Strategii DE Imbogatire A Vocabularului
STRATEGII DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI
– îndrumător metodic și auxiliar didactic pentru ora de limba română
CUPRINS
Importanța studierii vocabularului
CAPITOLUL I: VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE- aspecte teoretice
1.1 Sinteză a cunoștințelor despre vocabular pe baza bibliografiei de specialitate
1.2 Vocabularul în manualele și programele școlare
1.3 Rolul profesorului de limba și literatura română în îmbogățirea vocabularului elevilor …….
1.4 Contribuția celorlalte discipline la dezvoltarea/ nuanțarea vocabularului
1.5 Rolul metodicii în comunicarea limbii române
CAPITOLUL AL II –LEA: STRATEGII DIDACTICE DE ÎMBOGĂȚIRE ȘI NUANȚARE A VOCABULARULUI
2.1 Metode tradiționale
2.2 Metode active
2.3 Rolul jocului didactic în asimilarea elementelor lexicale
2.4 Proiecte de lecție
2.5 Teste de evaluare
2.6˛Activități extrașcolare
CONCLUZII.. BIBLIOGRAFIE .ANEXE
1. Concluzii
2.Bibliografie
3.Anexe
ARGUMENT
Limba maternă reprezintă bunul cel mai de preț al unei națiuni. Ea este principalul mijloc de comunicare între oameni și tot ea permite transmiterea de la o generație la alta a cuceririlor științei, a tezaurului de inteligență făurit de popor.
Vasile Alecsandri spunea că „limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile ce-l primesc.”
Limba este tot atât de veche ca și conștiința. Ea a luat naștere în procesul muncii. Înaintea folosirii limbajului, au mai existat și alte sisteme de comunicare: semnele, sunetele nearticulate ( interjecțiile ) etc. Ideile și sentimentele pot fi transmise prin intermediul artelor. O sculptură sau o piesă muzicală transmit mesaje de idei și sentimente.
Copiii, cu ajutorul limbii, își exprimă primele sentimente, încep să perceapă de pe buzele mamei lor primele gânduri, încep să ia contact cu semenii lor. A-i face pe copii capabili să vorbească corect limba și să înțeleagă corect înseamnă, în același timp, a servi atât societatea, cât și individul. În asemenea condiții, răspunderea profesorului este enormă deoarece, de cele mai multe ori, în afara școlii nu sunt condiții favorabile pentru îmbogățirea limbajului la nivelul cerințelor. Ca urmare, profesorului îi sunt indispensabile trei calități: dragostea față de limbă, cunoștințe temeinice de limbă, plăcere și măiestrie în predarea ei.
Menținerea unui echilibru mai bun între principalele materii sau grupuri de materii cuprinse în planul de învățământ este o premisă esențială a asigurării unei dezvoltări armonioase a personalității copilului.
Învățarea limbii române este prioritară în toate ciclurile sau etapele de învățământ, implicând, în același timp, succesul în celelalte domenii, în studiul matematicii, al științelor sociale ( istorie, geografie ), însușirea unor cunoștințe despre științele naturii și tehnice, alături de alte activități artistice, practice sau fizice.
Orele de limba română îi inițiază pe elevi cu aspecte privind limba scrisă și ortografia, cu însușirea corectă a aspectului oral al limbii materne.
Se pune astfel accentul pe perfecționarea exprimării orale și a receptării mesajului, asigurând elevilor accesul la tipurile variate de comunicare, stimulându-le activitatea verbală.
A-i învăța pe elevi limba română înseamnă a-i ajuta să comunice prin practicarea limbajului oral, a celui scris – citirea, scrierea, exprimarea scrisă, studiul structurilor lingvistice și utilizarea expresivă a limbii.
Toți elevii pot să învețe și trebuie să știe să citească, să se exprime corect, fluent, precis, atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă.
Activizarea, precizarea, îmbogățirea vocabularului elevilor și a expunerii acestora, reprezintă o preocupare permanentă a oricărui învățător. Această orientare către îmbogățire și nuanțare se regăsește în orice activitate didactică, la orice disciplină, demers realizat în mod sistematic.
Am scris această lucrare , deoarece sunt animată de dragoste și profund respect pentru limba română și consider că, necunoașterea gramaticii, a regulilor de funcționare a limbii, nu numai că duce la folosirea insuficientă a limbii ca mijloc de comunicare, dar constituie o lipsă de patriotism și chiar o lipsă de respect față de sine și față de alții. Necunoașterea regulilor gramaticale poate duce la grave greșeli de exprimare orală și scrisă care vor dăuna elevilor în viitor. Fără o exprimare corectă și coerentă, elevii nu vor putea prezenta cunoștințele în mod clar, fluent și plăcut.
În concluzie, în prezenta lucrare am încercat o valorificare a experienței didactice din câțiva ani sprijinită pe numeroase studii și articole de specialitate apărute în ultima perioadă, lucrări care-și aduc o importantă contribuție la cultivarea limbii noastre.
Autoarea
CAPITOLUL I
VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE- aspecte teoretice și metodice
1.1 Sinteză a cunoștințelor despre vocabular pe baza bibliografiei de specialitate
Vocabularul sau lexicul unei limbi este un ansamblu de unități numite în mod obișnuit cuvinte. „Vocabularul limbii române contemporane este totalitatea cuvintelor în uz în diferitele aspecte luate de limba română pentru a exprima ideile din actuala etapă de dezvoltare a culturii naționale.1 Bibliografia de specialitate admite că vocabularul unei limbi nu constituie o masă compactă, omogenă sau diferențiată. El este format dintr-un fel de nucleu, în care intră cuvinte puține, dar esențiale pentru limbă, pentru existența ei, întrucât durează mult și servește ca punct de plecare pentru formarea unor cuvinte noi, ajutând astfel la îmbogățirea vocabularului, și masa vocabularului, care cuprinde cuvinte mai rar întrebuințate sau chiar necunoscute de unii vorbitori.
Vocabularul este partea cea mai sensibilă a unei limbi, deoarece prin el se înregistrează schimbările ce se petrec în viața socială. Pe măsură ce în limbă pătrund cuvinte noi, altele se învechesc și treptat sunt eliminate, nemaifiind corespunzătoare epocii respective. Prin urmare ,vocabularul oricărei limbi este, în același timp, și stabil și mobil. Dezvoltarea lexicului românesc în epoca actuală face imposibilă fixarea lui integrală în vreun dicționar și ne împiedică să stabilim cu exactitate inventarul de unități lexicale ale limbii. Partea de vocabular care îi asigură stabilitatea, fiind cea mai rezistentă și mai importantă, a căpătat în literatura de specialitate mai multe accepțiuni: vocabular de bază, vocabular fundamental, vocabular esențial, fond principal lexical, fond principal de cuvinte și chiar fond lexical uzual. Partea variabilă, cea cu mai mare mobilitate cuprinzând un număr mare de cuvinte se numește masa vocabularului.
După Al .Graur , vocabularul fundamental al limbii române actuale conține cel mult 1500 de cuvinte, față de circa 120 000 cât are limba română în total. Sub aspect etimologic, lexicul românesc este foarte variat și aceasta din cauză că la formarea lui au contribuit multe limbi, în frunte cu latina, care stă la baza limbii române; 60% din cuvintele existente în limba noastră sunt de origine latină, 40% de diverse alte origini. Fondul principal lexical are, ca și structură gramaticală , o mare vechime. Această particularitate are însă un caracter absolut. În fondul principal lexical au intrat elemente noi, în timp ce altele au dispărut. Criteriul vechimii cuvintelor trebuie înțeles în funcție de necesitatea lor îndelungată în limbă.
O altă caracteristică importantă a cuvintelor aparținând fondului principal lexical este capacitatea lor de a servi ca bază pentru formarea de cuvinte noi prin derivare și compunere, cuvinte ce exprimă sensuri noi sau nuanțe semantice noi. De exemplu: om ( pluralul oameni) a dat naștere prin mijloacele arătate lui omenesc, omenire, omușor, omuleț, a omeni, omenie etc. Din a bate s-a format: bătut, a răzbate, a străbate, a bătători, bătătură etc.
1Coteanu ,I., Bidu-Vrănceanu, A.- Limba română contemporană, EDP, București, 1975, p.8
Cuvintele din fondul principal se recunosc după frecvența cu care se folosesc în vorbire de către întregul popor. Acest criteriu este esențial pentru stabilirea științifică
a fondului principal de cuvinte, deoarece el cuprinde toate celelalte criterii aduse în discuție.
Intr-adevăr, cuvintele pe care poporul le folosește mai frecvent sunt, firește, cele care exprimă noțiunile fundamentale ale vieții și activității omului, acestea fiind cele mai stabile și cele care dau naștere celor mai multe derivate și expresii.
Prin urmare, cele trei criterii după care se cunosc cuvintele din fondul principal lexical sunt:
puterea de circulație ( ideea a fost abordată de B. P .Hașdeu într-un studiu intitulat Limba în circulațiune vol. III din lucrarea Cuvinte din bătrâni);
puterea de derivare și compunere;
capacitatea de a intra în multe locuțiuni și expresii (cuvântul
a pune poate intra într-o serie de expresii și locuțiuni de o mare expresivitate: a pune pe foc, a pune foc, a pune la foc, a pune la picioare, a pune în balanță, a pune ceva în gură a pune piciorul, a pune ochii în pământ, a pune o vorbă bună, a pune la zid, a-și pune capul în pământ, a pune pe hârtie, a pune paie pe foc, a pune umărul, a-ți pune în gând, a pune o vorbă bună și altele.
Între fondul principal lexical și celelalte componente ale limbii există o strânsă dependență. Vocabularul este legat de fonetică, deoarece aceasta studiază sunetele din care se formează cuvintele. Între vocabularul activ – zona centrală și uzuală a lexicului – și vocabularul disponibil sau pasiv – mai puțin folosit – nu poate exista o barieră fixată pentru totdeauna. Unele cuvinte active pot deveni pasive și invers, cunoscând că dintre diferitele compartimente ale limbii, vocabularul reacționează cel dintâi, înregistrând direct și imediat schimbările care au loc în viața socială.
Literatura de specialitate subliniază că, din punctul de vedere al denotației am putea vorbi de patru categorii de cuvinte:
cuvinte pline – care exprimă ( denumesc) noțiuni : substantive, adjective, numerale, verbe și adverbe;
cuvinte substituente – care nu denumesc noțiuni prin ele însele, ci prin faptul că substituie cuvinte noționale : pronumele;
cuvinte imitative – care exprimă reacții și imită zgomote sau sunete ( onomatopee și interjecții propriu-zise);
cuvinte relaționale – care exprimă raporturile dintre noțiuni ți servesc pentru a uni celelalte cuvinte în propoziții sau fraze: prepoziții , conjuncții, articole și verbe auxiliare.
Cuvintele ( cele mai multe) ca unități lexicale exprimă noțiuni, dar acestea, izolate, nu constituie vorbirea. Pentru a se realiza comunicarea, cuvintele sunt puse la dispoziția gramaticii, care, prin cele două componente ale ei – morfologia și sintaxa – le dă forma corespunzătoare spre a se putea îmbina în propoziții și fraze.
Creșterea cantitativă a lexicului depinde atât de mijloacele interne, prin formarea de cuvinte noi din materialul lingvistic existent, cât și de mijloacele externe, prin împrumuturi din alte limbi. Mijloacele interne sunt mai importante pentru că sunt mai active, întrucele;
cuvinte imitative – care exprimă reacții și imită zgomote sau sunete ( onomatopee și interjecții propriu-zise);
cuvinte relaționale – care exprimă raporturile dintre noțiuni ți servesc pentru a uni celelalte cuvinte în propoziții sau fraze: prepoziții , conjuncții, articole și verbe auxiliare.
Cuvintele ( cele mai multe) ca unități lexicale exprimă noțiuni, dar acestea, izolate, nu constituie vorbirea. Pentru a se realiza comunicarea, cuvintele sunt puse la dispoziția gramaticii, care, prin cele două componente ale ei – morfologia și sintaxa – le dă forma corespunzătoare spre a se putea îmbina în propoziții și fraze.
Creșterea cantitativă a lexicului depinde atât de mijloacele interne, prin formarea de cuvinte noi din materialul lingvistic existent, cât și de mijloacele externe, prin împrumuturi din alte limbi. Mijloacele interne sunt mai importante pentru că sunt mai active, întrucât funcția lor fiind generativă, constituie esențialul în limbă.
Cuvintele se schimbă și fiindcă sunt legate de relațiile sociale, de anumite categorii sociale, de raportul dintre aceste categorii. Așa au dispărut cuvinte ca: chiabur, arendaș etc.
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale dinamicii vocabularului îl constituie modificările care au loc în conținutul semantic al cuvintelor. În evoluția sensului lexical al acestora există câteva tendințe după cum urmează:
lărgirea sensului;
restrângerea sensului;
combinarea primelor două tipuri ( prin succesiunea lor în timp sau prin alăturarea lor simultană);
degradarea și înnobilarea sensului;
înlocuirea unui sens vechi cu altul nou;
de la concret la abstract și invers;
îmbogățirea sensului de la sensul propriu la sensul secundar , figurat.
Astfel, cuvântul masă a dobândit sensuri mai largi decât avea: mobilă, mâncare, bucate, mesele zilei (mic dejun, prânz, cină ), ospăț, banchet, marcarea timpului ( înainte de masă, după-masă). Cazul contrar este al cuvântului a cerși, cu sensul vechi de a cere orice și cu cel actual de a cere de pomană. Cuvântul războinic a însemnat în limba veche ucigaș, tâlhar, pentru că și război avea sensul de hoție, măcel, pe când astăzi înseamnă luptător sau viteaz, ceea ce echivalează cu „ înnobilarea semantică”. Degradarea semantică poate fi ilustrată cu ajutorul cuvântului ticălos care avea sensul de persoană aflată într-o stare jalnică, sărman, nenorocit. Sensul actual al cuvântului este acela de persoană care comite fapte reprobabile, nemernic. Se poate vorbi și de înlocuirea unui sens vechi cu altul nou în cazul cuvântului mișel care avea sensul etimologic foarte vechi de sărac, sărman, nenorocit. Cu timpul a dobândit un alt sens vechi de fricos, laș, trădător, ajungând azi să însemne: josnic și ticălos.
Cuvântul limbă și-a îmbogățit sensul pornind de la sensul propriu și ajungând la sensul secundar, figurat. Așadar , sensul propriu ( de bază ) a cuvântului este : „organ principal al vorbirii; sistem de comunicare specific omului, limbaj„. De la acesta s-a ajuns la sensul secundar ( derivat): limba clopotului, limbile ceasului, limba pantofului, limba briceagului, limbile focului etc. și la sensurile figurate: limba sufletului, limbă de moarte etc.
Mijloacele interne și externe ajută la îmbogățirea vocabularului. Pe baza mijloacelor interne, cuvintele se formează cu ajutorul afixelor ( prefixe și sufixe), fie fără afixe prin derivare regresivă, compunere sau conversiune.
De exemplu, cuvinte formate cu ajutorul prefixelor:
a: acasă, aduce, aproba, alipi, arareori,;
în ( îm -) : înlănțui, împături;
între – : întredeschide, întrerupe, întreține;
des -: descânta, descheia, descuia;
dez -: deznoda, dezvinovăți;
Cuvinte formate cu ajutorul sufixelor:
– ar : bucătar, fierar, plugar;
-ime: studențime, școlărime, tinerime;
– iță : casieriță, zidăriță;
-esc: bănesc, ceresc, românesc;
– ean : clujean, moldovean, orășean;
-a: a cânta, a susura;
– iza : a caracteriza, a ironiza;
-ește: bărbătește, prietenește;
Cuvinte formate cu ajutorul unor false prefixe ( prefixoide ):
auto ( gr.): autobuz, autodidact;
foto (gr.) : fotografie, fotoelectric;
bio ( gr.) : biologie, biosferă, biochimie
Derivarea regresivă constă în suprimarea unui sufix de la un cuvânt-temă obținându-se un cuvânt nou: auz-auzi, alint-alintat, câștig – câștigat etc. ,iar derivarea parasintetică înseamnă formarea de cuvinte noi prin atașarea simultană a unui sufix și a unui prefix la același cuvânt de bază; de exemplu: îmbărbăta, închipui, îndurerare etc.
Procedeul compunerii constă în crearea unui cuvânt cu un nou sens, din combinarea a două sau mai multe unități lexicale independente în lexic. De exemplu: bună-cuviință, rea-voință, drum – de-fier etc. Cuvintele care intră într-un compus își pierd individualitatea semantică și gramaticală, prin urmare, numai formal putem vorbi de mai multe cuvinte. Compunere se poate realiza prin:
juxtapunere ( alăturarea elementelor componente): bun-gust, câine-lup, după-masă etc ;
joncțiune ( unitățile sunt legate prin elemente de relație):
Craiul-de –Rouă, drum – de – fier etc;
prin contopire:atotștiință, binemeritată, teleconferință, fărădelege, primadonă, protopop etc.
Transpoziția lexico-gramaticală constă în” trecerea funcțională a unui cuvânt dintr-o clasă lexico-gramaticală în altă clasă, de exemplu „ strânge florile mănunchi”,„ strânge un mănunchi de flori „2
Dezvoltarea unei limbi constă, mai ales, în îmbogățirea și cu noi cuvinte, adică sporirea fondului său lexical. Lexicul limbii se află într-o continuă evoluție. Dinamica vocabularului cuprinde schimbările neîncetate care au loc în cadrul acestui compartiment, începând cu arhaizarea treptată a unor cuvinte ori cu simpla schimbare a unor termeni și terminând cu apariția de noi unități lexicale, menite să denumească obiecte, fenomene, procese, instituții, inexistente sau necunoscute anterior.
Alături de mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului un rol tot mai important îl au împrumuturile de cuvinte din alte limbi .După 1989 s-au răspândit în limba română circa 2500 de cuvinte, în mare parte, împrumuturi din engleza americană: brand, broker, dealer, fitness, font, hard etc.
Cunoașterea și folosirea corectă a limbii române de către elevi echivalează cu un proces care se realizează pe mai multe căi, dar în mare parte și în mod organizat prin lecțiile de limbă și literatură română. Practica la catedră ne-a dovedit că acolo unde profesorul reușește să-i facă pe elevi să înțeleagă, să simtă vigoarea expresivității limbii, să fie conștienți de faptul că sub această formă se obține progresul limbii, elevii depun eforturi pentru a-și îmbogăți vocabularul, pentru a-și însuși termeni și a-i folosi corect în exprimare.
Un alt aspect esențial al activității constă în exersarea noilor achiziții lexicale, intrate de curând în vocabularul elevilor, întrucât acestea, mai devreme sau mai târziu, vor constitui un bagaj pasiv și nu o achiziție funcțională în formația spirituală a copilului.
Legătura cu limbile străine în însușirea vocabularului este o premisă de care trebuie să se țină seama; elevii vor înțelege mai bine unele neologisme împrumutate dacă vor face o permanentă legătură cu noțiunile dobândite la aceste discipline de învățământ.
Alături de școală, presa, radioul, televiziunea, internetul vin să lărgească orizontul elevilor, ajutându-i să-și îmbogățească substanțial vocabularul.
2 Iorgu Iordan, Vladimir Robu , Limba română contemporană, EDP, București, 1978, p.306
În atenția profesorului de limba română trebuie să stea recepționarea corectă a noilor termeni pentru înlăturarea confuziilor și greșelilor ce se pot strecura printr-o superficială înțelegere a sensului diferitelor cuvinte.
Explicarea cuvintelor pe baza sinonimiei și polisemiei, pe baza omonimiei sau antonimiei va duce la înțelegerea profundă a semnificațiilor și sensurilor cuvintelor, va contribui la îmbogățirea și precizarea vocabularului elevilor, la formarea unui limbaj coerent și nuanțat de care are nevoie omul civilizației moderne , cu o gândire complexă și cu necesități de exprimare variată, care trebuie să folosească un vocabular diferențiat, apt să răspundă cerințelor multiple ale comunicării interumane.
1.2 Vocabularul în manualele școlare
Ca disciplină de învățământ, limba română are funcții și obiective precise. Acest obiect de studiu are mai multe ore, asigurând învățarea unora din instrumentele de bază ale activității intelectuale.
Calitatea manualelor școlare folosite acum în ciclul gimnazial este superioară celor folosite înainte. S-a făcut o mai bună selecție a textelor literare care în marea lor majoritate, se impun printr-un mesaj profund, sunt mai bine conturate, printr-un interes estetic mai ridicat, contribuind într-o măsură mai mare la sporirea capacității de comunicare a elevilor și la evitarea monotoniei și șablonizării exprimării.
Conținutul științific este ireproșabil, sunt promovate valori culturale autentice. Informația este organizată sistematic, coerent și este reprezentativă pentru obiectivul urmărit.
Conținutul tematic este accesibil, limbajul este elevat, dar clar, ceea ce face ca sarcinile de învățare să fie bine definite. Manualele alternative atrag atenția elevilor prin felul ingenios în care se prezintă fiecare unitate de învățare. Exercițiile sunt diverse, incitante, uneori surprinzătoare și presupun metode active de antrenare a elevilor. Sunt exerciții ce stimulează imaginația și creativitatea și permit tratarea diferențiată. Există exerciții pentru fiecare noțiune studiată care pot fi realizate în clasă, dar și teme și exerciții pentru studiu individual.
Curriculum-ul prevede predarea limbii române pe baza principiului concentric. Repartizarea volumului de cunoștințe pe clase, după acest principiu are ca scop înlesnirea înțelegerii sistematice a noțiunilor de limbă.
Este de remarcat faptul că aceste exerciții lexicale, de alcătuire a unor enunțuri cu expresii și cuvinte date, cu sinonimele, antonimele sau omonimele acestora etc , realizează în acest fel o continuare și consolidare a elementelor de vocabular studiate, precum și o exersare eficientă în cadrul exprimării elevilor a noilor achiziții lexicale.
1.3 Rolul profesorului de limba și literatura română în îmbogățirea și nuanțarea vocabularului la elevi
Onorându-și statutul, profesorul trebuie să tindă permanent și conștient să devină model de exprimare pentru elevi, preocupat de supravegherea exprimării personale și de folosirea limbii literare. În contact permanent cu limba model a profesorului și cu limba scriitorului din care sunt alese operele literare supuse spre diverse analize, elevii își vor forma priceperi și deprinderi de exprimare corectă și expresivă.
Pornind de la cerințele programei școlare și având în vedere obiectivele predării limbii, profesorul trebuie să folosească în mod corect manualele, să le suplinească eventualele limite și să-i ajute pe elevi să le folosească cu maximă eficiență. O atenție deosebită trebuie să se acorde lecturii știut fiind faptul că o limbă corectă și frumoasă se învață, în primul rând, din lecturi literare. Prin lectură, vocabularul copiilor se dezvoltă considerabil și el trece de la limbajul familiar la limba scrisă literară. În legătură cu vocabularul, studiul limbii române are sarcina să ducă la înmulțirea numărului de cuvinte cunoscute de elevi, la activizarea acestora, la precizarea sensurilor lor, la dezvăluirea expresivității acestora.
Atitudinea activă a elevilor este o consecință atât a stilului profesorului de predare ,cât și a obișnuinței elevului de a se raporta la sarcină.
Prin felul în care solicită răspunsuri la o problemă, prin modul în care organizează activitățile de informare și de formare ale elevilor, prin accentul pe care îl pune pe dezvoltarea proceselor cognitiv-aplicative etc., profesorul influențează comportamentul activ al elevului.
Pentru dezvoltarea spiritului investigativ, a gândirii divergente, a atitudinii creative și active a elevului, profesorul de limba română trebuie să:
• încurajeze elevii să pună cât mai multe întrebări;
• limiteze constrângerile și factorii care produc frustrare;
• stimuleze comunicarea prin organizarea de discuții și dezbateri între elevi, între profesor și elevi;
• stimuleze spiritul critic constructiv, de argumentare și de căutare a alternativelor;
• favorizeze accesul la cunoaștere prin forțe proprii, stimulând atitudinea reflexivă asupra propriilor demersuri de învățare;
Lecția de predare-învățare devine astfel “o aventură a cunoașterii” în care copilul participă activ, după puterile proprii, întâlnind probleme și situații dificile, examinându-le și descoperind soluții plauzibile. Rolul profesorului constă mai mult în cel de stimulare și dirijare, iar motivația activității reiese din participarea entuziastă a cadrului didactic. Elevul e implicat în procesul de predare, de învățare și de evaluare, iar disciplina devine autodisciplină a muncii și interesului, asigurată de satisfacția cooperării.
Atmosfera creată în clasă de către profesor reprezintă un factor care poate determina comportamentul de învățare al elevului. Este important ca dascălul să manifeste o atitudine pozitivă și responsabilă., să permită elevilor să spună ceea ce gândesc fără să aibă rețineri, să aprecieze ideile bune, fără să ridiculizeze nereușitele.De asemenea, un adevărat dascăl permite evevului să-și manifeste interesul și curiozitatea în ceea ce privește actul cunoașterii.
Activitățile interesante, aflate în legătură cu dorințele și interesele elevilor, vor stimula dezvoltarea acestora în “zona proximă”, asigurând înaintarea.
Importantă în dezvoltarea elevului este stimularea efortului personal, stimularea tendinței acestuia de a aduce o contribuție proprie, de a fi original inventiv, creativ. Misiunea cadrului didactic nu încetează odată cu terminarea lecției, ci se manifestă și dincolo de cadrele acesteia. El trebuie să cunoască potențialul fiecărui elev și modalitățile de stimulare, să sesizeze manifestările elevilor în afara orelor de clasă, în activitățile extrașcolare, să-l facă pe elev conștient de propriile capacități și să le dezvolte capacitatea și obișnuința autoevaluării.
Aspirațiile elevilor, valorile morale și intelectuale prețuite de educator acționează asupra personalității aflate în formare. Ceea ce va prețui și va promova profesorul va prețui și va dezvolta și elevul în mod mai mult sau mai puțin conștient.
Profesorul trebuie să țină pasul cu noul, actualizând atât cunoștințele, cât și metodele.
Școala viitorului va fi cu siguranță o școală cibernetizată, un laborator “viu” al calculatoarelor, interdisciplinară, care va pregăti pe copii de timpuriu să devină rezolvatori de probleme, creatori de nou și capabili să ia decizii optime în întâmpinarea situațiilor tot mai neobișnuite și inedite ale vieții sociale actuale și de perspectivă.
1 .4 Contribuția celorlalte discipline la dezvoltarea / nuanțarea vocabularului elevilor
Pentru că limba română ocupă un loc central între disciplinele școlare datorită rolului ei în procesul de comunicare, ea trebuie să fie cunoscută de toți elevii, indiferent de profilul pregătirii lor viitoare. Una dintrre căile de ameliorare a predării limbii române în școală este abordarea interdisciplinară. Vorbim, citim, învățăm românește nu numai la limba română, ci și la matematică, fizică, istorie, sport etc. Într-un anume fel, limba română o predau toți profesorii, indiferent de specialitatea lor.
Predarea limbii române poate beneficia de materialul lexical al tuturor disciplinelor, de la geografie până la muzică și educație fizică. Astfel, pentru recapitularea și consolidarea cunoștințelor despre verb la clasa a V-a am ales un fragment cu privire la germinația semințelor:”După 2-3 zile, sămânța se umflă, se înmoaie și tegumentul crapă, rădăcinița embrionului crește, iese afară și pătrunde tot mai adânc în rumeguș unde se ramifică; în același timp, crește ridicându-se tulpinița cu mugurașul în vârf, iar pe laturi cu cotiledoanele pe care le scoate afară din pământ”.(Botanica, clasa a V-a )
Rezolvând acest exercițiu, elevii își repetă și își consolidează atât cunoștințele însușite la limba română, cât și la botanică. Ei observă că ființelor li se potrivesc verbe de mișcare, iar schema din manual este edificatoare în acest sens, toate punctele de suspensie urmând a fi completate cu verbe din această categorie:”Planta este un organism viu pentru că:- se naște etc.
Pentru înțelegerea noțiunilor de prezent, trecut și viitor, prin raportare la momentul vorbirii, folosim adverbe de timp: ieri, azi, mâine și putem da ca temă acasă un text luat din emisiunile radiofonice:”Aici București, România. Dăm ora exactă. La al cincilea semnal va fi ora 6. A fost ora 6. Bună dimineața, doamnelor, domnișoarelor și domnilor! Începem emisiunea cu datele astrofizice ale zilei de azi, 1 iunie 1995. Soarele a răsărit la ora 5 și 34 de minute și va apune la ora 20 și 53 de minute. Buletin meteorologic. Temperatura aerului la ora 5 era cuprinsă între 2 grade la Întorsura Buzăului și 12 grade la Dumbrăvița de Subcodru, Bihor.Temperaturile minime vor fi cuprinse între 12 grade și 22 de grade, local mai ridicate în sud-est. Vântul va sufla slab, cu unele intensificări în zona de munte. Pe alocuri, se vor semnala averse.”
Dacă tema se diferențiază pe grupe de nivel, elevilor mai buni li se poate cere să facă o comparație între frecvența verbelor la cele trei timpuri din buletinul meteorologic de la ora 6 și cel de la ora 22:” Azi, vremea a fost frumoasă și călduroasă. Izolat , s-au semnalat averse și intensificări de vânt. Temperaturile minime au fost cuprinse între 2-14 grade, iar cele maxime între 10-22 de grade”.
Starea vremii interesează pe toți ascultătorii, deci și pe elevi . O temă ca aceasta va fi rezolvată cu mai multă plăcere decât una bazată pe un text din afara preocupărilor elevilor.
Studierea vocabularului ar trebui orientată în primul rând spre limbajele de specialitate ( botanică, fizică, chimie, matematică, geografie etc.) și ilustrate cu exemple din toate compartimentele: arhaisme, neologisme, derivarea cu sufixe și prefixe, abrevieri. Pentru elevi este la fel de important să cunoască semnificația unui prefix ca stră- ( străbunic, străvechi, strălucitor), dar și a altora noi ca supra- (supraaglomerat, supradimensionat), a unui sufix ca -ește (românește, voinicește) sau –ită, care în limba română semnifică o inflamare a unui organ: apendicită, laringită, conjunctivită.
Pentru ca lecțiile să nu devină aride, ele trebuie presărate și cu umor, vorba poetului francez J. Santeul: “Castigat ridendo mores” ( Râzând îndreptăm moravurile.). Astfel, valorificând polisemia, putem spune:
Singurul pom apreciat de automobiliști este pomul de iarnă.
Axa planetară este cea care unește Polul Nord cu Polul Sud.
Dacă nu mergi tot timpul pe dreapta șoselei, riști să treci în lumea drepților.
Cu toate că merg pe sârmă, troleibuzele nu circulă ca … pe sârmă.
A pus la punct un semn de întrebare.
S-a autodepășit: a ajuns prin parbriz la 2 m în fața mașinii.
Există oare plante cu rădăcina pătrată?
Pentru a recapitula antonimele, am folosit și asocieri de termeni opuși în jocuri de cuvinte, dar și în figura de stil – oximoronul- întâlnită in poezii:”neguri albe, strălucite”:
Bătrânețea – unica moștenitoare a tinereții.
A trăit ca un viteaz murind în fiecare zi de frică.
Practica i-a cauzat niște bătături care teoretic nu erau prevăzute.
Era un conservator înrăit. Nici mâncărurile nu le dorea proaspete.
A trăi e nesănătos. Cine trăiește moare.
La o comedie tragedianul a râs cu lacrimi.
Dorea o frumusețe care să-i țină de urât.
Căderile întâmplătoare se produc după reguli precise.
Ne putem amuza să facem reclame că tot e “Reclamația – sufletul comerțului”:
Vând pentru bucătărie: cască la chiuvetă, mașină de tocit carte.
Vând acvariu cu cești de diferite culori, purici și planșe exotice.
Schimbarea unei litere – metagrama – îi amuză pe copii și îi face conștienți de importanța cunoașterii corecte a cuvintelor, pentru că deseori auzim albitru în loc de arbitru, cornel în loc de corner, familiar în loc de familial etc. Elevii trebuie să refacă textul pentru a fi logic. De ex.:
Avea o minte mătură, dar a luat-o pe un făraș greșit.
Venea la moacă de dimineață să-și macine greul.
I s-a imputat piciorul după incidentul de circulație.
Din meniul zilei la internatul școlar:- dimineața: ceaș cu brâncă;-la prânz: sură de minte; barză pălită cu carte;plătite cu urmă și măgar; la cină:salată orientată;cafea cu laște.
Elevii citesc foarte mult publicațiile sportive unde întâlnesc multe neologisme, neasimilate de limba română încă, mai ales de origine engleză: derby, soccer, time-out, event, fairplay, penalty, outsider etc. Profesorul de română, dar mai ales cel de engleză, ar trebui să folosească astfel de termeni în lecțiile destinate vocabularului pentru ca elevii să-și însușească forma recomandată.
Diferite firme, afișe și reclame, chiar televiziunea contribuie, din păcate, la răspândirea unor forme incorecte. Elevii pot culege “perle de cultură’’ pe care să le discutăm în clasă explicând greșelile. Începând cu formulări pleonastice de tipul:”Avansați înainte!”, “Prefer mai bine”, “babă bătrână”, folosirea greșită a unor adjective la diverse grade de comparație:”superior”, “inferior” etc., până la enunțuri de genul:”Nu mai avem apă minerală, avem apă potabilă”, greșeli în scrierea unor cuvinte: “eșire”, șoalacrem”, “complect”,”grefruit, “bleumaren” etc.
Formarea deprinderilor de exprimare corectă a elevilor este obligația fundamentală a profesorilor de română, dar sancționarea greșelilor de limbă constituie o sarcină a tuturor cadrelor didactice, indiferent de specialitate. Utilizarea unor instrumente de muncă intelectuală adecvate – îndreptare ortografice, dicționare- care trebuie să se afle pe masa de lucru a fiecărui profesor, facilitează îndeplinirea acestei sarcini.
1.5
1.5 ROLUL METODICII ÎN COMUNICAREA LIMBII ROMÂNE
În activitatea didactică trebuie să avem în vedere nu numai pregătirea de specialitate, ci și perfecționarea pregătirii metodice,pentru a realiza o proiectare optimă a activității instructiv-educative care vizează idealul disciplinei.
Profesorul este un manager: conduce, îndrumă, motivează, urmărește activitatea independentă a elevilor pentru ca aceștia să se implice activ în procesul de predare-învățare.
El trebuie să știe cum să transmită conținuturile învățării pentru a ajunge la sufletul copilului și a-l motiva, spre a-l învăța și a-l ajuta să își dezvolte potențele, inteligența, spiritul critic, esențiale în dezvoltarea personalității creatoare.
Proiectarea didactică
Pentru realizarea unei proiectări eficiente trebuie să avem în vedere următoarele etape:
-stabilirea cu claritate a obiectivelor educaționale, spre a urmări ceea ce elevul cunoaște și poate să facă după lecție.
-stabilirea resurselor educaționale ( un profesor este cu atât mai bun cu cât reușește să-l învețe pe elev exact ceea ce poate și are realmente nevoie.” Premisa de la care trebuie să plece este una optimistă în sensul că orice copil poate fi învățat cu / sau pentru ceva cu condiția alegerii celor mai potrivite mijloace pentru educație. ” 1
Am arătat cât de importantă este cunoașterea elevului, a particularităților de vârstă, a integrării sale în clasă, a barierelor care intervin în comunicare și a înlăturării acestora.
Elevii prezintă capacități și stiluri de învățare diferite și pentru a răspunde nevoilor de căutare, de dezvoltare, de integrare este nevoie de o tehnologie didactică bine întocmită. Aceasta nu se reduce doar la folosirea mijloacelor tehnice pentru transmiterea informației, ea incluzând într-un tot unitar toate componentele procesului de învățământ, ” înlăturând anumite granițe artificiale dintre ele și toate celelalte cum ar fi : organizarea, relația profesor-elev, metodele, procedeele, stabilirea strategiilor didactice”. 2
11
– conturarea strategiilor didactice utilizate de profesor ( metode, mijloace materiale, forme de organizare a activității )
Pentru a se realiza un raport optim între activitatea de predare-învățare și a se declanșa mecanismele psihologice ale învățării, ” se dorește o racordare a mijloacelor materiale și a procedeelor acționale la situația de învățare știut fiind faptul că nu inovațiile și perfecționările în sine aduc o creștere a randamentului învățării, ci modul de corelare și valorificare a acestor componente pot conduce la eficientizarea proceselor didactice. ” 3
CAPITOLUL AL II-LEA
Strategii didactice de îmbogățire și nuanțare a vocabularului
2.1 Metode tradiționale de învățământ
Modalitățile de realizare a diferitelor activități didactice și de atingerea obiectivelor acestora se realizează prin intermediul multitudinilor de metode didactice, fapt ce le situează în centrul conținutului tehnologiei didactice. Conceptul de tehnologie didactică se referă la procesul de învățământ în desfășurarea sa și desemnează metodele și mijloacele de învățământ, precum și formele de organizare a acestui proces. Punând în evidență elementele sale componente și rolul lor, G. Văideanu definește tehnologia didactică ca „ansamblul de forme de activitate, metode, mijloace tehnice și relații cu ajutorul cărora se vehiculează conținuturi în vederea atingerii obiectivelor”1.
Având acest statut, tehnologia didactică vizează câteva obiective:
asigurarea unui mediu favorabil pentru învățare;
secvențierea și organizarea conținuturilor predate astfel încât acestea să poată fi asimilate de elevi și transformate în structurile lor cognitive;
alegerea strategiilor optime de învățare;
integrarea mijloacelor de instruire în procesul predării și învățării.
Noțiunea de strategie didactică circulă și este folosită cu două înțelesuri: într-o accepțiune mai largă ea desemnează un anumit mod de concepere și realizare a unei serii de acțiuni de predare –învățare prin parcurgerea cărora se realizează obiectivul acțiunii instructiv-educative. În viziunea lui Dan Potolea, strategia didactică este un „ mod deliberat de programare a unui set de acțiuni sau operații de maximă eficacitate și eficiență a obiectivelor prestabilite. „Strategia didactică are și un caracter orientativ, ea reprezentând linia de orientare în raport cu acțiunile întreprinse de profesor și elevi”2.
Considerând strategia didactică linie de orientare, unii pedagogi precum Potolea și Cerghit 3 au subliniat faptul că elaborarea unei strategii a predării-învățării echivalează cu definirea și adaptarea unei linii directoare de acțiune. Astfel, strategia definește și exprimă concepția profesorului privind modul de abordare a acestor activități, concepție care determină și orientează comportamentul de predare al profesorului și cel de învățare al elevului. Cele două activități pot fi abordate plurimodal:
frontal, grupal sau individual;
clasic și modern;
monodisciplinar , pluridisciplinar sau interdisciplinar;
analitic sau sintetic;
inductiv sau deductiv;
teoretic sau practic-aplicativ;
creativ sau algoritmic.
1 Văideanu, G., Pedagogie-ghid pentru profesori, Editura niversității I.L. Cuza , Iași, 1986,p.52-61 2Potolea, D., Teoria și metodologia obiectivelor educaționale în Curs de pedagogie, Universitatea București, 1988 p. 39-53.
3 Cerghit, I., Metode de învățământ, EDP, București , 1997, p.100-150
Dacă este să o definim în termeni operaționali, strategia didactică reprezintă un anumit mod de abordare și rezolvare a unei sarcini complexe de învățare prin alegerea, combinarea optimă și utilizarea unui ansamblu de metode, materiale și mijloace în vederea realizării obiectivelor stabilite.
Strategia trebuie să fie deschisă, putându-se modela pe parcursul secvențelor de predare-învățare, în funcție de condițiile concrete și situațiile noi în care se desfășoară aceste activități.
În sens restrâns strategia didactică este echivalentă cu metoda de învățământ, fiind definită ca „un ansamblu de procedee prin care se realizează conlucrarea dintre profesor și elevi în vederea predării și învățării unui volum de informații, a formării unor priceperi și deprinderi, a dezvoltării personalității umane 4„.În funcție de forma de raționament pe care se bazează și îl solicită distingem mai multe tipuri de strategii:
strategii inductive
strategii deductive
strategii analogice
strategii transductive
strategii mixte
Strategii inductive
Îl plasează pe elev în contact perceptiv cu date, fapte, exemple concrete, particulare ale căror observare, analiză, comparare și interpretare se soldează cu elaborarea unor generalități : concepte, definiții, idei, reguli sau principii. Învățarea urmează traseul de la observare la explicație, de la exemple concrete, tipice la concepte sau idei, de la particular la general, de la cunoașterea efectelor la descoperirea cauzelor și înțelegerea acestora, de la cunoașterea aspectelor exterioare, la cunoașterea aspectelor esențiale.
Strategii deductive
Acestea sunt opuse celor inductive, acțiunile elevilor fiind orientate în sens descendent: de la concepte, idei, reguli, principii prezentate și explicate la început se ajunge la fapte, date și exemple concrete, la cazuri particulare care le ilustrează, de la cunoștințe cu caracter general la cele particulare, de la ipoteză la faptul verificat prin observare și experiment.
Strategii analogice
Mijlocesc cunoașterea realității de către elevi pe baza raționamentului analogic și al modelării.
Strategii transductive
Se caracterizează prin prezența și relaționarea în cadrul acestora a unor idei cu același grad de generalizare. Pentru înțelegerea relației dintre ele și a interfeței ( trecerii de la premise la concluzie ) sunt folosite metafora și transferul de procedee explicative.
Strategii mixte ( inductiv-deductive, deductiv-inductive )
Se caracterizează prin alternanța celor două tipuri de raționament și îmbinarea lor, ponderea fiecăruia depinzând de nivelul de dezvoltare intelectuală a elevilor.
În funcție de gradul de dirijare al învățării, distingem:
Strategii algoritmice
Strategii nealgoritmice
Strategii algoritmice
Se caracterizează prin programarea și dirijarea strict secvențială a învățării și a conduitei de învățare a elevilor, deoarece se bazează pe prescripții ( norme, reguli )
4Nicola, Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura didactică și pedagogică, București, 1996, p. 377.
rigide și precise și pe aplicarea lor stereotipică, într-o ordine riguroasă, invariabilă, ele reduc curiozitatea și spontaneitatea elevilor, originalitatea și ingeniozitatea răspunsurilor, acestea având caracter reproductiv.
Strategii nealgoritmice
Se caracterizează prin reducerea la minimum posibil a programării și dirijării învățăturii și conduitei de învățare și prin ponderea semnificativă a eforturilor și demersurilor intelectuale proprii cu caracter investigativ și explorator. Această caracteristică justifică denumirea lor de strategii activ-participative :”metoda activ-participativă introdusă în pedagogie de paradigma școlii active, centrate pe elev și pe interesele sale de cunoaștere, mobilizează energiile celui care învață, se formează, pune accentul pe procesul și nu pe produsul cunoașterii, este solicitantă și implică o cunoaștere cucerită de un elev, nu căpătată, primită de-a gata 5".
Această categorie include trei specii de strategii:
Strategii euristice
Strategii creative
Strategii mixte
Strategii euristice de căutare și descoperire semidirijată a unor adevăruri ( strategii explicativ-investigative, conversativ-euristice ).
Actul descoperirii se fundamentează pe investigații și deducții, pe observare, experiențe și verificări de ipoteze, fiind susținut și dirijat de profesor prin explicații, indicații și întrebări judicios formulate.
Strategii creative caracterizate prin descoperirea independentă, fără ajutorul profesorului, a unor adevăruri științifice.
Actul descoperirii se bazează exclusiv pe aportul personal al elevului, pe observații și experiențe efectuate în mod independent, pe studierea unor surse informaționale, pe elaborarea unor raționamente deductive, prin analogie ipotetico-disjunctive, prin învățarea pe modele, prin problematizare și descoperire.
Strategii mixte. Acestea se caracterizează prin îmbinarea, în proporții diferite, și pe complementaritatea acțiunilor de dirijare cu acțiunile efectuate independent de elevi.
Clasificarea metodelor de învățământ
În ultimii ani s-au înregistrat progrese remarcabile referitoare la posibilele clasificări și delimitări în câmpul de acțiune al metodologiei didactice. Progresele realizate pot fi evidențiate și prin compararea capitolelor destinate metodelor de învățământ din manuale și alte lucrări de referință în diverse momente ale dezvoltării învățământului românesc: Pedagogie, E.D.P. București, 1964, Pedagogie partea I și II, Universitatea Cluj-Napoca, 1975; Pedagogie E.D.P. București 1980, Pedagogie ghid pentru profesori, Universitatea din Iași, 1986, Pedagogie E.D.P București 1996; Demersuri creative în învățare-predare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2000.
____________________________________________________
5 Mociuc, I., Formarea continuă a cadrelor didactice, Editura Omniscop, Craiova, 1998, p. 269.
Pentru ilustrare, în continuare voi prezenta câteva taxonimii ale metodelor de învățământ, vehiculate de lucrări cu caracter didactic, mai reprezentative:
Clasificarea metodelor de învățământ în Pedagogie –A. Dancsuly , M. Ionescu , I .Radu , D. Salade , E.D.P., București, 1979.
expunerea sistemică a cunoștințelor
modelarea
demonstrația
experimentul
exercițiul
metoda activității independente
instruirea programată
metode de verificare și evaluare
Clasificarea metodelor de învățământ în Metode de învățământ – I. Cerghit , E.D.P., București, 1980
Metode de comunicare orală:
metode expozitive
metode interogative
metoda discuțiilor și a dezbaterilor
metoda problematizării
Metode de comunicare bazate pe limbajul intern:
reflecția personală
Metode de comunicare scrisă:
lectura
Metode de exploatare a realității:
Metode de explorare nemijlocită (directă) a realității
observația sistematică și independentă
experimentul
Metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității
metode demonstrative
metode de modelare
Metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice)
Metode bazate pe acțiune reală (autentică)
exercițiul
studiul de caz
proiectul sau tema de cercetare
lucrările practice
metode de simulare ( bazate pe acțiune fictivă )
metoda jocurilor
metoda dramatizării
învățarea pe simulatoare
instruirea programată
Clasificarea metodelor de învățământ în Pedagogie – Ioan Nicola , E.D.P. București, 1992 și în Tratat de pedagogie școlară – Ioan Nicola, E.D.P., București , 1996
Metode și procedee expozitiv-euristice:
povestirea
explicația
prelegerea
conversația
problematizarea
descoperirea
demonstrația
modelarea
observațiile independente
munca cu manualul
lucrările experimentale
lucrările practice și aplicative
lucrul în grup
Metode și procedee algoritmice:
algoritmizarea
instruirea programată
exercițiul
Metode și procedee evoluativ- stimulative:
observarea și aprecierea verbală
chestionarea orală
lucrări scrise
teste docimologice
verificarea prin lucrări practice
examenele
În continuarea lucrării voi prezenta câteva metode tradiționale de predare-învățare, de formare, de deprindere, de îmbogățire a vocabularului însoțite de exemplificări.
2.1.1 Expunerea
Metoda expunerii este metoda de învățământ care constă în prezentarea orală a unei teme, într-o organizare caracterizată prin densitate, pregnanță și influență. Prin expunere se furnizează metoda de tratare alternativă a unor probleme complexe, punându-se în evidență legi, teorii sau idei noi, care nu ar putea fi cunoscute pe baza experienței intelectuale a elevilor.
6 Joița, E., Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom , Iași, 2003, p.143.
Ca metodă, expunerea beneficiază de prezența mai multor procedee cum sunt:
explicația
conversația
demonstrația
Forme ale expunerii:
Explicația este o formă de expunere orală în care predomină argumentarea rațională. Funcția acestei metode constă în investigarea fenomenelor pe calea dezvăluirii conexiunilor interne, a relațiilor cauzale, a înțelegerii esenței lucrurilor și a descoperirii direcției desfășurării fenomenelor. Este o formă de expunere care se aplică în toate strategiile de predare. Explicația câștigă în claritate și în valoare, precum și în economisirea timpului, atunci când se utilizează în acest scop mijloacele tehnice moderne. În explicarea fenomenelor, profesorul se folosește de argumente. ( Vezi anexa 3 ).
În urma aplicării acestei metode la clasă în cadrul orelor de limba română am constatat:
AVANTAJE:
– reprezintă o cale simplă, directă și rapidă de transmitere a unor cunoștințe;- constituie o ocazie permanentă pentru profesor de a oferi celui care învață un model sau o sugestie de model de ordonare, închegare, argumentare, sistematizare a informației;
– este o formă de exprimare prin care profesorul poate folosi o anumită încărcătură afectivă a faptelor prezentate și a limbajului folosit ;
DEZAVANTAJE:
– deoarece elevilor li se oferă cunoștințe de-a gata, metoda predispune la pasivism și la abstinența spiritului critic;
– prin solicitarea acestei metode se poate ajunge la superficialism în învățare;- comunicarea dintre profesor și elev este unidirecțională,
– feedback-ul este mai slab.
2.1.2 Conversația – metoda interogativă
Conversația, ca metoda didactică, este întâlnită în unele lucrări de pedagogie și sub denumirea de convorbire, discuție, dialog didactic sau metodă interogativă. Ea face parte din categoria metodelor fundamentale, fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică).
Ea constă în dialogul dintre profesor și elevi, în care profesorul, formulând succesiv întrebări, stimulează gândirea elevilor, în vederea însușirii noilor cunoștințe sau a fixării, adâncirii, sistematizării și verificării lor.
Conversația este utilizată în scopul însușirii noilor cunoștințe (conversația euristică), reactualizării și introducerii în tema nouă a lecției (conversația de reactualizare), fixării și sistematizării cunoștințelor însușite (conversația de fixare), verificării orale a cunoștințelor (conversația de verificare).
Cea mai solicitată este conversația euristică. În esență, ea constă în aceea că, folosindu-se de o succesiune de întrebări puse cu abilitate și în alternanță cu răspunsuri primite de la elevi, profesorul îi îndeamnă pe aceștia să efectueze o investigație în seria informațiilor existente deja în mintea lor să facă asemenea asociații încât să ajungă la descoperirea unor noi date.
Deci, printr-un efort de gândire inductivă călăuziți de întrebări, elevii pot ajunge la sesizarea relațiilor cauzale, a trăsăturilor caracteristice, la formarea unor concluzii și generalizări, pot să desprindă și să formuleze logic o regulă, să elaboreze o definiție.
Ca metodă, exercițiul poate fi folosit în cadrul lecțiilor de vocabular. El reprezintă executarea repetată și conștientă a unor acțiuni în vederea însușirii practice a unui model dat de acțiune sau a îmbunătățirii unei performanțe.
Exercițiul nu se limitează doar la formarea de deprinderi, ci vizează, în același timp, consolidarea unor cunoștințe, care reprezintă aspectul teoretic al acțiunii implicate în exercițiu.
Exercițiile pot fi grupate după cel puțin două criterii:
I. După formă
Exerciții orale
Exerciții practice
Exerciții scrise
II. După scopul și complexitatea lor rezultă patru tipuri de exerciții:
exerciții introductive:
elevilor li se explică pentru prima oară o activitate pe care ei o aplică în paralel cu activitățile profesorului;
exerciții de bază:elevul reia în întregime și în mod repetat acțiune ce i s-a explicat;
exerciții paralele: acestea sau scopul de a integra deprinderile în sisteme din ce în ce mai largi;
exerciții euristice: elevul efectuează exercițiile după ce deprinderea a fost deja însușită, iar prin intermediul lor încearcă să introducă în model anumite elemente personale.
Cerințe în vederea respectării exercițiului:
-varietate suficientă;(´astfel riscăm să formăm doar parțial deprinderea propusă ca scop).
-gradație în ceea ce privește dificultatea˝: În acest sens se poate vorbi despre respectarea ordinii de dificultate, de la exerciții introductive, la exerciții de bază, la exerciții paralele, iar în cele din urmă, la exerciții euristice. Nu se poate cere unui elev să alcătuiască o compunere înainte de a-i forma temeinic deprinderea de a se exprima în propoziții sau de a descrie sau a nara situații simple (după tablouri sau aspecte concrete din realitatea înconjurătoare).
-continuitate în timp, existând posibilitatea să apară lacune, care implică elevul să-și formeze în mod natural deprinderile
-ritm optim și durată optimă.
Elevul trebuie să fie conștient de scopul exercițiului și să înțeleagă bine modelul de acțiune învățat. În caz contrar există posibilitatea dezorientării lui și a desfășurării la întâmplare a exersării, rezultatele fiind expuse hazardului.
. Deprinderile mai complicate se formează prin integrarea succesivă a unor deprinderi simple. Autorii care s-au preocupat de această problemă arată că în perioada de început, exersările trebuie să fie mai aproape de timp și de scurtă durată, pe măsură ce elevul se familiarizează cu ele, distanța între exersări poate să fie mai mare, iar durata exersării mai intensă.
Exercițiul este metoda cea mai bine împletită cu celelalte metode de predare-învățare. Fiecare metodă se poate transforma în exercițiu odată preluată de elev după modelul profesorului. Este lucrul care dovedește că separarea netă a metodelor didactice este posibilă doar teoretic, nu însă și în practica utilizării.
Joița, E, op. cit. p.139-174.
Lecțiile de gramatică, de lectură literară și de compoziție oferă multiple posibilități pentru consolidarea unor noțiuni însușite în cadrul asimilării "noțiunilor de vocabular".
În vederea eficientizării lecțiilor destinate îmbogățirii vocabularului, a activizării acestuia, pentru achiziționare de cuvinte noi și de folosire a acestora în exprimarea orală și scrisă, este necesar ca profesorul să se edifice începând cu clasa a V-a asupra lexicului însușit de elevi în ciclul primar. Acest lucru se poate realiza pe baza unor discuții cu elevii pe diferite teme cum ar fi:” Cum v-ați petrecut vacanța?, „Povestiți o întâmplare din viața voastră” sau „Povestiți emisiunea de la televizor care v-a plăcut mai mult,” Povestiți un film care v-a plăcut mai mult” etc. Aceste discuții trebuie să aibă un caracter cât mai liber, antrenând un număr mare de elevi. Unele teme de felul acesta pot forma și subiectele unor compuneri libere. Prin acestea profesorul își poate da seama de bogăția sau limitele vocabularului elevilor cu care urmează să lucreze. Pe baza acestor constatări va putea stabili direcțiile de acțiune urmărind îmbogățirea și nuanțarea exprimării elevilor.
La clasa a V-a am urmărit însușirea noțiunilor prevăzute de programă: familia lexicală și antonime, prin exerciții aplicative pe text, atât exerciții de recunoaștere, cât și cu caracter creator.
Pentru înțelegerea și fixarea noțiunii de familie lexicală am ales următorul text:
„A cânta este plăcerea prietenei mele. Canarul este un cântăreț deosebit.
Bunica mă descânta. „Cântarea cântărilor” este un poem biblic. Peisajul montan este încântător.”
8Joița, E., Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, Iași, 2003, p.139-174;
In legătură cu acest text s-au formulat următoarele cerințe:
Care sunt asemănările și deosebirile dintre cuvintele subliniate?
Care credeți că este cuvântul de la care s-au format celelalte? Cum se poate numi acest cuvânt?
Care este partea cuvântului care rămâne neschimbată în toate aceste cuvinte?
Elevii sunt conduși să „ descopere” că toate cuvintele subliniate sunt înrudite între ele și că s-au format de la verbul a cânta. Acestea formează împreună o familie lexicală. Într-o familie lexicală există întotdeauna un cuvânt de bază, iar cuvintele formate de la acesta se numesc cuvinte derivate. După acest exemplu am continuat cu următoarele: școală, școlar, școlăriță, școlărește, școlariza, școlarizare, școlărime, preșcolar și elevii au formulat cu ușurință definiția familiei lexicale.
Pentru consolidarea noțiunii de familie lexicală am ales un exercițiu care s-a efectuat fie ca activitate independentă, fie ca temă pentru acasă. De exemplu:
Citește fiecare dintre următoarele afirmații și încercuiește litera A, dacă o consideri adevărată, iar dacă o consideri greșită, litera G și scrie , în spațiul rezervat, afirmația corectă:
1.A G Cuvântul râuleț s-a format de la cuvântul de bază râu.
……………………………………………………………….
2.A G Din familia lexicală a adjectivului creț fac parte toate cuvintele: a încreți, încrețit, neîncrețit, încrețitură.
………………………………………………………………
3.A G nu aparțin aceleiași familii cuvintele care s-au format de la același cuvânt de bază.
…………………………………………………………………….
În legătură cu antonimele am notat următorul text:
„Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră, ca de amurg și rar câte-o floare de lumină se întindea vie, strălucită, pe covorul moale de o culoare gălbuie, dulce-strânsă.”
Elevii au avut de găsit cuvinte cu sens opus celor subliniate din text. Din această analiză au desprins că antonimele sunt cuvintele care au sensuri opuse. Am făcut precizarea că nu sunt antonime cuvintele opuse ca sens, dar care au și note comune, ca: băiat-fată, bărbat-femeie, precum și faptul că unele cuvinte pot avea mai multe antonime, de exemplu: moale-puternic, tare, vânjos,vârtos, vânos.
Pentru consolidarea celor învățate am efectuat exerciții aplicative de tipul:
1. Formați cuvinte cu prefixele de negație și precizați câte un antonim pentru fiecare.
2.Subliniază, în perechile date, antonimul scris corect:
a. a înnoda- a desnoda/ a deznoda
b. a înzăpezi- a deszăpezi / a deszăpezi
c. a lega – a dezlega/ a deslega
d. prudent – imprudent / inprudent
3. Scrie, în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre, litera care corespunde cuvântului antonim:
1…dulce A. întrerupt
2… a împrăștia B. lumină
3…gros C. subțire
4…neîntrerupt D. static
5…mișcător E. tare
6…întuneric F. amar
G. a aduna
Elevii au rezolvat exercițiile astfel:
1. ne: neatent ≠ atent;
2. im: impar ≠ par;
3. a : atipic ≠ tipic;
4. des: despodobit ≠ împodobit ;
5. dis: disconfort ≠confort;
6. de: conectat ≠ deconectat.
2 . a deznoda
a deszăpezi
a dezlega
imprudent
3. 1….F
2…G
3…C
4…A
5…D
6…B
Am subliniat că numărul antonimelor este destul de mare în limba noastră și că ele sunt necesare pentru a putea fi exprimate raporturile contrare. La clasele a VII-a și a VIII-a am insistat asupra valorii stilistice a antonimelor, care constituie o sursă importantă a expresivității limbii, reprezentând un mijloc de realizarea a antitezei. Exercițiile efectuate la aceste clase i-au ajutat pe elevi să înțeleagă că opozițiile indicate de unele antonime nu sunt însă exclusive și între termenii lor se pot intercala cuvinte care pun sub semnul întrebării valabilitatea perechii. Astfel, după ce elevii au găsit antonimele cuvintelor: mare, lung, tânăr, alb, le-am dat ca activitate independentă să intercaleze între perechile de antonime: mare-mic, lung-scurt, tânăr-bătrân, alb-negru, alte antonime care constituie poziție intermediară calea de mijloc). După ce le-am dat modelul: zi – seară – noapte, elevii în marea lor majoritate au rezolvat astfel exercițiul:
mare – mijlociu – mic
lung – potrivit – scurt
tânăr – vârstnic – bătrân
alb – roșu – negru
verde -albastru
Pentru ca elevii să-și dea seama de posibilitățile de nuanțare, de expresivitate pe care le oferă antonimele, am analizat unele expresii întâlnite și în graiul local :
să mi-l aduci viu sau mort ;
nu este darnic, este un zgârie-brânză;
Intenționând să indic faptul că uneori antiteza se realizează prin operația unui șir de antonime, care numai în aceste construcții sunt antonime, am analizat următoarele versuri ale lui Adrian Păunescu:
„Pe pământ avem de toate
Și mai bune și mai rele,
Bune, rele.
Și-nchisori și libertate
Și-a putea și nu se putea
Și noroi și stele. „
Folosind metoda descoperirii am formulat următoarele cerințe:
Găsiți toate antonimele din aceste versuri ( chiar și pe cele care numai aice realizează antonime, de exemplu: noroi-stele ).
Cum înțelegeți antonimele: închisori-libertate ?
Ce efect stilistic a realizat poetul prin repetiția bune-rele?
Metodologia realizării lecțiilor cu privire la sinonime și antonime a fost, în principiu, similară cu cea folosită în cazul antonimelor, evident, ținând seama de specificul acestor categorii de cuvinte.
Faptele de limbă au fost analizate dirijând activitatea elevilor și stabilind cu claritate adevărurile științifice necesare, după care s-a trecut la exerciții aplicative. Ele au fost efectuate într-o formă gradată. Mai întâi exerciții de recunoaștere, apoi de grupare și numai după aceea de modificare sau de completare și , în sfârșit, la compuneri gramaticale de tipul:
1.Alcătuiți o scurtă compunere cu tema „ Toamna „ în care să fie incluse seriile de sinonime de mai jos:
– copac , arbore, creangă, ramură;
– cărare ,potecă , drum, cale;
– umed , jilav, vânăt, cenușiu, tulbure, plumburiu;
– a se desprinde, a se desface;
În cazul omonimelor am formulat cerințe în așa fel, încât să fie folosite împreună cu alte cuvinte în diferite propoziții, care să le precizeze înțelesul. Astfel, pornind de la jocul de cuvinte:
„ Maică-ta de-i vie
Spune-i ca să vie
Pân’ la noi la vie „. ( C. Negruzzi, Cum am învățat românește )
Elevii au descoperit cu ușurință că aceste cuvinte sunt identice ca formă, dar total diferite ca înțeles, sunt, deci, omonime.
Am cerut elevilor să alcătuiască enunțuri cu omonimele cuvintelor de mai jos:
broască, capră, leu, toc, port, mare;
Ce diferență există între cuvintele subliniate în textele de mai jos? ( exercițiul pe grupe )
G I:a) Rezolvă în scris exercițiile.
Este înscris la cursurile de limba franceză.
b) Nu-i ajungeau paralele să cumpere haina.
Gimnasta a evoluat extraordinar la paralele.
G II:a) De sigur ce era,nu a găsit soluția cea mai simplă.
Desigur că a mințit.
b) Pe malul apei sunt multe sălcii.
Aceste fructe sunt sălcii.
G III: a)Nu aduce anul ce aduce ceasul.
Dorința de a duce la capăt lupta i-a fost fatală.
b) Inima-i haină nu o lasă să-i cumpere copilului o haină nouă.
Observați cu atenție textul de mai jos și precizați ce părți de vorbire sun omonimele identificate:
G I: a)”Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă”
b) Lacul său de unghii are o culoare enervantă.
c) Pentru banchet am adus două mese în plus.
d)Masele au manifestat pe stadion.
e)Abonații mei la mei
Sunt vreo nouă porumbei.
G II: a)Bunica tesea la război.
b)A purtat un război nedrept.
c)Doi soli fuseseră trimiși de Poarta Otomană.
d)Solurile sunt fertile.
e)Ale tale unde floarea
Cine știi unde-o ascund?
G III: a)A pierdut actele originale.
b)Această piesă are trei acte.
c)Îl durea capul de atâta fum.
d) Capul răscoalei a fost arestat.
e)Dar tot nu-i în ceru-i…din genele-i bruma…
În predarea lecției Pleonasmul, al cărei scop a fost conștientizarea elevilor asupra exprimării pleonastice și combaterea acesteia, am procedat astfel:
Am scris pe tablă textul : „ Autobuzul se apropie de stație. Cineva din spate strigă: „ Avansați înainte, că vreau să cobor jos!
Grăbiți-vă ca trebuie să urce sus și cei de jos !„
Elevii au avut de răspuns următoarelor întrebări:
Care sunt cuvintele inutile din textul dat?
De ce nu e corect să spunem avansați înainte, coborâți jos sau să urce sus?
Le-am explicat că asemenea exprimări sunt erori care constau în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii etc. cu același înțeles. Asemenea construcții se numesc pleonasme .
Am subliniat că pleonasmul e o formă greșită de exprimare și trebuie evitată mereu, cu toate ca Al. Graur afirmă că „pleonasmului i se acordă mai multă atenție decât merită”.
Pentru fixarea noțiunilor explicate am rezolvat următoarele exerciții:
Identificați construcțiile pleonastice din exemplele următoare și corectați-le:
Hagi a fost coechipier împreună cu Răducioiu în echipa României.
Războiul din Iugoslavia a făcut numeroase victime umane.
Cel mai principal dintre obiectivele actuale este oprirea inflației.
Produsele românești se exportă în afara granițelor țării, în numeroase țări.
Analizați dacă exemplele de mai jos sunt corect formulate și, dacă este cazul, corecta-
ți-le:
S-a supraestimat foarte mult capacitatea sa de concentrare.
Tânărul autor a dat el însuși autografe pe propriul său volum recent apărut.
Copilul se bucura că mașinuța era teleghidată la distanță.
Își autoadministrează singur averea.
Elevul a fost exmatriculat din școală pentru absențe.
Le-am explicat elevilor că sunt unele adjective care nu au grade de comparație, folosirea acestora la gradele de comparație ar duce la îmbinări pleonastice ( superior, inferior, exterior, optim, ultim, suprem, extrem, complet, întreg, unic mort, viu, veșnic,principal, perfect etc.
La clasa a VII-a am revenit , de asemenea, asupra noțiunilor de vocabular studiate în clasele a V-a, a VI-a, îndeosebi prin exerciții de consolidare și sistematizare referitoare la familia lexicală, rădăcină, temă, terminație, antonime, sinonime, omonime.
Am efectuat exerciții aplicative de tipul:
Scrie în spațiul liber din dreptul fiecărei cifre litera care corespunde sinonimului neologic:
1. a bănui … A. a domicilia
2 .a coti… B. etern
3. dușman… C. opinie
4. a hotărî… D. fantezie
5. imaginație… E. avariție
6. a locui… F. a vira
7. milă… G. a decide
8. părere… H. stupefacție
9. răscruce… I. inamic
10. tratative… J. a suspecta
11. uimire… K. intersecție
12. veșnic… L. negocieri
13. zadarnic… M. compasiune
14. zgârcenie… N. implementare
O. inutil
La clasa a VII-a se introduc ca elemente noi: cuvintele polisemantice, paronimele, îmbogățirea vocabularului prin mijloace interne și externe.
Pentru predarea cuvintelor polisemantice am scris pe tablă textul:
„ În fiecare dimineață, Andrei face gimnastică o jumătate de oră, după aceea intră în baie și face un duș călduț. După ce vine de la antrenament, de pe terenul de sport, face o baie serioasă. Uneori stă mai mult în baie, ca să se dilateze porii pielii. Vara , copiii se
duc la baie la râu. Bunicii mei merg deseori la băi la Euforie”.
Cu ajutorul elevilor am precizat că în textul dat cuvântul baie poate avea sensuri: încăpere destinată pentru spălat sau îmbăiat (intră în baie) sau chiar o clădire specială cu această destinație, îmbăiere sau spălare (face baie), vasul sau cadă (vana) în care se spală sau apa de îmbăiat (stă mai mult în baie), scăldat (se duce la baie, la râu), stațiune balneară (merge la băi), de data aceasta folosindu-se numai pluralul. Asemenea cuvinte cu două sau mai multe sensuri se numesc cuvinte polisemantice. ”După aprecierile unor lingviști circa 80% din lexicul activ al limbii este alcătuit din cuvinte polisemantice"9.
Le-am explicat că polisemia se poate confunda uneori cu omonimia.Am luat ca exemplu cuvântul : bandă.
OMONIMIE
pl. Benzi pl.bande
S1- fâșie dintr-un anumit material; S1-grup de răufăcători;
S2- fâșie magnetizată folosită pentru imprimarea sunetelor; S2-trupă de muzicanți, S3 –margine a mesei de biliard; S3-ceată de soldați aflați
sub același drapel
( bandieră )
S4- șină care leagă două țevi ale unei arme de vânătoare.
Așadar, elevii au descoperit că, sensurile cuvântului polisemantic sunt prezentate în dicționare în cadrul aceluiași articol și între ele se poate stabili o legătură semantică, în timp ce omonimele sunt înregistrate în dicționare în articole diferite, iar această legătură semantică nu există.
În scopul consolidării cunoștințelor despre cuvintele polisemantice am efectuat exerciții de tipul:
Demonstrează polisemia cuvintelor, folosindu-le cu sensurile indicate în paranteză:
A bate
a…………………………………………………………………(a lovi)
b……………………………………………………………… (a ciocăni)
c…………………………………………………………………(a scutura)
Limbă
a……………………………………………………………… (parte anatomi)
b…………………………………………………………… (ac indicator)
c……………………………………………………………… (peninsulă)
d……………………………………………………………… (grai)
9Vasile Șerban, Ivan Evseev, Vocabularul românesc contemporan, Ed. Facla, Timișoara, 1978, pag.150
Dacă utilizarea corectă a omonimelor și a sinonimelor este facilitată de context, în schimb, paronimele „cuvinte foarte asemănătoare ca formă, dar deosebite ca sens”, din pricina asemănării formale, asociată cu deosebiri notabile în privința sensului, produc numeroase confuzii. Confuziile provocate de paronime sunt foarte frecvente în perioada însușirii rapide a unui mare volum lexical care depășește posibilitățile de consolidare printr-o înțelegere și repetare la timp.
Pentru a înțelege că necunoașterea exactă a sensului cuvintelor produce confuzii, am analizat în clasă cu elevii următoarele texte :
„Avea eroare de colegul său” ( eroare pentru oroare )
„I se imputaseră picioarele „ ( a imputa pentru a amputa )
„ Fumatul lui Ionel se sondează cu leșinul acestuia „ ( a se sonda pentru a se solda )
„ N-aș vrea să vă acomodez cu prezența mea „ ( a acomoda pentru a incomoda )
„ Școala din Humulești era o chelie făcută după capul sătenilor „. ( chelie pentru chilie)
Din analiza acestor exemple elevii și-au dat seama de faptul că această confuzie a paronimelor duce la o îngreunare a comunicării sau chiar la situații ridicole. Efectuarea unor exerciții de felul acesta dezvoltă simțul de observație, acuitatea elevilor, îi ajută să diferențieze aceeași categorie de cuvinte foarte apropiate ca înveliș sonor, dar diferite din punct de vedere al conținutului.
Pentru consolidarea cunoștințelor legate de paronimie, am efectuat și alte exerciții de analiză:
În această propoziție avem și o prepoziție.
Complementul determină un verb.
Colegii mi-au făcut complimente.
Numeralul ordinal arată ordinea obiectelor prin numărare.
Eu frecventez ordinar cursurile clasei a VIII-a.
Având în vedere că paronimele generează frecvent greșeli de exprimare, trebuie să se acorde o atenție sporită precizării sensului acestor cuvinte. O modalitate eficientă în explicarea necesității folosirii corecte a cuvintelor este sinonimia fiecărui termen din perechea de paronime, apoi alcătuirea, cu fiecare termen și sinonimul corespunzător, de propoziții, înlocuirea primului paronim cu sinonimul celui de al doilea paronim și invers.
Pentru a înțelege cât mai bine necesitatea folosirii proprietății termenilor am analizat exemplele:
Acest elev a condus cu onoare ședința.
Acest elev a condus cu eroare ședința.
Acest elev a condus cu oroare ședința.
Elevii și-au dat seama din, din exemplele analizate, de diferența dintre aceste cuvinte, de felul cum s-a schimbat sensul întregului context prin folosirea unuia sau altuia dintre acești termeni care diferă între ei doar printr-un sunet sau două.
Paronimele sunt cvasiomonime, așadar cuvinte foarte asemănătoare din punct de vedere formal, însă deosebite în ceea ce privește sensul sau conținutul lor semantic.
Cerând elevilor să alcătuiască enunțuri în care perechea de paronime să fie folosită în cadrul aceluiași context, am selectat din caietele elevilor:
Originar din Moldova, M. Sadoveanu s-a distins prin caracterul original al operei sale.
Soluția adoptată de noi trebuie adaptată condițiilor date.
Acolo s-a discutat despre felul cum s-a disputat meciul.
Pericolul iminent a fost declanșat de un elev eminent.
În cadrul derivării cu sufixe și prefixe, am revenit asupra familiei lexicale și împreună cu elevii am alcătuit familia lexicală a cuvântului copil: copilaș, copilandru, copiliță, copilărie, copilăros etc. Elevii au observat că substantivului copil i s-au atașat unele sunete sau îmbinări de sunete:
-aș
– andru
-ă
-iță
(-ăr) -ie
(-ăr)- os
și s-au obținut cuvinte noi. Prin analiza acestui exercițiu descoperirea elevilor a fost condusă spre desprinderea concluziei că aceste sunete sau îmbinări de sunete care se atașează la sfârșitul unei rădăcini pentru a forma cuvinte noi se numesc sufixe lexicale, iar formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numește derivare.
Am trecut în revistă sufixele lexicale cele mai frecvente, după rezultatul morfologic al atașării
( după clasa lexico-morfologică pe care o formează ).
Din analiza unor exemple ca: lemn-lemnișor, munte-muntos, bun-nebun, casă-căsuță, strung-strungar, istorie-preistorie, etc. elevii și-au dat seama de valoarea sufixelor și prefixelor, de faptul că provoacă schimbarea înțelesului cuvântului respectiv, și uneori, schimbarea dintr-o parte de vorbire în altă parte de vorbire munte (substantiv) – muntos (adjectiv). In urma analizării acestor exemple elevii au înțeles că sufixul este un grup de sunete, uneori un singur sunet, adăugate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi sau pentru a-i schimba valoarea morfologică.
In clasa a VII -a e necesar să se facă diferența între sufixele lexicale și cele gramaticale. Pentru aceasta am scris pe tablă cuvântul a cânta și am cerut elevilor să formeze familia lexicală:
cântec
cântăreț
A cânta cântare
cântecel
Elevii observă că, luând, spre exemplu, cuvintele a cânta – cântăreț, cu ajutorul sufixului -eț de la un verb s-a format un cuvânt nou, un substantiv. Astfel de sufixe care adaptate la rădăcină creează cuvinte noi, se numesc sufixe lexicale. După acest exemplu elevii au ilustrat procedeul din alte cuvinte ca: a croi-croitor, a citi-citire, a conduce-conducător etc. Sufixele lexicale nu trebuie confundate cu cele gramaticale, care nu formează cuvinte noi, ci ajută la formarea modurilor și timpurilor la verbe. Luând același exemplu:
Cânt-a-se-m
Cânt-ă-m
A cânta Cânt-a-ră
Cânt-a-se-răți
Elevii își vor da seama că -a din cântăm, -se din cântasem, sunt sufixe care ajută la formarea timpurilor, iar m, ră, răți sunt desinențe fiindcă precizează numărul și persoana la verb.
La această lecție am lămurit și problema sufixelor diminutivale cu ajutorul cărora formăm diminutivele:
-aș: – băiețaș, ciobănaș, iepuraș, fluturaș;
-el: -mielușel, scăunel, carnețel;
-iță: – copiliță, fetiță,școlăriță;
-ică: – floricică, vâlcică, măturică, ulcică;
Trecând la derivarea cu prefixe am plecat de la exemple ca: flexibil – neflexibil, cinstit-necinstit, dând o listă cu cele mai productive. Am scris la tablă două coloane de cuvinte și am cerut elevilor să atașeze, de această dată, înaintea cuvintelor sunete sau îmbinări de sunete:
dobândi auzit
aduce văzut
re- căsători ne- drept
ține copt
căpăta dreptate
Am insistat asupra scrierii corecte a unor cuvinte ca: nemaiauzit, nemaivăzut, nemaipomenit, nemaiîntâlnit etc.
Analizând cu elevii aceste cuvinte s-a ajuns la concluzia că atașarea acestor îmbinări de sunete la începutul cuvintelor duc la modificarea sensului acestora. Am precizat că aceste îmbinări de sunete care, atașate la începutul unor cuvinte, creează altele noi, cu sensuri diferite de primele, se numesc prefixe.
În scopul fixării cunoștințelor despre prefixe și pentru a le forma deprinderi de a lucra cu dicționarul, le-am cerut elevilor să explice sensurile cuvintelor:
premergător, arhiplin, antidemocratic, antibiotic, antiseptic, concludent, contravenție anticameră, antedata etc.
Elevii au descoperit că, prefixul ante – se scrie în cuvintele în care are semnificația de înainte de, de până la- anteproiect, antepenultim, iar prefixul anti- se scrie în cuvintele în care are semnificația contra, împotrivă- antiaerian, antibiotic.Excepție de la aceste reguli este cuvântul anticameră.Această formă se explică prin faptul că, a fost împrumutat din franceză ( antichambre ) și s-a impus cu această formă în limba română. Totodată, arhi- ( foarte ), supra ( deasupra , peste ), super ( deasupra, peste ), ultra ( foarte, peste măsură ), extra ( deosebit de, superior ) formează, de obicei, adjective cu valoare de superlativ, deci adjectivele care nu au grad de comparație nu pot primi aceste prefixe. S-a mai subliniat faptul că , aceste elemente nu se separă prin cratima de cuvinte, spre deosebire de cuvintele formate cu prefixul ex- ( fost): ex-președinte, ex-prim-ministru, ex-diplomat sau, accidental, cu alte prefixe de exemplu: non-eu, ante-48 , post- 89 etc.
Referitor la compunere, ca mijloc intern de îmbogățire a vocabularului, am scos în evidență faptul că se mai pot forma cuvinte noi prin contopirea sau alăturarea a două sau mai multe cuvinte. Am notat pe tablă următorul exercițiu:
Grupați pe părți de vorbire cuvintele de mai jos. În paranteză arătați din ce părți de vorbire sunt compuse:
devreme atotcunoscător
gură-cască nemaivăzut
baba-oarba pentru că
nu-mă-uita Curtea de Argeș
orișiunde floare – de-colț
bunăvoință a binecuvânta
douăzeci și cinci trosc-pleosc
S-au analizat cuvintele, s-a explicat că prepoziția de și substantivul vreme formează adverbul devreme, că adverbul orișiunde a rezultat din contopirea elementului de compunere + conjuncție + adverb, substantivele gură-cască, baba-oarba, nu-mă-uita, bunăvoință, Curtea de Argeș, floare de- colț sunt formate din:
gură-cască: substantiv + verb
baba-oarba: substantiv + adjectiv
nu-mă-uita: adverb+ pronume+ verb
bunăvoință: adjectiv+ substantiv
Curtea de Argeș: substantiv+ prepoziție+ substantiv
floare-de- colț: substantiv+prepoziție+substantiv;
Numeralul douăzeci și cinci este rezultat din numeral+ numeral+conjuncție+numeral, adjectivul atotcunoscător este compus din prepoziție+ pronume+adjectiv, adjectivul nemaivăzut din prefix+adverb+adjectiv, verbul a binecuvânta este alcătuit din adverb+ verb, locuțiunea conjuncțională pentru că este formată din prepoziție+ conjuncție, iar interjecția trosc-pleosc este compusă din interjecție+ interjecție.
Prin urmare, prin compunere, cuvintele noi au un sens total diferit de cel al elementelor componente.
Referitor la mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului am insistat asupra împrumuturilor. Acestea contribuie, în mod evident, la îmbogățirea vocabularului limbii române.
În cadrul predării părților de vorbire am căutat să subliniem și valorile expresive al cuvântului, reliefând și valențele stilistice ale acestuia.
Astfel, la clasa a VII-a, insistând asupra substantivului, am cerut elevilor să stabilească semnificația și rolul substantivelor subliniate în anumite texte ( vezi exercițiile de la metoda cubului ).
Pentru a ilustra valoarea expresivă a locuțiunilor adjectivale, am cerut elevilor să înlocuiască într-un text dat aceste locuțiuni cu adjectivele sinonime și să compare contextul astfel modificat cu cela utentic (inițial). Locuțiunile întâlnite au fost :
Om cu judecată – chibzuit
Scriitor de geniu – genial
Om de rând – simplu, modest
Om de nimic – netrebnic, josnic
Am insistat asupra schimbării valorii gramaticale, folosindu-ne de exemplele:
Omul înțelept e întotdeauna generos. Înțeleptul e întotdeauna generos.
Trandafirul roșu e mai proaspăt. Cel roșu este mai proaspăt.
La grădina zoologică am văzut un păun frumos. Avea penele frumos colorate.
Întrebuințarea substantivului și adjectivului care exprimă cantitatea în locul numeralului , comentarea lui, a scos în evidență afectul stilistic realizat de scriitor:
„ … am găsit o mulțime de dăscălime…”
„Multe sunt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te-nțelege”
„Un teanc de sumane croite nalt până în grindă așteptau cusutul .”
( I. Creangă, Amintiri din copilărie )
În cazul predării pronumelui, am făcut referiri la nuanța arhaică a unor pronume interogativ – relative sau demonstrative pentru e justifica din punct de vedere stilistic întrebuințarea lor de către scriitori:
„ Răzeșii, cnezii sau moșnenii, carii își păstrează moșiile și libertatea. Lăutărașii, oameni slobozi, oameni domnești, carii aveau numai libertatea lor ; aceștii se alcătuiau din răzeșii ce-și vânduseră moșia fără persoana lor…”.
( M. Kogălniceanu, Sclavie, vecinătate, boieresc)
În clasa a VII-a, la capitolul Verbul am insistat asupra valorii stilistice a participiului, subliniind că acest mod cu valoare adjectivală este folosit frecvent ca epitet:
„… porțile se închiseră, scrâșnind în urma mea cu neunse încheieturi de fier ruginit …”
„ … un individ cu fața îmbujorată de somn… întinse înspre mine o mână ruginită și-mi ceru doisprezece bani”. ( C. Hogaș, Pe drumuri de munte )
Cu ajutorul elevilor am stabilit ca participiile neunse și ruginit sunt folosite cu sensul propriu al verbelor a unge și a rugini, iar îmbujorată și ruginită sunt folosite cu sens figurat și valoare stilistică de epitete ale substantivelor fața (îmbujorată) și mâna (ruginită ). Ele au fost folosite de scriitor pentru a sugera culoarea feței și a mâinii.
Pentru ilustrarea valorii adverbului de epitet al verbului am rezolvat următorul exercițiu:
Fumul se înălța alene.
„ Cu ochii de sânge , cu barba vâlvoi,
El zboară șoimește. ( G. Coșbuc, Pașa Hassan )
Predând Prepoziția, am scos în evidență că și în cadrul elementelor de relație avem raporturi antonimice. Am analizat următoarele exemple:
Am reușit datorită sfaturilor mele. – A reușit în pofida sfaturilor mele.
Intru în apă. –Ies din apă.
Mergem spre stadion. – Veneam dinspre stadion.
Aici am făcut precizarea că pentru a se realiza raportul antonimic la nivelul enunțului, înlocuirea elementului relațional atrage uneori după sine și înlocuirea elementului regent.
Pornind de la ideea că gramatica este un instrument de cunoaștere a limbii, de formare a deprinderilor de exprimare corectă, am insistat asupra folosirii corecte a prepozițiilor în diferite contexte. Întrucât se întâlnește destul de frecvent utilizarea greșită a unei prepoziții în locul alteia, prin încălcarea unor restricții gramaticale și semantice, am analizat folosirea prepoziției din în exemplele:
Unul din cei mai mari specialiști
În unele din cărțile citite
Cele mai multe din aceste orașe
Cel mai activ din participanți
Am explicat elevilor că, s-a folosit în mod greșit prepoziția din în locul prepoziției dintre. Prepoziția din trebuie folosită când se indică detașarea dintr-o grupare privită ca un tot , ca o unitate ( de exemplu: cel mai înalt din școală, câțiva din clasele mai mari, câteva din școală ), iar dintre când se exprimă selectarea dintr-o serie de elemente considerate ca individualități, deci cu un substantiv sau pronume întotdeauna la plural ( de pildă: unul dintre ei, cel mai înalt dintre elevi, câteva dintre colege etc.)
Un alt tip de abatere constă în omiterea prepoziției în anumite situații sintactice. E vorba de omiterea prepoziției pe din structura complementului direct exprimat prin pronumele sau adjectivul care. Prin urmare, formulări ca : măsurile care le-au luat au fost cele indicate; exemplul care l-am dat e bun sunt greșite. Din analiza acestor exemple elevii și-au dat seama că omiterea acestor prepoziții într-un asemenea caz ar duce la o exprimare neclară, imprecisă. De exemplu, dacă în loc de :
Elevul pe care l-a reclamat a intrat înăuntru.
spunem: Elevul care l-a reclamat a intrat înăuntru, care este interpretat, normal, ca subiect al verbului a reclamat și nu ca obiect direct al acestuia, ceea ce înseamnă schimbarea totală a sensului inițial al enunțului.
Așadar, prepozițiile joacă un rol deosebit în formularea exprimării noastre, ceea ce face necesară folosirea lor corectă.
Am atras atenția și asupra folosirii corecte a conjuncțiilor. De exemplu, conjuncția căci introduce întotdeauna o subordonată cauzală, dar se folosește uneori, în mod greșit, în locul lui că, introducând ca urmare o completivă directă:
„ Aflați despre noi căci suntem sănătoși” în loc de „aflați despre noi că suntem sănătoși”; „ mi-a spus căci vine la noi „în loc de „mi-a spus că vine la noi”. Și conjuncția și apare inutilă în construcția unei comparații : „ Vorbește ca și un avocat. „în loc de „ Vorbește ca un avocat.„
În cadrul predării capitolului Sintaxa,putem insista asupra conștientizării elevilor în legătură cu rolul acestei părți a gramaticii prin punerea în funcțiune a cuvintelor oferite de vocabular și de ale căror forme și modificări formale se ocupă morfologia, reliefând că „ studiul sintaxei oglindește mecanismul viu de funcționare a limbii „. ( Mioara Avram, Introducere în sintaxă în Theodor Hristea, Sinteze de limba română, Ediția a treia, revăzută și din nou îmbunătățită, Editura Albatros, București, 1984, p. 280). Înțelegerea și folosirea corectă a modului de funcționare a limbii, a procedeelor speciale de formulare a oricărui gând sau mesaj, evidențiate în studiul sintaxei, au drept consecință perfecționarea capacității de exprimare. Înțelegerea regulilor de organizare a enunțului în jurul predicatului în propoziție și a propoziției principale în frază, duce în mod logic la concluzia că aceste elemente nu trebuie să lipsească din exprimarea proprie, constituind o primă condiție a corectitudinii ei. Această corectitudine a exprimării se realizează, de asemenea, prin crearea obișnuinței de a respecta regulile acordului și ale regimului diferitelor cuvinte, prin cunoașterea posibilităților topicii și a măsurii în care ea poate contribui la clarificarea comunicării. La îmbogățirea, diversificarea și nuanțarea felului de a vorbi și de a scrie se ajunge prin deprinderea unor modele de construcție (tipuri de propoziții dezvoltate și tipuri de fraze specifice limbii scrise, cu construcții complexe, arborescente, simetrice), prin însușirea unor construcții sinonime și prin stăpânirea unor mijloace de variație a exprimării, prin evitarea unor repetiții supărătoare și a unor șabloane, ca și prin adecvarea stilistică a construcțiilor sintactice, începând cu titlul de enunț adoptat.
Pentru cultivarea și îmbogățirea exprimării elevilor, trebuie să se folosească întregul arsenal de mijloace de dezvoltare și creștere a potențialului de comunicare al acestora, de la simpla explicare a cuvintelor necunoscute, de la prezentarea unor modele de exprimare folosite de textele literare sau științifice, de la efectuarea unor exerciții diferite de utilizare a lexicului în contexte și situații variate, până la lecțiile de compunere – principalul instrument de activare și fixare a vocabularului elevilor.
Preocuparea pe linia cultivării limbii, a îmbunătățirii și activizării vocabularului au fost constante și în cadrul orelor de lectură literară.
La lecția Pașa Hassan de G. Coșbuc, după ce am explicat unele cuvinte și expresii, unele trecute la subsolul paginii, am trecut la rezolvarea unor exerciții de pe următoarele fișe de lucru, elevii fiind împărțiți în cinci grupe. (Vezi anexa 4).
Exercițiile efectuate la lecția” Amintiri din copilărie „ de I. Creangă au fost următoarele:
Explicați înțelesul următoarelor construcții:
“sat…întemeiat în toată puterea cuvântului”
“gospodari tot unul și unul”
“știau a învârti și hora, dar și suveica”
“plângea… de sărea cămeșa de pe dânsa”
“oameni fără căpătâi”
Cum este realizată atmosfera de voie bună?
Elevii și-au dat seama ce înțeles au aceste construcții, din contextul în care apar:
… sat mare
… de frunte, aleși
… veseli, gospodari, harnici
… plângea în hohote, cu zece rânduri de lacrimi
… nerealizați, neisprăviți
Ei au identificat pe text anumite îmbinări și jocuri de cuvinte ( expresii populare amuzante, exprimări ironice, caracterizări pline de umor).
“… rușinos și fricos și de umbra mea” –
caracterizare ironică
“Păcatul ei, sărmana!”
“a mâncat papara”
“… drăguțul de biciușor” etc.
La lecția „ Domnul Trandafir „, de M. Sadoveanu, prin activitate frontală, elevii au explicat cuvinte precum: a cutreiera, amurg, tărăgănat, deslușit, piroteală, apostol, menire, înduioșare, diapazon, prisos, dascăl, monitor, a priveghea, tainic, fără șagă,mânie, zarvă, odaie ș.a. ținând seama de contextul în care apar, apoi au fost antrenați în exerciții de lectură expresivă, pentru a imprima prin pauze (logice, psihologice), accente (logice și afective), ritm, ton, sensurile textului.
Următoarea etapă a fost etapa exercițiilor de vocabular propriu-zise:
– au alcătuit pe caiet enunțuri cu unele dintre cuvintele noi: apostol, afecțiune, eroic, iar cele mai frumoase au fost notate la tablă;
– prin conversație euristică, elevii au fost solicitați și ajutați să indice forma corectă a cuvintelor: domnu, nemulțămire, felicitează, prietin, or fi întrebând, sara.
Și în cadrul lecțiilor de compoziție am folosit variate tipuri de exerciții pentru explicarea cuvintelor necunoscute cum sunt:
Găsirea sinonimelor, antonimelor, omonimelor dintr-un text;
Identificarea unor cuvinte aparent sinonime;
Găsirea cuvintelor din aria semantică mai largă a unui termen;
Formarea unor cuvinte cu ajutorul sufixelor și prefixelor;
Alegerea dintr-o listă dată a acelor cuvinte care sunt cerute de situație, evenimente etc.,
Găsirea cuvintelor care exprimă impresii vizuale, auditive, olfactive, tactile etc.;
Dialoguri libere, spontane pe diferite teme;
Jocuri didactice;
Relatări ale elevilor;
Povestirea unor texte literare;
În afara tipurilor de compoziție prevăzute de programă și manuale, am acordat o mare atenție producțiilor literar-creatoare, astfel am efectuat compuneri cu început dat, compuneri după cuvinte date etc.
La clasa a V-a am cerut elevilor să alcătuiască un text pornind de la următorul început:
„ Dimineața e blândă cu soarele. Un cer de primăvară plutea pe apele aurii ale văzduhului atât de ușor, încât l-ai fi spulberat cu o suflare. Vântul dezmierdat de soare se alinta cald, scuturând flori din pomii albi.” (Vezi anexa 5).
Le-am cerut să compună un text cu titlul „ Iarna „ , plecând de la cuvintele: iarnă, fulgi, a ninge,sanie. (Vezi anexa 5).
Tot la clasa a V-a se pot efectuat mai multe exerciții de transformare a vorbirii directe în vorbire indirectă și invers, plecând de la fragmente caracteristice din opere literare. Putem explica elevilor că, renunțându-se la vorbirea directă, cuvintele rostite de vorbitor se introduc, de obicei, prin forme ale verbelor: a spune, a zice, a întreba, a răspunde, a anunța, trecute la persoana a treia și, în acest caz, liniuța de dialog și ghilimelele dispar.
În exersarea vocabularului se utilizează și relatările unor evenimente, întâmplări trăite sau imaginate de elevi. Compozițiile liber-creatoare cer o pregătire minuțioasă, un dialog angajat cu clasa în care profesorul îndrumă elevii, ajutându-i să-și exprime gândurile și sentimentele, orientându-i în elaborarea unor compuneri cât mai reușite din punct de vedere artistic.
La clasa a VIII-a elevii pot alcătui compoziții de genul:
Alcătuiți o compunere cu titlul :” Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții „ (Miorița) sau „ Humulești – leagănul «Amintirilor din copilărie».
Aceste compoziții vin în sprijinul dezvoltării imaginației și sunt exerciții utile de îmbogățire a vocabularului, de cultivare a unei exprimări sugestive și personale.
În urma folosirii exercițiului ca metodă de bază în formarea deprinderilor legate de noțiunile de limbă, am constatat:
AVANTAJE:
– efectuarea repetată, conștientă a unor operații duce la formarea deprinderilor;
– permite consolidarea cunoștințelor;
– contribuie la dezvoltarea operațiilor mintale;
– previne uitarea;
– sporește capacităților operatorii ale cunoștințelor;
– asigură funcționalitatea cunoștințelor;
DEZAVANTAJE:
-apare riscul formării doar parțial a deprinderii în cazul inexistenței unei suficiente varietăți;
-pot să apară lacune care împiedică elevul să-și formeze în mod normal deprinderile dacă exercițiile nu au continuitate în timp;
-elevul trebuie să fie conștient de finalitatea exercițiului și să înțeleagă bine modelul, în caz contrar, există posibilitatea dezorientării lui și a desfășurării la întâmplare a exersării.
2.1.3 Problematizarea
Această metodă de învățământ constă în dinamizarea elevilor în procesul învățării prin crearea unei situații-problemă a cărei rezolvare să suscite curiozitatea și interesul lor. Situația-problemă se creează printr-o întrebare- problemă al cărei răspuns reprezintă soluția căutată.
Tipuri de situații-problemă
Conținutul deosebit de larg al instruirii se reflectă într-o diversitate largă de situații problemă. Astfel, se vor elabora și aplica, în funcție de treapta de învățământ, situații-problemă de conducere, pentru dezvoltarea capacităților cognitive (însușirea cunoștințelor, fixarea și consolidarea acestora) , practice (formarea deprinderilor și capacităților superioare de acțiune) și educative în sensul restrâns al noțiunii prin care se vizează formarea calităților moral-volitive, a sentimentelor și atitudinilor.
În cadrul lecției” Baltagul”, de M. Sadoveanu am folosit această metodă, propunând grupelor de elevi să formuleze oral comunicări în care să prezinte :
– Cum ar fi reacționat dacă s-ar fi aflat în situația: -Vitoriei ( 1 ),
-a lui Gheorghiță (2),
-a preotului Dănilă ( 3),
-a lui Calistrat Bogza (4)
Printre răspunsuri s-au regăsit și acestea:
1. Vitoria ar fi plecat în căutarea lui Nechifor ;
2. Gheorghiță și-ar fi însoțit mama ;
3. Minodora ar fi vrut să meargă și ea în căutarea tatălui dispărut;
4. Calistrat Bogza ar fi recunoscut crima .
Aplicând metoda problematizării la clasă în cadrul orelor de limbă română, am constatat următoarele:
AVANTAJE:
– favorizează aspectul formativ al învățământul prin participarea activă și susținută a elevului;
– sporește trăinicia și aplicabilitatea informației elevului în practică;
– creează elevului o mare posibilitate de transfer a diferitelor reguli însușite;
– îl pune pe elev în situația de căutare și descoperire;
În cazul nerespectării anumitor condiții ce se impun, problematizarea devine formală sau defavorizată.
Aceste condiții sunt:
– dozarea dificultăților într-o anumită gradație;
-evitarea supraîncărcării programelor școlare;
– efectiv de elevi nu prea mare în clasă;
-existența unui interes real pentru rezolvarea situației problemă,
– alegerea momentului propice pentru abordarea situației – problemă în cadrul lecției, acesta depinzând de îndemânarea profesorului.
8Joița, E., Educația cognitivă. Fundamente. Metodologie, Editura Polirom, Iași, 2003, p.146-147.
2.2 Metode active
Învățarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ și se realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii activ participative. Aceste strategii nu trebuie rupte de cele tradiționale, ele marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice.
Metodele activ-participative presupun demersuri subiective și existențiale, valorile educației actuale fiind mai mult existențiale și experiențiale decât obiective și exterioare persoanei. Cunoașterea școlară este mai mult concepută ca un proces școlar, un proces al ființei în întregul său, ea nu se poate limita la procesele cognitive.
Metodele active își trădează iată necesitatea, cunoașterea fiind exclusivă, ea exprimând continuitatea între persoana care cunoaște, ele caută complementaritatea și relațiile, sistematizarea experienței subiective , colaborarea și cercetarea comună. În fața acestor elemente experiența controlată își pierde valoarea.
Pentru ca școala să realizeze ținta pe care cultura contemporană, cea de tip postmodernism, o impune, aceea de a depăși distincțiile nete dintre știință și umanism, rațiune și sacru, ea trebuie să opereze schimbările la nivelul metodologiei sale, în numele valorii activismului subiectului, valoare care are la bază nevoia de autodepășire, de evoluție și stabilizare, de echilibru și securizare.
Nu pot nega că toate metodele educative au în anumite condiții o influență pozitivă și un anumit grad de activism, totuși dacă atribuim actului pedagogic semnificația de securizare și de evoluție, nu trebuie să uităm că această semnificație se realizează în manieră nou directivă în sensul de a răspunde întrebărilor, problemelor, îndoielilor, asigurând astfel evoluția ființei umane care achiziționează cunoașterea, competențe practice și progresează între a ști și să fii.
Valențele formativ-educative care recomandă aceste metode interactive ca practici de succes atât pentru învățare ,cât și pentru evaluare, sunt următoarele:
stimulează implicarea activă în sarcină a elevilor, aceștia fiind mai conștienți de
responsabilitatea ce și-o asumă;
exersează capacitățile de analiză și de luare a deciziilor oportune la momentul
potrivit, stimulând inițiativa tuturor elevilor implicați în sarcină;
asigură o mai bună punere în practică a cunoștințelor, exersarea priceperilor și
capacităților în variate contexte și situații;
asigură o mai bună clarificare conceptuală și o integrare ușoară a cunoștințelor
asimilate în sistemul noțional, devenind astfel operaționale;
asigură un demers interactiv al actului de predare–învățare–evaluare, adaptat
nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare elev, valorificând
și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestuia;
descurajează practicile de speculare sau de învățare doar pentru notă;
În continuare, sunt prezentate câteva din noile metode și tehnici interactive de
grup, menite să contribuie la diversificarea metodologiei didactice existente, înscriindu-se în domeniul căutărilor și preocupărilor creative de sporire a eficienței muncii educatorului cu discipolii săi.
Metodele pentru o învățare activă se pot clasifica în:
Metode care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mintal și vizează formarea unei atitudini active: discuția
Metoda care stimulează gândirea și creativitatea îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă reflecții critice și judecăți de valoare, să compare și să analizeze soluțiile date: studiul de caz, jocul didactic, exercițiul.
Metode prin care elevii sunt învățați să lucreze productiv cu alții și
să-și dezvolte abilități și ajutor reciproc : mozaicul, jurnalul cu dublă intrare etc.
Metodele prezentate în continuare evidențiază modalitățile de lucru privind îmbunătățirea și perfecționarea exprimării orale și scrise a elevilor prin lecțiile de lectură literară , gramatică și compoziție.
2.2.1 Brainstorming
Brainstorming-ul ,numit și „evaluarea amânată” sau „furtuna de creiere” reprezintă metoda interactivă care dezvoltă idei noi rezuntate din discuțiile ce le poartă mulți participanți.În urma discușiilor purtate se ajunge la cea mai bună soluție care poate rezolva situația.Această metodă presupune ca toți cei implicați să comunice fără a avea temeri că spun ceva nepotrivit.
Metoda are ca scop deschiderea spre idei neobișnuite, păreri neconvenționale, ce pot provoca reacții constructive ce duc la crearea „ideilor pe idei.”
Durata optimă este de 20–45 de minute.
Această metodă constă în producerea ideilor și evaluărea acestora
Am aplicat brainstorming-ul în cadrul lecției „Conversiunea la clasa a VII-a.
Prin acesta am făcut conexiuni cu achizițiile anterioare ale elevilor, referitoare la conversiune.
(vezi anexa 6 )
In cadrul lecției: Genul liric , la clasa a VI-a , am folosit aceeași metodă. vezi anexa 7)
AVANTAJE:
– obținerea rapidă și ușoară a ideilor noi ceea ce duce la creșterea șanselor emiterii de idei valoroase;
– costurile reduse necesare folosirii metodei;
– stimulează participarea activă și creează posibilitatea contagiunii ideilor;
dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
– dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
DEZAVANTAJE
– oferă doar soluții posibile nu și realizarea efectivă;
– uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanți;
2.2.2 Cubul
Această metodă este folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații, din mai multe perspective. Se oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele unei abordări complexe.
Etapele metodei:
Se realizează un cub pe ale cărui fețe se notează următoarele cuvinte: descrie, compară, analizează, asociază, aplică, argumentează.
Se anunță tema pusă în discuție.
Se împarte grupul în șase subgrupuri, fiecare subgrup urmând să analizeze tema aleasă din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.
Această metodă a fost aplicată la lecția destinată substantivului și adjectivului. Voi descrie, în continuare, sarcinile pe care elevii le-au rezolvat.
În cadrul predării părților de vorbire am căutat să subliniez valorile stilistice ale cuvântului, reliefând puterea de expresivitate a acestuia.
1. Analizează substantivele subliniate și stabilește semnificația și rolul lor:
„ Arde candel-o lumină cât un sâmbure de mac.”
( M. Eminescu –Călin-file din poveste)
„Deodată o suliță de foc străpunse perdeaua de arbori. „
( Al. Vlahuță- România pitorească )
„Râul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. „
( V. Alecsandri- Malul Siretului )
Analizează adjectivele din fragmentul de mai jos din punct de vedere stilistic:
„Noaptea era neagră și mohorâtă, noapte de toamnă, tristă și năbușitoare. Nori groși, plumburii, măturând creștetele dealurilor, învolburându-se în văzduh și limpezindu-se ca niște balauri năprasnici,porniți parcă să-nghită dintr-o sorbire satul. Pomii prin grădini dârdâiau cutremurați de frig cu niște glasuri plângătoare și ostenite.” ( L. Rebreanu- Ion ).
2.Descrie cele două părți de vorbire precizând felul, numărul, terminațiile și funcțiile sintactice.
3.Aplică regula acordului în gen și număr a adjectivelor cu substantivele determinate și completează exercițiile folosind forma corectă.
„ Peste dealuri ( zgribuliți )
Peste țarini ( zdrențuiți)
A venit așa, deodată
Toamna cea ( întunecat )
( Lung), ( slab ) și ( zăluzi )”.
( G.Topârceanu )
4.Argumentează faptul că substantivul și adjectivul sunt părți de vorbire.
5.Explică ( asociază ) fiecărui substantiv din coloana A adjective din coloana B.
A B
Pădure fericită
Stea jucăuș
Copil înalt
Munte întunecată
Copilărie îndepărtată
6. Compară cele două părți de vorbire întocmind o diagramă WENN și reliefând deosebirile și asemănările dintre ele.
La clasa a v-a la lecția «Basmul »,am aplicat aceeași metodă.
1. Analizează – părțile componente ale basmului ( formule, spațiu, timp).
2. Descrie- o pe – zgripțuroaică (desen + 5 idei )!
3. Aplică următoarele cuvinte pentru a realiza un enunt : mezin, frate, buzdugan, croitoraș.
4. Argumentează de ce frații lui Prâslea sunt personaje negative.
5. Asociază – Ți se dă urmatorul text, după ce-l vei citi, notează într-un tabel ideile care ți-au plăcut (2 idei) , în prima coloană, iar în a doua, asociază-i motivația alegerii idei.
“ Mai trecu ce trecu și amândoi bătrânii dară ortul popii, rămâind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie.
Copilul se alese cu motanul. După ce văzu că nu mai are de niciunele, și nici părinti, se puse pe un plans de-ți era mai mare jalea de dânsul. Atunci cotoșmanul îi zise:
– Stăpâne, nu e credeam așa slab de înger. Ești cu mine. Nut e întrista așa de mult. Precum părinții tăi au îngrijit de mine, așa și eu sunt dator să îngrijesc de tine.”
6. Compară conceptul de – basm cu cel de literatură S.F. (5 idei )
2.2.3 Metoda cvintetului
Metoda cvintetului este o metodă nouă care pune accentul pe forța creativă a elevului…și, de acest lucru m-am convins chiar eu, de-a lungul orelor de limba și literatura română, dar și a celor de dirigenție. CVINTETUL este o poezie care impune sintetizarea unor informații, conținuturi în exprimări clare care descriu sau prezintă reflecții asupra temei date sau subiectului dat. Este o poezie de cinci versuri a cărei construcție are la bază anumite reguli pe care elevii trebuie să le respecte, iar timpul de întocmire este de 5-7 minute.
Structura algoritmică:
♦ primul vers este format din cuvântul tematic ( un substantiv);
♦ al doilea vers este format din 2 cuvinte ( adjective care să arate însușirile cuvântului tematic) ;
♦ al treilea vers este format din trei cuvinte ( verbe la gerunziu care să exprime acțiuni ale cuvântului tematic);
♦ al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziție prin care se afirmă ceva esențial despre cuvântul tematic;
♦ al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt ( de obicei, verb), care sintetizează tema/ ideea .
Mai jos, vă voi oferi câteva exemple de cvintete realizate de elevi.
BIVOLUL
Mare, fioros,
Tresărind, aruncând, răsturnând,
Pe cățel nu suporta
Poreclind.
( cvintet realizat de o elevă din cl. A VI –A, la sfârșitul orei de limba și literatura română după ce s-a discutat fabula “ Bivolul și coțofana”, de George Topârceanu)
PRIMĂVARA
Mirositoare, înfloritoare,
Cântând, jucând, veselind,
Păsările cântă foarte frumos
Fermecând.
( cvintet realizat de o elevă din cl. A V-A, în cadrul orei de limba și literatura română; elevii au descris anotimpul primăvara cu ajutorul acestei metode).
2.2.4 Metoda JIGSAW (MOZAICUL)
Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă mozaic) sau “metoda grupurilor interdependente” (A. Neculau, 1998), reprezintă o strategie care are la bază învățarea în echipă. Expertul are roulul de a transmite informatiile asimilate colegilor, și, totodată, ăn cadrul sarcinii de lucru să aibă calitatea de expert..
În cadrul acestei metode profesorul stabilește o temă de studiu și o împarte în 4 sau 5 sub-teme, apoi întocmește o fișă în care trece 4˘sau 5°sub-teme pe care le va oferi fiecărui grup.
Fiecarui elev din echipă i se dă un număr de la 1 la 4–5 având sarcina de a studia independent sub-tema care corespunde numărului său.
După parcurgerea fazei lucru independent, experții cu același număr se
reunesc, constituind grupe de experți pentru a dezbate problema. Au loc discuții pe baza datelor și a materialelor avute la dispoziție, adăugându-se elementele noi și stabilindu-se modalitatea în carecunoștințe vor fi transmise și celorlalți elevi din echipa inițială.
Fiecare elev este membru într-un grup de experți și face parte dintr-o echipă de învățare.
Din punct de vedere ambientului, grupurile de
experți vor sta separat pentru a nu se deranja reciproc.Acestea se vor instrui și vor avea posibilitatea învățării și predării cunoștințelor asimilate colegilor din echipa inițială.
Elevii vor transmite informația scurt, concis, atractiv, putând apela și la diverse materiale, mijloace audio-video, fotografii, desene, diagrame.
În faza de evaluare grupele prezintă rezultatele întregii clase.
Exemplificări:
La lecția O, rămâi „ de M Eminescu am folosit această metodă :
Prima echipă va redacta o scurtă descriere în care va folosi termenii cheie: codru , luna , frunza , cornul , ramuri.
Echipa a doua va identifica figurile de stil .
A treia echipă va găsi cuvintele care alcătuiesc cadrul natural.
Echipa a patra va transcrie imaginile auditive și cele vizuale.
Ultima echipă va desena un tablou de natură pe baza poeziei.
La clasa a VIII-a metoda poate fi aplicată în cadrul primei ore dedicate operei literare „ O scrisoare pierdută „ de I.L. Caragiale.
1 . Care sunt formele corecte:
scrofuloși – scrupuloși; remunerație – remunerație
2. Explicați cum s-au format următoarele cuvinte: răvășel, dăscălime, director-proprietar;
3. Rescrieți următoarele cuvinte în forma lor literară: posedezi, imitează, scoț, văz, mă prinz;
4.Indicați sinonimele termenilor:
Ostenit =
Uluci=
Leafă=
Misie=
AVANTAJE:
anihilează “efectului Ringelmann”(lenea socială,când individul își imaginează ca propria contribuție la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);
dezvoltă interdependența dintre membrii grupului;
ameliorează comunicarea.
DEZAVANTAJE:
există riscul incorectitudinii informației transmise.
2.2.5 Metoda Pălăriilor gânditoare
Această metodă stimulează a creativitatea și îmbogățește vocabularul. Cele 6 pălării gânditoare, au câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Fiecare își alege pălăriile și va interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine.
Culoarea pălăriei este cea care definește rolul.
Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor și se oferă cazul supus discuției
pentru ca fiecare să-și pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – și atunci
elevul respectiv îl îndeplinește rolul – sau mai mulți elevi pot răspunde sub aceeași
pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare
cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie
de aceeași culoare, fiind conștienți de faptul că:
• Pălăria albastră → clarifică
• Pălăria albă → informează
• Pălăria verde → generează ideile noi
• Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ
• Pălăria neagră → identifică greșelile
• Pălăria roșie → spune ce simte despre
Această metodă se poate folosi la lecția . „Alexandru Lăpușneanul” , de Costache Negruzzi .
• Pălăria albastră
Îi monitorizezi activitatea lui Alexandru Lăpușneanul și îl ajuți să identifice problemele țării.
• Pălăria albă
Prezintă situația țării la venirea lui pe tron, cât mai obiectiv.
Pălăria verde
Ești plin de idei, îl sfătuiești ce ar trebui să facă pentru a fi iubit de popor!
Pălăria galbenă
Ești optimist și vezi doar lucrurile bune realizate de domnitor, scrie ce decizii corecte crezi că a luat.
Pălăria neagră
Ești pesimist și vezi doar lucrurile groaznice realizate de domnitor. Scrie ce decizii crezi că a luat.
• Pălăria roșie
Scrie sentimentele poporului față de întoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu.
În cadrul lecției „Sobieski și românii”, C. Negruzzi, în explicarea cuvintelor, locuțiunilor și expresiilor necunoscute se ține seama de : numărul și importanța lor pentru înțelegerea textului, de activizarea elevilor în procesul de explicare; de introducerea cuvintelor și expresiilor în vocabularul activ și înțelegerea valențelor expresive ale cuvintelor, a funcției conotative a limbajului.
Așadar, în cadrul activității pregătitoare se explică arhaismele, neologismele, termenii populari etc., cuvinte –cheie, care ar bloca perceperea textului în timpul lecturii model.
Ora a doua a fost dedicată explorării textului literar. În această oră , se poate folosi metoda pălăriilor gânditoare .
Se împart elevii în șase grupe, fiecare grupă având de rezolvat câte o sarcină:
pălăria albă: Argumentează că această operă este epică.
pălăria albastră: Alcătuiește rezumatul operei „Sobieski și românii”.
pălăria galbenă: Caracterizează personajul pozitiv.
pălăria neagră: Caracterizează personajul negativ.
pălăria verde: Alcătuiește un alt final pentru opera „Sobieski și românii”.
pălăria roșie: Ce ai fi făcut, dacă ai fi fost în locul plăieșilor din cetate? Vezi anexa
La lecțiile” Dreptatea lui Țepeș” și „Vizită „de I. L. Caragiale pe lângă alte metode moderne se poate utiliza și această metodă astfel:.
Pălăria albă: Argumentați că textul este operă epică.
Pălăria albastră: Realizați rezumatul textului.
Pălăria verde: Alcătuiți un alt final pentru textul dat.
Pălăria galbenă: Caracterizați personajul pozitiv.
Pălăria neagră: Caracterizați personajul negativ.
Pălăria roșie: Cum ați fi procedat dacă erați în locul lui Țepeș?Dar dacă ați fi fost în locul celorlalte personaje?
Pălăria albă oferă informația (citește textul).
Pălăria neagră a criticat atitudinea obraznică, nepoliticoasă a personajului principal.
Elevul a folosit vocea acuzatorului.
Pălăria galbenă intervine punând comportamentul personajului într-o altă lumină.
Lui Ionel i se găsește o scuză vârsta copilăriei și a inocenței în care se
permite răsfățul.
Pălăria roșie se asociază oarecum cu afectivitatea.
Purtătorii pălăriei vorbesc din perspectiva mamei care-l răsfață pe micul „roșior”și-l alintă mai mult decât este normal. Ei folosesc în comunicare o voce mai caldă și văd în faptele lui Ionel, la fel ca mama, dovezi de deșteptăciune.
Pălăria verde plăsmuiește un Ionel al zilelor noastre aflat la vârsta claselor primare.
AVANTAJE:
– stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală;
– dezvoltă diferite competențe;
– este o tehnică ușor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste;
– ajută la capacitatea de lua decizii;
– încurajează gândirea laterală, gândirea constructivă, complexă și completă;
2.2.6 Teoria Inteligențelor Multiple (T.I.M.)
Conform teoriei lui Haward Gardner ,există și se manifestă opt tipuri de inteligențe:
a)verbală/lingvistică;
b)vizuală/spațială;
c)corporală/ kinestezică;
d)logică/matematică;
e)intrapersonală;
f)interpersonală;
g)muzicală/ritmică;
h)naturalistă.
Gardner a observat ca suntem tentați sa-i numim “inteligenți” doar pe acei copii care sunt buni la literatura sau matematica ,iar pe ceilalți îi numim “talentați”. Gardner consideră aceste concepte “inteligente” și sugerează abordări care să fructifice fiecare tip de inteligentă.
Pasul 1~~Constituirea echipelor(se pot numi în diverse feluri ,iar numărul lor poate fi mai mic decât cel dat):
”actori”;
”cântăreți”;
”pictori”;
”matematicieni”;
”scriitori”:
”avocați”/”acuzatori”/”jurați”;
”dansatori”;
Pasul 2~~Se dă tema;
Pasul 3~~Echipele gândesc și propun abordări ale aceleași teme,dar în moduri
diferite(“actorii”scriu roluri și le interpretează ,”cântăreții”pun versuri date pe o melodie,”pictorii”reprezintă printr-un desen tema,”matematicienii” compun probleme despre tema respectiva,”scriitorii”compun un text/articol de ziar/poezie,”avocații”construiesc pledoaria pro/contra unui personaj al temei/fapt sugerat de tema,”dansatorii”propun un dans tematic sau concep un joc pentru pauza mare legat de tema dată);
Pasul 4~~Fiecare echipa va prezenta întregii clase produsul muncii în echipa.
La lecția « Toamna » de Octavian Goga, după ce elevii s-au familiarizat cu textul, au rezolvat problemele de vocabular prin explicarea expresiilor necunoscute, s-au rezolvat problemele de conținut, și au memorat versurile poeziei, se constituie 6 grupe în funcție de inteligențele tari, lăsând la latitudinea elevilor modul de constituire.
Grupele de elevi pe tipuri de inteligență pot avea sarcini diferite :
1.LINGVISTICĂ
Realizați un dialog între puiul de ciocârlie care plânge pe cumpăna fântânii și vântul puternic (vifornița) care vine de la miazănoapte.
Scoateți în evidență transformările care au loc la sfârșitul toamnei față de cele ale verii, când păsările zboară vesele, încântându-ne cu trilurile lor.
2.LOGICO-MATEMATICĂ
Citiți cu atenție poezia și selectați acele cuvinte care reprezintă elementele tabloului de toamnă, precum și versurile ilustrative.
Arătați din ce cauză “Norii suri își poartă plumbul”.
3.MUZICALĂ
Alcătuiți noi enunțuri cu ajutorul expresiilor « văl de brumă argintie », « creștet de dumbravă », « norii suri », « vifornița păgână », « nucii bătrânii ».
Determinați și grupați cuvintele care rimează.
Alcătuiți și voi alte rime.
Murmurați (pe grupe ) o melodie care s-ar potrivi mesajului transmis de fiecare strofă.
4.VIZUAL-SPAȚIALĂ
Realizați un tablou în care să înfățișați, cu ajutorul formelor și culorilor, ceea ce poetul Octavian Goga a realizat cu ajutorul cuvintelor în poezia “Toamna”
Numiți culorile care se potrivesc cel mai bine fiecărui tablou.
Realizați pentru fiecare strofă câte un tablou în acuarelă.
5.NATURALISTĂ
Redați versurile în care se atribuie însușiri omenești unor fenomene ale naturii.
Explicați relațiile cauzale dintre fenomenele naturii și mediul înconjurător.
6.INTRAPERSONALĂ
Desprindeți din poezie versurile care exprimă tristețea.
Explicați mesajul poeziei așa cum îl simțiți voi.
Recită și explică mesajul din strofa care ți-a plăcut mai mult.
AVANTAJE :
atmosfera ludică;
solicitarea abilitaților fiecărui copil;
valorizarea copiilor în cadrul colectivului.
2.2.7 Metoda frisco
Această metodă propune elevilor să joace diverse atitudini față de o problemă.
Plecând de la textul suport Fulg, de N. Labiș din cadrul opționalului „ Cultivarea limbii „, i-am rugat să ia atitudine față de dispariția neașteptată a fulgului, pe care poetul o resimte atât de acut.
Rolurile au fost:
OPTIMISTUL – situația se poate rezolva;
REALISTUL – caută argumente pro și contra, oferă soluții;
EXUBERANTUL – este foarte încântat de situație;
PESIMISTUL – pentru el, problema nu are nicio rezolvare;
SCEPTICUL – se îndoiește că situația se poate rezolva.
Elevii au tras la sorți si s-au comportat în conformitate cu rolul pe care l-au avut de interpretat.
Iată câteva din răspunsurile lor:
OPTIMISTUL – Soluția este la îndemână. De ce să faci atâta caz, când fulgi sunt o mulțime, de vreme ce ninge întruna…Fulgii nu sunt oameni, cu individualitate, sunt toți la fel, deci senzația și bucuria vor fi aceleași.
REALISTUL – Trebuie reținut că în viață există și lucruri cu existență efemeră și nu e cazul să suferim pentru aceasta. Pentru că nu are viață, fulgul nu suferă, deci omul trebuie să înțeleagă că aceasta e o regulă a universului. Dacă cineva vrea să păstreze neapărat picătura în care s-a transformat fulgul, să o pună pe o lamelă și să o congeleze. Să nu uităm însă că nu poate fi doar iarnă și, dacă fulgii ar exista la infinit, ne-am sătura de iarnă.
EXUBERANTUL – A venit iarna! Ce minunat e! Uite câți fulgi se aștern pe pământ, făcând o plapumă caldă semănăturilor. Vom practica sporturi de iarnă, ne vom bate cu zăpadă și în curând vom intra în vacanță…!
PESIMISTUL – Adevărul e dramatic și nu poți trece indiferent peste această cruzime a destinului. E îngrozitor că astfel de situații se petrec an de an și nu încercăm să schimbăm ceva…
SCEPTICUL – Mă îndoiesc că am putea schimba acest lucru, fiindcă suntem și noi doar niște picături în univers. E puțin probabil ca omul să inventeze ceva care să , schimbe această situație dramatică…
2.2.8 Tehnica Știu/ Vreau să știu/ Am învățat
Această metodă este utilizată cu precădere în faza de evocare , dar și cea de realizare a sensului, fiind o modalitate de conștientizare, de către elevi, a ceea ce știu sau cred că știu referitor la un subiect, o problemă și, totodată, a ceea ce nu știu și ar dori să știe/ să învețe.
Procedura este simplă.
În faza de evocare, elevilor li se cere să inventarieze ideile pe care consideră că le dețin cu privire la subiectul ce va urma. Aceste idei sunt notate în rubrica ” Vreau să știu”.Urmează, apoi, studierea unui text, realizarea unei investigații sau dobândirea unor cunoștințe referitoare la acel subiect.
Prin metode și tehnici adecvate, elevii învață noile cunoștințe iar, în faza de realizare a sensului ei inventariază noile idei asimilate pe care le notează în rubrica ” Am învățat”.
Iată o propunere de abordare a temei –Sinonimele.
Prima etapă, centrată pe întrebarea ,,Ce știu despre sinonime?’’ a corespuns cu momentul de actualizare a cunoștințelor asimilate anterior.
Elevii au exprimat enunțuri afirmative pe care le-am consemnat în rubrica Știu
A doua etapă centrată pe întrebarea ,,Ce vreau să știu despre sinonime?’’ are în vedere realizarea unei liste de întrebări la care elevii vor să primească răspuns (ex. Cum se clasifică? Care este rolul lor ? etc.).
Consider că această etapă are multiple avantaje deoarece scoate la suprafață frământările și stârnește interesul elevilor pentru noua lecție.
A treia etapă are în vedere rubrica Am învățat. În urma exercițiilor și a întrebărilor la care s-au primit răspunsuri se completează această replică ce presupune o monitorizare și o conștientizare a cunoștințelor nou învățate și o comparare cu vechile cunoștințe.
2.2.9 Harta kinestezică
Descrierea metodei :
Harta kinestezică este o metodă specifică învățării asociative bazată pe abilități psiho-motrice . Elevii pot folosi mișcarea pentru a dinamiza exercițiile de învățare .De exemplu , pe coli mari de hârtie se vor nota conținuturi care vor fi aranjate într-o ordine ce confirmă o anumită logică a organizării lor .Elevul va urma ordinea pe care săgețile o indică , având sarcina de a explica conținuturile aferente .În acest mod poate fi exersată inteligența kinestezică și intelegența spațială .
2.2.10 Metoda RAFT
Metoda Rol – Audiența – Format – Tema (RAFT ) este un mod de abordare structurată a scrierii , care îi ajută pe elevi să se detașeze și să se concentreze asupra audienței .
Metoda RAFT este o metoda ce simulează imaginația utilizând o varietate de formate cu adresabilitate diferită.
Rolul autorului :autorul poate fi unul celebru , un om de știintă , un politician , un jurnalist , un detectiv etc .
Audienta : publicul poate fi un avocat , un juriu la un concurs ,o actriță renumită etc .
Format : lucrarea poate fi un editorial , o știre , un scenariu de film :
Tema : formularea temei trebuie să fie însoțită de un verb care să exprime clar scopul autorului .
Iată un exemplu:
Colaborezi la revista școlii în calitate de redactor. Profesorul îndrumător ți-a sugerat ca în vacanță să scrii un articol despre minunata lume a școlii.
ROL – redactor AUDIENȚĂ- cititorii revistei, elevii școlii
FORMAT – articol
TEMA- importanța salvării școlilor; SCOP- furnizare de detalii
Redactează acum articolul, pentru ediția de toamnă a revistei.
2.2.11 Metoda combinării lecturii cu textul scris
Metoda ajută elevul să devină un lector specializat chiar de la cele mai mici vârste .
Etapele aplicării metodei (Tierny , Shanahan , 1991 ) sunt :
1.Cititi textul si planificati-l intr-un context mai larg .
2 . Extrageti ideile de bază .
3 . Generați idei relevante și experiențe semnificative în plan subiectiv .
4. Construiti semnificații ale textului , cu accent pe dezvoltarea mesajelor și utillizând organizatorii grafici diverși .
5. Evaluati textul scris pe baza unor criterii interne si externe .
6 . Revizuiti mesajele prin compararea textului inițial cu textul realizat autonom de elev .
Iată un exemplu :
Pe motorul de căutare cel mai uzitat , Google , puteți cere elevilor să dea căutare pentru poezia " Lacul " de M. Eminescu . Observați rapiditatea cu care elevul poate accesa poezia căutată . Primul link redă direct textul poeziei , al doilea face trimitere la informații pe o pagină wiki , iar al treilea oferă imagini sugestive ce pot susține mesajul poeziei .
.Ești un mic magician și descoperi ce i s-a întâmplat furnicii din poezia: ”O furnică poetă” scrisă de Ana Blandiana . Redactează, în proză o continuare a întâmplărilor a căror protagonistă este furnică.
În timp ce scriu Nici s-o alung,
Pe tocul meu Nici s-o omor,
Se urcă o furnică Nu-mi stă în fire
Știe și știu I se poate întâmpla
Că n-are de ce O singură nenorocire…
Să-i fie frică. (Ana Blandiana- O furnică poetă)
Mai întâi rezolvă cerința , apoi uită-te mai jos!!!
Iată ce i s-a întâmplat furnicii în textul Anei Blandiana:
Fără s-o observ, din greșeală Ba, dacă bea din cerneală un pic,
S-o moi cu penița-n cerneală Nu se mai poate face nimic:
Și să devină singura furnică albastră Devine singura furnică poetă
De pe planeta noastră. De pe planetă…
2.2.12 Masa rotundă
Această metodă este o tehnică de învățare prin colaborare Recomandată a se folosi în grupuri mici.
Se cunosc trei variante ale metodei.
Prima variantă presupune trecerea de la un elev la altul, într-un sens stabilit a unei hârtii și a unui creion. Fiecare elev va nota cu acel creion pe hârtia primită informațiile, ideile și soluțiile.
A doua variantă cere ca fiecare elev să aibă un creion de altă culoare, hârtia fiind ceea care va trece de la un elev la altul.
A treia variantă impune elevilor să treacă pe la ceilalți elevi din grup pentru a colecta răspunsurile acestora, a-și comunica propriul răspuns mai bun.
În prealabil, este comunicată o temă sau formulată o întrebare, iar elevii vor formula individual răspunsurile, acestea fiind colectate printr-o variantă din cele mai sus prezentate.
Metoda poate fi utilizată în fiecare din momentele cadrului: evocare, realizarea sensului, reflecție. Folosită în evocare, tehnica presupune colectarea informațiilor, ideilor și soluțiilor oferite de elevi, evaluarea făcându-se în mod obligatoriu în reflecție, deci după parcurgerea noilor conținuturi.Pentru a afla mai multe despre felul cum au gândit elevii, se poate organiza o dezbatere a listei întocmite, discutând ideile, nu persoanele care au scris. Folosirea metodei în etapa de reflecție poate constitui o modalitate de evaluare a învățării și de extindere a acesteia prin identificarea unor direcții noi de investigație, dar a altor materiale pentru care au optat elevii.
2.2.13 Reuniunea Phillips 66
Este o metodă de tip brainstorming ce implică participarea unui număr mai mare de participanți ,împărțiți în șase echipe funcționale a câte șase persoane . La nivelul microgrupurilor alcătuite , se desemnează câte un raportor , activitatea în echipă desfășurându-se pe trei coordonate : planificarea , realizarea și valorificarea producției de idei .
Se discută la nivelul grupului sarcina de învățare . Fiecare grup dezbate separat , iar ideile principale sunt consemnate de către lideri .
Avantajele metodei : dezvoltarea aptitudinilor de comunicare , creșterea aportului ideatic , simularea creativității .
Am evidențiat în cele de mai sus câteva modalități de lucru privind îmbogățirea și perfecționarea exprimării orale și scrise a elevilor prin lecțiile de lectură literară și compoziție; firește strategiile didactice sunt multiple, iar profesorul de limba română trebuie să pună în centrul activității sale îmbogățirea și activizarea la maximum a vocabularului elevilor pentru formarea complexă a personalității, cu o gândire sănătoasă, cu o sensibilitate delicată și cu o exprimare bogată și distinsă.
2. 3 Rolul jocului didactic în asimilarea elementelor lexicale
Un aspect foarte important, căruia trebuie să i se acorde atenție și spațiu necesar în orice lecție este lucrul cu vocabularul. Dacă elevul nu înțelege ceea ce citește, nu poate povesti, nu poate reda conținutul de idei, nu poate comunica.
Lucrul cu lexicul – îmbogățirea, precizarea, activizarea și chiar nuanțarea vocabularului – constituie sarcină prioritară a studierii limbii române în școală. Ba mai mult, ar trebui să constituie ca moment de sine stătător în fiecare oră și la celelalte discipline : ,,moment de vocabular” .
În învățământul gimnazial, jocul didactic se poate organiza cu succes urmărindu-se fie dobândirea noilor cunoștințe, priceperi și deprinderi, fie fixarea și consolidarea acestora, fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire a elevilor. Se pune însă condiția ca în cadrul lui să primeze obiectivele instructiv-educative, elevii să fie pregătiți sub raport teoretic, să cunoască sarcina urmărită, modul de desfășurare, regulile ce se cer respectate etc. și să nu-l considere ca un simplu divertisment, ci un mijloc eficient de învățare.
Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, Ioan Cerghit relevă că prin acesta ,,…copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere, de a-și forma anumite deprinderi1 “ .
Plecând de la aceste adevăruri de necontestat, se poate spune că este necesar să se acorde jocului didactic un spațiu larg în ansamblul metodelor destinate conștientizării și însușirii fenomenelor de limbă și îndeosebi formării deprinderilor de a vorbi corect în limba română.
Se pot folosi cu succes jocurile didactice în însușirea, exersarea, consolidarea următoarelor noțiuni de lexic: cuvânt, sinonime, antonime, omonime, sunet-literă, vocale și consoane, silabe, precum și în formarea deprinderii de despărțire a cuvintelor în silabe la capăt de rând, a capacității de sesizare și utilizare a sensului cuvintelor, a rolului unor sunete, în înțelesul cuvintelor, a rolului lor în exprimarea orală sau scrisă .
Exemple :
Jocul silabelor
Completați cu câte o silabă pentru a obține cuvinte cunoscute:
ca…. la… …re …mă
ca…. la… …re …mă
ca…. la… …re …mă
ca…. la… …re …mă
Scara cuvintelor
1. Pornind de la silabele date, formați cuvinte cu 2, 3 , 4 ,5 silabe:
ma-ca-ra-le-le
ma-ca-ra-ua
ma-ca-ra
ma-ma
ma re – – – –
re- – –
re-țe-tă
re-ce
re
_______________________________________________
1 Cerghit, I., Metode de învățământ, EDP, București , 1997, p.100-150
2. Pornind de la o literă formați cuvinte cu 2, 3, 4, …. litere:
m: mă, mac, masă, mărar
Descoperiți cuvintele
Înlocuiți prima literă cu alta și formați cuvinte noi :
toc : poc, joc, loc, foc, șoc, soc etc.
Înlocuiți ultima literă cu alta și formați cuvinte noi:
coș : cos, con, cor, coc, cot, cod etc.
Înlocuiți litera subliniată cu alta și formați cuvinte noi:
coasă : coajă, coală, coamă, coadă etc.
Cuvinte cu același înțeles
Grupați cuvintele date după același înțeles : mister, a cutreiera, a anunța, a străbate, a înștiința, a se deplasa, a vesti, a colinda, a transforma, ascunziș, a merge, a modifica, secret.
Rezolvarea:
mister a cutreiera a anunța a transforma
ascunziș a străbate a înștiința a modifica
secret a se deplasa a vesti
a colinda
a merge
Ce cuvânt lipsește ?
Am cules perele dintr-un … bătrân.
Elena are un … lung și ondulat.
Jocul propozițiilor :
Alegeți câte un cuvânt din fiecare șir și formați propoziții despre ocupațiile oamenilor :
șoferul, pompierul, croitorul;
stinge, croiește, conduce;
haine, mașina, focul;
Îmbrăcând forma jocului, activitatea este tot atât de necesară dezvoltării psihice și fizice a copilului, ca și lumina soarelui. Jocul a fost, este și va rămâne tovarășul nedespărțit al copilăriei.
REBUS:
Rebus. Găsește cuvintele cu același înțeles și vei afla cine te ajută la nevoie.
1. a înțelege
2. a dezvolta
3. a da
4. școlar
5. a cunoaște
6. fecior
7. întristat
8. stea
9. a scânteia
Pornind de la unul sau mai multe cuvinte de acest fel, se pot ,,inventa” o mulțime de exerciții-joc având cerințe diverse. Exercițiile ,,UN – O”, pot fi folosite în orice moment al lecției, pentru îmbogățirea vocabularului, ca activitate individuală, în perechi, în grup.
bar-bară mai-maia tren-trenă
bon-bonă rai-raia cros-crosă
toc-tocă sac-saca dram-dramă
tuș-tușă bard-bardă
foc-focă trup-trupă
cap-capă brut-brută
cal-cală
lup-lupă
ton-tonă
coc-cocă
var-vară
nor-noră
cot-cotă
bot-botă
dan-dană
Ț.O.M.A.P.A.N.= țări, orașe, munți, ape, plante, animale, nume
Încep eu: Ț.O.M.A.P.A.N. Cu inițiala numelui nepoatei: (M)
Mongolia, Madrid, Măcinului, Mureș, Mătrăgună, Măgar, Maria. E rândul tău!
Ț.O.M.A.P.A.N. Cu inițiala prenumelui unui autor……
Ț.O.M.A.P.A.N. Cu inițiala personajului din textul………….
Ț.O.M.A.P.A.N. Cu inițiala prenumelui tău…..
STOP FAZAN
Ce ai de făcut? Trebuie să formezi câte cinci cuvinte care să înceapă cu ultima silabă din cuvântul înaintea căruia este pus STOP.
Pe nasul borcănat purta ochelari mici /STOP 1 cu ramă de aur.
Omul mai fuma /STOP2și o lulea curbată, care-i atârna/ STOP3
Din colțul gurii, astfel că toată /STOP 4 gura i se strâmbase
într-o parte. /STOP 5
Exemplu: STOP 1 -mici: cireașă, ciudă, cinema, cizme, circ;
FAZAN- Acum trebuie să formulezi propoziții cu câte un cuvânt din fiecare serie. Vei pierde câte o literă din FAZAN de fiecare dată când propoziția ta nu are sens.
Calambururi
Acest joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din asemănarea formală a unor cuvinte deosebite ca sens.
Exemplu: ” Amabilitatea înseamnă adesea am abilitate„
Realizează calambururi comice cu : mototolite, strâmbate, ceva, mormăi, revedem.
Drumul spre curcubeu
Se poate aplica la clasa a VI-a fragmentul din ” Amintiri din copilărie ” de I. Creangă. ( manualul EDP)
Câte personaje apar în textul citat? C
Unde are loc acțiunea? U
Rolul învățătorului din textul dat este important? R
Cu cine te asemeni din fragmentul dat? C
Un elev din text este neîndreptățit. De ce? U
Băiatul ce familie are? B
Ești elev și tu! Cum e o zi din viața ta? ( trei adjective) E
Un gând pentru elevii din fragmentul citat! U
Iată câteva cerințe care pot fi adresate:
– să găsească și ei asemenea perechi de cuvinte,
– să găsească unul din cuvinte, atunci când îl cunosc pe celălalt,
– să caute în dicționare explicația unor cuvinte,
– să alcătuiască propoziții, texte, etc.
Jocul cuvintelor
Voi începe cu :
E o doamnă puțin îngâmfată, cu
VACANȚA aere de plimbări la munte și la
mare.
Acum găsește și tu două cuvinte și caracterizează-le.
ROGVAIV, scris și R.O.G.V.A.I.V. Sau Rogvaiv este un acronim provenind de la culorile vizibile ( roșu, oranj sau portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet) și care reprezintă o formulă mneomotehnică pentru reținerea mai ușoară a culorilor și a ordinei lor din spectrul vizibil( culorile curcubeului )- http: //ro.wikipedia.org
Imaginează-ți că porți niște ochelari de soare speciali! Cu ajutorul lor, descoperă în șirurile de litere de mai jos sinonimele cuvintelor date și încercuiește-le:
Ciocnire= dușmănie= amesteca=
Înviorare= nehotărâre= ghicitoare=
Negustor= îndeletnicire=
B T N A R I C O M E R C I A N T
I A P Q A H D H R Y N T M E V O
O M L F B M N P T Z G U N Z V S
C P K S C E U O H E K U N I N T
U O G H H W F C A N M B G T U I
P N D N G C O M B I N A R A T L
A A R V D M R Z Y G G D D R E I
T R W B B D P R D M F J Z E W T
I E D I P S Y G G A Q F X E S A
E D N A O Y M B V N A H X Q P T
V A S C N X D I N A M I Z A R E
Pune-ți din nou ochelarii speciali! Cu ajutorul lor, descoperă în șirurile de mai jos antonimele cuvintelor date și încercuiește-le:
Accelerare= a respinge= calitate=
Cald= iute= ridicat=
Lumină= a se strânge= liniștit=
I E D D E F E C T V B
M C S H Q O S X T C A
P I C K U C F A R T A
R R L E N T R S T U T
A E X L N O S S F H P
S N V O B E U D P I E
T U B O M E R E C E C
I T C P R F J G T I C
A N G E A G I T A T A
Y I N C E T I N I R E
PROIECT DE LECTIE
DATA :
CLASA : a VII-a
ARIA CULICULARA : Limba si comunicarea
OBIECTUL : Limba romana
SUBIECTUL : Vocabularul
PROFESOR :
OBIECTIVE :
COMPETENȚE GENERALE:
Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată;
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
Competențe derivative :
a.Cognitive
C1 : Sa defineasca vocabularul ;
C2 : Sa precizeze structura vocabularului si caracteristicile componentelor acestuia ;
C3 : Sa indice apartenenta cuvintelor dintr-un text dat la vocabularul fundamental sau la masa vocabularului , motivand alegerea ;
C4 : Sa sesizeze valoarea expresia a arhaismelor , a regionalismelor si a neologismelor ;
C5 : Sa identifice sinonimele neologice ale unor cuvinte date ;
C6 : Sa identifice tipurile de sufixe ale unor cuvinte derivate ;
C7 : Sa diferentieze cuvintele derivate cu prefixe neologice de cuvinte compuse cu elemente de compunere savanta ;
C8 : Sa rezolve cerintele unui text formativ privind schimbarea valori gramaticale a cuvintelor .
b . Afective
:Sa introduca cunostintele acumulate in propriul sistem de valori .
STRATEGI DIDACTICE
a. Metode si procedee : conversatia euristica , explicatia , invatarea prin descoperire , exercitiul oral si scris ,analiza lexicala , analiza morfologica , exemplul ;
b.Mijloace de invatamant : fisa de munca independenta sau in echipa , dictionare .
FORME DE ORGANIZARE A ACTIVITATII: activitatea frontală , activitatea pe echipe , activitatea independenta
RESURSE : capacitatea de invatare a elevilor
Din punct de vedere al capacitati de invatare , clasa este relativ omogena .Majoritatea elevilor dispun de capacitati sporite de invatare , iar restul poseda resurse suficiente pentru buna desfasurare a activitatii didactice .
TIMP : 50 min .
(Anexa 1)
Echipa 1 Echipa 2 Echipa 3 Echipa 4
adancime ( profunzime ) oboseala (surmenaj ) amănunt ( detaliu ) prostie (stupiditate )
calatorie ( voiaj ) necuviinta ( indecenta ) zgarcenie ( avaritie ) obraznicie ( insolenta )
chemare (apel ) rasunet (ecou ) urmas ( succesor ) parere ( opinie )
crepatura (fisura ) sfetnic ( consilier ) urmare ( consecinta ) potrivit ( adecvat )
cutremur (seism ) tavan (plafon ) teasta ( craniu ) banuit (suspect )
ascultator (docil ) tristete (melancolie ) fular (sal ) legatura ( conexiune )
incapatanare (obstinatie ) taină ( mister) stricaciune ( avarie ) renumit (prestigios )
jertfa ( sacrificiu ) prapastie (abis ) singuratate ( solitudine ) gandire ( discernamant )
narav ( viciu ) situatie ( context ) scop ( finalitate ) anevoios (dificil )
intamplator ( fortuit ) erou (protagonist ) prilej ( ocazie ) gustos (apetisant )
Echipa 5
hotarator (decisiv )
vina (culpa)
intaietate (prioritate )
zgarcit (avar )
a faptui ( a comite )
a conduce ( a dirija )
a parasi ( a abandona )
a se tangui ( a se lamenta )
pricepere (conpetenta)
daunator ( nociv )
Echipa 6
a sarbatori ( a celebra )
a rani ( a leza )
a construi ( a edifica )
a tulbura ( a perturba )
intrecere ( competitie )
convingator (persuasiv )
a taragana (a tergiversa )
a mari ( a augumenta )
concurenta ( rivalitate )
obijnuit (banal )
Anexa 2
Echipa 1
acreala ( n.a. )
afumatoare ( instr .)
aluniste (col .)
auzibil ( ins . )
biruinta ( n.a )
baietandru (aug )
Echipa 2
bucatar (a.g. )
cuconet ( col .)
cumetrie ( n.a .)
industrias (ag. )
tarisoara (dim.)
Echipa 3
inotator (ag .)
margelat (ins .)
masliniu ( ins. )
muteste ( mod .)
nevoias ( ag .)
vorbulita ( dim.)
Echipa 4
prieteneste ( mod )
pruncime (col. )
rapidist ( ins .)
putinatate (n.a. )
sifonagiu ( ag. )
ladoaie ( aug . )
Echipa 5
stejaris (col . )
blanarie ( orig . )
oltean (orig . )
tarais ( mod )
vecinatate ( n.a. )
cartoi (aug )
Echipa 5
moldovean ( orig .)
cofetarie ( orig .)
englezeste ( mod .)
maturica ( dim . )
catelandru ( aug . )
bradet ( col . )
Anexa 3
TEST FORMATIV
-Cerinta : precizati valoarea morfologica a cuvintelor subliniate :
1 . Toamna se deschid scolile
2 . Lenesul mai mult alearga .
3 . Scrie clar .
4 . Binele se rasplateste cu bine .
5 . Eu-l liric este vocea poetului .
6 . Ma gandesc la anii trecuti .
7 . Mama , ce vremuri traim !
8 . Eu vin , iar el pleaca !.
9 . Lui Mariusnu-i place sportul .
10 . Este problema lui.
Proiect de lecție
Clasa : a VI -a
Obiectul :Limba romana
Unitate de invatamant : Cartea -obiect cultural
Tipul lectiei : dobandire de noi cunosctinte
Subiectul : OMONIMELE . PARONIMELE
DEMERSUL DIDACTIC
COMPETENȚE GENERALE:
Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată;
Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.
Competențe derivative :
> Sa sesizeze sensul cuvintelor omonime -paronime
> Sa observe atractiile paronimice , greseli care decurg prin utilizarea incorecta a acestora ;
> Sa utilizeze corect in context paronimele si omonimele ;
> Sa evidentieze rolul omonimiei in anumite cointexte ( jocuri de cuvinte , calambururi , epigrame )
STRATEGIA DIDACTICA
RESURSE : elevi-capacitati bune
spatiul -sala de clasa
durata – 50 min.
METODE SI PROCEDEE DIDACTICE : exercitiul creator , observatia , jocul didactic .
MIJLOACE DE INVATAMANT : Manualul pentru clasa a V -a , EDP ; creta colorata ;tabla ; Dictionar de omonime ; Dictionar de paronime ; DEX-ul ; DOOM-ul ; "Graiul Marajuresului " , rubrica divertisment .
FORME DE ORGANIZARE : activitate formala , activitate pe grupe .
T E S T I N I Ț I A L
CLASA A VIII-A
Citește cu atenție textul:
„Mult s-a ostenit părintele Trandafir în tinerețea lui. (…) Dar toate s-au făcut și nici n-au rămas lucru zadarnic. Trandafirică a ajuns popă în satul tătâne-său, în Butucani, bun sat și mare, oameni cu stare și cu socoteală, dar la pomeni și la ospețe părintele Trandafir nu mergea bucuros. ( Ioan Slavici, Popa Tanda )
Se cere :
01. Transcrie un cuvânt derivat cu sufix diminutival .
_________________________ __________________________________ 1p.
2. Numește mijlocul de îmbogățire a vocabularului prin care s-a format cuvântul tinerețe. __________________ ________________ _____ ________________ ___ 1p
03. Alcătuiește un enunț în care cuvântul lui să aibă o valoare gramaticală diferită de cea din text.
________________________________________________________________ 1p
04. Scrie câte un enunț cu omonimele cuvintelor mare și dar din text.1p
05. Alcătuiește un enunț în care să folosești un antonim al cuvântului bucuros.
______________________________________________________________ 1p
06. Scrie două sinonime ale verbului s-a ostenit. _______________________________________________________________ 1p
07. Alcătuiește un enunț în care verbul a ajuns ( a ajuns popă ) să aibă altă valoare decât cea din text.
__________________________________________________________________1p
08. Transcrie o unitate frazeologică.
___________________________________________________________________1p
09. Rescrie următorul enunț corectând greșelile:
Fortuiți de situația dificilă, cei doi au acceptat să conviețuiască împreună, deși erau convinși că atmosfera din casă nu va fi distinsă. 1p
Se acordă un punct din oficiu
Test de evaluare- clasa a VIII-a
SE DĂ TEXTUL:
„Umblă ușor peste case
Zâmbiți, trecători,
Lumina de aur a toamnei,
Descheiați-vă la gât,
Atinge copacii și scutură frunzele Potoliți-vă setea de-albastru (…)
Și pașii ei nu se aud,
E ultima îmbrățișare a toamnei,
Nu se aud
Decât la mine în suflet –
Sărutul din urmă care ne face asemenea zeilor.”
(Victor Felea, Lumina de aur a toamnei)
CERINȚE:
I. 1. Enunțați ideea poetică a versurilor de mai sus. 1p.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
2. Identificați în text o personificare. 0,25 p.
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
3. Dați două argumente care să ateste faptul că textul aparține genului liric.Dați exemple din text .1p
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
II. A. 1. Definiți argoul. : 0,25p
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
2. Omografele sunt 0,25p………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
B. 1. Identificați în text un cuvânt format prin compunere. …………………………………0,25p
2. În text cuvântul toamnei are valoare morfologică de …………………………. .
Alcătuiți un enunț în care acesta să aibă altă valoare morfologică: 0,5p.
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
3. Substantivul trecători se află în cazul ………………………………………………………………. . 0,25p
4. Substantivul îmbrățișare are funcția sintactică de ……………………………………………….. 0,25p
C. 1. Dați câte un sinonim neologic pentru următorii termeni: 1,25p
întâmplător …………………………. răzbunător…………………………… dezordine………………………….
satisfăcător………………………………; hotărâre……………………………….
2. Dați antonimele cuvintelor: 0,75 p.
vizibil …………………………..; simpatic…………………………………; normal……………………………….
3. În enunțul „Mi se topește inima după el.” substantivul inima are sens……………………….0,25p
4. Identificați construcțiile pleonastice din următoarele enunțuri și rescrieți-le corect: 1p.
a. Și-a contrazis propria lui afirmație.
……………………………………………………………………………………………………………………………………
b. Astăzi s-au anunțat averse de ploaie în nordul țării.
……………………………………………………………………………………………………………………………………
c. S-a găsit soluția cea mai optimă. ………………………………………………………………………………….
d. Vermicidul folosit a fost ucigător. ……………………………………………………………………………….
5. Alcătuiți (pe verso) câte un enunț cu paronimele temporar / temporal: 1p.
6. Dați două exemple de locuțiuni care să conțină verbul a face: 0,5p.
……………………………………………………………………………………………………………………………………
7. Dați un exemplu de tautologie: 0,25 p.
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
Din oficiu ………………………………………………………………………………………………………………. 1p
Imnul VOCABULARULUI
Pe foile din dicționar
Stau cuvintele-n tipar
Țin de mână sensul lor
Să te cheme-n lumea lor.
Din tainica lor veșnicie
Iubita polisemie
Stă pitită-ntr-un colț
Să-și găsească al său rost.
Antonimele se ceartă
Sinonimele se-mpacă,
Stau pe bancă amândouă
Așteptând o formă nouă.
Răsfoind foaie de foaie
Pas cu pas se încovoaie
Arhaismele uitate
Neologisme inventate.
Omofone și omografe
Împodobesc filele groase
Se joacă necontenit
În gândul nostru înveselit.
În anumite regiuni
Se prind în horă ca-n cununi
Regionalismele simbol
Să-și arate hazul lor.
Se adună toți în gașcă
Să formeze limba noastră
A vocabularului casă
DULCEA LIMBĂ ROMÂNEASCĂ.
Proiect de lecție
Clasa
Titlul lecției: Conversiunea
Tipul: mixtă
Competențe specifice: – utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de
comunicare;
– dezvoltarea competențelor de argumentare și de gândire critică;
– cultivarea gustului estetic în domeniul literaturii.
Motivația: Lecția dezvoltă gândirea critică, abilitățile de analiză, de investigație, deprinderile de argumentare și persuadare, utilizând un limbaj corect și structuri logice, exersează o reală comunicare bazată de dialog și ascultare activă.
Obiective de referință: Elevii vor fi capabili:
să identifice termenii obținuți prin conversiune;
să precizeze principalele tipuri de conversiune;
să indice modalitățile de realizare a conversiunii;
să exemplifice tipurile de conversiune;
să distingă conversiunea de omonimiile gramaticale.
Strategia didactică:
Metode didactice: exercițiul, demonstrația, conversația, învățarea prin descoperire, analiza
gramaticală;
Forme de organizare a activității elevilor : activitate frontală, alternativ cu activitatea
individuală, activitate pe grupe, brainstorming – ciorchine de idei;
Resurse: I. Capacitățile receptive ale elevilor;
II. Fișe de lucru, material bibliografic;
Metode de evaluare: valorificarea răspunsurilor elevilor în discuție, feed-back raportat
contribuției elevilor, autoevaluarea;
Bibliografie: Dumitru Bejan, 1995, Gramatica limbii române, Editura Echinox, Cluj-Napoca.
G. G. Neamțu, 1999, Teoria și practica analizei gramaticale, Editura Excelsior, Cluj-Napoca.
Mircea Goga, 2001, Limba română. Morfologie. Sintaxă. Ghid de analiză morfologică, Editura Limes, Cluj-Napoca.
G. Gruiță, 1998, Gramatică normativă, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Captarea atenției ( evocare )
Se prezintă și se exemplifică de către elevi principalele mijloace de îmbogățire a vocabularului.
Conexiuni cu achizițiile anterioare ale elevilor, referitoare la conversiune.
Anunțarea titlului lecției noi (Conversiunea), definiția.
IV. Organizarea cunoștințelor ( realizarea sensului )
Sunt distribuite fișe de lucru elevilor (v. anexa nr. 1)
Fiecare elev care face parte dintr-una din cele șase grupe în care s-a împărțit clasa în prealabil va deveni “expert” într-o anumită problemă (sunt numerotați de la 1 la 4).
Astfel: Expertul nr. 1 din fiecare grupă va avea ca sarcină Substantivarea (secțiunea A din anexă);
Expertul nr. 2 – Adjectivarea (secțiunea B);
Expertul nr. 3 – Adverbializarea (secțiunea C);
Expertul nr. 4 – Prepoziționalizarea (secțiunea D);
Expertul nr. 5 – Interjecționalizarea (secțiunea E);
Expertul nr. 6 – Conjuncționalizarea (secțiunea F).
Sarcinile fiecărei grupe cuprind exerciții de identificare a termenilor obținuți prin substantivare, adjectivare etc. (se acordă 10 min. pentru rezolvarea sarcinilor).
După expirarea timpului, grupele se despart, formându-se noi grupe din toți elevii care în grupele inițiale au fost nr. 1, experți Substantivare, din toți elevii nr. 2, experți Adjectivare ș .a. m. d.
Timp de 10 minute membrii fiecărei grupe nou-formate (experți nr. 1, experți nr. 2 etc.) vor colabora pentru a concluziona în legătură cu sarcina de lucru. ( mozaic )
Astfel: Experții nr. 1:
Pot deveni substantive:
adjectivul (frumosul)
pronumele
numeralul
interjecția (oful)
verbul
adverbul (aproapele)
articolul
prepoziția
conjuncția
Experții nr. 2:
Pot deveni adjective:
1.substantivul (fată copilă)
2.numeralul
3. pronumele
4.verbul
5.adverbul (asemenea indiferență)
Experții nr. 3
Pot deveni adverbe:
substantivul (Învață noaptea)
adjectivul (Acționează rapid)
3.pronumele relativ ce (=cât de): Ce bine se potrivesc!
4. numeralul multiplicativ (Câștigă îndoit.)
distributiv (Aleargă câte doi.)
ordinal (Întâi, fă temele.)
adverbial (El scrie de două ori.)
5.verbul – participiu (Vorbește deschis.)
6. conjuncția (Iar ai întârziat.)
Experții nr. 4
Pot deveni prepoziții:
adverbul (Zboară deasupra casei.)
substantivul (grație efortului)
participiul (mulțumită mamei)
Experții nr. 5
Pot deveni conjuncții:
adverbul relativ (Cum n-ai mâncat, ți-e rău.
Unde nu e departe, am mers pe jos.)
verbul (Fie cu intenție, fie fără intenție, a greșit.)
Experții nr. 6
Pot deveni interjecții:
substantivul (Doamne!)
verbul (Uite!)
numeralul (Șase!)
V. Conexiune inversă ( reflecția )
Va fi distribuită elevilor o nouă fișă de lucru care cuprinde mai multe tipuri de exerciții (anexa nr. 2)
exerciții de comparare (exercițiul I, anexă), 5 min.
Exemplu
Enunț. Identifică diferențele de natură morfologică dintre cuvintele:
a) Merge încet. b) Avea un mers încet.
Barem de corectare: a) adverb b) adjectiv
exerciții de exemplificare (exercițiul II, anexă), 5 min.
Exemplu
Enunț. Dați câte 5 exemple de substantive cu valoare adverbială și cu funcție de complement circumstanțial de mod, care determină fie un adjectiv (grupa A), fie un verb (grupa B).
Barem de corectare: A) prost bâtă, înghețat bocnă, singur cuc, gol pușcă, alb colilie, frumos foc, plin ochi.
B) a adormi buștean, a intra buluc, a tăcea chitic, a lega fedeleș, a curge gârlă, a pleca/a veni glonț, a lustrui lună, a se ține scai, a-i merge strună.
exerciții de folosire corectă și adecvată a elementelor verbale (exercițiul III, anexă), 5 min
Exemplu
Enunț. Indicați, prin rescriere, forma corectă:
copii noi / nou – născuți
Barem de corectare: 1) nou; 2) greu; 3) destul; 4) celei; 5) acestora; 6) zile; 7) unanim; 8) posibil; 9) însăși; 10) pe care; 11) niciunul; n-a; 12) câte; 13) cât; 14) nemaipomenit; 15) cel; 16) liber-cugetători; 17) obligatoriu; 18) contrar.
exerciții de disociere (itemi cu alegere multiplă) – exercițiul IV, anexă, 5 min.
Exemplu
Enunț. Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:
Cuvântul subliniat din enunțul: Cum a venit, a și spart geamul. este:
conjuncție coordonatoare, fără funcție sintactică;
adverb de mod, complement circumstanțial de mod;
adverb de timp, complement circumstanțial de timp;
pronume reflexiv, formă neaccentuată, dativ, atribut pronominal datival
Barem de corectare: 1) c; 2) b; 3) c; 4) c; 5) c; 6) b; 7) d; 8) c; 9) d; 10) d.
VI. Temă pentru acasă
exerciții de identificare a funcției sintactice a cuvintelor provenite din alte părți de vorbire (ex. V, anexă)
Fișă de lucru 1
Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea)
Fișă de lucru 2
I .Indică diferențele de natură morfologică dintre cuvintele:
Merge încet. Avea un mers încet.
L-au lăsat bolnav și fără speranțe. Era un bătrânel bolnav și singur.
Copile crescute la orfelinat? Se integrează greu în familie. Să-ți amintesc un vers din Eminescu: “Zilele-mi copile și albe le-a țesut”.
Înainte nu era mai bine. Înaintea vieții trebuie să nu fii inflexibil și intolerant.
Nu știu cum învață. Cum nu e serios, nu poate face performanță.
S-a auzit vai, dar acest vai nu-l auzeau prima dată.
Vara viitoare plec la mare; de obicei, vara stau acasă.
Paznicul a fost bătut măr, chiar sub acest măr lângă locuința de serviciu.
Toți au griji și speranțe. Toți prietenii mei speră într-un viitor mai bun.
Avea multă grație și eleganță. S-a impus grație talentului.
Cealaltă e plauzibilă. Cealaltă ipoteză e greu de imaginat.
II. Dați câte 5 exemple de substantive cu valoare adverbială și cu funcție de complement circumstanțial de mod, care determină fie :
a) un adjectiv (grupa A) b) un verb (grupa B)
III. Alegeți , prin subliniere, forma admisă de limba literară:
1) copii noi/nou născuți; 2) Acestea sunt probleme grele/greu de rezolvat; 3) Au venit destul/destui de mulți copii; 4)comportarea fetei cea/celei nou venită/venite în clasa noastră; 5) …în urma eforturilor acestora/acestea; 6) În primele ore ale celei de a doua zi/zile a misiunii; 7) Experții sunt unanimi/unanim de acord; 8) … cantități cât mai mari posibile/posibil de alimente; 9) Doamna profesoară însuși/însăși a spus asta; 10) Nu-mi place stofa care/pe care am ales-o.
Încercuiți litera corespunzătoare răspunsului corect:
IV. Cuvântul subliniat din enunțul: Cum a venit, a și spart geamul. este:
a. conjuncție coordonatoare/ fără funcție sintactică;
b. adverb de mod/ complement circumstanțial de mod;
c. adverb de mod/ complement circumstanțial de timp;
d. pronume reflexiv/ formă neaccentuată, D., atribut pronominal datival.
2. Cuvântul subliniat din enunțul: Nimeni nu mi-i drag ca tine este:
a. complement circumstanțial de mod/ adverb de mod;
b. nume predicativ/ adjectiv calificativ, N.;
c. nume predicativ/ adjectiv determinativ, N.;
d. nume predicativ/ adverb de mod.
3. Cuvântul subliniat din enunțul: Nu-l știam contra voastră este:
a. complement circumstanțial de mod/ pronume posesiv, G. cu locuțiune propozițională;
b. complement indirect/adjectiv pronominal posesiv, Ac. cu prepoziție;
c. element predicativ suplimentar/ adjectiv pronominal posesiv, Ac. cu prepoziție;
d. altă interpretare.
4. Cuvântul subliniat din enunțul: Când ar fi după corbi, toți caii ar fi morți este:
a. adverb relativ;
b. adverb interogativ;
c. conjuncție;
d. altă interpretare.
V. Tema pentru acasă
Precizați funcția sintactică și cazul cuvintelor subliniate:
“În culmea disperării, pasiunea absurdului este singura care mai aruncă o lumină demonică în haos.” (E. Cioran)
“…turbulența era socotită de cei înțelepți proprie vârstei și rareori îmi atrăgea vreo pedeapsă prea gravă.” (M. Preda)
“Bat lung peste țară
Reci ramuri de vânt
Și codrul de ceară
Miroase a sfânt” (V. Voiculescu )
“Tu ești la fel de pur și de frumos, grasule,
și de neștiutor, știutorule.” (N. Stănescu)
“Eu sunt acel «nu știu ce», acel loc unde văzul se transformă întrucâtva în văz, ca să poată comunica intre ele…” (N. Stănescu)
“Cei care au sufletul grosolan spun «tu» și intimilor și slugilor, arătând prin aceasta că pentru dânșii intimitatea înseamnă lipsa de stimă și de respect.” (G. Ibrăileanu)
“În amor omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic.” (G. Ibrăileanu)
“Sinele încearcă din «sine» să iasă.
„ochiul din ochi, și mereu
însuși pe însuși se lasă
ca o neagră ninsoare, de greu.” (N. Stănescu)
“Vino, monarhule Timp, cu nobilii tăi
Azi, Ieri, Acum și Atunce.” (E. Botta)
“Sub cerul negru, cerul gurii,
stă marea de scuipat a urii,
ce n-are azi și n-are mâine…” (N. Stănescu)
-PROIECT DE LECȚIE-
SUBIECTUL LECȚIEI: Genuri literare. Genul liric
OBIECTIVE CADRU:- dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral/scris
– dezvoltarea capacității de exprimare orală/scrisă
OBIECTIVE OPERATIONALE:
a. cognitive: – La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili :
O1 – să definească, în mod corect, genul literar/liric, opera lirică;
O2 – să identifice caracteristicile operelor lirice și a genului liric, încadrând un text în specia literară
respectivă;
O3 – să identifice elementele de versificație și să înțeleagă importanța elementelor
de versificație într-o poezie;
O4 – să selecteze figurile de stil și mijloacele expresive folosite în textul liric;
b. afective:
O5 – să descopere savoarea scrierilor lirice dincolo de obligația de a citi;
O6 – să manifeste spirit de competiție;
O7 – să-și formeze capacitatea de autoevaluare;
c)psihomotorii:
O8 – formarea deprinderilor elevilor de a opera, în comunicarea scrisă sau orală, cu noile concepte operaționale.
METODE ȘI PROCEDEE (active și alternative): conversația, problematizarea, investigația continuă, exercițiul (recunoaștere, exemplificare, completare), învățarea prin descoperire, organizatorul grafic, brainstorming-ul, puzzle.
TIPUL LECȚIEI – consolidare/sistematizare a cunoștințelor
TIMP ALOCAT 50 de minute
MATERIALE DIDACTICE : portofoliul elevilor, fișe de lucru, scheme, planșe, tabla, caietele elevilor
FORME DE ORGANIZARE a activității elevilor: activitate frontală combinata cu cea independentă individuală, în grup, în pereche.
FORME DE EVALUARE: orală și scrisă (întărirea răspunsurilor, observația sistematică, turul galeriei, portofoliul).
MATERIAL BIBLIOGRAFIC > Limba română. Manual pentru clasa a VI-a, Ed. Didactica si Pedagogica, Autori- Valentina Jercea, Eleana Mazilu-Ionescu,
>fragmente din poeziile ,,Miezul iernii” , ,,Dimineața “și ,, Sfârșit de toamnă” de Vasile Alecsandri
> Limba și literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 42, 2003.
> BRÂNZEI, GH., PASCU, EL., APETROAIE, E. ; Limba și literatura română, repere metodice pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, Editura Alfa, Piatra- Neamț, 2005.
> PARFENE, C. Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Editura Polirom, Iași, 1999 .
Miezul iernii
În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așează bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
(de VASILE ALECSANDRI)
Cerinte:
1.Selectează, din tabelul de mai jos, substantivele potrivite stării tale de după prima lectură.
2. Ce surprind versurile de mai sus? Argumentati-va raspunsul.
3. In ce gen literar si in ce specie literara incadrati aceste versuri? Justificati alegerea facuta.
4. Identificati in textul de mai sus epitete (simple si duble) si o comparatie.
5. Definiti epitetul.
6. Ce fel de imagini contureaza figurile de stil gasite de voi in textul de mai sus?
7. Precizati rima acestor versuri. Motivati raspunsul vostru.
8. Stabiliti masura ultimului vers.
9. Reprezentati grafic continutul acestor versuri.
Dimineața
Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,
Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură,
În curând și el apare pe-orizontul aurit,
Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit.
El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scară
Și cu raze vii sărută june flori de primăvară,
Dediței și viorele, brebenei și toporași
Ce răzbat prin frunze- uscate și s-arată drăgălași
(de VASILE ALECSANDRI)
Cerinte:
1.Selectează, din tabelul de mai jos, substantivele potrivite stării tale de după prima lectură.
2. Ce surprind versurile de mai sus? Argumentati-va raspunsul.
3. In ce gen literar si in ce specie literara incadrati aceste versuri? Justificati alegerea facuta
4. Identificati in textul de mai sus epitete (antepuse si postpuse) si o personificare.
5. Definiti personificarea.
6. Ce fel de imagini contureaza figurile de stil gasite de voi in textul de mai sus?
7. Precizati rima acestor versuri. Motivati raspunsul vostru.
8. Stabiliti masura primului vers.
9. Reprezentati grafic continutul acestor versuri.
Sfârșit de toamnă
Vesela verde câmpie acu-i tristă, veștezită,
Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;
Frunzele-i cad, zbor în aer, și de crengi se deslipesc,
Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.
Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri,
Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.
Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori
Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.
(de VASILE ALECSANDRI)
Cerinte:
1.Selectează, din tabelul de mai jos, substantivele potrivite stării tale de după prima lectură.
2. Ce surprind versurile de mai sus? Argumentati-va raspunsul.
3. In ce gen literar si in ce specie literara incadrati aceste versuri? Justificati alegerea facuta
4. Identificati in textul de mai sus un epitet, o enumeratie si o comparatie.
5. Definiti.comparatia.
6. Ce fel de imagini contureaza figurile de stil gasite de voi in textul de mai sus?
7. Precizati rima acestor versuri. Motivati raspunsul vostru.
8. Stabiliti masura primului vers.
9. Reprezentati grafic continutul acestor versuri.
PROIECT DE LECȚIE
CLASA: a VI-a
DISCIPLINA: Limba și literatura românǎ;
ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare;
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Opera epică;
SUBIECTUL: Structura compozițională a operei epice;
TEXT SOPORT:” Sobieski și românii” de Costache Negruzzi;
TIPUL LECȚIEI: formare de priceperi și deprinderi;
SCOPUL:Perfecționarea continuă a capacității de comunicare prin valorificarea noțiunilor însușite și de investigare a unui text literar;
CONȚINUT INFORMATIV: Clasificarea personajelor,apartenența operei la genul epic;
OBIECTIVE OPERAȚIONALE: La șfârșitul orei elevii trebuie:
O1 să recunoască caracteristicile operei epice;
O2 să recunoască personajele operei și să le clasifice;
O3 să poată realiza o scurtă caracterizare a personajelor textului;
O4 să emită păreri proprii despre tema propusă argumentând răspunsul;
O5 să manifeste plăcere pentru lectură.
RESURSE PROCEDURALE:Conversația,brainstormingul, ciorchinele, gândirea activă, metoda cadranelor, metoda pălăriilor gânditoare,,metoda cubului
RESURSE MATERIALE:fișe de lucru,
ORGANIZAREA ACTIVITĂȚII ELEVILOR: individuală și pe grupe;
STRATEGII DE EVALUARE: frontală, individuală
CONDIȚII DE REALIZARE
LOCUL-sala de clasă
TIMPUL-50 min
BIBLIOGRAFIE:
Manualul de Limba Română –clasa a VI-a , Anca și Sergiu Șerban,Editura All,București, 2007.
Metodica predării limbii și literaturii române,V. Marinescu, Editura Fundației România de Mâine,București, 2004.
Programe scolare pentru clasele V-VIII ,Aria curriculară: Limbă și comunicare;București,1999.
DESFĂȘURAREA LECȚIEI
ANEXA A
REBUS
1. Sinonim pentru cuvântul viteaz;
2. Arhaism pentru cuvântul grănicer ( străjer);
3. Paronimul cuvântului ireal;
4. Regionalism moldovenesc pentru cuvântul varză.
ANEXA B
FIȘĂ DE CARACTERIZARE
ANEXA C
CU PALĂRIA ALBĂ SE EVALUEAZĂ OBIECTIV
INFORMATORUL
Realizează, în cel mult zece rânduri, o prezentare a operei
„Sobieski și românii” de C. Negruzzi.
CU PĂLĂRIA ALBASTRĂ ÎNCERCĂM SĂ GÂNDIM
GÂNDITORUL
De ce ,,Sobieski și românii’’ este o operă epică?
CU PĂLĂRIA VERDE DEZVOLTĂM CREATIVITATEA
Alcătuiți un alt final pentru opera” Sobieski și românii”.
CU PĂLĂRIA GALBENĂ GÂNDIM POZITIV
CREATORUL
Ce ați fi făcut dacă erați în locul batrânului plăieș?
CU PĂLĂRIA NEAGRĂ CRITICĂM
CRITICUL
Ce părere aveți despre hotărârea lui Sobieski de a-i spânzura pe plăieși ?
CU PĂLĂRIA ROȘIE DEZVĂLUIM SENTIMENTE ȘI EMOȚII
PSIHOLOGUL
Ce v-a plǎcut cel mai mult din aceastǎ operǎ ? De ce ?
Proiect didactic
Data:
Clasa: a VII-a
Școala:
Profesor.
Obiectul: limba română
Subiectul: Sinonimele
Tipul lecției: predare –învățare – evaluare
Scopul:
– însușirea categoriei semantice a sinonimiei;
– îmbogățirea vocabularului;
– perfecționarea exprimării și dezvoltării gândirii creatoare.
Obiective operaționale:
O1- să definească sinonimele;
O2- să recunoască și să alcătuiască seria sinonimică a unui cuvânt;
O3- să recunoască și să dea exemple de sinonime neologice pentru o unitate lexicală;
O4-să folosească sinonimele în contexte adecvate;
O5-să găsească într-un text sinonime pentru părțile de vorbire învățate;
O6-să conștientizeze rolul sinonimelor în exprimarea scrisă și orală;
O7-să utilizeze sinonime cu funcție expresivă.
Metode și procedee:
Conversația (catihetică și euristică);
Demonstrația;
Explicația;
Problematizarea;
Munca independentă;
Jocul didactic;
Exercițiul.
Metoda : Stiu, vreau să știu, am învățat
Mijloace de învățământ:
– manual
– fișe de muncă independentă,
– cretă colorată,
-G h. Bulgăr, „Dicționar de sinonime”, Editura Palmyra”, București 1995.
Scenariul didactic
Test de evaluare
Clasa a V-a FONETICA ȘI VOCABULAR
Citește cu ateție textul rumător, pentru a putea rezolva cerințele:
Micul prinț , care îmi punea o mulțime de întrebări , părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul și asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplărilor. Așa, de plidă , când a dat cu ochi de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine ), m-a întrebat: -Ce bazaconie mai e și asta? -Nici o bazaconie. Ăsta zboară. E un avion . Avionul meu. Și i-am adus la cunoștință, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a exclamat: -Cum ? Ai căzut din cer? -Da, i-am întors-o eu modestie –O! Asta-i bună… -Și micul prinț izbucni într-un drăgălaș hohot de râs, care pe mine m-a supărat destul de mult. Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele. Apoi, adăugă: -Atunci și tu vii tot din cer! De pe ce planetă ești?
(Antoine de Saint-Exupery, Micul prinț)
1. Notează cu A(Adevărat) și F(Fals) enunțurile:
În text cuvintele sunt folosite cel mai mult cu sensul obișnuit.
În acest text sunt prezente imagini vizuale.
Autorul textul este Antoine de Saint –Exupery.
Textul literar nu are un titlu.
Personajele sunt persoane reale.
2. Unește cu săgeți cuvintele cu sens asemănător (sinonimele) potrivite pentru: 5 puncte
mulțime am înțeles am lămurit vorbe cuvinte spunea rostea multitudine a supărat a deranjat
Desparte în silabe cuvintele:
întrebari………………………..
cuvinte………………………………………………………. întâmplător ………………………………..
întrebat………………………………………………….. nenorocirile……………………………..
III. Transcrie un substantive care conține un diftong și un verb care conține un hiat:
…………………………………………………………………………………………………………………………………………..
Realizează, în 30-40 de cuvinte, rezumatul fragmentului de text citat:
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Reordonează propozițiile din textul dat , numerotând în ordinea potrivită:
Micul prinț îmi punea o mulțime de întrebări.
Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul.
Așa, de pildă , când a dat cu ochii de avionul meu, m-a întrebat:
Și astea datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător.
-Ce bazaconie mai e și asta?
Alcătuiește o compunere narativă , de 150-200 de cuvinte, în care să îți imaginezi călătoria micului prinț cu avionul.
În compunerea ta, trebuie :
-să respecți succesiunea logică a întâmplărilor ;
-să folosești două cuvinte derivate, pe care le vei sublinia;
-să respecți structura specifică unei compuneri (introducere, cuprins, încheiere);
-să respecți regulile de ortografie și de punctuație.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Test de evaluare
10 puncte din oficiu
Clasa a VI-a FONETICĂ. VOCABULAR
Citește cu atenție textul rumator, pentru a putea rezolva cerințele:
Crai bătrân, pornit spre rugă I se-nchină, i se-apleacă. Vine-Amurgul de pe munte, Și cu zvon de surle-l lasă- Împărțind cernite-odăjdii Pe Măria-sa să treacă. Brazilor cu bărbi cărunte. Umiliți se-ndoaie brazii, ( Octavian Goga – Asfințit )
Cerințe:
I.Completează spațiile punctate:
Transcrie un diftong din text …………………………..……………………………. 5 puncte
Din seria: brazii,bărbi, treacă, odăjdii, îndoaie , Măria, apleacă, zvon, 5 puncte
conțin diftongi termenii: ………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………….
Sinonimul contextual al cuvântului se-ndoaie este ………………………… 5 puncte
II. Explică scrierea cu majusculă a cuvântului Amurgul ………………………………………… 5 puncte
……………………………………………………………………………………………………………..
III. Alege răspunsul corect:
Cuvântul împarțind s-a format prin : 5 puncte
a.derivare cu suffix ;
b. derivare cu prefux;
c. compunere prin sudare
2. Versul ”Umiliți se-ndoaie brazii”, în total: 5 puncte a. 10 silabe ; b. 8 silabe ; c.7 silabe
3.Antonimul cuvântului umiliți este: 5 puncte a .demni; b. serioși ; c.nefericiți
4. Este corect despărțit în silabe: 5 puncte a. u-mi-li-ți ; b.trea-că ; c.cra-i
5. În cuvântul odăjdii accentual cade pe : 5puncte
a. sunetul ă ; b sunetul o ; c. ultimul i
IV. Notează cu A (Adevărat) sau F( Fals) enunțurile:
În cuvântul crai, sunetul I este vocală. Un omonim din text este cuvântul rugă. 5 puncte Un cuvânt care face parte din familia lexicaă lui munte este muntos. 5 puncte Cuvântul cărunte s-a format prin derivare cu sufix. 5puncte În text nu există cuvinte formate prin compunere. 5 puncte
V. Alcătuiește o compunere narativă de 80-100 de cuvinte , în care să folosești câte un derivat al cuvintelor bătrân , barbă, munte si cărunte din fragmentul citat.
Pune un titlu potrivit. În compunerea ta , trebuie: -să relatezi o întâmplare, respectând succesiunea logică a evenimentelor; 6 puncte – să precizezi două elemente ale cadrului spațio-temporal; 6 puncte -să utilizezi și să subliniezi cuvintele derivate folosite; 6 puncte -să folosești narațiunea ca mod specific de expunere; 6 puncte -să respecți limita de spațiu indicată. 6 puncte
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
10 puncte din oficiu
Test de evaluare
Citește cu atenție textul următor,pentru a putea rezolva cerințele:
DIADEMĂ,diadema, s.f. Cunună din merale și pietre prețioase,purtată pe cap de suverani,de unii reprezentați ai bisericii și,în reprezentările plastice,de anumite divinități;podoabă din diverse metale purtată de femei pe frunte,la anumite ocazii.
CERINȚE:
I. Completează spațiile punctate,cu informații preluate de textul citat:
1.Conține triftong cuvântul…………………………………………………………………………….
2.Din seria argintoase,morții.povara,grea,ninsă,aur,stele,lui,piept,conțin diftongi termenii:……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
3.În penultimul vers,unul dintre cuvintele în care se găsesc vocale în hiat este:…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
II.Numește un motiv pentru care poetul a utilizat greșit,în text,formele cuvintelor sclipea și problemă……………………………………………………………………………………………………………………………………
III. Alege răspunsul corect:
1. Cuvântul argintoase s-a format prin:
a.derivare parasintetică
b.derivare cu sufix
c.conversiune
2.Versul Sprâncenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase,are,în total:
a.10 silabe;
b.12 silabe;
c.14 silabe;
CERINȚE:
3.Antonimul cuvântului stufoase este:
a.rare; b.modeste; c.încâlcite.
4.Este corect despărțit în silabe cuvântul:
a. un-dui-oa-se; b. di-a-dem; c.le-be-zi.
5.În cuvântul sprâncenele,accentul cade pe:
a. suntetul â; b. primul e; c.ultimul e.
IV.Notează cu A (Adevărat) sau F (Fals) enunțurile:
În exemplul Părea c-așteaptă-a morții întunescos problem,există trei diftongi.
Cuvintele sclipea și deasă s-au format prin derivare.
Forma actuală a cuvântului lebezi este lebede.
Cuvântul pletele nu este derivat,ci doar articulat hotărât.
În text nu există cuvinte formate prin compunere.
V.Alcătuiește o compunere descripivă,de 80-100 de cuvinte,în care să integrezi următoarele cuvinte din text:stele,sceptru,ochii,lebede,argintoase.În compunerea ta,trebuie:
-să fixezi doi indici spațio-temporali;
-să utilizezi cuvintele precizate în ceință)
-să folosești figuri de stil și imagini artistice diferite
-să ai un conținut adecvat cerinței formulate
-sa respecți normele de ortografie și de punctuație și limitele de spațiu indicate
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Test de evaluare
Citește cu atenție textul următor,pentru a putea rezolva cerințele:
CERINȚE:
I. Completează spațiile punctate:
1.Cuvintele negustorul,vinde,economie,au calculat fac parte din câmpul lexical al………………………………………………………………………………………………………………………………………….
2.Tema discuției dintre negustor și micuțul prinț se referă la:………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
3.Avantajul pilulelor-minune este acela că…………………………………………………………….
II.Explică sensul expresiei m-aș duce agale către o fântână………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
III.Alege răspunsul corect:
1.Sinonimul cuvântului agale este:
a. domol;
b.grăbit;
c.hotărât;
2.Expresia potolesc setea are înțelesul de:
a. a astâmpăra setea; b.a stinge setea; c.a domoli setea.
3.Starea pe care o resimte,în final,micul prinț este una de:
a.însingurare; b.optimism; c.dezamăgire.
IV. Notează cu A (Adevărat) sau F (Fals) enunțurile:
Cuvântul fântână nu este folosit cu sensul lui propriu.
Sinonimul substantivului nevoie este trebuințată
Cuvântul economie nu poate avea mai multe sensuri.
Faptele imaginare/fictive le depășesc numeric pe cele reale,în fragmentul dat.
Dialogul dintre cei doi este unul familiar.
V.Scrie o compunere narativă,de 80-100 cuvinte,în care să îți imaginezi ce ai face dacă ai avea la dispiztie cincizeci și trei de minute libere pe săptămână,prin simpla administrare a unei pilule-minune.În compunerea ta,trebuie:
-să relatezi o întâmplare,respectând succesiunea logică a evenimentelor;
-să precizezi două elemente ale cadrului spațio-temporal;
-să folosești narațiunea ca mod specific de expunere;
-să ai un conținut adecvat cerinței;
-să respecți regulile de ortografie și de punctuație și limitele de spașiu indicate.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Activitatea didactică
Un rol deMoto:
“Desfă-ți dară aripile, suflet al națiunii mele, lovește cu ele puternic și larg aerul lumii de jos și ia-ți ca un vultur zborul în zările senine și curate.”
Vasile Pârvan
DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ELEVULUI PRIN ACTIVITĂȚI EXTRAȘCOLARE
PLANUL METODIC AL EXCURSIEI :
1.PREGĂTIREA EXCURSIEI:
Anunțarea excursiei;
Durata excursiei;
Echipament adecvat;
Costurile excursiei- suportate de părinți și sponsori
Indicarea lecturii ce trebuie parcursă înainte de excursie;
Procurarea de pungi și cutiuțe pentru colectarea de materiale naturale;
Carnețel și creion pentru consemnarea datelor și observațiilor
2.OBIECTIVE TURISTICE VIZITATE:
Parcul Copou- Teiul lui Eminescu
Bojdeuca lui Ion Creangă
Casa Dosoftei, Trei ierarhi, Mitropolia
Casa Pogor, Muzeul de literatură al Moldovei
Teatrul Național
Bisericile din Iași
3.SCOPUL EXCURSIEI:
Consolidarea și sistematizarea cunoștințelor dobândite la lecții, prin contact direct cu frumusețile județului Iași, cu trecutul istoric, cu realizările în domeniul economic, social și cultural de-a lungul timpului….
4. DESFĂȘURAREA PROPRIU-ZISĂ A EXCURSIEI:
Pentru atingerea scopului, asigurarea eficienței excursiei, conferirea durabilității cunoștințelor dobândite la clasă, am folosit observația dirijată, elevii trebuind sa consemneze:
Denumirea localităților prin care trecem;
Specificul caselor, porților,bisericilor;
Formele de relief străbătute;
Zonele de vegetație întâlnite.
5.OBIECTIVELE EXCURSIEI:
Identificarea zonelor poluate și enumerarea câtorva soluții împotriva poluării;
Sesizarea legăturilor între mediul geografic și viața oamenilor de-a lungul timpului;
Descrierea vieții oamenilor folosind surse păstrate și conservate în muzee;
Compararea portului de azi al oamenilor din Iași cu portul dacilor;
Sesizarea legăturii dintre om și spațiul istoric și geografic în epocile studiate;
Protejarea naturii.
6.VALORIFICAREA EXCURSIEI :
Pentru a închega într-o privire de sinteză ceea ce au observat în timpul excursiei cu ceea ce au învățat la clasă, am împărțit clasa pe grupe și le-am stabilit următoarele sarcini de lucru:
A.GRUPA GEOGRAFILOR:
Să marcheze pe hartă traseul parcurs, să arate printr-o linie îngroșată granița naturală dintre țara noastră și țara învecinată, să specifice formele de relief și zonele de vegetație străbătute.
B.GRUPA ISTORICILOR:
Pe baza valorilor nepereche conservate în muzee, a construcțiilor noi văzute să arate legătura dintre om și spațiul istoric de-a lungul timpului.
C.GRUPA NATURALIȘTILOR:
Să arate tipurile de sol întâlnite, plantele cultivate și sălbatice.
D.GRUPA ECOLOGISTILOR:
Să enumere zone poluate și să propună soluții de prevenire a poluării.
E.GRUPA MATEMATICIENILOR:
Pe baza numărului de kilometri dintre localitățile mai importante, să calculeze distanța parcursă de la plecarea din Târgu Lăpuș si până la sosire.
F.GRUPA IUBITORILOR DE ARTA:
Să compare o casă din zona noastră cu una din Iași, bisericile din Iași cu bisericile din zona noastră, să redea prin desen teiul lui Eminescu sau bojdeuca lui Creangă.
G.GRUPA IUBITORILOR DE FOLCLOR:
Să compare portul popular din zonă cu portul popular din Iași, să scrie și să interpreteze câte un fragment de cântec specific fiecărei zone folclorice.
H. GRUPA IUBITORILOR DE LITERATURĂ:
Să scrie două compuneri:
Pe urmele lui Eminescu…
Cu Creangă la bojdeuca din Țicău
Produsele activităților grupelor de elevi au fost analizate, apreciate și valorificate.
Bibliografie
Abdulea, Petcu, Dicționar de omografe, EDP, București, 1995
Andrei, Nicolae, Dicționar etimologic de termeni științifici ( Elemente de compunere greco-latine), EȘE, București, 1987
`Aspecte ale dinamicii limbii române actuale, coordonator Gabriela Pană Dindelegean, Editura Universității din București, 2002
Avram , Mioara, Mijloace de diferențiere lexicală în limba română, în SCL IX 1958, 3^, pag. 315-336˛.
Avram , Mioara,Vocabularul actual al limbii române, LLR, 3, 1997, P.3-6.
Avram , Mioara,Cuvintele limbii române între corect și incorect, Editura Cartier, Chișinău, 2001
Bidu-Vrânceanu, Angela, Florăscu, Narcisa, Structura vocabularului limbii române contemporane, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986.
Bidu-Vrănceanu, Angela, Florăscu, Narcisa, Limba română contemporană. Lexicul, București, 2005
Breban, Vasile și colectiv, dicționar de expresii și locuțiuni românești, Editura Științifică, București, 1969.
Bulgăr Gheorghe, Dicționar de sinonime, Editura Palmyra, București, 1998
Bulgăr, Gheorghe, Felecan , Nicolae, Dicționar de omonime, Editura Vox, București, 1997
Bucă, Marin, Evseev, Ivan, Probleme se semasiologie, Timișoara, 1976.
Bucă, Marin, Vințeler, Onufrie, Dicționar de antonime al limbii române, Editura Enciclopedică, București, 1990.
Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, EDP,București, 1997, p. 100-150.
Costăchescu, Adriana, Iliescu, Maria, Vocabularul minimal al limbii române, București, 1994.
Coteanu, Ion, Vasiliu, Em., Conținut și formă în limbă, în PLG II, p.9-19.
Coteanu, Ion,Bidu-Vrănceanu, Angela, Limba română contemporană, EDP, București, 1975, p.8.
Crestomația limbii române vechi, vol.I ( 1521-1639 ), Editura Academiei, București, 1994.
Dimitrescu, Florica, Dinamica lexicului românesc, Editura Clusium, Logos, 1995.
Dinaconescu, Paula, Omonimia și polisemia, în PLG I, pag. 133-153
Drăgan, Nicolae, Compunerea cuvintelor în limba română, Editura Amphora, Timișoara, 1998.
Dumitrăscel, Stelian, Lexic românesc. Cuvinte. Metafore. Expresii, EȘE, București, 1980.
Dumitrescu, Florica, Dicționar de cuvinte recente, Editura Albatros, București, 1982, Editura II, Logos, București, 1997.
Eftimie, Nicolae, Metodica studierii limbii și literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45, 2000, pag. 65-83.
Felecan , Nicolae, Dicționar de paronime, Editura Vox, București, Ediția I, 1995, Ediția II, 1997, Ediția III 2002.
Gardner, Harward Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences ,1993, pag. 173.
Cerință:
Imaginează-ți că ești pictor/ pictoriță. Ai în fața șevaletului( suportului), culorile și un peisaj de vară înaintea ochilor. Scrie o compunere, în care să descrii ce vei așterne pe pânză.
Vei avea în vedere:
Viziunea personală asupra elementelor cadrului natural pentru care ai optat;
Înlănțuirea logică a ideilor ;
Ordonarea detaliilor ;
Folosirea figurilor de stil studiate.
Se dă textul:
” În clipa asta se ivi și soarele de după măgura de la răsărit și străluci în toate limbile de oțel pe care le ascuțeau cosașii. (…)
În lumina soarelui se aprinseră deodată roiul picurilor de rouă din iarbă și culorile florilor sălbatice care împestrițau luncile…
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii DE Imbogatire A Vocabularului (ID: 160719)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.