Strategii de Combatere a Somajului Ån Plan Teritorial
Introducere
Obiectivul general al lucrării de licența îl constituie combaterea șomajului respectiv creșterea accesului pe piața muncii al populației din Județul Bacău. Acest obiectiv se va realiza prin identificarea unor strategii care duc la îmbunătățirea calității resurselor umane prin formare profesională și orientare pe piața muncii.
Fiecare persoană este liberă sa își selecteze locul de munca in care acesta dorește sa activeze, sa se perfecționeze si sa își construiască o cariera solida pe viitor, obiectiv ce este determinat totodată de o serie de elemente precum ar fi: exemple din cadrul familiei, calități înnăscute, motivație, educație, pregătire profesionala. Locul de munca ne definește pe noi ca indivizi ai societății, reprezentând o rațiune, un scop care pe măsura ce se este îndeplinit, aduce o satisfacția materiala cat si una sufleteasca , munca devenind astfel o evoluție si totodată condiția socială a vieții prin care ne formam, ne identificam un set de valori, norme si conduite morale.
Lipsa locului de muncă este la ora actuală una dintre cele mai semnificative greutăți căreia oamenii trebuie să-i facă față iar prelungirea acestui lucru în timp, mărește riscul deprecierii competenței profesionale și dificultății de reintegrare. După o perioada îndelungata persoana șomeră se descalifică, uneori irevocabil. Neglijarea abilităților profesionale cât și pierderea ritmului de muncă îl fac pe șomer mai puțin competitiv și antrenează o neîncredere sporită în rândul potențialilor manageri.
Studiul prezent, intitulat Strategii de combatere a somajului în plan teritorial. Aplicație pentru județul Bacău este structurat pe patru capitole. Primul capitol prezintă noțiuni teoretice, respectiv elemente conceptuale legate de fenomenul șomajului din România, cauze si tipuri de șomaj, metode de cuantificare a șomajului în România, rata naturală a șomajului, consecințele șomajului. Capitolul al II-lea dezbate strategii de combatere a șomajului. Cu implicații privind evoluția ratei șomajului în județul Bacău, analiza ratei șomajului în județul Bacău în anul 2014, situația statistică a șomajului în județul Bacău, în anul 2014, strategii locale de prevenire și combatere ale șomajului.
Capitolul III constă în prezentarea Planului Regiunii Nord-Est de Acțiune pentru Ocupare și Incluziune Socială (PRAOIS) iar capitolul IV, pilonii strategiei de ocupare a forței de muncă: îmbunătățirea capacității de angajare, dezvoltarea ideilor antreprenoriale si înființarii de noi locuri de muncă, promovarea capacității si a potențialului de acomodare a întreprinderilor si a angajaților acestora, asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați.
Necesitatea identificării unor strategii de combatere a șomajului in Județul Bacău duc la o serie de elemente pozitive precum ar fi: determinarea, atragerea interesului cât și păstrarea a cât mai multor persoane pe piața muncii, mărirea ofertei de muncă și înnoirea sistemelor de protecție socială, perfecționarea capacității de adaptare a angajaților, calitatea locurilor de muncă, productivitatea și coeziunea socială, facilitatea accesului pe piața muncii pentru grupurile expuse la riscul excluziunii sociale (șomeri, tineri, minorități etnice), dezvoltarea investițiilor în capitalul uman – formarea profesională și nevoile pieței muncii, promovarea învățării pe întregul parcurs al vieții.
Capitolul I. Noțiuni teoretice.
1.1.Elemente conceptuale legate de fenomenul șomajului din România
În literatura economică de specialitate, conceptul de șomaj a apărut relativ recent, la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 80, cauzat de intrarea economiilor socialiste în criză. În diferite surse șomajul a fost definit astfel:
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, șomajul este “un fenomen economic cauzat de crizele sau recesiunile economice care constă în aceea că o parte din salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă; situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă.”
Cuvântul „șomaj” provine din termenul francez chânage preluat, la rândul său, din latinescul conmare și grecescul conma. Semnificația inițială era de „căldură mare”, ceea ce cauza încetarea activităților. Persoanele șomere sunt acele persoane apte de muncă, dar care nu găsesc de muncă, determinând astfel apariția unei suprapopulații apte pentru a lucra, comparative cu numărul celor angajați pe piața muncii.
Astfel, șomajul este determinat de un exces de cerere pe piața muncii, oferta fiind foarte scăzută. Concordanța dintre cerere și ofertă este cea care poate relata aprecierea unei situații, la un moment dat, a existenței sau nu a fenomenului șomajului. Fenomenul invers îl reprezintă o creștere a ofertei raportată la scăderea cererii, rezultând astfel o lipsă de personal care să ocupe posturile dintr-un anumite domeniu profesional. Având în vedere faptul că fenomenul șomajului are caracter omogen, nediferențiat, el poate fi clasificat pe domenii profesionale sau pe nivele de pregătire.
Relevantă este și definiția șomajului dată de Biroul Internațional al Muncii (BIM)-organizație ce aparține sistemului ONU. Această organizație elaborează statistici, comparații, studii și analize de profil bazându-se pe statistici și informații furnizate de țările membre ce scopul de a cunoaște și combate șomajul. Potrivit acestei definiții este șomer orice individ care are mai mult de 16 ani, și îndeplinește concomitent următoarele condiții:
starea de sănătate fizică și psihică îi permit practicarea unei activități fizice sau intelectuale;
nu are un loc de muncă, nu obține venituri sau le obține din activități legale dar sunt considerabil mai scazute față de indemnizația de șomaj de care ar beneficia potrivit legii in vigoare;
își dorește sa munceasca;
se afla în căutarea unui loc de muncă;
Șomajul este definit “ca starea de inactivitate economică, totală sau parțială, proprie celor care nu au loc de muncă, nu-și pot găsi de lucru ca salariați, au condiție de salariați dar sunt angajați numai o parte din timpul de muncă cu scăderea corespunzătoare a salariului. Șomajul poate fi caracterizat prin”:
mărime care exprimă atât în mod absolut ca număr, cât și relativ, ca rată (numărul șomerilor/populația activă sau numărul șomerilor/populația ocupată);
intensitate;
durată;
structură
Problema șomajului reprezintă un aspect major al echilibrului macroeconomic al unei economii, corelată cu realizarea creșterii economice actuale și potențiale. Astfel, șomajul devine o parte importantă a politicilor macroeconomice, cu relevante implicații economice și sociale.
John Maynard Keynes a fost un economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne, cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne, fiind considerat de mulți economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice moderne.
Preocuparea fundamentală a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelație între dezvoltarea economică a societății și nivelul ocupării resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului.
În viziunea lui Keynes, șomajul se află în strânsă legătură cu piața muncii, iar echilibrul între cerere și ofertă trebuie menținut prin rigiditatea salariilor, respectiv atunci când salariile sunt rigide la scădere în baza unor factori instituționali, pe piața muncii, diferențele dintre ofertă și cerere vor fi vizibile; “acesta ar fi cazul oricărui exces sau al oricărei penurii ce se manifestă pe o piață”. Afirmația lui Keynes este “salariile nominale sunt rigide la scădere, ceea ce duce la imposibilitatea egalizării cererii cu oferta pe piața muncii”.
Munca,metodă de reușită în viața unui tânăr din România ?!
Potrivit analizei secundare de date a anchetelor de teren: „Situația tineretului și așteptările sale. Diagnoză 2004 și Diagnoză 2006”, efectuate pe un eșantion de 1.219 persoane și, respectiv de 1.103 persoane cu vârsta între 15 și 29 de ani: „Munca nu este privită de către tinerii români ca o cale importantă de reușită în viață în România. Doar 11% dintre cei intervievați consideră munca drept primul factor determinant pentruca aceștia să reușească în viață, în România.
Ca un tânăr să reușească în viață, în România, cea mai importantă condiție este ca acesta să provină dintr-o familie înstărită. Această lipsă de încredere în capacitatea muncii de a asigura bunăstare în România reprezintă o premisă a erodării motivației de a munci”.(fig. 1)
Figura 1.1. Condiții care contează cel mai mult pentru ca un tânăr să reușească în România
(Sursa: preluat după Drd. Andra-Bertha Sănduleasa, Cercetător științific, INCSMPS – Atitudinea tinerilor din România față de muncă, Sesiunea de comunicări științifice 2007).
Din același studiu a Andra-Bertha Sănduleasa rezultă că absolvenții români după trei ani de activitate vor 500 de euro salar și funcție de conducere iar tinerii care nu au experiență au așteptări salariale medii care se ridică la 300 de euro și cresc până aproape de 500 de euro în jurul a trei ani de experiență.
Piața muncii este foarte dinamică iar loialitatea este relativ scăzută. In multe cazuri, formarea universitară este neglijată în detrimentul oportunităților din piață. În România, cele mai cautate si dorite joburi se regasesc in domenii de IT, marketing, vânzări, resurse umane respectiv proiectare/design.
Evaluarea locului de muncă.
În cadrul analizei secundare de date menționate se arată că: „deși în anul 2004 tinerii au declarat în proporție de 82% faptul că una din condițiile fără de care nu ar accepta un loc de muncă ar fi un salariu bun, în realitate (2006), doar 35% sunt mulțumiți de salariul pe care îl obțin. Mai mult, când se referă la ocupația actuală în general, se declară a fi mulțumiți și foarte mulțumiți doar 16,5%, iar când se raportează la nivelul de trai se declară mulțumiți și foarte mulțumiți numai 10,5% dintre tinerii respondenți (2006)”.(fig.2).
Figura 1.2. Evaluarea locului de muncă
Sursa: AJOFM Bacău, documente interne
Piața muncii din România oferă șanse reduse pentru absolvenți. Această afirmație se bazează pe următoarele cauze:
Implicarea angajatorilor și a partenerilor sociali relevanți este foarte limitată în ceea ce privește planificarea educației universitare.
Legăturile dintre universități și industrie/angajatori sunt foarte slabe, spre deosebire de practica din învățământul profesional și tehnic.
În vederea facilitării inserției profesionale, au fost adoptate instrumente europene precum CV european și Europass.
Din punctul de vedere al însemnătății învățământului superior la cerințele pieței muncii pot fi amintite următoarele anevoitați:
Sistemul nu este într-o strânsă legătura cu necesitățile unei piețe a muncii active;
Lipsa unor asocieri concise între pregătirea universitară și normele (formale și bazate pe competențe) de pe piața muncii;
Lipsa unor studii și cercetari metodice privind legatura realizata între oferta de pregătire universitară și cerințele pieței muncii, atât cantitativ (cifra de școlarizare nu este întemeiată pe o analiză a desfășurarii cererii de muncă), cât și structural (pe specializări și niveluri de calificare);
Fragilitatea în dezvoltarea unei strategii de fortificare a parteneriatului cu mediul economic și social. Parteneriatele cu comunitatea de afaceri fiind prea puțin dezvoltate.
Problemă cea mai reală cu care absolvenții învățământului superior trebuie sa se confrunte si să îi facă față este reprezentată de „lipsa de experiență“. Întreprinderile totuși,încep să renunțe la aceast factor și desemnează locuri de muncă pentru tineri atâta timp cât aceștia participa la cât mai multe stagii de practică pe parcursul anilor de facultate.
Anual, pentru absolvenții de învățământ superior, la nivel național, sunt disponibile, aproximativ, 1.000 de locuri de muncă. Numărul cererilor este cuprins însă, tot la nivel național, între 100.000 și 120.000. Situația este și mai gravă în ceea ce privește numărul absolvenților clasei a XII-a: numai în București sunt, aproximativ, 20.000, plus încă 60.000 în localitățile din țară. Așadar, în total, este vorba de aproape 200.000 de tineri absolvenți care au nevoie de locuri de muncă. Potrivit unor estimări neoficiale, aproape 90% dintre absolvenți își găsesc de lucru prin „forțe proprii“. Tot rămân, însă, anual, 20.000 de tineri care nu au nici o șansă să se angajeze.
Convingerea adolescenților asupra faptului că (Tot) „în străinătate e mai bine !” reprezintă un advertisment pe piața muncii prin migrarea forței de muncă bine pregătite.În acest mod o persoana din patru (respectiv, 27%) intenționează să caute un loc de muncă în străinătate în viitori trei ani. Respectiv 21% dintre adolescenți considera si sunt de părere că ei se pot realiza mai ușor în România, decât în străinătate. Integrarea în UE și politicile Guvernului de a atrage angajați duc la creșterea opțiunilor tinerilor către angajatorii instituționali făcând, astfel, și mai acerbă lupta pentru talente. Mirajul muncii în străinătate afectează, aproximativ, un sfert dintre tinerii profesioniști. In general, aceștia consideră că au mai multe oportunități în afară decât în România.
1.2. Cauze si tipuri de șomaj. Metode de cuantificare a șomajului în România.
Rata naturala a șomajului.
Specialiștii în acest domeniu, consideră că există doua tipuri de șomaj:
șomajul voluntar: este acel tip de șomaj care descrie situația în care oameni apți de muncă nu doresc să lucreze deoarece, aceștia dețin suficiente resurse materiale;
șomajul involuntar: descrie situația în care oameni apți de muncă doresc să se angajeze, dar nu găsesc locuri de muncă disponibile. Acest tip de șomaj este cel care ridică probleme sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemnizației de șomaj.
Șomajul involuntar reprezintă un efect secundar negativ al legislației muncii, care creează bariere la intrarea pe piața muncii a cererii de forță de muncă, ce are drept consecință apariția unui excedent de ofertă de forță de muncă (șomajul involuntar).
Cauzele care au determinat apariția șomajului sunt reprezentate de o serie de elemente precum ar fi:
Scăderea demografică a populației tinere. Sfârșitul creșterii și punctul de pornire al regresului pentru populația totală cât și pentru populația în vârstă de muncă în Uniunea Europeană și în țările candidate privind perioada de 1999 – 2050. Populația României se reduce într-un ritm îngrijorător și persistă să se reducă datorita procesului de îmbătrânire, determinând totodată ca ritmul natalității să nu fie unul convenabil. Populația activă totală va determina o scădea ca o cauză a diminuării populației de peste 65 ani, populația activă de 15-64 ani va continua să crească, rata de participare atingând un procent de 65% în anul 2013.
Populația tânără înregistreaza o scădere atât din punct de vedere numeric cât și în populația totală. Natalitatea foarte redusă, ca răspuns la politicile pro-nataliste susținute voluntarist în anii ’60 și ’80 precum și emigrației, aceste fenomene fiind efectul condițiilor deosebit de grele de viață dobândite de la regimul de dictatură precum și cel al insecurității perioadei de tranziție (foarte lungă în cazul României) duc la apariția unor viitoare generații mai mult decât reduse numeric, în ciuda existenței unei populații de vârstă fertilă (deci, mai ales populație tânără) foarte numeroasă.
Urmare a acestei serii de șocuri, declinul demografic, cu consecințe asupra evoluțiilor economice pe termen lung devine greu reversibil !!
Declinul populației totale se generalizează începând cu anul 2025 la un orizont temporar pe termen lung. Însă, în ceea ce privește situația populației în vârstă de muncă, efectul declinului este aproape imediat, pe termen mediu, începând cu anul 2011 producându-se generalizarea fenomenului.
Noile tendințe demografice anunță, cu un grad mare de probabilitate, o modificare importantă a structurilor societății. Datorită creșterii continue a longevității, susținute de progresele înregistrate în cunoaștere, are loc o creștere continuă a speranței de viață și, practic, se nuanțează categoria de persoane vârstnice, după cum urmează:
55 – 64 de ani – lucrători vârstnici (crește continuu numărul de persoane active cu vârste peste 60 de ani până în anul 2030);
65 – 79 de ani – bătrâni;
80 de ani și peste – foarte bătrâni.
Noua familie care se conturează pe termen mediu și lung presupune o prelungire a vieții active incluzând și perioada 65 – 67 de ani (rata de ocupare în UE, în anul 2003, a crescut cu 5,6% în UE, fiind de 3 ori mai puțin decât 18,5% în SUA) unde forța de muncă este mult mai mobilă geografic și va cuprinde 4 etaje generaționale tradiționale: copii, părinți, bunici + străbunici față de cele 3 de astăzi și mai multe gospodării (creșterea distanței intergeneraționale, părinți – copii).
Premisele unor proiecții ale evoluțiilor demografice ale populației tinere la orizontul anului 2052 sunt bazate pe trei scenarii alternative de proiectie: moderat conservator, conservator, ultra-conservator.
Toate scenariile se bazează pe corelația identificată și fundamentată empiric pentru cazul României, între stabilitatea generală socio-politică și economică și creșterile de populație.
Ușoara creștere a natalității din ultimii ani (mai ales în mediul urban) pare a reconfirma corelația, dată fiind creșterea marcantă de stabilitate socială și politică generală, cuplată cu creșterea economică susținută a României din ultimii ani.
Caracteristica generală este menținerea pentru următoarea jumătate de secol a tendinței de declin demografic accentuat (populația, la orizontul anului 2052, va fi între un minimum de 15 milioane și un maximum de aproximativ 18 milioane de locuitori).
Potrivit scenariilor conservator și ultra-conservator ponderea populației tinere este în continuă scădere.
O ușoară redresare apare numai în scenariul moderat-conservator, ca posibilă urmare a permanentizării și întăririi tendinței incipiente de redresare a natalității, vizibilă în ultimii ani, îndeosebi în mediul urban.
Conform scenariului moderat-conservator, la orizontul anului 2052, cu o populație de aproximativ 18 milioane locuitori, România ar reveni, practic, la nivelul anului 1930.
Proporția populației tinere (15-24 ani) ar fi, de asemenea, similară celei din 1930, ceea ce ar însemna, astfel, un oarecare reviriment față de momentul actual.
Ținând cont de faptul că teritoriul țării este mai mic cu, aproximativ, 20% decât în 1930, ceea ce ar rămâne, ca urmare a evoluțiilor din a doua jumătate a secolului al XX-lea și din prima jumătate a secolului al XXI-lea, ar reprezenta doar un ușor spor de densitate.
Conform scenariului ultra-conservator, cu o populație la orizontul anului 2052 de, aproximativ, 15 milioane de locuitori, România ar reveni la nivelul anului 1930, în limitele frontierelor actuale, cu o proporție, însă, a populației tinere (15-24 ani) ceva mai redusă. Rezultatul evoluțiilor demografice seculare, inclusiv, deci, al șocurilor pro-nataliste ar fi NUL !!!
În condițiile în care tinerii reprezintă 20% dintre cetățenii europeni (în România anului 2005 aceștia reprezentau 15,9% din totalul populației), ei sunt chemați să joace un rol mai activ și au ocazia să se implice activ în construirea viitorului Europei.
b. Migrația populației tinere
Dacă ne luăm după numărul de contracte legale, un român din opt lucrează în alte state decât România. Oficiul pentru Migrația Forței de Muncă a intermediat contracte de muncă, între anii 2002 si 2005, pentru 110.098 persoane, în țări ca Germania, Spania, Elveția, Qatar, Statele Unite și Ungaria. La această cifră se mai adaugă numărul celor, aproximativ, 8.000 de români care au plecat la muncă prin intermediul agențiilor private. Neoficial, numărul total al celor care lucrează în străinătate este de peste 4 milioane. În ceea ce-i privește pe tineri, ei sunt preferați de alte state dacă au pregătire în domeniul IT și în construcții.
Efectele generale ale migrației externe sunt multiple: efectul pozitiv nu se echilibrează cu cel negativ. De aceea, firesc, apar deopotrivă câștigători la scară macrosocială și individuală și perdanți.
Migrația temporară legală se referă la cei ce se deplasează pe teritoriul unei țări din UE pe o perioadă delimitată de timp (de la câteva luni la câțiva ani): studenți din Europa Centrală și de Est (România) care merg la studii în țările Uniunii Europene și care ulterior se vor întoarce (cel puțin o parte din ei) în țările lor de origine; lucrători din Europa Centrală și de Est (România) care pleacă să muncească cu contracte de muncă încheiate pe baza acordurilor bilaterale dintre state.
Statele membre UE din centrul și estul Europei au cea mai bogată ofertă de locuri de muncă pentru români. (De exemplu, din cele 255 de locuri de muncă vacante oferite românilor de Republica Cehă, jumătate erau pentru ingineri IT, respectiv sistem de operare Windows).
Câștigurile sunt semnificative pentru lucrătorii migranți și constau în obținerea unui venit care asigură reproducția forței de muncă a lucrătorului și a familiei sale, venit pe care în țară nu l-ar fi obținut, datorită nivelului comparativ mult mai redus al salariilor în România pentru același gen de activitate;
Câștigul din străinătate sporește capacitatea de economisire și investiții, fie în bunuri de folosință îndelungată (locuință, înzestrare electronică, mașini agricole etc.), fie pentru lansarea în afaceri pe cont propriu;
câștiguri în plan profesional și al culturii muncii – de cunoștințe, deprinderi, comportamente, disciplină a muncii, securitate a muncii, participare. La acesta se adaugă un spor calitativ în planul relațiilor inter-umane, spirit civic, implicare în viața comunității etc.
Efectul negativ pentru lucrătorii migranți îl reprezintă pierderile pentru lucrătorii migranți, la nivel de individ, sunt atât de natură economică cât și, mai ales, de natură socială:
discriminare de tratament, comparativ cu forța de muncă autohtonă sau chiar a altor lucrători migranți;
riscul de nerespectare din partea angajatorului a contractului de muncă încheiat;
tensiuni în relațiile cu forța de muncă autohtonă, putând ajunge uneori până la conflict;
dificultăți de acomodare și ca atare eficiență redusă în muncă, ceea ce poate conduce la nemulțumiri și de o parte și de alta;
protecție socială mai redusă sau necorespunzătoare, concretizată în securitate și condiții de muncă nu totdeauna satisfăcătoare, oricum sub cele promise la interviul de selecție și angajare.
Exemple ale avantajelor pe care le oferă migrarea în străinătate:
Românii școliți în afara țării se diferențiază imediat de cei rămași aici prin relaxare și optimism. (Au siguranța cunoștințelor obținute în universitățile americane și abordează capitalist provocările din mediul privat balcanic).
Ajutoarele sociale pentru creșterea copilului de care pot beneficia cetățenii români care lucrează legal în Ungaria sunt acordate cetățenilor străini, care posedă permise de ședere valabile și contribuie la sistemul de securitate socială pot beneficia de prestațiile corespunzătoare, respectiv: indemnizația de naștere, indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului după cum urmează:
indemnizația de naștere – 244 euro, iar în cazul gemenilor, de 322 euro;
indemnizația de maternitate – 70% din salariul de baza lunar;
indemnizația pentru creșterea copilului – în valoare de 70 la sută din salariul de bază al mamei, însă nu poate depăși 260 de euro.
Condiții pentru obținerea indemnizațiilor: un stagiu de cotizare de 180 de zile din ultimii doi ani sau să fi urmat cursurile liceale sau universitare într-o instituție publică de învățământ și să crească copilul în familie, în Ungaria.
Soluții pentru stoparea declinului demografic național și a exodului tinerilor din țara noastră
Populația României înregistreaza o scădere de un milion de persoane între ani 1992-2005 continuând ca și pe viitor să scadă. Această dispoziție este definită de fertilitatea foarte scăzută (1,3 copii la o femeie – față de 2,1- care ar garanta înlocuirea populației) și de plecarea in strainatate foarte mare (circa două milioane de români se află legal în străinătate, însa numărul oficial a celor plecați ilegal este neștiut).
Pentru diminuarea aceastei dispoziții, se recomandă: reformarea sistemului de sănătate, de educație și de asigurări sociale, astfel încât să se încurajeze natalitatea, școlarizarea și încadrarea pe piața muncii din România; atenuarea, pe cât posibil, a efectelor nefavorabile în planul pieței muncii naționale – destructurare a ofertei de forță de muncă și necorelare cu cererea pieței naționale; în medie un nivel mai scăzut de educație și pregătire profesională a forței de muncă prezente pe piața muncii comparativ cu structura absolvenților din sistemul de educație inițială, și, complementar un potențial creativ mai redus, nesiguranță a ocupării, creșterea insecurității locului de muncă; performanțe productive relativ mai modeste; creșterea numărului de salariați (care constituie o posibilitate deschisă îndeosebi tinerilor). (Scăderea numărului de salariați este cauzată de migrația externă ridicată în rândul adulților de vârstă productivă și de munca la negru. Deși populația activă este de 10,5 milioane, circa 4,5 milioane de persoane participă la asigurările sociale. In timp, cei care lucrează în economia gri vor atinge vârsta pensiei și, fără să fie asigurați, vor solicita sistemul de asistență socială, dorind subvenții din banii publici,venitul minim garantat respectiv alte ajutoare sociale. Populația activă devenind mai puțin numeroasă, impozitele vor crește semnificativ).
Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse promovează politici pentru piața muncii destinate tinerilor cu următoarele obiective:
creșterea ratei de ocupare
îmbunătățirea situației lor sociale
incluziunea pe piața formală a forței de muncă
dezvoltarea capitalului uman
În acest sens, se urmărește integrarea profesională a tinerilor prin măsuri generale și specifice:
Stimulente financiare la încadrare:
De exemplu: la prima de angajare
Subvenții din bugetul asigurărilor de șomaj pentru angajatori
Scutiri de plată pentru contribuțiile la șomaj
Cheltuieli cu formarea suportate din bugetul asigurărilor de șomaj
Credite în condiții avantajoase cu dobândă preferențială
Susținere financiară pentru ucenicia la locul de muncă
Rata naturala a șomajului.
Rata șomajului înregistrat reprezintă raportul, exprimat procentual, dintre numărul de șomeri înregistrați și populația activă civilă.
Rata naturală a șomajului este cea care nu accelerează inflația (NAIRU-nonaccelerating inflation rate of unemployment).
Factorii de influență a ratei naturale. Aceștia se referă la influența ca durată și frecvență a școmajului în cadrul unei economii.
Durata șomajului depinde de caracteristicile pieței muncii la momentul respective ce țin de organizare prin agențiile de plasare a forței de muncă, structure demografice, capacitatea și dorința indivizilor de a lucra, disponibilitatea acordării ajutoarelor de șomaj.
Referitor la aptitudinile unei persoane, aceasta poate părăsi locul actual de muncă, pentru a aloca timp căutării unui job mai bine plătit, sau unde își poate manifesta calitățile profesionale. Acesta se numește șomaj de căutare. Dacă toate slujbele ar fi identice, un șomer ar accepta prima oferă. Însă, oferta fiind variată, fiecare este liber să caute sau să aștepte ceva mai bun. Analizând prolematica ajutoarelor de șomaj, în cazul în care acestea nu s-ar mai acorda sau ar fi foarte mici, șomerii ar accepta mai repede, orice ofertă de serviciu. Însă, odată cu primirea acestora în cuantumul unei sume decente, șomerii sunt dispuși să aștepte o perioadă mai mare de timp pentru a găsi un job cât mai ofertant.
Pentru determinarea factorilor de pe piața forței de muncă din România se pune în practică două serii de date statistice:
Informații din Balanța forței de muncă (BFM);
Informații din Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO).
BFM admite conceperea unor indicatori comparabili în timp atât la nivel național cât și la nivel teritorial (regiuni de dezvoltare și județe).
Amigo asigură comparabilitate în timp, la nivel național, teritorial (regiuni de dezvoltare) și internațional (cu alte țări).
Conceptele și definițiile din cadrul sistemului românesc al forței de muncă au fost adaptate la convențiile și standardele internaționale în vigoare, avându-se în vedere și specificul legislației naționale.
Principalii indicatori statistici care se construiesc pe baza celor două serii de date sunt:
populația activă cu două componente:
populația ocupată;
șomajul.
populația inactivă.
Indicatorii statistici din cele două serii nu sunt comparabili deoarece metodele de colectare a datelor, perioadele de referință și sfera de cuprindere sunt diferite. Analiza datelor din ambele serii, însă, oferă o imagine completă și reală asupra pieței românești a forței de muncă.
Pe baza datelor din BFM se stabilește, anual, populația activă civilă formată din:
populația ocupată civilă;
șomerii înregistrați.
Datele din AMIGO se folosesc pentru determinarea (cu periodicitate trimestrială și anuală) a populației active totale formată din:
populația ocupată totală;
șomerii în sens BIM (șomerii definiți conform recomandărilor Biroului Internațional al Muncii).
Populația ocupată civilă este alcătuită din totalitatea oamenilor care dețineau un loc de muncă legal la sfârșitul anului în ocupații neagricole din cadrul sectorul formal sau în ocupații din agricultură, ca: angajați, manageri, lucrători individuali, lucrători familiali neremunerați, parteneri ale unor instituții agricole sau cooperative.Personalul din cadrul M.Ap.N., M.A.I., S.R.I,respectiv (cadrele militare, militari în termen), deținuții și angajații instituțiilor politice nefiind incluși.
Salariatul în accepțiunea “Balanței forței de muncă” și a anchetei “Costul forței de muncă“– reprezentând sursa datelor pentru acest indicator – se consider angajată persoana care deține un contract individual de muncă pe o perioadă determinată sau nedeterminată, în program complet sau parțial (inclusiv cei cu contract de muncă/raport de serviciu suspendat), existentă în evidențele întreprinderii la sfârșitul anului.
Populația ocupată totală, șomajul în sens BIM și populația activă totală se calculează ca medii trimestriale sau anuale pe baza informațiilor colectate prin intervievarea persoanelor de 15 ani și peste dintr-un eșantion trimestrial de circa 28000 gospodării, reprezentativ pentru toate categoriile de populație.
Populația ocupată este realizată din totalitatea persoanele de 15 ani si respectiv peste 15 ani care au desfașurat o activitate economică producătoare de bunuri sau servicii de cel puțin o oră (adică cel puțin 15 ore pentru lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați din agricultură – anterior anului 2011) în perioada de referință (o săptămână), în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii, plată în natură sau alte beneficii.
Începând din anul 2011, lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați care lucrează în agricultură sunt considerați persoane ocupate doar dacă sunt proprietarii producției agricole (un neapărat și al pământului) obținute și îndeplinesc una dintre următoarele condiții:
producția agricolă este destinată, fie și măcar în parte, vânzării sau schimbului în natură (troc);
producția agricolă este destinată exclusiv consumului propriu dacă aceasta reprezintă o parte substanțială a consumului total al gospodăriei (cel puțin 50% din consumul total).
Populația ocupată totală este alcatuită din totalitatea categoriile de persoane precum ar fi (angajați,manageri, lucrători individuali, lucrători familiali neremunerați,partenerii unor organizații agricole respective ai unor cooperative) care au îndeplinit activități în sectorul formal (M.Ap.N, M.A.I., S.R.I., organizații politice) și din sectorul informal, cu forme legale cat si fara.
Sunt excluse persoanele ocupate cu statut profesional de patron, lucrător pe cont propriu, ajutor familial neremunerat sau de membru al unei societăți agricole sau al unei cooperative, temporar absente de la lucru în cursul săptămânii de referință, care au declarat că nu au certitudinea reîntoarcerii la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni. De asemenea, sunt excluși salariații temporar absenți de la lucru care au primit mai puțin de 50% din salariu pe parcursul perioadei de absență sau care nu au certitudinea că vor reveni la locul de muncă într-o perioadă de cel mult trei luni.
Salariatul în accepțiunea anchetei “Forța de muncă în gospodării” este considerată persoana care-și exercită activitatea pe baza unui “contract de muncă” într-o únitate economică sau socială – indiferent de forma ei de proprietate – sau la persoane particulare, în schimbul unei remunerații sub formă de salariu, în bani sau în natură, sub formă de comision etc.; încadrarea după statutul profesional se realizează conform declarației repondentului. Prin “contract de muncă” se înțelege și orice alt tip de acord de muncă (încheiat în formă scrisă sau verbală), altul decât contractul de muncă / raportul de serviciu.
Șomerii înregistrați, sunt persoanele aflate în baza de date a (ANOFM),Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, care beneficiază de prevederile legislației privind protecția socială a șomerilor.
Șomerii în sens BIM sunt, conform standardelor BIM, persoanele de 15-74 ani care îndeplinesc simultan trei condiții:
nu au loc de muncă și nu desfășoară o activitate în scopul obținerii unor venituri;
caută un loc de muncă, utilizând în ultimele 4 săptămâni (inclusiv săptămâna de referință) diferite metode active pentru a-l găsi;
sunt disponibile să înceapă lucrul în următoarele 2 săptămâni (inclusiv săptămâna în care s-a desfășurat interviul), dacă s-ar găsi imediat un loc de muncă.
5,37% – reprezintă rata șomajului înregistrat în evidențele ANOFM în luna martie 2015. Șomajul înregistrat, la nivel national, în luna martie 2015, a fost de 5,37%, mai mic cu 0,14 procente comparativ cu șomajul inregistrat din luna februarie a anului 2015 și cu 0,20 procente comparativ cu cel din luna martie a anului 2014. Numărul șomerilor care sunt înregistrați în bazele de date ale agențiilor județene privind ocuparea forței de muncă, în luna martie 2015, a înregistrat scăderi ajungând la 485.878 si fiind totodata cu 12.653 de persoane mai mic, față de datele lunii februarie a anului în curs. Numărul șomerilor care beneficiază de indemnizație a înregistrat o scădere față de luna precedentă cu 17.316 de persoane, la data de 31 martie 2015 înregistrați fiind un total de 112.870 de șomeri din această categorie. În sens invers se constituie situația șomerilor care nu beneficiază de indemnizația de șomaj, reprezentând 76% din numarul total al șomerilor înregistrați, 373.008 de persoane, cu 4.663 mai mulți față de luna februarie 2015. Deopotriva dacă rata șomajului masculin, cât și rata șomajului feminin în luna respectiva înregistreaza o tendință ascendentă, în ambele cazuri în luna martie se poate menționa de o scădere, mai prezentă în cazul șomajului masculin,de la 6,05% la 5,87%, față de șomajul feminin, de la 4,90% la 4,81%.
Cel mai mare număr de șomeri l-a înregistrat în functie de vârsta grupa între 40 – 49 de ani, 140.262 de persoane, succedată de grupa de 30 –39 de ani (108.535 de persoane), cei mai puțini șomeri fiind cei cu grupa de vârstă cuprinsă între 25 –29 de ani (40.565 de persoane).
Șomerii care nu au studii și cei care au un nivel de instruire primar, gimnazial și profesional au însemnatatea cea mai mare în totalul șomerilor din baza de date din evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă (79,53 %). Șomerii cu nivel de instruire liceal și postliceal alcătuiesc 15,44% din numarul total al șomerilor înregistrați, iar cei care detin studii universitare 5,04%.
Fiind totuși intr-o usoara tendința de scădere, cele mai mari ponderi ale ratei șomajului au continuat să persiste si să fie realizate în aceleași județe ca și în lunile precedente respectiv în: Județul Teleorman cu (11,54%), Județul Vaslui cu (11,46%), Județul Mehedinți cu (9,98%), Județul Dolj cu (9,42%),Județul Buzău cu (9,24 %),Județul Galați cu (9,19%),Județul Alba cu (8,67%), urmate de județele Gorj cu (8,28 %) respectiv Ialomița cu (7,86 %).
.
Consecințele șomajului
Strategia Europeană pentru Ocupare constituie răspunsul Uniunii Europene la problemele identificate pe piața muncii în Europa la jumătatea anilor 1990. Consecințele nivelului persistent ridicat al șomajului asupra societății și economiei, au determinat ample dezbateri în cadrul întâlnirii de la Luxembourg (1997). În urma discuțiilor s-a stabilit de comun acord faptul că șomajul reprezintă o problemă la nivel european, o problemă ce ar putea fi abordată prin elaborarea unei strategii și prin intervenții comune din partea tuturor Statelor Membre.
După prima întâlnire de la Luxemburg au fost organizate și alte reuniuni în care s-au stabilit orientările de bază ale Strategiei Europene pentru Ocupare precum și relația dintre politicile de ocupare și alte politici comunitare. Dintre aceste întâlniri, cele mai importante pentru evoluția Strategiei Europene pentru Ocupare sunt cele de la Cardiff (1998 – Procesul Cardiff – reforma economică și piața internă), Koln (1999), Lisabona și Stockholm (2000), Barcelona (2002).
Întâlnirea de la Lisabona a avut o importanță deosebită deoarece a stabilit obiectivul strategic pentru următorul deceniu, astfel: Uniunea Europeană să devină cel mai dinamic și competitiv spațiu economic bazat pe cunoaștere din lume, capabil să realizeze o creștere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o coeziune socială sporită.
La această întâlnire s-au stabilit ca obiective la nivel european obținerea unei rate medii generale de ocupare de 70% cât și a unei ratei de ocupare în rândul femeilor, de 60%, până în anul 2010.
Ulterior, la reuniunea de la Stockholm din martie 2001, s-au stabilit două obiective intermediare, atingerea până în anul 2005 a unei rate medii generale de ocupare de 67% și a unei rate de ocupare în rândul femeilor, de 57% și, respectiv, un obiectiv suplimentar: atingerea unei rate de ocupare de 50% în rândul forței de muncă cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani.
Orientările strategice stabilite la Lisabona au impulsionat reforma politicii de ocupare, fiind create aproximativ 5 milioane de noi locuri de muncă începând cu anul 2000, din care 500.000 în anul 2002 în condițiile în care economia a avut un traseu descendent.
De asemenea, reuniunea de la Lisabona aduce o noutate în modul de abordare a Strategiei Europene pentru Ocupare, în sensul că problematica ocupării forței de muncă începe să fie privită din punct de vedere regional, considerându-se că la acest nivel se pot elabora strategii și se pot găsi soluții care să țină seama de particularitățile locale. Cu toate acestea, până în prezent, contribuția factorilor locali la elaborarea Planurilor Naționale de Acțiune pentru Ocupare este încă destul de mică, în majoritatea statelor membre politicile de ocupare fiind rezultatul unei abordări de "sus în jos".
Un element foarte important pentru implementarea Strategiei Europene pentru Ocupare îl constituie Fondul Social European care este un instrument financiar principal pentru actele constitutive ale Uniunii Europene. Fondul Social European susține acțiunile statelor membre care au ca obiectiv preîntampinarea,evitarea și înfruntarea șomajului, progresele resurselor umane, activarea și integrarea pe piața muncii, egalitatea de șanse pentru bărbați și femei, dezvoltarea durabilă și coeziunea economică.
Asistența este acordată fiecărui stat pe baza priorităților naționale stabilite prin Planurile Naționale de Acțiune pentru Ocupare.
La nivel practic, indivizii care cauta neîncetat un loc de muncă, în cazul unor repetate respingeri, se descurajează și renunță la angajare.
Consecințele negative ale șomajului pot fi cuantificate prin prisma situațiilor instalate în economia națională, după cum urmează:
Șomajul reprezintă de fapt neutilizarea factorului de producție muncă, ceea ce conduce la risipă și pierderi, mai ales din punct de vedere social;
Fenomenul șomajului este asociat cu sărăcia, căci lipsa unui loc de muncă va provoca diminuarea nivelului de viață a indivizilor.
Presiunea psihică a faptului că un individ doritor și apt de muncă nu își găsește rostul, indică un dezechilibru greu de reactivat. Șomajul, privit ca un dezechilibru macroeconomic, afectează mai ales elementele umane al societății, populația ocupată fiind cea care suportă, din plin, consecințele lipsei locurilor de muncă.
Apariția și dezvoltrea muncii pe piața neagră nu avantajează nici oamenii, nici economica națională, iar diferențele salariale dintre lucrătorii ocupați oficial și cei „la negru”, vor exercita presiuni cu efecte nedorite, respectiv scăderi ale salariilor.
Apar sau se intensifică situațiile de dezacord dintre populația ce muncește și cea cu un anumit grad de subocupare (ele reprezentând motivul conflictelor sociale).
În afara acestor componente evidente, P.A. Samuelson indentifică o serie de alte efecte negative pierderii locului de muncă care se pot concretiza prin costuri suplimentare, cauzate de circumstanțe precum: îmbolnăviri, decese, neînțelegeri în familie, abandon școlar, plecarea copiilor de acasaă ș.a. – toate provocînd cheltuieli nu doar pentru persoanele afectate, ci și pentru societate.
Unul dintre cele mai neprielnice rezultate ale șomajului este desemnat de aspectul lui psihologic. Perioada următoare concedierii este, pentru orice persoană, una a tranziției (cum este ea numită în teoria de specialitate), iar cele mai cunoscute tipuri de comportament sunt de regulă, anoste, depresive, de disperare, apatice, de resemnare, rareori nepăsătoare.
Principalele consecințe pozitive ale șomajului sunt:
Fenomenul în sine (disponibilizarea muncitorilor), favorizează crearea unei rezerve (mai mult sau mai puțin sigură) de indivizi disponibili, în vederea acoperirii eventualei cereri suplimentare de forță de muncă;
creșterea productivității muncii, dar mai ales a disciplinei și punctualității celor rămași angajați (de teama viitoarelor concedieri);
ca factor psihologic – presupunînd că, de obicei, sunt disponibilizați cei mai puțin pregătiți sau cei slab calificați – apare ridicarea interesului pentru muncă, dar mai ales sporirea competitivității lucrătorilor existenți;
recurgerea la a trimite anumite persoane în șomaj favorizază uneori anajatorii prin menținerea salariilor la cote relativ scăzute (o perioadă de timp).
Capitolul II
Strategii de combatere a șomajului.
2.1. Evoluția ratei șomajului în județul Bacău
Comparativ cu luna decembrie a anului trecut, în februarie 2015, rata șomajului la nivelul județului Bacău a crescut, de la 6,60 șomeri la 100 persoane ocupate, la 6,82. Exprimat în cifre absolute, dacă la sfârșitul anului 2014, în evidența Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău, au fost 14.809 șomeri, la 28 februarie 2015 erau 15.309, deci cu 500 persoane mai mult. Altfel spus, în februarie au fost concediate și s-au înscris la șomaj 2.954 persoane și, în același timp, alte 2.623 au fost scoase din baza de date a AJOFM Bacău.
Unele dintre ele și-au găsit un loc de muncă, dar foarte multe au epuizat perioada de plată a indemnizației de șomaj ori au terminat cele șase luni cât au avut dreptul la servicii de informare, consiliere și mediere pe piața muncii, acestea din urmă nebeneficiind de ajutor de șomaj pentru că nu au îndeplinit condițiile legale.
Dincolo de aceste aspecte însă, cel mai îngrijorător este ca în continuare o proporție foarte mică dintre șomeri se încadrează în prevederile legale pentru a primi indemnizație. Concret, numai 4.519 iau acest ajutor, în prezent. Restul de 10.790 nu au dreptul la acesta.
La sfârșitul lunii mai 2014, din 457.176 de indivizi care au vârsta între 18 și 62 ani,
apte de muncă, doar 13.875 sunt în șomaj. Pentru luna mai 2014, rata șomajului înregistrată în Județul Bacău atinge 6,09%. Ca număr total șomerii înregistrați sunt 13.875 si doar 5.236 dintre persoane sunt reprezentate de femei. Din numărul total al șomerilor care înregistrați doar 4.435 beneficiază de indemnizația de șomaj. În luna mai în evidențele AJOFM Bacău au fost un numar de 2.792 de persoane, în timp ce 3.207 au ieșit din evidente, în conformitate cu evidențele lunare ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) Bacău. Persoanele care „ies” însă din evidențe, nu „ies” pentru că și-ar găsi un loc de muncă, în puține cazuri putându-se vorbi despre angajări, în cele mai multe cazuri nu mai sunt înregistrate in evidențe din momentul expirării perioadei de beneficiere indemnizației de șomaj sau a perioadei de 6 luni prevăzută privind acordarea de servicii de informare, mediere și consiliere, pentru persoanele care nu au avut dreptul să obțină ajutorul de indemnizație de șomaj.Prin urmare rata șomajului pentru care statul trebuie să facă politici publice privind crearea de noi de locuri de muncă nu ține cont de reala situație din economie respective al numărul adevarat al oamenilor care de fapt nu muncesc.
Tabelul 2.1. Șomeri care sunt înregistrați în ceea ce priveste grupa de vârstă și nivelurile de pregatire în luna ianuarie 2014
Analizând cifrele din tabelul 2.1., putem afirma faptul că, la nivelul județului Bacău, la începutul anului 2014, procentul cel mai ridicat al șomerilor înregistrați la AJOFM Bacău, se referă la persoane cu vârsta între 40 – 49 ani, nivel de instruire primar, gimnazial și profesional 4522 de indivizi, iar procentul cel mai mic al șomerilor se reflectă în categoria „peste 55 ani”, persoane cu nivel de instruire universitar, respectiv 103 indivizi, . Acest fapt este cauzat de faptul că, angajatorii sunt în căutare de personal mai tânăr, la care nivelul de salarizare poate fi mai mic și randamentul muncii mai ridicat.
Tabelul 2.2. Șomeri care sunt înregistrați în ceea ce privește grupa de vârstă și nivelurile de pregatire în luna decembrie 2014
Sursa: AJOFM Bacău, documente interne
Analizând cifrele din tabelul 2.2., putem afirma faptul că, la nivelul județului Bacău, la sfârșitul anului 2014, în luna decembrie, procentul cel mai ridicat al șomerilor înregistrați la AJOFM Bacău, se menține tot la persoane cu vârsta între 40 – 49 ani, studii medii, respectiv 3329 indivizi. Procentul cel mai mic al șomerilor se înregistrează tot la categoria „peste 55 ani”, unde numărul a scăzut de la 103 indivizi la 65.
Analiza ratei șomajului în județul Bacău în anul 2014
În județul Bacău, ponderea salariaților atinge un procent de 65-67%, cu diferențe majore între mediul urban și cel rural; salariații reprezintă numai 36% din populația ocupată din mediul rural.
Corelat, proporția lucrătorilor pe cont propriu (inclusiv lucrătorii familiali neremunerați) este relativ mare în județul Bacău: 33-35% din populația ocupată totală (cu un maxim de peste 64% în mediul rural). Această structură este asociată cu importanța ocupării în sectorul agricol, mai ales în mediul rural.
În județul Bacău, rata ocupării femeilor este semnificativ mai mică decât în cazul bărbaților (pentru persoanele de vârstă activă 15-64 ani)
Formele flexibile de ocupare rămân deosebit de slab reprezentate pe piața muncii din România, în ciuda noului Cod al Muncii (2010). Ocuparea informală este foarte răspândită În 2011, un studiu POSDRU implementat de Blocul Național Sindical a arătat că 31% din populația ocupată totală, inclusiv cei din agricultura de subzistență, lucrează în sectorul informal. Deși majoritatea o constituie ocuparea în sectorul gospodăriilor individuale, aproape 1,2 milioane persoane lucrează ca salariați în baza unui acord verbal, fără contract de muncă, sau sunt angajați în unități economice neînregistrate. Ca și în alte țări, o proporție consistentă de gospodării combină agricultura de subzistență cu muncile ocazionale neoficiale (cel mai adesea zilier în agricultură). Veniturile informale bănești adâncesc inegalitatea, astfel că în sectorul informal cei bogați devin și mai bogați, iar cei săraci abia supraviețuiesc.
Am supus analizei, situația sfârșitului de an 2014, după cum urmează:
La sfârșitul anului 2014, numărul total de șomeri înregistrați în județul Bacău , era de 14809, respectiv o rată a șomajului de 6,60 %, rezultată din rata șomajului feminină 5,58% și rata șomajului masculină, mai crescută, de 7,42%.
Tabelul 2.2.1. Rata șomajului decembrie 2014, județul Bacău
(sursa: AJOFM Bacău)
Din tabelul 2.2.1. rezultă faptul că rata feminină a șomajului este mai mică decât rata masculină, diferența de procent fiind relativ mică dar semnificativă pentru această categorie, care potrivit datelor este mai activă pe piața muncii.
Populația activă se ridica, conform statisticii AJOFM Bacău la un total de 224.400 indivizi, din care 124.600 femei și 99.800 bărbați.
2.2.2. Numărul șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, decembrie 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Numărul șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, la sfârșitul anului 2014, era de 3580, din care femei 1398, conform tabelelor 2.2.2. și 2.2.3
2.2.3. Numărul persoanelor asimilate șomerilor care beneficiază de indemnizatie de șomaj conform Legii nr.76/2002*, decembrie 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Sunt asimilate somerilor persoanele care nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamint daca indeplinesc urmatoarele conditii:
sunt absolventi ai institutiilor de invatamant, in varsta de minimum 16 ani, care intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;
sunt absolventi ai scolilor speciale pentru persoane cu handicap in varsta de 16 ani, care, nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;
Numărul șomerilor care nu beneficiază de drepturi bănești este de 9796, iar un procent de aproximativ 90% dintre aceștia nu au studii liceale, post – liceale sau universitare, conform tabelului 2.2.4.
2.2.4. Numărul șomerilor care nu beneficiază de drepturi bănești, decembrie 2014
sursa: AJOFM Bacău
Repartizarea șomerilor înregistrați după durata șomajului, se referă la o statistică ce îi departajează, din numărul total de 14809 indivizi în femei și bărbați, pe grupe de vârstă și perioada de când sunt în situația de șomer, conform tabelului 2.2.5.
Tabelul 2.2.5. Repartizarea șomerilor înregistrați după durata șomajului
sursa: AJOFM Bacău
Se observă că numărul cel mai mare este al celor care nu au un loc de muncă de aproximativ 1 – 3 luni, până la maxim 9 luni, după care procentul înepe să scadă, până la cei care sunt în situația de „șomer”, de 24 -27 luni și chiar peste. Aceste situații sunt mai rare, fapt îmbucurător și relevant, de unde putem deduce faptul că fiecare își poate găsi locul și postul potrivit, atunci când se dorește cu adevărat.
2.3.Situația statistică a șomajului în Județul Bacău, în anul 2014
Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău (AJOFM) administrează starile și modificarile de pe piața forței de muncă cu ajutorul ratei șomajului, indicator statistic ce se masoară in fiecare luna in cadrul Agenției.
În luna decembrie a anului 2014 rata șomajului la nivelul Județul Bacău este de 6,60%.
Numărul total al șomerilor înregistrați este de 14809 de persoane din care un numar de 5566 de persoane sunt reprezentate de femei.
Din numarul total al șomerilor care sunt înregistrati doar 5013 de persoane beneficiaza de indemnizația de șomaj.
În luna decembrie a anului 2014 au fost inregistrate in cadrul AJOFM Bacău un numar de 3008 persoane, în timp ce 2526 au ieșit din evidențe datorita încadrarii în muncă fie prin terminarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj sau a perioadei de 6 luni prevăzută pentru acordarea serviciilor de informare,mediere și consiliere, pentru acele persoane care nu au avut acel drept de a primi indemnizație de șomaj.
Tabelul 2.3.1 Rata șomajului la nivelul județului Bacău înregistrată lunar, în anul 2014
(sursa: AJOFM Bacău)
Graficul 2.3.1. Evoluția șomajului în anul 2014, județul Bacău
Se poate observa din graficul realizat că în luna februarie 2014, rata șomajului a atins un nivel maxim al anului 2014, urmând să scadă cu 1% până în luna iulie, când se constată din nou o creștere cu 1%. Până la sfârșitul anului, rata șomajului scade, ajungând la 6,6%.
Comparativ cu situația prezentată la 31 decembrie 2013, valoarea ratei șomajului în județul Bacău era de 7,05%, în creștere față de penultima lună a anului trecut (6,75%) și la diferență substanțială față de luna septembrie, când rata șomajului era de 6,36%. „Constatăm o ușoară creștere a ratei șomajului, la finele lunii decembrie 2013, previzibilă de altfel, – explică Andreea Avram, directorul executiv al AJOFM Bacău – deoarece unii angajatori din județ, care operează în domeniul construcțiilor de locuințe, de drumuri și autostrăzi, în domeniul agricol, și-au restrâns activitatea, condițiile climatice nemaifiind prielnice desfășurării activităților specifice menționate”. Având în vedere faptul că suntem încă în plină iarnă, iar în atenția Inspectoratului Teritorial de Muncă Bacău se află numeroase proiecte prin care diferiți angajatori și din alte domenii de activitate decât cele deja amintite de reprezentanții AJOFM Bacău anunță intențiile de disponibilizări colective, se pot estima, pentru următoarea perioadă, noi creșteri ale ratei șomajului.
Referitor la persoanele aflate în prezent în evidențe ca șomere, acestea sunt în număr de 16.065, iar mai bine de jumătate sunt bărbați. Tot din total, mai puțin de jumătate au drept de indemnizație de șomaj.
Ca dinamică, se arată în raportul prezentat de AJOFM Bacău, în ultima lună a lui 2013, 2.423 de băcăuani au intrat în evidențe ca șomeri, în timp ce doar 1.745 au ieșit, aceasta însă nu neapărat ca urmare a reintegrării pe piața muncii, ci a faptului că le-a expirat termenul de acordare a indemnizației de șomaj sau a termenului de șase luni prevăzut de lege pentru persoanele fără drept de indemnizație, perioadă în care cele din urmă au beneficiat de servicii de informare, consiliere și mediere.
Strategii locale de prevenire și combatere ale șomajului.
În cadrul Uniunii Europene sunt un numar 7,5 milioane de adolescenti NEETs (care nu sunt ocupați si nici în educație respectiv în formare profesională), reprezintă 12,9 % dintre adolescenții europeni (care au vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani). Majoritatea dintre acești adolescenți nu au înaintat după nivelul de pregătire secundar inferior și renuntă de timpuriu la învățământ și la formarea, iar o mare parte provin dintr-un mediu defavorizat sau sunt migranți. Cu aproximație o treime dintre persoanele șomere ce au sub 25 de ani din Uniunea Europeană sunt de lungă durată (aflându-se în șomaj pe un termen de peste douăsprezece luni). În plus, un număr tot mai mare de adolescenți nu sunt in cautarea în mod dinamic un loc de muncă, ceea ce creează greutăți in ce priveste reintegrarea în piața muncii.
În planul Pachetului în ceea ce privește Ocuparea forței de muncă gândită în Comunicarea sa din data de 18 aprilie 2012 denumita „Către o îndreptare formatoare de locuri de muncă”, Comisia a demarat o cerere la participarea dinamica a statelor care sunt membre,la partenerii sociali și la alte părți care au în vedere același interes să găseasca o soluție la provocările curente în ceea ce reprezinta ocuparea forței de muncă la nivelul Uniunii, în deosebire pentru șomajul existent în rândul tinerilor. Comisia a remarcat probabilitatea mare de înființare de locuri de muncă a economiei ecologice, a asistenței medicale și sociale, precum și a sectorului tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), întocmind în acest demers trei proiecte de acțiune ca ghid pentru efectuarea acestora în practică. Comisia Europeană a mai pus in evidență ideea că promovarea ideilor antreprenoriale, ușurarea abordării serviciilor de sprijin și de micro-finanțare pentru organizațiile nou-înființate și fixarea sistemelor pentru transformarea prestațiilor de șomaj în subvenții acordate pentru start-up-uri ar putea avea un rol foarte important in privința tinerilor. Astfel s-a mai propus folosirea de subvenții salariale pentru randamentul creșterii nete a locuri de muncă noi și diminuarea ațintită a sarăcii fiscale pentru costul forței de muncă (în deosebire participarea angajatorilor la contributia de asigurări sociale) pentru stimularea ocuparii forței de muncă, de astfel și reforme ponderate în legislația în legătura cu protecția ocupării, care va admite tinerilor accesul la locuri de muncă calitative.
Pentru elaborarea Planului de acțiune a implementării Garanției Tineretului perioada 2014 – 2015, Ministerul Muncii, Protecției Sociale, Familiei respectiv Persoanelor Vârstnice a denumit Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă drept organizația planificatoare a planului, a constituit un grup de muncă interinstituțional și a apelat în scris la ajutorul ministerelor de resort pentru cele șase axe pe care le conține Plan. ANOFM va finaliza acte de contribuție pentru toți membrii care sunt implicați: instituții ale sistemului de educație, membri de formare profesională, publici si privați, parteneri sociali, organizații pentru tineret,autoritați publice si ONG-uri.
La sfârșit de 1 ianuarie 2014, în bugetul disponibil aprobat anual pentru organizațiile care răspund de punerea în funcțiune a planului și a acordărilor bănești din Fondurile Europene Structurale și din cel al Investițiilor admise pentru perioada cuprinsa intre anii 2014 – 2020, potrivit examinărilor întocmite de membri reprezentanți ai Comisiei Europene, ministerele de resort vor comunica recomandările de optimizare a acestui act strategic ce vor dirija fapte de îmbunătățire și de adaptare a finanțărilor planificate, respectiv și admiterea de noi idei care au ca scop cererile de alocări financiare raportate, garantând și observarea din trei in trei lui în ce privețte Planul de acțiune a Implementării Garanției pentru Tineret perioada 2014 – 2015 în concordanță cu indicatori preconizați operațiilor aferente sectorului competent.
Strategia de dezvoltare economică durabilă reprezintă cadrul pentru o viziune pe termen lung asupra dezvoltării durabile, în care creșterea economică, coeziunea social și protecția mediului merg mână în mânăși se sprijină reciproc.
Strategia de dezvoltare economică durabilă a județului Bacău reprezintă un demers pe termen lung, un instrument care urmărește stabilirea într-o manieră unitară a principalelor obiective de dezvoltare la nivel județean, acțiunile prioritare pentru atingerea acestora și principalii actori și rolurile acestora.
Abordarea integrată a acestor aspecte va conduce la o mai bună coordonare a actorilor locali și intervențiilor acestora și rezolvarea mai eficientă a problemelor de dezvoltare economico-sociale, Strategia de dezvoltare economică a județului Bacău, orizont 2010 – 2030, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea socio-economică viitoare a județului Bacău.
Primăria Bacău desfașoara un program care este finanțat cu ajutorul Fondului Social European prin Programul Operațional Sectorial de Dezvoltarea a Resurselor Umane în perioada 2007-2013 „Investește în oameni!", Axa Prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare", Domeniul Major De Intervenție 5.1 „Dezvoltarea și implementarea măsurilor active de ocupare".
Proiectul are o durată de 18 luni, desfășurându-se în perioada 31 martie 2014 -30 septembrie 2015, cu o valoare totală eligibilă de 5.637.820,12 lei.
Obiectivul general al proiectului îl reprezintă creșterea capacității de ocupare pentru 558 de persoane (șomeri de lungă durată și persoane inactive), prin participarea acestora la intervenții integrate, pe o perioada de 18 luni.
Obiectivele specifice sunt:
O1 – informare privind piața muncii și consiliere profesională în vederea creșterii încrederii în forțele proprii și dezvoltarea de abilități necesare pentru găsirea unui loc de muncă, pentru 558 de persoane;
O2 – creșterea și diversificarea competențelor profesionale, în concordanță cu nevoile în evoluție de pe piața muncii pentru 508 de persoane;
O3 – dezvoltarea competențelor antreprenoriale în vederea inițierii unei afaceri pentru 200 de persoane;
O4 – organizarea a 4 burse locuri de muncă în vederea facilitării accesului grupului țintă la ocupare.
Grupul țintă este reprezentat de: 288 de șomeri de lungă durată (tineri șomeri, 16 – 24 ani, după 6 luni de la intrarea în șomaj și adulți șomeri, 25-64 ani, după o perioadă de peste 12 luni) și 270 de persoane inactive.
Grupul țintă va proveni din regiunile NE și NV și este fără calificări sau cu calificare scăzută și necesită adaptare la cerințele pieței moderne.
Având în vedere aceste aspecte de prevenire și combatere a șomajului, AJOFM Bacău, monitorizează atent fenomenul șomejului la nivel teritorial, adoptând măsuri cum ar fi aplicarea legii nr. 106/2011- pentru modificarea si completarea Legii nr.279/2005, privind ucenicia la locul de munca, specifica in ce conditii angajatorul reușește încheierea unui contract de ucenicie în cadrul locului de muncă, prin care se execută pregătirea profesionala a persoanei ucenice. Ucenicul este persoana cu varsta cuprinsa intre 16 si 25 de ani, care poate fi incadrata in baza unui contract de ucenicie, in situatia in care nu detine o calificare pentru ocupatia in care se organizeaza ucenicia la locul de munca.
Angajatorii care incheie un contract de ucenicie la locul de munca pot primi lunar, la cerere, din bugetul asigurarilor pentru șomaj, pe perioada derularii contractului de ucenicie, pentru acel ucenic, o suma egala cu 60% din valoarea indicatorului social de referinta prevazut de Legea nr.76/2002, care este, in prezent, de 500 de lei.
Pentru a asigura pregatirea teoretica si practica a ucenicului la locul de munca angajatorul trebuie sa desemneze un coordonator de ucenicie, salariat al angajatorului, cu o experienta profesionala de minim 5 ani in funcția pentru care se creează eșalonul de ucenicie. Contractul de ucenicie la locul de munca nu poate avea o durată care sa fie mai mult mare de 3 ani sau mai mica de 1 an.
La locul de munca ucenicia este structurată pentru calificarile determinate prin legislatia care se afla in vigoare si angajatorul va trebui să organizeze aprecierea,cuantifice pregatirea teoretică si practică a ucenicului lucru care se va realiza in cadrul unui centru de evaluare si atestare a competentelor profesionale.
Site-ul agenției locale, http://www.bacau.anofm.ro, publică în permanență informații referitoare la noile locuri de muncă apărute, cursuri, statistici, evenimente, proiecte și strategii.
Se are în vedere punerea în aplicare a unui proiect în urma Recomandării Consiliului din data de 22 aprilie 2013 ce are ca principal obiectiv înființarea unei Garanții al Tineretului și de transmitere spre Comisia Europeană a unei forme finale ce are în vedere Planul de Implementare a Garanției pentru Tineret în anul 2014 – 2015 până pe data de 20 decembrie, pentru a intra in posesia fondurilor alocate suplimentar prin Inițiativa privind Ocuparea Tinerilor fiind de precizat totodata că acest document strategic este monitorizat în cadrul Semestrului European 2014 si constituie recomandarea specifică de țară, propunându-se aprobarea acestuia.
Capitolul III
Planul Regional de Acțiune pentru Ocupare și Incluziune Socială al Regiunii Nord–Est (PRAOIS)
Planul Regionl de Acțiune pentru Ocupare si Incluziune Socială al Regiunii Nord–Est (PRAOIS) este parte a Programului National de Reformare si reprezinta contributia nationala a României la Strategia Lisabona (2000-2010), punând în aplicare liniile directoare (LD) ale acesteia. Fiecare dintre cele 8 regiuni de dezvoltare din România elaboreaza câte un Plan Regional pentru Ocupare si Incluziune Sociala, planuri care îndeplinesc rolul de:
instrumente de evaluare si diagnoza regionala (identificînd nevoi/probleme);
cadru de planificare strategica pe termen mediu (stabilind prioritati/obiective);
instrumente de corelare a politicilor economice cu politicile educationale si cu politicile privind ocuparea/piața muncii.
Pentru a se concretiza în acesta tripla ipostază, PRAO trebuie corelat cu documentele strategice europene, naționale si regionale precum:
3.1. Aspecte geografice ale regiunii de Nord-Est
Județul Bacău ocupă suprafața de 662.052 hectare, adică 2,8 % din teritoriul României. Județul are în proporție de 48,5% de teren arabil și 39,8% de păduri (fag, stejar, pin, molid, brad). Variația reliefului arată distribuția egală a munților, dealurilor, platourilor și câmpiilor, scăzând în altitudine de la 1.664 m în Vest (Munții Tarcăului) la 100 m în Est (Valea Siretului). Rețeaua hidrografică este alcătuită în principal din apele din bazinul mijlociu al Siretului și din lacurile de acumulare construite pe cursurile inferioare ale râurilor Bistrița, Tazlău, Uz și Siret. Dacă în secolele XIV-XV Bacăul era un important oraș manufacturier și comercial, în această regiune, în prima decadă a secolului al XIX-lea s-au pus bazele exploatării și prelucrării petrolului, a lemnului la scară industrială, cât și primele fabrici de hârtie, textile și încălțăminte. Din punct de vedere al organizării teritorial-administrative, județul Bacău este alcătuit din 87 unități teritorial-administrative, trei municipii (Bacău, Onești și Moinești), cinci orașe (Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic-Moldova și Târgu Ocna) și 85 comune. Municipiul Bacău este reședința județului Bacău, cu o populațe de peste 180 000 locuitori, suprafața: 41 km2, alcătuit din rutele europene E85 respectiv E57, drumurile de circulație europene și naționale care creează legătura cu Județul București, cu partea de nord a țării și cu Transilvania. Prin intermediul feroviar legăturile naționale cat și internaționale se efectuează cu ajutorul rețelei CFR. Pe cale aeriană Județul Bacău are un aeroport internațional a cărui aerogară este destinată transportului atat de marfă cat și de persoane, asigurând curse permanente spre diferite direcții naționale și europene.
Județul Bacău este compus din 3 municipii, 5 orașe și 85 de comune.
Municipii: Bacău (reședința județului), Moinești (municipiu din 2001), Onești
Orașe: Buhuși, Comănești, Dărmănești, Slănic Moldova, Târgu Ocna
Județul Bacău este unul dintre cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinării de petrol situate lângă localitățile Onești și Dărmănești. Activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria alimentară, industria de lemn și de hârtie, industria textilă, industria mecanică, industria aeronautică.
Obișnuit în literatura geografică mai veche, Bacăul este considerat a fi oraș al drumului de comerț, sprijinit de vaduri comerciale, ce a luat ființă într-un loc central cu largi posibilități de dezvoltare. Deși primele consemnări apartin geografului grec Ptolemeu, mult mai bogată în însemnari este perioada Evului Mediu. Marea Unire din anul 1918 a creat un cadru favorabil pentru o noua dezvoltare economico-socială și culturală a Bacăului.
3.2. Profilul demografic al regiunii
Conform anuarului INS 2013, totalul populației stabile a Regiunii Nord-Est în anul 2013 era reprezentată de 3.732.583 locuitori, înregistrand un procent de 17.30% din populația aflată în evidențele de la nivel național. Cifra este relativ egală cu înregistrarile recensământului din anul 1992 (3.751.783 locuitori). Deși sporului natural înregistrat pâna în ultima perioada a fost unul pozitiv, populația regională a rămas aproximativ constantă, întrucât acesta a fost echilibrată de cauzele datorate migrației externe.
Din toate cel șase judete ale Regiunii de Nord-Est, numărul cel mai mare de locuitori se aflau în Județul Iasi (824.083), iar cei mai putini locuitori în Județtul Vaslui (456.686).
Populatia regiunii este alcătuita din 46 de centre urbane, de 505 comune și 2414 de sate.
Ponderea în ceea ce privește populația urbană a consemnată în sistem, în intervalul perioadei 2006-2013, o ușoară descrestere de la un procentaj de 44.13% la 43.65%, fenomen cauzat de migrația spre zona rurală,cauză a acțiunii de reorganizare industriala din perioada respectivă. La nivel de Județ, orașele care au avut cea mai mare pondere a populatiei rurale sunt Județul Neamt (61.6%) și Județul Vaslui (58.4%) iar cea mai mica pondere a populației în Județul Iași (52.1%) și Județul Bacău (54.0%).
Indicatorul ratei de substituire se determina prin impărtirea populatiei cu grupa de vârstă 15-24 ani la populația cu grupa de vârstă 50-59 ani, aratând astfel forța demografica care este înfăptuită pe piața muncii de acele persoane tinerii care vor urma să intre în șirul populației active. Având in vedere Regiunea Nord-Est, rata de substituire este una supraunitară (1.35 – 2006), evidențând faptul că populația care va pătrunde pe piața muncii va fi mult mai numeroasă decat populația aflată la vârstă de pensionare (pentru 2 persoane care vor inceta sa nu mai fie pe piata muncii vor patrunde în schimb un număr de 3 persoane). Această forță care apasă este mai accentuată în Județul Iași în care rata de substituire este 1.50 și mai puțin accentuată în județul Neamț (rata de substituire fiind egală cu 1.22)
Structura sexelor populației la nivelul global, pe regiune, conturează o repartizare aflată în stare de echilibu, 49.4% din populația totala fiind de sexul masculin, iar 50.6 % de sexul feminin.
Potrivit datelor aflate in evidență din ultimul recensământ (luna martie 2002), repartiția pe etnii a populației la nivel de regiune arată faptul ca românii dețin numărul absolut (97.89% din total populatie) fiind urmați la o distanță mai mare de populația de etnia romă (1.22% din total populație) și alte nationalități: de ucraineni (0.26%),de ruși-lipoveni (0.21%),de maghiari (0.15%), de polonezi (0.08%), etc. O situație asemănătoare înregistrându-se și la nivel de județ.
Fig. 3.2.1. Distribuția populației de 0-14 ani pe medii rezidențiale, 2014
Fig. 3.2.2. Distributția populației de 15-19 ani pe medii rezidențiale, 2014
Rata de substituire reprezintă indicatorul ce este determinat prin împărtirea populației cuprinsă în grupa de vârstă 15-24 ani la populația cu grupa de vârstă 50-59 ani, semnalând totodată presiunea demografica care va fi efectuată pe piața muncii de către tinerii ce vor intra în randul populației active. Cu privire la Regiunea Nord-Est, rata aceasta este una supraunitară (1.35 – 2014), indicând faptul că populația care va intra pe piața muncii este una mai numeroasă decat cea aflată la vârstă de pensionare (pentru fiecare 2 persoane care vor parăsi piata muncii vor intra în schimb alte 3 persoane). Această presiune este mai accentuată în Județul Iași în care rata de substituire este de 1.50 și mai puțin accentuată în Județul Neamț (rata de substituire = 1.22)
În funcție de sexe structura populației la nivel global respectiv pe nivel de regiune conturează o distribuire echilibrată, 49.4% din totalul populației fiind reprezentată de barbați, iar 50.6 % de femei.
Potrivit datelor aflate în evidență în urma ultimului recensământ ( luna martie 2002), alcătuirea pe etnii a populației la nivel de regiune arată ca românii reprezintă o majoritate absolută (97.89% din populația totală) urmați la o foarte mare distanță de populația romă (1.22% din populația totală) și de alte naționalități precum ar fi: ucraineni (0.26%), rusi-lipoveni (0.21%), maghiari (0.15%), polonezi (0.08%), etc. O situație asemănătoare înregistrându-se și la nivel de județ.
Până în anul curent, exceptând anul 2014, unde sporul natural era 0, regiunea Nord-Est a fost unica regiune din România care a indicat valori pozitive în privința sporului natural (0.8/1000 locuitori – 2014). Conform prognozei efectuate de INS, populația care face parte din categoria de vârstă 15-24 ani va înregistra valori descrescătoare în intervalul de timp 2005-2025 cu apr. 33% la nivelul regional (exceptând Județul Iași, unde se evaluează o ușoară creștere debutând cu anul 2020).
Analiza economică la nivel regional
Pentru România, țara membră a Uniunii Europene o însemnătate deosebită o are alocarea de fonduri organizate destinate sprijinirii dezvoltării economiei naționale.
În acest caz, pe plan național se sprijină dezvoltarea atât a sectorului privat cât și a industriei mici și mijlocii având ca scop crearea de noi locuri de muncă, factor ce va cauza diversificare cu privire la oferta de școlarizare conform cerințelor existente de pe piața muncii.
Desfășurarea în condiții mai bune a activitățiilor agenților economici sunt facilitate prin intermediul serviciile publice descentralizate din interiorul județului. Un obiectiv deosebit de important a fost și ramâne in continuare asigurarea unui mediu al concurenței normale pentru a promova și a stimula agenții economici.
Migrarea forței de muncă pe plan județean determină o influență negativă asupra educației copiilor și a elevilor (părinții muncesc în străinătate, detașându-se în acest mod de mediul familial). Dezechilibrele ce generează un acces inegal la educație sunt datorate diferenței de dezvoltare economică existente în diferite localități.
Piața muncii
Indicatorii statistici utilizați cu scopul cercetării factorilor existenți pe piața forței de muncă din România aparținând din două origini de date diferite: Balanța Forței de Muncă (BFM) respectiv Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO). Cele două succesiuni de date nu sunt asemănătoare întrucât procedeul de colectare cât și procedeul de calcul sunt distincte însă examinarea informațiilor din cadrul celor două serii pot pune la dispoziție o reprezentare atotcuprinzătoare și autentică cu privire la piața muncii.
Informațiile oferite de Agențiile Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă în privința aspectului demersului locurilor de muncă rămase vacante cât și a numărului de șomeri înregistrați, dintre care în evidență pentru șomerii care privin din rândul absolvenților, sunt reprezentate în tabelul 3.4.1.
În concordanță cu țintele cercetării, au fost alese din bazele de date ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă acele categorii de ocupații/ocupații din COR (Clasificarea Ocupațiilor din România) estimate a fi corelate pentru regiune în legătură cu calificările aferente nomenclatorului de pregătire privind învățământul profesional cât și pentru cel tehnic.În deosebi pentru învățământul superior, au fost identificate totalitatea grupelor de ocupații din grupa majoră 2 din COR. Pe organizarea COR s-a ajuns până la detaliere (grupa minoră/grupă de bază/ocupație) necesarul minim pentru separare conform domeniului de activitate de pregătire/profilul relevant. Pentru efectuarea comparației, a fost examinată și progresul privind ocupațile din grupa muncitorilor care sunt necalificați (grupa majoră 9)
Cercetările și rezultatele care decurg necesită apreciate sub retinerea ulterioarelor limite metodologice:
Locurile de muncă vacante aflate în evidența AJOFM nu exprimă decât un fragment din piața muncii (în ciuda îndatoririlor legale, nu toate locurile vacante sunt înștiințate de către angajatori; în ansamblu, eșalonul de includere în înregistrările AJOFM vor efectua scăderi cu cât nivelul de calificare și cu cât gradul de specializare ale acestora va continua să crească).
Probabile evidențe numeroase ale tot acelorași posturi (înștiințări de locuri vacante frecvente în situația neocupării)
Comunicări parțiale determinate de anevoințele de utilizare a bazelor de date care sunt în posesia AJOFM
Dificultățile de legătură dintre nomenclatoarele din învățământ și Clasificarea Ocupațiilor din România
În clipa efectuării cercetării nu au fost date disponibile în privința numărului anual al absolvenților pe specializări și calificări pentru estimarea raportului dintre absolvenți șomeri respectiv absolvenți pe ocupațiile aferente.
Educație și formare profesională
Principalele constatări din analiza evoluției la nivelul ocupațiilor relevante pentru ruta progresivă
Profilul dominant la nivel regional al cererii de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivel regional): mecanică, industrie textilă și pielărie, constructii, comert, fabricarea produselor din lemn, turism, industrie alimentară, electric.
La nivel regional se prezintă o crestere ușoară a numărului locurilor de muncă rămase vacante in condițiile în care în patru judete ale regiunii acestea au înregistrat valori scăzute față de anul 2013(în Județul Bacau,Județul Botosani, Județul Iași și în Județul Suceava ) în moment ce în Județul Neamt si Județul Vaslui s-au efectuat cresteri ale acestora.
Sectoarele cu activitate pozitivă și potențial crescut de încorporare pe piața muncii: comerț,alimentație,turism,construcții – locuri de muncă sunt în creștere, șomaj în diminuare, balanță locuri de muncă – șomeri este una favorabila – atât în totalitatea regiunii cât și în general în județe.
Industria de alimentație: predispoziție de staționare a locurilor de muncă rămase vacante si a numărului de șomeri pe această specialitate, la nivel județean și regional evidențându-se un neajuns atat la nivelul regional cat și în totalitatea județelor.
Mecanica este sectorul care deține un număr important de locuri de muncă vacante dar și de persoane șomere (număr cel mai mare de locuri de muncă vacante în anul 2006 sunt prezente la nivelul regional și în Județul Neamț respectiv Județul Iași iar numărul cel mai mare de persoane șomere fiind resimțit în majoritatea județelor). Chiar dacă există predispoziția de creștere a numărului locurilor de muncă vacante și de scădere a numărului șomerilor în sectorul mecanică – la nivelul regional și în totalitatea județelor, relația locuri de muncă – șomeri se menține intens cu neajunsuri.
Asemănător cu mecanica, domeniul electric și cel electromecanic consemnă atât la nivel regional cât și în general la nivelul județelor o predispoziție de creștere a numărul locurilor de muncă vacante cât și de scădere a numărului de persoane șomere, relația locuri de muncă – șomeri persistând însă să fie una deficitară.
Industria textilă aparent înregistrează modificări contrare ; scădere atât în ceea ce privește numarul locurilor de muncă vacante cât și a numărului persoanelor șomere însă în definitoriu este determinată de un număr sporit de șomeri (dupa sectorul mecanică,industria textilă este al doilea sector care generează șomeri) deși la nivelul regional există județe cu un surplus nuanțat de locuri de muncă vacante în domeniul textile și pielărie acestea sunt anevoios de ocupat datorită faptului că încă consemnează un număr semnificativ de șomeri în acest sector.
Producția produselor din lemn prezintă întocmai o scădere atât cu privire la numărul locurilor de munca vacante cât și a numărului de șomeri cât și o lipsă a locuri de munca pe întreaga regiune greu de ocupat în ciuda numărului tot mai mare de someri din acest sector.
Tabelul 3.4.1. Domeniul de pregătire -ruta progresivă
Sursa: Documente interne AJOFM Bacău
Numărul locurilor de muncă rămase vacante, numărul șomerilor: ↑ crește, ↓ scade, ↔ rămâne aproximativ constant
Diferență locurilor de muncă rămase vacante – șomeri: (+) surplus comparativ; (-) deficit comparativ; ≈ tendință de echilibru
Constatările esențiale ce reiesă din studierea evoluției de la nivelul ocupațiilor specifice liceului tehnologic – ruta directă
Din intervalul analizat se distinge dinamica reală a ocupațiilor specifice pentru profilul servicii cu o înclinație spre creștere a locurilor de muncă cât și a numărului de persoane șomere de la nivel regional prezent în mod deosebit în Județul Neamț care înregistrează numărul cel mai mare de persoane șomere cât și în privința locurilor de munca. Profilul prezintă o balanță pozitivă în relația locuri de muncă – șomeri cu aproximație în totalitatea județelor.
Profilul tehnic a consemnat desfășurări contrare la nivel regional, printr-o creștere ușoară a locurilor de muncă concomitent cu creșterea șomajului – pe totalitatea regiunii cât și a județelor (cu excepție în Județul Bacău în care numărul locurile vacante cât și numărul persoanelor șomere au scăzut). Relația locuri de muncă – șomeri fiind deficitară în majoritatea județelor.
Mărirea numărului de persoane șomere în detrimentul creșterii numărului de locuri de muncă vacante în situația profilului tehnic ar avea posibilitatea și drept urmare neconcordanțe între riguriozitățile angajatorilor și capacitățile persoanelor care sunt interesate în a căuta un loc de muncă.
Pentru profilul resurse naturale și protecția mediului nu se pot concluziona rezultate temeinice din cauza numărului nerelevant (mic) de consemnări în evidențelele AJOFM atât în situația locurilor de muncă vacante cât și în situația persoanelor șomere.
Principalele observații din cercetarea evoluției de la nivelul ocupațiilor specifice pentru școala postliceală
Pentru școala postliceală, sunt reprezentate calificările: economie,sănătate și asistență pedagogică respectiv servicii – calificări cu dinamica relativă la nivel regional cât și în majoritatea județelor privitor la creșterea locurilor de munca.Se distinge domeniul mecatronica si informatica pentru care relația locuri de muncă – șomeri prezită lipsuri chiar dacă este un domeniu nou.
Principalele observații din cercetarea evoluției de la nivelul ocupațiilor specifice pentru învățământul superior
Pentru învățământul superior, dintre ocupațiile cu numărul important de locuri de muncă vacante de la nivel regional, se deosebesc cu predispoziție de creștere a locurilor de muncă concomitent cu scăderea numărului de șomeri și relația propice locuri de muncă – șomeri:
ingineri în construcție;
specialiști în domeniul de informatică;
specialiști în cadrul administrației publice;
specialiști în domeniul financiar;
Se adaugă acestor specialiști inginerii în mecanici și economiștii, amândouă specializări cu aceeași predispoziție de creștere a locurilor de muncă concomitent cu scăderea numărului de persoane șomere, dar cu relație deficitară între locuri de muncă – șomeri .
Din analiza cerințelelor întrevăzute reies următoarele rezultate:
Rata șomajului se menține în scădere atât la nivel regional cât și la nivel județean conform datelor aflate în evidența Anchetei asupra forței de muncă în gospodării și a Balanței Forței de Muncă.
Rata de activitate si rata de ocupare de la nivel regional înregistrează o scădere în prelungire, pastrandu-se sub media de la nivel național.
Rata șomajului BIM se clasifică la nivel național sub medie,în mediul urban înregistrează 2 puncte procentuale peste medie în moment ce în mediul rural prezintă o valoare mult mai scăzută.
În județul Vaslui rata șomajului prezintă valori mult mai mari ce sunt corelate cu valorile ridicate ale șomajului de lunga durata pentru toate categoriile de vârstă factor ce evidențiază absența locurilor de muncă cât și slaba dezvoltare economică a județului.
Rata șomajului în mediul urban a crescut,în timp ce în mediul rural a scăzut, acestea pe fondul înregistrării unei scăderi a ratei șomajului.
Se remarcă o scădere a populației ocupate ca urmare a creșterii acesteia în agricultura și scăderii în industrie respectiv în servicii de la nivel regional.
Valoarea șomerilor tineri estimată în totalul șomerilor desemnează o medie la nivelul regiunii Nord-Est în procent de 17,9% pentru anul 2014.
Se remarcă faptul că după nivelul de educație predomina în numarul total al somerilor șomerii cu un nivel scăzut de educație.
La nivel regional se evidențiază o creștere ușoară a numărului locurilor de muncă vacante deși în patru dintre județe regiunii acestea au scăzut în comparație cu anul 2013 respectiv în (Județul Bacau, Județul Botosani, Județul Iași și în Județul Suceava ) în moment ce în Județul Neamț și Județul Vaslui s-au consemnat o creștere a acestora.
Cu o dinamică pozitivă și un potențial important de încorporare pe piața munci a absolvenților de ruta progresivă sunt următoarele domenii: comerțul, construcțiile, turismul și alimentația – în care locurile de muncă sunt în creștere, șomajul este în scădere, relația locuri de muncă – șomeri fiind una pozitivă – pe ansamblul regiunii cât și în totalitatea județelor.
Domeniul care consemnează un număr important de locuri de muncă vacante pentru absolvenții rutei progresive dar și pentru șomeri este reprezentat de dinamica (cu numărul cel mai mare de locuri de muncă vacante în anul 2014 de la nivel regional cât și în Județul Neamț și în Județul Iași respectiv numărul cel mai mare de șomeri în totalitatea județelor).
Industria textilă a înregistrat desfășurări contradictorii; numărul locurilor vacante prezentându-se în scădere cât și numărul persoanelor șomere dar totuși desemnându-se până în prezent un număr semnificativ de șomeri (dupa mecanica fiind cel de al doilea domeniu care generează șomeri) deși la nivel regional există județe cu un surplus important de locuri de muncă vacante în specializarea textile-pielărie acestea devin greu de ocupat în ciuda numărului încă mare de șomeri din acest domeniu.
Cele mai generoase oferte de locuri de munca vacante pentru absolventii de liceu tehnologic rămân în domeniul serviciilor cu probabilitatea că salariile nu sunt deajuns de motivante realizându-se din această cauză o fluctuație mare de persoane șomere.
Incluziune socială PRAO Nord Est 2009 – 2011
Pentru implementarea Planulurilor de Actiune la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ale României au fost create, în 2006, Pacte Regionale pentru Ocupare si Incluziune Sociala, ca si structuri de parteneriale, formate din institutii responsabile cu politica de dezvoltare regionala, ocupare si incluziune sociala (autoritati locale; servicii deconcentrae, ONG-uri, sindicate, patronate etc.).
Pactele Regionale urmaresc implicarea actorilor locali în parteneriate pentru elaborarea unor proiecte care urmeaza a fi finantate din fondurile structurale existente si în special din Fondul Social European prin intermediul Programului Operational Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU). În acest sens, Pactele Regionale îndeplinesc functii privind elaborarea, monitorizarea, evaluarea, revizuirea PRAO si asigurarea implementarii acestuia la nivel regional si local. Pentru facilitarea îndeplinirii acestor functii de catre Pactele Regionale, au fost create – la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare ale tarii si-au început activitatea, din 2009, Secretariate Tehnice Permanent (STP) ale Pactelor Regionale – structuri de coordonare a actiunilor membrilor Pactului, care acorda spijin si asistenta tehnica Pactului în vederea aplicarii politicilor si strategiilor acestuia.
Privit în acest context, PRAO NE 2009-2011 reprezinta o actualizare a PRAO NE
2006-2008, proces realizat de catre membrii Pactului cu suportul Secretariatului Tehnic Permanent al Pactului pentru Ocupare si Incluziune Sociala al Regiunii Nord-Est.
Prioritatea nr. 1: Promovarea ocupării forței de muncă
Prioritatea nr. 2: Facilitarea accesului pe piața muncii pentru grupurile expuse la riscul excluderii sociale avand drept grupuri țintă: diverse categorii de someri, tineri, femei, minorități etnice cu concentrare pe persoane de etnie rromă, persoane cu handicap, persoane fară nivelul minim obligatoriu de educație, copii abandonați ca urmare a migrației adulților la muncă în UE
Prioritatea nr. 3: Dezvoltarea investițiilor în capitalul uman prin intermediul educației și al calificărilor actualizate
Prioritatea nr. 4: Dezvoltarea parteneriatelor și participarea activă a partenerilor sociali
Prioritatea nr. 5: Modernizarea și întărirea serviciului public de ocupare.
Capitolul IV. Pilonii strategiei de ocupare a forței de muncă
4.1. Pilonul I – Îmbunătățirea capacității de angajare.
Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, în condițiile continuării în ritm accelerat a proceselor de privatizare și restructurare, se va realiza prin mutarea accentului politicilor de protecție socială a șomerilor de la măsuri pasive la cele active și prin promovarea de măsuri de prevenire a șomajului, în special în rândul tinerilor și a persoanelor expuse riscului de a deveni șomeri de lungă durată.
În acest context, prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României.
Măsurile avute în vedere pentru soluționarea acestei probleme reprezintă o prioritate atât pentru actualul PNAO, cât și pentru cele viitoare.
De asemenea, vor fi promovate măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, corespunzător cerințelor pieței muncii, pentru îmbunătățirea capacității de angajare și prelungirea vieții active.
Implementarea concepției și mentalității de susținere a formarii continue sau a educației permanente, fără discriminare socială, va răspunde necesităților de adaptare rapidă la schimbările structurale ale economiei și tehnologiei, care să facă față unei mari mobilități profesionale previzibile în perspectivă.
Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piața muncii între cererea și oferta de forță de muncă, Guvernul își propune adaptarea ofertei educaționale la cerințele locale ale pieței muncii, stimularea mobilității forței de muncă, precum și îmbunătățirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și aplicarea de măsuri active de combatere a șomajului.
O prioritate o constituie și îmbunătățirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piața muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor.
Linia directoare 1 – Abordarea șomajului tinerilor și prevenirea șomajului de lungă durată
Fiecărui șomer i se va oferi un nou început înainte de a atinge 6 luni de șomaj în cazul tinerilor și douăsprezece luni în cazul adulților, sub formă de formare profesională, reconversie, practică în muncă, loc de muncă sau alte măsuri de ocupare, inclusiv, în mod mai general, de sprijinire a orientării profesionale individuale și de consiliere în vederea unei integrări efective pe piața muncii. Aceste măsuri preventive și de ocupare trebuie să fie combinate cu măsuri de reducere a numărului de șomeri de lungă durată prin promovarea reinserției lor în piața muncii.
În acest context, statele membre vor trebui să urmărească modernizarea serviciilor lor publice de ocupare, în special prin monitorizarea progresului, prin stabilirea de termene clare și prin asigurarea unei formări continue corespunzătoare pentru personalul lor. Statele membre vor încuraja cooperarea cu alți furnizori de servicii, pentru ca strategia prevenirii și a activării să devină mai eficace.
Diminuarea șomajului în rândul tinerilor:
În conjunctura schimbărilor socio-economice și politice care au avut loc în Europa și implicit și în România, s-au făcut pași importanți în fundamentarea unei noi concepții în domeniul politicilor de tineret.
Tinerii în vârstă de 15-24 ani rămân categoria cea mai afectată de șomaj. Astfel, rata șomajului BIM a tinerilor este mai mare decât rata totală a șomajului BIM de 2,6 – 3 ori.
Diminuarea șomajului de lungă durată
Șomajul de lungă durată a devenit una din problemele stringente ale pieței forței de muncă.
Situația privind ponderea șomerilor de lungă durată din totalul șomerilor indemnizați este prezentată în anexă.
Pe măsură ce perioada în care o persoană stă neocupată crește, șansele ca ea să se reintegreze pe piața muncii scad considerabil. Acest lucru se datorează faptului că pe măsură ce crește perioada de inactivitate deprinderile profesionale scad și odată cu trecerea timpului persoana este tot mai afectată din punct de vedere psihic, încrederea în șansele proprii devenind tot mai mică.
Diminuarea șomajului de lungă durată necesită o analiză profundă a nevoilor viitoare de calificări ale economiei. În acest domeniu important pentru proiectarea ofertei sistemului de învățământ și formare profesională pe întreg parcursul vieții, persistă dificultăți semnalate și în anii anteriori. Din lipsa resurselor (financiare și umane), nu s-a reușit încă să se creeze un sistem funcțional, eficient, de studiere și previzionare a nevoilor pieței muncii, de dimensionare a Formării Profesionale Continue în concordanță cu aceste nevoi. De aici, dezechilibre care depășesc zona de compatibilitate între nevoile de calificare ale pieței muncii, extrem de dinamice și oferta sistemului de Formare Profesională Continuă.
Linia directoare 2 – O abordare mai prietenoasă a ocupării: indemnizații, taxe și sisteme de formare profesională
România are în vedere următorele:
va revizui și, acolo unde este cazul, își va reforma sistemul de indemnizații și impozite pentru a reduce capcana sărăciei și pentru a asigura stimulente pentru șomeri sau persoanele inactive să se încadreze în muncă sau măsuri pentru mărirea capacității de angajare lor și pentru angajatori să creeze noi locuri de muncă;
se va strădui să crească în mod semnificativ proporția de șomeri și persoane inactive care
beneficiază de măsurile active pentru a-și îmbunătăți capacitatea de angajare în vederea integrării eficiente în piața forței de muncă și va îmbunătăți rezultatele și rentabilitatea acestor măsuri;
va promova măsuri pentru șomeri și persoanele inactive pentru a dobândi și a-și perfecționa abilitățile, inclusiv cele de IT și comunicare, facilitându-le astfel accesul la piața forței de muncă și reducând discrepanța de calificări. În acest scop, fiecare stat membru își va fixa o țintă pentru măsurile active care implică învățământul, formarea sau alte măsuri similare oferite șomerilor cu scopul de a se atinge treptat media primelor trei state membre cele mai avansate și cel puțin 20 %.
Linia directoare 3 – Elaborarea unei politici pentru prelungirea vieții active
Statele membre, dacă este cazul împreună cu partenerii sociali, vor elabora așadar politici pentru o îmbătrânire activă, în scopul întăririi capacității și stimulentelor, pentru ca lucrătorii în vârstă să rămână în cadrul forței de muncă cât mai mult cu putință, mai ales prin:
adoptarea de măsuri pozitive pentru menținerea capacității și a calificărilor de muncă ale lucrătorilor în vârstă, mai ales în cadrul pieței forței de muncă bazată pe cunoaștere, în special printr-un acces suficient la învățământ și formare, prin introducerea de acorduri flexibile de muncă, de exemplu, munca cu normă parțială, dacă lucrătorul dorește acest lucru, și creșterea gradului de conștientizare a angajatorului cu privire la potențialul lucrătorilor în vârstă;
revizuirea sistemelor de impozite și indemnizații pentru a se reduce stimulentele negative și pentru a le face mai atractive pentru lucrătorii în vârstă, astfel ca aceștia să continue să participe la piața forței de muncă.
Linia directoare 4 – Dezvoltarea competențelor pentru noua piață a muncii în contextul formării continue
Statele membre sunt chemate, așadar, să-și amelioreze calitatea sistemelor de învățământ și formare, precum și curriculele relevante, incluzând prevederea unei orientări corespunzătoare în contextul formării inițiale, precum și al formării continue, modernizarea și o eficacitate mai mare a sistemelor de ucenicie și a formării la locul de muncă și promovarea dezvoltării unor centre locale de formare multifuncționale, în următoarele scopuri:
pentru a-i dota pe tineri cu competențele de bază relevante pentru piața forței de muncă și necesare pentru participarea la formarea continuă;
pentru a reduce analfabetismul tinerilor și al adulților și pentru a reduce substanțial numărul de tineri care abandonează de timpuriu sistemul școlar. O atenție deosebită trebuie acordată, de asemenea, tinerilor cu dificultăți de învățare și cu probleme educaționale. Statele membre vor elabora în acest context măsurile menite să înjumătățească până în anul 2010 numărul persoanelor între 18 – 24 ani care au absolvit numai prima treaptă a învățământului secundar și care nu participă la învățământul complementar și profesional;
pentru a promova condiții în vederea facilitării unui acces mai bun al adulților, inclusiv al celor cu contracte atipice, la formarea continuă, pentru a mări proporția populației cu vârstă aptă de muncă ( 25 – 64 de ani) care participa într-un anumit moment la învățământ și formare. Statele membre vor stabili obiective în acest sens.
pentru a facilita mobilitatea și pentru a încuraja formarea continuă, statele membre vor trebui să îmbunătățească recunoașterea calificărilor, a cunoștințelor și deprinderilor dobândite.
Linia directoare 5 – Formarea în tehnologiile electronice pentru toți cetățenii
România își propune dezvoltarea învățământului electronic pentru toți cetățenii. În mod deosebit, statele membre se vor asigura că toate școlile au acces la internet și resursele multimedia și că toți profesorii de care este nevoie sunt instruiți în utilizarea acestor tehnologii, pentru a se asigura tuturor elevilor cunoștințe ample de tehnică digitală.
Linia directoare 6 – Politici active în vederea corelării cererii cu oferta pe piața muncii și prevenirii lipsei de forță de muncă calificată
România, împreună cu partenerii sociali, își va intensifica eforturile pentru identificarea și prevenirea lipsurilor emergente, mai ales prin:
dezvoltarea capacităților de mediere ale serviciilor de ocupare a forței de muncă;
dezvoltarea politicilor de prevenire a lipsurilor de calificări;
promovarea mobilității ocupaționale și geografice;
consolidarea funcționării piețelor forței de muncă prin îmbunătățirea bazelor de date cu privire la locurile de muncă și oportunitățile de învățare, care vor trebui interconectate la nivel european prin utilizarea tehnologiilor moderne și a experienței deja disponibile la nivel european.
Linia directoare 7 – Combaterea discriminării și promovarea includerii sociale prin asigurarea accesului la ocupare
România va identifica și combate toate formele de discriminare în ceea ce privește accesul pe piața muncii precum și la educație și formare profesională; va dezvolta programe constând în măsuri eficiente de prevenire și de politică activă în vederea promovării integrării pe piața muncii a grupurilor și persoanelor dezavantajate, pentru a evita marginalizarea acestora, apariția „lucrătorilor săraci” și alunecarea către excludere; va implementa măsurile adecvate pentru a satisface nevoile persoanelor cu handicap, ale minorităților etnice și ale lucrătorilor migranți în ceea ce privește integrarea acestora pe piața muncii și va stabili, după caz, obiectivele naționale în acest sens.
4.2. Pilonul II – Dezvoltarea spiritului antreprenorial si crearea
de locuri de muncă.
În programul de guvernare Guvernul României a inclus printre obiectivele strategiei sale economice, dezvoltarea și susținerea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), considerate ca reprezentând o pârghie hotărâtoare pentru dezvoltarea economică, deoarece constituie factorul cel mai important de absorbție a forței de muncă și este sectorul cu cea mai mare flexibilitate și mobilitate în adaptarea la cererea pieței.
Pentru dezvoltarea acestui sector se au în vedere obiective ce vizează în principal: stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii; creșterea competitivității lor, creșterea ponderii contribuției sectorului IMM în Produsul Intern Brut (PIB) și exporturi, crearea de noi locuri de muncă, creșterea volumului de investiții realizate de sectorul IMM, inclusiv prin creșterea fondurilor atrase din surse de finanțare externe în acest scop.
În scopul realizării programului de guvernare in domeniul dezvoltarii IMM, al sectorului cooperatist si al celui de comert interior, a fost infiintat Ministerul pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie (MIMMC), prin Hotararea de Guvern 15/2001.
Asigurarea îmbunătățirii și stabilității cadrului legislativ privind dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), diminuarea birocrației și a corupției în sectorul antreprenorial, reprezintă obiective principale ale pilonului, în vederea stimulării IMM, pe fondul dezvoltării centrelor de consultanță și instruire antreprenorială, îmbunătățirii accesului IMM la finanțare.
Dezvoltarea sectorului privat în paralel cu restrângerea celui de stat, pe fondul privatizărilor și restructurărilor din economie, alocarea de resurse financiare pentru acordarea de credite și alocații financiare nerambursabile menite să încurajeze investiții în sectorul privat în agricultură, industrie, turism, implementarea unor programe de susținere a serviciilor de consultanță și asistență în afaceri reprezintă măsuri menite să asigure crearea de noi locuri de muncă pentru absorbția persoanelor neocupate.
Dezvoltarea afacerilor și instruirea antreprenorială vor fi susținute prin implementarea unor programe de anvergură la nivel național, regional și județean de către instituții cu atribuții în domeniu: Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație, Ministerul Dezvoltării și Prognozei, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, Ministerul Turismului, Ministerul Educației și Cercetării, etc.
Linia directoare 8 – Facilitarea lansării și derulării unei afaceri
Statele membre vor acorda o atenție deosebită reducerii semnificative a costurilor generale și a poverii administrative pentru firme și în special atunci când se înființează o întreprindere și când angajează muncitori suplimentari. De asemenea, statele membre vor trebui, atunci când elaborează proiectele noilor reglementări, să evalueze impactul potențial al acestora asupra acestor poveri administrative și costuri generale pentru întreprinderi.
Nucleul transformărilor politice și economice îl reprezintă crearea unui sector privat, dezvoltarea spiritului antreprenorial și crearea întreprinderilor mici și mijlocii. Întreprinderile mici și mijlocii îndeplinesc o funcție importantă și de neînlocuit într-o economie de piață, dinamica dezvoltării lor fiind una din condițiile necesare pentru o dezvoltare economică durabilă.
Întreprinderile mici și mijlocii trebuie privite ca principalele promotoare ale inovației și ocupării forței de muncă, precum și ale integrării europene.
Deși s-au realizat progrese semnificative în procesul de transformare și tranziție către o economie de piață, totuși condițiile cadru și mediul macroeconomic au constituit impedimentele dezvoltării inițiativelor antreprenoriale și sectorului privat de întreprinderi mici și mijlocii.
Linia directoare 9 – Accesul la activitățile antreprenoriale
Statele membre vor încuraja inițierea de activități antreprenoriale:
Prin examinarea în scopul reducerii, a tuturor obstacolelor care ar putea exista, în special a celor din regimurile de impozite și securitate socială, pentru a se trece la activitatea economică independentă și la înființarea de firme mici;
Prin promovarea educației pentru spiritul antreprenorial și activitatea economică independentă, prin servicii de sprijin țintite, precum și prin formare pentru întreprinzători și viitorii antreprenori;Prin combaterea muncii nedeclarate și prin încurajarea transformării acestui fel de muncă în ocupare reglementată a forței de muncă, prin folosirea mijloacelor obișnuite de acțiune, inclusiv a măsurilor de reglementare, a stimulentelor și a impozitelor și a reformei indemnizațiilor, în parteneriat cu partenerii sociali.
Linia directoare 10 – Noi oportunități de ocupare în societatea bazată pe cunoaștere și în servicii
În cazul în care UE dorește să rezolve problema ocupării, trebuie să fie utilizate toate posibilitățile creării de noi locuri de muncă și ale tehnologiei informației. Întreprinderile inovative care pot contribui la mobilizarea potențialului de creare a locurilor de muncă într-o societate bazată pe cunoaștere, trebuie să li se ofere condiții generale favorabile. Un potențial considerabil pentru crearea de locuri de muncă și sporirea calității acestora se regăsește îndeosebi în sectorul servicii. În special în sectorul mediului înconjurător există o serie de posibilități care se adresează cu precădere forței de muncă mai puțin calificate în vederea integrării pe piața muncii a acesteia. Mai mult, există potențial pentru o calificare superioară a forței de muncă prin introducerea noilor tehnologii specifice mediului.
Statele membre vor înlătura obstacolele în calea prestării serviciilor și vor crea condițiile cadru pentru utilizarea potențialului întregului spectru al sectorului servicii în vederea creării mai multor locuri de muncă mai bune. Ar trebui inclus și potențialul ocupațional într-o societate bazată pe cunoaștere și al sectorului mediu.
În prezent, Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Cooperație derulează programul PHARE RO 9711 de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii, program prezentat la Linia directoare 8.
În politica deschiderii pieței serviciilor, sunt prevăzute măsuri de privatizare a serviciilor de transport marfă și de călători. Dezvoltarea sectorului privat în transporturile rutiere de marfă și de călători a condus la crearea de noi locuri de muncă. Externalizarea unor activități de reparații, de salubrizare a vagoanelor, de aprovizionare cu materiale, de vagon restaurant, de vânzare a biletelor de călătorie la calea ferată și de reparații și întreținere drumuri creează posibilitatea dezvoltării și modernizării acestor servicii și, implicit, apariția de noi locuri de muncă.
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței derulează o serie de proiecte cu cofinanțare externă privind lucrări de reabilitare a unor drumuri naționale, căi ferate, modernizare porturi și aeroporturi, construcții de locuințe pentru tineret, care conduc la crearea de noi locuri de muncă.
Linia directoare 11 – Acțiuni locale și regionale pentru ocuparea forței de muncă
Statele membre:
Vor lua în considerare, acolo unde este cazul, în politica lor generală de ocupare a forței de muncă, dimensiunea dezvoltării regionale
Vor încuraja autoritățile locale și regionale să elaboreze strategii pentru ocupare în scopul de a exploata pe deplin posibilitățile oferite de nivelurile locale pentru crearea de locuri de muncă
Vor promova parteneriatele între toți actorii implicați, inclusiv cu partenerii sociali, în implementarea strategiilor de la nivel local,
Vor promova măsuri pentru a încuraja dezvoltarea competitivă și capacitatea economiei sociale de a crea locuri de muncă – mai ales pentru asigurarea de bunuri și servicii vizând nevoile încă nesatisfăcute de către piață – și vor examina orice obstacole care ar putea să stea în calea realizării unor astfel de măsuri, în scopul reducerii lor.
Vor întări rolul serviciilor publice din domeniul ocupării forței de muncă, de la toate nivelurile, în identificarea oportunităților locale de ocupare a forței de muncă și în îmbunătățirea funcționării piețelor locale ale forței de muncă.
În România, gradul de ocupare a populației nu este identic pe întreg teritoriul, existând diferențe de la o regiune la alta în ce privește nivelul acestui indicator. În regiunile nord-est și sud- est gradul de ocupare a populației este mai mic în comparație cu regiunile centru și nord-vest, unde gradul de ocupare este mai mare.
La nivel județean se elaborează anual programe de dezvoltare economico-socială. Consiliile județene și consiliile locale de la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, formate din reprezentanți aleși de colectivitățile locale, au ca atribuție elaborarea, aprobarea și adoptarea de strategii și programe de dezvoltare economico-socială județene și locale.
În România, Guvernul promovează parteneriatele între toți actorii implicați, inclusiv cu partenerii sociali, în implementarea strategiilor de la nivel local
Elaborarea Planurilor Regionale de Dezvoltare, întocmite de regiunile de dezvoltare, precum și elaborarea Planul Național de Dezvoltare, s-a realizat prin consultarea și participarea instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale care au competențe în domeniile abordate, prin dialog cu reprezentanți ai instituțiilor de cercetare, prin consultări cu reprezentanți ai partenerilor sociali.
Linia directoare 12 – Reforme fiscale pentru ocupare și formare profesională
Fiecare stat membru va stabili un obiectiv dacă este nevoie prin luarea în considerare a nivelului prezent, pentru reducerea treptată a poverii generale a impozitelor și acolo unde este cazul, va stabili un obiectiv de reducere treptată a presiunii fiscale asupra forței de muncă, în special pentru forța de muncă relativ necalificată și cu salarii mici.
Astfel de reforme ar trebui efectuate fără a se periclita redresarea finanțelor publice sau durabilitatea pe termen lung a sistemelor de securitate socială.
Va oferi stimulente și va îndepărta barierele fiscale din calea investițiilor în resursele umane. Va examina oportunitatea utilizării de resurse alternative a venitului din impozite, printre altele pe energie și emisiile poluante, ținând seama de tendințele curente de pe piață, mai ales de pe piețele petrolului.
Pilonul III – Promovarea capacității de adaptare a întreprinderilor si a angajaților acestora
În România a fost creat cadrul legislativ și instituțional necesar dezvoltării parteneriatului social, reprezentanții asociațiilor patronale și organizațiilor sindicale fiind implicați în elaborarea politicilor și strategiilor din domeniul ocupării forței de muncă.
Parteneriatele se dezvoltă atât la nivel național prin încheierea unor acorduri tripartite, cât și la nivel regional și local, prin implicarea activă a organelor regionale și locale a organizațiilor societății civile, care oferă servicii mai apropiate de cetățeni și sunt mai bine adaptate nevoilor specifice ale comunităților.
Deoarece în această etapă economia României trebuie să se adapteze în toate sectoarele de activitate pentru a deveni competitivă, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea și diversificarea activității în întreprinderi.
În acest sens au fost înființate și funcționează următoarele instituții:
Consiliul Economic și Social (CES), organism tripartit, autonom, de interes public, constituit în scopul realizării dialogului social dintre Guvern, sindicate și patronate și al asigurării climatului de pace socială.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, instituție cu conducere tripartită care are ca atribuție principală implementarea politicii de ocupare a forței de muncă precum și a celei de protecție socială a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Consiliul Național de Formare Profesională a Adulților (CNFPA), autoritate administrativă autonomă, organizată în sistem tripartit, cu rol consultativ în promovarea politicilor și strategiilor privind formarea profesională a adulților.
Un rol important în dezvoltarea capacității de adaptare a întreprinderilor și a angajaților acestora la cerințele unei economii dinamice, bazată pe cunoaștere, îl constituie formarea profesională continuă prin care persoanele adulte își dezvoltă aptitudinile, își îmbogățesc cunoștințele și își ameliorează calificarea tehnică sau profesională.
Dialogul social în domeniul formării profesionale continue a adulților este instituționalizat la toate nivelurile, partenerii sociali implicându-se în dezvoltarea politicilor prin acorduri și programe specifice.
Linia directoare 13 – Modernizarea organizării muncii
Partenerii sociali sunt invitați:
– să negocieze și implementeze la toate nivelele corespunzătoare acorduri pentru modernizarea organizării muncii, inclusiv acorduri de muncă flexibile, cu scopul de a face ca întreprinderile să fie productive și competitive, atingând echilibrul necesar între flexibilitate și securitate și ameliorând calitatea locurilor de muncă. Domeniile care urmează să fie acoperite includ, de exemplu, introducerea tehnologiilor noi, a noilor forme de muncă și a problemelor programului de lucru, cum ar fi exprimarea timpului de lucru printr-o cifră anuală, reducerea programului de lucru, reducerea orelor suplimentare, dezvoltarea muncii cu program redus, posibilitatea de întrerupere a carierei și problemele de securitate a locului de muncă legate de acestea; și
– în contextul procesului Luxemburg să raporteze anual asupra acelor aspecte de modernizare a organizării muncii care au fost acoperite prin negocieri, precum și asupra stării aplicării lor și impactului asupra funcționării ocupării și a pieței forței de muncă.
O parte din sindicatele din România sunt afiliate la Confederația Sindicală Europeană (European Trade Union Confederation -ETUC) asigurând o armonizare a politicii sindicale naționale cu cea europeană, participând activ la programele de formare și informare a forței de muncă.
Obiectivele principale sunt menținerea unui dialog permanent și susținerea de negocieri între sindicate și patronate în vederea obținerii unor acorduri privind modernizarea organizării muncii, negocierea unor contracte de muncă cât mai flexibile
Măsuri
În cadrul negocierilor pentru Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național, sindicatele și patronatele au convenit introducerea unor prevederi noi, printre care se numără:
– salariatele care renunță la concediul legal pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, pot opta pentru program decalat, cu alte ore de începere a programului de lucru, dacă activitatea unității o permite;
angajatorul are obligația de a permite salariatelor gravide efectuarea de controale
medicale, în timpul programului de lucru, fără să le fie afectate drepturile salariale, conform recomandărilor medicului specialist;
salariatele gravide, începând cu luna a cincea de sarcină, precum și cele care alăptează, nu vor fi chemate la ore suplimentare și nu vor fi trimise în deplasare sau nu vor putea fi detașate
decât cu acordul lor;
la solicitarea Comitetului de sănătate și securitate în muncă angajatorul are obligația să evalueze riscurile pe care le presupune locul de muncă al salariatei care anunță că este însărcinată, precum și al salariatei care alăptează și să le informeze cu privire la acestea;
Comitetul de sănătate și securitate în muncă, constituit în cadrul unităților în care numărul angajaților este mai mare de 50 și femeile reprezintă cel puțin 20% din personal, va avea în componență cel puțin o femeie. Instituții responsabile: partenerii sociali
Linia directoare 14 – Analiza cadrului juridic existent și propuneri de noi prevederi
În parteneriat cu partenerii sociali acolo unde este cazul, sau pe baza acordurilor negociate de către partenerii sociali, statele membre:
vor analiza cadrul de reglementare existent și vor examina propunerile de noi prevederi și stimulente pentru a se asigura faptul că vor contribui la reducerea barierelor din calea ocupării, la facilitarea introducerii unei organizări moderne a muncii și vor ajuta piața forței de muncă să se adapteze la schimbările structurale din economie;
în același timp, luând în considerare faptul că formele de ocupare sunt tot mai diverse, vor examina posibilitatea de încorporare în legislația națională a unor tipuri mai flexibile de contract și se vor asigura că cei care lucrează în cadrul noilor contracte flexibile se bucură de o securitate corespunzătoare și de un statut ocupațional mai înalt, compatibil cu nevoile întreprinderii și cu aspirațiile lucrătorilor;
se vor strădui să asigure o aplicare mai bună la nivelul locului de muncă a legislației existente în domeniul sănătății și al protecției muncii prin urgentarea și întărirea aplicării ei, prin oferirea unei orientări pentru a ajuta întreprinderile, în special IMM, să respecte legislația existentă, prin îmbunătățirea formării profesionale în sănătate și protecția muncii, și prin promovarea de măsuri pentru reducerea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale în sectoarele care, prin tradiție, au un risc mare.
În ultimii ani, în România s-au înregistrat evoluții pozitive în dezvoltarea parteneriatului social, fiind creat cadrul instituțional și legislativ adecvat pentru participarea asociațiilor patronale și organizațiilor sindicale la luarea deciziilor în domeniul economico-social.
Astfel, în vederea instituționalizării dialogului social la toate nivelele, prin Legea nr.109/1997 a fost înființat Consiliul Economic și Social, organism tripartit cu rol consultativ în stabilirea politicii economice și sociale, având ca obiective majore realizarea dialogului social dintre Guvern, sindicate și patronat, precum și asigurarea climatului de pace socială de natură a media stările conflictuale intervenite între partenerii sociali.
Linia directoare 15 – Sprijinirea adaptabilității ca o componentă a învățării continue
Pentru a perfecționa nivelul competenței din cadrul întreprinderilor ca o componentă cheie a învățării continue. Partenerii sociali sunt invitați, la toate nivelele relevante, să încheie acorduri, atunci când este cazul, cu privire la formarea continuă pentru a facilita adaptabilitatea și inovația, mai ales în domeniul tehnologiei informatice și al comunicării.
În această etapă de tranziție, economia României trebuie să se adapteze, în toate sectoarele de activitate, pentru a deveni și a se menține competitivă. În acest context, parteneriatul social devine o modalitate eficientă de a asigura modernizarea și diversificarea activităților economice.
De asemenea, modernizarea și retehnologizarea proceselor de producție duc pe de o parte la creșterea calității produselor și serviciilor precum și la necesitatea actualizării competențelor pentru păstrarea locului de muncă și dezvoltarea carierei. Formarea continuă se impune ca o necesitate, ca urmare a progresului tehnic caracterizat prin modernizarea utilajelor și tehnologiilor.
Pentru a răspunde provocărilor unei economii bazate pe competențe, pe cunoaștere și tehnologie înaltă, este necesar ca partenerii sociali să își asume un rol important în formarea inițială și continuă.
Atât unitățile de învățământ profesional și tehnic, cât și furnizorii de formare profesională, mai ales agenții economici, cu sprijinul partenerilor sociali, devin centre de formare continuă.
Rata globală de acces la cursurile de formare profesională continuă (reprezentând ponderea participanților la cursuri în total angajați din toate întreprinderile care au format obiectul anchetei) a fost pe ansamblu de 7,6%. Rata globală de acces la cursurile FPC a femeilor depășește pe cea corespunzătoare bărbaților pentru unele activități economice.
4.4. Pilonul IV – Asigurarea egalității de șanse între femei si bărbați
Programul de Guvernare pentru perioada 2001-2004 își propune promovarea egalității de șanse între femei și bărbați. În acest sens, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale derulează acțiuni și măsuri în vederea realizării acestui obiectiv, în cooperare cu alte instituții, partenerii sociali și reprezentanții societății civile.
Legislația națională este, în general, armonizată cu acquis-ul comunitar din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de șanse.
Prima lege din România având reglementari explicite în acest domeniu este Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, care a fost inițiată și promovată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Actul normativ conține prevederi privind plata egală pentru munca de valoare egală, măsuri concrete de protecție a angajaților împotriva unor concedieri ca reacție a angajatorului la o plângere privind discriminarea pe bază de sex, obligații ale angajatorilor de a aduce la cunoștința angajaților prevederile legii.
Linia directoare 16 – Abordarea integrată a egalității de șanse între femei și bărbați pentru toți cei patru piloni
Statele vor adopta o abordare politică urmărind integrarea egalității de șanse între femei și bărbați în aplicarea măsurilor propuse pentru cei patru piloni ai liniilor directoare:
prin dezvoltarea și consolidarea sistemelor de consultare cu organismele cu atribuții în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați;
prin aplicarea de proceduri de evaluare a impactului fiecărei linii directoare asupra egalității de șanse între femei și bărbați;
prin definirea de indicatori de măsurare a progresului înregistrat în materie de egalitatea
șanselor în cazul fiecărei linii directoare.
Pentru prima dată, după anul 1990, Guvernul și-a propus crearea unui sistem real și eficient de realizare a egalității de șanse între femei și bărbați, în toate domeniile vieții publice.
De asemenea, Planul Național de Acțiune pentru egalitatea de șanse între femei si bărbați, aprobat prin H.G. nr. 1273/2000, sintetizează liniile directoare ale unei strategii naționale pentru sprijinirea respectării principiului egalității între sexe și de promovare a participării femeilor la viața socială, în toate domeniile de activitate. Astfel, se recunoaște, ca o necesitate contemporană și ca o condiție esențială a progresului, participarea socială deplină a femeilor și bărbaților în calitate de parteneri egali.
Legislația națională, din punctul de vedere al prevederilor referitoare la egalitatea de șanse, este în general în concordanță cu acquis-ul comunitar, se remarcă însă, lipsa monitorizării acestei legislații prin instituțiile specializate. Codul Muncii menționează dreptul la muncă al tuturor cetățenilor precum și asigurarea afirmării femeii în condiții de deplină egalitate socială cu bărbatul, beneficiind, la muncă egală cu acesta, de o retribuție egală, precum și de măsuri speciale de ocrotire.
Linia directoare 17 – Reducerea discrepanțelor dintre cele două sexe pe piața muncii
Împreună cu partenerii sociali, Statele:
își vor intensifica eforturile de reducere a diferențelor dintre rata șomajului la femei și la bărbați prin susținerea activă a creșterii gradului de ocupare al femeilor și vor lua în considerare stabilirea unor obiective naționale în conformitate cu obiectivele enunțate în concluziile Consiliului European de la Lisabona;
vor lua măsuri pentru a se ajunge la o reprezentare echilibrată a femeilor și bărbaților în toate sectoarele de activitate și în toate profesiile;
vor adopta măsuri pozitive pentru promovarea unei remunerări egale pentru o muncă egală sau pentru o muncă de valoare echivalentă și pentru a reduce diferențele de venit între femei și bărbați:
a) atât în sectorul public cât și în cel privat, să se întreprindă acțiuni în vederea eliminării diferențelor de remunerare între bărbați și femei
b) trebuie identificat și corectat impactul politicilor asupra diferențelor de remunerare între bărbați și femei;
vor lua în considerare utilizarea tot mai frecventă a măsurilor care au în vedere promovarea femeilor, în vederea reducerii inegalităților dintre femei și bărbați.
Reducerea discrepanțelor dintre cele două sexe pe piața muncii și realizarea egalității de
tratament a angajaților femei și bărbați contribuie la creșterea coeziunii sociale, la performanța economică și la dezvoltarea sectoarelor de activitate ale economiei naționale.
În România, coeziunea socială este văzută ca un factor stabilizator, un sistem de combatere a sărăciei, a excluderii sociale, de îmbunătățire a calității vieții tuturor membrilor societății.
Concluzii
Problema șomajului reprezintă un aspect major al echilibrului macroeconomic al unei economii, corelată cu realizarea creșterii economice actuale și potențiale. Astfel, șomajul devine o parte importantă a politicilor macroeconomice, cu relevante implicații economice și sociale.
Populația tânără se reduce atât numeric cât și ca proporție în populația totală. Natalitatea foarte scăzută, reacție la politicile pro-nataliste promovate voluntarist în anii ’60 și ’80 precum și emigrația, ambele fenomene efect al condițiilor extrem de grele de viață moștenite de la regimul de dictatură precum și al insecurității perioadei de tranziție (foarte lungă în cazul României) conduc la apariția unor generații mai mult decât reduse numeric, în ciuda existenței unei populații de vârstă fertilă (deci, mai ales populație tânără) foarte numeroasă.
Urmare a acestei serii de șocuri, declinul demografic, cu consecințe asupra evoluțiilor economice pe termen lung devine greu reversibil.
Declinul populației totale se generalizează începând cu anul 2025 la un orizont temporar pe termen lung. Însă, în ceea ce privește situația populației în vârstă de muncă, efectul declinului este aproape imediat, pe termen mediu, începând cu anul 2011 producându-se generalizarea fenomenului.
Noile tendințe demografice anunță, cu un grad mare de probabilitate, o modificare importantă a structurilor societății.
Indicatorii statistici folosiți pentru analizarea fenomenelor de pe piața forței de muncă din România provin din două surse de date diferite : Balanța Forței de Muncă (BFM) și Ancheta asupra forței de muncă în gospodării (AMIGO). Cele două serii de date nu sunt comparabile deoarece metodele de colectare și de calcul sunt diferite, dar analiza datelor din ambele serii poate oferi o imagine completă și reală asupra pieței muncii.
În județul Bacău, ponderea salariaților atinge un procent de 65-67%, cu diferențe majore între mediul urban și cel rural; salariații reprezintă numai 36% din populația ocupată din mediul rural.
Corelat, proporția lucrătorilor pe cont propriu (inclusiv lucrătorii familiali neremunerați) este relativ mare în județul Bacău: 33-35% din populația ocupată totală (cu un maxim de peste 64% în mediul rural). Această structură este asociată cu importanța ocupării în sectorul agricol, mai ales în mediul rural. Profilul dominant la nivel regional al cererii de forță de muncă pare să fie dat de următoarele domenii (în ordinea numărului de locuri de muncă vacante la nivel regional): mecanică, industrie textilă și pielărie, constructii, comert, fabricarea produselor din lemn, turism, industrie alimentară, electric.
Strategia de dezvoltare economică durabilă a județului Bacău reprezintă un demers pe termen lung, un instrument care urmărește stabilirea într-o manieră unitară a principalelor obiective de dezvoltare la nivel județean, acțiunile prioritare pentru atingerea acestora și principalii actori și rolurile acestora.
Abordarea integrată a acestor aspecte va conduce la o mai bună coordonare a actorilor locali și intervențiilor acestora și rezolvarea mai eficientă a problemelor de dezvoltare economico-sociale, Strategia de dezvoltare economică a județului Bacău, orizont 2010 – 2030, contribuind în mod semnificativ la dezvoltarea socio-economică viitoare a județului Bacău.
Prevenirea și combaterea șomajului în rândul tinerilor și a șomajului de lungă durată constituie o problemă majoră și o preocupare imediată a Guvernului României.
Măsurile avute în vedere pentru soluționarea acestei probleme reprezintă o prioritate pentru autorități, promovându-se măsuri speciale de formare profesională pentru tineri și adulți, corespunzător cerințelor pieței muncii, pentru îmbunătățirea capacității de angajare și prelungirea vieții active. O prioritate o constituie și îmbunătățirea bazelor de date cu privire la oferta de locuri de muncă existente pe piața muncii, prin informatizarea sistemului de colectare a datelor
AJOFM Bacău, monitorizează atent fenomenul șomejului la nivel teritorial, adoptând măsuri cum ar fi aplicarea legii nr. 106/2011- pentru modificarea si completarea Legii nr.279/2005, privind ucenicia la locul de munca, specifica in ce conditii un angajator poate incheia un contract de ucenicie la locul de munca, prin care se realizeaza formarea profesionala a ucenicului.
Site-ul agenției locale, http://www.bacau.anofm.ro, publică în permanență informații referitoare la noile locuri de muncă apărute, cursuri, statistici, evenimente, proiecte și strategii.
Implementarea concepției și mentalității de susținere a formarii continue sau a educației permanente, fără discriminare socială, va răspunde necesităților de adaptare rapidă la schimbările structurale ale economiei și tehnologiei, care să facă față unei mari mobilități profesionale previzibile în perspectivă. Pentru a înlătura dezechilibrele existente pe piața muncii între cererea și oferta de forță de muncă, Guvernul își propune măsuri reglatorii privind adaptarea ofertei educaționale la cerințele locale ale pieței muncii, stimularea mobilității forței de muncă, precum și îmbunătățirea serviciilor de mediere oferite persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă și aplicarea de măsuri active de combatere a șomajului.
Bibliografie
Cărți:
Academia Română, Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2009
Angelescu Coralia, Stănescu Ileana, Economie politică – elemente fundamentale, Ed.Oscar Print, București, 2000.
Dobrotă Niță „Dicționar de economie”, Editura Economică, București 1999
John Mayard Keynes, „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită
Sănduleasa Andra – Bertha, Atitudinea tinerilor din România față de muncă, Sesiunea de comunicări științifice 2007
Documente interne ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și ale Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Observatorul Național al Ocupării și Formării Profesionale a Forței de Muncă
Balanța forței de muncă, anii 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014, 2015, statistici lunare;
Planul Național de Acțiune pentru Ocuparea Forței de Muncă 2009 – 2011
Plan Regional de Acțiune pentru Dezvoltarea Învățământului Profesional și Tehnic 2008-2013, regiunea nord- est;
Plan de acțiune pentru ocupare și incluziune socială, regiunea nord- est, 2009- 2011;
Studiu comprehensiv privind nevoile în domeniul ocupării în 50 de localități din regiunile nord-est, centru și sud – EST raport de cercetare, 2010;
Raportărin lunare ale anului 2014, privind rata șomajului, statistici pe vârste, ocupații, nivel de instruire, pentru județul Bacău.
Web
www.anofm.ro- site-ul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă
www.bacau.anofm.ro – site-ul Agenției Național pentru Ocuparea Forței de Muncă Bacău
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategii de Combatere a Somajului Ån Plan Teritorial (ID: 147107)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.