Strategii de Dezvoltare a Turismului de Vanatoare In Romania

Economie

Strategii de Dezvoltare a Turismului de Vanatoare In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Cap.1 Evoluția turismului de vânătoare ……………………………………………………….2

Evoluția turismului de vânătoare în zona Banatului

Cap.2 Strategii de dezvoltare a turismului de vânătoare în România

2.1. Legislația în vigoare

2.2. Romsilva Banat – Scurtă descriere

2.3. Strategii de dezvoltare a turismului de vânătoare în România

Cap.3 Turismul, pădurea și omul

3.1. Turismul – Concepte și definiție

3.2. Pădurea, vânătoarea și turismul

3.3. Vânătoarea și turismul cinegetic

Introducere

Din cele mai vechi timpuri românul a practicat vânătoare urmărind la început rezolvarea nevoilor de hrană și îmbracăminte, iar pe măsura creșterii gradului de civilizație, vânătoarea a devenite o activitate cu alte funcții. Metode ce se foloseau pentru capturarea vânatului au corespuns stadiului de dezvoltare al societății. Astfel de la folosirea pietrelor, sulițelor, săgeților s-a ajuns la folosirea armelor de foc în societatea modernă.

Existența proprietăților private, desfășurarea vânătorii pe aceste proprietăți a dus la implicații serioase în ceea ce privește cantitatea și calitatea fondului de vânat. Apar societăți specializate pentru vânătoarea care urmăreau să echilibreze situațiile create și să conducă la gospodărirea rațională a faunei cinegetice. Pe de altă parte, caracterul acestor societăți limitau organizarea și desfășurarea vânătorii, lucru care s-a reglementat dupa cel de-al doilea război mondial.

După 1948, vânatul devin bun al întregului popor, iar practicarea vânătorii ajunge accesibilă oricărui cetățean. În privința cadrului organizatoric, vânătoarea intră sub controlul legilor statului și al organismelor specializate în acest sens.

Prin vânătoare, ca acțiune, se înțelege ”căutarea, stârnirea, urmărirea, hăiturirea, hrănirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice altă activitatea care are ca scop dobândirea acestuia”. (Legea fondului cinegetic și de protecție a vânatului 103/1996, articolul 24, aliniatul 1).

Vânătoarea se exercită numai de către vânătorii posesori de permise de vânătoare, vizate anual, și de autorizații eliberate de gestionarul fondului de vânătoare. Pe baza acestor autorizații, pot exercita vânătoarea următoarele categorii de persoane:

– Elevii și studenții din instituțiile de învățământ abilitate, care studiazaă ca disciplină vânatul și vânătoarea, dar numai pe fondurile de vânătoare destinate acestui scop;

– Personalul tehnic de specialitate, angajat al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, personalul tehnic de specialitate al Regiei Naționale a Pădurilor, Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România și gestionarilor fondurilor de vânătoare, dar numai în limita atribuțiilor de serviciu;

– Cetățenii străini care face dovada calității de vânător în țara de domiciuliu.

Gestionarea fondului de vânătoare se atribuie de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, organizațiilor vânătorești legal constituite în România precum:

Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, Regia Națională a Pădurilor, unități de de cercetare științifică cu profil cinegetic. Organizațiile vânătorești sunt asociații nonprofit, au personalite juridică, patrimoniu distinct și sunt reprezentate la nivel național și internațional de Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România.

Încălcarea de către vânători a anumitor dispoziții din legea fondului cinegetic și a protecției vânatului 103/1996, este pedepsită cu sancționări prevăzute în capitolul V al prezentei legi.

Exercitarea vânătorii se face în scop recreativ-sportiv, didactic sau de cercetarea științifică, urmărindu-se ameliorarea calitativă a vânatului. Astfel s-a dezvoltat o formă de turism și anume turismul de vânătoare, care apare și se dezvoltă tot mult după anul 1948, în ultimii ani luând o amploare deosebită.

Deplasarea vânătorilor dintr-o zonă în alta, dintr-un fond cinegetic în altul, a dus nu numai la cunoașterea mai amănunțită a fondurilor de vânătoare și a pădurilor, ci a determinat și construirea unor cabane și pavilioane, unde să poată fi adăpostiți vânătorii care veneau din alte părți, în felul acesta ei devenind turiști.

Cap.1 Evoluția turismului de vânătoare

Evoluția turismului de vânătoare în România

N. Șelaru spune că ” în România, vânătoarea este percepută, de mai mult de 50 de ani, ca o activitate rațională, ce se desfășoară în scopul menținerii, cu arma de vânătoare, a echilibrului în natură, în scopul menținerii echilibrului dintre speciile de vânat prădător și cele de vânat plantivor, și dintre speciile de vânat în general și mediul acestora, abiotic și biotic, de viață”. (http://agvps.ro/despre/vanatoare-in-romania/).

Același N. Șelaru scrie că ” vânătoarea este o activitate conștientă, prin care se exploatează durabil o resursă naturală regenerabilă. Este percepută astfel de persoanele care se ocupă în acest domeniu și care urmăresc permanent evoluția populațiilor de animale supuse vânatului, din punct de vedere cantitativ și calitativ, și care stabilesc, prin metode și mijloace bine determinate cotele anuale de vânare, diferențiind multe specii de vânat pe sexe, pe clase de vârstă și pe categorii de calitate. Ei merg cu logica mai departe, urmărind menținerea în permanență a unor efective optime de vânat, de asemenea corect structurate, așa încât să se beneficieze de cote de vânare cât mai mari, în condițiile unor prejudicii cât mai mici produse de vânat mediului agricol și/sau forestier de viață”. (http://agvps.ro/despre/vanatoare-in-romania/).

Cheltuielile realizate pentru organizarea turismului de vânătoare sunt aproape imposibil de stabilit cu precizie din cauza sezonabilității turismului. Personalul și capacitățile de cazare utilizare în timpul sezonului și chiar în extrasezon, pot fi folosite și pentru alte activități..

Tarifele de cazare percepute vânatorilor de către Romsilva

Tarifele de cazare pentru pensiune completă percepute vânătorilor sunt următoarele:

Tab.1.1. Situația privind tarifele pe noapte la pensiune completă pentru vânători (AJVPS Timiș)

Servicii de translație oferite turiștilor străini

Serviciile de translație sunt oferite contra cost vânătorilor străini, iar prețul acestui serviciu este calculate în funcție de mărimea grupului, și avem astfel:

Pentru un grup format din 1-3 persoane prețul este de 22 Euro/zi;

Pentru fiecare persoană în plus, peste 3 persoane se va plăti câte 3 Euro/persoană/zi.

Serviciile de transport în afara terenului de vânătoare

Pentru transportul persoanelor practicante de vânătoare sunt puse la dispoziție autovehicule care pot fi închiriate contra cost.

Mașini de teren sau autoturisme – 0,50 Euro/km;

Mașini de teren sau autoturisme – 10 Euro/oră;

Mașini wde teren sau autoturisme – 75 Euro/zi;

Microzuz – 0,60 Euro/km;

Microbuz – 10 Euro/oră;

Microbuz – 115 Euro/zi.

Închirierea de arme

Armele de vânătoare pot fi de asemenea inchiriate. Aceste pot fi închiriate la următoarele prețuri:

Arme de vânătoare cu țevi lise – 25 Euro/zi/bucată;

Arme de vânătoare cu țevi ghintuite – 30 Euro/zi/bucată.

Fotografierea și filmarea pe terenul de vânătoare

Pentru persoanele care practică vânătoarea fotografierea și filmarea este permisă fără nici un cost pe terenul de vânătoare, unde acesta este autorizat să practice vânătoarea, iar pentru celelalte categorii de persoane, altele decât vânătorii autorizați, fotografierea și filmarea florei sau faunei și habitatelor acestora în scop comercial, se face numai cu acordului persoanei care gestionează terenul și sunt percepute următoarele taxe:

Pentru fotografiere – 100 Euro/zi/operator;

Pentru filmare – 200 Euro/zi/operator.

Perioada de vânătoare în funcție de specie

Mamifere

Tab.1.2. Perioadele de vânătoare în funcție de specie pentru mamifere (AJVPS Timiș)

Păsări

Tab.03 Perioadele de vânătoare în funcție de specie pentru păsări (AJVPS Timiș)

Tarifele pentru acțiunile de vânătoare desfășurate și organizate pe fondurile cinegetice în funcție de specie organizate de Romsilva

Cerb Comun (cervul elaphus L)

Tab.04 Tariful pentru trofeele de cerb comun (mascul) (AJVPS Timiș)

De menționat că prețurile din tabelul de mai sus se reduc în fiecare an începând cu luna octombie cu 10% și că prețurile sunt valabile în județele Arad, Bihor, Satu Mare și Timiș.

O altă chestiune ce trebuie menționată este că există și tarife suplimentare pentru:

Piesă rănită și nerecuperată – 800 Euro/piesă;

Foc greșit – 150 Euro/foc greșit

Tarifele pentru femelă (ciută) sau tineret (în vârstă de până la un an) sunt diferite față de cele pentru cerbul mascul și anume:

Tariful de împușcare este – 150 Euro/piesă;

Tarif pentru piesă rănită și nerecuperată – 750 Euro/piesă;

Tarif pentru foc greșit – 30 Euro/foc greșit.

Cerbul Lopătar (Dama Dama L)

Mascul

Tab. 12 Tariful pentru trofeele de cerb lopătar (mascul) (AJVPS Timiș)

De asemenea trebuie menționat și în cazul cerbului lopătar ca există tarife suplimentare pentru:

Piesă rănită și nerecuperată – 200 Euro/piesă;

Foc greșit – 25 Euro/foc greșit.

Tarifele pentru female (ciute) și tineret (în vârstă de până la un an) sunt următoarele:

Tarif de împușcare – 25 Euro/piesă;

Tarif pentru piesa rănită și nerecuperată – 15 Euro/piesă;

Tarif pentru foc greșit – 5 Euro/foc greșit.

Tariful de organizare este de 50 de Euro pentru o zi de vânătoare/vânător și cuprinde asistență tehnică acordată de un specialist în vânătoare și transportul în cadrul terenului de vânătoare.

Căprior ( Capreolus capreolus L)

Mascul

Tab.06 Tarif de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Se menționează că pentru vânătoarea de căprior tarifele de împușcare se reduc cu 10% în fiecare an începând cu data de 1 august.

Tarifele suplimentare în cazul capriorului sunt:

Tariful pentru piesa rănită și nerecuperat – 200 Euro /piesă;

Tariful pentru foc greșit – 25 Euro/foc greșit/

Tarifele pentru femele (căprioare) sau iezi (până la 1 an) sunt:

Tariful de împușcare – 15 Euro/piesă;

Tariful pentru piesa rănită și nerecuperată – 10 Euro/piesă;

Tariful pentru foc greșit – 5 Euro/foc greșit

Capra neagră (Rupicapra rupicapra L), mascul sau femelă

Tab.07 Tarifele de impuscare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Tarifele suplimentare pentru vânatul caprei negre sunt următoarele:

Tariful de împușcare pentru exemplar cu trofeu bizar – 1200 Euro/piesă;

Tariful pentru o piesa rănită și nerecuperată sau nerecuperabilă – 1000 Euro/piesă;

Tariful pentru foc greșit – 125 Euro/foc greșit.

Muflonul (Ovis Musimon P)

Mascul

Tab.08 Tarifele de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Tarifele suplimentare în cazul muflonului sunt următoarele:

Tariful penrtu piesa rănită și nerecuperată – 50% din tariful corespunzător lungimii coarnelor, estimate de organizatorul acțiunii de vânătoare;

Tarful pentru foc greșit – 60 Euro/foc greșit

Tarifele pentru femele și miei sunt:

Tariful de împușcare – 75 Euro/piesă

Tariful pentru piesa rănită și nerecuperată – 65 Euro/piesă;

Tariful pentru foc greșit – 30 Euro/foc greșit.

Mistrețul (Sus scorfa Attila L)

Mascul

Tab.09 Tariful de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Tarifele suplimentare sunt:

Tariful de împușcare pentru piese cu trofeu bizar – 350 Euro/piesă;

Tariful pentru piesă rănită și nerecuperată, la pândă și dibuit – 100 Euro/piesă;

Tariful pentru foc greșit, la pândă și dibuit – 50 Euro/foc greșit.

Tarifele penrtu femele sunt:

Tarif de împușcare pentru piese cu trofeu bizar – 350 Euro/piesă;

Tarif pentru piesă rănită și nerecuperată, la pândă și dibuit – 100 Euro/piesă;

Tarif de împușcare la pândă și dibuit – 300 Euro/piesă;

Tarif pentru foc greșit, la pândă și dibuit – 50 Euro/foc greșit.

Tarifele de vânătoare pentru purcei (maxim 60 kg) sunt următoarele:

Tarif de împușcare – 100 Euro/piesă;

Tarif pentru piesă rănită și nerecuperată, la pândă și dibuit -50 Euro/piesă;

Tarif pentru foc greșit, la pândă și dibuit – 25 Euro/foc greșit.

Ursul (Ursus arctos L)

Vânătoare colectivă la goană

Tab.10 Tarifele de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Tariiful de organizare pentru o zi de vânătoare colectivă, la goană sau pentru o vânătoare mixtă, de urși și mistreți la goană este de 100 de Euro/vânător, fiind inclusă aici și asistența tehnică acordată de un specialist în vânătoare și transportul în cadrul terenului de vânătoare.

Vânătoare individuală (la pândă și dibuit)

Tab.11 Tarifele de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Tarifele suplimentare la în cadrul vânătorii de urs sunt următoarele:

Tariful pentru piesa rănită și nerecuperată – 1000 Euro/piesă;

Tariful pentru foc greșit, la pândă și dibuit – 150 Euro/foc greșit;

Tariful de organizare la pândă și dibuit – 150 Euro/zi/vânător.

Iepurele (Lepus europaeus P)

Tarifele de vânătoare în cazul iepurelui sunt următoarele:

Tariful de împușcare – 20 Euro/piesă;

Tariful de preluare – 5 Euro/piesă;

Tariful de organizare la picior – 20 Euro/zi/vânător;

Tariful de organizare la goană – 30 Euro/zi/vânător/

Alte mamifere de interes vânătoresc

Tab.12 Tarifele de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Fazanul (Phasianus colchicus)

Tariful de împușcare – 8 Euro/piesă;

Tariful de preluare – 2 Euro/piesă;

Tarif de organizare la picior – 20 Euro/zi/vânător;

Tarif de organizare la goană – 30 Euro/zi/vânător.

Potârnichea

Tarif de împușcare – 10 Euro/piesă;

Tarif de preluare – 2 Euro/piesă;

Tarif de organizare la picior – 20 Euro/zi/vânător.

Alte păsări de interes vânătoresc

Tab.13 Tarifele de împușcare pentru trofeu (AJVPS Timiș)

Evoluția turismului de vânătoare în zona Banat

Eficiența economică a activității desfășurate în complexurile de vânătoare din Timiș (2013/2014)

Tab.14 Cheltuielile din complexurile de vânătoare din județul Timiș din anul 2013 (AJVPS Timiș)

Tab.15 Veniturile din complexurile de vânătoare din județul Timiș din anul anul 2013 (AJVPS Timiș)

Conform tabelelor de mai sus putem observa că pe parcursul anului 2013 bialnțul economic al activităților din complexurile de vânătoare din județul Timiș a fost unul pozitiv, veniturile din această activitate depășind cheltuielile, profitul complexurilor de vânătoare din acest județ a fost de 26.271 RON.

De asemene din Tab. putem observa că în județul Timiș veniturile cele mai mari au venit de la vânătorii străini, din aceasta se poate concluziona că județul Timiș este foarte atractiv pentru vânătorii străini, precum și restul țării.

Situația privind numărul de exemplare vânate și profitul realizat în județul Timiș

Tab.16 Situația privind numărul de animale vânate în Timiș (AJVPS Timiș)

Conform Tab. putem observa ca in anul 2014 în județul Timiș specia vânată care a adus cele mai mari sume de bani dintre animalele mari a fost mistrețul, care a adus o sumă de 16.879 EURO și 12576 RON, fiind vânate 80 de exemplare, din care 33 de către vânătorii străini și 5 de către vânătorii români, iar 42 de către personalul Regiei Naționale a Pădurilor, comparabil cu următoarea specie ca număr de exmplare vânate, mai exact cerbi lopătari în număr de 74, aducând venituri de 7886 RON de la vânătorii români și 3996 EURO de la cei români.

De asemenea din Tab. reiese ca dintre speciile de păsări vânate, cei mai mulți au fost

fazani, și anume 289, aducând venituri de 13000 de RON de la vânătorii români și 3810 EURO de la turiștii straini.

Unități de cazare pentru persoanele practicante de vânătoare in zona Banat

Unitățile de cazare pentru persoanele străine sau din România care practică vânătoarea aparțin într-o cea mai mare proporție Ocoalele Silvice din diferitele zone ale țării.

Aici ca și exemple pot fi date câteva cabane de vânătoare din următoarele județe:

Timiș

– Cabana Cheia Poieni este în administrarea Ocolului Silvic Coșava, subunitate a Direcției Silvice Timișoara. Cabana este situată în raza comunei Pietroasa, sat Poieni, la limita estică a județului Timiș, localizându-se în treimea superioară a bazinului râului Bega, pe versantul nord-vestic al Munților Poiana Ruscăi. Cabana Cheia-Poieni este o construcție de 3 nivele din cărămidă și lemn și a fost construită în anul 1968 și modernizată și renovată în anul 2003, dispunând de 7 camere duble cu baie proprie, TV și frigider,sală de mese, bucătărie , terasă și piscină.

– Cabana de vânătoare Fârdea 1* a fost reconstruită în anul 1995 – 1997 ca urmare a faptului că vechea cabană a fost incendiată în anul 1992, fiind formată din parter cu sală de mese cca. 24 locuri , bucătărie , baie , magazie și etaj cu patru dormitoare și trei băi, având un număr de 6 locuri de cazare , în anul 2004 s-au efectuat modernizarea cabanei , fiind făcută mansardarea cabanei astfel în prezent cabana dispune de 13 locuri de cazare o cameră fiind cu un singur loc de cazare iar celelalte cu câte 2 locuri de cazare .

– Casa de vânătoare Pișchia 3* a fost construită în perioada interbelică, fiind destinată cazării vânătorilor și totodată fiind și sediul brigăzii de vânăroare, care gestiona fondurile de vânătoare Pișchia, Orțișoara, Cocor, Giarmata.

Caraș – Severin

– Cabana Valea Bei 2* este amplasata in bazinul Valea Bei, cuprins in districtul I Valea Bei. A fost construita in 1982 si renovata in perioada 2000-2001, cu scopul de a caza vanatorii straini.

Tab.17 Tarifele de cazare percepute turiștilor în pensiune completă (AJVPS Timiș)

Categoriile de confort:

– I = camera cu baie sau duș și WC;

– II = cameră cu baie sau duș și WC comun;

– III = cameră fără baie sau duș și WC comun.

Serviciile suplimentare oferite de pensiuni se plătesc în plus, iar prețurile ar fi următoarele:

– Mic dejun = 10 Euro;

– Dejun = 20 Euro;

– Cină = 15 Euro.

Cap.2 Strategii de dezvoltare a turismului de vânătoare în România

Legislația în vigoare

ART. 28 privind permisele de vânătoare, conform acestuia avem următoarele specificații:

(1) Permisele de vânătoare pot fi:

a) permanente;

b) temporare.

(2) Permisele de vânătoare permanente se tipăresc, se înseriază, se gestionează și se eliberează

cetățenilor cu domiciliul sau rezidența în România de către organizațiile vânătorești care au în

gestiune fonduri de vânătoare, conform modelului aprobat de autoritatea publică centrală care

răspunde de silvicultură.

(3) Condițiile pe care un solicitant trebuie să le îndeplinească, cumulativ, pentru a se încadra în una dintre categoriile prevăzute la alin. (2) sunt următoarele:

a) vârsta minimă de 18 ani;

b) să fi efectuat un an de stagiatură sub îndrumarea organizației vânătorești care gestionează cel

puțin un fond de vânătoare, la care solicită să fie înscris;

c) să fi luat parte la minimum o instruire practică într-un poligon de tir;

d) să fi fost declarat admis la examenul organizat pentru obținerea permisului de vânătoare

permanent, susținut în fața unei comisii mixte, constituită din reprezentanții autorității publice

centrale care răspunde de silvicultură și ai asociațiilor, uniunilor sau federațiilor naționale de profil recunoscute la nivel național și internațional și înființate prin lege;

e) în ultimii 3 ani să nu fi săvârșit fapte care sunt încadrate ca infracțiuni, conform prezentei legi.

(4) Permisul de vânătoare temporar se eliberează de către gestionarii fondurilor cinegetice, la

cererea:

a) apatrizilor cu domiciliul în străinătate care în țara de domiciliu sunt vânători și dacă sunt veniți în România pentru acțiuni de vânătoare, dacă în țara de unde vin aceștia vânătorii români pot practica vânătoarea numai pe baza unei licențe emise de autoritățile competente;

b) cetățenilor străini care în țara de domiciliu sunt vânători și dacă sunt veniți în România pentru

acțiuni de vânătoare, dacă în țara de unde vin aceștia vânătorii români pot practica vânătoarea numai pe baza unei licențe emise de autoritățile competente.

(5) Regulamentul pentru preschimbarea permiselor de vânătoare aflate în uz și pentru obținerea

permiselor de vânătoare în condițiile prezentei legi se aprobă prin ordin al administratorului.

(6) Examenul pentru obținerea calității de vânător se organizează pe județe, în conformitate cu

regulamentul aprobat prin ordin al administratorului.

Unul din articolele din legislația de vânătoare care merită menționate este ART. 39.

Conform ART.39 sunt interzise și următoarele:

a) depășirea cotei de recoltă care a fost aprobată la nivel de gestionar;

b) depășirea numărului de piese aprobate pentru recoltă/vânător/zi de vânătoare;

c) furnizarea de către gestionar de informații eronate referitoare la nivelul populației speciilor de

faună de interes cinegetic, estimate la nivelul fondului de vânătoare;

d) nerealizarea cotei de recoltă pentru vânatul sedentar ori depășirea cotei de recoltă pe fond

cinegetic, fără motive justificate;

e) vânătoarea pe alt fond de vânătoare decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze;

f) urmărirea vânatului rănit pe alt fond cinegetic, fără acordul gestionarului acestuia, ori trecerea

pe un asemenea fond cu arma de vânătoare neintrodusă în toc, și în afara căilor de comunicație;

g) accesul cu arma de vânătoare, altfel decât purtată în toc, în parcuri naționale, în rezervații

științifice, în zonele cu protecție strictă sau în zonele de protecție integrală din ariile naturale

protejate cuprinse în fonduri cinegetice;

h) utilizarea stegulețelor și gardurilor pentru dirijarea exemplarelor din speciile de interes

cinegetic, precum și a detectoarelor de animale;

i) vânarea cerbilor, căpriorilor, caprelor negre, muflonilor, mistreților și urșilor prin utilizarea altor cartușe decât a celor cu proiectile unice, ale căror caracteristici sunt prevăzute prin reglementările tehnice emise de administrator;

j) vânarea iepurilor, fazanilor sau potârnichilor la hrănitori ori de la apusul până la răsăritul

soarelui;

k) vânarea cerbilor, căpriorilor și caprelor negre la hrănitori, la sărării, la goană sau cu câini

gonitori;

l) vânarea urșilor la nadă sau la bârlog; este permisă vânătoarea la nadă a exemplarelor de urs care produc pagube, cu aprobarea administratorului și a autorității publice centrale care răspunde de protecția mediului;

m) vânarea păsărilor de baltă în apropierea gurilor de apă pe timp de îngheț, dacă suprafața liberă a apei nesituată la gura de apă este înghețată pe mai mult de 70%;

n) vânarea puilor nezburători ai păsărilor de interes cinegetic;

o) folosirea la vânătoare a armelor care au calibrul necorespunzător speciei pentru care este

autorizată acțiunea de vânătoare sau a celor la care percuția cartușului se realizează pe ramă;

p) utilizarea odorivectorilor, cu excepția cercetării științifice, fără aprobarea administratorului;

q) comercializarea de către persoane fizice a vânatului, a cărnii de vânat, a diferitelor produse de

vânat sau a trofeelor de vânat;

r) fabricarea, comercializarea, deținerea sau utilizarea alicelor cu diametrul mai mare de 5 mm;

s) vânătoarea în parcuri naționale, în rezervații științifice, în zonele cu protecție strictă sau în

zonele de protecție integrală din ariile naturale protejate cuprinse în fonduri cinegetice, precum și

vânătoarea în crescătorii de vânat;

ș) vânătoarea în rezervațiile naturale a speciilor care fac obiectul protecției în aria naturală

protejată;

t) vânătoarea în suprafețele ariilor naturale protejate cuprinse în fondurile de vânătoare,

practicată fără respectarea prevederilor planurilor de management cinegetic, și în cele ale ariilor

naturale respective în ceea ce privește vânătoarea;

ț) utilizarea armelor neomologate sau neautorizate pentru vânătoare în România;

u) părăsirea fondului de vânătoare fără ca vânatul recoltat, în baza autorizației de vânătoare

individuale, să fie crotaliat, iar numărul crotaliei să fie trecut în autorizația de vânătoare;

v) împiedicarea practicării vânătorii;

w) completarea necorespunzătoare a autorizațiilor de vânătoare;

x) nereturnarea în termen a autorizațiilor de vânătoare de către titularii acestora;

y) accesul cu arma de vânătoare în zona strict protejată și în zona-tampon din cuprinsul

Rezervației Biosferei "Delta Dunării";

z) vânătoarea pe suprafețele din intravilan, în zona strict protejată și în zona-tampon din

cuprinsul Rezervației Biosferei "Delta Dunării".

Romsilva Banat – Filiale

În zona Banatului se regăsesc unități Romsilva în umătoarele locații:

Timiș

Direcția silvică Timiș cu sediul în Timișoara pe Str. Dr.Iosif Nemoianu nr.7 de care apațin 77635 ha de pădure;

Ocolul silvic Ana Lugojana cu sediul în Lugoj pe Str. Salcamilor nr.2bis care are în subordine 11724 ha de pădure;

Ocolul silvic Coșava cu sediul în localitatea cu același nume pe Str. Principală nr. 2 , care are în subordine 18583ha de pădure;

Ocolul silvic Făget cu sediul pe Str. Calea Lugojului nr.25 și de care apațin 13913 ha de pădure.

Ocolul silvic Lunca Timișului cu sediul în Timișoara pe Str. Dr.Iosif Nemoianu nr.7 de care aparțin 9361.5 ha de pădure.

Caraș-Severin

Direcția silvică Caraș-Severin cu sediul în Reșița pe Str. Petru Maior, nr.69A și de care aparțin 348087 ha de pădure;

Alte ocoale silvice se regăsesc în: Anina, Băile Herculane, Berzasca, Bocșa Montană, Bocșa Română, Bozovici, Mehadia etc.

Strategii de dezvoltare a turismului de vânătoare în România

La fel ca în toate ramurile din turismul românesc, și turismul de vânătoare se confruntă cu aceleași probleme, dintre care poate cea mai important infrastructura. Vânătoarea în România este una din sursele cele mai potente care ar putea fi exploată, bine stiută fiind situația vânătoreasca cu care se confruntă tările dezvoltate din vestul Europei, numărul exemplarelor de vânat fiind din ce în ce mai puține și multe din speciile rămase fiind specii protejate, datorită vânatului excesiv din trecut; dar deasemenea foarte bine știută este este și situația din România, unde există tot potențialul pentru vânătoare, și anume România are parte de toate formele de relief, rezultând existența multor specii de animale pentru vânat, acestea existând într-un număr foarte mare în țara noastră. Cea mai mare problemă este accesul la aceste resurse, precum și cazarea în locurile speciale vânătoare. Problema cazării este una de interes în momentul de față, multe din cabanele de vânătoare fiind renovate, mărite, precum și construite noi locuri de cazare, proiectul fiind în desfășurare și în momentul de față.

Una din strategiile folosite în momentul de față în România este strategia de creștere, care conform lui Ilie Niță și Constantin Niță în ”Piața Turistică a României” presupune crearea unui program de cercetare – dezvoltare și aplicarea unui marketing touristic ofensiv. Obiectivul acestei strategii este tranformarea mediului extern, pentru ca unitățile turistice să – și asigure un a”avantaj concurențial” de afirmare a produsului turistic, dar și pentru creșterea puterii asupra pieței de desfășurare. Această strategie se reazliează prin următoarele acțiuni: penentrarea unei piețe turistice prin amplificarea fluxurilor turistice, dezvoltarea pieței turistice prin desfacerea produselor turistice existente pe noi piețe turistice, lansarea de noi produse pe piața actuală.

Mai există și strategii privind segmentarea pieței, unde segmentarea se realizează după mai multe criterii, și anume:

– Zonarea geografică;

– Caracteristicile demografice;

– Categoriile de venituri;

– Factori psihologici și de comportament;

Prima categorie, și anume segmentarea geografică presupune împărțirea pieței în mai multe unități: regiuni, județe, orașe, zona montană, zona de litoral, zona de câmpie, urban, rural, nord, sud etc. Strategiile sunt diferite în funcție de fiecare din categoriile enumerate mai sus, fiecare având variații locale, care separă consumatorii.

Segmentarea demografică unde piața se împarte în funcție de utilizatori prin următoarele variabile: vârstă, sex, religie, venituri, naționalitate etc. Variabilele demografice sunt citeriul cel mai bun de diferențiere al turiștilor.

Segmentarea psihologică împarte cumpărătorii pe categorii în funcție de clasa social, stilul de viață sau personalitatea lor. Ținând cont de aceste criterii, se pot delimita tipurile de turiști.

Revenind la turismul de vânătoare propriu zis și trecând peste strategiile de dezvoltare folosite în țara noastră, trebuie precizat că anual sunt organizate competiții importante de vânătoare în România, precum și organizarea de vânatori prin munții României, unul dintre cei care organizează astfel de ieșiri la vânătoare este omul de afaceri român Ion Țiriac, care anual invită persoane importane la vânătoare în România, facând o bună reclamă turismului de vânătoare din România.

O altă persoană importantă care apreciază țara noastră, este prințul Charles al Marii Britanii, care a cumpărat numeroase proprietăți pe teritoriul țării noastre, unele dintre ele fiind în zone foarte importante de vânătoare.

O altă chestiune importantă de care se profită tot mai mult pentru promovare turismului de vânătoare este ospitalitate bine cunoscută a românilor, aici facându-se referire la evenimentele organizate după vânătoare, cum ar fi serile specifice, degustări de vinuri, momente de divertisement, obiceiurile traiționale, dar pe lângă această ospitaltate, se promovează obiectivele turistice din zonele de vânătoare, pentru ca pe lângă momentele penrecute de turist la vânătoare acesta putând sa vadă și obiectivele turistice pe care țara noastră le pune la dispoziție.

De asemenea în prezent, odată cu scăderea dramatică a speciilor de vânat în România, precum și în toată Europa s-au luat măsuri pentru ca speciile să nu se decimeze și pentru înmulțirea acestora.

Cap.3 Turismul, pădurea și omul

3.1. Turismul – concepte si definitie

Turismul se prezintă ca o activitate economică situată la interferența altor mari ramuri, făcând parte din sectorul terțiar.

Etimologic turismul își are radăcina în verbul din limba engleza ”to tour” care însemna a călători.

Scopul sau mobilul și deplasarea sunt cele două elemente care stau la baza definirii activității de turism. În funcție de acestea există mai multe definiții ale turismului.

Turismul este ”un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacere a sănătății și schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii; fiind un rezultat al dezvoltării comerțului și perfecționării mijloacelor de transport”. (E. Guy Freuler, 1880) (R. Minciu, P. Baron, N. Neacșu, Economia turismului, București 1993, pag.6)

Conform lui W. Hunziker turismul reprezinta ”ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor, în afara locului de reședință, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de stabilire permanentă sau o activitate lucrativa oarecare”. (R. Minciu, P. Baron, N. Neacșu, Economia turismului, București 1993, pag.7)

O alta definiție a tursimului ne spune că acesta este ”o latură a sectorului terțiar al economiei unde activitatea prestată are ca scop organizarea și desfășurarea călătoriilor de agrement, recreere sau a deplasărilor de persoane la diferite congrese și reuniuni și include consumul de bunuri și servicii”. (Mic dicționar enciclopedic, Editura Științifică, București, 1978) (R. Minciu, P. Baron, N. Neacșu, Economia turismului, București 1993, pag.7)

Activitatea de turism se clasifică prin corelarea cu noțiunea de turist. Există și în cazul noțiunii de turism mai multe opinii, dat toate exclud persoanele care vin într-o zonă sau țară cu scopul de a se angaja, de a ocupa o anumită funcție.

Turistul reprezintă persoana care călătorește pentru propria plăcere sau alte motive precum participarea la anumite manifestări internaționale, deplasare în interes de afaceri, recreere etc.

Turist străin este considerată ”orice persoană care se deplasează pe o durată de cel puțin 24 de ore în altă țară, difertă de cea în care își are domiciliul său permanent”. (1937 – Comitetul de experți, statisticieni ai Ligii Națiunilor)

Factorii care determină evoluția turismului sunt: timpul liber, veniturile populației, prețurile și tarifele, evoluția populației, nivelul de cultură, dorința de cunoaștere, performanțele mijloacelor de transport, etc.

Daca se ține cont de motivația călătoriei se regăsesc mai multe forme de turism și anume:

– Turismul de odihnă și agrement;

– Turismul balneoclimateric;

– Turismul cultural;

– Turismul sportiv;

– Turismul de afaceri;

– Turismul religios;

– Turismul de croazieră;

– Agroturismul;

Turismul sportiv motivat de dorința practicării unor activități sportive, accentuate de sedentarismul cotidian este, într-un anumit sens, o varietate a turismului de agrement. Din acest tip de turism fac parte:

– Turismul nautic;

– Turismul de vânătoare;

– Turismul de pescuit;

– Turismul de iarnă (practicarea alpinismului)

3.2. Pădurea, vânătoarea și turismul

În cadrul raporturilor dintre om și natură, pădurea joacă un rol foarte important. Omul modern se îndepărtează de ambianța naturală, trăind în marile orașe foarte aglomerate, afectate de poluare, cu influențe negative asupra sănătății și condiției sale psihice. Este normal ca omul să se întoarcă la natura în mijlocul căreia să-și poată regăsi liniștea și puritatea zonelor nepoluate.

Mișcarea în cadrul natural are efecte binefăcătoare asupra sistemului nervos. Mișcarea activă și practicarea sporturilor într-un mediu sănătos, în special în mediu cu pădure, mărește capacitatea de refacere a organismului uman și rezistența acestuia.

Folosirea raționala a timpului liber de către omul contemporan a determinat dezvoltarea accelerată a uneia dintre cele mai importante activități, menite sa-i ofere multiple condiții de recreere și practicare a sportului; și anume a turismul.

Turismul ocupa un rol foarte important prin efectele sale binefăcătoare reconfortante în întărirea sănătății, relaxarea oamenilor prin practicarea excursiilor, drumețiilor și petrecerii timpului liber în mijlocul naturii.

Totodata, turismul, călătoria în sensul cel mai general și mai complex, oferă posibilitatea lărgirii orizontului de cunoștințe generale.

În sistemul de valori, și implicații ale turismului se înscrie și pădurea cu valențele ei ca larg spațiu de mișcare și recreere, ca mediu nepoluat și factor de sănătate, ca frumusețte și forță. Pădurea are funcții importante climaterice și funcții legate de protecția apelor și a solurilor, funcții ecologce sau altele legate de cultivarea și dezvoltarea mai multor specii importante din flora și fauna țării.

Pădurea repezintă o parte de neînlocuit în stabilirea echilibrului ecologic al planetei. Se cunoaște cum că pădurea alături de fitoplanctonul marin, reprezintă principalele surse de oxigen liber. Dar, in perioada recentă o parte foarte importantă din pădurile Terrei sunt defrișate, aproximativ o treime, iar diminuare suprafețelor îpădurite și orice distrugere duce la agravarea unei stări de fapt.

Orice turist trebuie sa cunoască și rolul antipoluant al pădurlor. Poluarea pe pământ, în apă și în atmosferă este o problemă care continuă sa amenințe mediul de viață al omului, plantelor și animalelor.

La nivelul țării noastre, problematica poluării a devenit obiectul unor măsuri ferme pe plan național. Acestui context i se alătură și problematica deosebită a pădurii.

Pădurea exercită nu numai acțiuni pozitive asupra mediului și vieții, ea acționeaza și asupra existenței noastre, precum și prin frumusețea ei inefabilă.

La întâlnirea dintre pădure cu turismul și sportul se înscrie și cel de al treilea termen și anume vânătoarea. Vânătoarea s-a consituit ca îndeletnicire umană încă din cele mai vechi timpuri. Treptat ea a devenit nu numai o activitate pusă în slujba satisfacerii unor nevoi de hrană, ci și o pasiune în sine. Vânătoarea s-a înscris într-un ansamblu de preocupări ce urmăreau cunoaștere cât mai amplă a animalelor și păsărilor.

Totuși, penetrația tot mai accentuată a omului în habitatul vânatului produce neliniști, prin circulația intensă și poluarea sub diferite forme a cadrului natural, unde vânatul își duce viața, amenințând unele specii producând scăderi de efective, degradarea și chiar dispariția unor specii.

Funcțiile pădurii

Pe măsură ce omenirea s-a dezvoltat și consecințele impactului ei asupra pădurii și naturii s-au facut mai simțite în viața societății umane, omul a cunoscut tot mai mult importanța influențelor pădurii asupra mediului înconjurător, specialiștii atribuindu-i diferite funcții, foarte importante pentru planetă.

Pădurea ca sistem ecologic ameliorează condițiile climatice, frânează scurgerile de suprafață, se opune torențializării cursurilor de apă, eroziunii și alunecării solului, diminuează poluarea, apără și întărește sănătatea omului, înfumusețează peisajul, generează o bună dispoziție și un loc perfect de relaxare pentru om, precum și ocrotește vânatul etc.

S-a definit polifuncționalitatea sau funcționalitatea multiplă a pădurii în sensul că aceeași suprafață de pădure poate îndeplini simultan mai multe funcții. Ținând cont de multitudinea și varietatea funcțiilor pe care pădurile le îndeplinesc, acestea se împart în două grupe mari și anume:

– Păduri de producție (lemn și alte produse);

– Păduri de protecție.

Pădurile de protecție sunt toate pădurile destinate acoperirii nevoilor de lemn sau alte bunuri, iar pădurile de protecție sunt toate pădurile desinate ocrotirii unor obiective de interes economic sau social, precum și cele puse în slujba sănătății oamenilor și a culturii.

Pădurile cu rol de protecție se împart în cinci zone: protecția regimului apelor, protecția solulu contra eroziunii, protecția contra factorilorclimatici dăunători, protecția intereselor științifice, protecția de interes social.

Funcțiile de protecție se împart în funcții de protecție a mediului și funcții sociale de protecție, care la rândul lor se mai împart în câteva subgrupe și anume:

Funcțtiile de protecție a mediului sunt:

– Funcția hidrologica;

– Funcția antierozională;

– Funcția climatică;

– Funcția de asanare a atmosferei.

Funcția hidrologică. Pădurea prin alcătuirea ei structurală și prin procesele fiziologice ale componenților ei infuențează procesele hidrologice, deci ciclul apei în natură. Procesele hidrologice incluse în această funcție sunt: frânarea scurgerilor de suprafață, înlesnirea infiltrației și a precolării produnde a apei de precipitații, alimentarea izvoarelor, asigurarea permanenței și a regimului moderat al debitelor apelor curgătoare.

În cadrul funcției hidrologice a pădurii trebuie luată în considerare și acțiunea de drenare a solului exercitată de pădure, cunoscută sub denumirea de „drenaj biologic”, acest proces conducând la coborârea nivelului aprei freatice.

Funcția antierozională a pădurii se referă la protecția solulu și asigurarea stabilității terenului.

Funcția climatică. Influențele favorabile ale pădurii se exercită și asupra regimului climatic. Aceste influențe constau, în special, în reflectarea, diminuarea pătrunderii și absorbția radiațiilor, atenuarea extremelor de temperatură, distribuția precipitațiilor, reducerea evaporației, creșterea umidității atmosferice, atenuarea intensității vântului etc.

Prin multitudinea influențelor pădurii asupra atmosferei, ecosistemul forestier își creează pe fondul climatului local de teren acoperit, un microclimat propriu – fitoclimatul forestier.

Funcția de asanare a atmosferei. Desimea arborilor, mărimea coroanelor acestora și bogăția frunzișului lor, procesul de fotosinteză conferă pădurii un complex de însușiri de suprafață activă, de filtru biologic absorbant, prin care produce importante efecte de asanare sau purificare a atmosferei apropiate.

Funțiile sociale atribuite de om pădurii au fost numite astfel deoarece sunt resimțite direct și indirect de societatea umană. Dintre aceste funcții fac parte:

– Funcția recreativă a pădurii;

– Funcția estetică – peisagistică a pădurii;

– Funcția ștințifică a pădurii.

Funcția estetică – peisagistică. Mediul forestier este alcătui din felurite păduri, de specii diferite de rășinoase, foioase cu frunza căzătoare, foioase întotdeauna verzi în asociații pure sau divers amestecate, în așa fel încât oferă un armonios și frumos peisaj pentru privirea omului. Putem atribuii pădurii funcția estetică – element prin excelență al frumosului natural, și funcția de peisagistică ca element superlativ al peisajului frumos. Deoarece aceste două funcții sunt strâns legate între ele, s-au reunit într-una singură și anume funcția estetică – peisagistică.

Funcția științifică. Orice pădure poate deveni obiectul de studiu sau experimentare și poate furniza o însemnată cantitate de informație științifică. Această funcție este importantă deoarece cunoașterea aprofundată a însușirilor pădurii este necesară pentru dezvoltarea silviculturii și utilă altor sectoare economice (energetica, agricultura, conservarea mediului, turism etc).

Funcția recreativă a pădurii

Ca urmare a intensificării poluării chimice, fizice și sonice, omul simte tot mai mult nevoia ca în timpul liber să evadeze în natură, în scopul refacerii capacității sale psihice și fizice, al relaxării, al destinderii și recreeri.

Recreerea poate fi definită ca o activitate practicată de om după bunul plac și dupa locul unde i se pare mai bine.

Sarcinile de bază ale recreerii sunt:

– Destinderea, relaxarea care îndepărtează oboseala;

– Divertismentul, care înlătură plictiseala;

– Evadarea care tinde să scoată individul din mediul său obișnuit;

– Dezvoltarea personalității, care eliberează individul de automatismul gândirii și acțiunii zilnice.

Activitățile care pot fi desfășurate de om pentru a se recrea sunt plimbările, canotajul, pescuitul, vânătoare, picnicurile etc.

Formele de recreere sunt multiple. O formă este turismul care are caracer recreativ, constând prin parcurgerea pe jos, sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanțe pentru vizitarea unor regiuni sau obiective culturale, economice, istorice etc. Alte forme sunt odihna, repausul, somnul, lectura, picnicul, sejurul la o cabană, practicarea diferitelor jocuri și sporturi (înot, pescuit, vânătoare, călărie, alpinism, ciclism).

Orășenii preferă să se recreeze în mediu natural, spațiile verzi și pădurile constituind o amibianță deosebit de favorabilă pentru practicarea activităților recreative. Trecerea printr-o pădure provoacă sentimente contrastante cu cele înregistrate atunci când se traversează peisaje urbane în care predomină construcțiile.

Pădurea este mult mai apreciată dacă peisajul forestier există în mici luminișuri, oglinzi, căderi sau cursuri de apă.

Pădurile din apropierea orașelor au fost transformate în păduri – parc și parcuri naționale. În țara noastră, păduri verzi sau zone verzi au caracter de parc sau păduri – parc, au fost create acolo unde pădurea lipsește sau este insuficientă față de cerințele sociale.

3.3. Vânătoarea și turismul cinegetic

Din cele mai vechi timpuri românul a practicat vânătoare urmărind la început rezolvarea nevoilor de hrană și îmbracăminte, iar pe măsura creșterii gradului de civilizație, vânătoarea a devenite o activitate cu alte funcții. Metode ce se foloseau pentru capturarea vânatului au corespuns stadiului de dezvoltare al societății. Astfel de la folosirea pietrelor, sulițelor, săgeților s-a ajuns la folosirea armelor de foc în societatea modernă.

Existența proprietăților private, desfășurarea vânătorii pe aceste proprietăți a dus la implicații serioase în ceea ce privește cantitatea și calitatea fondului de vânat. Apar societăți specializate pentru vânătoarea care urmăreau să echilibreze situațiile create și să conducă la gospodărirea rațională a faunei cinegetice. Pe de altă parte, caracterul acestor societăți limitau organizarea și desfășurarea vânătorii, lucru care s-a reglementat dupa cel de-al doilea război mondial.

După 1948, vânatul devin bun al întregului popor, iar practicarea vânătorii ajunge accesibilă oricărui cetățean. În privința cadrului organizatoric, vânătoarea intră sub controlul legilor statului și al organismelor specializate în acest sens.

Prin vânătoare, ca acțiune, se înțelege ”căutarea, stârnirea, urmărirea, hăiturirea, hrănirea, uciderea sau capturarea vânatului sau orice altă activitatea care are ca scop dobândirea acestuia”. (Legea fondului cinegetic și de protecție a vânatului 103/1996, articolul 24, aliniatul 1)