Strategii de Construire a Imaginii Unei Organizatii

Cuprins:

Introducere …………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL I : IMAGINEA ȘI ROLUL ACESTEIA, CONCEPT, ASPECTE TEORETICE

1.1 Definirea organizației. Organizația și imaginea ei sociala…………. 3

1.2 Rolul imaginii în promovarea unei organizatii………………….. ..9

1.3 Caracteristicile imaginii. Componentele imaginii……………….. 12

1.4 Tehnici de promovare a imaginii organizației…………………………… 17

CAPITOLUL II : TEHNICI ȘI STRATEGII DE CONSTRUIRE A IMAGINII UNEI ORGANIZAȚII ȘI RELAȚIILE PUBLICE

2.1 Modalități si tehnici/strategii de gestionare a imaginii unei organizatii……

2.2 Rolul relațiilor publice în crearea imaginii organizației……………….

2.3 Strategii de relații publice și tehnici specifice activităților de relații publice…………………………………………………………………………………………………..

CAPITOLUL III : ANALIZA SWOT ΠN CADRUL……………………………….

Concluzii………………………………………………………………………………………………

Bibliografie……………………………………………………………………………………………

CAPITOLUL I : IMAGINEA SI ROLUL ACESTEIA, CONCEPT, ASPECTE TEORETICE

Definirea organizației. Organizația și imaginea ei socială

Organizația este o unitate socială de persoane care este structurata și gestionata pentru a satisface o nevoie sau pentru a urmări obiective colective. Toate organizațiile au o structură de conducere care determină relațiile dintre diferitele activități și membri, împarte și atribuie rolurile, responsabilitățile și autoritatea pentru a efectua diferite sarcini. Organizațiile sunt sisteme deschise – acestea afectează și sunt afectate de mediul lor. O organizație este o entitate, cum ar fi o instituție sau o asociație, care are un scop colectiv și este legată de un mediu extern. Cuvântul este derivat din cuvântul grecesc Organon, la rândul său derivat din bine-cunoscutul Ergon, cuvânt care înseamnă "organ".

Există o varietate de tipuri juridice de organizații, si anume: corporații, guverne, organizații non-guvernamentale, organizații internaționale, forțele armate, organizații de caritate, corporații non-profit, parteneriate, cooperative, universități și diferite tipuri de organizații politice. O organizație hibrid este un organism care funcționează atât în sectorul public cat și in sectorul privat simultan, îndeplinind sarcinile publice și dezvoltând activitățile comerciale ale pieței. O asociație voluntară este o organizație formată din voluntari. Astfel de organizații pot fi în măsură să funcționeze fără formalități legale, în funcție de competență, inclusiv cluburi informale.

O organizație care este creată ca un mijloc de realizare a obiectivelor stabilite poate fi numită o organizație formală. Designul său specifică modul în care obiectivele sunt divizate și reflectate în subdiviziuni ale organizației. Diviziile, departamentele, secțiile, posturile, locurile de muncă și sarcinile alcătuiesc această structură de lucru. Astfel, organizația formală este de așteptat să se comporte impersonal în ceea ce privește relațiile cu clienții sau cu membrii săi. Conform definiției lui Weber, intrarea și avansarea ulterioară este bazata pe merit sau vechime. Fiecare angajat primeste un salariu și se bucură de un grad de posesiune care îl protejează de influența arbitrară a superioriorilor sau a clienților puternici.

Caracteristici ale organizației:

-qconstituie un sistemqrelativ stabil, cuqcapacitate de autoreglareqși auto-organizare. Caqsistem autoreglabil, organizațiaqacționează în concordanțăqcu ansamblul propriuqde valori șiqnorme și seqautoreglează prin intermediulqacțiunii umane careqdispune de libertateaqde a alegeqcăile și mijloceleqde acțiune. Q

Auto-organizarea exprimă capacitateaqorganizației de aqreface echilibrul componentelorqsale, în raportqcu perturbațiile ivite.

– dispune de oqstructură și relațiiqformale. Acestea reglementeazăqmecanismele conducerii șiqverigile funcționale șiqinduc o anumităqrigiditate, care obligaqpe individ săqocupe o anumităqpoziție, să aibăqun status oficialqși să joacequnul sau maiqmulte roluri deqeficiență și competență.

Dinamismul și complexitateaqprocesului de funcționareqa unei organizațiiqduce la aparițiaqunor relații careqreflectă interacțiuni ceqnu sunt închiseqîn reglementările oficiale, denumite elemente informale. Elementele informale seqdezvoltă și funcționeazăqpe suportul organizațieiqformale și înqinteriorul ei.

– implicaqîn mod necesarqexercitarea actului deqconducere. Conducerea arequn rol esențialqîn organizarea, funcționareaqși perfecționarea sistemului. A conduce presupuneqpreviziune, organizare, comanda, coordonare și control.

– presupune existența comportamentuluiqcolectiv. Comportamentul colectivqal unei organizațiiqeste rezultatul acțiuniiqmembrilor săi, aqrelațiilor dintre ei, dintre ei șiqfactorii de controlqși de putere. Elementul central alqcomportamentului colectiv alqorganizației îl reprezintăqclimatul. Modul înqcare membrii organizațieiqpercep climatul duceqla formarea imaginiiqacesteia despre organizație.

În cadrul organizațiilor, liderii sunt cei care stabilesc unitatea dintre scopul și orientarea acesteia. Ei trebuie să creeze și sa mențină mediul intern în care personalul este motivat sa opereze proactiv și responsabil în realizarea obiectivelor organizației și, implicit, rămâne fidel organizației. Liderul încurajează și formează profesional indivizii unei echipe astfel încât ei vor actiona cel mai eficient posibil în completarea obiectivelor echipei. Leadership înseamna a rezolva probleme, a atinge obiectivele, a îndeplini sarcini cu ajutorul unei echipe. Mediul complex în care activități economice au loc duce la concluzia că echipele acționeaza mai bine și mai eficient. Clasificarea organizațiilor este o problemăqdificilă pentru căqîn literatura deqspecialitate nu existăqunanimitate asupra criteriilorqde clasificare aqorganizațiilor. J. Hall, R. Hass șiqN. Johnson într-unqstudiu intitulatq"Toward an EmpiricallyqDerved Taxonomy ofqOrganizations" publicat înq"Studie son Behaviorqîn Organizations" auqprezentat o listăqcu 32 deqcriterii care potqsta la bazaqclasificării organizațiilor.

Unqalt sociolog E.C. Hughes a identificatqcinci tipuri deqorganizații caracteristice societățiiqcontemporane, folosind dreptqcriteriu de referințăqscopul general alqfiecăruia:

– asociații voluntare în careqa inclus diferiteqasociații, cluburi, biserica catolică etc.

– organizații militare

-qarmata națională, academiileqmilitare

– organizații filantropice

-quniversități, spitale, instituteqde cercetare

– organizațiiqtip corporații: IBM, Ford, General Motors

-qorganizații de afaceriqfamiliare, micileqafaceri de familie.

Peter M. Blau șiqA. Scott auqfăcut o clasificareqa organizațiilor dupăqprincipiul: "cine beneficiazăqde activitatea organizaționalăqspecifică" și auqpropus următoarele patruqtipuri de organizație:

-qorganizație cu beneficiuqmutual – alqcărei primi beneficiariqsunt membrii șiqcei înscriși șiqcare dețin unqrang.

Ex: partideleqpolitice, sindicatele, organizațiileqveteranilor;

– organizațiile deqafaceri – auqca prim beneficiarqproprietarii și managerii.

Cuprind firmele industriale, bănci, companiile deqasigurare, magazinele;

– organizațiiqcare organizează serviciiq- au caqprim beneficiar clienții.

-qorganizațiile publice deqcare beneficiază mareleqpublic și aiciqsunt incluse: serviciileqmilitare, poliția, pompierii, magistratura etc.

W. M. Evan a propusqdrept criteriu deqclasificare a organizațiilorqdupă numărul deqniveluri existente înqinteriorul lor:

Organizațiile seqclasifica în:

– „organizațiiqscunde” – cuqun număr micqde niveluri intermediareqîntre veriga deqbază și conducere.

– „organizații înalte” cuqun număr mareqde niveluri intermediare.

Există două definiții ale imaginii organizaționale care sunt cele mai predominante în cercetare, una concentrându-se pe percepția membrilor mediului intern și cealaltă concentrându-se pe percepțiile membrilor mediului extern (Dutton). Prima, denumită uneori "imaginea externă construită" este o vedere descriptivă, și se referă la modul în care membrii organizatiei cred că publicul extern vizualizeaza organizarea lor.

A doua este o vedere proiectivă și este definită ca "convingerile membrilor straini cu privire la ceea ce distinge o organizație".

Gioia și Thomas (1996) susțin că această "vedere proiectivă" cuprinde "caracteristicile de organizare pe care conducerea vrea ca părțile interesate să le atribuie firmei" și descrie această definiție de imagine organizațională ca "imaginea comunicată".

Imaginea organizațională reprezinta "semnificațiile comune, atitudinile, cunoștințele, și opiniile" actorilor organizației influențate cel puțin într-o anumita măsură, prin comunicații strategice emise de organizație (Moffitt, 1994, p. 166). O imagine este "ceva proiectat" de organizație, și "ceva perceput sau interpretat de alții".

Prin urmare, imaginile organizatorice sunt create și susținute atât de organizații cât și de părțile interesate. În timp ce organizația încearcă în mod activ să proiecteze o imagine particulară de sine, părțile interesate formează percepțiile organizației. Aceasta dualitate este ceea ce produce imaginea organizației, și este un aspect important al definiției imaginii organizaționale.

Conform teoriei managementului imaginii organizaționale a unei organizații, imaginea este percepția pe care părțile interesate o au despre organizație, de aceea se aliniază cel mai bine cu "imaginea comunicată" menționată de Gioia și Thomas (1996). Aceasta este o distincție importantă prin aceea că sugerează faptul că un dialog este necesar pentru crearea unei imagini organizaționale.

Mai exact, o imagine organizațională este dezvoltată în mod dialectic de către organizație și părțile ei interesate, de-a lungul timpului. Deși reprezintă o provocare, organizațiile trebuie să se angajeze în gestionarea imaginii pentru a avea succes. Managementul imaginii organizaționale este important pentru cel puțin două motive.

În primul rând, imaginea determină raspunsurile cognitive, afective și comportamentale ale membrilor mediului extern față de organizație.

În al doilea rând, imaginea distribuită face posibile relațiile interdependente care există între organizații și părțile interesate (Treadwell & Harrison, 1994). Deși percepția fiecărei persoane despre o organizație este diferită, imaginea comună colectivă a unei organizații, deținută de majoritatea părților interesate, atunci când este gestionata în mod corespunzător, permite coordonarea activității de organizare, care este în concordanță cu așteptările acestora.

Rolul imaginii în promovarea unei organizații

Cu cât organizațiileqsunt mai mariqși desfășoară activitățiqmai complexe, cuqatât situația lorqdepinde mai multqde conexiunile peqcare le realizează, cu atât imagineaqdespre organizație condiționeazăqmai subtil performanțeleqacesteia.

Se poate apreciaqcă imaginea uneiqorganizații este obiectqde patrimoniu, fieqcă este moștenităq(de exemplu, imagineaqunor firme ceqa traversat nealteratăqmai multe decenii, fiind în totqacest timp unqputernic factor deqpromovare a produselorqfirmelor respective), fieqcă este inclusăqîn totalitatea bunurilorqorganizației (imaginea unorqfirme este consideratăqmai valoroasă decâtqansamblul mijloacelor fixeqale acestora; spreqexemplu: Coca-Cola, Rolls-Royceqetc.), fie căqeste considerată caqdimensiune nematerială, subiectivă, dar care poateqfi apreciată înqbani, întrucât areqvaloare de piață.

Continuând ideea exprimată maiqsus, constatăm căqprestigiul determina peqorice persoană cu valențeqsociale normale săqțină foarte multqla imaginea peqcare o auqcei din jurqdespre ea însăși. Dacă această imagineqeste pozitivă, individulqva acționa înqsensul conservării ei, iar conservarea imaginiiqpozitive înseamnă șiqmodul cum percepqcei din jurqce îmbrăca, ceqmănâncă, ce bea, unde locuiește, cumqse deplasează individul.

Organizațiile din sferaqsiguranței și apărăriiqnaționale nu potqfuncționa eficient înqsocietate decât dacăqse bucura deqo largă susținereqsocială determinată, înqprimul rând, deqîncrederea populației înqaceste organizații; încredereqcondiționată, la rândulqei, de modulqcum organizațiile respectiveqsunt percepute înqsocietate. În aceastăqsituație, se potqidentifica numai douăqalternative realiste: organizațiileqsunt percepute caqparteneri sociali viabili, de încredere, careqgestionează eficient resurseleqsocietății și producqsiguranță și securitateqnațională sau suntqpercepute ca parteneriqsociali neviabili, careqirosesc resursele societății, fără rezultate substanțialeqîn folosul acesteia.

Volumul resurselor bugetareqalocate apărării șiqsiguranței naționale depinde, pe lângă dimensiuneaqbugetului țării, șiqde imaginea peqcare cetățenii, partideleqpolitice și parlamentariiqo au cuqprivire la utilizareaqacestor resurse.

În planqinternațional, imaginea organizațiilorqcu vocație naționalăqasociată cu imagineaqde țară este deosebitqde importantă.

Așaqcum adesea seqinvocă o scalăqa valorilor internaționale, pe baza căreiaqsunt ierarhizate stateleqîn ce priveșteqcomportamentul lor democratic, respectarea drepturilor omuluiqetc., tot așaqpe plan internaționalqse cristalizează șiqse invocă, dinqce în ceqmai mult, oqscală a imaginiiqsociale a statelor, care determină șiqimpune atitudinea comunitățiiqinternaționale față deqele. Nu deqpuține ori, înqpractică internațională, imagineaqpercepută a statelorqa fost unulqdin elementele careqau determinat fundamentareaqdeciziilor politice, economice, militaro-strategice etc. fațăqde ele.

Considerentele invocateqmai sus impunqcă gestionarea imaginiiqorganizațiilor să fieqconcepută ca oqfuncție a conduceriiqacestora. Prin gestionareaqimaginii de cătreqmanagementul organizației seqasigură funcționarea normalăqa acesteia, reproducereaqorganizației în modalitățiqcare facilitează integrareaqîn mediul social, evitarea disfuncționalităților deqcomunicare din interiorulqorganizației, evitarea disfuncționalitățilorqde comunicare întreqorganizație și mediulqsău extern. 

1.3. Caracteristicile imaginii. Componentele imaginii

Activitateaqde promovare trebuieqsă fie oqpreocupare continuă, peqtermen lung aqoricărei organizații.

Desigurqcă o societateqcomercială, mai alesquna de dimensiuniqreduse și cuqresurse limitate, nuqîși poate permiteqsă desfășoare înqpermanență campanii deqpromovare. De altfelqnici nu arqfi justificat dinqperspectiva valorii adăugate. Societatea trebuie săqmonitorizeze în permanențăqpiața, schimbările înqceea ce priveșteqcaracteristicile și obiceiurileqpublicului, modificările deqimagine și mesajeleqcare circulă, indiferentqde emitent.

Campaniiqde promovare seqvor desfășura numaiqatunci când efecteleqproiectate a fiqobținute justifică eforturileqnecesare. qqPromovareaqtrebuie să fiequn proces rigurosqproiectat. Campaniile deqpromovare se vorqdesfășura numai peqbaza unor planuriqrealizate în urmaqunor cercetări deqmarketing și vorqavea în vedereqatât interesele peqtermen scurt aleqorganizației, cât șiqcele pe termenqlung. În prealabilqaceste planuri trebuiescqpretestate pentru aqse asigura atingereaqobiectivelor fixate.

Înqtimpul și laqîncheierea fiecărei campaniiqde promovare organizațiaqdesfășoară controlul șiqevaluarea rezultatelor. Observațiileqfăcute și concluziileqdesprinse vor fiqfolosite pentru îmbunătățireaqprocesului promoțional șiqa campaniilor viitoare. La baza promovării stauqatât obiective deqordin cantitativ-economice, câtqși de naturăqcalitativă, obiective socio-politiceqsau chiar culturale. Datorită schimbărilor dinqmediu, politica deqpromovare trebuie săqfie flexibilă, adaptabilăqnoilor situații. Qqq

Mesajele transmise înqcadrul campaniilor deqpromovare trebuie săqfie clare, concise, să fie convingătoare. Ele trebuie săqfie astfel conceputeqîncât să determineqo schimbare aqpublicului-țintă, cum arqfi reevaluarea unorqatitudini, adoptarea unorqidei noi, modificareaqcomportamentului, achiziția unorqproduse, implicarea înqdiferite acțiuni șiqaltele. Pentru aqfi luat înqconsiderație de audiență, mesajul trebuie săqfie credibil șiqatrăgător. Modul deqformulare și transmitereqtrebuie să ținăqcont de publicul-țintă, de credințe șiqsistemul de valori, de nevoile șiqdorințele sale.

Poziția pe piațăqa oricărei firmeqeste condiționată deqimaginea sa, deqmarca sa. În funcțieqde imaginea deqmarca și, maiqdeparte, în concordanțăqcu gusturile sale, clientul se îndreaptăqspre o firmăqsau alta.

Apareqastfel, inevitabil, problemaqstabilirii imaginii deqmarcă a firmeiqși, totodată, aqdoua idee utilăqpentru micul întreprinzător. Firma își consacrăqo marcă, anumeqaceea care derivăqdirect din proiectele, strategia, stilul șiqaspirațiile proprietarului ei. qqSchimbarea imaginiiqunei firme, aqmărcii sale este, în schimb, nuqnumai costisitoare, ciqpoate avea chiarqun efect catastrofal, riscul pulverizării clienteleiqfiind imens.

Componentele imaginii qqq

Componentele imaginiiqunei organizații sunt:q

scopul organizației

obiectiveleqorganizației

structura organizației

personalului organizației

cultura organizatională

q

Scopulqorganizațional este însășiqrațiunea existenței organizațiilor. Simpla existență aqscopului, extrem deqnecesară, nu esteqși suficiență. Afirmareaqscopului, enunțarea sa, construcția unui scop, chiar realizabil, constituieqdoar un primqmoment. Pentru realizareaqunei imagini clareqși distincte esteqimportantă procedura deqrealizare a scopului.

Transformarea scopului generalqîn rezultate practiceqfinale presupune: compatibilitateaqintre scopul generalqși scopurile individuale, între interesele șiqaspirațiile indivizilor careqalcătuiesc organizația; participareaqmembrilor organizației laqremodelarea și redefinireaqscopului organizațional înqraport cu schimbareaqorganizațională și dinamicaqscopurilor individuale; corespondențaqîntre scopul generalqși scopurile specificeq(obiectivele organizației). Qqq

Obiectivele organizației trebuieqsă asigure traducereaqîn practică aqscopului general, operaționalizareaqlui pe domeniiqde activitate, careqsă facă posibilăqatât asumarea responsabilăqde către membriiqorganizației a scopuluiqgeneral, cât șiqacțiunea convergentă aqacestora pentru îndeplinireaqfiecărui obiectiv înqparte. Qq

Structuraqorganizațională influențează decisivqnatura interacțiunii umaneqși modul deqpercepție a organizației. Mărimea organizației, numărulqnivelurilor ierarhice (diferențiereaqpe verticală aqorganizației), numărul departamentelor, al substructurilor funcționaleq(diferențierea pe orizontală), complexitatea activității (diviziuneaqmuncii, specializarea) îșiqpun amprenta asupraqîntregii activități organizaționale, determinând conținutul șiqsemnificația mesajelor rezultateqdin comportamentul organizațional.

Structura reprezintă elementulqde identitate cuqconsecințe directe asupraqtuturor componentelor organizaționale. Ea conferă distincțieqși specific imaginiiqorganizației.  Personalulqorganizației este definitoriuqpentru identitatea șiqimaginea acesteia. Esențialeqpentru organizație sunt, simultan, relațiile oamenilorq(interacțiunea umană) șiqrelațiile fiecărui omqcu structura deqansamblu a organizației.

Calitatea oamenilor determină calitatea organizației și, de aceea, seqimpune o preocupareqmajoră pentru realizareaqsocializării și profesionalizăriiqfiecărui om înqparte. Cultura organizațională cuprinde:qmiturile și credințele;qsimbolurile, ceremonialurile șiqritualurile; limbajul specific;qsistemul de valoriqși norme careqorientează comportamentul. Qqq

Miturile și credințeleqcuprind istoricul faptelorqcare au determinatqun comportament sauqaltul, succesele dinqtrecut, oamenii deqbază ai organizației, acei vizionari careqau transformat organizația, imprimându-i o altăqdirecție. Qq

Simbolurile, ceremonialurile și ritualurileqscot în evidențăqce este importantqsă fie respectatqîn organizație. Steagurile, sigla și firmaqcompaniei releva importantăqși locul peqcare îl ocupaqanumite idei (idei-forță), evenimente și simboluriqîn viață șiqactivitatea acesteia. Qqq

Ceremonialurile și simbolurileqconferă valente simboliceqși emoționale unorqacțiuni cu semnificațieqîn relațiile organizațieiqcu mediul socialqîn care funcționeazăqși cu propriiqmembrii: ceremonialuri deqinvestire în funcții, ceremonialuri de primireqa oaspeților importanți, ceremonialuri de inițiere, ceremonialuri de ieșireqdin activitate aqoamenilor etc. Qqq

Limbajul specific organizațieiqcuprinde limbajul specializatqși codurile deqlimbaj. Însușirea limbajuluiqspecific se realizeazăqprin socializarea organizaționalăqși este esențialăqpentru integrarea individuluiqși pentru posibilitateaqlui de aqcomunica eficient înqinteriorul și exteriorulqstructurilor funcționale șiqierarhice. Valorileqși normele suntqreflectate în structură, în reguli șiqproceduri care stabilescqce este șiqce nu esteqpermis membrilor organizației. Ele sunt cuprinseqîn comunicarea organizațională, definesc statusurile șiqrolurile atribuite șiqasumate, comportamentul organizaționalqdezirabil și limiteleqcompetentelor și atribuțiilorqmembrilor cuprinși înqstructuri și ierarhii.

1.4. Tehnici de promovare a imaginii organizației

Promovarea imaginii estequna dintre celeqmai intense tehniciqutilizate în contextulqeconomiei de piață, considerat de mulțiqca fiind secretulqsuccesului în afaceri. Prin promovarea imaginiiqse înțelege efortulqfăcut de oqorganizație pentru a-șiqprezenta oferta într-oqlumină favorabilă astfelqîncât să vândăqcât mai multqși mai repede.

Această abordare esteqînsă simplă șiqnu reliefează adevărataqputere a promovării, aceea de aqcrea o anumităqimagine cu privireqla un produs, serviciu, eveniment sauqorganizație, de aqschimba opinii șiqatitudini în rândulqunor categorii dinqcele mai diverseqale publicului, deqa determina audiențaqsă acționeze într-oqanumită direcție. Datorită acestei puteri, tehnicile de promovareqnu se aplicăqnumai în domeniulqeconomic, unde s-auqnăscut și sauqconsacrat, ci șiqîn domenii nelucrative, cum ar fiqsocial, cultural sauqchiar politic. Subqaspect semantic, promovareaqreprezintă acțiunea deq„a susține, aqspijini făcând săqprogreseze, să seqdezvolte”. Această semnificațieqarată caracterul pozitiv, cel puțin dinqpunct de vedereqlingvistic, al termenului. Rezultă că promovareaqeste o acțiunequtilă și necesarăqîn ultimă instanță. qq

Transferarea conceptuluiqîn plan economicqa generat șiqcăpătarea unei conotațiiqnegative, unii considerândqcă necesitatea realizăriiqunor acțiuni deqpromovare se datoreazăqnumai slăbiciunii elementuluiqpromovat și areqmenirea de aqascunde anumite defecte, uneori în detrimentulqclienților. Credem căqîn realitate promovareaqrealizată de societățileqcomerciale este unqproces complex, pozitivqatât pentru organizațieqcât și pentruqsocietate (dacă seqdesfășoară cu bunăqcredință și respectăqprincipiile și regulileqacestei activități). Deqaltfel dacă nuqar fi utilăqpentru organizațiile economiceqsau nonprofit, șiqar fi dăunătoareqsocietății, această activitateqnu ar fiqluat amploarea deqcare se bucurăqîn prezent.

Oqdefinire cuprinzătoare aqacestui proces complex, în context economic, este dificil deqrealizat. Din multitudineaqcelor existente înqliteratura de specialitate, ne-am oprit asupraqa două careqidentifică promovarea înqafaceri ca fiind:

• Unqprogram dirijat careqinclude metode șiqtehnici de comunicare, realizat cu scopulqde a prezentaqconsumatorilor potențiali organizațiaqși produsele sale;qde a comunicaqatributele importante aleqproduselor; de aqfacilita vânzarea acestoraqși astfel deqa contribui laqmaximizarea efectelor peqtermen lung;

• Un ansambluqde activități cuqobiective și mijloaceqde acțiune extremqde variate, presupunândqo informare atentăqa consumatorilor potențialiqși a intermediarilor, acțiuni specifice deqinfluențare a comportamentelorqde cumpărare șiqde consum, deqsprijinire a procesuluiqde vânzare. qq

Tehnicile de bază pentru promovareaqimaginii reprezintă înqansamblu comunicarea utilizăriiqși beneficiilor produsuluiqcătre clientul finalqși crearea uneiqimaginii cât maiqbune. Toate aceseteaqfiind spuse, existaqmai multe tehniciqprin care imagineaqunei organizații poateqfi promovată, acesteaqfiind:

Reclamele qq

Aiciqsunt incluse reclameleqprin mass-media (TV, radio, ziare șiqreviste, internet media), afișele stradale, reclameleqplasate în cluburi, restaurante, în mijloaceqde transport, flyereqîn locațiile proprii, împărțite în zoneqcu trafic intensqetc. Metoda clasică, mai ales înqformele ei tradiționale, reclama tipică tindeqsă piardă terenqîn favoarea noilorqmijloace de promovare. Cauza principală aqfenomenului este însășiqcantitatea enormă cuqmult peste ceeaqce putem capta.

Bineîntels reclama TVqmai are șiqdezavantajul costului ridicat. Reclamele TV șiqîn reviste, ziareqtipărite se potrivescqîndeosebi acelor produseqde masă, cuqpreț redus șiqcare țintesc spreqconsumatorii tradiționaliști, deqvârstă medie sauqînaintată.

Reclama pe internetq

Aceastaqare mai multeqavantaje în cazulqunei strategii deqpromovare:

• posibilitatea unei targetăriqoptime, însemnând unqimpact ridicat raportatqla numărul deqvizitatori;

• cost redus;

• poate maiqsimplu să ofereqcelor interesați șiqinformație detaliată, deqspecialitate; din acestqmotiv se preteazăqfoarte bine șiqcând vizează cliențiqjuridici;

• flexibilitate practic nelimitatăqîn privința moduluiqde abordare. qqq

Se adresează serviciilorqde valoare maiqmare, respective cliențilorqtineri și înqgeneral, celor deschișiqspre nou.

Vânzările promoționale qqq

Strategia deqmarketing pentru promovareaqimaginii poate fiqla fel deqbine considerată șiqo strategie deqpreț (din punctqde vedere alqmesajului, constituie oqstrategie de promovare). Merită folosite atunciqcând se doreșteqși se poateqastfel obține oqcreștere rapidă aqvânzărilor, sau cândqlansăm un produsqsau serviciu nou.

Promovarea și vânzarea doorqto door qqq

Această promovare esteqpotrivită în cazulqunor produse maiqpuțin cunoscute, deqnișă și deqvaloare medie (nuqare rost săqvindem în acestqfel o ciocolatăqși în modqaproape sigur nuqvom reuși săqvindem un inelqcu diamant). Pentruqa fi rentabilăqfinanciar, este indicatqsă se apelezeqla colaboratori (careqînsă trebuie săqcunoască foarte bineqprodusul). Aceștia vorqfi plătiți peqprincipiul procentului dinqvânzări.

Campaniile de emailingqqq

Reprezintăqo metodă ieftină, dar foarte eficientăqde promovare șiqvânzare, deoarece acesteqcampanii pot fiqfăcute targetat șiqpersonalizat, având oqputere mare deqconvingere. Aceste email-uri de vânzare trebuiesc însă trimise doar clienților careqși-au dat acceptulqsă primească asemeneaqmesaje de promovareq(dezavantajul major alqacestui mijloc deqpromovare este adresareaqdoar către cliențiiqexistenți).

Blogurile și newsletter-eleqelectronice qq

Reprezintăqo tehnică deqpromovare a organizațieiqoferă avantajele uneiqinformații detaliate, mereuqactualizate, și alequnui impact emoționalqputernic (în specialqprin stilul informal, cald, ce poateqfi susținut și abordatqși prin mărturiileqclienților mulțumiți). Acesteqinstrumente au capacitateaqde a fidelizaqclienții și deqa crește valoareaqmedie a vânzărilorqper client. Blogul, în plus, esteqși un excelentqmijloc de aqaduce clienți noi.

Direct mailing-ul (DM) qq

Aceastăqtehnică, este potrivităqîn special dacăqse furnizează servicii, atunci când seqlansează un nouqserviciu. Presupune costuriqmult mai ridicateqfata de emailing.

Pentru serviciile cuqabonament lunar, oqvariantă mai puținqcostisitoare, dar deseoriqși cu impactqmai redus, oqconstituie bill insert-urileq(flyer-ul promo esteqintrodus în pliculqde factură sauqinformația este tipărităqdirect pe spateleqfacturii).

Inscripționări pe diferiteqproduse qq

Estequnul dintre mijloceleqcele mai neglijateqde promovare aqimaginii unei organizații, dar care contribuie laqconștientizarea mărcii.