Strategii DE Activitati Prin Joc Didactic Matematic In Ciclul Prescolar

Pedagogie

Strategii DE Activitati Prin Joc Didactic Matematic In Ciclul Prescolar

Byadmin ianuarie 1, 2024

STRATEGII DE ECTIVITAȚI PRIN JOC DIDACTIC MATEMATIC ÎN CICLUL PREȘCOLAR

CAPITOLUL 1

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

REFORMA MATEMATICII ÎN CICLUL PREȘCOLAR.

CAPITOLUL 2

FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICA A TEMEI

2.1. CONCEPTUL DE JOC MATEMATIC

2.2. STRUCTURA ȘI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC MATEMATIC

2.3. TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE ÎN CICLUL PREȘCOLAR

CAPITOLUL 3

MINICULEGERE DE JOCURI

CONCLUZII

ANEXE

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

1.1. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

”Nu ne putem imagina copilăria fără râsetele și jocurile sale. Sufletul și inteligența devin mari prin joc. Despre un copil nu se poate spune că el crește și atât; trebuie
să spunem că el se dezvoltă prin joc.” (Jean Chateau)

Pornind de la ideea ca matematica a devenit în zilele noastre un instrument esențial de lucru pentru totalitatea științelor și domeniilor tehnice, este firesc ca în centru preocupărilor actuale ale școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândirii micilor preșcolari, prin evidența relațiilor matematice, prin fundamentarea șțiintifică a conceptelor, prin introducerea progresivă , gradată a limbajului matematic modern.

Cunoașterea particularităților psihofizice ale preșcolarului la intrararea în grădiniță constituie baza succesului în activitatea instructiv-educativă,controlul demersului didactic plecând de la cunoașterea în profunzime a copilului.

Grădinița oferă mediul educațional bogat în stimuli care invită la investigație și acțiune, experiențele de învățare diverse, contribuie la inițierea unor procese complexe de dezvoltare și maturizare în sensul socializării, dar și al definirii treptate a personalității

În accepția lui obișnuită, cuvântul ,,joc” desemnează o activitate ludică propriu-zisă, fizică sau mentală, spontană și urmărită prin ea însăși, fără utilitate imediată, generatoare de distracție, de plăcere și de reconfortare. Ca una dintre cele mai caracteristice activități ale copilului, jocul, în varietatea formelor lui este tot mai mult valorificat din punct de vedere pedagogic, în intenția de a imprima un caracter mai atrăgător activităților preșcolare în care acesta tinde să fie integrat.

Mi-am ales lucrarea de licență cu titlul „Strategii de activități prin joc didactic matematic în ciclul preșcolar” deoarece utilizarea jocului didactic în desfășurarea activitățiilor matematice accelerează dobândirea cunoștințelor și a terminologie matematice și contribuie la dezvoltarea proceselor psihice. Copilul învață să folosească limbajul ca instrument de informare, comunicare și exprimare.

Lucrarea metodico-ștințifică pentru obținerea licenței cu titlul „Strategii de activități prin joc didactic matematic în ciclul preșcolar” cuprinde 3 capitole.

Primul capitol se referă la motivarea alegerii temei și la reforma curriculară în domeniul matematicii la preșcolari, punându-se accent pe curriculum integrat.

Capitolul II se referă la „ Fundamentarea științifiă a temei” care cuprinde : conceptul de joc, sructura și metodologia de organizare a jocului, precum și tipuri de jocuri matematice folosite la preșcolari.

În ultimul capitol am realizat o „miniculegere” de jocuri matematice folosite pentru dobândirea, aprofundarea, sistematizarea și recapitularea cunoștințelor matematice la copiii de vârstă mică.

Lucrarea cuprinde în final o serie de anexe: fișe de lucru, proiecte de lectie și concluzii.

Prin prezenta lucrare mi-am propus să prezint cât mai multe exmple practice inițiate în cadrul acestui tip de activități și m-a preocupat găsirea celor mai elocvente aspecte ale educării elevilor prin joc ce constituie activitatea predomonantă a preșcolarilor.

„Jocul este și o pregătire pentru viața de mai târziu, dar mai presus de toate, el este însăși viața copilului” (Mc. Dougall)

Jocul – prietenul din todeauna al copilariei,are un rol deosebit in dezvoltarea multiraterala a prescolarului.

Jocul-dupa A.S.Makarenka-,,are în viața copilului o importanță tot așa de mare ca și munca sau serviciul pentru adult‘‘.De aceea în grădiniță cea mai mare parte din regimul zilei este dedicatat jocurilor și activităților alese de copii.

1.2. REFORMA MATEMATICII ÎN CICLUL PREȘCOLAR

În contextul actualei reforme curriculare a învatamântului românesc, este firesc ca în centrul preocuparilor actuale ale școlii românești să se situeze cultivarea accentuată a gândirii logice a micilor școlari și cum am putea mai bine rezolva problema decât prin evidențierea relațiilor matematice prin fundamentarea științifică a conceptelor, prin introducerea progresivă a limbajului matematic modern. De aceea se impune ca grădinița să ofere elevului mijloacele necesare progresului său continuu în cunoaștere ăi adaptare. Acest progres trebuie să se axeze pe însușirea capacităților esențiale, pe cultivarea unei gândiri suple,dialectice, să-i asigure însușirea de sisteme logice, de metode și instrumente de învățare prin activitate proprie.

Problemele concrete de viață, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat și nu pot fi soluționate decât apelându-se la cunoștinte, deprinderi, competențe ce nu sunt încadrate în contextul strict al unui obiect de studiu.Pentru ca peșcolarii zilelor noastre să facă față solicitărilor lumii contemporane, trebuie să le formăm capacitatea de a realiza transferuri rapide și eficiente între discipline, de a colecta, sintetiza și de a pune la lucru împreunã cunoștintele dobândite prin studierea disciplinelor școlare.

Dacă succesul școlar este dat de performanța preșcolarului în cadrul contextelor disciplinare, succesul în viața personală, profesională și socială este dat tocmai de capacitatea de a ieși din tiparul unei discipline și de a realiza conexiuni și transferuri rapide între discipline, pentru soluționarea problemelor ivite.

„Cel mai putenic argument pentru integrarea curriculum-ului este chiar faptul că viața nu este împărțită pe discipline”

J. Moffett

“Lăsați copilul să vadă, să audă, să descopere, să cadă, să se ridice și să se înșele.
Nu folosiți cuvinte când acțiunea și faptul însuți, sunt posibile."
Pestalozzi

Pornind de la acest îndemn, trebuie să-i invățăm pe copii să învingă dificultățile prin intervenții reale, posibile, să-i facem să-și exerseze capacitatea de a opta și de a decide.

Noul plan de învățământ prezintă o abordare sistematică permite parcurgerea modulară și interdisciplinară a conținuturilor categoriile de activități și asigură adaptarea schemei orare la nivelul unității preșcolare , pe durata unei zile , în funcție de regimul grădiniței . Ca noutăți , planul de învățământ prezintă :

– o nouă structură , pe două niveluri de vârstă;

o construcție diferită , în funcție de tipul de program al grădiniței ;

-un număr minim și unul maxim de activități pe săptămână pentru fiecare nivel de vârstă în parte ;

Datorită schimbărilor permanente care se produc în societatea actuală , cadrele didactice trebuie să se adapteze din mers la noile cerințe ale sistemului educațional actual , acest lucru putându-se realiza doar prin autoeducație permanentă .

Educatoarea trebuie să fie capabilă :

să se adapteze la condițiile concrete ;

să privească critic,de pe poziții practice – raportarea la propria experiență , măiestrie ;

să privească contextual activitățile instructiv – educative .

Noua programă pentru învățământul preșcolar prezintă o abordare sistematică , în vederea asigurării :

– continuității în interiorul aceluiași ciclu curricular, interdependenței dintre disciplinele școlare și categoriile de activități din învățământul preșcolar, deschiderii spre modulele de instruire opționale .

Acum se pune accent pe trecerea de la un învățământ predominant reproductiv într- unul în esență creativ . Noile finalități pentru învățământul preșcolar sunt următoarele :

– asigurarea dezvoltării normale și depline a copilului preșcolar , valorificând potențialul fizic și psihic al fiecăruia , ținând seama de ritmul propriu al copilului , de nevoile sale afective și de activitatea sa fundamentală – jocul ;

– îmbogățirea capacității copilului preșcolar de a intra în relațiile cu ceilalți copii și cu adulții , de a interacționa cu mediul , de a-l stăpâni prin explorări , exerciții , încercări , experimentări ;

– sprijinirea copilului preșcolar pentru a dobândi cunoștințe, capacități și atitudini necesare activității viitoare în școală , precum și vieții sale ulterioare în societate.

Curriculum-ul integrat presupune o anumitã modalitate de predare și o anumitã modalitate de organizare și planificare a instruirii și produce o inter-relaționare a disciplinelor sau obiectelor de studiu, astfel încât să se răspundã nevoilor de dezvoltare ale elevilor.

Integrarea conținuturilor vizează stabilirea de relații strânse între elemente precum: concepte, abilități, valori aparținând disciplinelor școlare distincte.Din acest punct de vedere, literatura de specialitate identifică următoarele posibilități:

Integrare intradisciplnaritatea/monodisciplinară

Integrare multidisciplinară;

Integrare pluridisciplinară;

Integrare transdisciplinară

Monodisciplinaritatea/ intradisciplinaritatea este o modalitate de abordare a realității și de organizare a conținuturilor pe discipline predate relativ independent una de cealaltă. Avantajul acestei abordări îl constituie faptul că elevul are un traseu de învățare care-i poate garanta atingerea unor performanțe, în special la nivelul cunoștințelor și al competențelor cognitive. Dezavantajul major este hiperspecializarea (specializare limitată) și lipsa unei perspective de ansamblu asupra realității.

Multidisciplinaritatea presupune existența unor transferuri disciplinare care se realizează în special prin juxtapunerea unor cunoștințe, informații sau metode din mai multe domenii, în scopul evidențierii caracteristicilor comune ale acestora. Riscul principal al acestei abordări constă în supraîncărcarea programelor și a manualelor școlare și volumul mare de informații redundante.

Pluridisciplinaritatea constă într-o abordare complexă (din mai multe perspective) a unei problematici, teme sau situații, în scopul evidențierii relațiilor multiple existente între diverse realități. Această abordare conduce către enciclopedism și nu este recomandabilă pentru nivelurile care cer o specializare înaltă.

Transdisciplinaritatea presupune întrepătrunderea mai multor domenii și coordonarea cercetărilor astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spațiu de cercetare. În învățarea școlară, abordarea transdisciplinară pornește de la o temă, dar scopul ei este dincolo de informație și de subiect, forma de organizare a conținuturilor fiind axată pe nevoile și interesele elevului (pe comunicare, decizie, creație, inovație).

Comparativ cu aceste abordări, interdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen, abordare care implică transferuri de cunoștințe, concepte, metode de abordare astfel încât ceea ce rezultă să poată fi contextualizat și aplicabil în situații de viață reală.

Spre deosebire de multidisciplinaritate,care presupune o simplăcorelare a disciplinelor, interdisciplinaritatea presupune ointersectare a diferitelor arii curriculare.

Interdisciplinaritatea presupune interactiunea deschisă între anumite competențe sau conținuturi interdependente, proprii mai multor discipline. Aceasta prezintă o serie de avantaje cum ar fi :

învățarea prin cooperare, învătarea pe bazade proiecte;

permite colaborarea directă și lucrul în echipă între specialiști mai multor discipline;

contribuie la crarea unor structuri mentale și acțional-comportamentale flexibile și integrate, cu mare potential de transfer și adaptare,

Deci, predarintă o serie de avantaje cum ar fi :

învățarea prin cooperare, învătarea pe bazade proiecte;

permite colaborarea directă și lucrul în echipă între specialiști mai multor discipline;

contribuie la crarea unor structuri mentale și acțional-comportamentale flexibile și integrate, cu mare potential de transfer și adaptare,

Deci, predarea integrată este o strategie ce presupune schimbări nu numai în planul organizării conținuturilor, ci în „ambianța” predării și învățării. Punctul de pornire în domeniul proiectării și implementării curriculumului îl constitue elevul și experientă sa.

Deci, Betty Jean Eklund Shoemaker afirma: „ Educația trebuie organizată astfel încât să traverseze barierele obiectivelor de studiu, aducând împreună diferite aspecte ale curriculumului în asociații semnificative care să se centreze pe ariile mai largi de studiu. Predarea și învățarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistică, reflectând lumea reală, care este interactivă”

CAPITOLUL II

FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICA A TEMEI

2.1 CONCEPTUL DE JOC MATEMATIC

„Omul este un om întreg numai atunci când se joacă” (Fr. Schiller)
Jocul este o școala deschisă, cu un program tot atât de bogat precum este viața. Prin joc, viitorul este anticipat și pregătit. Se apreciază chiar că jocul îndeplinește în viața copilului de 3-7 ani același rol ca munca la adulți. Este forma specifică în care copilul își asimilează munca și se dezvoltă.
Este suficient să amintim concentrarea copilului prins în joc, precum și gravitatea cu care el urmarește respectarea unor reguli sau lupta în care se angajează pentru a câștiga. Copiii se joaca pentru a se juca.
Jocul este o forma de activitate bine gândită, necesară și indispensabilă procesului educației, este o activitate prin care conținutul, forma și funcționalitatea sa specifică nu se confundă cu nici o altă formă de activitate instructiv-educativă, motiv pentru care nu poate fi suplinită și nici nu este în măsură să suplinească pe una din ele.
Pentru a întelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-educativă, trebuie să cunoaștem și celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umană, activitate dominantă la vârsta preșcolară, factor hotarâtor în viața copilului preșcolar. Aceste sensuri indică, fie poziția jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educatiei.
Jocul este o activitate specific umană, dominantă în copilărie, pentru că numai oamenii îl practică în adevaratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activități desfășurate de om, fiind în strânsă legatură cu acestea. Este determinat de celelalte activităti – învățarea, munca, dar în același timp este puternic implicat în acestea. Învațarea, munca, creația, includ elemente de joc ți în același timp jocul este purtatorul unor importante elemente psihologice de esența neludică ale celorlalte activități specific umane.

Una din cele mai importante forme de manifestare a copilului este jocul. Jocul este extrem de important pentru copil. Jocurile la vârsta preșcolară au un caracter imitativ. Copiii repetă și reproduc în jocurile lor ceea ce au reușit să obseve în mediul înconjurător. Jocul este ca un exercițiu cu ajutorul căruia copilul se pregătește pentru viață. Este vorba despre un exercițiu care prin îndrumare, duce la perfecționare și dezvoltare.

Lucian Blaga spunea că “înțelepciunea și iubirea copilului este jocul”. În mod obișnuit, asemenea activitate este considerată ca izvorâtă din nevoia de acțiune, de mijlocire a copilului – o modalitate de a-și consuma energia sau de a se distra, un fel plăcut de a utiliza timpul.

Jocul este extrem de important pentru copil. Dacă te oprești vreodată să privești cum se joacă copiii, observi că sunt atât de ocupați, atât de prinși în „vraja jocului”, încât ai putea afirma că pentru moment aceștia trăiesc într-o lume doar a lor, o lume magică unde totul este posibil. Jocul implică situații ce oferă prilejurile cele mai bogate prin care copilul învață experimentând.

Pentru copil, jocul este munca sa, iar adulții nu trebuie să minimalizeze această activitate, nici seriozitatea cu care ea este îndeplinită de cei mici. Mai degrabă, adulții trebuie să se bucure că micuții învață făcând efectiv ceva, așa cum spune un vechi proverb chinezesc:

“Aud și uit,

Văd și țin minte,

Fac și înțeleg”.

În literatura psihopedagogică, jocul este considerat ca o activitate complexă a copiilor, în care ei reflectă și reproduc lumea și societatea, aflându-se și integrându-se la dimensiunile lor.

Încă din secolul trecut, problematica jocului i-a preocupat pe diverși specialiști. Psihologi, pedagogi, antropologi, filosofi au încercat să explice natura jocului, conturându-se anumite teorii care, la vremea lor, au fost acceptate total, dar apoi li s-au adus anumite critici.

Aceste teorii au oferit concluzii valoroase pentru înțelegerea apariției, manifestării și esenței jocului. Privind aceste contribuții în ansamblul lor, ele pot fi grupate în două categorii de interpretări ale jocului, respectiv biologizante și psihosociologice.

Importanța pe care o are jocul în viața copilului este conferită de faptul că satisface dorința firească de manifestare, de acțiune și de afirmare a independenței copilului. Prin joc copilul învață să descifreze lumea reală, motiv pentru care H. Vallon apreciază jocul ca pe o activitate de pre-învățare. Acționând asupra obiectelor și ființelor din jur, copilul cunoaște treptat lumea, își satisface nevoia de mișcare și înțelegere, dobândește încrederea în forțele proprii.

Există mai multe definiții referitoarea la conceptul de joc didacic:

Definiție 1.

Jocul didactic este un tip de joc care îmbină elementele instructiv-educative cu elementele distractive.

Definiție 2.

Jocul didactic este un tip de joc prin care educatoarea consolidează, precizează, verifică și îmbogățește cunoștințele predate preșcolarilor, înlesnind rezolvarea problemelor propuse acestora, le pune în valoare și antrenează capacitățile creatoare ale acestora.

Definiie 3.

Jocul didactic este o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului, prin care se realizeză sarcinile instructiv-educative ale învățmântului. El reprezină un ansamblu de acțiuni și operații care, paralel cu destinderea, buna dispoziție și bucuria, urmărește obiective de pregătire intelectuală, tehnică, morală, fizică a copilului. Așadar, atunci când jocul este utilizat în procesul de înățământ, el dobândește funcții psiho-pedagogice semnificative, asigurând participarea activă a copilului la lecții sporind interesul de cunoaștere față de conținutul lecțiilor. Între jocul didactic și procesul instructiv-educativ există o dublă legătură: jocul sprijină și îmbunătățește procesul instructiv-educativ fiind însă și condiționat de acesta prin pregătirea anterioară a copilului în domeniul în care se desfășoară jocul. Jocul didactic constituie una din principalele metode active, deosebit de eficientă în activitatea instructiv-educativă cu preșcolarii și școlarii mici. Importanța acestui mijloc de instruire și educare este demonstrată și de faptul că reprezintă nu numai o metodă de învățământ ci și un procedeu care însoțește alte metode sau poate constitui o formă de organizare a activității copiilor.

Utilizarea jocul didactic matematic în cadrul lectiilor matematice are valențe formative.Pentru sporirea eficienței lecțiilor cu conținut matematic pentru preîntâmpinarea eșecului școlar, eliminarea supraîncărcării este necesar a introduce în lecție elemente de joc prin care să se îmbine într-un tot armonios atât sarcini și funcții specifice jocului, cât și sarcini și funcții specifice învățăturii. Folosit cu măiestrie, jocul didactic matematic creează un cadru organizatoric care favorizează dezvoltarea curiozității și interesului copiilor pentru tema studiată, a spirilului de investigație și formarea deprinderilor de folosire spontană a cunoștințelor dobândite, relații de colaborare, ajutor reciproc, integrarea copilului în colectiv.

Jocurile didactice matematice au un mare rol în consolidarea, adâncirea, sistematizarea și verificarea cunoștințelor în dezvoltarea multilaterală a preșcolarilor și a școlarilor mici. Prin intermediul jocului didactic aceștia își îmbogățesc experiența cognitivă, învață să manifeste o atitudine pozitivă sau negativă față de ceea ce întâlnesc, își educă voința și pe această bază formativă își conturează profilul personalității.

Jocul didactic este necesar deoarece prin el copilul trece lent, recreativ, pe nesimțite spre o activitate intelectuală serioasă. Jocul didactic realizează cu succes conexiunea inversă. Prin joc, atât cadrul didactic cât și copilul primesc informații prompte despre efectul acțiunii de predare-învățare, despre valoarea veridică a cunoștințelor sau a răspunsurilor pe care copilul le dă la sarcina didactică pusă în evidență. Prin această informație inversă, imediat efectivă despre randamentul și calitatea procesului didactic devine posibilă reactualizarea, reconștientizarea și aprecierea procesului învățării, dând posibilitatea educatoarei să controleze și autocontroleze cum au fost însușite, înțelese elementele cunoașterii. Confirmarea imediată a răspunsului are un efect psihologic dinamizant, mobilizator pentru preșcolar, stimulându-i activitatea ulterioară de învățare. Bucuria succeselor mărește încrederea în forțele proprii, promovează progresul intelectual al celui care învață.

Prin folosirea jocului didactic se poate instaura un climat favorabil conlucrării fructuoase între copii în rezolvarea sarcinilor jocului, se creează o tonalitate afectivă pozitivă de înțelegere, se stimulează dorința copiilor de a-și aduce contribuția proprie.

În joc cadrul didactic poate sugera copiilor să încerce să exploreze mai multe alternative, se poate integra în grupul de elevi în scopul clarificării unor direcții de acțiune sau pentru selectarea celor mai favorabile soluții.

Prin intermediul jocului didactic se pot asimila noi informații, se pot verifica și consolida anumite cunoștințe, priceperi și deprinderi, se pot dezvolta capacități cognitive, afective și volitive ale copiilor. Copiii pot fi activizați să rezolve în joc sarcini didactice cu mari valențe formativ-educative cum sunt: analiza și sinteza situației problemă, identificarea situației, descrierea acesteia, identificarea personajelor și descrierea lor, formularea de întrebări pentru clarificări, elaborarea de răspunsuri la întrebări, aprecierea soluțiilor prin comparare, explorarea consecințelor.

Prin mobilizarea specială a activității psihice jocul didactic devine terenul unde se pot dezvolta cele mai complexe și mai importante influe țe formative:

– i se creează copilului posibilitatea de a-și exprima gândurile și sentimentele;

– îi dă prilejul să-și afirme eu-l, personalitatea ;

– stimulează cinstea, răbdarea, spiritul critic și autocritic, stăpânirea de sine;

– prin joc se încheagă colectivul clasei (grupa), copilul este obligat să respecte inițiativa colegilor și să le aprecieze munca, să le recunoască rezultatele;

– trezește și dezvoltă interesul copiilor față de învățătură, față de școală, față de matematică;

– contribuie la dezvoltarea spiritului de ordine, la cultivarea dragostei de muncă, îl obișnuiește cu munca în colectiv;

– cultivă curiozitatea științifică, frământarea, preocuparea pentru descifrarea necunoscutului;

– trezește emoții, bucurii, nemulțumiri.

Toți educatorii sunt de acord în privința definirii jocului ca mijloc ideal de educație în perioada copilăriei. Totuși, nu întotdeauna, practica școlară plasează jocul ca instrument central de educație, deși Comenius, în urmă cu 300 de ani, prefigura această idee. Ursula Șchiopu (1975) în cartea „Probleme psihologice ale jocului consideră că jocul îndeplinește pentru toate vârstele funcții psihologice complexe, funcții educative, între care amintim: asimilarea de conduite, acumularea de experiență și informație, funcții de dezvoltare fizică prin antrenarea sau menținerea capacităților fizice, funcții sociale în dvoltarea relațiilor sociale.

STRUCTURA ȘI METODOLOGIA JOCULUI DIDACTIC

Structura jocului didactic este alcătiută din: conținut, sarcina (sarcinile didactice), acțiunea, regulile (restricțiile jocului) cu elemente specifice de joc.

În programul grădiniței de copii, jocul didactic, ca una din activitățile principale, este echivalent cu lecția în programul școlii primare. Așa cum lecția ca microsistem trebuie să cuprindă toate componentele procesului de învățământ (obiective, conținuturi, metode – mijloace – tehnici, forme de organizare a activității, criterii de evaluare ș.a.) tot așa și jocul didactic trebuie să cuprindă în structura sa componentele procesului de învățământ la nivelul vârstei preșcolare.

Elementele constitutive ale jocului didactic sunt:

– Conținutul jocului didactic este format din cunoștințele, priceperile și deprinderile cere trebuie formate la activitatea (disciplina) respectivă. De exemplu, la activitățile matematice, programa prevede exerciții de formare a mulțimilor după formă (mărime, culoare, grosime) sau învățarea șirului numerelor naturale ș.a. Pentru completarea și precizarea acestora, se organizează jocuri de genul "Cum este (cum nu este) o piesă a jocurilor logice?", "Formarea perechilor", "Cui aparțin jucăriile?", "Caută vecinii" ș.a

– Sarcina didactică reprezintă sarcina care se dă copiilor spre rezolvare:

a cunoaște, a denumi, a clasifica, a construi, ș.a. și care se referă la conținutul care trebuie învățat. De exemplu, în jocul "Caută vecinii", sarcina didactică este aceea de a găsi numărul mai mare sau mai mic cu o unitate decât numărul dat. În jocul "Al câtelea iepuraș a fugit?", sarcina didactică se referă la găsirea numărului care lipsește din șirul de numere.

Așadar, sarcina didactică este una din componentele principale ale jocului didactic care concretizează, la nivelul vârstei preșcolare, scopul urmărit în activitatea matematică respectivă.

– Acțiunea jocului și elementele de joc, reprezintă modalitatea în care se desfășoară realizarea sarcinii didactice. O activitate didactică capătă caracter ludic numai în măsura în care cuprinde elemente de joc, ca: mișcarea, competiția (întrecerea), cuvântul, ghicirea, așteptarea, surpriza ș.a. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor didactice, ca mișcarea și cuvântul, altele se introduc în funcție de conținutul jocului. Important este ca elementele de joc să servească realizării sarcinii didactice, să creeze condiții optime pentru aceasta.

Elementele de joc se pot aplica în modalități diferite. Astfel, cele mai variate aspecte le reprezintă mișcarea, care se poate realiza prin mânuirea materialului didactic, ridicarea lui în sus, ascunderea și găsirea acestuia, trecerea materialului din mână în mână cu pornire și oprire la semnal,schimbarea jetoanelor între copii ș.a.

Un efect deosebit în cadrul jocurilor didactice cu copiii preșcolari îl are imitarea unor mișcări specifice animalelor ca: zborul fluturilor, săritura iepurașului, sau a unor mijloace de locomoție ca: autobuzul, trenul, ș.a.

– Competiția sau întrecerea constituie un alt element de joc, cu utilizare frecventă, în care accentul cade pe ritm și calitate. Astfel, întrecerea poate să se refere la alegerea rapidă a jetonului corespunzător (în jocul "Cine are un număr mai mare?") sau la găsirea locului corespunzător numărului ("Caută-ți căsuța!").

– Cuvântul ca element de joc, are o contribuție valoroasă la crearea unei atmosfere plăcute, antrenante. El poate fi folosit sub forma semnalelor de oprire a unei acțiuni ("Stop!"), sub forma onomatopeelor prin imitarea diferitelor animale sau zgomotul produs de unele mijloace de locomoție, punerea în scenă a unor acțiuni, interpretarea unor roluri, a unor dialoguri între membrii echipei dejoc șa.

– Ghicirea este folosită cu precădere în jocurile fără material, contribuind la antrenarea copiilor la activitate. O întâlnim în jocuri ca "Ghici, ghici!", sau "Probleme ghicitori”.

– Așteptarea și surpriza dau un colorit emoțional jocului didactic, mai ales atunci când sunt în legătură cu prezentarea sau mânuirea materialului, cu mișcarea copiilor în diferite sensuri sau cu folosirea unor semnale verbale, vizuale, auditive, etc. Așteptarea și surpriza se folosesc în majoritatea jocurilor asociate cu mișcarea sau cu un alt element de joc.

– Regulile jocului fac legătura între sarcina didactică și acțiunea jocului. Fiind aservite sarcinii didactice, ele reglementează acțiunea jocului.

Fiecare joc didactic trebuie să conțină cel puțin două reguli: prima regulă transpune sarcina didactică într-o acțiune concretă, atractivă, adică transformă exercițiul în joc, iar cea de-a doua precizează organizarea jocului și momentele de terminare a acțiunii jocului.

În afară de regulile care reglementează acțiunea jocului, există și reguli care privesc comportarea copiilor, ordinea în care ei trebuie să intre în joc.

În unele jocuri, intrarea copiilor în joc este condiționată de momentul când primesc un anumit material (de exemplu un jeton cu un anumit număr de iepurași). Numirea copiilor sau intrarea în joc într-o ordine rigidă produce scăderea intensității jocului.

Jocurile didactice pot cuprinde, de asemenea, unele reguli care precizează cine poate fi conducătorul jocului sau cine poate deveni conducătorul jocului, pe bază de concurs.

Jocurile didactice pot cuprinde și unele restricții, care merg până la eliminarea din joc a copiilor care greșesc, pe rând rămânând până la urmă un câștigător.

Structura unitară a jocului didactic depinde de felul în care regulile asigură echilibrul dintre sarcina didactică și elementele jocului. De asemenea, reușita jocului este condiționată, în mare măsură, de desfășurarea lui metodică, de felul în care acesta este condus de educatoare..

Ca și la lecția în școala primară, jocul didactic, ca activitate instructiv-educativă în programul grădiniței, trebuie să îndeplinească o serie de cerințe privind organizarea, conducerea și evaluarea acestei activități.

Pentru stimularea copiilor în vederea participării active la joc, și pentru asigurarea unei atmosfere prielnice de joc este necesară o pregătire atentă a condițiilor de desfășurare a jocului și organizare judicioasă a lui. Astfel, se impune amenajarea sălii, a materialelor și a copiilor în funcție de acțiunea jocului, distribuirea materialelor necesare desfășurării jocului, intuirea materialului didactic ș.a.

Desfășurarea jocului cuprinde, ca și lecția, mai multe momente:

Introducerea în joc se poate realiza printr-o scurtă convorbire pentru familiarizarea copiilor cu unele aspecte ale jocului și cu regulile care trebuie respectate, prin intuirea materialului ca și printr-o expunere care să stârnească interesul copiilor sau chiar printr-o ghicitoare.

Introducerea în joc nu este totdeauna un moment obligatoriu, uneori activitatea putând începe direct cu anunțarea titlului jocului.

Anunțarea jocului urmărește cunoașterea de către copii a felului activității și a titlului jocului. In cadrul anunțării jocului se poate da și o explicare a titlului acestuia. Uneori anunțarea titlului jocului se poate face într-o formă interogativă.

Explicarea jocului cuprinde prezentarea de către educatoare a principalelor etape ale acțiunii jocului, precizarea regulilor jocului, indicații asupra modului de folosire a materialului didactic, comunicarea sarciinilor conducătorului jocului și a cerințelor pentru câștigătorul individual sau pentru echipa câștigătoare.

Explicarea trebuie să fie însoțită de demonstrare. Fie că se explică și, în timpul explicației, se demonstrează, fie că se dă explicația, integrală și apoi se demonstrează.

Fixarea regulilor se realizează fie printr-o scurtă convorbire în care se precizează ce va trebui să facă copiii în momentele importante ale acțiunii, sau executarea jocului de probă sub conducerea și îndrumarea directă a educatoarei. Când este vorba de un joc cu o acțiune mai complexă, regulile jocului pot fi atenționate fie imediat după explicație, fie după semnalul de începere a jocului. De exemplu:

"Începem jocul! Nu uitați, nu aveți voie să deschideți ochii înainte de a bate eu (educatoarea) din palme. După ce ați deschis ochii, va trebui să precizați numărul bradului care lipsește''.

Executarea jocului. Jocul începe la semnalul educatoarei care, la început, intervine mai des amintindu-le copiilor regulile, dând indicații asupra folosirii materialului ș.a. Pe măsură ce jocul se repetă, ea acordă copiilor mai multă independență lăsându-i să acționeze liber.

Încheierea jocului. În încheierea jocului se declară câștigătorul/

câștigătorii sau echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum

s-a desfășurat jocul, dând cuvinte de laudă asupra copiilor care au respectat

regulile și nominalizându-i și atenționându-i pe cei care au făcut greșeli și s-au descurcat mai greu.

Reușita jocului este condiționată de proiectarea, organizarea și desf ășurarea lui metodică, de modul în care, cadrul didactic asigură concordanță între elementele care-l definesc. Pentru aceasta se impun niște cerințe de bază ca:

– pregătirea jocului didactic matematic;

– organizarea judicioasă a acestuia;

– respectarea momentelor jocului;

– ritmul și strategia conducerii lui;

– stimularea elevilor în vederea participării active la joc;

– asigurarea unei atmosfere prielnice;

– varietatea elementelor de joc (complicarea jocului).

Pregătirea jocului didactic matematic presupune:

– pregătirea institutorului (studierea conținutului și a structurii jocului);

– pregătirea materialului didactic: procurarea sau confecționarea lui);

– împărțirea corespunzătoare a copiilor;

-distribuirea materialului necesar desf ășurării jocului.

Sub aspect metodic, jocul didactic necesită o pregătire detaliată. În jocurile didactice matematice, educatoarea nu mai are rolul de a preda cunoștințele, de a prezenta și a da de-a gata soluțiile unei probleme. Ea provoacă anumite probleme, anumite situații în fața cărora sunt puși copiii. Aceștia vor descoperi singuri calea de rezolvare, doar în cazul în care jocul este mai dificil, soluția va fi sugerată discret de cadru didactic.

O încheiere plăcută a jocului prin bucuria succesului și prin satisfacția imediată pe care o dă copilului, sporește interesul preșcolarului pentru orele de matematică.

2.3. TIPURI DE JOCURI DIDACTICE MATEMATICE ÎN CICLUL PREȘCOLAR

Valoarea formativă a jocurilor didactice, ca și diversitatea obiectivelor urmărite, au condus la necesitatea stabilirii unor categorii de jocuri didactice. Această categorisire se poate realiza după conținutul și obiectivele activității de joc, după materialul folosit, după procesele de cunoaștere solicitate în joc ș.a. Cele mai semnificative criterii de clasificare a jocurilor didactice sunt: conținutul activității, care este un conținut de învățare (informații, deprinderi, capacități), obiectivele urmărite și materialul folosit.

După conținutul lor, jocurile didactice pot fi: jocuri didactice

pentru cunoașterea mediului înconjurător, pentru comunicare, jocuri pentru dezvoltarea reprezentărilor matematice, jocuri muzicale ș.a. La baza acestui criteriu stau conținuturile activității de învățare.

După obiectivele urmărite, ele pot fi: de dezvoltare a proceselor

psihice, de cunoaștere, de formare a percepțiilor și reprezentărilor de spațiu, timp, mărime, formă, culoare, de orientare în spațiu, de însușire a structurii gramaticale a limbii ș.a.

După materialul folosit, jocurile didactice se clasifică în: jocuri cu

material didactic ajutător (jucării, material didactic, obiecte din natură, obiecte de întrebuințare zilnică ș.a.). Ele mai pot fi: jocuri de interpretare a unor povești și lecturi sau jocuri fără material didactic (ghicitori, alcătuire orală de propoziții și fraze).

Jocurile intelectuale mai pot fi clasificate în: jocuri senzoriale de ghicire sau de recunoaștere a unui obiect cu ajutorul simțurilor, jocurile de analiză perceptuală de reconstituire de imagini din fragmente, jocuri de construcție după model ș.

Jocurile didactice matematice, în marea lor diversitate, se pot clasifica după urmatoarele criterii:

a) în funcție de scopul și sarcina didactică;

b) în funcție de aportul lor formativ;

A. In funcție de scopul și sarcina didactică, pot fi împărțite în:

a) După momentul în care se folosesc în cadrul lecției:

– jocuri didactice matematice ca lecții de sine stătătoare;

– jocuri didactice matematice ca momente propriu zise ale activității;

– jocuri didactice matematice intercalate pe parcursul activității sau la final.

b) După coțtinutul capitolelor de însușit:

– Jocuri matematice pentru aprofundarea cunoștințelor specifice unui capitol;

– Jocuri matematice specifice unei vârste sau grupe.

c) După materialul didactic:

– Jocuri didactice cu material didactic standard (confecționat)natural (din natura)

– Jocuri fară material didactic (orale, ghicitori, versuri, scenete, cântece, povestiri)

B. In funcție de aportul lor formativ (pot fi clasificate ținând cont de acea operație a gândirii căreia sarcina jocului i se adresează în mai mare măsură).

a) Jocuri pentru dezvoltarea capacității de analiză

Exemplu:

– "Jocul negației" prin care se urmarește să se nască la elevi ideea negației logice și acest lucru se poate realiza numai printr-o analiză amanunțită a tuturor atributelor pe care nu le are o piesă oarecare din trusa de figuri logice.

– "Completează șirul" în care copiii trebuie să deducă regula dupa care se obtine un șir, analizând anterior termenii șirului.

b) Jocuri pentru dezvoltarea capacitatii de sinteză

Exemplu:

– Jocurile matematice cu numere naturale;

– Jocuri didactice matematice în care se efectuează operații cu numere;

Exercițiile de sinteză se introduc după efectuarea celor de analiză.

c) Jocuri matematice pentru dezvoltarea capacității de a efectua comparații

Exemplu:

– Compararea cantitativă a doua mulțimi;

– Recunoașterea egalității/inegalității a doua numere;

– Compararea numerelor și ordonarea într-un șir crescător/descrescator.

d) Jocuri matematice pentru dezvoltarea capacitaăți de a efectua abstractizări și generalizări

Exemplu:

– "Cine știe,răspunde" cu sarcina de a compune numere, de a compune exerciții de adunare și scădere cu rezultat dat.

e) Jocuri didactice matematice pentru dezvoltarea perspicacității care cuprind sarcini cu un grad ridicat de dificultate și care presupun un bagaj de cunoștințe temeinice și o găndire logică.

Exemplu:

– "Cine are același numar?" – corespondența între numărul de obiecte și cifră, formarea șirului numeric 1-10, utilizând și cifrele corespunzatoare.

(Lupu C., Savulescu D. – "Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee Pedagogice", Editura Paralela 45, Bucuresti 2000)

O altă clasificare este realizata de autorii Antohe V., Gherghinoiu C., Obeada M. în lucrarea: "Metodica predării matematicii. Jocul didactic matematic. Suport de curs", Brăila 2002.

Autorii clasifica jocul didactic matematic împărșindu-l în trei categorii:

1. Jocuri didactice de formare de mulțimi care implică exerciții de: grupare, separare, exemplificare care vor duce la dobândirea abilităților de identificare, scriere, selectare și formare de mulțimi.

2. Jocuri didactice de numeratie care contribuie la consolidarea, verificarea deprinderilor de asezare in perechi, comparare, numarare constienta, de exersare a cardinalului si ordinalului, de familiarizare cu operatiile matematice de formare a rationamentelor de tip ipotetico-deductiv.

3. Jocuri logico-matematice care urmaresc familiarizarea copiilor cu operatiile cu mulțimi.

Piaget clasifică jocurile astfel:

a) jocuri exercitii;

b) jocuri simbolice;

c) jocuri cu reguli;

a) Jocurile exerciții presupun repetarea de plăcere a unor activități însușite pe alte căi, în scopul adaptării (antepreșcolar, preșcolar, cu persistență în școlaritate). Cel mai adesea presupunem o repetare a unei acțiuni care nu se finalizează (hrănirea păpușii cu un număr de fructe, bomboane,etc.). Antrenarea ludică se realizează spontan în cadrul unei mari bogății de jucării.

b) Jocurile simbolice, bazate pe transformarea realului, prin asimilarea lui la trebuințele propriului „eu”, se manifestă atât sub raport afectiv, cât și subordonat unor interese cognitive ale copilului. La cinci ani copilul are nevoie de parteneri (chiar adulti), dar el poate crea, subiectul unui joc fară partener sau cu partener imaginar, atât de activă fiind forța subiectului.

c) Jocurile cu reguli se transmit în cadrul social de la copil la copil și importanța lor crește odată cu dezvoltarea vieții sociale a copilului. Predominantă este regula.

Preluand partea bună a tipurilor de jocuri amintite, pedologia stiințifică optează pentru urmatoarea clasificare:

a) jocuri de cercetare;

b) jocuri de mișcare;

c) jocuri didactice.

a) Apreciat în mod deosebit, jocul de creație este acela în care subiectul, conținutul și regulile sunt creații ale copilului, care reproduce de regulă subiecte din viața cotidiană din povestiri sau din basme. Jocurile de creație nu se desfașoară după reguli. Creând singur subiectul și regulile jocului, copilul câștigă experiență socială apreciabilă. Un rol bine determinat în cadrul jocurilor de creație il au jocurile de construcție. Pentru acest joc însă, de la grupa mică, copilul găseste un material foarte bogat cu care poate realiza diferite construcții, sub îndrumarea educatoarei, fie din imaginatie, fie după o temă dată. Materialele sunt variate și numeroase: cuburi, forme geometrice din plastic, cercuri, hârtie, etc. din care copilul își confecționează singur jucăriile cu care se joacă. Ceea ce este specific jocului de construcție este faptul că în aceste jocuri totul este plănuit de copil, rolul principal revenindu-i tot copilului.

b) Jocurile de mișcare corespund atât particularitaților de vârstă cât și cerințelor de ordin instructiv-educativ. În aceste jocuri, regulile au drept scop indicarea unor moduri de mișcare în timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplină și a deprinderii de autostăpânire în unele situații. Jocul de mișcare îl aproprie pe copil de înțelegerea vieții, este activ, fiind angrenat întregul organism. Jocul de mișcare contribuie la dezvoltarea motricității, asigura formarea unei ținute corecte și contribuie la evitarea unor eventuale deformări ale copilului.

c) Jocurile didactice, reprezintă o formă de activitate atractivă și accesibilă copilului pin care se realizează o mare parte din sarcinile educaționale în grădiniță și în școală.

Jocurile didactice organizate în lumina cerințelor psihologiei învățării, reprezintă un mijloc activ și eficace de instruire și de educare a preșcolarului. Acest tip de activitate cu un aparent aspect de divertisment, este în fond o activitate aptă să răspundă unor importante obiectiva ale procesului instructiv-educativ. Utilizand jocul didactic în procesul de predare-învățare,îmbinând ineditul și utilul cu plăcutul, activitatea didactică devine mai interesantă, mai atractivă. Prin jocul didactic preșcolarul își angajează întregul potențial psihic, își ascute observațiile, își cultivă initiativa, voința, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, își dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă. În învățământul preăcolar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele(domeniile), în orice moment al lectiei, ca activitate de sine stătătoare sau doar ca metodă, urmărindu-se fie dobândirea noilor cunoștințe, priceperi, fie fixarea și consolidarea acestora, fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire al preșcolarilor.

Jocul didactic matematic poate fi introdus în orice moment al lecției când observăm starea de oboseală, când atenția nu poate fi captată prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lecșii joc, în care jocul să domine, urmarind fixarea, consolidarea și sistematizarea cunoștintelor. Jocul didactic matematic poate să satisfacă nevoia de joc a copilului, dar poate în același timp să ușureze înțelegerea, asimilarea cunoștințelor matematice și formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizand o îmbinare între învățare și joc. Cu atât mai mult jocul didactic este indicat a fi conceput în activitățile matematice unde noțiunile de număr și de operație cu numere sunt abstracte.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice dintre care amintim:

– constituie o tehnică atractivă de exploatare a realității de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte cai;

– constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

– dezvoltă la preșcolari iscusința, spiritul de observație, inventivitatea;

– angajează la lecție atât copiii timizi, cât și pe cei cu rezultate slabe la învățătură și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce conduce la creșterea gradului de coeziune a grupei sau a clasei.

În grădiniță, jocurile de recunoaștere a culorilor, formelor, mărimilor, figurilor geometrice, de formare a numerelor cuprinse între 1-10, de efectuare a operatiilor aritmetice de adunare și scădere cu una sau doua unități, constituie activitatile de baza ale copilului

1. LA PIAȚA

Scopul:

Consolidarea deprinderii de construi grupe de obiecte după formă și de a sesiza unele relații cantitative.

Obiective operaționale:

să formeze mulțimi după unul sau mai multe criterii date;

să compare mulțimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul matematic corespunzător („mai multe”, „mai puține”, „tot atâtea”);

să participe cu interes la lecție.

Sarcina didactică:

gruparea obiectelor după formă;

realizarea corespondenței între elementele a două mulțimi;

sesizarea diferenței dintre acestea.

Regulile jocului:

Zâna Toamna(educatoare) va indica sarcinile jocului ce vor fi specificate pe jetoane în formă de frunze ruginii. Copii răspund pe rând la sarcinile indicate pe frunză. Fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o floare din anotimpil toamna (crizantemă). Colegii dintr-o echipă se vor sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.

Elemente de joc: Zâna Toamna va oferi echipei câștigătoare coronițe .

Material didactic: frunze pe care sunt scrise sarcinile, jetoane cu fructe și legume de toamnă, coșul Toamnei plin cu fructe și legume, fișe individuale de lucru.

Desfășurarea jocului:

Copiii vor fi împărțiți în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul toamnei și vor rezolva sarcina cerută:

Copiii vor grupa fructele și legumele din aprozar după formă.

Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Așează în perechi obiectele celor două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.

Pe panou se așează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe așează pe masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puțin decât în grupa dată. Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect, echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe va câștiga jocul. Ecipa va primi o coronită din flori de toamnă

Variantă:

Educatoarea are cartonașe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în număr variabil. Va cere copiilor să așeze în coșul toamnei „mai multe” , „mai puține”, sau „tot atâtea” legume sau fructe din piață.

2.UNDE S-A ASCUNS

GREIERAȘUL?

Scopul:

Verificarea cunoștințelor copiilor despre caracteristicile figurilor geometrice.

Obiective operaționale:

– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea figurilor geometrice în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;

– să identifice poziții spațialeși să plaseze piesele în poziția spațială indicată;

– să rezolve sarcinilr cerute;

– să participe cu plăcere și interes la activitate;

Sarcina didactică:

recunoasterea si denumirea figurilor geometrice;

denumirea pozițiilor spațiale a figurilor geometrice;

Reguli de joc:

La solicitarea educatoarei copiii închid ochii, iar când îi deschid trebuie să spună unde s-a ascuns greierașul, ce figură geometrică se află în acel loc și care sunt caracteristicele acesteia(formă, culoare). Dacă răspunsul este corect, copilul va primi drept recompensă un stimulent în formă de chitară.

Elemente de joc: închisul și deschisul ochilor, mișcarea.

Material didactic: greieraș, chitare stimulente, figuri(piese) geometrice.

Desfășurarea jocului:

Se prezintă invitatul zilei – Greierașul – care cu ajutorul copiilor trebuie să-l înețe figurile geometrice.Pe un panou sunt așezate toate figurile geometrice învățate. Copii închid ochii, iar educatoarea așează greierașul lângă o figură geometrică. Apoi deschid ochii iar educatoarea întreabă: Unde s-a ascuns greierașul?. Copiii răspund precizând figura geometrică și caracteriticile ei.

Variantă:

Educatoarea așează figurile geometrice în diferite locuri din grupă. La întrebarea educatoarei : Unde sunt așezate cercurile?, copiii enumeră locurile unde sunt așezate acele piese: Cercurile sunt sub masă / pe scaun / lângă greieraș.

3. FURNICA HARNICĂ!

Scopul:

Consolidarea numerelor în limitele 1-5 și colorarea imaginei;

Obiective operaționale:

– să formeze mulțimi cu 1-5 elemente după criteriul formei;

– să numere în limitele 1-5 prin încercuire;

– să asocieze cifra numărului corespunzător de obiecte și invers.

– să participe cu plăcere și interes la activitate.

Sarcina didactică:

Raportarea cantității la număr folosind analizatorii: vizual, auditiv, tactil;

Regulile jocului: Educatoarea va alege un cartonaș care se va opri la semnalul Stop. Copilul la care s-a oprit cartonașul îl arată tuturor pentru că va așeza la mușuroi atâtea furnicuțe câte arată cifra de pe cartonaș sau câte bătăi din palme a auzit.

Elemente de joc: mișcarea, surpriza.

Materialul didactic:cartonașe cu cifrele de la 1 la 5, siluete furnicuțe, imagine cu un mușuroi, săculețul furnicuței.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va da drumul unui cartonaș pe care este scrisă o cifră să circule de la un copil la altul. La semnalul educatoarei, copilul la care s-a oprit cartonașul îl va arăta tuturor și va avea sarcina de a așeza la mușuroi tot atâtea furnicuțe câte arată cifra. Se motivează acțiunea: Eu am așezat la mușuroi 5 furnicuțe pentru că pe jeton este cifra 5.

În continuarea jocului, se vor înlocui semnalele vizuale cu cele auditive. Copii vor grupa furnicuțele după numărul bătăilor educatoarei.

Varianta:

Copiii primesc săculețul furnicuței pe care îl plimbă din mână în mâmă. La semnalul educatoarei: Stop, copilul la care se află săculețul îl pipăie și spune câte „boabe” (obiecte) sunt în el.

Copiii număra crescător și descrescător de la 1/5.

4.DETECTIVII ECOLOGIȘTI

Scopul:

Efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-5 cu suport intuitiv.

Obiective operaționale:

– să numere crescator/descrescător în limitele 1-5;

să stabilească vecinii numărului dat;

să rezolve operații simple de calcul oral folosind simboluri matematice.

Sarcina didactică:

stabilirea locului unui număr în șirul numeric;

efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu una sau două unități.

Regulile jocului:

Copilul numit de educatoare va lua un jeton pe care sunt desenate diferite imagini(oameni de zăpadă, fulgișori, insigne de dectivi,etc) și trebuie să precizeze cifra corespunzătoare imaginilor de pe jeton, sănumere crescător/descrescător.Dacă preșcolarul a răspuns corecti va primi insigna de detectiv sau este aplaudat, dacă greșeste alt copil va corecta greșeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va număra elementele unei mulțimi și va spune dacă dorește să adauge sau să ia un element.

Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.

Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături, fulgișori, insigna de detectiv.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai multe mistere.

Pe un panou sunt așezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să așeze cifrele în ordine crescătoare și apoi descrescătoare.

Educatoarea așează o cifră pe panou, iar copii afișează vecinii numărului dat;

Educatoarea așează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să așeze cifrele intermediare.

Exemplu: 2 și 5. Copiii așează 3 și 4.

Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar copii vor vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu un element mai puțin .

Veriantă:

Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr și să formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă dorește să mai adauge sau să ia un element.

Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 3 și formează o grupă cu tot atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva și afișa exercițiul: 3+1=4.

6. SACUL LUI MOȘ CRĂCIUN

Scopul:

Consolidarea cunoștințelor copiilor despre caracteristicile figurilor geometrice (formă, culoare, mărime, grosime);

Obiective operaționale:

– să recunoască și să denumească figurile geometrice, efectuând operații logice în ceea ce privește sortarea pieselor în funcție de cerințele exprimate de către educatoare;

– să identifice deosebiri între elementele unei mulțimi și să le caracterizeze prin negație logică;

-să fomeze mulțimi după două, trei însușiri considerate simultan și să le caracterizeze folosind conjuncția logică;

– să rezolve corect itemii fișei;

– să colaboreze în echipă;

Sarcina didactică:

recunoașterea pieselor geometrice prin acțiunea analizatorilor;

sortarea figurile geometrice după criteriul stabilit de educatoare: mărime, culoare, grosime, utilizând negația logică sau conjuncția logică.

Regulile jocului:

Un copil legat la ochi va alege o piesă din sacul lui Moș Crăciun, o pipăie și precizează forma,mărimea și grosimea acesteia. În partea a doua a jocului copiii vor preciza caracteristicile figurilor geometrice alese prin folosirea negației logice și a conjuncției logice.Pentru fiecare răspuns corect echipa va primi un globuleț. Echipa care va avea cele mai multe globuri în braduț va câștiga.

Elemente de joc: aplauzele, închiderea și deschiderea ochilor, stimulente în formă de brăduț, sacul lui Moș Crăciun.

Material didactic: trusa Dienes, creioane, fișe, stimulente, brăduți și globulețe pentru a ține scorul, sacul lui Moș Crăciun.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea va prezenta săculețul lui Moș Crăciun care, înainte de a veni să le aducă daruri copiilor, va testa cunoștințele acestora despre figurilor geometrice. Copiii vor fi solicitați de educatoare să participe la joc prin versurile:

Să vină acum la mine,

Un copil ce știe bine,

Atingând o piesă doar,

Forma să o spună clar.

Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeț, alege o piesă, o pipăie și precizează forma. După precizarea formei, același copil va preciza și celelalte atribute (mărime, culoare, grosime) prin folosirea cojuncției logice.

Exemplu: Această piesă este și mare, și subțire, și albastră.

Pe masa educatoarei sunt așezate și alte piese geometrice. Un copil de la cealaltă echipa va alege alte piese care au aceiași formă cu piesa din săculeț și formează o grupă.

Variantă: Educatoarea le va cere copiilor o piesa folosind negația logică: Alegeți piesa care nu este nici pătrat, nici triunghi, nici dreptunghi. În final li se va cere copiilor să dea exemple de obiecte sala de grupă care au aceiași formă cu piesa aleasă.

7. ÎN CURTEA BUNICILOR

Scopul:

Verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat în limitele 1-7.

Obiective operaționale:

să constituie mulțimi cu 1-7 elemente;

să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

– să compună și să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă largă de variante;

– să perceapă numărul în întregul său;

să rezolve sarcinile fișei;

Sarcina didactică:

compunerea și descompunerea unui număr;

Regulile jocului:

Copilul numit va așeza fiecare animal la căsuța lui. Se vor denumi grupele formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei mulțimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puține animale. Copiii vor compune și descompune numerele așezând animalele unei grupe în 2 adoposturi (descompunere), ori copletând elementele unei mulțimi (compunere). Se motivează de fiecare dată așezarea.

Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.

Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, cățeluși, pisici,cai,etc.), imagini cu căsuțele animalelor.

Desfășurarea jocului:

Animalele au ieșit la păscut și trebuie să se întoarcă la casele lor. Copii le vor ajuta să intre în căsuța lor. Vor număra fiecare grupă și vor asocia cu cifra care corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier . În fiecare căsuță vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul a primit rolul de fermier va trebui să copleteze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5 4 sau 3) animale.

Exemplu: În coteț erau 5 găini. Eu am așezat încă 2 și acum sunt 7 găini.

Copiii numără animalele din căsuțe. Fiecare fermier va verbaliza acțiunea efectuată.

La fel se va proceda și cu celelalte căsuțe.

Rolul de fermier îl va primi acel copil care știe să raspundă la o ghicitoare despre animale domestice.

Exemple de întrebări:

Face ouă zeci și sute Clăi de lână-n patru bețe

Dacă-i dai grăunțe multe. Pasc răzlețe prin fânețe

(Găina) (Oile)

Are coarne și bărbiță, Laptele ce-l bei

Părul aspru și-o codiță. Este tot al ei.

Ea pe pomi se cațără, “Muuuu” e vorba ei,

Iedul drag își apără. Ghicește dacă vrei!

(Capra) (Vaca)

Variantă:

Copilul ales va primi 7 (5,4, 6) animale. Ei au sarcina de a așeza animale în duoă casuțe și apoi vor spune cum le-au așezat.

Exemplu:Eu am așezat cele sapte oițe astfel: cinci în primul grajd si două în al doilea grajd. Împreună sunt șapte oițe. Se verifică prin numărare și se alege cifra corespunzătoare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat animalele de la fermă.

8.AJUTĂ-O PE RIȚA-VEVERIȚA!

Scopul:

Consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una-două unități și verificarea capacității de a compune și descompune un număr dat;

Obiective operaționale:

– să raporteze cantitatea la număr, respective la cifra corespunzătoare, recunoscând și stabilind vecinii numerelor;

– să efectueze operații simple de calcul oral, recunoscând semnificația simbolurilor aritmetice (+; –; =);

– să compună și să descompună un număr dat în variante posibile;

– să resolve corect sarcinile fișei.

Sarcina didactică:

numără crescător și descrescător în limitele 1-9;

fixarea locului fiecărui număr în șirul numerelor naturale;

efectuarea de operații de calcul matematic în limitele 1-9;

Regulile jocului.

Pe rand, căte un copil de la fiecare echipă va alege câte un plic și va rezolva sarcina dată pentru a o ajuta pe Rița- Veverița. Dacă rezolvă correct primește o alună drept recompensă.

Câștigă echipa care a adunat cele mai multe alune.

Elemente de joc: Rița- Veverița, întrecerea.

Materialul didactic: veverița, alune, traseul veveriței, plicuri, jetoane cu cifre.

Desfășurarea jocului:

Educatoarea o prezintă pe Rița-veverița care ete foarte supărată pentru că s-a rătăcit. Pentru a ajunge la scorbura sa trebuie să rezolve mai multe sarcini.

Este amenajat un traseu pe care rezolvă din loc în loc sarcini.

Copiii sunt împărțiți în două echipe. Pe rând, câte un copil de la fiecare echipă va alege un plic și va încerca să rezolve sarcina pentru a ajuta veverița.

Dacă rezolvă corect primește drept recompensă o alună. În final, va câștiga echipa care a adunat cele mai multe alune.

Exemple:

Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine crescătoare.

Așează cifrele de la 1 la 9 în ordine descrescătoare.

Numără crescător de la 5.

Numără descrescător de la 7.

Găsește vecinul mai mic al lui 8.

Găsește vecinul mai mare al lui 4.

Descoperă cifra care lipsește.

Formează o grupă cu tot atâtea elemenete câte fete sunt prezente azi în grupă.

Formează o grupă cu un element mai mult decât numărul picioarelor unei veverițe.

Adună alunele în coș. Scrie operația corespunzătoare: 5+2=7.

Ia din coș 2 alune. Câte au rămas?. Scrie operația corespuntătoare: 7–2=5 .

Așeză cele 9 nuci în două coșulețe. Găsește mai multe variante de descompunere.

Compeletează florile din vază astfel încât să fie 9 (compunere)!

Căștigă echipa care a adunat cele mai multe alune în coșuleț. Copii vor primi drept recompense alune și nuci din proviziile veveriței.

9. A CÂTA ALBINUȚĂ A ZBURAT?

Scopul:

Cunoașterea locului fiecărui număr în șirul numeric și verificarea cunoștințelor despre zilele săptămânii.

Obiective operaționale:

să identifice lipsa unui obiect (imagine) dintr-un șir format, să-l denumească

să stabilească vecinii numerelor naturale în șirul numeric 1-10.

Sarcina didactică:

identificarea locului rămas liber și denumirea lui prin intermediul numeralului ordinal.

Regulile jocului:

Copii închid și deschid ochii când aud bâzâitul unei albinuțe. Toți copii trebuie să ia aceiași albinuță din șirul lor ca cea luată de educatoare și să spună a câta albinuță a zburat. Dacă răspunsul este corect toți copii se joacă cu albinuțele imitând zborul lor.

Material didactic: o imagine pe care sunt poziționate cele 10 albine pentru fiecare copil și pentru educatoare, stimulente albinuțe.

Desfășurarea jocului:

Copii sunt așezați la măsuțele aranjate în formă de careu, iar în fața lor este așezat suportul cu 10 albine. Educatoarea le cere copiilor să închidă ochii atunci când aud bâzâitul albinei. La semnal, deschid ochii și spun a câta albină a zburat și ce albină urmează după ea. Apoi este ridicat jetonul cu cifra corespunzătoare locului elementului luat. Dacă răspunsul copilului este corect, toți copiii iau albinuța respectivă de pe suport pentru a imita zborul ei.

Exemplu: A câta albinuță a zburat? / A zburat a cincea albinuță, iar după ea urmează a șasea albinuță.

Variantă: Educatoarea enumeră zilele săptămânii și de fiecare dată lipsește din enumerare o zi. Copii descoperă ziua care lipsește și precizează locul ei în cadrul zilelor săptămânii. În ultima parte a jocului, vor fi aduși cinci copii în fața grupei care se vor prezenta, apoi unul se va ascunde. Copiii trebuie să ghicească cine lipsește, al câtelea era în șir și între care copii era așezat.

În final, toți copii vor cânta cântecelul „Zum, zum, zum albinița mea!

10. MAGICIANUL

Scopul:

Consolidarea deprinderii de a efectua operații de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10.

Obiective operaționale:

să identifice semnul operației și să-l localizeze în funcție de situația ilustrată;

să efectueze calcul oral cu 1-2 unități;

să rezolve oral probleme prin raționamentul de tip ipotetico-deductiv având ca material intuitiv o situație ilustrată;

să rezolve independent itemii propuși pe fișă.

Sarcina didactică:

compunerea și rezolvarea de probleme matematice.

Regulile jocului:

Copilul chemat prin atingerea de către magician cu bagheta magică va rezolva sarcinile date de acesta. Dacă copilul greșește este ajutat de coechipieri. Răspunsurile corecte sunt recompensate cu aplauze și baghete magice. La final echipa care va avea cele mai multe baghete va câștiga.

Elemente de joc: prezența Magicianului, aplauze, mânuirea materialului.

Material didactic: planșe cu probleme ilustrate, jetoane cu cifre, jetoane cu imagini, un panou pentru afișarea punctelor (baghetelor magice) fiecărei echipe.

Desfășurarea jocului:

Educatoare îl va prezenta copiilor pe magician și se va juca împreună cu copiii dându-le diferite sarcini. Grupa este împărțită în două echipe. La început, Magicianul formulează pe baza materialului ilustrativ probleme pentru fiecare echipă, apoi problemele vor fi formulate de către copii. Rezolvarea problemelor se realizează de către un reprezentant al fiecărei echipe care este ales prin rostirea de către Magician a formulei magice: Inimini hop și-așa / Ieși la tablă dumneata. Copilul ales să rezolve problema este ajutat de colegii din echipa lui. Cu ajutorul jetoanelor cu cifre conducătorul echipei scrie exercițiul problemei.

Exemple: Cinci fetițe se joacă cu mingea. O fetiță pleacă acasă. Câte fetițe se vor juca în continuare cu mingea?

5 – 1= 4.

Variantă: Magicianul citește pentru fiecare grupă probleme-ghicitori.

Exemplu:

Într-o curte-s cinci căței Gâsca mea cea gălbioară

Pe portiță pleacă unul Și-a scos puii-n ulicioară

Câți au mai rămas din ei? Cinci sunt mici și unul mare

(3 – 1= 2) Socotiți câți pui ea are?

(5+ 1=6)

Șase rate sunt pe lac Sunt opt porumbei pe casă

Încă una-i sub copac Și stau bucuroși la masă

Dacă le numeri pe toate Doi zboară jos în drum

Câte fac, ghicești nepoate? Căți au mai rămas acum?

(6+1=7) (8-2=6)

Cinci căței cu botul mic Am pus pentru Nicușor

Jucau fotbal între ei Șapte mere la cuptor

Doi se iau după pisic Și mai pun unul la copt

Și-au rămas acuma…… Sunt acum de toate…

(5- 2=3) (7+ 1=8)

11. CU MATEMATICA ÎN LUMEA POVEȘTILOR

Scopul:

Efectuarea operațiilor de adunare și scădere folosind corect simbolurile matematice: „+”, „-”, „=” și consolidarea deprinderii de a forma grupe prin punerea în corespondență.

Obiective operaționale:

– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10 ;

– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate ;

– să utilizeze corect simbolurile « +, – și = » ;

– să rezolve corect fișa de lucru individuală ;

Sarcina didactică :

raportarea corectă a cantității la număr și a numărului la cantitate ;

efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu un element.

Regulile jocului :

Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate și va așeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot atâtea elemente câte elemente are cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt copil va veni să corecteze greșeala.

Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.

Material didactic : tablouri cu imagini din povești, siluetele personajelor, cifre, grupe diverse legate de personajele din poveștile cunoscute.

Desfășurarea jocului :

Educatoarea afișează un tablou dintr-o poveste, îl intuiește cu ajutorul copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conținut matematic. Se pot afișa patru-cinci tablouri din poveștile cunoscute.

Exemplu : Tabloul afișat prezintă o secvență din basmul Albă-ca-Zăpada.

Câți pitici sunt în imagine ?

Așezați cifra corespunzătoare numărului de pitici.

Formați o grupă de pătuțuri în care să fie tot atâtea câți pitici sunt.

Formați o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât pătuțurile.

Un pitic pleacă la plimbare. Câți au rămas ?

Această sarcină implică rezolvarea și afișarea exercițiului matematic : 7 – 1 = 6.

Câte personaje sunt ? (piticii și Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.

Variantă :

Se vor afișa imagini cu scene din poveștile sau basmele cunoscute. Spre deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele și exercițiile matematice vor fi intenționat așezate greșit. Copiii vor trebui să sesizeze greșelile și să le corecteze.

12. BIBLIOTECA

Scopul :

consolidarea capacității denumărare, compune și descompune a unui număr dat(1/10).

Sarcina didactică :

compunerea și descompunerea unui număr natural.

Regulile jocului :

Copiii-bibliotecari așează cărți pe raft în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10). Dacă așează corect, ei primesc o recompensă. În partea a doua a jocului, ei trebuie să așeze un număr de 7 (8, 9 sau 10) cărți pe două rafturi găsind mai multe variante. Se motivează așezarea.

Elemente de joc : surpriza, mișcarea.

Material didactic : cărți și jetoane reprezentând cărți, imagini pe care sunt desenate două rafturi de bibliotecă.

Desfășurarea jocului :

Educatoarea anunță copiii că au primit un pachet de la poștă. Ei deschid pachetul și descoperă cărțile primite. Acestea trebuie așezate în bibliotecă alături de celelalte cărți. Pe fiecare raft din bibliotecă sunt așezate câte 3, 4, 5 sau 6 cărți. Copilul care va primi rolul de bibliotecar va completa rafturile în așa fel încât pe fiecare să fie câte 7 (8, 9 sau 10) cărți.

Fiecare bibliotecar va verbaliza acțiunea efectuată.

Exemplu : Pe raft erau șase cărți, eu am așezat încă două și acum sunt ….. ?

Copiii numără cărțile de pe raft.

La fel se va proceda și cu celelalte rafturi.

Rolul de bibliotecar va fi primit pe rând de acei copii care pot răspunde educatoarei la o întrebare sau ghicitoare.

Exemple de întrebări :

Cum se numește povestea în care ursul își pierde coada ?

Care sunt lunile anopimpului primăvara ?

Câte silabe are cuvântul « matematică » ?

Cu ce sunet începe cuvântul « șase » ? etc.

Variantă :

Fiecare copil primește câte 10 jetoane reprezentând cărți și o foaie pe care este desenată o bibliotecă cu rafturi. Ei au sarcina de a așeza cărțile pe cele două rafturi, apoi să spună cum le-a așezat.

Exemplu :

Eu am așezat cele zece cărți astfel : șase cărți pe primul raft și patru cărți pe al doilea raft. Împreună sunt șapte cărți. Se verifică prin numărare.

Vor fi solicitați mai mulți copii să spună cum au așezat cărțile, până vor fi exemplificate toate variantele.

13.LA GRADINIȚA

Scopul :

Sistematizarea cunoștințelor privind rezolvarea unor exerciții și pobleme simple în concentrul 1-10;

Obiective operaționale :

– să numere crescător și descrescător în concentrul 1-10;

– să raporteze corect numărul la cantitate și cantitatea la număr;

– să determine locul fiecărui număr în șirul natural recunoscând vecinii numerelor;

– să efectueze operații simple de calcul oral de adunare și scădere cu una și două unități în limitele 1-10;

– să rezolve probleme simple având ca suport ilustrații;

– să reprezinte grafic rezolvarea exercițiilor efectuate;

– să utilizeze corect simbolurile « +, – si = »;

– să rezolve corect fișa de lucru individuală;

Sarcina didactică:

Raportarea directă a cantității la număr și a numărului la cantitate, identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;

Compunerea și rezolvarea unor probleme care propun operații de adunare și scădere cu una sau două unități;

Regulile jocului:

jocul se desfășoară pe două echipe;

fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;

fiecare răspuns este recompensat cu o față zâmbitoare;

castigă echipa care are cele mai multe fețe zâmbitoare.

Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea și deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoțelului.

Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoțel, diplome.

Desfășurarea jocului:

La sunetul clopoțelului, câte un copil de la fiecare echipă va veni în față și va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina. Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o față zâmbitoare. Clopoțelul va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori și va veni în față acel copil care are în piept cifra corespunzătoare.

Exemple de sarcini:

1) Încercuiește cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se vor folosi două imagini: o carte, un stilou.)

2) Alege cifra care corespunde numărului de fețite prezente în sala de grupă. Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.

3) Așează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt așezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 4,9,7, 8, 5, 6. Copiii așează numerele.

5) Așează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul.

– pune deoparte atâtea cercuri câte anotimpuri sunt cu zăpadă;

Ce semn folosim? Câte anopimpuri au rămas?

4 – 1= 3.

6) Așează atâtea pătrate roșii câte degete ai la ambele mâini;

– pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.

Ce semn folosim?

10 – 2= 8.

8) ” Găsește greșeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele exerciții:

– pentru echipa nr. 1: „8 – 1=9

6+ 2=4

– pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10

7+2=5

În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.

La sfârșitul activității toți copii vor primi diplome.

CONCLUZII

Demersul investigativ pe care l-am întreprins ca rezultat al aprofundării studiilor de psihopedagogie, lingvistică și teoria literaturii am urmărit surprinderea celor mai semnificative caracteristici ale jocului didactic utilizat în scopul dobândirii noțiunilor matematice, dar și prezentarea unor jocuri recomandate de literatura de specialitate sau create.

Folosirea jocului didactic în predarea matematicii oferă numeroase avantaje pedagogice dintre care amintim:

– constituie o tehnică atractivă de exploatare a realității de explicare a unor noțiuni abstracte, dificil de predat pe alte cai;

– constituie o admirabilă modalitate de a-i determina pe copii să participe activ la lecție;

– dezvoltă la preșcolari iscusința, spiritul de observație, inventivitatea;

– angajează la lecție atât copiii timizi, cât și pe cei cu rezultate slabe la învățătură și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce conduce la creșterea gradului de coeziune a grupei sau a clasei;

– dezvoltarea creativității compunerea problemelor dupăimagini;

În grădiniță, jocurile de recunoaștere a culorilor, formelor, mărimilor, figurilor geometrice, de formare a numerelor cuprinse între 1-10, de efectuare a operatiilor aritmetice de adunare și scădere cu una sau doua unități, constituie activitatile de baza ale copilului

Prin jocul didactic activitatea didactică se pliază pe trebuințele copilului.

Copilul devine

SPONTAN,

DEZINVOLT ,

LIBER! , CREATIV!

BIBLIOGRAFIE

1.Aron, Ioan- "Metodica predarii matematicii la clasele I-IV, manual pentru liceele pedagogice" , Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1972.

2.Ausubel, D.P. ; Robinson , F.G. – "Învatarea scolara , o introducere în psihologia pedagogica", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1981.

3. Barbieru Nadia, Pituru Ecaterina, Carbunaru Viorica- "Matematica. Ghidul învatatorului, clasa I", Editura Teora, Bucuresti 2000.

4. Cerghit Ioan- "Metode de învatamânt", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1980, editia a II-a , revazuta si adaugita.

5.Cerghit Ioan " Perfectionarea lectiei în școala moderna" Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1983.

6. Cojocariu Venera- Mihaela- " Teoria și metodologia instruirii", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 2004.

7. Cosmovici Andrei -"Psihologia generala" , Editura Polirom Iasi 1996

8. Cretu Carmen , "Curriculum diferentiat si personalizat" Metode didactice, Editura Polirom Iasi

9.Cristea Sorin " Dictionar de pedagogie" Editura Litera Educational , Chisinau 2002

10.Cristea Sorin "Pedagogie pentru pregatire examenelor de definitivare, grade didactice, reciclare" , Eduâitura Hardiscom 1997

11. Cucos Constantin (coord)-"Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice " Editura Polirom ,Iasi, 1998

12. Debesse M. " Etapele educatiei", traducerea de MAgdalena Chelsoi, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1981

13. Dottrens R, Miliaret G., Rast E., Rai M.,-" A educa și a instrui" , Editura Didactica 1970

14. Dragan I., Nicola I., "Cercetare psihopedagogica" Editura Tipomur , Târgu Mures 1993

15. Dumitriu Constanta , "Introducere în cercetarea psihopedagogica". Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 2004

16. Herescu Gh., Dumitru A., Aron I., – "Matematica pentru învatatori", Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti 1996

17. Joita Elena- "Didactica aplicata. Învatamântul primar.partea I", Editura Gheorghe Alexandrescu , Craiova 1994

18.Lupu Costica, Savulescu Dumitru- "Metodica predarii matematicii. Manual pentru clasa a IX-a licee pedagogice " , Editura Paralela 45 , Pitesti 1998

19. Lupu Costica- " Didactica matematici" Editura Coba , Bucuresti 2006

20. Lupu Costica, Savulescu Dumitru, Lupu Ioan , "Aritmetica: teorie , probleme, metode de rezolvare" Editura Egal, Bacau 2002

21.Neacșu Ion -" Metode și tehnice de învățare eficientă" Editura militara Bucuresti 1990

22.Necsu Ion si colaboratorii- "Metodica predarii matematicii la clasele I-IV. Manual pentru liceele pedagogice clasele XI-XII" Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti ,1998

23.Neveanu P.P. -"Dictionar de psihologie", Editura Albatros Bucuresti 1978

24. Nicola Iona -"Tratat de Pedagogie scolara" Editura Aramis Bucuresti ,2003

25. Radu I.T.- "Teorie si practica în evaluarea eficientei învatamântului",

Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti ,1981

26.Radu Nicolaie, Singer Mihaela- "Matematica , clasaI.Ghid pentru învatatori si parinti", Editura Sigma Bucuresti 2004

27.Singer Mihaela- "Matematica , manual pentru clasa I", Editura Sigma Bucuresti 2004

28. Singer Mihaela -"Învatarea matematici în scoala primara-perspectiva noilor programe", Revista de pedagogie , nr.4 1998

29.Șchiopu Ursula- "Psihologia Generala a Copilului" ,Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti ,2001

30.Telinou P., "Culegere de exercitii si probleme de aritmetica", Editura Porto-Franco, Galati 1991