Strategii de Combatere a Somajului In Plan Teritorial.aplicatie Pentru Judetul Bacau
Strategii de combatere a șomajului în plan teritorial.
Aplicație pentru județul Bacău.
CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Noțiuni teoretice.
Elemente conceptuale legate de fenomenul șomajului din România
Cauze si tipuri de șomaj. Metode de cuantificare a șomajului în România
Rata naturala a șomajului.
Consecințele șomajului
Capitolul II. Strategii de combatere a șomajului.
2.1. Evoluția ratei șomajului în județul Bacău
2.2. Analiza ratei șomajului în județul Bacău în anul 2014
2.3. Situația statistică a șomajului în județul Bacău, în anul 2014
2.4. Strategii locale de prevenire și combatere ale șomajului.
Capitolul III. Planul Regional de Acțiune pentru Ocupare și Incluziune
Socială al Regiunii Nord–Est (PRAOIS).
3.1. Aspecte geografice ale regiunii de Nord-Est
3.2. Profilul demografic al regiunii
3.3. Analiza economică la nivel regional
3.4. Piața muncii
3.5. Educație și formare profesională
3.6. Incluziune socială PRAO Nord Est 2009 – 2011
Capitolul IV. Pilonii strategiei de ocupare a forței de muncă.
4.1. Pilonul I – Îmbunătățirea capacității de angajare.
4.2.Pilonul II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial si crearea de locuri de
muncă.
4.3.Pilonul III – Promovarea capacității de adaptare a întreprinderilor si a
angajaților acestora 4.4. Pilonul IV – Asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Obiectivul general al lucrării de licența îl constituie combaterea șomajului respectiv creșterea accesului pe piața muncii al populației din Județul Bacău. Acest obiectiv se va realiza prin identificarea unor strategii care duc la îmbunătățirea calității resurselor umane prin formare profesională și orientare pe piața muncii.
Fiecare individ este liber sa își selecteze locul de munca in care acesta dorește sa activeze,sa se perfecționeze si sa își construiască o cariera solida pe viitor,obiectiv ce este determinat totodată de o serie de elemente precum ar fi:exemple din cadrul familiei,calități înnăscute,motivație,educație, pregătire profesionala. Locul de munca ne definește pe noi ca indivizi ai societății, reprezentând o rațiune, un scop care pe măsura ce se este îndeplinit, aduce o satisfacția materiala cat si una sufleteasca , munca devenind astfel o evoluție si totodată condiția sociala a vieții prin care ne formam si ne identificam un set de valori, norme si conduite morale.
Lipsa locului de muncă este la ora actuală una dintre cele mai semnificative greutăți căreia oamenii trebuie să-i facă față iar prelungirea acestui lucru în timp, mărește riscul deprecierii competenței profesionale și dificultății de reintegrare. După o perioada îndelungata persoana șomeră se descalifică, uneori irevocabil. Neglijarea abilităților profesionale cat si pierderea ritmului de muncă îl fac pe șomer mai puțin competitiv și antrenează o neîncredere sporită în rândul potențialilor manageri.
Studiul prezent, intitulat Strategii de combatere a șomajului în plan teritorial. Aplicație pentru județul Bacău este structurat pe patru capitole. Primul capitol prezintă noțiuni teoretice, respectiv elemente conceptuale legate de fenomenul șomajului din România, cauze si tipuri de șomaj, metode de cuantificare a șomajului în România, rata naturala a șomajului, consecințele șomajului. Capitolul al II-lea dezbate strategii de combatere a șomajului. Cu implicații privind evoluția ratei șomajului în județul Bacău, analiza ratei șomajului în județul Bacău în anul 2014, situația statistică a șomajului în județul Bacău, în anul 2014, strategii locale de prevenire și combatere ale șomajului.
Capitolul III prezintă Planul Regional de Acțiune pentru Ocupare și Incluziune Socială al Regiunii Nord–Est (PRAOIS) iar capitolul IV, pilonii strategiei de ocupare a forței de muncă: îmbunătățirea capacității de angajare, dezvoltarea spiritului antreprenorial si crearea de locuri de muncă, promovarea capacității de adaptare a întreprinderilor si a angajaților acestora, asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați
Necesitatea identificării unor strategii de combatere a șomajului in Județul Bacău duc la o serie de elemente pozitive precum ar fi: atragerea și reținerea mai multor persoane pe piața muncii, creșterea ofertei de muncă și modernizarea sistemelor de protecție socială,îmbunătățirea adaptabilității angajaților, calitatea locurilor de muncă, productivitatea și coeziunea socială,facilitatea accesului pe piața muncii pentru grupurile expuse la riscul excluziunii sociale (șomeri, tineri, minorități etnice), dezvoltarea investițiilor în capitalul uman – formarea profesională și nevoile pieței muncii, promovarea învățării pe tot parcursul vieții.
Capitolul I. Noțiuni teoretice.
1.1.Elemente conceptuale legate de fenomenul șomajului din România
În literatura economică de specialitate, conceptual de șomaj a apărut relativ recent, la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 80, cauzat de intrarea economiilor socialiste în criză. În diferite surse șomajul a fost definit astfel:
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, șomajul este “un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.”
Cuvântul „șomaj” provine din termenul francez chânage preluat, la rândul său, din latinescul conmare și grecescul conma. Semnificația inițială era de „căldură mare”, ceea ce cauza încetarea activităților. Persoanele șomere sunt acele persoane apte de muncă, dar care nu găsesc de muncă, determinând astfel apariția unei suprapopulații apte pentru a lucra, comparative cu numărul celor angajați pe piața muncii.
Astfel, șomajul este determinat de un exces de cerere pe piața muncii, oferta fiind foarte scăzută. Concordanța dintre cerere și ofertă este cea care poate relata aprecierea unei situații, la un moment dat, a existenței sau nu a fenomenului șomajului. Fenomenul invers îl reprezintă o creștere a ofertei raportată la scăderea cererii, rezultând astfel o lipsă de personal care să ocupe posturile dintr-un anumite domeniu profesional. Având în vedere faptul că fenomenul șomajului are caracter omogen, nediferențiat, el poate fi clasificat pe domenii profesionale sau pe nivele de pregătire.
Relevantă este și definiția șomajului dată de Biroul Internațional al Muncii (BIM)-organizație ce aparține sistemului ONU. Această organizație elaborează statistici, comparații, studii și analize de profil bazându-se pe statistici și informații furnizate de țările membre ce scopul de a cunoaște și combate șomajul. Potrivit acestei definiții este șomer orice individ care are mai mult de 16 ani, și îndeplinește concomitent următoarele condiții:
starea de sănătate fizică și psihică îi permit practicarea unei activități fizice sau intelectuale;
nu are loc de muncă, nu obține venituri sau le obține din activități legale dar sunt mai mici decât indemnizația de șomaj ce i s-ar cuveni potrivit prezentei legi;
este dispus să muncească;
este în căutarea unui loc de muncă;
Șomajul este definit “ca starea de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, nu-și pot găsi de lucru ca salariați, au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă cu scăderea corespunzătoare a salariului. Șomajul poate fi caracterizat prin”:
mărime care exprimă atât în mod absolut ca număr, cât și relativ, ca rată (numărul șomerilor/populația activă sau numărul șomerilor/populația ocupată);
intensitate;
durată;
structură
Problema șomajului reprezintă un aspect major al echilibrului macroeconomic al unei economii, corelată cu realizarea creșterii economice actuale și potențiale. Astfel, șomajul devine o parte importantă a politicilor macroeconomice, cu relevante implicații economice și sociale.
John Maynard Keynes a fost un economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne, fiind considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.
Preocuparea fundamentală a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelație între dezvoltarea economică a societății și nivelul ocupării resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului.
În viziunea lui Keynes, șomajul se află în strânsă legătură cu piața muncii, iar echilibrul între cerere și ofertă trebuie menținut prin rigiditatea salariilor, respectiv atunci când salariile sunt rigide la scădere în baza unor factori instituționali, pe piața muncii, diferențele dintre ofertă și cerere vor fi vizibile; “acesta ar fi cazul oricărui exces sau al oricărei penurii ce se manifestă pe o piață”. Afirmația lui Keynes este “salariile nominale sunt rigide la scădere, ceea ce duce la imposibilitatea egalizării cererii cu oferta pe piața muncii”.
Munca, mijloc de reușită în viața unui tânăr din România ?!
Potrivit analizei secundare de date a anchetelor de teren: „Situația tineretului și așteptările sale. Diagnoză 2004 și Diagnoză 2006”, efectuate pe un eșantion de 1.219 persoane și, respectiv de 1.103 persoane cu vârsta între 15 și 29 de ani: „Munca nu este privită de către tinerii români ca o cale importantă de reușită în viață în România. Doar 11% dintre cei intervievați consideră munca drept primă condiție pentru reușita în viață, în România.
Pentru ca un tânăr să reușească în viață, în România, cea mai importantă condiție este ca acesta să provină dintr-o familie înstărită. Această lipsă de încredere în capacitatea muncii de a asigura bunăstare în România reprezintă o premisă a erodării motivației de a munci”.(fig. 1)
Figura 1.1. Condiții care contează cel mai mult pentru ca un tânăr să reușească în România
(Sursa: preluat după Drd. Andra-Bertha Sănduleasa, Cercetător științific, INCSMPS – Atitudinea tinerilor din România față de muncă, Sesiunea de comunicări științifice 2007).
Din același studiu a Andra-Bertha Sănduleasa rezultă că absolvenții români după trei ani de activitate vor 500 de euro salar și funcție de conducere iar tinerii care nu au experiență au așteptări salariale medii care se ridică la 300 de euro și cresc până aproape de 500 de euro în jurul a trei ani de experiență.
Piața muncii este foarte dinamică iar loialitatea este relativ scăzută. In multe cazuri, formarea universitară este neglijată în detrimentul oportunităților din piață. În România, cele mai vânate funcții sunt în IT, marketing, vânzări, resurse umane și proiectare/design.
Evaluarea locului de muncă.
În cadrul analizei secundare de date menționate se arată că: „deși în anul 2004 tinerii au declarat în proporție de 82% faptul că una din condițiile fără de care nu ar accepta un loc de muncă ar fi un salariu bun, în realitate (2006), doar 35% sunt mulțumiți de salariul pe care îl obțin. Mai mult, când se referă la ocupația actuală în general, se declară a fi mulțumiți și foarte mulțumiți doar 16,5%, iar când se raportează la nivelul de trai se declară mulțumiți și foarte mulțumiți numai 10,5% dintre tinerii respondenți (2006)”.(fig.2).
Figura 1.2. Evaluarea locului de muncă
Sursa: AJOFM Bacău, documente interne
Piața muncii din România oferă șanse reduse pentru absolvenți. Această afirmație se bazează pe următoarele cauze
Implicarea angajatorilor și a partenerilor sociali relevanți este foarte limitată în ceea ce privește planificarea educației universitare.
Legăturile dintre universități și industrie/angajatori sunt foarte slabe, spre deosebire de practica din învățământul profesional și tehnic.are nu au experiență au așteptări salariale medii care se ridică la 300 de euro și cresc până aproape de 500 de euro în jurul a trei ani de experiență.
Piața muncii este foarte dinamică iar loialitatea este relativ scăzută. In multe cazuri, formarea universitară este neglijată în detrimentul oportunităților din piață. În România, cele mai vânate funcții sunt în IT, marketing, vânzări, resurse umane și proiectare/design.
Evaluarea locului de muncă.
În cadrul analizei secundare de date menționate se arată că: „deși în anul 2004 tinerii au declarat în proporție de 82% faptul că una din condițiile fără de care nu ar accepta un loc de muncă ar fi un salariu bun, în realitate (2006), doar 35% sunt mulțumiți de salariul pe care îl obțin. Mai mult, când se referă la ocupația actuală în general, se declară a fi mulțumiți și foarte mulțumiți doar 16,5%, iar când se raportează la nivelul de trai se declară mulțumiți și foarte mulțumiți numai 10,5% dintre tinerii respondenți (2006)”.(fig.2).
Figura 1.2. Evaluarea locului de muncă
Sursa: AJOFM Bacău, documente interne
Piața muncii din România oferă șanse reduse pentru absolvenți. Această afirmație se bazează pe următoarele cauze
Implicarea angajatorilor și a partenerilor sociali relevanți este foarte limitată în ceea ce privește planificarea educației universitare.
Legăturile dintre universități și industrie/angajatori sunt foarte slabe, spre deosebire de practica din învățământul profesional și tehnic.
În vederea facilitării inserției profesionale, au fost adoptate instrumente europene precum CV european și Europass.
Din perspectiva relevanței învățământului superior la cerințele pieței muncii pot fi menționate următoarele dificultăți:
Sistemul nu este corelat cu nevoile unei piețe a muncii dinamice;
Absența unor echivalări clare între formarea universitară și criteriile (formale și bazate pe competențe) de pe piața muncii;
Absența unor studii și analize sistematice privind corelația existentă între oferta de formare universitară și cerințele pieței muncii, atât sub aspect cantitativ (cifra de școlarizare nu este fundamentată pe o analiză a evoluției cererii de muncă), cât și structural (pe domenii și niveluri de calificare);
Utilizarea unor pachete educaționale înguste (peste 270 de specializări) a determinat numeroase paralelisme, nefolosirea optimă a resurselor financiare, dificultăți în definirea adecvată anormelor didactice și a îngreunat inserția adecvată a absolvenților pe piața muncii;
Inconsistențe în dezvoltarea unei strategii de consolidare a parteneriatului cu mediul economic și social. Parteneriatele cu comunitatea de afaceri sunt insuficient dezvoltate.
Cea mai mare problemă cu care se confruntă absolvenții învățământului superior este legată de „lipsa de experiență“. Companiile încep, totuși, să renunțe la această condiție și oferă locuri de muncă atâta timp cât tinerii parcurg mai multe stagii de practică în perioada anilor de facultate.
Anual, pentru absolvenții de învățământ superior, la nivel național, sunt disponibile, aproximativ, 1.000 de locuri de muncă. Numărul cererilor este cuprins însă, tot la nivel național, între 100.000 și 120.000. Situația este și mai gravă în ceea ce privește numărul absolvenților clasei a XII-a: numai în București sunt, aproximativ, 20.000, plus încă 60.000 în localitățile din țară. Așadar, în total, este vorba de aproape 200.000 de tineri absolvenți care au nevoie de locuri de muncă. Potrivit unor estimări neoficiale, aproape 90% dintre absolvenți își găsesc de lucru prin „forțe proprii“. Tot rămân, însă, anual, 20.000 de tineri care nu au nici o șansă să se angajeze.
Convingerea unor tineri asupra faptului că „(Tot) „în străinătate e mai bine !” constituie un pericol pe piața muncii îl constituie migrarea forței de muncă bine pregătite. Astfel, una din patru persoane (respectiv, 27%) ia în considerare căutarea unui loc de muncă în străinătate în următorii trei ani. Mai mult decât atât, doar 21% dintre tineri cred că se pot realiza mai ușor în România, decât în străinătate. Integrarea în UE și politicile Guvernului de a atrage angajați duc la creșterea opțiunilor tinerilor către angajatorii instituționali făcând, astfel, și mai acerbă lupta pentru talente. Mirajul muncii în străinătate afectează, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesioniști. In general, aceștia consideră că au mai multe oportunități în afară decât în România.
1.2. Cauze si tipuri de șomaj. Metode de cuantificare a șomajului în România.
Rata naturala a șomajului.
Specialiștii în acest domeniu, consideră că există doua tipuri de șomaj:
șomajul voluntar: este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze deoarece, aceștia dețin suficiente resurse materiale;
șomajul involuntar: descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Acest tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj.
Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă, ce are drept consecință apariția unui excedent de ofertă de forță de muncă (șomajul involuntar).
Cauzele apariției șomajului sunt caracterizate de o serie de factori, după cum urmează:
a. Declinul demografic al populației tinere. Finalul creșterii și începutul declinului pentru populația totală și pentru populația în vârstă de muncă în UE și în țările candidate pentru perioada 1999 – 2050. Populația României scade într-un ritm alarmant și va continua să scadă ca urmare a procesului de îmbătrânire fără ca ritmul natalității să fie satisfăcător. Populația activă totală va scădea ca efect al reducerii populației de peste 65 ani, dar populația activă de 15-64 ani va crește, rata de participare ajungând la circa 65% în anul 2013.
Populația tânără se reduce atât numeric cât și ca proporție în populația totală. Natalitatea foarte scăzută, reacție la politicile pro-nataliste promovate voluntarist în anii ’60 și ’80 precum și emigrația, ambele fenomene efect al condițiilor extrem de grele de viață moștenite de la regimul de dictatură precum și al insecurității perioadei de tranziție (foarte lungă în cazul României) conduc la apariția unor generații mai mult decât reduse numeric, în ciuda existenței unei populații de vârstă fertilă (deci, mai ales populație tânără) foarte numeroasă.
Urmare a acestei serii de șocuri, declinul demografic, cu consecințe asupra evoluțiilor economice pe termen lung devine greu reversibil !!
Declinul populației totale se generalizează începând cu anul 2025 la un orizont temporar pe termen lung. Însă, în ceea ce privește situația populației în vârstă de muncă, efectul declinului este aproape imediat, pe termen mediu, începând cu anul 2011 producându-se generalizarea fenomenului.
Noile tendințe demografice anunță, cu un grad mare de probabilitate, o modificare importantă a structurilor societății. Datorită creșterii continue a longevității, susținute de progresele înregistrate în cunoaștere, are loc o creștere continuă a speranței de viață și, practic, se nuanțează categoria de persoane vârstnice, după cum urmează:
55 – 64 de ani – lucrători vârstnici (crește continuu numărul de persoane active cu vârste peste 60 de ani până în anul 2030);
65 – 79 de ani – bătrâni;
80 de ani și peste – foarte bătrâni.
Noua familie care se conturează pe termen mediu și lung presupune o prelungire a vieții active incluzând și perioada 65 – 67 de ani (rata de ocupare în UE, în anul 2003, a crescut cu 5,6% în UE, fiind de 3 ori mai puțin decât 18,5% în SUA) unde forța de muncă este mult mai mobilă geografic și va cuprinde 4 etaje generaționale tradiționale: copii, părinți, bunici + străbunici față de cele 3 de astăzi și mai multe gospodării (creșterea distanței intergeneraționale, părinți – copii).
Premisele unor proiecții ale evoluțiilor demografice ale populației tinere la orizontul anului 2052 sunt bazate pe trei scenarii alternative de proiectie: moderat conservator, conservator, ultra-conservator.
Toate scenariile se bazează pe corelația identificată și fundamentată empiric pentru cazul României, între stabilitatea generală socio-politică și economică și creșterile de populație.
Ușoara creștere a natalității din ultimii ani (mai ales în mediul urban) pare a reconfirma corelația, dată fiind creșterea marcantă de stabilitate socială și politică generală, cuplată cu creșterea economică susținută a României din ultimii ani.
Caracteristica generală este menținerea pentru următoarea jumătate de secol a tendinței de declin demografic accentuat (populația, la orizontul anului 2052, va fi între un minimum de 15 milioane și un maximum de aproximativ 18 milioane de locuitori).
Potrivit scenariilor conservator și ultra-conservator ponderea populației tinere este în continuă scădere.
O ușoară redresare apare numai în scenariul moderat-conservator, ca posibilă urmare a permanentizării și întăririi tendinței incipiente de redresare a natalității, vizibilă în ultimii ani, îndeosebi în mediul urban.
Conform scenariului moderat-conservator, la orizontul anului 2052, cu o populație de aproximativ 18 milioane locuitori, România ar reveni, practic, la nivelul anului 1930.
Proporția populației tinere (15-24 ani) ar fi, de asemenea, similară celei din 1930, ceea ce ar însemna, astfel, un oarecare reviriment față de momentul actual.
Ținând cont de faptul că teritoriul țării este mai mic cu, aproximativ, 20% decât în 1930, ceea ce ar rămâne, ca urmare a evoluțiilor din a doua jumătate a secolului al XX-lea și din prima jumătate a secolului al XXI-lea, ar reprezenta doar un ușor spor de densitate.
Conform scenariului ultra-conservator, cu o populație la orizontul anului 2052 de, aproximativ, 15 milioane de locuitori, România ar reveni la nivelul anului 1930, în limitele frontierelor actuale, cu o proporție, însă, a populației tinere (15-24 ani) ceva mai redusă. Rezultatul evoluțiilor demografice seculare, inclusiv, deci, al șocurilor pro-nataliste ar fi NUL !!!
În condițiile în care tinerii reprezintă 20% dintre cetățenii europeni (în România anului 2005 aceștia reprezentau 15,9% din totalul populației), ei sunt chemați să joace un rol mai activ și au ocazia să se implice activ în construirea viitorului Europei.
b. Migrația populației tinere
Dacă ne luăm după numărul de contracte legale, un român din opt lucrează în alte state decât România. Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă a intermediat contracte de muncă, între anii 2002 si 2005, pentru 110.098 persoane, în țări ca Germania, Spania, Elveția, Qatar, Statele Unite și Ungaria. La această cifră se mai adaugă numărul celor, aproximativ, 8.000 de români care au plecat la muncă prin intermediul agențiilor private. Neoficial, numărul total al celor care lucrează în străinătate este de peste 4 milioane. În ceea ce-i privește pe tineri, ei sunt preferați de alte state dacă au pregătire în domeniul IT și în construcții.
Efectele generale ale migrației externe sunt multiple: efectul pozitiv nu se echilibrează cu cel negativ. De aceea, firesc, apar deopotrivă câștigători la scară macrosocială și individuală și perdanți.
Migrația temporară legală se referă la cei ce se deplasează pe teritoriul unei țări din UE pe o perioadă delimitată de timp (de la câteva luni la câțiva ani): studenți din Europa Centrală și de Est (România) care merg la studii în țările Uniunii Europene și care ulterior se vor întoarce (cel puțin o parte din ei) în țările lor de origine; lucrători din Europa Centrală și de Est (România) care pleacă să muncească cu contracte de muncă încheiate pe baza acordurilor bilaterale dintre state.
Statele membre UE din centrul și estul Europei au cea mai bogată ofertă de locuri de muncă pentru români. (De exemplu, din cele 255 de locuri de muncă vacante oferite românilor de Republica Cehă, jumătate erau pentru ingineri IT, respectiv sistem de operare Windows).
Câștigurile sunt semnificative pentru lucrătorii migranți și constau în obținerea unui venit care asigură reproducția forței de muncă a lucrătorului și a familiei sale, venit pe care în țară nu l-ar fi obținut, datorită nivelului comparativ mult mai redus al salariilor în România pentru același gen de activitate;
Câștigul din străinătate sporește capacitatea de economisire și investiții, fie în bunuri de folosință îndelungată (locuință, înzestrare electronică, mașini agricole etc.), fie pentru lansarea în afaceri pe cont propriu;
câștiguri în plan profesional și al culturii muncii – de cunoștințe, deprinderi, comportamente, disciplină a muncii, securitate a muncii, participare. La acesta se adaugă un spor calitativ în planul relațiilor inter-umane, spirit civic, implicare în viața comunității etc.
Efectul negativ pentru lucrătorii migranți îl reprezintă pierderile pentru lucrătorii migranți, la nivel de individ, sunt atât de natură economică cât și, mai ales, de natură socială:
discriminare de tratament, comparativ cu forța de muncă autohtonă sau chiar a altor lucrători migranți;
riscul de nerespectare din partea angajatorului a contractului de muncă încheiat;
tensiuni în relațiile cu forța de muncă autohtonă, putând ajunge uneori până la conflict;
dificultăți de acomodare și ca atare eficiență redusă în muncă, ceea ce poate conduce la nemulțumiri și de o parte și de alta;
protecție socială mai redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitate și condiții de muncă nu totdeauna satisfăcătoare, oricum sub cele promise la interviul de selecție și angajare.
Exemple ale avantajelor pe care le oferă migrarea în străinătate:
Românii școliți în afara țării se diferențiază imediat de cei rămași aici prin relaxare și optimism. (Au siguranța cunoștințelor obținute în universitățile americane și abordează capitalist provocările din mediul privat balcanic).
Ajutoarele sociale pentru creșterea copilului de care pot beneficia cetățenii români care lucrează legal în Ungaria sunt acordate cetățenilor străini, care posedă permise de ședere valabile și contribuie la sistemul de securitate socială pot beneficia de prestațiile corespunzătoare, respectiv: indemnizația de naștere, indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului după cum urmează:
indemnizația de naștere – 244 euro, iar în cazul gemenilor, de 322 euro;
indemnizația de maternitate – 70% din salariul de baza lunar;
indemnizația pentru creșterea copilului – în valoare de 70 la sută din salariul de bază al mamei, însă nu poate depăși 260 de euro.
Condiții pentru obținerea indemnizațiilor: un stagiu de cotizare de 180 de zile din ultimii doi ani sau să fi urmat cursurile liceale sau universitare într-o instituție publică de învățământ și să crească copilul în familie, în Ungaria.
Soluții pentru stoparea declinului demografic național și a exodului tinerilor din țara noastră
Populația României a scăzut cu un milion în perioada 1992-2005 și continuă să scadă. Această tendință este determinată de fertilitatea scăzută (1,3 copii la o femeie – în loc de 2,1- care ar asigura înlocuirea populației) și de migrația externă mare (aproximativ două milioane de români se află legal în străinătate, dar numărul celor plecați ilegal este necunoscut).
Pentru a nu se ajunge la aceasta situație, se propune: reformarea sistemului de sănătate, de educație și de asigurări sociale, astfel încât să se încurajeze natalitatea, școlarizarea și încadrarea pe piața muncii din România; atenuarea, pe cât posibil, a efectelor nefavorabile în planul pieței muncii naționale – destructurare a ofertei de forță de muncă și necorelare cu cererea pieței naționale; în medie un nivel mai scăzut de educație și pregătire profesională a forței de muncă prezente pe piața muncii comparativ cu structura absolvenților din sistemul de educație inițială, și, complementar un potențial creativ mai redus, nesiguranță a ocupării, creșterea insecurității locului de muncă; performanțe productive relativ mai modeste; creșterea numărului de salariați (care constituie o posibilitate deschisă îndeosebi tinerilor). (Scăderea numărului de salariați este cauzată de migrația externă ridicată în rândul adulților de vârstă productivă și de munca la negru. Deși populația activă numără 10,5 milioane, doar 4,5 milioane contribuie la sistemul de asigurări sociale. In timp, cei care lucrează în economia gri vor atinge vârsta pensiei și, fără să fie asigurați, vor apela la sistemul de asistență socială, solicitând din bani publici venitul minim garantat sau alte ajutoare sociale. Pentru că populația activă va fi mai puțin numeroasă, impozitele vor crește semnificativ).
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse promovează politici pentru piața muncii destinate tinerilor cu următoarele obiective:
creșterea ratei de ocupare
îmbunătățirea situației lor sociale
incluziunea pe piața formală a forței de muncă
dezvoltarea capitalului uman
În acest sens, se urmărește integrarea profesională a tinerilor prin măsuri generale și specifice:
Stimulente financiare la încadrare:
De exemplu: la prima de angajare
Subvenții din bugetul asigurărilor de șomaj pentru angajatori
Scutiri de plată pentru contribuțiile la șomaj
Cheltuieli cu formarea suportate din bugetul asigurărilor de șomaj
Credite în condiții avantajoase cu dobândă preferențială
Susținere financiară pentru ucenicia la locul de muncă
Rata naturala a șomajului.
Rata șomajului înregistrat reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre numărul de șomeri înregistrați și populația activă civilă.
Rata naturală a șomajului este cea care nu accelerează inflația (NAIRU-nonaccelerating inflation rate of unemployment).
Factorii de influență a ratei naturale. Aceștia se referă la influența ca durată și frecvență a școmajului în cadrul unei economii.
Durata șomajului depinde de caracteristicile pieței muncii la momentul respective ce țin de organizare prin agențiile de plasare a forței de muncă, structure demografice, capacitatea și dorința indivizilor de a lucra, disponibilitatea acordării ajutoarelor de șomaj. Referitor la aptitudinile unei persoane, aceasta poate părăsi locul actual de muncă, pentru a aloca timp căutării unui job mai bine plătit, sau unde își poate manifesta calitățile profesionale. Acesta se numește șomaj de căutare. Dacă toate slujbele ar fi identice, un șomer ar accepta prima oferă. Însă, oferta fiind variată, fiecare este liber să caute sau să aștepte ceva mai bun. Analizând prolematica ajutoarelor de șomaj, în cazul în care acestea nu s-ar mai acorda sau ar fi foarte mici, șomerii ar accepta mai repede, orice ofertă de serviciu. Însă, odată cu primirea acestora în cuantumul unei sume decente, șomerii sunt dispuși să aștepte o perioadă mai mare de timp pentru a găsi un job cât mai ofertant.
Pentru caracterizarea fenomenelor de pe piața forței de muncă din România se utilizează două serii de date statistice:
date din Balanța forței de muncă (BFM);
date din Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO).
BFM permite construirea unor indicatori comparabili în timp, la nivel național și teritorial (regiuni de dezvoltare, județe).
Amigo asigură comparabilitate în timp, la nivel național, teritorial (regiuni de dezvoltare) și internațional (cu alte țări).
Conceptele și definițiile din cadrul sistemului românesc al forței de muncă au fost adaptate la convențiile și standardele internaționale în vigoare, avându-se în vedere și specificul legislației naționale.
Principalii indicatori statistici care se construiesc pe baza celor două serii de date sunt:
populația activă cu două componente:
populația ocupată;
șomajul.
populația inactivă.
Indicatorii statistici din cele două serii nu sunt comparabili deoarece metodele de colectare a datelor, perioadele de referință și sfera de cuprindere sunt diferite. Analiza datelor din ambele serii, însă, oferă o imagine completă și reală asupra pieței românești a forței de muncă.
Pe baza datelor din BFM se stabilește, anual, populația activă civilă formată din:
populația ocupată civilă;
șomerii înregistrați.
Datele din AMIGO se folosesc pentru determinarea (cu periodicitate trimestrială și anuală) a populației active totale formată din:
populația ocupată totală;
șomerii în sens BIM (șomerii definiți conform recomandărilor Biroului Internațional al Muncii).
Populația ocupată civilă include toate persoanele care, la sfârșitul anului, aveau un loc de muncă legal în activitățile neagricole din sectorul formal sau în activități din agricultură, cu statut de: salariați, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați, membri ai unor societăți agricole sau ai unor cooperative. Nu este inclus personalul M.Ap.N., M.A.I., S.R.I. (cadre militare sau persoane asimilate acestora, militari în termen), deținuții și salariații organizațiilor politice sau obștești.
Salariatul în accepțiunea “Balanței forței de muncă” și a anchetei “Costul forței de muncă“– reprezentând sursa datelor pentru acest indicator – este considerat persoana angajată cu contract individual de muncă pe durată determinată sau nedeterminată, în program complet sau parțial (inclusiv cei cu contract de muncă/raport de serviciu suspendat), existentă în evidențele întreprinderii la sfârșitul anului.
Populația ocupată totală, șomajul în sens BIM și populația activă totală se calculează ca medii trimestriale sau anuale pe baza informațiilor colectate prin intervievarea persoanelor de 15 ani și peste dintr-un eșantion trimestrial de circa 28000 gospodării, reprezentativ pentru toate categoriile de populație.
Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 15 ani și peste care au desfașurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră (adică cel puțin 15 ore pentru lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați din agricultură – anterior anului 2011) în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Începând din anul 2011, lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați care lucrează în agricultură sunt considerați persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii producției agricole (un neapărat și al pământului) obținute și îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
producția agricolă este destinată, fie și măcar în parte, vânzării sau schimbului în natură (troc);
producția agricolă este destinată exclusiv consumului propriu dacă aceasta reprezintă o parte substanțială a consumului total al gospodăriei (cel puțin 50% din consumul total).
Populația ocupată totală include toate categoriile de persoane (salariați, patroni, lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremunerați, membri ai unor societăți agricole sau ai unor cooperative) care au lucrat în activități din sectorul formal (inclusiv din M.Ap.N, M.A.I., S.R.I., organizații politice și obștești) și din sectorul informal, cu sau fără forme legale.
Sunt excluse persoanele ocupate cu statut profesional de patron, lucrător pe cont propriu, ajutor familial neremunerat sau de membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru în cursul săptămânii de referință, care au declarat că nu au certitudinea reîntoarcerii la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni. De asemenea, sunt excluși salariații temporar absenți de la lucru care au primit mai puțin de 50% din salariu pe parcursul perioadei de absență sau care nu au certitudinea că vor reveni la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni.
Salariatul în accepțiunea anchetei “Forța de muncă în gospodării” este considerată persoana care-și exercită activitatea pe baza unui “contract de muncă” într-o únitate economică sau socială – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare, în schimbul unei remunerații sub formă de salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision etc.; încadrarea după statutul profesional se realizează conform declarației repondentului. Prin “contract de muncă” se înțelege și orice alt tip de acord de muncă (încheiat în formă scrisă sau verbală), altul decât contractul de muncă / raportul de serviciu.
Șomerii înregistrați, sunt persoanele aflate în evidențele Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), care beneficiază de prevederile legislației privind protecția socială a șomerilor.
Șomerii în sens BIM sunt, conform standardelor BIM, persoanele de 15-74 ani care îndeplinesc simultan trei condiții:
nu au loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
caută un loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) diferite metode active pentru a-l găsi;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
5,37% – reprezintă rata șomajului înregistrat în evidențele ANOFM în luna martie 2015. Rata șomajului înregistrat la sfârșitul lunii martie 2015, la nivel național,a fost de 5,37%, mai mica cu 0,14 pp față de cea din luna februarie a anului 2015 și cu 0,20 pp față de cea din luna martie a anului 2014. Numărul total al șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, în luna martie 2015, a scăzut la 485.878, fiind cu 12.653 de persoane mai mic, comparativ cu datele lunii februarie a anului în curs. Numărul șomerilor indemnizația scăzut față de luna precedentă cu 17.316 de persoane, la data de 31 martie 2015 fiind înregistrați 112.870 de șomeri incluși în această categorie. În sens opus se prezintă situația șomerilor neindemnizați, aceștia reprezentând 76% din totalul șomerilor înregistrați, respectiv 373.008 de persoane, cu 4.663 mai mulți decât în luna februarie 2015. De asemenea, dacă în luna precedentăatât ratașomajului masculin, cât și rata șomajului feminin au înregistrat o tendință ascendentă, în luna martie în ambele cazuri se poate vorbi de scădere, ușor mai evidentă în cazul șomajului masculin, respectiv de la 6,05% la 5,87%, față de cel feminin, de la 4,90% la 4,81%.
În funcție de vârstă, cel mai mare număr de șomeri l-a înregistrat grupa 40 – 49 de ani,
respectiv 140.262de persoane, urmată de 30 –39 de ani (108.535 de persoane), cei mai puțini șomeri fiind înregistrați în grupa de vârstă 25 –29 de ani (40.565 de persoane).
Șomerii fără studii și cei cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional au ponderea cea mai mare în totalul șomerilor înregistrați în evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă (79,53 %). Șomerii cu nivel de instruire liceal și postliceal reprezintă 15,44% din totalul șomerilor înregistrați, iar cei cu studii universitare 5,04%.
Deși într-o ușoară scădere, cele mai ridicate niveluri ale ratei șomajului au continuat să fie atinse în aceleași județe ca și în lunile anterioare: Teleorman (11,54%), Vaslui (11,46%), Mehedinți (9,98%), Dolj (9,42%), Buzău (9,24 %), Galați (9,19%), Alba (8,67%), urmate de județele Gorj (8,28 %) și Ialomița (7,86 %).
.
Consecințele șomajului
Strategia Europeană pentru Ocupare constituie răspunsul Uniunii Europene la problemele identificate pe piața muncii în Europa la jumătatea anilor 1990. Consecințele nivelului persistent ridicat al șomajului asupra societății și economiei, au determinat ample dezbateri în cadrul întâlnirii de la Luxembourg (1997). În urma discuțiilor s-a stabilit de comun acord faptul că șomajul reprezintă o problemă la nivel european, o problemă ce ar putea fi abordată prin elaborarea unei strategii și prin intervenții comune din partea tuturor Statelor Membre.
După prima întâlnire de la Luxemburg au fost organizate și alte reuniuni în care s-au stabilit orientările de bază ale Strategiei Europene pentru Ocupare precum și relația dintre politicile de ocupare și alte politici comunitare. Dintre aceste întâlniri, cele mai importante pentru evoluția Strategiei Europene pentru Ocupare sunt cele de la Cardiff (1998 – Procesul Cardiff – reforma economică și piața internă), Koln (1999), Lisabona și Stockholm (2000), Barcelona (2002).
Întâlnirea de la Lisabona a avut o importanță deosebită deoarece a stabilit obiectivul strategic pentru următorul deceniu, astfel: Uniunea Europeană să devină cel mai dinamic și competitiv spațiu economic bazat pe cunoaștere din lume, capabil să realizeze o creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o coeziune socială sporită.
La această întâlnire s-au stabilit ca obiective la nivel european atingerea unei rate medii generale de ocupare de 70% și a ratei de ocupare în rândul femeilor, de 60%, până în 2010.
Ulterior, la reuniunea de la Stockholm din martie 2001, s-au stabilit două obiective intermediare, atingerea până în anul 2005 a unei rate medii generale de ocupare de 67% și a unei rate de ocupare în rândul femeilor, de 57% și, respectiv, un obiectiv suplimentar: atingerea unei rate de ocupare de 50% în rândul forței de muncă cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani.
Orientările strategice stabilite la Lisabona au impulsionat reforma politicii de ocupare, fiind create aproximativ 5 milioane de noi locuri de muncă începând cu anul 2000, din care 500.000 în anul 2002 în condițiile în care economia a avut un traseu descendent.
De asemenea, reuniunea de la Lisabona aduce o noutate în modul de abordare a Strategiei Europene pentru Ocupare, în sensul că problematica ocupării forței de muncă începe să fie privită din punct de vedere regional, considerându-se că la acest nivel se pot elabora strategii și se pot găsi soluții care să țină seama de particularitățile locale. Cu toate acestea, până în prezent, contribuția factorilor locali la elaborarea Planurilor Naționale de Acțiune pentru Ocupare este încă destul de mică, în majoritatea statelor membre politicile de ocupare fiind rezultatul unei abordări de "sus în jos".
Un element foarte important pentru implementarea Strategiei Europene pentru Ocupare îl constituie Fondul Social European care reprezintă principalul instrument financiar pentru acțiuni structurale al Uniunii Europene. Fondul Social European finanțează acele acțiuni ale statelor membre care au ca scop prevenirea și combaterea șomajului, dezvoltarea resurselor umane și integrarea pe piața muncii, egalitatea de șanse pentru bărbați și femei, dezvoltarea durabilă și coeziunea economică.
Asistența este acordată fiecărui stat pe baza priorităților naționale stabilite prin Planurile Naționale de Acțiune pentru Ocupare.
La nivel practic, indivizii care sunt în căutarea unui loc de muncă, în cazul unor repetate respingeri, se descurajează și renunță la angajare.
Consecințele negative ale șomajului pot fi cuantificate prin prisma situațiilor instalate în economia națională, după cum urmează:
Șomajul reprezintă de fapt neutilizarea factorului de producție muncă, ceea ce conduce la risipă și pierderi, mai ales din punct de vedere social;
Fenomenul șomajului este asociat cu sărăcia, căci lipsa unui loc de muncă va provoca diminuarea nivelului de viață a indivizilor.
Presiunea psihică a faptului că un individ doritor și apt de muncă nu își găsește rostul, indică un dezechilibru greu de reactivat. Șomajul, privit ca un dezechilibru macroeconomic, afectează mai ales elementele umane al societății, populația ocupată fiind cea care suportă, din plin, consecințele lipsei locurilor de muncă.
Apariția și dezvoltrea muncii pe piața neagră nu avantajează nici oamenii, nici economica națională, iar diferențele salariale dintre lucrătorii ocupați oficial și cei „la negru”, vor exercita presiuni cu efecte nedorite, respectiv scăderi ale salariilor.
Apar sau sau se amplifică stările de dezacord dintre populația care muncește și cea cu un anumit grad de subocupare (ele fiind sursă de conflicte sociale).
În afara acestor elemente evidente, P.A. Samuelson asociază pierderii locului de muncă o serie de alte efecte negative, care se pot traduce prin costuri suplimentare, determinate de situații precum: îmbolnăviri, decese, neînțelegeri în familie, abandon școlar, plecarea copiilor de acasaă ș.a. – toate provocînd cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci și pentru societate.
Una din cele mai nefavorabile consecințe ale șomajului îl constituie aspectul lui psihologic. Perioada următoare concedierii este, pentru orice persoană, una a tranziției (cum este ea numită în teoria de specialitate), iar cele mai cunoscute tipuri de comportament sunt de regulă, anoste, depresive, de disperare, apatice, de resemnare, rareori nepăsătoare.
Principalele consecințe pozitive ale șomajului sunt:
Fenomenul în sine (disponibilizarea muncitorilor), favorizează crearea unei rezerve (mai mult sau mai puțin sigură) de indivizi disponibili, în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forță de muncă;
creșterea productivității muncii, dar mai ales a disciplinei și punctualității celor rămași angajați (de teama viitoarelor concedieri);
ca factor psihologic – presupunînd că, de obicei, sunt disponibilizați cei mai puțin pregătiți sau cei slab calificați – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar mai ales sporirea competitivității lucrătorilor existenți;
recurgerea la a trimite anumite persoane în șomaj favorizază uneori anajatorii prin menținerea salariilor la cote relativ scăzute (o perioadă de timp).
Capitolul II
Strategii de combatere a șomajului.
2.1. Evoluția ratei șomajului în județul Bacău
Comparativ cu luna decembrie a anului trecut, în februarie 2015, rata șomajului la nivelul județului Bacău a crescut, de la 6,60 șomeri la 100 persoane ocupate, la 6,82. Exprimat în cifre absolute, dacă la sfârșitul anului 2014, în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău, au fost 14.809 șomeri, la 28 februarie 2015 erau 15.309, deci cu 500 persoane mai mult. Altfel spus, în februarie au fost concediate și s-au înscris la șomaj 2.954 persoane și, în același timp, alte 2.623 au fost scoase din baza de date a AJOFM Bacău.
Unele dintre ele și-au găsit un loc de muncă, dar foarte multe au epuizat perioada de plată a indemnizației de șomaj ori au terminat cele șase luni cât au avut dreptul la servicii de informare, consiliere și mediere pe piața muncii, acestea din urmă nebeneficiind de ajutor de șomaj pentru că nu au îndeplinit condițiile legale.
Dincolo de aceste aspecte însă, cel mai îngrijorător este ca în continuare o proporție foarte mică dintre șomeri se încadrează în prevederile legale pentru a primi indemnizație. Concret, numai 4.519 iau acest ajutor, în prezent. Restul de 10.790 nu au dreptul la acesta.
La sfârșitul lui mai 2014, din 457.176 de persoane cu vârste între 18 și 62 ani, teoretic apte de muncă, doar 13.875 sunt în șomaj. Pentru luna mai 2014, valoarea ratei șomajului în județul Bacău este de 6,09%. Numărul total de șomeri înregistrați este de 13.875, din care 5.236 sunt femei. Din totalul șomerilor înregistrați, 4.435 primesc indemnizație de șomaj. În luna mai au intrat în evidențele AJOFM Bacău 2.792 persoane, în timp ce 3.207 au ieșit din evidente, în conformitate cu evidențele lunare ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău. Persoanele care „ies” însă din evidențe, nu „ies” pentru că și-ar găsi un loc de muncă, în puține cazuri putându-se vorbi despre angajări, de cele mai multe ori „ies din evidente la expirarea termenului de acordare a indemnizației de șomaj sau a termenului de 6 luni prevăzut pentru acordarea serviciilor de informare, consiliere și mediere, pentru cei care nu au avut dreptul să primească indemnizație de șomaj.” Asta pentru că rata șomajului în baza căreia statul ar trebui să facă politici publice pentru crearea de locuri de muncă nu ia în calcul adevărata situație din economie, și anume numărul real al persoanelor care de fapt nu lucrează.
Tabelul 2.1. Șomeri înregistrați pe grupe de vârstă și niveluri de instruire în luna ianuarie 2014
Analizând cifrele din tabelul 2.1., putem afirma faptul că, la nivelul județului Bacău, la începutul anului 2014, procentul cel mai ridicat al șomerilor înregistrați la AJOFM Bacău, se referă la persoane cu vârsta între 40 – 49 ani, nivel de instruire primar, gimnazial și profesional 4522 de indivizi, iar procentul cel mai mic al șomerilor se reflectă în categoria „peste 55 ani”, persoane cu nivel de instruire universitar, respectiv 103 indivizi, . Acest fapt este cauzat de faptul că, angajatorii sunt în căutare de personal mai tânăr, la care nivelul de salarizare poate fi mai mic și randamentul muncii mai ridicat.
Tabelul 2.2. Șomeri înregistrați pe grupe de vârstă și niveluri de instruire în luna decembrie 2014
Sursa: AJOFM Bacău, documente interne
Analizând cifrele din tabelul 2.2., putem afirma faptul că, la nivelul județului Bacău, la sfârșitul anului 2014, în luna decembrie, procentul cel mai ridicat al șomerilor înregistrați la AJOFM Bacău, se menține tot la persoane cu vârsta între 40 – 49 ani, studii medii, respectiv 3329 indivizil. Procentul cel mai mic al șomerilor se înregistrează tot la categoria „peste 55 ani”, unde numărul a scăzut de la 103 indivizi la 65.
Analiza ratei șomajului în județul Bacău în anul 2014
În județul Bacău, ponderea salariaților atinge un procent de 65-67%, cu diferențe majore între mediul urban și cel rural; salariații reprezintă numai 36% din populația ocupată din mediul rural.
Corelat, proporția lucrătorilor pe cont propriu (inclusiv lucrătorii familiali neremunerați) este relativ mare în județul Bacău: 33-35% din populația ocupată totală (cu un maxim de peste 64% în mediul rural). Această structură este asociată cu importanța ocupării în sectorul agricol, mai ales în mediul rural.
În județul Bacău, rata ocupării femeilor este semnificativ mai mică decât în cazul bărbaților (pentru persoanele de vârstă activă 15-64 ani)
Formele flexibile de ocupare rămân deosebit de slab reprezentate pe piața muncii din România, în ciuda noului Cod al Muncii (2010). Ocuparea informală este foarte răspândită În 2011, un studiu POSDRU implementat de Blocul Național Sindical a arătat că 31% din populația ocupată totală, inclusiv cei din agricultura de subzistență, lucrează în sectorul informal. Deși majoritatea o constituie ocuparea în sectorul gospodăriilor individuale, aproape 1,2 milioane persoane lucrează ca salariați în baza unui acord verbal, fără contract de muncă, sau sunt angajați în unități economice neînregistrate. Ca și în alte țări, o proporție consistentă de gospodării combină agricultura de subzistență cu muncile ocazionale neoficiale (cel mai adesea zilier în agricultură). Veniturile informale bănești adâncesc inegalitatea, astfel că în sectorul informal cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci abia supraviețuiesc.
Am supus analizei, situația sfârșitului de an 2014, după cum urmează:
La sfârșitul anului 2014, numărul total de șomeri înregistrați în județul Bacău , era de 14809, respectiv o rată a șomajului de 6,60 %, rezultată din rata șomajului feminină 5,58% și rata șomajului masculină, mai crescută, de 7,42%.
Tabelul 2.2.1. Rata șomajului decembrie 2014, județul Bacău
(sursa: AJOFM Bacău)
Din tabelul 2.2.1. rezultă faptul că rata feminină a șomajului este mai mică decât rata masculină, diferența de procent fiind relativ mică dar semnificativă pentru această categorie, care potrivit datelor este mai activă pe piața muncii.
Populația activă se ridica, conform statisticii AJOFM Bacău la un total de 224.400 indivizi, din care 124.600 femei și 99.800 bărbați.
2.2.2. Numărul șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, decembrie 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Numărul șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, la sfârșitul anului 2014, era de 3580, din care femei 1398, conform tabelelor 2.2.2. și 2.2.3
2.2.3. Numărul persoanelor asimilate șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, decembrie 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Sunt asimilate somerilor persoanele care nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamint daca indeplinesc urmatoarele conditii:
sunt absolventi ai institutiilor de invatamant, in varsta de minimum 16 ani, care intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;
sunt absolventi ai scolilor speciale pentru persoane cu handicap in varsta de 16 ani, care, nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;
Numărul șomerilor care nu beneficiază de drepturi bănești este de 9796, iar un procent de aproximativ 90% dintre aceștia nu au studii liceale, post – liceale sau universitare, conform tabelului 2.2.4.
2.2.4. Numărul șomerilor care nu beneficiază de drepturi bănești, decembrie 2014
sursa: AJOFM Bacău
Repartizarea șomerilor înregistrați după durata șomajului, se referă la o statistică ce îi departajează, din numărul total de 14809 indivizi în femei și bărbați, pe grupe de vârstă și perioada de când sunt în situația de șomer, conform tabelului 2.2.5.
Tabelul 2.2.5. Repartizarea șomerilor înregistrați după durata șomajului
sursa: AJOFM Bacău
Se observă că numărul cel mai mare este al celor care nu au un loc de muncă de aproximativ 1 – 3 luni, până la maxim 9 luni, după care procentul înepe să scadă, până la cei care sunt în situația de „șomer”, de 24 -27 luni și chiar peste. Aceste situații sunt mai rare, fapt îmbucurător și relevant, de unde putem deduce faptul că fiecare își poate găsi locul și postul potrivit, atunci când se dorește cu adevărat.
2.3. Situația statistică a șomajului în județul Bacău, în anul 2014
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău (AJOFM) monitorizează situațiile și evoluțiile de pe piața forței de muncă și prin intermediul ratei șomajului, indicator statistic ce se calculează lunar la nivelul Agenției.
Pentru luna decembrie, valoarea ratei șomajului în județul Bacău este de 6,60%.
Numarul total de șomeri înregistrați este de 14809, din care 5566 sunt femei.
Din totalul șomerilor înregistrati, 5013 primesc indemnizație de șomaj.
În luna decembrie au intrat în evidențele AJOFM Bacău 3008 persoane, în timp ce 2526 au ieșit din evidențe, prin încadrare în muncă, ori la expirarea termenului de acordare a indemnizației de șomaj sau a termenului de 6 luni prevăzut pentru acordarea serviciilor de informare, consiliere și mediere, pentru cei care nu au avut dreptul să primească indemnizație de șomaj.
Tabelul 2.3.1 Rata șomajului la nivelul județului Bacău înregistrată lunar, în anul 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Graficul 2.3.1. Evoluția șomajului în anul 2014, județul Bacău
Se poate observa din graficul realizat că în luna februarie 2014, rata șomajului a atins un nivel maxim al anului 2014, urmând să scadă cu 1% până în luna iulie, când se constată din nou o creștere cu 1%. Până la sfârșitul anului, rata șomajului scade, ajungând la 6,6%.
Comparativ cu situația prezentată la 31 decembrie 2013, valoarea ratei șomajului în județul Bacău era de 7,05%, în creștere față de penultima lună a anului trecut (6,75%) și la diferență substanțială față de luna septembrie, când rata șomajului era de 6,36%. „Constatăm o ușoară creștere a ratei șomajului, la finele lunii decembrie 2013, previzibilă de altfel, – explică Andreea Avram, directorul executiv al AJOFM Bacău – deoarece unii angajatori din județ, care operează în domeniul construcțiilor de locuințe, de drumuri și autostrăzi, în domeniul agricol, și-au restrâns activitatea, condițiile climatice nemaifiind prielnice desfășurării activităților specifice menționate”. Având în vedere faptul că suntem încă în plină iarnă, iar în atenția Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău se află numeroase proiecte prin care diferiți angajatori și din alte domenii de activitate decât cele deja amintite de reprezentanții AJOFM Bacău anunță intențiile de disponibilizări colective, se pot estima, pentru următoarea perioadă, noi creșteri ale ratei șomajului.
Referitor la persoanele aflate în prezent în evidențe ca șomere, acestea sunt în număr de 16.065, iar mai bine de jumătate sunt bărbați. Tot din total, mai puțin de jumătate au drept de indemnizație de șomaj.
Ca dinamică, se arată în raportul prezentat de AJOFM Bacău, în ultima lună a lui 2013, 2.423 de băcăuani au intrat în evidențe ca șomeri, în timp ce doar 1.745 au ieșit, aceasta însă nu neapărat ca urmare a reintegrării pe piața muncii, ci a faptului că le-a expirat termenul de acordare a indemnizației de șomaj sau a termenului de șase luni prevăzut de lege pentru persoanele fără drept de indemnizație, perioadă în care cele din urmă au beneficiat de servicii de informare, consiliere și mediere.
Strategii locale de prevenire și combatere ale șomajului.
În Uniunea Europeană există 7,5 milioane de tineri NEETs (care nu sunt nici ocupați și nici în educație sau formare profesională), reprezintă 12,9 % dintre tinerii europeni (cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani). Mulți dintre ei nu au depășit nivelul de învățământ secundar inferior și abandonează timpuriu învățământul și formarea, iar o mare parte sunt migranți sau provin dintr-un mediu defavorizat. Aproximativ o treime dintre șomerii cu vârsta sub 25 de ani din UE sunt de lungă durată (aflându-se în șomaj pe o perioadă mai mare de douăsprezece luni). În plus, un număr tot mai mare de tineri nu caută în mod activ un loc de muncă, ceea ce creează dificultăți privind reintegrarea pe piața muncii.
În cadrul Pachetului privind Ocuparea forței de muncă propus în Comunicarea sa din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, Comisia a făcut apel la mobilizarea activă a statelor membre, a partenerilor sociali și a altor părți interesate să răspundă la provocările actuale în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în Uniune, în special privind șomajul în rândul tinerilor. Comisia a evidențiat potențialul mare de creare de locuri de muncă al economiei ecologice, al asistenței medicale și sociale, precum și al sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), elaborând în acest sens trei planuri de acțiune însoțitoare pentru a-l realiza în practică. Totodată, Comisia Europeană a subliniat faptul că promovarea spiritului antreprenorial, facilitarea accesului la servicii de sprijin și la micro-finanțare pentru întreprinderile nou-înființate și stabilirea de sisteme pentru convertirea prestațiilor de șomaj în granturi pentru start-up-uri ar avea un rol important și pentru tineri. De asemenea, s-a propus utilizarea de subvenții salariale pentru a stimula creșterea netă a noilor locuri de muncă și reducerea țintită a sarcicii fiscale asupra costului forței de muncă (în principal contribuția angajatorilor la asigurările sociale) pentru a stimula ocuparea forței de muncă, precum și reforme echilibrate în legislația privind protecția ocupării, care ar putea permite tinerilor să aibă acces la locuri de muncă de calitate.
În vederea elaborării Planului de implementare a Garanției pentru Tineret 2014 – 2015, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a desemnat Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă drept autoritate coordonatoare a schemei, a constituit un grup de lucru interinstituțional și a solicitat în scris ministerelor de resort transmiterea de contribuții pentru toate cele șase axe ale Planului. Totodată, ANOFM va încheia protocoale de colaborare cu toți actorii implicați: instituții din sistemul de educație, furnizori de formare profesională, publici sau privați, autorități publice locale, parteneri sociali, organizații de tineret, ONG-uri etc.
După data de 1 ianuarie 2014, în limita bugetelor aprobate anual pentru instituțiile responsabile cu implementarea planului și a alocărilor financiare din Fondurile Europene Structurale și de Investiții aprobate pentru perioada de programare 2014 – 2020, conform observațiilor formulate de reprezentanții Comisiei Europene, ministerele de resort vor transmite propuneri de îmbunătățire a acestui document strategic ce vor viza acțiuni corective și de ajustare a finanțărilor deja propuse, precum și introducerea de noi măsuri cu propunerile de alocări financiare aferente, asigurând totodată monitorizarea trimestrială a Planului de Implementare a Garanției pentru Tineret 2014 – 2015 conform indicatorilor propuși pentru acțiunile aferente domeniului de competență.
Strategia de dezvoltare economică durabilă reprezintă cadrul pentru o viziune pe termen lung asupra dezvoltării durabile, în care creșterea economică, coeziunea social și protecția mediului merg mână în mânăși se sprijină reciproc.
Strategia de dezvoltare economică durabilă a județului Bacău reprezintă un demers pe termen lung, un instrument care urmărește stabilirea într-o manieră unitară a principalelor obiective de dezvoltare la nivel județean, acțiunile prioritare pentru atingerea acestora și principalii actori și rolurile acestora.
Abordarea integrată a acestor aspecte va conduce la o mai bună coordonare a actorilor locali și intervențiilor acestora și rezolvarea mai eficientă a problemelor de dezvoltare economico-sociale, Strategia de dezvoltare economică a județului Bacău, orizont 2010 – 2030, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea socio-economică viitoare a județului Bacău.
Primăria Bacău derulează un proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investește în oameni!", Axa Prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare", Domeniul Major De Intervenție 5.1 „Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare".
Proiectul are odurată de 18 luni, desfășurându-se în perioada 31 martie 2014 -30 septembrie 2015, cu o valoare totală eligibilă de 5.637.820,12 lei.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă creșterea capacității de ocupare pentru 558 de persoane (șomeri de lungă durată și persoane inactive), prin participarea acestora la intervenții integrate, pe o perioada de 18 luni.
Obiectivele specifice sunt:
O1 – informare privind piața muncii și consiliere profesională în vederea creșterii încrederii în forțele proprii și dezvoltarea de abilități necesare pentru găsirea unui loc de muncă, pentru 558 de persoane;
O2 – creșterea și diversificarea competențelor profesionale, în concordanță cu nevoile în evoluție de pe piața muncii pentru 508 de persoane;
O3 – dezvoltarea competențelor antreprenoriale în vederea inițierii unei afaceri pentru 200 de persoane;
O4 – organizarea a 4 burse locuri de muncă țn vederea facilitării accesului grupului țintă la ocupare.
Grupul țintă este reprezentat de: 288 de șomeri de lungă durată (tineri șomeri, 16 – 24 ani, după 6 luni de la intrarea în șomaj și adulți șomeri, 25-64 ani, după o perioadă de peste 12 luni) și 270 de persoane inactive.
Grupul țintă va proveni din regiunile NE și NV și este fără calificări sau cu calificare scăzută și necesită adaptare la cerințele pieței moderne.
Având în vedere aceste aspecte de prevenire și combatere a șomajului, AJOFM Bacău, monitorizează atent fenomenul șomejului la nivel teritorial, adoptând măsuri cum ar fi aplicarea legii nr. 106/2011- pentru modificarea si completarea Legii nr.279/2005, privind ucenicia la locul de munca, specifica in ce conditii un angajator poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, prin care se realizeaza formarea profesionala a ucenicului. Ucenicul este persoana cu varsta cuprinsa intre 16 si 25 de ani, care poate fi incadrata in baza unui contract de ucenicie, in situatia in care nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza ucenicia la locul de munca.
Angajatorii care incheie un contract de ucenicie la locul de munca pot primi lunar, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru șomaj, pe perioada derularii contractului de ucenicie, pentru acel ucenic, o suma egala cu 60% din valoarea indicatorului social de referinta prevazut de Legea nr.76/2002, care este, in prezent, de 500 de lei.
Pentru a asigura pregatirea teoretica si practica a ucenicului la locul de munca angajatorul trebuie sa desemneze un coordonator de ucenicie, salariat al angajatorului, cu o experienta profesionala de cel putin 5 ani in ocupatia pentru care se organizeaza programul de ucenicie. Durata contractului de ucenicie la locul de munca nu poate fi mai mai mare de 3 ani si mai mica de 12 luni.
Ucenicia la locul de munca se organizeaza pentru calificarile stabilite prin legislatia in vigoare si angajatorul va organiza evaluarea pregatirii teoretice si practice a ucenicului, printr-un centru de evaluare si certificare a competentelor profesionale.
Site-ul agenției locale, http://www.bacau.anofm.ro, publică în permanență infoRmații referitoare la noile locuri de muncă apărute, cursuri, statistici, evenimente, proiecte și strategii.
Având în vedere obligația României de punere în aplicare a Recomandării Consiliului din 22 aprilie 2013 privind instituirea unei Garanții pentru Tineret și de transmitere către Comisia Europeană a formei finale a Planului de Implementare a Garanției pentru Tineret 2014 – 2015 până pe 20 decembrie, pentru a beneficia de fondurile alocate suplimentar prin Inițiativa privind Ocuparea Tinerilor și ținând cont de faptul că documentul strategic va fi monitorizat în cadrul Semestrului European 2014, constituind și recomandare specifică de țară, propunem aprobarea acestuia.
Capitolul III
Planul Regional de Acțiune pentru Ocupare și Incluziune Socială al Regiunii Nord–Est (PRAOIS)
Planul Regionl de Actiune pentru Ocupare si Incluziune Sociala al Regiunii Nord–Est (PRAOIS) este parte a Programului National de Reformare si reprezinta contributia nationala a României la Strategia Lisabona (2000-2010), punând în aplicare liniile directoare (LD) ale acesteia. Fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din România elaboreaza câte un Plan Regional pentru Ocupare si Incluziune Sociala, planuri care îndeplinesc rolul de:
instrumente de evaluare si diagnoza regionala (identificînd nevoi/probleme);
cadru de planificare strategica pe termen mediu (stabilind prioritati/obiective);
instrumente de corelare a politicilor economice cu politicile educationale si cu politicile privind ocuparea/piata muncii.
Pentru a se concretiza în acesta tripla ipostaza, PRAO trebuie corelat cu documentele strategice europene, nationale si regionale precum:
3.1. Aspecte geografice ale regiunii de Nord-Est
Județul Bacău ocupă suprafața de 662.052 hectare, adică 2,8 % din teritoriul României. Județul are în proporție de 48,5% de teren arabil și 39,8% de păduri (fag, stejar, pin, molid, brad). Variația reliefului arată distribuția egală a munților, dealurilor, platourilor și câmpiilor, scăzând în altitudine de la 1.664 m în Vest (Munții Tarcăului) la 100 m în Est (Valea Siretului). Rețeaua hidrografică este alcătuită în principal din apele din bazinul mijlociu al Siretului și din lacurile de acumulare construite pe cursurile inferioare ale râurilor Bistrița, Tazlău, Uz și Siret. Dacă în secolele XIV-XV Bacăul era un important oraș manufacturier și comercial, în această regiune, în prima decadă a secolului al XIX-lea s-au pus bazele exploatării și prelucrării petrolului, a lemnului la scară industrială, cât și primele fabrici de hârtie, textile și încălțăminte. Din punct de vedere al organizării teritorial-administrative, județul Bacău este alcătuit din 87 unități teritorial-administrative, trei municipii (Bacău, Onești și Moinești), cinci orașe (Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic-Moldova și Târgu Ocna) și 85 comune. Municipiul Bacău este reședința județului Bacău, cu o populațe de peste 180 000 locuitori, suprafața: 41 km2, străbătut de drumurile europene E85 și E57, artere de circulație europene și naționale ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării, precum și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizeaza prin rețeaua CFR. Pe cale aeriană, Bacăul dispune de un aeroport internațional a cărui aerogară destinată transportul de marfă și persoane, asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.
Județul Bacău este compus din 3 municipii, 5 orașe și 85 de comune.
Municipii: Bacău (reședința județului), Moinești (municipiu din 2001), Onești
Orașe: Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna
Județul Bacău este unul dintre cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinării de petrol situate lângă localitățile Onești și Dărmănești. Activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria alimentară, industria de lemn și de hârtie, industria textilă, industria mecanică, industria aeronautică.
Obișnuit în literatura geografică mai veche, Bacăul este considerat a fi oraș al drumului de comerț, sprijinit de vaduri comerciale, ce a luat ființă într-un loc central cu largi posibilități de dezvoltare. Deși primele consemnări apartin geografului grec Ptolemeu, mult mai bogată în însemnari este perioada Evului Mediu. Marea Unire din anul 1918 a creat un cadru favorabil pentru o noua dezvoltare economico-socială și culturală a Bacăului.
3.2. Profilul demografic al regiunii
Conform anuarului INS 2013, populația stabilă totală a Regiunii Nord-Est în anul 2013 era de 3.732.583 locuitori, reprezentând 17.30% din cea înregistrată la nivel național. Cifra este aproximativ egală cu cea inregistrată în recensământul din 1992 (3.751.783 locuitori). În ciuda sporului natural pozitiv înregistrat până în ultima perioadă, populația regională a fost relativ constantă, întrucât acesta a fost contrabalansat de efectele migrației externe.
Din cele șase judete ale regiunii, cei mai multi locuitori erau concentrati în Iasi (824.083), iar cei mai putini în Vaslui (456.686).
Populatia regiunii este concentrata în 46 centre urbane, 505 comune și 2414 sate.
Ponderea populatiei urbane a înregistrat în ansamblu, în intervalul de timp 2006-2013, o descrestere de la 44.13% la 43.65%, datorata migratiei ce a avut loc spre zona rurala, efect al procesului de restructurare industriala din aceasta perioada. La nivel judetean, judetele cu cea mai mare pondere a populatiei rurale sunt Neamt (61.6%) și Vaslui (58.4%) iar cu cea mai mica pondere Iasi (52.1%) și Bacau (54.0%).
Rata de substituire, indicator care se calculeaza prin impărtirea populatiei din grupa de vârstă de 15-24 ani la populația din grupa de vârstă de 50-59 ani, indica presiunea demografica care va fi exercitata pe piata muncii de tinerii care vor intra în randul populatiei active. Pentru Regiunea Nord-Est, aceasta rată este supraunitară (1.35 – 2006), însemnând că populația care va intra pe piața muncii este mai numeroasă decat cea cu vârstă de pensionare (pentru fiecare 2 persoane care vor parasi piata muncii vor intra în schimb 3 persoane). Această presiune este mai pronunțată în județul Iași unde rata de substituire este de 1.50 și mai puțin pronunțată în județul Neamț (rata de substituire = 1.22)
Structura pe sexe a populației la nivel global, pe regiune, evidențiază o repartizare echilibrată, 49.4% din populația totala fiind barbați, iar 50.6 % femei.
Conform datelor înregistrate în ultimul recensământ (martie 2002), distribuția pe etnii a populației la nivelul regiunii reflectă ca românii dețin o majoritate absolută (97.89% din total populatie) fiind urmați la mare distanță de populația romă (1.22% din total populație) și de alte nationalități: ucraineni (0.26%), ruși-lipoveni (0.21%), maghiari (0.15%), polonezi (0.08%), etc. O situație similară se înregistrează și la nivel județean.
Fig. 3.2.1. Distribuția populației de 0-14 ani pe medii rezidențiale, 2014
Fig. 3.2.2. Distributția populației de 15-19 ani pe medii rezidențiale, 2014
Rata de substituire, indicator care se calculeaza prin impărtirea populatiei din grupa de vârstă de 15-24 ani la populația din grupa de vârstă de 50-59 ani, indica presiunea demografica care va fi exercitata pe piata muncii de tinerii care vor intra în randul populatiei active. Pentru Regiunea Nord-Est, aceasta rată este supraunitara (1.35 – 2014), însemnând că populația care va intra pe piața muncii este mai numeroasă decat cea cu vârstă de pensionare (pentru fiecare 2 persoane care vor parasi piata muncii vor intra în schimb 3 persoane). Această presiune este mai pronuntata în judetul Iasi unde rata de substituire este de 1.50 și mai putin pronuntata în judetul Neamt (rata de substituire = 1.22)
Structura pe sexe a populatiei la nivel global, pe regiune, evidențiază o repartizare echilibrată, 49.4% din populația totala fiind barbați, iar 50.6 % femei.
Conform datelor înregistrate în ultimul recensământ (martie 2002), distribuția pe etnii a populației la nivelul regiunii reflectă ca românii dețin o majoritate absolută (97.89% din total populatie) fiind urmați la mare distanta de populația romĂ (1.22% din total populatie) și de alte nationalitati: ucraineni (0.26%), rusi-lipoveni (0.21%), maghiari (0.15%), polonezi (0.08%), etc. O situatie similara se inregistreaza și la nivel judetean.
Până în anul prezent, cu excepția anului 2014, în care sporul natural a fost 0, regiunea Nord-Est a fost singura regiune din Romania care a înregistrat valori pozitive ale sporului natural (0.8/1000 locuitori – 2014). Conform prognozei realizate de catre INS, populația din categoria de vârstă 15-24 ani va descreste în intervalul 2005-2025 cu apr. 33% la nivel regional (cu exceptia judetului Iasi, unde se estimeaza o usoara crestere incepand cu anul 2020).
Analiza economică la nivel regional
Ca țară membră a Uniunii Europene o importanță majoră o are atragerea fondurilor structurale menite să susțină dezvoltarea economiei naționale.
În acest context, pe plan național se încurajează dezvoltarea sectorului privat și a industriei mici și mijlocii în vederea creării de locuri de muncă, ceea ce determină diversificarea ofertei de școlarizare adaptată cerințelor de pe piața muncii.
Serviciile publice descentralizate din cadrul județului favorizează și ele desfășurarea în mai bune condiții a activității agenților economici. Un obiectiv important a fost și este asigurarea unui mediu concurențial normal în vederea promovării și stimulării agenților economici.
Pe plan județean, migrarea forței de muncă influențează negativ educația copiilor și elevilor (părinții lucrează în străinătate, rupându-se astfel mediul familial). Datorită diferenței de dezvoltare economică dintre diferite localități sunt create dezechilibre ce generează un acces inegal la educație
Piața muncii
Indicatorii statistici folosiți pentru analizarea fenomenelor de pe piața forței de muncă din România provin din două surse de date diferite : Balanța Forței de Muncă (BFM) și Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO)). Cele două serii de date nu sunt comparabile deoarece metodele de colectare și de calcul sunt diferite, dar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă și reală asupra pieței muncii.
Datele furnizate de Agentiile Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca din regiune cu privire la evoluția locurilor de muncă vacante, respectiv a numărului de șomeri înregistrați, dintre care distinct pentru șomerii proveniți din rîndul absolvenților, sunt prezentate în tabelul 3.4.1.
În conformitate cu scopurile analizei, au fost selectate din baza de date a AJOFM acele grupe de ocupații/ocupații din COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) considerate relevante pentru regiune în raport cu calificările din nomenclatorul de pregătire prin învățământul profesional și tehnic. Pentru învățământul superior, au fost selectate majoritatea grupelor de ocupații din grupa majoră 2 din COR. Pe structura COR s-a mers până la nivelul de detaliere (grupa minoră/grupă de bază/ocupație) minim necesar pentru departajerea în funcție de domeniul de pregătire/profilul relevant. Pentru comparație, a fost analizată și evoluția pentru ocupațile din categoria muncitorilor necalificați (grupa majoră 9)
Analizele și concluziile care urmează trebuiesc privite sub rezerva următoarelor limite metodologice:
locurile de muncă vacante înregistrate la AJOFM nu reflectă decât o parte din piața muncii (în ciuda obligaților legale, nu toate locurile vacante sunt anunțate de angajatori; în general, gradul de cuprindere în evidențele AJOFM scade cu cât crește nivelul de calificare și gradul de specializare a acestora)
posibile înregistrări multiple ale acelorași posturi (anunțuri de locuri vacante repetate în cazul neocupării)
informații incomplete generate de dificultățile de utilizare a bazelor de date de dare dispun AJOFM
dificultățile de corelare între nomenclatoarele din învățământ și COR
la momentul analizei nu au fost disponibile informații privind numărul anual de absolvenți pe domenii și calificări pentru a evalua raportul absolvenți șomeri / absolvenți pe ocupațiile aferente
Educație și formare profesională
Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru ruta progresivă
Profilul dominant la nivel regional al cererii de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivel regional): mecanică, industrie textilă și pielărie, constructii, comert, fabricarea produselor din lemn, turism, industrie alimentară, electric.
La nivel regional se constata o usoara crestere a numarului de locuri de munca vacante in conditiile in care in patru judete ale regiunii acestea au scazut, comparativ cu 2013( Bacau, Botosani, Iasi, Suceava ) in timp ce in Neamt si Vaslui s-a inregistrat o crestere a acestora.
Domenii cu dinamică pozitivă și potențial mare de absorție pe piața muncii: comerț, construcții, turism și alimentație – locuri de muncă în creștere, șomaj în scădere, balanță locuri de muncă-șomeri pozitivă – atât pe ansamblul regiunii cât și în majoritatea județelor.
Industrie alimentară: tendinta de stationare a locurilor de munca vacante si a numărului de șomeri în domeniu, la nivel județean și regional inregistrandu-se un deficit atat la nivrl regional cat si in majoritatea judetelor..
Mecanica este domeniul care înregistrează un număr semnificativ de locuri de muncă vacante dar și de șomeri (cel mai mare număr de locuri de muncă vacante în 2006 la nivel regional și în județele Neamt si Iasi dar si cel mai mare numar de someri in toate judetele. Cu toate ca exista tendinta tendința de creștere a locurilor de muncă vacante și de scădere a numărului de șomeri în mecanică – la nivel regional și în majoritatea județelor, raportul locuri de muncă-șomeri rămâne puternic deficitar.
Similar cu mecanica, domeniile electric și electromecanic înregistrează – la nivel regional și în majoritatea județelor – o tendință de creștere a locurilor de muncă vacante și de scădere a numărului de șomeri, raportul locuri de muncă-șomeri rămâne însă deficitar.
Industria textilă pare să se confrunte cu evolutii contradictorii ; o scadere atat a numarului de locuri vacante cat si a somerilor dar totusi un numar foarte mare de someri (dupa mecanica este al doilea domeniu generator de someri) si chiar daca la nivel regional sunt judete cu excedent semnificativ de locuri de muncă vacante în textile-pielărie acestea sunt dificil de ocupat în ciuda unui număr încă relativ mare de șomeri în domeniu.
Fabricarea produselor din lemn cunoaște de asemenea o scadere atat a numarului de locuri de munca vacante cat si a somerilor dar si un deficit de locuri de munca pe ansamblul regiunii dificil de ocupat in ciuda numarului mare de someri din domeniu.
Tabelul 3.5.1. Domeniul de pregătire -ruta progresivă
Sursa: Documente interne AJOFM Bacău
Nr. locuri de muncă vacante, nr. șomeri: ↑ creștere, ↓ scădere, ↔ aprox. constant
Diferență locuri vacante-șomeri: (+) surplus comparativ; (-) deficit comparativ; ≈ tendință de echilibrare
Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru liceul tehnologic – ruta directă
Din perioada analizată se desprinde dinamica pozitivă a ocupațiilor relevante pentru profilul servicii cu tendință de creștere a locurilor de muncă dar si a numărului de șomeri la nivel regional și în special in judetul Neamt care are cel mai mare numar de someri dar si de locuri de munca. Profilul se bucură de o balanță favorabilă locuri de muncă-șomeri în majoritatea județelor.
Profilul tehnic a înregistrat evoluții contradictorii la nivel regional, printr-o usoara creștere a locurilor de muncă în paralel cu creșterea șomajului – pe ansamblul regiunii și în majoritatea județelor (excepție Bacau unde au scazut atat locurile vacante cat si numarul somerilor. Balanța locuri de muncă-șomeri este deficitară în majoritatea județelor.
Creșterea numărului de șomeri în ciuda creșterii locurilor de muncă vacante în cazul profilului tehnic ar putea ar avea drept cauză nepotriviri între exigențele angajatorilor și competențele persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Pentru profilul resurse naturale și protecția mediului nu se pot desprinde concluzii solide datorită numărului irelevant (mic) de înregistrări în evidențelele AJOFM atât în cazul locurilor de muncă vacante cât și în cazul șomerilor.
Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru școala postliceală
Pentru școala postliceală, se desprind domeniile: economic, sănătate și asistență pedagogică, servicii – domenii cu dinamica pozitivă la nivel regional și în majoritatea județelor in privinta cresterii locurilor de munca.Se remarca domeniul mecatronica si informatica la care balanta locuri de munca – someri este deficitara desi este un domeniu nou.
Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru învățământul superior
Pentru învățământul superior, dintre grupele de ocupații cu număr semnificativ de locuri de muncă vacante la nivel regional, se desprind cu tendință de creștere a locurilor de muncă în paralel cu scăderea numărului de șomeri și balanță favorabilă locuri de muncă-șomeri:
ingineri constructori
specialiști în informatică
specialiști în administrația publică
specialiști în sistemul financiar
La aceștia se adaugă inginerii mecanici, economistii, ambele cu aceeași tendință creștere a locurilor de muncă în paralel cu scăderea numărului de șomeri, dar cu balanță deficitară locuri de muncă-șomeri .
Analizând cerințele prevăzute rezultă următoarele:
Rata șomajului atât din sursa AMIGO cât și BFM a păstrat tendința de scădere atât la nivel regional cât și județean.
Scaderea in continuare a ratei de activitate si a ratei de ocupare la nivel regional ambele pastrandu-se in continuare sub media la nivel national.
Rata șomajului BIM se situeaza sub media la nivel national dar in mediul urban suntem cu 2 puncte procentuale peste in timp ce in mediul rural este mult mai mica.
Valori foarte mari ale ratei șomajului in judetul Vaslui si corelate cu valorile ridicate ale șomajului de lunga durata pentru toate categoriile de varsta indica slaba dezvoltare economica a judetului si lipsa locurilor de munca.
În mediul urban rata șomajului a crescut, iar în mediul rural a scăzut, acestea pe fondul scăderii ratei șomajului.
Se constată o scădere a populatiei ocupate pe fondul cresterii acesteia in agricultura si scaderii in industrie si servicii la nivel regional.
Ponderea șomerilor tineri în totalul șomerilor indică o medie la nivelul regiunii Nord-Est de 17,9% in anul 2014
După nivelul de educație se observă că șomerii cu nivel scăzut de educație predomina in numarul total al somerilor.
La nivel regional se constata o usoara crestere a numarului de locuri de munca vacante in conditiile in care in patru judete ale regiunii acestea au scazut, comparativ cu 2013( Bacau, Botosani, Iasi, Suceava ) in timp ce in Neamt si Vaslui s-a inregistrat o crestere a acestora.
Domenii cu dinamică pozitivă și potențial mare de absorție pe piața munci a absolventilor de ruta progresivai: comerț, construcții, turism și alimentație – locuri de muncă în creștere, șomaj în scădere, balanță locuri de muncă-șomeri pozitivă – atât pe ansamblul regiunii cât și în majoritatea județelor.
Mecanica este domeniul care înregistrează un număr semnificativ de locuri de muncă vacante pentru absolventii rutei progressive dar și de șomeri (cel mai mare număr de locuri de muncă vacante în 2014 la nivel regional și în județele Neamt si Iasi dar si cel mai mare numar de someri in toate judetele.
Industria textilă a cunoscut evolutii contradictorii ; o scadere atat a numarului de locuri vacante cat si a somerilor dar totusi un numar foarte mare de someri (dupa mecanica este al doilea domeniu generator de someri) si chiar daca la nivel regional sunt judete cu excedent semnificativ de locuri de muncă vacante în textile-pielărie acestea sunt dificil de ocupat în ciuda unui număr încă relativ mare de șomeri în domeniu.
Pentru absolventii de liceu tehnologig cea mai bogata oferta de locuri de munca vacante este in domeniul serviciilor dar probabil ca salariile nu sunt sufficient de motivante existand o mare fluctuatie de someri
Incluziune socială PRAO Nord Est 2009 – 2011
Pentru implementarea Planulurilor de Actiune la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ale României au fost create, în 2006, Pacte Regionale pentru Ocupare si Incluziune Sociala, ca si structuri de parteneriale, formate din institutii responsabile cu politica de dezvoltare regionala, ocupare si incluziune sociala (autoritati locale; servicii deconcentrae, ONG-uri, sindicate, patronate etc.).
Pactele Regionale urmaresc implicarea actorilor locali în parteneriate pentru elaborarea unor proiecte care urmeaza a fi finantate din fondurile structurale existente si în special din Fondul Social European prin intermediul Programului Operational Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU). În acest sens, Pactele Regionale îndeplinesc functii privind elaborarea, monitorizarea, evaluarea, revizuirea PRAO si asigurarea implementarii acestuia la nivel regional si local. Pentru facilitarea îndeplinirii acestor functii de catre Pactele Regionale, au fost create – la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ale tarii si-au început activitatea, din 2009, Secretariate Tehnice Permanent (STP) ale Pactelor Regionale – structuri de coordonare a actiunilor membrilor Pactului, care acorda spijin si asistenta tehnica Pactului în vederea aplicarii politicilor si strategiilor acestuia.
Privit în acest context, PRAO NE 2009-2011 reprezinta o actualizare a PRAO NE
2006-2008, proces realizat de catre membrii Pactului cu suportul Secretariatului Tehnic Permanent al Pactului pentru Ocupare si Incluziune Sociala al Regiunii Nord-Est.
Prioritatea nr. 1: Promovarea ocupării forței de muncă
Prioritatea nr. 2: Facilitarea accesului pe piața muncii pentru grupurile expuse la riscul excluderii sociale avand drept grupuri țintă: diverse categorii de someri, tineri, femei, minorități etnice cu concentrare pe persoane de etnie rromă, persoane cu handicap, persoane fară nivelul minim obligatoriu de educație, copii abandonați ca urmare a migrației adulților la muncă în UE
Prioritatea nr. 3: Dezvoltarea investițiilor în capitalul uman prin intermediul educației și al calificărilor actualizate
Prioritatea nr. 4: Dezvoltarea parteneriatelor și participarea activă a partenerilor sociali
Prioritatea nr. 5: Modernizarea și întărirea serviciului public de ocupare
Capitolul IV. Pilonii strategiei de ocupare a forței de muncă
4.1. Pilonul I – Îmbunătățirea capacității de angajare.
Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, în condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială a șomerilor de la măsuri pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată.
În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României.
Măsurile avute în vedere pentru soluționarea acestei probleme reprezintă o prioritate atât pentru actualul PNAO, cât și pentru cele viitoare.
De asemenea, vor fi promovate măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, corespunzător cerințelor pieței muncii, pentru îmbunătățirea capacității de angajare și prelungirea vieții active.
Implementarea concepției și mentalității de susținere a formarii continue sau a educației permanente, fără discriminare socială, va răspunde necesităților de adaptare rapidă la schimbările structurale ale economiei și tehnologiei, care să facă față unei mari mobilități profesionale previzibile în perspectivă.
Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piața muncii între cererea și oferta de forță de muncă, Guvernul își propune adaptarea ofertei educaționale la cerințele locale ale pieței muncii, stimularea mobilității forței de muncă, precum și îmbunătățirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și aplicarea de măsuri active de combatere a șomajului.
O prioritate o constituie și îmbunătățirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piața muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor.
Linia directoare 1 – Abordarea șomajului tinerilor și prevenirea șomajului de lungă durată
Fiecărui șomer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de șomaj în cazul tinerilor și douăsprezece luni în cazul adulților, sub formă de formare profesională, reconversie, practică în muncă, loc de muncă sau alte măsuri de ocupare, inclusiv, în mod mai general, de sprijinire a orientării profesionale individuale și de consiliere în vederea unei integrări efective pe piața muncii. Aceste măsuri preventive și de ocupare trebuie să fie combinate cu măsuri de reducere a numărului de șomeri de lungă durată prin promovarea reinserției lor în piața muncii.
În acest context, statele membre vor trebui să urmărească modernizarea serviciilor lor publice de ocupare, în special prin monitorizarea progresului, prin stabilirea de termene clare și prin asigurarea unei formări continue corespunzătoare pentru personalul lor. Statele membre vor încuraja cooperarea cu alți furnizori de servicii, pentru ca strategia prevenirii și a activării să devină mai eficace.
Diminuarea șomajului în rândul tinerilor:
În conjunctura schimbărilor socio-economice și politice care au avut loc în Europa și implicit și în România, s-au făcut pași importanți în fundamentarea unei noi concepții în domeniul politicilor de tineret.
Tinerii în vârstă de 15-24 ani rămân categoria cea mai afectată de șomaj. Astfel, rata șomajului BIM a tinerilor este mai mare decât rata totală a șomajului BIM de 2,6 – 3 ori.
Diminuarea șomajului de lungă durată
Șomajul de lungă durată a devenit una din problemele stringente ale pieței forței de muncă.
Situația privind ponderea șomerilor de lungă durată din totalul șomerilor indemnizați este prezentată în anexă.
Pe măsură ce perioada în care o persoană stă neocupată crește, șansele ca ea să se reintegreze pe piața muncii scad considerabil. Acest lucru se datorează faptului că pe măsură ce crește perioada de inactivitate deprinderile profesionale scad și odată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic, încrederea în șansele proprii devenind tot mai mică.
Diminuarea șomajului de lungă durată necesită o analiză profundă a nevoilor viitoare de calificări ale economiei. În acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învățământ și formare profesională pe întreg parcursul vieții, persistă dificultăți semnalate și în anii anteriori. Din lipsa resurselor (financiare și umane), nu s-a reușit încă să se creeze un sistem funcțional, eficient, de studiere și previzionare a nevoilor pieței muncii, de dimensionare a Formării Profesionale Continue în concordanță cu aceste nevoi. De aici, dezechilibre care depășesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieței muncii, extrem de dinamice și oferta sistemului de Formare Profesională Continuă.
Linia directoare 2 – O abordare mai prietenoasă a ocupării: indemnizații, taxe și sisteme de formare profesională
România are în vedere următorele:
va revizui și, acolo unde este cazul, își va reforma sistemul de indemnizații și impozite pentru a reduce capcana sărăciei și pentru a asigura stimulente pentru șomeri sau persoanele inactive să se încadreze în muncă sau măsuri pentru mărirea capacității de angajare lor și pentru angajatori să creeze noi locuri de muncă;
se va strădui să crească în mod semnificativ proporția de șomeri și persoane inactive care
beneficiază de măsurile active pentru a-și îmbunătăți capacitatea de angajare în vederea integrării eficiente în piața forței de muncă și va îmbunătăți rezultatele și rentabilitatea acestor măsuri;
va promova măsuri pentru șomeri și persoanele inactive pentru a dobândi și a-și perfecționa abilitățile, inclusiv cele de IT și comunicare, facilitându-le astfel accesul la piața forței de muncă și reducând discrepanța de calificări. În acest scop, fiecare stat membru își va fixa o țintă pentru măsurile active care implică învățământul, formarea sau alte măsuri similare oferite șomerilor cu scopul de a se atinge treptat media primelor trei state membre cele mai avansate și cel puțin 20 %.
Linia directoare 3 – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieții active
Statele membre, dacă este cazul împreună cu partenerii sociali, vor elabora așadar politici pentru o îmbătrânire activă, în scopul întăririi capacității și stimulentelor, pentru ca lucrătorii în vârstă să rămână în cadrul forței de muncă cât mai mult cu putință, mai ales prin:
adoptarea de măsuri pozitive pentru menținerea capacității și a calificărilor de muncă ale lucrătorilor în vârstă, mai ales în cadrul pieței forței de muncă bazată pe cunoaștere, în special printr-un acces suficient la învățământ și formare, prin introducerea de acorduri flexibile de muncă, de exemplu, munca cu normă parțială, dacă lucrătorul dorește acest lucru, și creșterea gradului de conștientizare a angajatorului cu privire la potențialul lucrătorilor în vârstă;
revizuirea sistemelor de impozite și indemnizații pentru a se reduce stimulentele negative și pentru a le face mai atractive pentru lucrătorii în vârstă, astfel ca aceștia să continue să participe la piața forței de muncă.
Linia directoare 4 – Dezvoltarea competențelor pentru noua piață a muncii în contextul formării continue
Statele membre sunt chemate, așadar, să-și amelioreze calitatea sistemelor de învățământ și formare, precum și curriculele relevante, incluzând prevederea unei orientări corespunzătoare în contextul formării inițiale, precum și al formării continue, modernizarea și o eficacitate mai mare a sistemelor de ucenicie și a formării la locul de muncă și promovarea dezvoltării unor centre locale de formare multifuncționale, în următoarele scopuri:
pentru a-i dota pe tineri cu competențele de bază relevante pentru piața forței de muncă și necesare pentru participarea la formarea continuă;
pentru a reduce analfabetismul tinerilor și al adulților și pentru a reduce substanțial numărul de tineri care abandonează de timpuriu sistemul școlar. O atenție deosebită trebuie acordată, de asemenea, tinerilor cu dificultăți de învățare și cu probleme educaționale. Statele membre vor elabora în acest context măsurile menite să înjumătățească până în anul 2010 numărul persoanelor între 18 – 24 ani care au absolvit numai prima treaptă a învățământului secundar și care nu participă la învățământul complementar și profesional;
pentru a promova condiții în vederea facilitării unui acces mai bun al adulților, inclusiv al celor cu contracte atipice, la formarea continuă, pentru a mări proporția populației cu vârstă aptă de muncă ( 25 – 64 de ani) care participa într-un anumit moment la învățământ și formare. Statele membre vor stabili obiective în acest sens.
pentru a facilita mobilitatea și pentru a încuraja formarea continuă, statele membre vor trebui să îmbunătățească recunoașterea calificărilor, a cunoștințelor și deprinderilor dobândite.
Linia directoare 5 – Formarea în tehnologiile electronice pentru toți cetățenii
România își propune dezvoltarea învățământului electronic pentru toți cetățenii. În mod deosebit, statele membre se vor asigura că toate școlile au acces la internet și resursele multimedia și că toți profesorii de care este nevoie sunt instruiți în utilizarea acestor tehnologii, pentru a se asigura tuturor elevilor cunoștințe ample de tehnică digitală.
Linia directoare 6 – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piața muncii și prevenirii lipsei de forță de muncă calificată
România, împreună cu partenerii sociali, își va intensifica eforturile pentru identificarea și prevenirea lipsurilor emergente, mai ales prin:
dezvoltarea capacităților de mediere ale serviciilor de ocupare a forței de muncă;
dezvoltarea politicilor de prevenire a lipsurilor de calificări;
promovarea mobilității ocupaționale și geografice;
consolidarea funcționării piețelor forței de muncă prin îmbunătățirea bazelor de date cu privire la locurile de muncă și oportunitățile de învățare, care vor trebui interconectate la nivel european prin utilizarea tehnologiilor moderne și a experienței deja disponibile la nivel european.
Linia directoare 7 – Combaterea discriminării și promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupare
România va identifica și combate toate formele de discriminare în ceea ce privește accesul pe piața muncii precum și la educație și formare profesională; va dezvolta programe constând în măsuri eficiente de prevenire și de politică activă în vederea promovării integrării pe piața muncii a grupurilor și persoanelor dezavantajate, pentru a evita marginalizarea acestora, apariția „lucrătorilor săraci” și alunecarea către excludere; va implementa măsurile adecvate pentru a satisface nevoile persoanelor cu handicap, ale minorităților etnice și ale lucrătorilor migranți în ceea ce privește integrarea acestora pe piața muncii și va stabili, după caz, obiectivele naționale în acest sens.
4.2. Pilonul II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial si crearea
de locuri de muncă.
În programul de guvernare Guvernul României a inclus printre obiectivele strategiei sale economice, dezvoltarea și susținerea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), considerate ca reprezentând o pârghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică, deoarece constituie factorul cel mai important de absorbție a forței de muncă și este sectorul cu cea mai mare flexibilitate și mobilitate în adaptarea la cererea pieței.
Pentru dezvoltarea acestui sector se au în vedere obiective ce vizează în principal: stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii; creșterea competitivității lor, creșterea ponderii contribuției sectorului IMM în Produsul Intern Brut (PIB) și exporturi, crearea de noi locuri de muncă, creșterea volumului de investiții realizate de sectorul IMM, inclusiv prin creșterea fondurilor atrase din surse de finanțare externe în acest scop.
În scopul realizării programului de guvernare in domeniul dezvoltarii IMM, al sectorului cooperatist si al celui de comert interior, a fost infiintat Ministerul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie (MIMMC), prin Hotararea de Guvern 15/2001.
Asigurarea îmbunătățirii și stabilității cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), diminuarea birocrației și a corupției în sectorul antreprenorial, reprezintă obiective principale ale pilonului, în vederea stimulării IMM, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanță și instruire antreprenorială, îmbunătățirii accesului IMM la finanțare.
Dezvoltarea sectorului privat în paralel cu restrângerea celui de stat, pe fondul privatizărilor și restructurărilor din economie, alocarea de resurse financiare pentru acordarea de credite și alocații financiare nerambursabile menite să încurajeze investiții în sectorul privat în agricultură, industrie, turism, implementarea unor programe de susținere a serviciilor de consultanță și asistență în afaceri reprezintă măsuri menite să asigure crearea de noi locuri de muncă pentru absorbția persoanelor neocupate.
Dezvoltarea afacerilor și instruirea antreprenorială vor fi susținute prin implementarea unor programe de anvergură la nivel național, regional și județean de către instituții cu atribuții în domeniu: Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ministerul Turismului, Ministerul Educației și Cercetării, etc.
Linia directoare 8 – Facilitarea lansării și derulării unei afaceri
Statele membre vor acorda o atenție deosebită reducerii semnificative a costurilor generale și a poverii administrative pentru firme și în special atunci când se înființează o întreprindere și când angajează muncitori suplimentari. De asemenea, statele membre vor trebui, atunci când elaborează proiectele noilor reglementări, să evalueze impactul potențial al acestora asupra acestor poveri administrative și costuri generale pentru întreprinderi.
Nucleul transformărilor politice și economice îl reprezintă crearea unui sector privat, dezvoltarea spiritului antreprenorial și crearea întreprinderilor mici și mijlocii. Întreprinderile mici și mijlocii îndeplinesc o funcție importantă și de neînlocuit într-o economie de piață, dinamica dezvoltării lor fiind una din condițiile necesare pentru o dezvoltare economică durabilă.
Întreprinderile mici și mijlocii trebuie privite ca principalele promotoare ale inovației și ocupării forței de muncă, precum și ale integrării europene.
Deși s-au realizat progrese semnificative în procesul de transformare și tranziție către o economie de piață, totuși condițiile cadru și mediul macroeconomic au constituit impedimentele dezvoltării inițiativelor antreprenoriale și sectorului privat de întreprinderi mici și mijlocii.
Linia directoare 9 – Accesul la activitățile antreprenoriale
Statele membre vor încuraja inițierea de activități antreprenoriale:
Prin examinarea în scopul reducerii, a tuturor obstacolelor care ar putea exista, în special a celor din regimurile de impozite și securitate socială, pentru a se trece la activitatea economică independentă și la înființarea de firme mici;
Prin promovarea educației pentru spiritul antreprenorial și activitatea economică independentă, prin servicii de sprijin țintite, precum și prin formare pentru întreprinzători și viitorii antreprenori;Prin combaterea muncii nedeclarate și prin încurajarea transformării acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forței de muncă, prin folosirea mijloacelor obișnuite de acțiune, inclusiv a măsurilor de reglementare, a stimulentelor și a impozitelor și a reformei indemnizațiilor, în parteneriat cu partenerii sociali.
Linia directoare 10 – Noi oportunități de ocupare în societatea bazată pe cunoaștere și în servicii
În cazul în care UE dorește să rezolve problema ocupării, trebuie să fie utilizate toate posibilitățile creării de noi locuri de muncă și ale tehnologiei informației. Întreprinderile inovative care pot contribui la mobilizarea potențialului de creare a locurilor de muncă într-o societate bazată pe cunoaștere, trebuie să li se ofere condiții generale favorabile. Un potențial considerabil pentru crearea de locuri de muncă și sporirea calității acestora se regăsește îndeosebi în sectorul servicii. În special în sectorul mediului înconjurător există o serie de posibilități care se adresează cu precădere forței de muncă mai puțin calificate în vederea integrării pe piața muncii a acesteia. Mai mult, există potențial pentru o calificare superioară a forței de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului.
Statele membre vor înlătura obstacolele în calea prestării serviciilor și vor crea condițiile cadru pentru utilizarea potențialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. Ar trebui inclus și potențialul ocupațional într-o societate bazată pe cunoaștere și al sectorului mediu.
În prezent, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație derulează programul PHARE RO 9711 de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii, program prezentat la Linia directoare 8.
În politica deschiderii pieței serviciilor, sunt prevăzute măsuri de privatizare a serviciilor de transport marfă și de călători. Dezvoltarea sectorului privat în transporturile rutiere de marfă și de călători a condus la crearea de noi locuri de muncă. Externalizarea unor activități de reparații, de salubrizare a vagoanelor, de aprovizionare cu materiale, de vagon restaurant, de vânzare a biletelor de călătorie la calea ferată și de reparații și întreținere drumuri creează posibilitatea dezvoltării și modernizării acestor servicii și, implicit, apariția de noi locuri de muncă.
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței derulează o serie de proiecte cu cofinanțare externă privind lucrări de reabilitare a unor drumuri naționale, căi ferate, modernizare porturi și aeroporturi, construcții de locuințe pentru tineret, care conduc la crearea de noi locuri de muncă.
Linia directoare 11 – Acțiuni locale și regionale pentru ocuparea forței de muncă
Statele membre:
Vor lua în considerare, acolo unde este cazul, în politica lor generală de ocupare a forței de muncă, dimensiunea dezvoltării regionale
Vor încuraja autoritățile locale și regionale să elaboreze strategii pentru ocupare în scopul de a exploata pe deplin posibilitățile oferite de nivelurile locale pentru crearea de locuri de muncă
Vor promova parteneriatele între toți actorii implicați, inclusiv cu partenerii sociali, în implementarea strategiilor de la nivel local,
Vor promova măsuri pentru a încuraja dezvoltarea competitivă și capacitatea economiei sociale de a crea locuri de muncă – mai ales pentru asigurarea de bunuri și servicii vizând nevoile încă nesatisfăcute de către piață – și vor examina orice obstacole care ar putea să stea în calea realizării unor astfel de măsuri, în scopul reducerii lor.
Vor întări rolul serviciilor publice din domeniul ocupării forței de muncă, de la toate nivelurile, în identificarea oportunităților locale de ocupare a forței de muncă și în îmbunătățirea funcționării piețelor locale ale forței de muncă.
În România, gradul de ocupare a populației nu este identic pe întreg teritoriul, existând diferențe de la o regiune la alta în ce privește nivelul acestui indicator. În regiunile nord-est și sud- est gradul de ocupare a populației este mai mic în comparație cu regiunile centru și nord-vest, unde gradul de ocupare este mai mare.
La nivel județean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. Consiliile județene și consiliile locale de la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, formate din reprezentanți aleși de colectivitățile locale, au ca atribuție elaborarea, aprobarea și adoptarea de strategii și programe de dezvoltare economico-socială județene și locale.
În România, Guvernul promovează parteneriatele între toți actorii implicați, inclusiv cu partenerii sociali, în implementarea strategiilor de la nivel local
Elaborarea Planurilor Regionale de Dezvoltare, întocmite de regiunile de dezvoltare, precum și elaborarea Planul Național de Dezvoltare, s-a realizat prin consultarea și participarea instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale care au competențe în domeniile abordate, prin dialog cu reprezentanți ai instituțiilor de cercetare, prin consultări cu reprezentanți ai partenerilor sociali.
Linia directoare 12 – Reforme fiscale pentru ocupare și formare profesională
Fiecare stat membru va stabili un obiectiv dacă este nevoie prin luarea în considerare a nivelului prezent, pentru reducerea treptată a poverii generale a impozitelor și acolo unde este cazul, va stabili un obiectiv de reducere treptată a presiunii fiscale asupra forței de muncă, în special pentru forța de muncă relativ necalificată și cu salarii mici.
Astfel de reforme ar trebui efectuate fără a se periclita redresarea finanțelor publice sau durabilitatea pe termen lung a sistemelor de securitate socială.
Va oferi stimulente și va îndepărta barierele fiscale din calea investițiilor în resursele umane. Va examina oportunitatea utilizării de resurse alternative a venitului din impozite, printre altele pe energie și emisiile poluante, ținând seama de tendințele curente de pe piață, mai ales de pe piețele petrolului.
Pilonul III – Promovarea capacității de adaptare a întreprinderilor si a angajaților acestora
În România a fost creat cadrul legislativ și instituțional necesar dezvoltării parteneriatului social, reprezentanții asociațiilor patronale și organizațiilor sindicale fiind implicați în elaborarea politicilor și strategiilor din domeniul ocupării forței de muncă.
Parteneriatele se dezvoltă atât la nivel național prin încheierea unor acorduri tripartite, cât și la nivel regional și local, prin implicarea activă a organelor regionale și locale a organizațiilor societății civile, care oferă servicii mai apropiate de cetățeni și sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităților.
Deoarece în această etapă economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea și diversificarea activității în întreprinderi.
În acest sens au fost înființate și funcționează următoarele instituții:
Consiliul Economic și Social (CES), organism tripartit, autonom, de interes public, constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern, sindicate și patronate și al asigurării climatului de pace socială.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, instituție cu conducere tripartită care are ca atribuție principală implementarea politicii de ocupare a forței de muncă precum și a celei de protecție socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA), autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, cu rol consultativ în promovarea politicilor și strategiilor privind formarea profesională a adulților.
Un rol important în dezvoltarea capacității de adaptare a întreprinderilor și a angajaților acestora la cerințele unei economii dinamice, bazată pe cunoaștere, îl constituie formarea profesională continuă prin care persoanele adulte își dezvoltă aptitudinile, își îmbogățesc cunoștințele și își ameliorează calificarea tehnică sau profesională.
Dialogul social în domeniul formării profesionale continue a adulților este instituționalizat la toate nivelurile, partenerii sociali implicându-se în dezvoltarea politicilor prin acorduri și programe specifice.
Linia directoare 13 – Modernizarea organizării muncii
Partenerii sociali sunt invitați:
– să negocieze și implementeze la toate nivelele corespunzătoare acorduri pentru modernizarea organizării muncii, inclusiv acorduri de muncă flexibile, cu scopul de a face ca întreprinderile să fie productive și competitive, atingând echilibrul necesar între flexibilitate și securitate și ameliorând calitatea locurilor de muncă. Domeniile care urmează să fie acoperite includ, de exemplu, introducerea tehnologiilor noi, a noilor forme de muncă și a problemelor programului de lucru, cum ar fi exprimarea timpului de lucru printr-o cifră anuală, reducerea programului de lucru, reducerea orelor suplimentare, dezvoltarea muncii cu program redus, posibilitatea de întrerupere a carierei și problemele de securitate a locului de muncă legate de acestea; și
– în contextul procesului Luxemburg să raporteze anual asupra acelor aspecte de modernizare a organizării muncii care au fost acoperite prin negocieri, precum și asupra stării aplicării lor și impactului asupra funcționării ocupării și a pieței forței de muncă.
O parte din sindicatele din România sunt afiliate la Confederația Sindicală Europeană (European Trade Union Confederation -ETUC) asigurând o armonizare a politicii sindicale naționale cu cea europeană, participând activ la programele de formare și informare a forței de muncă.
Obiectivele principale sunt menținerea unui dialog permanent și susținerea de negocieri între sindicate și patronate în vederea obținerii unor acorduri privind modernizarea organizării muncii, negocierea unor contracte de muncă cât mai flexibile
Măsuri
În cadrul negocierilor pentru Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național, sindicatele și patronatele au convenit introducerea unor prevederi noi, printre care se numără:
– salariatele care renunță la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unității o permite;
angajatorul are obligația de a permite salariatelor gravide efectuarea de controale
medicale, în timpul programului de lucru, fără să le fie afectate drepturile salariale, conform recomandărilor medicului specialist;
salariatele gravide, începând cu luna a cincea de sarcină, precum și cele care alăptează, nu vor fi chemate la ore suplimentare și nu vor fi trimise în deplasare sau nu vor putea fi detașate
decât cu acordul lor;
la solicitarea Comitetului de sănătate și securitate în muncă angajatorul are obligația să evalueze riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunță că este însărcinată, precum și al salariatei care alăptează și să le informeze cu privire la acestea;
Comitetul de sănătate și securitate în muncă, constituit în cadrul unităților în care numărul angajaților este mai mare de 50 și femeile reprezintă cel puțin 20% din personal, va avea în componență cel puțin o femeie. Instituții responsabile: partenerii sociali
Linia directoare 14 – Analiza cadrului juridic existent și propuneri de noi prevederi
În parteneriat cu partenerii sociali acolo unde este cazul, sau pe baza acordurilor negociate de către partenerii sociali, statele membre:
vor analiza cadrul de reglementare existent și vor examina propunerile de noi prevederi și stimulente pentru a se asigura faptul că vor contribui la reducerea barierelor din calea ocupării, la facilitarea introducerii unei organizări moderne a muncii și vor ajuta piața forței de muncă să se adapteze la schimbările structurale din economie;
în același timp, luând în considerare faptul că formele de ocupare sunt tot mai diverse, vor examina posibilitatea de încorporare în legislația națională a unor tipuri mai flexibile de contract și se vor asigura că cei care lucrează în cadrul noilor contracte flexibile se bucură de o securitate corespunzătoare și de un statut ocupațional mai înalt, compatibil cu nevoile întreprinderii și cu aspirațiile lucrătorilor;
se vor strădui să asigure o aplicare mai bună la nivelul locului de muncă a legislației existente în domeniul sănătății și al protecției muncii prin urgentarea și întărirea aplicării ei, prin oferirea unei orientări pentru a ajuta întreprinderile, în special IMM, să respecte legislația existentă, prin îmbunătățirea formării profesionale în sănătate și protecția muncii, și prin promovarea de măsuri pentru reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale în sectoarele care, prin tradiție, au un risc mare.
În ultimii ani, în România s-au înregistrat evoluții pozitive în dezvoltarea parteneriatului social, fiind creat cadrul instituțional și legislativ adecvat pentru participarea asociațiilor patronale și organizațiilor sindicale la luarea deciziilor în domeniul economico-social.
Astfel, în vederea instituționalizării dialogului social la toate nivelele, prin Legea nr.109/1997 a fost înființat Consiliul Economic și Social, organism tripartit cu rol consultativ în stabilirea politicii economice și sociale, având ca obiective majore realizarea dialogului social dintre Guvern, sindicate și patronat, precum și asigurarea climatului de pace socială de natură a media stările conflictuale intervenite între partenerii sociali.
Linia directoare 15 – Sprijinirea adaptabilității ca o componentă a învățării continue
Pentru a perfecționa nivelul competenței din cadrul întreprinderilor ca o componentă cheie a învățării continue. Partenerii sociali sunt invitați, la toate nivelele relevante, să încheie acorduri, atunci când este cazul, cu privire la formarea continuă pentru a facilita adaptabilitatea și inovația, mai ales în domeniul tehnologiei informatice și al comunicării.
În această etapă de tranziție, economia României trebuie să se adapteze, în toate sectoarele de activitate, pentru a deveni și a se menține competitivă. În acest context, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea și diversificarea activităților economice.
De asemenea, modernizarea și retehnologizarea proceselor de producție duc pe de o parte la creșterea calității produselor și serviciilor precum și la necesitatea actualizării competențelor pentru păstrarea locului de muncă și dezvoltarea carierei. Formarea continuă se impune ca o necesitate, ca urmare a progresului tehnic caracterizat prin modernizarea utilajelor și tehnologiilor.
Pentru a răspunde provocărilor unei economii bazate pe competențe, pe cunoaștere și tehnologie înaltă, este necesar ca partenerii sociali să își asume un rol important în formarea inițială și continuă.
Atât unitățile de învățământ profesional și tehnic, cât și furnizorii de formare profesională, mai ales agenții economici, cu sprijinul partenerilor sociali, devin centre de formare continuă.
Rata globală de acces la cursurile de formare profesională continuă (reprezentând ponderea participanților la cursuri în total angajați din toate întreprinderile care au format obiectul anchetei) a fost pe ansamblu de 7,6%. Rata globală de acces la cursurile FPC a femeilor depășește pe cea corespunzătoare bărbaților pentru unele activități economice.
4.4. Pilonul IV – Asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați
Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004 își propune promovarea egalității de șanse între femei și bărbați. În acest sens, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale derulează acțiuni și măsuri în vederea realizării acestui obiectiv, în cooperare cu alte instituții, partenerii sociali și reprezentanții societății civile.
Legislația națională este, în general, armonizată cu acquis-ul comunitar din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de șanse.
Prima lege din România având reglementari explicite în acest domeniu este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, care a fost inițiată și promovată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Actul normativ conține prevederi privind plata egală pentru munca de valoare egală, măsuri concrete de protecție a angajaților împotriva unor concedieri ca reacție a angajatorului la o plângere privind discriminarea pe bază de sex, obligații ale angajatorilor de a aduce la cunoștința angajaților prevederile legii.
Linia directoare 16 – Abordarea integrată a egalității de șanse între femei și bărbați pentru toți cei patru piloni
Statele vor adopta o abordare politică urmărind integrarea egalității de șanse între femei și bărbați în aplicarea măsurilor propuse pentru cei patru piloni ai liniilor directoare:
prin dezvoltarea și consolidarea sistemelor de consultare cu organismele cu atribuții în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați;
prin aplicarea de proceduri de evaluare a impactului fiecărei linii directoare asupra egalității de șanse între femei și bărbați;
prin definirea de indicatori de măsurare a progresului înregistrat în materie de egalitatea
șanselor în cazul fiecărei linii directoare.
Pentru prima dată, după anul 1990, Guvernul și-a propus crearea unui sistem real și eficient de realizare a egalității de șanse între femei și bărbați, în toate domeniile vieții publice.
De asemenea, Planul Național de Acțiune pentru egalitatea de șanse între femei si bărbați, aprobat prin H.G. nr. 1273/2000, sintetizează liniile directoare ale unei strategii naționale pentru sprijinirea respectării principiului egalității între sexe și de promovare a participării femeilor la viața socială, în toate domeniile de activitate. Astfel, se recunoaște, ca o necesitate contemporană și ca o condiție esențială a progresului, participarea socială deplină a femeilor și bărbaților în calitate de parteneri egali.
Legislația națională, din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de șanse, este în general în concordanță cu acquis-ul comunitar, se remarcă însă, lipsa monitorizării acestei legislații prin instituțiile specializate. Codul Muncii menționează dreptul la muncă al tuturor cetățenilor precum și asigurarea afirmării femeii în condiții de deplină egalitate socială cu bărbatul, beneficiind, la muncă egală cu acesta, de o retribuție egală, precum și de măsuri speciale de ocrotire.
Linia directoare 17 – Reducerea discrepanțelor dintre cele două sexe pe piața muncii
Împreună cu partenerii sociali, Statele:
își vor intensifica eforturile de reducere a diferențelor dintre rata șomajului la femei și la bărbați prin susținerea activă a creșterii gradului de ocupare al femeilor și vor lua în considerare stabilirea unor obiective naționale în conformitate cu obiectivele enunțate în concluziile Consiliului European de la Lisabona;
vor lua măsuri pentru a se ajunge la o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților în toate sectoarele de activitate și în toate profesiile;
vor adopta măsuri pozitive pentru promovarea unei remunerări egale pentru o muncă egală sau pentru o muncă de valoare echivalentă și pentru a reduce diferențele de venit între femei și bărbați:
a) atât în sectorul public cât și în cel privat, să se întreprindă acțiuni în vederea eliminării diferențelor de remunerare între bărbați și femei
b) trebuie identificat și corectat impactul politicilor asupra diferențelor de remunerare între bărbați și femei;
vor lua în considerare utilizarea tot mai frecventă a măsurilor care au în vedere promovarea femeilor, în vederea reducerii inegalităților dintre femei și bărbați.
Reducerea discrepanțelor dintre cele două sexe pe piața muncii și realizarea egalității de
tratament a angajaților femei și bărbați contribuie la creșterea coeziunii sociale, la performanța economică și la dezvoltarea sectoarelor de activitate ale economiei naționale.
În România, coeziunea socială este văzută ca un factor stabilizator, un sistem de combatere a sărăciei, a excluderii sociale, de îmbunătățire a calității vieții tuturor membrilor societății.
Concluzii
Problema șomajului reprezintă un aspect major al echilibrului macroeconomic al unei economii, corelată cu realizarea creșterii economice actuale și potențiale. Astfel, șomajul devine o parte importantă a politicilor macroeconomice, cu relevante implicații economice și sociale.
Populația tânără se reduce atât numeric cât și ca proporție în populația totală. Natalitatea foarte scăzută, reacție la politicile pro-nataliste promovate voluntarist în anii ’60 și ’80 precum și emigrația, ambele fenomene efect al condițiilor extrem de grele de viață moștenite de la regimul de dictatură precum și al insecurității perioadei de tranziție (foarte lungă în cazul României) conduc la apariția unor generații mai mult decât reduse numeric, în ciuda existenței unei populații de vârstă fertilă (deci, mai ales populație tânără) foarte numeroasă.
Urmare a acestei serii de șocuri, declinul demografic, cu consecințe asupra evoluțiilor economice pe termen lung devine greu reversibil.
Declinul populației totale se generalizează începând cu anul 2025 la un orizont temporar pe termen lung. Însă, în ceea ce privește situația populației în vârstă de muncă, efectul declinului este aproape imediat, pe termen mediu, începând cu anul 2011 producându-se generalizarea fenomenului.
Noile tendințe demografice anunță, cu un grad mare de probabilitate, o modificare importantă a structurilor societății.
Indicatorii statistici folosiți pentru analizarea fenomenelor de pe piața forței de muncă din România provin din două surse de date diferite : Balanța Forței de Muncă (BFM) și Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO)). Cele două serii de date nu sunt comparabile deoarece metodele de colectare și de calcul sunt diferite, dar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă și reală asupra pieței muncii.
În județul Bacău, ponderea salariaților atinge un procent de 65-67%, cu diferențe majore între mediul urban și cel rural; salariații reprezintă numai 36% din populația ocupată din mediul rural.
Corelat, proporția lucrătorilor pe cont propriu (inclusiv lucrătorii familiali neremunerați) este relativ mare în județul Bacău: 33-35% din populația ocupată totală (cu un maxim de peste 64% în mediul rural). Această structură este asociată cu importanța ocupării în sectorul agricol, mai ales în mediul rural. Profilul dominant la nivel regional al cererii de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivel regional): mecanică, industrie textilă și pielărie, constructii, comert, fabricarea produselor din lemn, turism, industrie alimentară, electric.
Strategia de dezvoltare economică durabilă a județului Bacău reprezintă un demers pe termen lung, un instrument care urmărește stabilirea într-o manieră unitară a principalelor obiective de dezvoltare la nivel județean, acțiunile prioritare pentru atingerea acestora și principalii actori și rolurile acestora.
Abordarea integrată a acestor aspecte va conduce la o mai bună coordonare a actorilor locali și intervențiilor acestora și rezolvarea mai eficientă a problemelor de dezvoltare economico-sociale, Strategia de dezvoltare economică a județului Bacău, orizont 2010 – 2030, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea socio-economică viitoare a județului Bacău.
Prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României.
Măsurile avute în vedere pentru soluționarea acestei probleme reprezintă o prioritate pentru autorități, promovându-se măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, corespunzător cerințelor pieței muncii, pentru îmbunătățirea capacității de angajare și prelungirea vieții active. O prioritate o constituie și îmbunătățirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piața muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor
AJOFM Bacău, monitorizează atent fenomenul șomejului la nivel teritorial, adoptând măsuri cum ar fi aplicarea legii nr. 106/2011- pentru modificarea si completarea Legii nr.279/2005, privind ucenicia la locul de munca, specifica in ce conditii un angajator poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, prin care se realizeaza formarea profesionala a ucenicului.
Site-ul agenției locale, http://www.bacau.anofm.ro, publică în permanență informații referitoare la noile locuri de muncă apărute, cursuri, statistici, evenimente, proiecte și strategii.
Implementarea concepției și mentalității de susținere a formarii continue sau a educației permanente, fără discriminare socială, va răspunde necesităților de adaptare rapidă la schimbările structurale ale economiei și tehnologiei, care să facă față unei mari mobilități profesionale previzibile în perspectivă. Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piața muncii între cererea și oferta de forță de muncă, Guvernul își propune măsuri reglatorii privind adaptarea ofertei educaționale la cerințele locale ale pieței muncii, stimularea mobilității forței de muncă, precum și îmbunătățirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și aplicarea de măsuri active de combatere a șomajului.
Bibliografie
Cărți:
Academia Română, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009
Angelescu Coralia, Stănescu Ileana, Economie politică – elemente fundamentale, Ed.Oscar Print, București, 2000.
Dobrotă Niță „Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999
John Mayard Keynes, „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită
Sănduleasa Andra – Bertha, Atitudinea tinerilor din România față de muncă, Sesiunea de comunicări științifice 2007
Documente interne ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Observatorul Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă
Balanța forței de muncă, anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, statistici lunare;
Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă 2009 – 2011
Plan Regional de Acțiune pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic 2008-2013, regiunea nord- est;
Plan de acțiune pentru ocupare și incluziune socială, regiunea nord- est, 2009- 2011;
Studiu comprehensiv privind nevoile în domeniul ocupării în 50 de localități din regiunile nord-est, centru și sud – EST raport de cercetare, 2010;
Raportărin lunare ale anului 2014, privind rata șomajului, statistici pe vârste, ocupații, nivel de instruire, pentru județul Bacău.
Web
www.anofm.ro- site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă
www.bacau.anofm.ro – site-ul Agenției Național pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Bibliografie
Cărți:
Academia Română, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009
Angelescu Coralia, Stănescu Ileana, Economie politică – elemente fundamentale, Ed.Oscar Print, București, 2000.
Dobrotă Niță „Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999
John Mayard Keynes, „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită
Sănduleasa Andra – Bertha, Atitudinea tinerilor din România față de muncă, Sesiunea de comunicări științifice 2007
Documente interne ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Observatorul Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă
Balanța forței de muncă, anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, statistici lunare;
Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă 2009 – 2011
Plan Regional de Acțiune pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic 2008-2013, regiunea nord- est;
Plan de acțiune pentru ocupare și incluziune socială, regiunea nord- est, 2009- 2011;
Studiu comprehensiv privind nevoile în domeniul ocupării în 50 de localități din regiunile nord-est, centru și sud – EST raport de cercetare, 2010;
Raportărin lunare ale anului 2014, privind rata șomajului, statistici pe vârste, ocupații, nivel de instruire, pentru județul Bacău.
Web
www.anofm.ro- site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă
www.bacau.anofm.ro – site-ul Agenției Național pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii de Combatere a Somajului In Plan Teritorial.aplicatie Pentru Judetul Bacau (ID: 147109)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.