. Cea mai mare parte a terenului este înclinat, ceea ce determină o varietate de expozitie a versanților de la nodică, nord-estică și sud-vestică.

Clima caracteristică acestei zone este cea temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 8 ◦C și media precipitațiilor anuale încadrându-se la 600 mm/an.

Vânturile întâlnite în acestă regiune sunt cele vestice, și sunt determinate în special de sistemul terasat al reliefului. Specific fiecărei zone de podiș, direcția vântului este influențată de orientarea curenților de vale.

Solul predominant în rezervație este de marnă argiloasă cu intercalații nisipoase și unele vagi urme de fosile calcificate. Potrivit cercetărilor, solul este specific pădurilor, ceea ce confimă existența unor păduri de stejar în acestă zonă.

Hidrologia zonei descrise este redusă datorită suprafeței restrânse. Există un singur curs de apă permanent,un izvor cu debit scăzut. Acesta asigură nivelul hidric crescut în zona joasă a rezervației, la baza versanților.

3.2.3 Descrierea cadrului natural

Figura nr.3 Peisaj surprins în vara 2013 (sursa personală )

1. Aspecte floristice și de vegetație

Din punct de vedere floristic, țara nostră cuprinde o varietate deosebită de specii. Pe lângă speciile arhicunoscute, întâlnite în mai toate regiunile, gasim în anumite zone și o serie de specii deosebite sau foarte rare.

Acest colț din natură regăsit la marginea comunei Bosanci, a atras atenția cercetătorilor încă din anul 1863, când a fost redactată prima descriere a compoziției taxonomice din areal.Studiile au fost complectate de către profesorul Aurel Procopianu – Procopovici în anul 1892.

Primele măsuri legislative pentru conservarea acestui cadru natural, s-au luat în 1921 la propunerea botanistului Mihai Gușuleac.Trebuie reținut faptul că este printre primele obiective naturale protejate de la noi din țară. Zona a fost declarată ca arie naturală protejată de interes județean prin J.C.M 1149/1932, consolidându-se statutul său în 1971 prin Decizia de Consiliu Județean Suceava nr. 443.

O contribuție deosebită în studiul speciilor vegetale a avut-o domnul profesor univ. dr. Climent Horeanu, care a realizat mai multe cercetări asupra pantelor higrofile, xero-mezofile și xerice caracteristice versanților.

Ultimele studii realizate în cadrul rezervației naturale Fânețele Seculare Ponoare s-au desfășurat în cadrul programul POS Mediu Conservarea biodiversității printr-un management integrat al ariilor naturale protejate „Fânețele seculare Ponoare” (2011-2013).

Numărul speciilor floristice înregistrate în cest areal este de 306 cormofite, aparținând la 224 genuri. Principale categorii de specii se regasesc în tabelul (Tabelul nr.4 ) de mai jos :

Tabelul nr.4 reprezentând Principalele categorii vegetale din rezevația Fânețele Ponoare

Speciile protejate din cadrul ariei naturale sunt enumerate în tabelul (Tabelul nr.5) de mai jos:

Tabelul nr.5 repezentând Speciile protejate

Flora rezervației este împărțită în mai multe zone de vegetație reprezentative cum ar fi vegetația tufărișurilor, care ocupa cca. 1% din areal și are un rol impotant în conservarea biodiversității originale a fânețelor.

Figura nr.4 Iris bărbos, Iris aphylla ssp. Hungarica – (sursă personală)

Vegetația praticolară este cea mai bine reprezentată ocupând o suprafață de aproximativ 90% din suprafața. Pajiștile sitului variaza din punct de vedere structural, cît și al compoziției floristice, condițiilor staționale, în funcție de poziția pe care o ocupă pe versanți.

În partea vestică a versanților întâlnim pajiști xerofile, cu accente stepice, ce constituie habitate pentru specii de interes conservativ din rezervație, cum sunt Pulsatilla grandis(Figura nr.5), Pulsatilla patens(Figura nr.6), Iris aphylla ssp. Hungarica, Crambe tataria(Figura nr.7), Echium russicum(Figura nr.8). Prin prezența acestor specii, în oferă habitatului o importantă valoare conservativă și peisagistică deosebită.

Fânețele Ponoare prezintă o amplă diversitate floristică, îmbinând elemente xerofite și xero-mezofile, mediteraneene, pontice, central europene și eurasiatice, cu specii xerofite și termofile ce caracterizează pajiștile uscate de pe substraturi calcaroase. Întâlnim deasemenea și ierburi de talie mijlocie, fie primăvara devreme, precum Pulsatilla grandis și P. patens, Dictamnus albus (Figura nr.9), Adonis vernalis(Figura nr.10), sau la începutul verii: Linum flavum, Linum austriacum, Inula salicina, Veronica orchideea, care eu un rol deosebit în conservarea ecositemului.

Alte habitate, cu interes conservativ mai redus, sunt pajiștile mezofile,ocupă o suprafață de 1ha și sunt prezente în zona microdepresionară a sitului. Acestea adăpostesc specii ca Fritillaria meleagris, Trollius europaeus.

Porțiunea joasa a pajiștii, prezintă un exces de apă la acest început de vară și determină apatiția gramineelor înalte, între care predomină ovasciorul. Din punct de vedere floristic este caracteristic pajiștilor umede. Se realizează o suprapunere între speciile din zona joasă și cele de pe versanți.

Aspecte faunistice

Aflată în vecinătatea zonelor puternic antropizate, aria naturală Fânețele Seculare de la Ponoare poate fi considerat un refugiu pentru diferite specii de animale.

Multitudinea de specii floristice, a determinat instalarea unui numar destul de mare a populațiilor de fluturi ( Leptidea-sinapis (Figura nr.11), Falseuncaria degreyana, Lithocolletis insignitella, Elachista squamosella, Laspeyresia aurana forma aurantiana și multe altele ).

Figura nr 11 Leptidea sinapis (sursă personală)

Regăsim deasemenea un numar destul de important de specii vertebrate cu o importanță comunitară deosebită.În tabelul(Tabelul nr.6) reprezentat mai jos regasim date referitoare la numarul de specii de vertebrate ce se regasesc în situl Natura 2000 Fânețele Seculare la de Ponoare. Pentru realizarea tabelului am consultat datele statisticilor realizate de Agenția pentru Protecția Mediului Suceava.

Figura nr.12 Iepure Lepus europaeus(sursă personală)

Tabelul nr.6 Numărul speciilor de vertebrate

3.1.3 Identificarea problemelor în managementul elementelor de mediu

”Fânețele Seculare Ponoare” se evidențiază printr-un peisaj deschis, cu dealuri domoale sau mai abrupte acoperite de fânețe. Pentru că relieful este parțial acidentat (existând anumite porțiuni), a rezultat o mare diversitate peisagistică. Chiar dacă arealul este un spațiu protejat, se face simțită și prezența omului, prin implicarea sa asupra modificarilor parțiale ale unor factori staționali și inducerea unor modificări în compoziția și structura asociațiilor vegetale prezente.

Pentru identificarea riscurilor și vulnerabilităților am realizat harta căilor de acces în rezervație și harta utilizării terenurilor din cadrul sitului Natura2000.

Figura nr.13 Harta reprezentativă pentru caile de acces și ultilizarea terenurilor

Analizând hărțile din Figura nr 13 , observăm că Rezervația Fânețele Seculare de la Ponoare se situează în apropierea drumului național european E85 . După cu știm acestă porțiune este fregventată zilnic de sute de autovehicole, emisiile care se degajă în urma traficului ar putea avea efecte nocive constituind chiar o amenințare la conservarea acestui habitat favorizând perturbări în structura și compoziția biodiversității existente .

Problemele cu care se confruntă rezervația „Fânețele Seculare de la Ponoare“ sunt generate de activitățile antropice care se desfășoară în vecinătatea ariei și pot constitui adevărate pericole pentru biodiversitate :

Gestionarea defectuoasă a deșeurilor din sit și zonele învecinate, care ar putea avea efecte negative asupra speciilor de interes conservativ din rezervație;

Alunecarile de teren, ce apar în urma unor rupturi de pante;

Activitățile agricole, desțelenirile unor suprafețe de teren și cultivarea lor;

Existența speciilor de plante invazive în apropierea terenurilor cultivate;

Pășunatul excesiv din zonele de stepă ( tasarea terenurilor, dispariția unor specii floristice, schimbarea reacțiilor chimice din sol datorită dejecțiilor de la animale )

(Figura nr.13 );

Traversarea arealului de 2 drumuri cu scop agricol;

Lipsa anumitor specii caracteristice habitatului datorita schimbarii folosinței terenurilor ( defrișarilor și extinderea suprafețelor agricole );

Micșorarea suprafețelor mlăștinoase duce la dispariția speciilor higrofile caracteristice (Figura nr.14);

Nerespectarea regimul de protecție ca urmare a lipsei demarcării pe teren a limitelor rezervației și a zonelor tampon (Figura nr15.);

Extinderea terenurilor agricole duce la micșorarea suprafeței sitului și implicit la dispariția unor specii protejate pentru că habitalul lor se află în afara limitelor sitului (Fig 16. )

Deasemenea o altă problemă cauzată de extindrea permanentă a terenurilor agricole este și utilizarea pesticidelor de către localnici pentru creșterea producției. Există unele pesticide aprobate pe criterii de siguranță și toxicitate scăzută care distrug coloniile de albine.

Probabil mulți dintre producătorii agricoli nu iau în considerare și rolul pe care îl au abinele în existența și conservarea biodiversității lumii vegetale. Polenizarea albinelor depinde de din speciile de plante, iar polenizarea asigură producția alimentară.

La nivelul județului Suceava nu există încă rapoarte referitoare la substanțele chimice utilizate pentru creșterea fertilității solurilor din zonă.

O altă problemă identificată în această rezervației este culesul abuziv al plantelor protejate de către localnici în scop medicinal sau decorativ, care în timp ar putea duce la dispariția definitivă.

În urma unor interviuri nestructurate pe care le-am realizat cu ajutorul unor localnici din comuna Bosanci am ajuns la concluzia că aceștia nu sunt conștienți de adevărata valoare a biodiversității cadrul sitului din situl Natura 2000 „Fânețele Seculare Ponoare“ și de aceea cred că ar fi necesar organizarea unor campanii de informare și conștientizare a grupului țintă (localnici, crescatorii de animale, producătorii agricoli și autoritățile implicate ) .

3.2 Propuneri pentru elaborarea unui plan de comunicare sustenabil pentru gestionarea ariei naturala protejata Fânețele Seculare Ponoare

Elaborarea și implementarea unui plan de comunicare sustenabil cu grupurile țintă și publicul larg are ca scop final conștientizarea de către aceștia a importanței ecosistemelor din rezervația „Fânețele Seculare de la Ponoare“ și a consecințelor pierderii acesteia precum și nu în ultimul rând conștientizarea populației asupra rolului pe care îl joacă aceasta în conservarea diversității biologice.

Planul sau strategia de comunicare stabilește scopurile comunicaționale, alege canalele de comunicare și mesajele potrivite și stabilește metodele de evaluare. Etape în desfășurarea strategiei de comunicare :

Analizarea temei de management sau de biodiversitate care trebuie abordată ;

Analizarea dificultăților comunicaționale ce trebuie depășite pentru a ajunge la deținătorul de interese relevant sau pentru a-i schimba acestuia comportamentul ;

Definirea obiectivelor de comunicare, mesajelor și mijloacelor pentru fiecare grup de deținători de interese cu care trebuie comunicat (grupurile țintă ).

Strategia de comunicare reprezintă o campanie de informare și de conștientizare a populației rezidente sau cu proprietăți în arealul Fânețelor Seculare de la Ponoare, referitor la importanța prezervării ariei naturale protejate pentru calitatea și viitorul vieții umane, precum și a semnificației sintagmei „gestionarea corectă a biodiversității”. Acțiunile propuse vin în explicarea către publicul țintă și a faptului că un “stadiu favorabil de conservare” a speciilor și habitatelor din aria naturală înseamnă și menținerea – cu respectarea anumitor norme favorabile diversității biologice, în zona de dezvoltare durabilă – unor activități tradiționale, care contribuie la susținerea valorilor naturale, prezentând oportunitățile pe care le poate aduce existența ariei naturale protejate pentru comunitate.

Pentru atingerea obiectivelor de conservare din aria naturală protejată, pentru a veni în sprijinul gestionării corecte a biodiversității în sensul unei dezvoltări durabile, se realizează o campanie de informare conștientizare a populației, factorilor interesați în acest sens.

Scopul acestei campanii de comunicare a conservării biodiversității este de a-i familiariza pe deținătorii de interese cu ceea ce le este comun tuturor, și anume nevoia de biodiversitate sănătoasă și funcțională, care să răspundă necesităților fiecărui deținător de interese în parte, atât în domeniul protecției mediului cât și cel socio-economic. O informare corectă a populației asupra beneficiilor și oportunităților generate de un management eficiet, trebuie să conducă la creșterea gradului de conștientizare de către aceasta, și totodată a importanței menținerii proceselor ecologice esențiale și a sistemelor de care depinde viața.

Rolul comunicarii în cazul sitului Fânețele Seculare Ponoare

Pe parcursul elaborării planului de management, au fost identificate ca potențiale amenințări asupra unui stadiu favorabil a ecosistemelor din aria naturală protejată : nerespectarea regimul de protecție a ariei, pășunatul excesiv care duce la dispariția speciilor rare, gestionarea nefavorabilă a deșeurilor, alunecările de teren, extinderea suprafețelor agricole, curesul plantelor ocrotite în scop decorativ și multe altele, prezentate anterior.

Dintre acestea, cea mai frecventă problemă în raport cu comunitățile locale care se regăsesc pe teritoriul ariei naturale protejate, reprezintă utilizarea nesustenabilă a resurselor naturale, aceasta fiind una din cauzele importante ale declinului biodiversității. Fie că sunt deținători de terenuri, crescători de animale, cultivatori agricoli, aceștia desfășoară activități de exploatare a resurselor naturale, care pot depăși, în multe cazuri, nivelul durabilității și pot conduce la dispariția speciilor rare.

Rolul comunicării pentru subiectul utilizării durabile a resurselor naturale este legat de faptul că schimbările dorite în sensul conservării biodiversității, aduc în aparență dezavantaje mai mari decât posibilele beneficii financiare, cel puțin pe termen scurt. În acest caz comunicarea nu poate produce rezultate doar prin ea însăși, activitățile de comunicare și conștientizare trebuie aplicate în combinație cu alte măsuri cum ar fi compensațiile, subvențiile sau controlul adecvat al respectării reglementărilor în vigoare.

Alternativ cu alte tipuri de măsuri, comunicarea va dezvolta schimbarea atitudinii și comportamentului comunităților locale, în sensul utilizării sustenabile a acesteia, pentru facilitarea unor beneficii pe termen mediu și lung, în schimbul exploatării nesustenabile, care aduce un doar un profit rapid și nimic pe termen lung.

Pentru o evaluare corectă a situației actuale în areal, cel mai util este de a realiza o analiză SWOT. Analiza SWOT este un instrument al managementului strategic. Principalul scop al analizei SWOT este de a identifica factorii pozitivi, negativi, oportunitățile și riscurile care există în fiecare segment analizat. Această analiză este importantă pentru identificarea problemelor de mediu și automat a problemelor de comunicare și alegere unor soluții optime de rezolvare a acestei probleme. De asemenea, este importantă, pentru stabilirea strategiei de comunicare, a obiectivelor, publicului țintă și a acțiunilor ce trebuie realizate pentru o dezvoltare durabilă.

Am realizat în tabelul următor (Tabel nr.7) o analiză SWOT pentru evaluarea gradului de comunicare și informare a grupului țintă asupra importanței conservării ariei naturale protejate „Fânețele Seculare Ponoare“.

Tabelul nr.7 Analiza SWOT a Rezervației Fânețele Seculare Ponoare pentru comunicare (original) :

1.2 Identificarea deținătorilor de interese și identificarea grupurilor țintă

Următoarea etapă în cadrul procesului de comunicare constă în identificarea grupurilor țintă și a deținătorilor de interese. Cu cât aceste grupuri sunt mai bine identificate, ajută la o mai bună determinare a obiectivelor esențiale ale comunicării.

Activitatea de comunicare este adresată grupurilor interesate care afectează și sunt afectate de măsurile de conservare a biodiversității cum sunt comunitățile locale din interiorul și din vecinătatea ariei naturale Fânețele Seculare de la Ponoare, deținători de terenuri, crescători de animale, cultivatori de terenuri agricole.

Lista deținătorilor de terenuri aferente rezervației naturale Fânețele Ponoare se regăsește în tabelul de mai jos (Tabel nr .8 ) :

Tabelul nr.8 cu Lista proprietarilor de terenuri aferente rezervației

Pentru realizarea acestui tabel am utilizat date furnizate de Agenția pentru Protecția Mediului Suceava și informații referitoare la suprafață ce provin din datele existente pe site-ul www.mmediu.ro

Tabelul nr.9 Lista grupurilor țintă și a factorilor interesați (original)

Determinarea obiectivelor de comunicare

Pornind de la conceptul că natura nu aparține doar celor strict implicați în conservarea și protejarea ei ci, tuturora, obiectivul principal al Strategiei de comunicare este transmiterea către publicul larg a importanței conservării biodiversității în aria protejată „ Fânețele seculare Ponoare” și facilitarea implicării grupului țintă în acest proces. Scopul este de a ajunge la o bază solidă de sprijin pentru conservarea și dezvoltarea durabilă a ariei naturale protejate, care să aducă beneficii socio-economice pentru populația locală.

1.4 Stabilirea mesajelor

Implicarea societății în rezolvarea actualelor problemelor de mediu este determinantă de felul în care sunt trasmise mesajele. Pentru că sunt adresate unui public larg, acestea trebuie sa fie mai ușor de perceput, fară detalii tehnice sau exprimări mult prea complicate.

Pentru o mai bună înțelegere a mesajului trebuie să evităm viziunile catastrofale care pot descuraja sau chiar panica reacția publicului și să punem accent asupra măsurilor constructive.

Mass-media are un rol foarte important în prezentarea și dezbaterea anumitor probleme de mediu, generând soluții optime politicilor de mediu.

Exemple de mesaje:

Împreună luptam pentru conservarea biodiversității din Fânețele Seculare Ponoare !

Adoptă și tu o atitudine corectă față de speciile de importanță comunitară din cadrul ariei Fânețele Seculare Ponoare !

Implică-te și tu în conservarea habitatelor ! Fă tu primul pas !

Noi comunicăm importanța stopării pierderii biodiversității. Tu cum răspunzi ?

Fii responsabil și acționează promovând conservarea Fânețelor Seculare ponoare !

Ariile protejate Fânețele Seculare Ponoare merită atenția ta !

Ați auzit de noile oportunități de investiție în comuna Bosanci ?! Proiectele AGRO-MEDIU vin în spriinul tău.

Investește în calitatea mediului și conservarea Fânețelor Seculare Ponoare !

1.5 Propuneri pentru uttilizarea mijloacelor de comunicare

În comunicarea cu diferitele grupuri interesate, este util a fi luate în considerare și următoarele elemente:

este mai ușor să schimbi teoriile, atitudinile și tiparele comportamentale ale unei persoane atunci când aceasta acceptă să devină membră a unui nou grup. Discuțiile și rezultatele într-un grup oferă un grad de angajament personal și de curaj pentru schimbare care n-ar fi posibil atunci când numai o singură persoană se schimbă ;

în eforturile educaționale, sunt utile grupuri noi cu noi definiții de rol și așteptări pentru comportarea potrivită. O persoană socializează atunci când internalizează cultura normativă a grupului din care face parte. Când persoana devine membră în alt grup, o nouă cultură normativă este acceptată și internalizată ;

cu cât mediul social oferă mai multă susținere, acceptare și atenție, cu atât este mai liberă persoana să experimenteze comportamente, atitudini și teorii noi ;

pentru ca schimbările în tiparele comportamentale, atitudini și teoriile pe care se bazează acțiunile să fie permanente, trebuie să se schimbe atât persoana cât și mediul său social.

Mijloacele de comunicare pot fi selectate din următoarele categorii :

tehnici de relații publice (PR – Public Relations), care urmăresc influențarea opiniei factorilor de decizie, liderilor de opinie, reprezentanților mass-media, unor categorii socio- profesionale importante, etc. Sunt tehnici care se bazează pe contact personal, comunicare nonverbală, comunicare specializată ;

De exemplu se poate interveni prin stabilirea unei întâlniri cu anumiți reprezentanți ai APM Suceava, care prin atribuțiile specifice, este unul dintre principalii promotori ai acțiunilor de comunicare către publicul interesat a importanței conservării biodiversității și, în corelație cu aceasta, a rolului rețelei ecologice Natura 2000. De asemenea, ca și unitate custode, are obligația legală de a purta un dialog permanent cu cetățenii, prin consultarea și implicarea factorilor interesați, precum și promovarea unor acțiuni de conștientizare și informare a populației locale cu privire la necesitatea protecției naturii și la rolul ariei naturale protejate. Acțiuni posibile : ședințe de lucru, telefoane, schimb de informații, instruire a personalului care asigură custodia ariei naturale protejate, etc.

O altă variantă ar fi organizarea unei întruniri la care să participe membri aparținând autorităților locale, pentru că administrația locală are rolul de a informa cetățenii din comună și are obligația de a fi informat pentru a răspunde mai departe solicitărilor de informații de mediu.

tehnici BTL (Below the Line), care sunt asemănătoare tehnicilor PR, fiind de asemenea orientate către o singură persoană sau către grupuri mici de persoane segmentate pe baza unor caracteristici comune. Aceste tehnici permit un grad ridicat de interacțiune și sunt foarte flexibile, dar consumă resurse mari de timp și energie ;

În acest caz se poate realiza o colaborare cu Inspectoratul Școlar Suceava, care se axează și pe promovarea valorilor ecologice în rândul copiilor. Cultivarea în randul copiilor a sensibilității față de mediul înconjurător, formarea unei atitudini ecologice active și responsabile, care să permită manifestarea unei conduite adecvate în relația cu natura reprezintă un deziderat important pentru societate.

tehnici ATL (Above the Line) care fac în principal apel la mass-media, constând în general din producția și difuzarea de emisiuni radio și TV dedicate, precum și din reclamă în presa scrisă, fiind orientate spre o audiență de masă. Aceste tehnici nu permit în general interacțiune, nici flexibilitate odată ce mesajul a fost lansat, dar pot atrage atenția publicului larg, și se bazează pe credibilitatea mare pe care mass-media o are în rândul publicului ;

Putem aplica și această metodă, însă trebuie să atragem atenția mass-media și a publicului larg prin difuzarea informațiilor în cadrul emisiunilor locale, realizarea unor buletine informative și comunicate de presă referitoare la importanța conservării ariei Fânețele Seculare Ponoare. Opinia publică poate fi un sprijin puternic pentru oricine dorește să atingă un scop anume, așa încât în unele cazuri publicul larg poate fi un intermediar.

tehnici TTL (Through the Line) care nu respectă cu rigurozitate niciuna din categoriile de mai sus, făcând trecerea de la o categoerie la alta.

Campania de conștientizare se concentrează pe un grup restrâns, direct afectat de existența ariei naturale protejate și apoi este lărgită aria de informare. Mijloacele de comunicare vor fi utilizate astfel încât să fie disponibile grupurilor țintă și să aibă suficientă credibilitate în fața lor.

Pentru abordarea comunicării la nivel local/ regional – al comunităților locale direct legate de valorile biodiversității- este recomandat să fie utilizate preponderant mijloacele interpersonale, incluzând tehnici și instrumente de relații publice și BTL, care vor facilita:

comunicarea directă, preferată în mediul rural ;

diseminarea unei părți a informației prin intermediul instituțiilor cu credibilitate maximă în acest mediu (școala, biserica, primăria);

o viziune mai cuprinzătoare asupra problematicii prin tipul de publicații specifice relațiilor publice (materiale și publicații cu caracter informativ);

integrarea educației informale prin tipul de activități specifice relațiilor publice: seminarii, conferințe, prelegeri, întâlniri tematice, etc.

Tabel nr.11 Tabel sintetic referitor la propuneri pentru corelarea mijloacelor de comunicare – grup țintă (original)

În plus de aceste mijloace de comunicare trebuie avut în vedere organizarea comunicarii și țienerea la curent a colaboratorilor. Monitorizarea și evaluarea permanentă a planului de acțiuni trebuie să conducă la realizarea obiectivelor propuse.