Strategie de Dezvoltare a Turismului In Municipiul Braila
Strategie de dezvoltare a turismului în Municipiul Brăila
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ, LIMITELE ȘI EVOLUȚIA ORAȘULUI BRĂILA
Așezarea geografică
Evoluția spațiului geografic urban al orașului Brăila
CAPITOLUL 2. EVALUAREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE AL MUNICIPIULUI BRĂILA
2.1. Potențialul cadrului natural al orașului Brăila
2.1.1. Relieful
2.1.2. Rețeaua hidrografică
2.1.3. Condiții hidrogeologice în orașul Brăila
2.1.4. Clima
2.1.5. Vegetația și fauna municipiului Brăila
2.1.5.1. Vegetația
2.1.5.2. Fauna
2.1.6. Solurile predominante în orașul Brăila
2.1.7. Riscuri naturale ce reprezinta o amenințare pentru orașul Brăila
2.1.7.1. Riscuri hidrologice
2.1.7.2. Riscuri geologice
2.1.7.3. Riscuri geofizice
2.1.8. Calitatea factorilor de mediu în municipiul Brăila
2.1.8.1. Calitatea aerului
2.1.8.2. Calitatea apei
2.1.8.2.1. Apele uzate
2.1.8.3. Calitatea solurilor
2.1.8.4. Nivelul zgomotului urban
2.2. Potențialul demografic al municipiului Brăila
2.2.1. Evoluția numerică a populației orașului
2.2.2. Mișcarea naturală a populației orașului
2.2.2.1. Natalitatea
2.2.2.2. Mortalitatea
2.2.2.3. Sporul natural
2.2.2.4. Mortalitatea infantilă
2.2.3. Mișcarea migratorie în orașul Brăila
2.2.4. Structura populației Brăilei
2.2.4.1. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe
2.2.4.2. Structura populației pe activități
2.2.4.3. Structura populației după gradul de instruire
2.2.4.4. Starea de sănătate a populației
2.2.4.5. Structura etnică
2.2.4.6. Structura confesională
2.3. Potențialul economic al orașului Brăila
2.3.1. Industria
2.3.2. Agricultura
2.3.3. Comerțul
2.3.4. Turismul
2.4. Infrastructura ca fundament pentru dezvoltarea economică a municipiului Brăila
2.4.1. Infrastructura edilitară
2.4.1.1. Alimentarea cu apă
2.4.1.2. Canalizarea
2.4.1.3. Alimentarea cu agent termic
2.4.1.4. Gestionarea deșeurilor
2.4.2. Infrastructura de transport a municipiului Brăila
2.4.2.1. Circulația rutieră
2.4.2.2. Circulația feroviară
2.4.2.3. Circulația navală
2.4.3. Infrastructura de învățământ, sănătate și administrație în orașul Brăila
2.4.3.1. Serviciile de educație
2.4.3.2. Serviciile de sănătate
CAPITOLUL 3. ZONIFICAREA TERITORIULUI ORAȘULUI BRĂILA
3.1. Zonificarea funcțională a orașului
3.2. Zonele locuite în cadrul municipiului Brăila
3.3. Spațiile verzi din orașul Brăila
3.4. Zone protejate ale municipiului Brăila
3.4.1. Zone protejate de importanță istorică națională
3.4.2. Zone protejate din punct de vedere urbanistic și peisagistic
CAPITOLUL 4. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN CADRUL MUNICIPIULUI BRĂILA
4.1. Domenii țintă ale dezvoltării turismului în municipiul Brăila
4.2. Oportunități în dezvoltarea Euro- regiunii Brăila
4.3. Încurajarea activităților turistice în municipiul Brăila
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Pentru a realiza strategia de dezvoltare a unei ramuri a economiei într-un spațtiu trebuie să existe un fond, resurse și potențial în acel spațiu, lucruri de care Brăila dispune.
Alegerea pentru studiu a orașului Brăila s-a datorat existenței fondului și potențialului neexploatat. Acest studiu a necesitat o bună cunoaștere a zonei, a realității și istoricului spațiului, obținerea de materiale cartografice și date oficiale, inclusiv date din teren care au fost la îndemână tocmai pentru că este locul de baștină.
Lucrarea este structurată pe 4 capitole împărțite în subcapitole și fiecare capitol abordează o tematică diferită, pentru a stabili cu date concrete stadiul în care se află orașul, ce este deja și ce se poate face pentru a evolua.
Lucrarea debutează cu primul capitol ce cuprinde așezarea geografică a orașului Brăila, limitele și evoluția municipiului.
Cel de-al doilea capitol intitulat evaluarea potențialului de dezvoltare cuprinde cadrul natural al orașului, potențialul demografic, potențialul economic și infrastructura orașului Brăila, evaluând stadiul la care sunt acestea.
Capitolul al treilea, zonificarea teritoriului, este dedicat structurii teritoriului ce include zonificarea funcțională, spațiile verzi, zonele locuite și zonele protejate.
Capitolul patru este cel mai important, unde, pe baza analizei și evaluării de la celelalte puncte, propun o strategie de dezvoltare a potențialului existent și idei de rezolvare a punctelor slabe ce trage în jos turismul municipiului pentru a avea în final un produs la standarde europene și chiar globale și turismul să devină o ramură importantă care să ajute economia și cetățenii orașului Brăila.
Pentru a prinde contur și a întări informația, m-am folosit, în această lucrare, de hărți, grafice și poze. Lucrarea a fost concepută prin parcurgerea a trei etape importante: documentare, cercetare și redactare. În partea de documentare am pus cap la cap surse multiple ce au stat ca bază în elaborarea lucrării de față, oferind informații în ceea ce privește geografia fizică, umană și economică a teritoriului studiat și prin cercetare am stabilit gradul de dezvoltare. Redactarea lor a permis, prin folosirea de text, materiale cartografice și grafice (tabele, grafice, poze) să stabilesc ce îmbunătățiri se pot aduce pentru a dezvolta turismul ca ramură economică.
În încheiere, vreau să exprim mulțumiri doamnei profesoare doctor Teodorescu Camelia, Primăriei Brăila și Institutului de Statistică fără de care această lucrare nu ar mai fi prins contur.
CAPITOLUL 1. ASEZAREA GEOGRAFICA, LIMITELE SI EVOLUTIA ORASULUI BRĂILA
1.1 Asezarea geografica
Județul Brăila este situat în sud-estul României, în partea de răsărit a Câmpiei Române, la intersecția a trei provincii istorice românești – Ṭara Românescă, Moldova și Dobrogea.
Ocupă o suprafață totală de 4.766 kmp, reprezentând 2% din suprafața întregii țări.
Poziția județului Brăila pe harta României este dată de următoarele coordonate:
28 grade și 10 minute longitudine estică – punct extrem fiind comuna Frecăței;
27 grade și 5 minute longitudine vestică, punct extrem comuna Galbenu;
45 grade și 28 minute latitudine nordică, punct extrem comuna Măxineni;
44 grade și 44 minute latitudine sudică, punct extrem comuna Ciocile.
Județul Brăila se învecinează cu județul Galați la nord, județul Tulcea la est, județul Ialomița la sud și județul Buzău la vest.
Municipiul este situat la 45°16'17" latitudine nordică și 27°58'33" longitudine estică, pe malul stâng al Dunării.
Municipiul Brăila se întinde pe o suprafață de 4392,30 ha și se compune din 3 trupuri:
Trupul municipiului propriu-zis;
Stațiunea Lacu Sărat;
Platforma industrială Chiscani.
1.2 Evoluția geografic urban al orașului Brăila
Numeroase vestigii arheologice ce datează din anul 5000 î. Hr. dovedesc că orașul Brăila a fost locuit din acea perioadă, însă prima dată a fost atestat documentar la 20 ianuarie 1368.
Deși aflată sub monopol otoman, viața economică a continuat să evolueze, Brăila devenind schela de aprovizionare pentru capitala Imperiului, iar marile venituri obținute din diferitele activități comerciale nu mai intrau în visteria țării, ci reveneau acum sultanului.
Tratatul de pace de la Adrianopol din 2-14 septembrie 1829 prevedea ca cetățile turcești de pe malul stâng al Dunării împreună cu insulele dinspre acest mal vor fi înapoiate Ṭării Românești, hotarul față de Imperiul Otoman urmând a fi talvegul Dunării. Totodată, prin tratat se stipula libertatea de navigație pe Dunăre și mare, ceea ce înseamnă desființarea monopolului otoman asupra mărfurilor românești, în consecință, Brăila a cunoscut un avânt economic fără precedent în istoria sa, stimulat de obținerea statutului de porto-franco in 1836.
Fig. 1.1 Planul urbei și portului Brăila, 1867
Sursa: urbanismul.blogspot.com
Intensele tranzacții comerciale efectuate în port, posibilitatea obținerii unor câștiguri mari și rapide au atras numeroși comercianți străini cum ar fi bulgari, macedoneni, albanezi, greci, francezi, belgieni, austrieci, italieni, evrei, prcum și numeroși români transilvăneni. Brăila a devenit o entitate multietnică ce rivaliza chiar și cu Odessa.
O parte a veniturilor obținute din activitățile comerciale au fost utilizate de autoritățile orașului atât pentru reconstrucția și modernizarea acestuia, cât și pentru extinderea capacităților portuare.
Deși statutul de porto-franco a fost desființat, portul și-a continuat evoluția ascendentă, înregistrând în 1911 momentul de vârf al valorii exportului, aceasta și datorită amplelor lucrări de modernizare a instalațiilor portuare și de construire a docurilor care cuprindea un complex întreg de cheiuri, silozuri și magazii, rezervoare de petrol, căi ferate, șosele, precum și un bazin pentru iernatul vaselor.
Normele riguroase în construcția imobilelor: cladirile trebuiau construite numai în conformitate cu planurile aprobate, în zonele centrale casele trebuiau să fie exclusive din cărămidă și să aibă o fațadă anume, trasarea piețelor și parcurilor publice, pavarea străzilor, construirea rețelei de canalizare și a celei de aducțiune a apei potabile, inaugurarea unui mijloc modern de transport, tramvaiul electric, rezolvarea iluminatului stradal și casnic prin rețeaua electrică, sunt doar câteva dintre realizările autorităților locale, Brăila începutului de secol XX prezentându-se ca un oraș de anvergură europeană.
Conform descrierilor de epocă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Brăila avea un aer occidental evident, locuitorii ei bucurându-se de prosperitate. Orașul beneficia de existența mai multor filiale de bănci, firme și agenții fluviale și maritime renumite, precum și de reprezentanțe diplomatice de înalt nivel. Portul era o importantă sursă a dezvoltării, având o medie pe zi de peste 40 de vase intrate și ieșite.
Începutul secolului al XX-lea găsește Brăila într-un proces de explozie demografică și urbanistică. De altfel, Brăila este printre puținele orașe din țară dezvoltate după un riguros plan urbanistic, având rețeaua de străzi sistematizată după un model radiar-concentric de tip amfiteatru.
Multe premiere naționale notabile s-au petrecut aici. Brăila este unul dintre primele orașe românești care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcția de cheiuri și dane pentru Portul Braila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima navă românească ce pleacă de la Brăila pe Dunăre cu transport de pasageri (1895). Tot la Brăila s-a pus în funcțiune prima uzină electrică, la numai 13 ani după invenția lui Edison. Primul oraș din România care a avut tramvai electric a fost Brăila (1901). O fabrică de celuloză din stuf – prima încercare de a valorifica stuful din Insula Mare, este deschisa tot la Brăila (1906). Cel mai mare castel de apă din țară, cu o capacitate de 1200 metri cubi, este dat în funcțiune la Brăila (1912), urmate de întrunirea Ligii Culturale la Brăila cu Vasile Lucaciu, Nicolae Filipescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Octavian Goga: "Cu nici un preț cu Austria!" (1915). Războiul de reîntregire, regim de ocupație pentru oraș din decembrie 1916 până în noiembrie 1918. Executarea Comisarului portului Brăila, Alexandru Popovici, mort ca un erou pentru neam (1917). Ia ființă "Banca de Comerț Brăila". La Brăila funcționează 12 bănci mari în perioada interbelică (1925). Brăila numără 68.310 locuitori (1930). Ia ființă Societatea franco-română cu capital mixt pentru materiale de drum de fier înființat în 1924 (1931). Bugetul Primăriei Brăila însumează 53.964.180 lei venituri, 50.006.109 lei cheltuieli, cu un excedent de 3.958.071 lei (1936/7). La Brăila are loc al XII-lea onstruire a docurilor care cuprindea un complex întreg de cheiuri, silozuri și magazii, rezervoare de petrol, căi ferate, șosele, precum și un bazin pentru iernatul vaselor.
Normele riguroase în construcția imobilelor: cladirile trebuiau construite numai în conformitate cu planurile aprobate, în zonele centrale casele trebuiau să fie exclusive din cărămidă și să aibă o fațadă anume, trasarea piețelor și parcurilor publice, pavarea străzilor, construirea rețelei de canalizare și a celei de aducțiune a apei potabile, inaugurarea unui mijloc modern de transport, tramvaiul electric, rezolvarea iluminatului stradal și casnic prin rețeaua electrică, sunt doar câteva dintre realizările autorităților locale, Brăila începutului de secol XX prezentându-se ca un oraș de anvergură europeană.
Conform descrierilor de epocă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Brăila avea un aer occidental evident, locuitorii ei bucurându-se de prosperitate. Orașul beneficia de existența mai multor filiale de bănci, firme și agenții fluviale și maritime renumite, precum și de reprezentanțe diplomatice de înalt nivel. Portul era o importantă sursă a dezvoltării, având o medie pe zi de peste 40 de vase intrate și ieșite.
Începutul secolului al XX-lea găsește Brăila într-un proces de explozie demografică și urbanistică. De altfel, Brăila este printre puținele orașe din țară dezvoltate după un riguros plan urbanistic, având rețeaua de străzi sistematizată după un model radiar-concentric de tip amfiteatru.
Multe premiere naționale notabile s-au petrecut aici. Brăila este unul dintre primele orașe românești care au beneficiat de iluminatul public cu lămpi de petrol (1858). Marele inginer constructor Anghel Saligny a folosit pentru prima oară betonul armat la construcția de cheiuri și dane pentru Portul Braila (1883-1892). Vaporul cu aburi Orient este prima navă românească ce pleacă de la Brăila pe Dunăre cu transport de pasageri (1895). Tot la Brăila s-a pus în funcțiune prima uzină electrică, la numai 13 ani după invenția lui Edison. Primul oraș din România care a avut tramvai electric a fost Brăila (1901). O fabrică de celuloză din stuf – prima încercare de a valorifica stuful din Insula Mare, este deschisa tot la Brăila (1906). Cel mai mare castel de apă din țară, cu o capacitate de 1200 metri cubi, este dat în funcțiune la Brăila (1912), urmate de întrunirea Ligii Culturale la Brăila cu Vasile Lucaciu, Nicolae Filipescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea și Octavian Goga: "Cu nici un preț cu Austria!" (1915). Războiul de reîntregire, regim de ocupație pentru oraș din decembrie 1916 până în noiembrie 1918. Executarea Comisarului portului Brăila, Alexandru Popovici, mort ca un erou pentru neam (1917). Ia ființă "Banca de Comerț Brăila". La Brăila funcționează 12 bănci mari în perioada interbelică (1925). Brăila numără 68.310 locuitori (1930). Ia ființă Societatea franco-română cu capital mixt pentru materiale de drum de fier înființat în 1924 (1931). Bugetul Primăriei Brăila însumează 53.964.180 lei venituri, 50.006.109 lei cheltuieli, cu un excedent de 3.958.071 lei (1936/7). La Brăila are loc al XII-lea Congres general al Uniunii orașelor din România (1937). În timpul celui de-al doilea război mondial, importul și exportul Brăilei au scăzut vertiginos (1941 – 1944). La 14 noiembrie colonelul Paul Brătașeanu, primarul orașului, e înlocuit cu muncitorul Petre Ciuca (1944). Încep lucrările pentru ridicarea Combinatului chimic Chiscani (1956). Fabrica de carton a început să livreze carton duplex și triplex (1959). Intră parțial în funcțiune Centrala electrică de termoficare de 75 MW a Combinatului chimic (1963/65). Continuă industrializarea forțată a economiei brăilene, în cadrul celei romănești, în general (1965 – 1989).
CAPITOLUL 2.EVALUAREA POTENȚIALULUI DE DEZVOLTARE AL MUNICIPIULUI BRĂILA
2.1. Potențialul cadrului natural al orașului Brăila
Fig. 2.1 Planul geomorfologic al municipiului Brăila
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2015
2.1.1. Relieful
Municipiul Brăila se află așezat în Lunca Dunării, pe o terasă încadrată spre nord, vest și sud de luncile Siretului, Buzăului și Calmățuiului, aflate la distanțe de până la 20 km.
Zona cea mai joasă a orașului, situată pe grindul fluviatil, are față de Dunăre 3 – 4 m peste nivelul marii. În această zona se gasesc cea mai mare parte a instalațiilor portuare.
Urmează o zonă care aparține Luncii Dunării, cu înălțimi de 4 – 6 m, care face trecerea spre terasa Brăilei. În această zona se află cartierul Comorofca, fosta Uzină de Apă și terenurile joase dinspre satul Vărsătura.
Cea mai mare parte a orașului se întinde în zona de terasă, care are înalțimea cuprinsă între 12-25m și care se ridică peste un versant paralel cu fluviul, cunoscut sub numele de faleză. Terasa Brăilei este plană, coborând de la nord unde se află Piscul Brăilei (33m) spre sud unde atinge 15m, iar de la est la vest înălțimile variază între 25m la Gradina Mare și 10m în cartierul Lacu Dulce.
2.1.2. Rețeaua hidrografică
Rețeau hidrografică a județului Brăila poartă amprenta climatului temperat – continental și al reliefului, alcătuit din câmpuri relativ netede, în cuprinsul cărora sunt schițate văi largi și depresiuni închise, în care se găsesc lacuri temporare sau permanente.
Prin volumul care se scurge în cursul unui an, râurile reprezintă resursele de apă cele mai importante ale județului Brăila. Arterele hidrografice sunt Dunărea, Siret, Buzău și Călmățui.
Dunarea este principala artera hidrografica a zonei.
Dunărea în cadrul județului este reprezentată prin brațele principale – Cremenea și Măcin (Dunărea Veche) – și brațele secundare – Vâlciu, Mănușoaia, Pasca, Calia, Arapu – în arealul Bălții Brăilei – și prin Dunărea propriu-zisă din dreptul municipiului Brăila și până la confluența cu Siretul.
Dunărea Veche sau brațul Măcin, care formează și limita estică a județului, are 96 Km lungime, un coeficient mare de meandrare (1,24) și o lățime medie de 250 m. Panta mică, ca urmare a gradului mare de meandrare, face ca acest braț să transporte o cantitate mică de apă (13%) din debitul total de la Hârșova (5949 m3/s).
Brațul Cremenea, cel mai important, are o lungime mai mică (70 Km), o pantă de scurgere mai mare și o lățime medie de 500 m. Dacă caracteristica brațului Măcin este gradul de meandrare, cea a brațului Cremenea este gradul de despletire. Din brațul Măcin (numai la 2 Km de la bifurcație) se desprinde brațul Vâlciu care se varsă apoi în Cremenea.
Debitul maxim la asigurarea de 1% a fost estimat pentru Hârșova la 15.080 m3/s și pentru Brăila la 14.620 m3/s.
Debitul minim se înregistrează în două perioade (toamna și iarna), cel de iarnă fiind mai scăzut față de cel de toamnă. La asigurarea de 99,9% la stația hidrometrică Brăila debitul minim a fost apreciat la 1000 m3/s.
2.1.3. Condiții hidrogeologice în orașul Brăila
În subteran, teritoriul județului Brăila prezintă importante rezerve de apă freatică și de adâncime cu diferite direcții de drenare.
Adâncimea apelor freatice variază de la 0, în luncile joase, până la 20 m pe câmpurile acoperite cu nisipuri.
În zona municipiului Brăila apa freatică se situează la adâncimi ce variază între 5 – 20 m.
Datorită variațiilor mari a cantității de precipitații din cursul anului (principala sursă de alimentare a apelor freatice), nivelul hidrostatic înregistrează variații de 1 – 2 m.
Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat calcic și sodic, în mai mică măsură și în sulfatate și clorurate calcice și sodice, în cea mai mare parte, cu mineralizări care depășesc uneori 5g/l, fiind improprie utilizării ca apă potabilă.
Apele freatice din județul Brăila nu constituie o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a populației, pentru industrie sau pentru irigații, atât sub aspectul variației cantitative în timpul anului, cât și sub cel al gradului redus de potabilitate, lucru valabil și pentru municipiul Brăila.
2.1.4. Clima
Teritoriul județului Brăila se caracterizează printr-un climat temperat continental, cu nuanțe aride. Verile sunt călduroase și uscate datorită maselor de aer continentalizate sub influența valorilor mari ale radiației solare (125 Kcal/cm2), precipitațiile reduse, cu caracter torențial și inegal repartizate. Iernile sunt reci, fără strat de zăpadă stabil și continuu, influențate de anticiclonul siberian. Uniformitatea reliefului face ca trăsăturile de bază ale climei să fie foarte puțin modificate pe cuprinsul județului Brăila.
Regimul temperaturii aerului prin valorile medii lunare și în special prin amplitudinea absolută, reflectă cel mai clar caracteristicile climatului temperat continental, cu nuanțe excesive.
Temperatura medie anuală variază între 10,30C și 10,50C. Numai în lungul Dunării temperatura este mai ridicată (Brăila 11,10C). Temperaturile medii lunare multianuale cele mai mici se realizează în ianuarie, luna cea mai rece, când în aer se înregistrează -30C (-2,10C Brăila). Luna cea mai caldă este iulie, când temperaturile medii multianuale variază între 22,10C la Ion Sion și 23,10C la Brăila.
Precipitațiile atmosferice totalizează în cursul unui an sub 500 mm. Ca și regimul termic, și cel al precipitațiilor reflectă caracterul continental al climei, în sensul că acestea cad în cantități variabile de la un an la altul și sunt repartizate inegal în timpul anului.
În partea de sud a județului (Câmpia Călmățuiului) cantitatea de precipitații se apropie de 500 mm/an, iar în Câmpia Brăilei acestea variază între 400-490 mm/an. Cele mai mici cantități de precipitații (sub 400 mm/an) se înregistrează în Balta Brăilei.
În semestrul cald cad peste 60% din cantitatea de precipitații anuale.
Din cantitatea de precipitații care cade în semestrul rece, o bună parte este sub formă de zăpadă. Se apreciază că în cadrul Câmpiei Brăilei, cantitatea de apă rezultată din zăpadă este de circa 100 mm/an, reprezentând 20-23% din totalul anual al precipitațiilor.
Stratul de zăpadă nu este continuu și de lungă durată ca în alte regiuni ale țării. Din observațiile făcute la stațiile climatice rezultă că stratul de zăpadă persistă, în medie, 40 de zile în câmpie și 30 de zile în Balta Brăilei. Numărul zilelor cu ninsoare este în medie, între 15-20 în câmpie și 10-15 în Balta Brăilei. Grosimea medie a stratului de zăpadă este destul de mică, sub 10 cm (stația Brăila).
Datorită uniformității reliefului și a vântului puternic de nord-est și nord, în timpul iernii zăpada este spulberată și troienită în jurul localităților sau a altor obstacole.
Vântul constituie un element climatic cu o mare influență în condițiile morfografice ale Câmpiei Române orientale. Lipsa obstacolelor orografice și forestiere face ca deplasarea maselor de aer să se facă cu ușurință, iar influențele asupra culturilor, căilor de comunicație și localităților să fie mari.
Din analiza datelor statistice se constată că vânturile dinspre nord, urmate de cele din nord-est și vest au frecvența cea mai mare. Astfel la Brăila:
Vântul de nord are o frecvență anuală de 21,3%,
Vântul de nord-est de 18,0%,
Vântul de vest de 16,7% și
Vântul de sud-vest de 12,8%.
La Brăila viteza medie pe direcția nord este de 3,1 m/s, iar pe cea de nord-est de 2,9 m/s. În zona de câmpie valorile medii ale vitezei vântului sunt ceva mai mari decât cele menționate pe teritoriul orașului Brăila.
Numărul mediu anual al zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s) este în zona de câmpie de circa 70, iar în Balta Brăilei în jur de 10.
Vitezele maxime se înregistrează în timpul iernii, când acestea pot depăși 100 Km/oră.
Vânturile cele mai cunoscute în Bărăganul de Nord sunt Crivățul, un vânt rece și uscat, care bate în timpul iernii, determinat de anticiclonul siberian, cu o direcție nord, nord-est și Suhoveiul, vânt uscat și cald, care bate vara din partea estică cu o frecvență mai mică.
Fenomene extreme
În context general județul Brăila este situat la „gura” Anticiclonului Est-European, ale cărei mase de aer pătrund forțat, prin „poarta carpatică” dintre Curbura Carpaților și Masivul Nord-Dobrogean, peste Câmpia Română, la un loc de răscruce a două mari influențe climatice exterioare, continentale din est și oceanice din vest.
Pentru riscurile climatice, cel mai mare rol revine, însă, Anticiclonului Est-European. Acesta este răspunzător de contrastele termice mari (> 700C) dintre vară și iarnă și de o gamă largă de fenomene climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece: valurile de frig polar sau arctic, inversiunile de temperatură, înghețurile și brumele cele mai intense, ninsorile abundente, vânturile tari, viscolele și înzăpezirile (fenomene amplificate de Ciclonii Mediteraneeni). În contrast cu acestea, în sezonul cald sunt prezente: valurile de căldură tropicală, fenomenele de uscăciune și secetă, vânturile uscate și fierbinți etc.
Viscolul constituie un risc climatic de iarnă, la producerea căruia concură două elemente mai importante și anume, viteza vântului și cantitatea de zăpadă căzută.
Riscul climatic este dat în primpul rând, de vitezele mari ale vântului: peste 11 m/s caracteristice viscolelor puternice și > 15 m/s caracteristice viscolelor violente. În al doilea rând, aceasta depinde de cantitatea de zăpadă căzută, care poate forma un strat continuu de 25-50 cm, sau troiene de 1-4 m înălțime (de exemplu viscolul din 3-6.II.1954), care provoacă mari pagube și dezechilibre de mediu.
Pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, județul Brăila se află în aria cu cea mai mare vulnerabilitate la viscol (Mediul și Rețeaua Electrică de Transport – Atlas geografic 2002).
Seceta este un fenomen de risc climatic de vară, la producerea căreia concură ciclonii mediteraneeni, aducători de aer cald tropical care determină fenomene de uscăciune.
În semestrul cald al anului se mai adaugă acțiunea unui anticiclon situat în Asia Mică, care pompează peste Câmpia Română aer cald sau fierbinte, tropical-continental, sărac în precipitații și care generează temperaturi mari (peste 30-400C). Toate aceste fenomene măresc evapotranspirația, provoacă ofilirea culturilor și uneori compromiterea recoltei.
Fenomenele de secetă și tendința tot mai accentuată a aridizării teritoriului este pusă în evidență de izolinia de 22 (indicele de ariditate Emmanuelle de Martonne), care în ultimele decenii a suferit mutații de la est la vest.
2.1.5. Vegetația și fauna municipiului Brăila
2.1.5.1. Vegetația
Aceasta se grupează în două mari areale biogeografice: arealul de stepă, reprezentat prin spațiile interfluviale (Câmpia Brăilei și Câmpia Călmățuiului) și arealul de luncă, bine reprezentat prin luncile Dunării, Siretului și Buzăului.
Pe teritoriul municipiului Brăila, se întâlnesc o serie de spații verzi (grădini, parcuri, scuaruri, plantații de arbori și arbuști de-a lungul bulevardelor). Dintre speciile de arbori și arbuști, cele mai întâlnite specii sunt: salcâm, platan, dud, ulm, plop, castan, tei.
Conform datelor prezentate în volumul Spații verzi brăilene. Arbori și arbuști, Michaela – Cristiana Cândea, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2009, spațiile verzi brăilene însumează cca. 70 specii de arbori, 47 specii de arbuști și 6 specii de liane.
Pe teritoriul municipiului Brăila există mai multe specii de arbori care trebuie ocrotiți pentru importanța lor științifică și pentru vârsta pe care o au (tisa din str. Rubinelor nr. 8 și din piața Traian, frasinul din Grădina Publică, stejarii de pe str. Gării, de la școala nr. 10, din Parcul Monument, de pe str. Campiniu și de pe b-dul Independenței, platanii de pe str. Ana Aslan, Golești, b-dul Panait Istrati, sofora din Parcul Monument, ienupărul înțepător de pe Faleza Dunării, Ginko biloba din fața Liceului “Ghe. Munteanu Murgoci”).
Dintre speciile lemnoase prezente în spațiile verzi brăilene, se găsesc specii rezistente la noxele prezente în atmosferă, cum sunt: Acer negundo, Alianthus altissima, Catalpa bignonioides, Cornus sanguinea, Populus alba, etc.
Dintre speciile rezistente la anumite substanțe toxice din atmosferă, prezente în orașul Brăila, amintim: Fraxinus ornus, Hibiscus siriacus, Prunus cerasifera, Pinus sylvestris, Thuja orientalis, etc.
De asemenea, sunt prezente specii care rețin praful, datorită frunzișului lor, cum sunt: Abies alba, Lycium halimifolium, Sambucus nigra, Taxus baccata, Tilia tomentosa, etc.
2.1.5.2. Fauna
În zăvoaiele de luncă, în plantațiile de plop se pot întâlni lupi, vulpi, mistreți și iepuri, iar pe malurile răurilor își duc viața vidra (Lutra lutra) și nurca (lutreola lutreola).
Păsările sunt bine reprezentate, deși prin desecarea lacurilor din Balta Brăilei acestea au pierdut biotopuri deosebit de valoroase. Majoritatea speciilor de păsări sunt migratoare. Cele mai frecvent întâlnite (și pe lacurile din câmpie) sunt rațele și gâștele sălbatice. Sunt de menționat rața mare (Anas platyrinchos), rata cârâitoare (Anas querquedula), gâsca de vară (Anser anser) și gârlița (Anser albifrans).
Se întâlnesc, de asemenea multe specii de stârci: stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nyticarax nyticarax), stârcul lopătar (Platalea leucorodia).
La acestea se adaugă alte specii de păsări acvatice: corcodelul (Podiceps cristatum) și lișița (Fulica otra) care populează toate apele stătătoare (indiferent că sunt dulci, salmastre sau sărate), țigănușul (Plegadis falcinellus), nagâțul (Vanellus vanellus), fluierarul (Tringa totanus), sitarul de mal (Limesa limosa), găinușa de baltă (Galinula chloropus), cârsteiul de baltă (Rallus aquaticus), pițigoiul de stuf (Panatus biarmicus) etc.
Având proprietăți ecologice comune, atât mediul acvatic, cât și cel terestru-zăvoaiele – adăpostesc și alte specii de păsări precum mierla (Turdus merula), privighetoarea mare (Luscina luscina), cucul (Cuculus canorus), dumbrăveanca (Coracias garrulus), boicușul (Remiz pendalimus) etc.
Ihtiofauna importantă din punct de vedere economic este reprezentată prin: pești migratori anadromi, care vin din mare pe Dunăre numai pentru reproducere, nisetrul (Acipenser guldenstaedti), păstruga (Acipenser stellatus), morunul (Huso huso), păstrăvul de mare (Salmo trutta labrax), scrumbia (Alosa pontica și Alosa caspia nordmanii), gingirica (Clupeonella cultriventris); pești reofili proprii apelor curgătoare, cleanul (Leuciscus cephallus), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), fusarul (Aspro streber), morunașul (Vimba vimba), cosacul (Abramis sapa) etc.; pești semimigratori, în sensul că pătrund din Dunăre în lacurile de luncă primăvara, reîntorcându-se toamna, văduvița (Lenciscus idus) și somnul (Silurus glanis), care se reproduc în Dunăre, crapul (Cyprinus carpio), batca (Blicca bjoerkna), plătica (Abramis Brama), babușca (Rutilus rutilus carpathorossicus), avatul (Aspius aspius), sabița (Pelecus cultratus), șalăul (Stizostedion lucioperca), care se reproduc în lacurile de luncă. În afară de categoriile menționate se mai întâlnesc pești care trăiesc și se reproduc în ambele biotopuri (râuri sau lacuri), știuca (Esox lucius), oblețul (Alburnus alburnus), boarca (Rhodeus sericeus amarus), ghiborțul (Acerina cernua).
2.1.6. Solurile predominante în orașul Brăila
Prezența pe suprafețe întinse, foarte slab înclinate sau orizontale a depozitelor loessoide, lipsite în cea mai mare parte de drenaj superficial, condițiile climatice semiaride, cu o umiditate deficitară și existența oscilațiilor vegetale ierboase de stepă, au determinat formarea solurilor cernoziomice, în diferite faze de evoluție, pe cea mai mare parte a teritoriului județului Brăila.
Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafața județului și cuprind o gamă foarte variată:
Cernoziomuri castanii și ciocolatii,
Cernoziomuri carbonatice (mun. Brăila),
Cernoziomuri levigate argiloase compacte,
Cernoziomuri levigate nisipoase,
Cernoziomuri aluviale etc.
Profilul de sol al cernoziomurilor este bine dezvoltat, reflectând o evoluție îndelungată. Orizonturile cele mai conturate sunt A, A/C, C și D. În orizontul superior A, cu o textură ușor lutoasă se găsesc urmele activității biologice. Toate orizonturile sunt afânate, ceea ce le conferă un grad mare de porozitate și deci infiltrația pe verticală. Conținutul în humus, acumulat îndesebi în orizontul A, variază între 2,8 și 5,7%, iar carbonatul de calciu ajunge în orizontul C până la 14-23%.
Însușirile fizico-chimice ale cernoziomurilor, ca și condițiile climatice în care se găsesc, fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate naturală din țară.
Ca urmare a acestei însușiri, cornoziomurile sunt folosite pentru o gamă foarte largă de culturi agricole, dintre care locul principal îl ocupă grâul și porumbul.
2.1.7. Riscuri naturale ce reprezintă o amenințare pentru orașul Brăila
2.1.7.1. Riscuri hidrologice
Având în vedere deschiderea municipiului către Dunăre, există posibilitatea producerii inundațiilor în zona de jos a falezei precum și în zonele locuite limitrofe fluviului. De asemenea, există posibilitatea producerii inundațiilor și din cauza sistemului de canalizare necorespunzător din punct de vedere al capacității de preluare a apelor.
Fig. 2.2 Harta risculu de inundații în orașul Brăila
Sursa: primariabraila.ro, date prelucrate, 2015
2.1.7.2. Riscuri geologice
Există posibilitatea producerii alunecărilor de teren din cauza eroziunii solului, lipsei lucrărilor de consolidare, infiltrațiilor.
2.1.7.3. Riscuri geofizice
Activitatea seismică este influențată de prezența focarului vrâncean, fapt care încadrează perimetrul de interes în zona seismică 8 (intensitate MSK), cu o perioadă de revenire de aproximativ 50 de ani, conform SR 11100 – 1:1993 – Zonarea seismică. Macrozonarea teritoriului României.
Perioada de control (colț) Tc a spectrului de raspuns (conform Normativului P100-1/2006) reprezintă granița dintre zona (palierul) de valori maxime în spectrul de accelerații absolute și zona (palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative. Tc se exprimă în secunde.
În condițiile seismice și de teren din România, pentru cutremure avand IMR = 100 ani, codul redă zonarea pentru proiectare a teritoriului României în termeni de perioadă de control (colț), Tc, a spectrului de raspuns obținută pe baza datelor instrumentale existente pentru componentele orizontale ale mișcării seismice.
Municipiul Brăila are un risc seismic mediu.
Zonarea seismică Perioada de colț
(SR 11100 – 1:1993) (Normativul P100-1/2006)
Fig.2.3 și 2.4 Harți cu seismica României
Sursa: PUG Brăila
2.1.8. Calitatea factorilor de mediu în municipiul Brăila
Pentru calitatea vieții populației și pentru prosperitatea orașului, este esențială crearea unui mediu de calitate. De asemenea, un mediu sanatos, sigur și sustenabil are o contribuție benefică și pentru imaginea orașului și pentru reputația pe care acesta o are pe plan extern, influențând deciziile investitorilor interni și străini.
O componentă de bază a dezvoltării durabile este ocrotirea mediului și se concretizează în combaterea fenomenelor de poluare inerente activităților umane, prevenirea deteriorărilor posibile, asimilarea, adaptarea și aplicarea cerințelor europene de mediu, protejarea biodiversității și monitorizarea parametrilor de calitate a factorilor de mediu.
Situația actuală a poluării mediului în Brăila se datorează pe de o parte existenței unor practici vechi și poluante și pe de altă parte mijloacelor financiare insuficiente pentru achiziționarea unor echipamente adecvate de protecție a mediului.
2.1.8.1. Calitatea aerului
În municipiul Brăila sursele de poluare a aerului sunt reprezentate în principal de activitatea industrială, centrale termice, stații de mixturi asfaltice și traficul auto.
În perioada 2000-2007 evoluția principalilor indicatori monitorizați este urmatoarea:
-> Poluanții gazoși (SO₂, NO₂, H₂S, NH₃) monitorizați la imisii, la 24 ore și la 30 de minute, prezintă, în 2007, o scădere a valorilor concentrațiilor medii anuale fața de 2006. Scăderi importante s-au înregistrat în special la SO₂ si NH₃, ele fiind cu 18%, respectiv 40% mai mici față de 2006. Valorile maxime s-au încadrat în limitele admise.
-> Pulberile totale în suspensie, în mediul urban, înregistrează o creștere cu 11% a tendinței mediei anuale în 2007 față de anul precedent. Valorile cele mai ridicate s-au înregistrat în punctul de prelevare Stația Nord.
-> Pulberile sedimentabile monitorizate în zona urbană în nouă puncte, au valorile medii anuale cu 32% mai mici fața de 2006. În punctul de prelevare din Str. Fabricilor s-au înregistrat valori maxime ca și în anii precedenți.
Nu s-au înregistrat depășiri ale concntrațiilor maxime admise coform STAS 12574/87 la niciun poluant atmosferic monitorizat.
2.1.8.2. Calitatea apei
Apele de suprafață:
Râurile:
Dunărea este monitorizată în secțiunile: Dunăre Brăila 1 (km 184), Dunăre Brăila 2 (rezerva pentru potabilizare – km 183).
Pentru subteran sunt monitorizate 44 de foraje hidrogeologice, din care 23 sunt foraje de supraveghere și 21 foraje de control.
Starea chimică a apelor se stabilește în raport cu concentrația substanțelor periculoase relevante și prioritare/prioritar peiculoase, respectiv concentrația fracțiunii dizolvate a metalelor grele. Metalele monitorizate sunt: Zn, Cu, Ni, Cr, Fe și Mn.
Pe anul 2007 starea chimică a fluviului Dunărea a fost determinată la nivelul celor 2 secțiuni cu monitoring de supraveghere și anume: Dunăre Brăila 1, Dunăre Brăila 2.
S-a regăsit stare foarte bună la Cu, Zn, Cr în concentrație totală și stare chimică moderată la Fe.
Din punct de vedere a stării ecologice la secțiunile monitorizate pe Dunăre, s-a regăsit:
-Dunăre Brăila 1- calitate foarte bună
-Din punct de vedere al indicelui saprob fitoplancton s-a regăsit stare bună pe Dunăre Brăila 1
-Din punct de vedere al nutrienților s-a regăsit stare bună de calitate la Dunăre Brăila 1, secțiune monitorizată ca zonă vulnerabilă.
Lacurile
La nivelul minincipiului Brăila privind lacurile naturale, este monitorizat Lacu Sărat. Se constată că valorile ridicate obținute pentru indicatorii de mineralizare ca și a conținutului ridicat de cloruri și magneziu, evidențiază caracterul terapeutic al apei Lacului Sărat.
Calitatea lacului în raport cu gradul de troficitate evidențiază faptul că din punct de vedere al nutrienților acesta corespunde categoriei eutrofe, datorita biomasei fitoplanctonice corespunde categoriei ultraoligotrofe si, raportându-ne la saturația în O₂, Lacul Sărat se situează în categoria mezotrofă.
Lacul a scăzut excesiv, în ultima perioadă a mai rămas doar 30% din ceea ce era cândva Lacul Sărat. Acesta nu a mai scăzut atât de mult de la seceta din 1947.
Este necesară întocmirea unui studiu de specialitate care să stabilească cauzle reale ale scăderii nivelului apei lacului, găsirea și aplicarea soluțiilor pentru asigurarea calității balneoclimaterice ale lacului, a valorilor terapeutice a apei și nămolului sapropelic, prin evaporare în lunile de vară, necompensate de precipitații și afluxul periferic al freaticului.
Apele subterane
În conformitate cu informațiile primite de la SGA Brăila, acviferul freatic din județul Brăila dispune de o resursă totală de 9842.59 l/s. Acviferul de adâncime din județul Brăila are o resursă totală calculată de 5059 l/s.
Volumele de apă subterane existente pe teritoriul municipiului nu îndeplinesc parametrii fizico-chimici pentru potabilitate, excepție făcând unele zone foarte restrânse.
Se înregistrează în special depășiri ale conținutului de substanțe organice, fier, azotiți, duritate totală, datorate influenței pe care o au apele curgătoare de suprafață (sursa principală fiind încărcarea antropică a acestora) și a evacuărilor de ape uzate insuficient epurate sau neepurate.
Se înregistrează de asemenea un grad ridicat de mineralizare, valorile indicatorilor reziduu fix, cloruri, sulfați, fiind depășite la majoritatea forajelor monitorizate.
2.1.8.2.1. Apele uzate
Mai exact, situația apelor uzate menajere și industriale. Cele mai însemnate cantități de substanțe poluante evacuate în mediul înconjurător au rezultat din procesele de producție din fabricile de produse lactate., din activitatea de abatorizare și carmangerie, poluantul cel mai frecvent depășit fiind conținutul de substranțe extractabile, substranțe organice și CBO₅. Însemnate cantități poluante sunt evacuate și de unitățile de creștere și îngrășare a porcilor, unități la care cel mai frecvent indicator depășit este conținutul de amoniu.
Principalii indicatori de calitate la care s-au înregistrat depășiri a limitelor autorizate au fost: suspensii totale, CBO₅, CCOCr, substanțe extractibile, reziduu fix, azot total și fosfor total.
Aceste depășiri s-au datorat nefuncționării stațiilor de epurare la capacitate maximă și a gradului de epurare redus al acestora.
O parte din aceste unități (ex: SC Complexul de Porci SA, SC Celhart Donaris SA, RA Apa Brăila) au program de etapizare cu măsuri și termene ce trebuiesc respectate conform Legii Apelor 107/1996 cu completările și modificările ulterioare, program ce face parte integrată din autorizația de gospodărire a apelor.
Repartiția volumelor de ape uzate în raport cu stadiul epurării
Din volumul total de 97.755 mii mc/an ape uzate evacuate în 2006, 10.761 mii mc/an nu se epurează, 86.993 mii mc/an sunt ape insuficient epurate.
Prin urmare, în anul 2006, 88.99% din apele uzate provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns în receptorii naturali, insuficient epurate.
Fig. 2.5 Stadiul epurării apelor uzate în municipiul Brăila
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate 2014
2.1.8.3. Calitatea solurilor
Calitatea solului în zona Centrului istoric al municipiului Brăila este scăzută, acesta conținând foarte mult pietriș. Pământul pentru plantațiile de arbori a fost întotdeauna o mare problemă în zona centrală a Brăilei (Grădina Publică, Piața Poligon, etc. ); deși în fiecare an se plantau arbori în număr destul de mare, aceștia se uscau din cauza calității slabe a solului, conform documentelor aflate la Arhivele Naționale.
Gradul de poluare a solului se va accentua ca efect al degradării avansate a unor construcții, a sistemelor de canalizare, al acumulării necontrolate de deșeuri în zone abandonate, deteriorării spațiilor publice, a creșterii emisiilor de noxe provenite din traficul rutier și din activitățile productive incompatibile cu statutul de centru istoric;
Menținerea sau intensificarea fenomenelor de eroziune, alunecări de teren, în zona falezei Dunării;
2.1.8.4. Nivelul zgomotului urban
Nivelul de zgomot urban în decursul anului 2007 s-a determinat în municipiul Brăila, în 43 de puncte reprezentative astfel:
-> 16 puncte pe diferite categorii de străzi cu lățimi de 3m, 7m, 14m și respectiv 21m.
-> 14 puncte expertizate situate la limita exterioară a parcurilor, zonelor de recreere, tratament medical și balneoclimateric, incintelor de școli, piețelor și spațiilor comerciale la care s-au mai adăugat în 2007 încă 13 puncte situate la limita exterioară a incintelor industriale, parcajelor auto și zonelor rezidențiale.
Tabel nr.1 Masurători de zgomot în anul 2007
Sursa: Primăria Brăila – Urbanism și regenerare urbană, date prelucrate, 2014
Nivelul de zgomot echivalent expertizat pe diferite categorii de străzi la limita la bordura trotuarului ce mărginește carosabilul prezintă depășiri ale limitelor admise cuprinse în intervalul 7.9 – 13.8% față de limita admisă și aceste depășiri au fost semnalate doar pe străzile care prezintă lățimi de 3m, 7m și respectiv de 14m.
Măsurătorile efectuate confirmă schimbarea mediului sonor, însă, ținându-se cont că s-au efectuat doar expertizări și că acestea s-au făcut numai în perioada diurnă și în orele cu maxim de trafic și de activități economice sau de altă natură, nu se poate afirma că municipiul Brăila se situează în categoria localităților zgomotoase.
2.2. Potențialul demografic al municipiului Brăila
2.2.1. Evoluția numerică a populației orașului
Recensământul reprezintă operația statistică cea mai importantă care se realizează la nivel național și are la bază principiul exhaustiv. Scopul principal îl reprezintă cunoașterea numărului și a structurilor de populație la un moment dat.
Specialiștii în domeniu susțin că în România prima înregistrare a populației care poate fi considerată ”recensământ modern” a avut loc în anul 1838.
În timp, Brăila a înregistrat modificări demografice importante legate în mod direct de condițiile socio-politice și economice și de prea multele încercări la care a fost supusă.
Referitor la numărul populației din municipiul Brăila există numeroase date, dar certe sunt doar cele de după anul 1829, celelalte provenind din mărturiile unor călători care au făcut doar aprecieri generale. Astfel, în anul 1812, un călător ungur, Koraczy tipărește la Viena lucrarea Beyträge zur europäischen Länderkunde, die Moldau, Wallachey, Besserabien und Bukowina în care Brăila era consemnată ca având 30.000 de locuitori. În anul 1828, mareșalul Von Moltka arata în memoriile sale că Brăila avea 40.000 de locuitori, dar prin părăsirea orașului de către turci au rămas doar 6.000 de locuitori (591 familii)
În anul 1876 numărul locuitorilor atingea cifra de 33.978 situîndu-se pe locul 4 între orașele țării, după București, Iași și Ploiești. Tot atunci, Dimitrie A. Sturdza, preciza în lucrarea sa Suprafața și populațiunea Regatului României că orășenii din districtul Brăilei reprezentau 35% din totalul locuitorilor și „aveau cel mai mare procent de populație urbană împreună cu Ilfovul pe care îl întrecea puțin”
Urmează o perioadă în care imigrației trasilvănene, care devenise foarte intensă, i se adaugă și cea dobrogeană, determinată de ocuparea vremelnică a acestui teritoriu de către Rusia.
La recensământul din decembrie 1899 Brăila avea 56.330 suflete din care 33.194 erau autohtoni și 23.136 străini. La acea dată orașul se afla pe locul doi după București între orașele Munteniei și pe locul patru între orașele României, după București cu 276.000 locuitori, Iași cu 77.800 și Galați cu 62.500.
În lucrarea Populația Brăilei – studiu de demografie dinamică și statică, prof. Gh. Mihăilescu concluzionează că la sfârșitul secolului al XIX-lea, populația autohtonă reprezenta 59% din total și că a crescut cu 80% în perioada 1829-1853 și cu 267% în intervalul 1853-1899. Populația alogenă a avut un spor de 667% și doar intensitatea curentului de imigrare autohton a menținut aspectul românesc pe cele mai importante străzi comerciale ale orașului.
După război se mai fac două recensăminte, în 1927 și 1930, ale căror rezultate vor fi publicate într-o lucrare bine documentată, publicată sub numele de Indicatorul statistic al satelor și unităților administrative din România, cuprinzând rezultatele recensământului general din 29 decembrie 1930. Potrivit acestora, Braila avea 68.416 suflete în 1927 și 68.347 în anul 1930.
Până în anul 1941 se înregistrează o creștere rapidă a numărului populației din orașul Brăila, această creștere nefiind determinată de schimbări intervenite în mișcarea naturală a populației, ci se datorează includerii în perimetrul orașului a populației din suburbiile Chercea și Radu-Negru (care vor deveni cartiere ale orașului Brăila), ce dețineau la acea dată, peste 10.000 de locuitori fiecare. Astfel populația orașului Brăila ajunge la 99.531 persoane în anul 1941, în principal datorită extinderii teritoriale a orașului.
În anii celui de-al doilea război mondial, pierderile de vieți omenești, diminuarea activității economice, deplasarea unui număr însemnat de persoane spre zone mai adăpostite, scăderea puternică a natalității, sărăcia pregnantă și foametea, au dus la o scădere însemnată a numărului de locuitori în orașul Brăila, a cărui populație atingea un număr de 94.514 persoane.
După război, ca urmare a refacerii orașului, dar mai ales datorită dezvoltării economice care capătă o amploare tot mai mare în perioada socialistă, se înregistrează o creștere demografică susținută. Alături de dezvoltarea economică, creșterea numerică a populației municipiului Brăila s-a datorat politicii demografice din epoca socialistă, care a avut drept efect o explozie demografică. Prin urmare, în decurs de 25 de ani, populația orașului s-a dublat, numărul populației stabile a crescut de la 138.802 persoane în anul 1966 până la 242.595 locuitori în anul 1989, așa cum se evidențiază și din datele prezentate în Fig. nr. 6:
Fig.2.6 Evoluția numerică a populației 2000-2012
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Creșterea numerică a populației înregistrată până în anul continuat, dar cu ritmuri de creștere mai reduse, până în anul 1993, fiind efectul migrației interne, determinat exclusiv de afluxul populației de la sat la oraș, mai ales după abrogarea legislației privind stabilirea domiciliului în municipii și orașe mari. Prin urmare, populația orașului Brăila a crescut numeric din anul 1989 când avea 242.592 locuitori stabili, atingând o valoare maximă în anul 1991 când a înregistrat 249.902 locuitori stabili.
Începând cu anul 1993, se constată o scădere a numărului populației stabile; dacă în anul 1993 populația stabilă din Brăila înregistra 236.344 persoane, în anul 2000 numărul ei s-a redus până la 231.900 persoane, cauza fiind restructurarea economică. Foarte multe persoane rămase fără loc de muncă s-au retras în mediul rural, înregistrându-se după anul 1993 o migrație inversă față de perioada anterioară, respectiv din mediul urban către mediul rural. Alături de restructurarea economică o altă cauză a exodului urban a constituit-o și împroprietărirea agrară care a determinat retragerea citadinului pe locul natal, spre vatra de care aparține proprietatea sa funciară.
2.2.2. Mișcarea naturală a populației orașului
2.2.2.1. Natalitatea
Fig.2.7 Natalitatea în munincipiul Brăila 1970-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Natalitatea, ca fenomen demografic, este măsurată prin rata natalității care reprezintă numărul de copii născuți vii la 1000 de locuitori într-o perioadă determinată (un an calendaristic).
De-a lungul vremii s-au luat mai multe măsuri pentru stimularea natalității, printre care, cea mai eficientă a fost politica pronatalistă care s-a bazat în principal pe interzicerea avorturilor, dar și pe acordarea de ajutoare financiare familiilor care aveau mai mulți copii, începând din anul 1968, sporul natural a înregistrat o creștere bruscă, rapidă, ajungând în doar 10 ani să atingă valori de aproximativ 12 ‰. Se constată astfel că a avut loc o explozie demografică, un „baby – boom” care a fost precedat dupa 1990 de o scadere brusca a natalitatii, fenomen ce continuă și astăzi. Acestea își pun amprenta pe sporul natural.
2.2.2.2. Mortalitatea
Fig.2.8 Mortalitatea în munincipiul Brăila 1965-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Mortalitatea ca fenomen demografic este și un indicator al calității vieții, fiind influențată de factori economici și sociali cum ar fi accesul la serviciile de sănătate și nivelul de educație dar și de factori ecologici.
Se remarca o creștere a mortalității începând cu secolul XXI ce dovedește o creștere a natalității după instalarea comunismului.
2.2.2.3. Sporul natural
Fig.2.9 Spor mediu anual 1912-2011
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Ca urmare a scăderii accentuate a ratei natalității, în municipiul Brăila, începând din anul 1992 se înregistrează valori negative ale sporului natural, valori care continuă să scadă.
În ciuda faptului că rata mortalității în rândul populației brăilene a înregistrat valori relativ mici, sub nivelul ratei pe țară, totuși începând cu anul 1992 valorile sporului natural devin negative și cunosc o scădere continuată până în prezent.
2.2.2.4. Mortalitatea infantilă
Fig.2.10 Mortalitatea infantilă 1965-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Mortalitatea infantilă în municipiul Brăila ca și în cazul celorlalți indicativi, este influențată de caracterul istoric, social și politic al vremii. Din 1965 se remarcă o creștere accentuată a mortalității infantile, direct proporțional putem spune cu natalitatea, datorită politicii pronataliste ce include interzicerea avorturilor, ce a dus la avorturi spontane, la avorturi in locuri neamenajate ș.a.m.d. Odată ce a căzut această lege și mortalitatea infantilă a scazut chiar la valori negative in 1995.
2.2.3. Mișcarea migratorie în orașul Brăila
Fig.2.11 Mișcarea migratorie-Sosiri 1965-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Fig. 2.12 Mișcarea migratorie-Plecări 1965-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Fig. 2.13 Bilanț migratoriu 1965-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2014
Migrația internă, la nivel zonal, chiar dacă nu influențează volumul total al populației, provoacă importante mutații în structurile după vârste și sexe ale populației, în cele două medii sociale, urban și rural. Migrația reprezintă totalitatea stabilirilor și plecărilor cu domiciliu înregistrate la nivelul zonei studiate
Între anii 1977 – 1980, sporul migratoriu a depășit de aproape două ori sporul natural. Consecința demografică imediată a fost o îmbătrânire puternică a mediului rural, atât ca efect direct al plecărilor tinerilor, cât și, indirect, prin scăderea numărului de nașteri datorită golului demografic produs de migrația la vârstele fertile. Evenimentele care s-au produs în decembrie 1989 au determinat în anul următor o explozie migrațională la nivelul întregii țări și implicit în orașul Brăila. Dacă până atunci intrările în municipiu aveau valori cuprinse între 600 și 1500 de persoane, în 1990 se constată o creștere spectaculoasă până 16.321 de persoane pentru ca în anii următori (1992-2000) să coboare la fel brusc și să se păstreze constant în jurul valorii de 1000 de persoane.
Dezindustrializarea a avut ca efect imediat reducerea drastică a capacității de atracție a orașului spre care se îndrepta în mod tradițional populația rurală. Mai mult, concedierile masive, explozia costurilor aferente locuinței și erodarea standardului de viață general au împins înapoi spre zonele de origine mulți foști imigranți, pentru care supraviețuirea în mediul urban devenise problematică. Astfel, începând cu anul 2001, sporul migratoriu devine negativ și scade constant, ceea ce reflectă starea de tranziție a societății brăilene dar și fluctuațiile și contradicțiile întregii societăți românești, în ansamblul său. Consecința imediată a fost o diminuare a orașului sub aspect demografic.
2.2.4. Structura populației Brăilei
2.2.4.1. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe
Fig. 2.14 Structura populației pe grupe de vârstă și sexe 1930-2007
Sursa: Anuarele statistice ale României și fișa localității, date prelucrate, 2015
O situație de egalitate numerică aproximativă a populației de sexe diferite s-a menținut mai mulți ani în șir, proporția fiind de 50,11% bărbați la 49,9% femei.
După anul 1989, balanța s-a schimbat în favoarea persoanelor de sex feminin, proporția fiind în anul 1992 de 52,2 % femei la 48,8 % bărbați. După acest an populația de sex feminin înregistrează o creștere ușoară și continuă până în anul 1998, în timp ce populația de sex masculin se reduce simțitor.
Fig. 2.15 Populația pe grupe de vârstă și sexe la 5 ianuarie 1977
Sursa: Direcția Județeană de Statistică, date prelucrate 2015
Fig. 2.16 Populația pe grupe de vârstă și sexe la 7 ianuarie 1992
Sursa: Direcția Județeană de Statistică, date prelucrate 2015
Fig. 2.17 Populația pe grupe de vârstă și sexe la 18 martie 2002
Sursa: Anuarul statistic al României 2002, date prelucrate 2015
Structura pe grupe de vârstă relevă mutații semnificative care ilustrează un proces accentuat de îmbătrânire demografică, determinat de creșterea numărului și proporției persoanelor vârstnice (a grupei 60 de ani și peste), concomitent cu scăderea numărului și proporției populației tinere (sub 15 ani) și a celei adulte (15-59 ani); față de 1977 populația în vârstă de 0-14 ani a scăzut cu 3.755 persoane iar proporția ei în totalul populației s-a redus de la 23,8% la 22%, iar cea în vîrstă de 60 ani și peste a crescut cu 15.145 persoane, deținând o pondere în totalul populației de 16,7% în 1992, față de 13,3% în 1977
Fig. 2.18 Indice de feminitate 1990-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate 2014
Fig. 2.19 Raport de dependență demografică 1990-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate 2014
Fig.2.20 Potențial demografic 1990-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate 2014
Fig. 2.21 Indice de reînoire a forței de muncă 1990-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate 2014
Fig. 2.22 Indice de îmbătrânire 1990-2010
Sursa: INSSE, date prelucrate 2014
Factorii de natură demografică, socio-economică, legislativă și de comportament al familiei care influențează fertilitatea populației feminine s-au modificat substanțial și au avut ca efect reducerea numărului de copii născuți vii, ajungându-se la o valoare de 1843,9 copii pentru o mie de femei de 15 ani și peste în 1992, față de 2137,7 copii cât reveneau în 1977;
Pe grupe de vârstă, numărul mediu al copiilor născuți vii a scăzut, confirmând tendința negativă a evoluției fertilității feminine; pentru femeile de 50 ani și peste, care au încheiat perioada de fertilitate, numărul mediu de copii născuți vii de o femeie era în 1992 2,4 copii față de 3,2 copii în 1977;
Ultimul recensământ pune în evidență o creștere a populației apte de muncă, cuprinsă între 15 și 59 de ani. În trecut, ea a fost supusă unei variații importante ca reflex al transformărilor economico – sociale prin care a trecut orașul. Dacă în anul 1930 reprezenta 58,4%, până în 1956 crește la 66,9%, apoi cunoaște o scădere până la 62,9% în anul 1977, urmată de o nouă creștere la 64,2 % cu o cifră de 150.337 persoane. Populația tânără, sub 20 de ani, număra 108.703 persoane, însă se observă scăderi la grupurile de vârstă de 0-14 ani, datorită ratei scăzute a natalității. Astfel, dacă în anul 1966, populația tânără avea o pondere de 20,4%, în anul 1977 această pondere crește la 22,0%. Până în anul 1987 ponderea populației tinere crește până la 27%, apoi coboară până la 23,2% în anul 1992, ajungând la doar 21,3% în anul 1998.
Pe sexe, deși durata medie de viață a crescut la bărbați cu 2,41 ani iar la femei cu doar 2,05 ani, diferența se păstreză în favoarea femeilor, de la 7,12 ani în 1989 la 6,76 ani.
2.2.4.2. Structura populației pe activități
Modificările petrecute în economia orașului Brăila după al doilea război mondial s-au bazat pe dezvoltarea industrială puternică a orașului, pe diversificarea funcțiilor sale, toate acestea punându-și amprenta asupra numărului și structurii populației active.
Modificările demografice care s-au înregistrat în structura populației active pe ramuri de activitate, reflectă evoluția funcțională a orașului. Astfel, până în anul 1956, cea mai mare pondere din populația activă era ocupată în agricultură, iar după acest an, populația activă ocupată în industrie înregistrează o creștere continuă ca urmare a dezvoltării industriale. Această creștere însemnată se prezintă astfel: populația activă ocupată în industrie reprezenta în anul 1956 46,3% din totalul populației active, 49% în anul 1966 și la 51,2% în anul 1977. După anul 1989, această pondere cunoaște o scădere bruscă, ca urmare a restructurărilor industriei, astfel încât în anul 1992, ponderea populației active ocupată în această ramură reprezenta doar 19,8% din totalul populației active, în anul 1995 18,1%, iar în anul 1998, ponderea ajunsese la doar 17,2%.
Fig. 2.23 Evoluția numărului mediu de salariați pe domenii de activitate 2002-2007
Sursa: Direcția Județeană de Statistică și fișa localității, date prelucrate 2015
În domeniul construcțiilor, ponderea populației active era în anul 1956 de 7,4%, crește până la 12,25% în anul 1966, și ulterior scade până la 9,6% în anul 1977. Între anii 1980 – 1987, s-au înregistrat procente mari ale populației ocupate în construcții, valori ce depășeau ușor ponderea de 15%. După anul 1990, populația activă ocupată în domeniul construcțiilor cunoaște o scădere apropiindu-se de valoarea înregistrată în anul 1956, de 7,7%.
Creșteri substanțiale se remarcă la nivelul anului 2007 în cazul ponderii populației active ocupate în comerț (9.634 persoane), în domeniul transporturilor și telecomunicațiilor (8.758 persoane), finanțe, asigurări, servicii comerciale (3.892 persoane) și servicii publice, sociale și personale (15.590 persoane).
Fig. 2.24 Populația orașului Brăila pe domenii de activitate în anul 2007
Sursa: Direcția Județeană de Statistică și fișa localității, date prelucrate 2015
Modificările survenite în activitatea diferitelor sectoare ale economiei și la nivelul agenților economici privați au produs fluctuații pe piața muncii, redistribuiri ale forței de muncă între ramurile economice și mutații în profilul socio-profesional și neocupațional.
Reducerea considerabilă a populației ocupată în industrie s-a realizat îndeosebi pe seama ramurilor prelucrătoare ale industriei, mai ales în industria chimică – a firelor și fibrelor sintetice, a celulozei și a hârtiei și în cea a mașinilor și echipamentelor industriale, care prin gradul ridicat de concentrare a activității, au constituit principala sursă de alimentare și întreținere a șomajului.
Daca în anul 1989, în orașul Brăila exista un număr mediu de salariați de circa 104.600 persoane, acest număr a scăzut aproape la jumatate în mai puțin de zece ani atingând în anul 1998 un numar mediu de 65.426 persoane.
Fig. 2.25 Evoluția numărului mediu de salariați 1989-1998
Sursa: Directia Judeteana de Statistica, date prelucrate 2015
În sectorul comerțului, numărul salariaților aproape s-a dublat, de la 4.958 persoane în anul 1994 la 8.165 salariați în 1998, în principal datorită apariției a numeroși mici afaceriști și a unor puncte comerciale mici și mijlocii, de tipul chioșcurilor, buticurilor, etc.
2.2.4.3. Structura populației după gradul de instruire
Fig. 2.26 Gradul de instruire al populației 2000-2013
Sursa: INSSE, date prelucrate 2015
După cum se poate vedea și în grafic, gradul de instruire al populației orașului Brăila nu este unul foarte bun. Din preșcolari nu se duc toți la grădinițe/creșe deoarece mulți preferă să își lase copii acasă cu rudele, mai ales că învățământul preșcolar este unul destul de costisitor.
Cea mai mare pondere o are învățământul primar și gimnazial în primul rând deoarece sunt incluse în grafic ambele (atât învățământul primar cât și cel gimnazial) și pentru ca este învățământ gratuit și obligatoriu.
Învățământul liceal este pe o scară ascendentă, acest lucru se datorează faptului ca tot mai puțini adolescenți abandonează liceul să meargă la muncă, practică foarte des întâlnită.
Învățământul postliceal și profesional este din ce în ce mai rar întâlnit, fapt deloc bucurător. Mulți tineri preferă să se îndrepte spre învățământ superior sau să plece direct la muncă pe sectorul de servicii și asta lasă industria și agricultura fără specialiști, meseriașii devenind pe zi ce trece doar o amintire.
Deși tinerii nu se îndreaptă spre postliceale sau spre profesionale, am putea spune că învățământul superior este pe o pantă de ascendență însă adevarul este ca și acesta este în decădere. Acest fapt se datorează emigrării, tot mai mulți tineri preferă după liceu să părăsească țara pentru studii sau pentru muncă.
2.2.4.4. Starea de sănătate a populației
Diagnosticul de sănătate nu este ușor de stabilit nici în cazul în care nu se găsește vreun semn de boală și nici în cazul în care toate datele culese se încadrează în limitele normalului și sunt puse în evidență criteriile pozitive, morfo-funcționale și comportamentale corespunzătoare.
Trecerea limitei de la starea de sănătate la cea de boală, existența unor boli cronice care evoluează, limitele foarte largi ale normalului subliniază relativitatea diagnosticului de sănătate.
Definiția O.M.S. la care apelăm foarte des privește sănătatea ca pe o stare de bine biologic, mental și social, referindu-se la o sănătate ideală. Meritul ei este acela că atrage atenția asupra unității tridimensionale, adică bio-psiho-sociale a individului, de care trebuie să ținem seama în ecuația diagnosticului de sănătate. De aceea, sănătatea reprezintă nu numai o proprietate a vieții organismice a individului ci și o consecință a relațiilor sale cu un mediu fizic, biologic și social în care trăiește.
Sănătatea este pe de o parte rezultatul unui proces complex între forțele de apărare și forțele de agresiune exercitate de diferiți factori patogenici.
În procesul de tranziție de la starea de sănătate la starea de boală se pot pune în evidență o serie de etape intermediare de sănătate. Există urmatoarele stări de sanatate:
– starea de sănătate ideală – reprezintă mai mult un deziderat decât o realitate concretă;
– starea de sănătate deplină – este caracterizată de absența factorilor subiectivi și obiectivi de boală, de absența factorilor de risc și de încadrarea tuturor datelor culese în limitele medii ale normalului, fără a atinge extremele;
– starea de sănătate satisfăcătoare – caracterizată ca și starea de sănătate deplină, de absența oricaror elemente subiective sau obiective de boală;
– starea de sănătate îndoielnică – se caracterizează prin prezența factorilor de risc; este stadiul preclinic;
– starea de sănătate subminată – caracterizată de prezența unor leziuni biochimice și anatomice minime care nu pot fi descoperite decât cu ajutorul unor investigații de mare finețe;
– starea de sănătate compromisă – este stadiul manifest în care apar modificări clinice, biochimice și morfologice;
– starea de sănătate pierdută apare atunci când leziunile biochimice și anatomopatologice devin ireversibile și invalidante.
Pentru aprecierea condițiilor materiale ce influențează starea de sănătate, a influenței factorilor social – economici și sanitari, în analiza nivelului de trai a municipiului Brăila se folosește un sistem de indicatori, grupați în funcție de aspectele specifice pe care le sesizează
a). Indicatorii accesibilității populației la asistența sanitară urmăresc să identifice suportul material al ocrotirii sănătații. Acest indicator va fi redat pe larg la alt capitol al lucrării, mai exact la serviciile de sănătate.
b)Indicatorii stării de sănătate. Conform definiției OMS, starea de sănătate este echivalentă cu starea de bine general, fizic, psihic și social. Această definiție este suficient de cuprinzătoare pentru a surprinde cele mai variate aspecte ale stării de sănătate.
Statistica din Brăila urmărește mai ales evoluția numărului de decese pe cauze de deces, se constată astfel că cel mai mare număr de decese s-a datorat bolilor infecțioase și parazitare (tuberculoza, hepatita virală, gripa, dizenterie, sifilis, boli diareice acute, etc.); bolilor de nutriție, metabolism, endocrine; boli ale sistemului nervos, ale aparatului circulator; numeroase decese s-au datorat leziunilor traumatice, otrăvirilor, etc.
Creșterea numărului unor astfel de îmbolnăviri și a numărului de decese cauzate de aceste boli pune clar în evidență scăderea nivelului de trai în municipiul Brăila.
Tabel nr.2 Decedați pe cauze de deces 1992 – 1998
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Brăila, date prelucrate 2015
Analizând tabelul numarul se constată o creștere continuă a numărului de decese din anul 1992 până în anul 1998.
Numărul deceselor cauzate de boli infecțioase și parazitare a crescut de la 38 în anul 1992 până la 77 în anul 1998. Cel mai mare număr de decese cauzate de aceste boli s-a înregistrat în anul 1995.
În ceea ce privește numărul de decese cauzate de tuberculoză se remarcă o creștere a acestora de la 26 decese în anul 1992 până la 54 în anul 1998, maximul fiind atins în anul 1995 – 61 decese cauzate de tuberculoză, motivul principal al acestei creșteri fiind poluarea tot mai accentuată, dar și scăderea nivelului de trai și al sărăciei.
Fig. 2.27 Decedați pe cauze de deces între anii 1992-1998
Sursa: Direcția Județeană de Statistică Brăila, date prelucrate 2015
Numeroase decese cauzate de boli de nutriție, metabolism, endocrine se datorează în primul rând imposibilității unui număr mare de persoane din Brăila de a se hrăni corespunzător, lipsa banilor, sărăcia atingând limita extremă.
Îngrijorător a crescut numărul deceselor cauzate de tulburările de comportament, de boli ale sistemului nervos; dacă în anul 1992 s-au înregistrat 6 decese cauzate de boli ale sistemului nervos, în anul 1998 numărul acestora a crescut până la 33, maximul fiind atins în anul 1997 când s-au înregistrat 49 de decese cauzate de boli ale sistemului nervos. Creșterea numărului de astfel de îmbolnăviri se datorează în principal stării de stres în care trăiesc oamenii ca urmare a pierderii locului de muncă, datorită existenței lor sub limita normalului, ei nu îsi mai pot asigura necesitățile de bază: hrana, îmbrăcăminte, adăpost, iar tratamentul medical devine pentru aceștia un lux. Legat de această situație se remarcă creșterea numărului de decese determinate de sinucideri, de leziuni traumatice.
În concluzie, această situație dramatică se datorează scăderii nivelului de trai, accentuării sărăciei, fenomen care afectează un numar tot mai mare de persoane din orașul Brăila, lipsa igienei este un factor important în determinarea și apariția unor astfel de boli, o alta cauză ar putea fi scăderea numărului de cadre medicale în comparație cu numărul bolnavilor care cunoaște o creștere rapidă.
Cele mai multe dintre aceste boli, ca și majoritatea numărului de decese cauzate de aceste boli se înregistrează în rândul populației sărace, cu un nivel de trai extrem de scăzut.
Acesta este un fenomen social întâlnit nu doar în România, ci și în țările slab dezvoltate sau care sunt în curs de dezvoltare, ceea ce dovedește că România și implicit Brăila, este o țară care mai are un drum lung de străbătut până să ajungă la nivelul Europei de vest.
c). Indicatorii bilanțului vital al populației. Aceștia se referă în principal la indicatorii demografici utilizați în caracterizarea mișcării naturale și în caracterizarea altor indicatori sintetici calitativ. Dintre aceștia amintim:
– rata generală a natalității – fertilitatea;
– rata generală și specifică de mortalitate;
– sporul natural al populației;
– speranța de viață la naștere;
– durata medie a vieții active.
Acești indicatori au fost prezentați detaliat în capitolele anterioare,
nivelul acestora oferind o imagine concludentă a stadiului de dezvoltare și a condițiilor de viață de care dispune o națiune sau în cazul nostru, municipiul Brăila.
CONSUMUL DE DROGURI LEGALE/ILEGALE
În anul 1998 s-a efectuat un sondaj în rândul elevilor de liceu pe baza unui chestionar anonim pentru a testa cunoștințele, interesul și reacția lor față de droguri, precum și măsura în care , eventual, au intrat în contact cu fenomenul. Având un caracter orientativ, sondajul a fost efectuat pe un lot de 200 de elevi din câteva licee brăilene, fără a ne propune un eșantion sociologic reprezentativ pe întreaga categorie de elevi de liceu din municipiu Brăila.
Astfel, am constatat că din punctul nostru de vedere, majoritatea elevilor nu apreciază în mod corect ce sunt drogurile. Aceștia exclud de exemplu alcoolul și tutunul, rezumând problematica la consumul așa-ziselor droguri „tari” despre care de asemenea nu au cunoștințe concrete.
Întrebați dacă au avut curiozitatea sau ocazia de a consuma un drog, 15 elevi au răspuns cu da, marijuana sau hașiș.
Aceasta este singura întrebare care ne indică un posibil consum de droguri. Deoarece nu am cules informații suplimentare, cum ar fi: frecvența, durata consumului sau locul unde se consumă și cum, evident nu putem trage concluzia că am avea de-a face cu cazuri de toxicomanie.
Fumatul
Informațiile furnizate în continuare sunt dintr-un ziar local al municipiului Brăila, unde în anul 1999 a fost prezentat un studiu asupra atitudinii pe care o adoptă tinerii față de fumat. Studiul este realizat pe un lot de elevi dintr-un liceu brăilean, fiind realizat datorită creșterii îngrijorătoare a numărului de tineri fumători.
Tabel nr.3 Determinarea numărului de fumători din municipiul Brăila
Liceul Nicolae Bălcescu
Sursa: Ziarul local Anunțul
La întrebarea din chestionar: „Fumatul este o tentație pentru tineri mai ales când sunt în grup?”, 70 dintre tinerii chestionți au afirmat că sunt de acord cu acest lucru. Influența grupului și presiunea lui asupra nefumătorilor în vârstă de 14 – 17 ani, este foarte mare.
Tinerii știu în proporție de peste 90% care sunt substanțele dăunătoare organismului, substanțe conținute în țigară, cu toate acestea un număr impresionant de tineri liceeni din orașul Brăila sunt fumători. Absolut toți știu că fumatul pasiv este dăunător pentru sănătatea persoanelor nefumătoare. Mai mult de 65% dintre tineri consideră că este corect ca adolescenții să încerce să fumeze, motivația – vor părea mai maturi, mai duri, mai interesanți. Unii tineri au o concepție demnă de semnalat, interesantă, ei consideră că fiecare persoană are cel puțin un viciu, și spun ei, este de preferat ca acest viciu să fie fumatul, care este mai puțin distructiv decât altele, cum ar fi: alcoolul, consumul de droguri, etc.
În ceea ce privește răspunsurile tinerilor privind consecințele fumatului: 98% știu că fumatul este factor de îmbolnăvire în bolile cardio – vasculare, 99% știu că gudronul se depozitează pe plamâni, fiind una din cauzele principale ale apariției cancerului pulmonar. Tineri au curiozitatea de a încerca să fumeze în jurul vârstei de 14 – 16 ani.
Toate aceste date au o vechime mare, de aceea o sa imi exprim în rândurile ce urmează opinia personală asupra consumului de droguri, alcool și tutun în rândul tinerilor. Dacă în anul 1998, 14 elevi din 100 fumau, în anul 2012 nu mai puțin de 30 de elevi din 100 fumează, asta însemnând un minim de 30%. De asemenea, și numărul elevilor ce au consumat vreodată sau consumă legale/ilegale a crescut, având un bum! de început aproximativ în 2009-2010 ce a constat în deschiderea simultană a mai multor spice-shop-uri ce a produs curiozitate în rândul tinerilor și deși s-au închis la scurt timp, au rămas mulți dependenți, aceste magazine jucând rolul de inițiere. Nici alcoolul nu le este necunoscut tinerilor, tot mai mulți tineri devenind dependenți de alcool. Motivele sunt multiple, pe lângă dorința de afirmare, de integrare intervine poate și stresul sau depresia datorită lipsei figurilor părintești, datorită greutății de integrare în societate sau cu gândul la un viitor nesigur, etc.
2.2.4.5. Structura etnică
Fig. 2.28 Populația stabilă după etnie cu români 2011
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2015
Fig. 2.29 Populația stabilă după etnie fără români 2011
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2015
Valorile, credințele, mentalitățile, normele etice sunt elemente cu un nucleu moral comun, care pot face distincția între persoane, grupuri sau națiuni. Coexistența acestor diferențe naturale, sau chiar interpătrunderea lor, sedimentează conceptul unei națiuni sau a unei civilizații, omogene în diversitatea ei. La scară evident mai mică, așa s-au petrecut lucrurile la Brăila, pe care unii istorici o numeau la început de secol XX ,“mica Europă”. Orașul era atât de ocupat să se dezvolte, să crească, să se îmbogățească spiritual sau cu noi domenii de activitate încât n-a mai avut timp să cultive stereotipii și prejudecăți, traduse în variatele lor forme de discriminare. Istoria relativ recentă a urbei, cu rețeaua sa demografică cosmopolită o recomandă realităților actuale, ca pe un exemplu de bune practici.
Amprenta minorităților etnice asupra dezvoltării socio-economice și culturale a orașului Brăila se regăsește în toate domeniile de activitate:
Industria
Timp de aproape cincizeci de ani, viața orașului a fost legată de prezența grecilor, în mâinile cărora se afla aproape cu desăvârșire navigația, comerțul și industria. Frații Teofilatou, Negropontes, Lambrinidis, Avasiotis și alții au fost primii care au construit nave fluviale de fier în anul 1861, în locul vaselor de lemn folosite până atunci pentru transportul grâului din porturile Dunării de Sus la Brăila și de acolo în diverse porturi ale Mării Egee și Mării Mediterane.
Veniți după greci, evreii au câștigat rapid o poziție și o pondere semnificativă în sfera comerțului, tărâm familiar proverbialei lor iscusințe.
Educația
La Brăila, apariția și dezvoltarea școlii românești este strâns legată de școlile aparținând minorităților prezente în oraș, în mod deosebit cele grecești și evreiești.
Prima Școală Națională publică se înființează la Brăila în 1833, avându-l ca profesor pe vizionarul Ion Penescu. În scurt timp își fac apariția o serie de instituții particulare destinate în primul rând copiilor greci sau evrei dar deschise și altor doritori, indiferent naționalitate.
Nici evreii nu neglijează acest aspect foarte important care este educația. În anul 1865, la inițiativa lui Aizic Steinhard, comunitatea reacționează prompt și în frunte cu Thal Weintraub înființează prima școală de învățământ primar pentru băieți cu predare în limba ebraică.
Artă și știință
În domeniul literelor, din rândul grecilor merită menționați George Baronzi, scriitor și publicist, deținător al unei culturi enciclopedice și prefect de Brăila în timpul domniei lui Cuza, Panait Istrati, cunoscutul scriitor de limbă română și franceză, Dumitru Panaitescu-Perpessicius, critic, istoric literar, foiletonist, folclorist, eseist și poet, cercetător și editor al operei eminesciene și membru al Academiei Române.
În slujba muzei Euterpe s-au aflat sau se află celebra cântăreață de operă Haricleea Darclée care a susținut crearea Operei Române din București, cântărețul de estradă și compozitorul Jean Moscopol, Iannis Xenakis, cel care a înființat la Marsilia "Centrul de studii de matematică și automatică muzicală" CÉMAMU (Centre d'études de mathématique et automatique musicales), cu scopul aplicării cunoștințelor tehnice și științifice în muzică, folosindu-se în realizarea compozițiilor sale de calculator și Nicu Alifantis, compozitor, interpret de muzică pop, aranjor și producător, toți de origine greacă.
Artele plastice beneficiază și ele de nume sonore: pictorul suprarealist Victor Brauner și M. H. Maxy, pictor si grafician care avea să devină director al Muzeului Național de Artă și profesor la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu din București, ambii evrei și italianul Artur Verona.
În plan științific se impun câteva nume a căror notorietate depășesc cu mult granițele orașului din care își trag rădăcinile. De origine greacă au fost Atanasie Demosthen, medic, creatorul școlii românești de chirurgie militară, profesor la Facultatea de Medicină București (1881-1888) și decan al acesteia (1908-1919), Radu Constantin Portocală, medic și virusolog de prestigiu care întemeiază catedra de inframicrobiologie a Facultății de Medicină București și Edmond Nicolau, promotorul ciberneticii în România și inițiatorul Facultății de Cibernetică, al cărei prim decan a devenit.
Comunitatea evreiască s-a remarcat prin dr. Arnold Grun, fondatorul primei reviste medicale din țară intitulată Medicina Populară, farmacologul dr. Emil Weisenberg, reprezentantul Romaniei la O.M.S. în anii '80 și dr. Cremer care în anul 1946, răspunde apelului lui Wilhelm Filderman și al Șef Rabinului Al. Safran și aduce ajutoare pentru România sărăcită de război și de seceta cumplită, care devenise în același timp și victimă a unei epidemii de tifos exantematic. Tot în acele zile, aduce pentru prima oară în România, penicilină și DDT, salvând astfel sute de vieți.
Armenii au dat Brăilei și comunității științifice internaționale numele Anei Aslan, cea care a inventat Gerovitalul brevetat în peste 30 de țări și în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu, produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în anul 1980.
COMUNITATEA RROMILOR DIN BRĂILA
Conform studiilor realizate de Gheorghe Sarău(Sarău, Rromii, India și limba rromani, București: Ed. Kriterion, 1998, p. 44-46.) și Marcel Courthiade(Courthiade Marcel, apud M. Itu, J. Moleanu, Cultură și civilizație indiană, București, CREDIS, 2001.) pătrunderea rromilor în Europa, s-a realizat pe trei căi, despărțirea lor producându-se în partea de est a Imperiului Bizantin.
La recensământul din 2011 în municipiul Brăila s-au declarat aproximativ 1600 de rromi. O numărare riguroasă și strict obiectivă a populației se dovedește greu de realizat în condițiile în care conotațiile negative asociate identității etnice de rrom îi determină pe aceștia să se declare români sau maghiari iar recenzorii trebuie să respecte normele internaționale și să țină cont de afirmațiile fiecărei persoane, chiar dacă etnia este evidentă. Acestei stări de fapt trebuie să-i adăugăm și numărul mare de analfabeți care nu completează formularele de înregistrare.
Neoficial, organizațiile nonguvernamentale estimează că în țara noastră trăiesc astăzi între 1,2 și 2,5 milioane de rromi. Acest fenomen influențează și datele la nivelul municipiului Brăila, în oraș existând cel puțin de 2x mai mulți decât cei ce s-au declarat.
Rromii din Brăila inițial locuiau mai ales în zonele mărginașe, fiind împărțiți în funcție de meseriile practicate. În cartierul Chercea sunt căldărarii, care se ocupă cu fabricarea tigăilor și ceaunelor, pe care le vând în piețele orașului, iar în Brăilița și Radu Negru se află circarii, care pe vremuri dresau urși. În Vidin trăiesc fierarii, rromii care fac unelte și căruțe, pe care le vând apoi în Obor și grupul bidinarilor din care făceau parte și chivuțele cu costume colorate și cozi împletite cu bani de argint, căutate pentru văruitul caselor. Însă în prezent acest lucru nu mai este valabil, aceștia în primul rând nu se mai ocupa decât în mică măsură cu activitățile inițiale, preferând să cerșească sau au ocupații nu tocmai etice care să le aducă venituri cum ar fi cerșetoria, fierul vechi, etc. și în al doilea rând sunt răspândiți pe toată suprafața orașului cu domiciliile, mai ales în centrul vechi, în casele-muzeu care se degradează unde se adăpostesc de obicei două sau mai multe familii de rromi uneori și fără apă curentă. De asemenea, cei mai mulți se adună în zonele comerciale importante ale municipiului când acestea sunt deschise.
Se știe că un procent destul de mare din infracționalitățile minore cum ar fi furtul, hărțuirea sunt cauzate de aceștia și sunt temuți în oraș, căpătând un renume nu tocmai bun. Aceștia sunt primii după problema câinilor vagabonzi ca preocupare a Brăilei nu numai în municipiu ci și în județ și strică imaginea orașului. Numărul tot mai crescut a acestora reprezintă o problemă asupra economiei deoarece această minoritate nu participă activ decât în cea mai mică măsură, adică nu muncesc dar primesc ajutoare și având în vedere populația tot mai redusă o să se ajungă la o situație de criză.
COMUNITATEA LIPOVENILOR DIN BRĂILA
Începuturile istoriei lipovenilor vin din a doua jumătate a secolului al XVII-lea când Rusia a fost zguduită de evenimente dramatice care au produs scindarea societății și o profundă criză religioasă, ale cărei urmări sunt vizibile și astăzi prin comunitățile de ruși staroveri care au preferat exilul pentru a-și putea păstra nealterată credința.
Modificarea unor elemente ale ritului rusesc, cum ar fi semnul crucii cu trei degete și adoptarea cărților de cult după model grecesc au dus la pierderea încrederii credincioșilor ruși în ierarhia ecleziastică și în final la schismă, raskol, în rusește.
Fig. 2.30 Curenți de migrație spre România ai contestatarilor
reformei religioase din Rusia secolului al XVII-lea
Sursa: Filip Ipatiov, 2002
Fig. 2.31 Evoluția numerică a lipovenilor la Brăila în perioada 1890 – 2002
Sursa: Anuarele statistice ale României, date prelucrate 2009
Se pare că denumirea de lipoveni vine din cuvântul rusesc lipa care înseamnă „tei”, din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodărești, inclusiv ramele lotcilor. O altă explicație care poate fi luată în considerare, este faptul că acest grup etnic a trăit, vreme îndelungată, în pădurile de tei din sudul Basarabiei. Episcopul S. Melchisedeck considera că termenul a fost adoptat după tragicul eveniment în care 38 de călugări conduși de monarhul Filip, în ca semn de nesupunere, și-au dat foc și au ars de vii. Alte voci consideră că datorită lui Filip de Oloneț, unul dintre primii conducători spirituali ai staroverilor, au primit numele de filipoveni, care prin suprimarea primei silabe s-a transformat în lipoveni. Ori poate, și mai simplu, numele lor se trage de la primul sat moldovenesc în care s-au așezat, Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, județul Suceava.
Semnul lor distinctiv, pe care l-au păstrat nealterat timp de secole, este aparteneța necondiționată la credința moștenită de la strămoșii lor și în egală măsură păstrarea obiceiurilor și ritualurilor pe care le consideră sacre și imuabile.
Conform fig. 31, cele mai mari creșteri ale populației lipovenești s-au înregistrat în perioada 1890-1930, când poderea lor în totalul populației orașului a crescut de la 0,67% la 2,09% și în intervalul 1977-2002 când tendința de creștere constantă a mărit valoarea ponderii lor de la 0,30% la 1,60%. Scăderea cea mai accentuată s-a înregistrat după 1930, până în 1956 și poate fi pusă pe seama statutului general de neîncredere pentru etnia de origine rusă amplificat și de numărul mare de conflicte politice și militare româno-ruse privind situația Basarabiei și a Bucovinei. Este foarte probabil, ca în acest context, mulți dintre ei să nu-și fi declarat la recensăminte naționalitatea reală, asumându-și statutul de cetățean român.
Deși înzestrați cu o inteligență deosebită, ocupația lor predilectă, pescuitul, i-a izolat de lumea vie a orașelor, sau chiar a satelor, determinându-i să neglijeze educația tinerilor, ale căror eforturi se concentrau doar către însușirea acestei îndeletniciri. În lucrarea Monografia lipovenilor (staro-obreadților) din orașul și județul Brăila, Andrei Antipov aprecia că numărul capilor de familie era în 1929 de peste 600, adică un total de 3.000 – 4.000 de suflete.
Potrivit afirmațiilor președintei Comunității Lipovene filiala Brăila, în 2006, la Brăila trăiau peste 1600 de familii, dar evidențele bisericii ortodoxe de rit vechi avansează o cifră mult mai mare, de aproximativ 10.000 de enoriași.
După vizitarea satului lipovenesc Pisc, N. Iorga concluziona: “și așa, în veacul cinematografelor și automobilelor, mii și mii de oameni trăiesc în prejama orașelor mari, de care se feresc cu groază, păstrând neatinsă datina comunicării cu sfinții și a unei iubiri de oameni dezinteresate și naive".
Și astăzi, cartierul Pisc are un caracter aparte care își trage esența din arhitectura și eleganța caselor intens colorate, predominant fiind roșu și albastru, cu grădini bine îngrijite și garduri înalte, cu străzi largi și curate. Aproape fiecare casă are în fața porții o bancă pe care, în serile de vară, își fac siesta bătrânii sau se odihnesc cei care au sfârșit treburile zilnice.
Cele mai multe dintre locuințe sunt de același tip: au două camere și un antreu, iar în fundul curții o baie.
Bisericile ortodoxe de rit vechi ale lipovenilor au multe elemente comune bisericilor românești, fiind alcătuite în principal din altar, naos și pronaos. În locul pridvorului se află o cameră cu icoane de unde participă la slujbă persoanele care nu au dreptul de a intra în biserică. Între altar și iconostas, pe ambele părți, se găsește corul bisericii, format din cei care știu să cânte și să citească în slavonă. Cele două părți ale corului se reunesc în anumite momente ale slujbei religioase, în fața porților cerești, pe un fel de postament/podium mai înălțat față de restul podelei. Dincolo de iconostasul ce delimitează corul bisericii, se găsesc două spații separate la fel, printr-un iconostas, cel al bărbaților și cel al femeilor.
Biserica lipovenească are de obicei trei intrări: una principală si alte două laterale, pentru accesul bărbaților.
Catedrala Mitropoliei de rit vechi din Brăila este singurul lăcaș bisericesc de interes național prin faptul că în această biserică se desfășoară ritualul de hirotonisire a cadrelor ierarhice pentru funcția de episcop pentru toate bisericile de rit vechi din țară și străinătate.
Casele lipovenilor sunt împodobite excesiv cu icoane, mai noi sau mai vechi, ferecate meșteșugit în argint sau chiar în aur, moștenire transmisă prin veacuri de la bunii și străbunii lor, prigoniți din Rusia.
Crăciunul, care ține trei zile, este sărbătorit pe 7 ianuarie, după ce în ajun au împodobit bradul și au intonat colindele în casă, în fața icoanelor, colinde care sunt de fapt cântece bisericești în slavona veche care vestesc Nașterea Domnului. Dis-de-dimineață, femeile cu fuste lungi și batic pe cap, bărbații cu cămășile lor lungi și albe, însoțiți de numeroșii lor copii, adică toată suflarea, pornește la biserică, unde regulile sunt foarte stricte. Doar bărbații cu barba foarte mare pătrund mai adânc în interiorul lăcașului și iau parte la cântarea bisericească, cei nebărbieriți stau aproape de intrare, în plus, femeile nu se amestecă niciodată cu bărbații.
Sufletul lor a rămas în esență rus. Și-au făcut mai întâi o cruce mare, așa cum obișnuiesc înainte de a face un lucru important și au ales aceste ținuturi ca patrie de adopție. Pravoslavnicii blonzi, cu bărbile lungi și obrajii rumeni, cu ochii albaștri și chipurile brăzdate de vânturile reci din Bărăgan își trag seva din apele tulburi ale Dunării, care i-a adăpostit, i-a hrănit și i-a mângâiat atunci când li se făcea dor de pământul Rusiei.
COMUNITATEA GREACĂ
Contactele multiple cu civilizația greacă și cu reprezentanții acesteia s-au produs încă din antichitate, prin intermediul coloniilor grecești de pe țărmul Mării Negre, Istros (Histria), Callatis (Mangalia) și Tomis (Constanța) fiind cele mai importante. Coloniștii proveneau îndeosebi din Milet, Rodos, Megara și Corint. Civilizația bizantină pătrunde în Țările Române prin contacte directe, într-o primă etapă (secolele XI-XIII d.H.), prin intermediul Dobrogei, și prin relațiile eclesiastice cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol.
Este foarte probabil ca după căderea Constantinopolului sub turci, la sfârșitul secolului al XV-lea să se fi constituit la Brăila prima comunitate bizantină. Walerand de Wawrin, francezul care a participat activ la cruciada antiotomană de la 1445, descrie în detaliu acest teritoriu și vorbind despre Brilago îl menționa ca pe „un port unde se văd nave din Grecia și Constantinopol”.
„Dacă luăm drept bune datele dintr-un raport consular britanic după retragerea turcilor, acolo se menționa că în 1830, din 103 ionieni care se aflau în Valahia, 34 erau greci stabiliți la Brăila. În datele furnizate de Constantin C. Giurescu, pentru anul 1838 se dă un număr de 2.345 greci (rezultați din cei 469 capi de familie la care se aplică multiplicatorul demografic 5). Explicația pentru această creștere abruptă se află cu certitudine în cucerirea statutului de porto-franco pe care domnitorul Alexandru Ghica îl acordase orașului la 13 ianuarie 1836 și care va transforma Brăila într-un pol de atracție pentru multe neamuri, inclusiv pentru grecii specializați în comerțul cu mici corăbii, al căror număr va ajunge la 4.238 în 1891 și la 4.929 în 1899. În 1938, după alte surse, la Brăila se găseau aproximativ 30.000 de greci, adică aproape 50% din populația orașului.
Tabel nr. 4 Evoluția numerică a populației grecești
Sursa: Am folosit date din Iulian Delescu, B. Demetrescu-Oprea, Dicționar geografic al județului Brăila, 1894, Gh. Mihăilescu, Populația Brăilei – studiu de demografie dinamică și statică în Analele Brăilei An IV, 1932, Anuarele statistice ale României din 1956, 1992 și 2002, date prelucrate 2015
Fig. 2.32. Evoluția numerică a grecilor la Brăila, 1830 – 2002
Grecii erau oameni practici, hotărâți să-și croiască un destin favorabil și să speculeze chiar și cele mai neînsemnate oportunități pentru a-și atinge țelurile. De aceea au și îmbrățișat felurite profesii. Erau negustori de cereale, armatori, agenți comerciali dar și meșteșugari, mici comercianți sau simpli navigatori. Dincolo de domeniul economic, se aflau la Brăila și greci profesori, avocați, farmaciști sau medici.
Pentru anul 1849 este consemnată la Brăila existența a 172 cetățeni englezi, cei mai mulți fiind etnici greci. Unii dintre aceștia au acces rapid în clasa prosperă a orașului, devenind mari comercianți sau armatori așa cum s-a întâmplat cu Embiricos, Armelino, Xantos, Petala, alții au fost proprietari de șantiere navale, Conduri, Cambanari, Toti, sau de mari întreprinderi în industria alimentară, Ambatis, Lichiardopoulos, Violatos, Valeriano, Martopulo, etc.
Viața orașului începea și se termina în port. Vase, sub cele mai felurite pavilioane, plecau zilnic, ducând în pântecele lor, grânele aurii ale Bărăganului. Marinarii care zăboveau câteva zile, cât să se descarce mărfurile aduse, vizitau lupanarele, nelipsite instituții ale vieții portuare, iar hamalii, în așteptarea unui angajament stăteau la umbră, cu prețul pe care-l pretindeau pentru o oră sau o zi de muncă, înscris pe talpa piciorului. Zumzetul portului nu se întrerupea decât iarna, când Dunărea îngheța. Dar chiar și atunci existau armatori care își mutau activitatea la Sulina.
Dacă prima generație de greci s-a implicat puternic în comerțul cu grâne, celei de-a doua i se datorează începutul industri-alizării bazate pe tehnologie austriacă și germană. Statistica industriilor din oraș la 1863 menționează 5 mici întreprinderi de măcinat grâu și produs pâine în proprietate greacă, iar în 1882 numărul acestora crescuse la 7. Marile unități de morărit le-au aparținut tot lor. Moara Violatos de pe malul Dunării era cea mai mare din sud-estul Europei, moara Lykiardopulos, aproape de docuri, dispunea de cea mai avansată tehnologie a vremii care îi permitea să prelucreze 24 de vagoane de făină în 24 de ore, moara Galiatzatos din str. Roșiori, astăzi dispărută, toate sunt argumente solide în favoarea capacității și flerului de care dădeau dovadă comercianții greci. Prelucrarea superioară a grânelor a continuat cu Melissaratos-Fabrica cu Aburi de Paste Făinoase din str. Ștefan cel Mare nr. 219, fabrica de paste făinoase Ambatis, fabricile de biscuiți Mercur și Ancora de pe b-dul Al. I. Cuza, ambele având ca acționari familia Lykiardopulos.
Despre Brăila, scria N. Iorga în 1904 „La două trei firme se cetește un nume grecesc… Grecește se aude vorbindu-se ici și colo pe stradă, dar cele mai multe din cafenelele întunecoase și murdare ale portului, ale căror firme sună „Ithaca”, „la Atena”, „la Panhellenion”, sunt ținute de Greci. În tramvaiul electric te găsești lângă domni ale căror nasuri lungi par a fi niște adăugiri de carnaval. La cutare papetărie, regele din fereastră nu e Carol I-iu, ci Gheorghe I-iu. Pe peretele unei brutării din Calea Călărașilor e zugrăvită marca Eladei.
Perioada marii crize economice determină prăbușirea industriei morăritului, altădată atât de prosperă și a activității portuare. Moara Violatos ajunge în procedură de faliment iar fabrica de paste făinoase Ambatis arde în totalitate.
Perioada de după anul 1944 aduce o nouă dramă în rândul grecilor născuți și educați pe pământ românesc. Noua legislație restrictivă, interzicerea dreptului de proprietate privată și obligativitatea de a opta între cetățenia română și cea din țara de origine îi detemină să aleagă din nou drumul pribegiei, nu în Grecia abia ieșită din războiul civil, ci mai departe, către Europa de Vest, Statele Unite, Canada sau îndepărtatele Australia și Noua Zeelandă. După 1949, un nou val de emigrați greci, refugiați politici, își încearcă norocul la Brăila, unde vor rămâne, unii pentru totdeauna, alții până în anii optzeci, cînd autoritățile grecești introduc amnistia care le permitea reîntoarcerea în propria țară.
După anul 1872, cînd se încheiase construcția Bisericii Bunavestire și Comunitatea ieșise de sub apăsarea uriașelor cheltuieli, prioritară devine investiția în instrucție și cultură care trebuia să asigure păstrarea nealterată a nucleului etnic grecesc. În curtea bisericii a funcționat și un dispensar la care aveau acces gratuit toți membrii comunității, în slujba căruia se aflau medicii greci Petsalis, Koutava și Paizzi.
“În 1952, comuniștii au confiscat și naționalizat averile grecilor și ale comunității. Veche de la 1863, comunitatea avea școli de fete și băieți, biserică, cluburi, azil, dispensar, librărie. Comuniștii l-au obligat pe parohul Bisericii Evanghelismos, cu pistolul la ureche, să o treacă în administrația Episcopiei Buzăului. Comunitatea a primit, astfel, lovitura de grație. Pentru că bisericile, la Brăila, Calafat, Galați, Constanța, Tulcea și Sulina erau inima coloniilor, construite peste tot după modelul polis-urilor grecești.
Grecii erau ușor de recunoscut pe stradă pentru că atunci când se plimbau învârteau pe degete komboloi, un șirag de mărgele mari, de regulă de chihlimbar. Originea sa este foarte probabil orientală și a fost folosit inițial în ritualurile religioase. Are 33 de mărgele (vârsta la care a murit Iisus) și simbolizeză, după unele surse infinitul, are rol de amuletă protectoare, dar la fel de bine, putea fi folosit și pentru calculul mărfurilor vândute sau cumpărate. În prezent este considerat un accesoriu cu rol de relaxare.
Între România și Grecia nu au existat niciodată diferende majore iar religia comună s-a manifestat ca un liant în orașele în care, în timp, s-au închegat comunități grecești. Elenii au fost primiți și acceptați cu bunăvoință și cu ospitalitate, în absența oricăror manifestări xenofobe.
Comunitatea elenă și-a construit o infrastructură puternică, bine organizată, care se baza pe situarea bisericii în centrul său cu rol de factor polarizator dar și de echilibru. În lumea bună a Brăilei, în care se instalaseră confortabil mai ales grecii, evreii și armenii, unitatea de măsură era succesul și valoarea averii. Perioada interbelică coincide cu deschiderea comunității elene, cu ieșirea din închistarea etnică în ceea ce privește legăturile matrimoniale. Numărul relativ mic de membri și relațiile de rudenie din nucleul tradițional grec constituiau premisa unor accidente genetice, așa încât această societate cândva perfect închisă, a fost obligată să accepte criterii noi de apreciere, a căror finalitate a fost în mod firesc, creșterea gradului de coeziune și armonie interetnică și interculturală.
Uniunea Elenă din România (UER), fondată la București pe 28 decembrie 1989, a înființat clase sau secții de învățare a limbii elene iar în trei orașe (București, Brăila și Constanța), începând din 1999, funcționează clase mixte cu predare în limba elenă (patru ore pe săptămână), în cadrul sistemului de învățământ românesc. În fiecare an, în cadrul comunității brăilene, se organizează cursuri de limba neogreacă pentru începători, intermediari și avansați. De asemenea funcționează și o grădiniță cu predare în limba greacă și se organizează cursuri de învățare a dansurilor populare grecești la clubul „Parnasos”. S-a constituit și un ansamblu de cântece numit Asteraki (Steluța) și anual, aceste formații participă la Festivalul Național al cântecelor și dansurilor grecești.
Grecii sunt o chintesență a mării care le-a modelat caraterul și le-a asprit trăsăturile, de-a lungul secolelor pe care generații întregi le-au petrecut pe mare. Comerțul, veșnica lor îndeletnicire i-a făcut suspicioși, zgârciți, orgolioși, conservatori, impulsivi și „greu de citit” în relațiile cu alții. Veseli doar în aparență, introvertiți și intransigenți, își adoră copiii dar educația lor este mai degrabă spartană. Evreii au un proverb care spune „să fii prieten cu grecul dar să nu faci afaceri cu el”. Adică poți avea deplină încredere în el ca om dar ai grijă la proverbiala sa șiretenie. Oricum ar sta lucrurile, cert este că grecii, împinși de soartă și de dramele personale, veniți din insulele grecești la Brăila și-au modelat aici propria lor insulă de elenism, pe care au clădit cu migală, în locul familiarelor temple, edificiul propriilor lor destine. Și poate că nu este întâmplător că după renunțarea la sutele de amfiteatre antice din cuprinsul vechii Elade au ales să prindă rădăcini, în orașul a cărui formă de amfiteatru se sprijină pe malurile Dunării.
2.2.4.6. Structura confesională
Tabel nr.5 Populația stabilă după principalele religii la recensământul din anul 2011
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2015
Fig. 2.34 Populația stabilă după principalele religii la recensământul din anul 2011
După cum se poate observa și în tabel, majoritatea este reprezentată de religia creștină-ortodoxă, restul reprezintă minorități, cum ar fi religia creștină de rit vechi ce avea 1446 de adepți în 2011, fiind urmată de romană-catolică, ș.a.m.d. Se remarcă faptul că pe langă religii, ateismul a luat amploare și se întâlnește mai ales în rândul tinerilor.
2.3. Potențialul economic al orașului Brăila
Fără Dunăre, Brăila ar fi fost un oraș „oarecare și nicidecum acel neuitat și mare Babilon românesc, situat pe malul bătrânului Istru. Tradiția de oraș comercial și mai ales acela de port și de centru al exportului românesc de cereale, se conjugă cu activitatea industrială semnificativă, transformând Brăila într-un modern și radiar locaș citadin, clădit după un plan regulat de tip armean, fiind singurul de acest fel de dincoace de Carpați. Brăila își conturează o dezvoltare economică internă, începând cu a doua jumătate a secolului al IX-lea, când se realizează căile ferate, cheiurile de piatră ale portului și când se diversifică întreprinderile industriale și comerciale. Este perioada când la Dunăre se realizează două instalații petroliere, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „The principalites petroleum rafining Company -Brăila” participând la Expoziția Internațională de la Paris din 1867, unde, pe lângă petrol, expunea o tentantă ofertă de gaz și parafină. De asemenea, în această perioadă, la Brăila ia ființă o fabrică de ciment cunoscută sub numele de „I.G.Cantacuzino”, o fabrică de covoare, o întreprindere de confecții, o fabrică de prelucrare a lemnului, o fabrică de spirt, una de cărămizi, la care se adaugă alte întreprinderi de dimensiuni reduse.
Tradițiilor industriale ale municipiului Brăila li s-au adăugat treptat activități industriale complet noi, cum au fost: producția de excavatoare, producția de laminate finite pline de oțel și altele, din păcate unele din ele suferind mari contracții ale ofertei, după evenimentele din 1989.
Prin urmare, peisajul economic și al afacerilor brăilene s-a modificat în mod radical după 1990. Actorii contemporani ai scenei economice a municipiului Brăila sunt mult mai numeroși și mai ales mici ca dimensiune economică, determinate prin clase de mărime în funcție de numărul salariaților. În anul 2002, pe scena tranziției municipiului către economia de piață, populația agenților economici industriali este dominată de IMM-uri, respectiv de societăți comerciale cu răspundere limitată, aparținând unor societăți ce dețin sub 10 salariați.
Tabel nr.6 Evoluția numărului mediu de salariați pe categorii 2002-2006
Sursa: INS –Direcția Regională de Statistică –Fișa Municipiului Brăila
Fig. 2.35 Evoluția numărului mediu de salariați pe categorii 2002-2006
Din datele prezentate, rezultă următoarele aspecte:
La nivel de municipiu, numărul mediu total al salariaților a crescut în anul 2006, față de anul 2002, cu 1333 persoane, respectiv cu 2,39%;
Pe activități, se constată o tendință crescătoare a numărului mediu de salariați în sectorul construcțiilor, cu 1070 persoane și în comerț cu 4818 persoane, iar sectoarele industrie, agricultură și servicii, înregistrează un regres în 2006 față de anul 2002;
Schimbările în structura populației active, pe ramuri de activitate, în sensul migrării accentuate spre sectorul terțiar și primar au fost determinate de fenomenele deosebite apărute în perioada de tranziție. Resursele umane disponibile sunt într-o permanentă relație cu evoluția și organizarea economiei de piață și mai ales cu sectoarele viabile ale acesteia.
2.3.1. Industria
Dezvoltarea economică intensă a municipiului Brăila, începe cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin construirea cheiurilor de piatră ale portului, precum și prin realizarea fabricilor de ciment, spirt, covoare și altele de natură industrială.
În perioada comunistă industria era în floare și Brăila producea atât pentru țară cât și pentru export. Printre industrii putem număra:
-„Progresul”, acum "Promex" ce se ocupa cu producerea de excavatoare. În 1989 avea 13000 de angajați și producea 1200 de excavatoare pe an. "În 1990, primul an de după schimbarea de regim, s-a atins un vârf al exportului. Atunci am vândut în Rusia 1.200 de excavatoare, iar către Occident s-a livrat utilaj metalurgic în valoare de 80 milioane de mărci germane. În urma acelor exporturi, am înregistrat cel mai mare profit dintre toate unitățile Ministerului Construcțiilor de Mașini – circa 35 milioane de dolari" . "Ciudat este nu mi s-a împutat nimic, pur și simplu m-au dat afară. A fost o chestiune, cu sindicatele care porniseră o mișcare de protest, așa cum era moda în perioada aceea, și cam de aici mi s-a dat de înțeles ca mi se trage. Peste ani, liderii de sindicat de atunci au recunoscut față de mine că au fost manipulați. Cert este că, începând din 1991, după ce am fost dat afară, uzina a mers din ce în ce mai prost, până când a ajuns în stadiul pe care îl știm astăzi, adică practic nu a mai rămas aproape nimic din ea, chiar dacă a fost privatizată”, spune Constantin Cibu, fost director general al „Promex”, în perioada 1988 – 1991 într-un interviu dar unui ziar local.
– Combinatul Chimic, care producea fibră, celuloză și hârtie. Construcția Combinatului Chimic de la Chiscani a început în 1956, iar în 1959 s-a dat în funcțiune prima fabrică, de carton duplex-triplex. A urmat o perioadă de investiții masive, pe lângă fabrica de hârtie și carton înființându-se și un combinat de fibre artificiale (CFA), denumit ulterior "Dunacor". În anii '70 – '80, cele două entități s-au unit, dând naștere celei mai mari capacități de producție fibre, celuloză și hârtie din România. Ziaristul veteran Constantin Ionescu, care a relatat numeroase știri despre industria brăileană, în anii '70 – '80, își amintește că la Brăila a funcționat Centrala Industriei de Celuloză și Hârtie din România. "Combinatul dădea de lucru la mii de oameni. Era un furnicar acolo, când secțiile funcționau la capacitate maximă. În anii '70 – '80 se investea continuu în noi și noi capacități de producție. Miliarde de lei s-au investit aici. Combinatul dispunea de cantină și microcantine, unitate de pompieri, școala profesională, blocuri de locuințe și cămine, club, formații/echipe cultural-artistice și sportive, stadion, autobuze și nave de agrement", iși amintește jurnalistul.
În prezent, fosta platformă chimică poate servi drept decor pentru filme de groază. După 1997, cand a fost declarat falimentul combinatului, halele s-au degradat continuu. Câteva firme de „băieți deștepți” care au „privatizat” fosta întreprindere comunistă nu au urmărit decât să vândă la fier vechi utilajele combinatului. Apoi, halele au intrat pe mâna hoților de fier vechi, care au tocat sistematic fiecare zid în parte pentru a scoate armăturile metalice.
– Termocentrala de la Chiscani care producea căldură pentru tot orașul este acum pe punctul de a se închide de asemenea.
– Morile Lykiardopulos și Violatos sunt părtașe a ceea ce a fost Brăila-Grânarul Europei, însă acum nu sunt decât piese de muzeu.
Fig.2.36 Evoluția numărului de salariați în industrie față de totalul numărului de salariați 2000-2012
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Se vede din fig. 38 că numărul de salariați în domeniul industriei este într-o tendință de scădere, datorat reducerii treptate a locurilor de muncă în industrie, dar și numărul de salariați în general este în scădere, forța de muncă preferând să emigreze spre orașe mari unde pot găsi locuri de muncă sau spre exteriorul țării.
Fig 2.37 și 2.38 Zonele industriale de nord și sud în municipiul Brăila
Sursa: PUG Brăila, date prelucrate 2015
2.3.2. Agricultura
Agricultura, în calitate de principal suport al bunăstării și creșterii economice, precum și în calitate de garant al securității alimentare a populației ocupă o poziție secundară în dezvoltarea economică a municipiului Brăila.
Tabel nr.7 Evoluția suprafeței agricole după modul de folosință 2002-2006
Sursa: INS –Direcția Regională de Statistică –Fișa Municipiului Brăila
Fig. 2.39 Evoluția suprafeței agricole după modul de folosință 2002-2006
Se poate observa în Fig. 41 că în intervalul 2002-2006 nu au fost modificări foarte mari ale suprafețelor agricole nici ca arie, nici ca distribuție. Tendința generală în cadrul municipiului Brăila este una de scădere a suprafețelor destinate agriculturii. Acest lucru se datorează, printre altele extinderii suprafeței urbane.
De precizat că în ultimii ani s-au făcut investiții în acest sector, Brăila încercând să readucă la viață agricultura pentru a crește economia având în vedere că aceasta a scăzut considerabil după prăbușirea industriei.
Alături de suprafața agricolă trebuie analizată și forța de muncă.
Tabel nr.8 Numărul mediu de salariați cu activitate în domeniul agricol 2002-2006
Sursa: INS –Direcția Regională de Statistică –Fișa Municipiului Brăila
Fig. 2.40 Numărul mediu de salariați cu activitate în domeniul agricol 2002-2006
Din tabelul prezentat mai sus, se poate constata o creștere a numărului de salariați în perioada 2002 – 2004, o diminuare a acestora cu 27,7% în anul 2005, față de 2004, apoi o redresare imediată începând cu 2006.
2.3.3. Comerțul
O dezvoltare echilibrată presupune atât prezența unor relații comerciale interne și externe bine dezvoltate, cât și a unor servicii diversificate, a unui sector terțiar bine dezvoltat. Acest fapt ar trebui să se materializeze într-o dinamică continuă a activităților comerciale și a serviciilor, atât la nivel național cât și la nivel local.
Cele mai numeroase societăți comerciale, atât la nivelul municipiului și județului Brăila, cât și la nivel regional și național, aparțin sectorului terțiar, la polul opus situându-se construcțiile și agricultura. Acest lucru rezultă și din evoluția personalului angajat în sectorul comerț, indicator care în perioada 2002 – 2006 a înregistrat un ritm superior de creștere în anul 2006, față de anul 2002, de cca. 204%. Un ritm superior de creștere se înregistrează și în domeniul serviciilor, deși pe anumite sectoare există anumite oscilații în perioada analizată
Tabel nr.9 Număr salariați în comerț în municipiul Brăila 2002-2006
Sursa: Prelucrări după Fișa localității, INS-Baza de date locală, 2008
Fig. 2.41 Număr salariați în comerț în municipiul Brăila 2002-2006
Analizând evoluția numărului de salariați din sectorul comerț, observăm ca numărul mediu de salariați din comerț în perioada analizată a atins maximul în anul 2006 cu 9447 salariați și un minim în anul 2002 cu 4629 persoane, ceea ce înseamnă că acest tip de activitate este din ce în ce mai căutată și exploatată cum trebuie ar putea urca economia municipiului.
2.3.4. Turismul
Dezvoltarea turismului în Municipiul Brăila trebuie abordată și în contextul resurselor
turistice la nivelul teritoriului învecinat și la nivelul teritoriului județean, împreună cu care resursele orașului pot constitui o rețea turistică atractivă, capabilă să concureze cu ofertele turistice ale altor teritorii.
Situația actuală a turismului în orașul Brăila se rezumă la cel de afaceri și turiștii ce vin pentru ocazionalele concursuri/festivaluri, sau turism de week-end, adică turismul nu este dezvoltat și nici promovat.
POTENȚIALUL TURISTIC DIN MUNICIPIUL BRĂILA
Brăila este clasată ca localitate turistică de interes național cu o concentrare foarte mare a
resurselor naturale și antropice ȋn PATN –secțiunea VIII – Zone cu resurse turistice.
RESURSE NATURALE
Fluviul Dunărea care dispune de un potențial de mare valoare turistică, constituit din luciul
de apă, fondul piscicol al apelor, ostroavele și insulele formate de brațele desprinse din Dunăre,
fondul forestier asociat, avifauna și fauna terestră, potențialul navigabil al fluviului în scop turistic . Faleza și esplanada Dunării (7,1 ha) este un loc privilegiat de contact cu peisajul fluvial, care trebuie valorificat.
Grădina Publică (7,5 ha) din Municipiul Brăila este oază de vegetație a orașului, unde se
regăsesc ruinele fostei cetăți a Brăilei, precum și una dintre intrările în canalele subterane de sub oraș, o adevarată rețea de tuneluri cunoscute sub denumirea de “hrubele Brăilei”. Ȋn spațiul grădinii a funcționat și un restaurant rotativ, situat la ultimul etaj al clădirii turn care odinioară a fost „Castelul de apă” al orașului Brăila, construit în 1912.
Parcul Monument (53 ha), situat în partea sud-vestică a orașului Brăila, este cel mai mare
parc al Brăilei, zonă de agrement și nu numai, deoarece aici se poate vizita Muzeul de Stiințe ale
Naturii, dar se pot practica și sporturi pe terenurile special amenajate.
Lacul Sărat, aflat la 5.5 km de orașul Brăila, este un produs turistic important al teritoriului.
Lacul conține nămol terapeutic cu grad foarte ridicat de mineralizare, fiind considerat unul din cele mai valoroase nămoluri sapropelice din România. Factorii naturali de cură sunt: apa minerală din lac, clorurosodică, sulfatată, magneziană concentrate, nămolul sapropelic din lac. Municipiul beneficiază și de plantațiile din apropierea limitei teritorial administrative: Pădurea Stejarul și lizierele din zona dig mal, precum și de 33,85 ha de suprafață verde situată în Stațiunea Lacu Sărat, frecventată de către populația braileană mai ales pe parcursul sezonului de vară. Accesul se face cu linia permanentă de tramvai (cel mai vechi tramvai electric din țară, care leagă municipiul Brăila de Platforma chimică Chiscani) construită încă din anul 1901 și prin autobuze locale sau cu mașina: pe DN2 de la Buzău sau de la Galați, DN21 (E584) de la Slobozia și DN22 de la Râmnicu Sărat; cu trenul, prin gara Lacu Sărat (numai pentru trenurile personale) sau gara Brăila, pe linia București –Galați.
Este situat la o altitudine de 16m față de nivelul mării.
Tabel nr. 10 Evaluare factori naturali terapeutici (Institutul Național de Recuperare,
Medicină fizică si Balneoclimatologie
Sursa: Studiul de Turism pentru fundamentarea PATJ Brăila
Parcul natural Balta Mică a Brăilei (parțial pe teritoriul Brăilei), arie naturală de interes
național („Rezervații ale Biosferei, Parcuri Naționale sau Naturale” – legea 5/2000) și zonă umedă de importanță internațională (Sit RAMSAR 1074), care conține valori excepționale de floră și faună și conservă ecosisteme complexe, este o resursă importantă pentru dezvoltarea și promovarea turismului ecologic și științific.
Parcul se întinde pe teritoriul următoarelor unități administrativ teritoriale: Municipiul Brăila – partea de sud(18%), Berteștii de Jos (38%), Chiscani (29%), Gropeni(13%), Mărașu ( 5%), Stăncuța (35%), și are două modalități principale de acces: mun. Brăila la nord
(acces cu ambarcațiuni fluviale pentru vizitarea zonei de conservare specială de protecție integrală Fundu Mare) și drumul european E60 de la capetele Podului Giurgeni Vadu Oii.
Fig. 2.42 Peisaj din Balta Mică a Brăilei
Sursa: http://www.bmb.ro/#5
Resurse antropice
Municipiul Brăila are un nucleu pe plan prestabilit, cu o rețea rutieră radial-concentrică
ordonată și bine conservată, precum și cu un fond construit omogen, relativ bine conservat ca
unitate morfologică.
Ca o consecință a rolului său teritorial important de-a lungul timpului, Municipiul Brăila
concentrează 68% din totalul monumentelor istorice ale Județului Brăila, având 115 monumente
incluse pe Lista monumentelor istorice 2004, conform Ordinului 2314/ 2004:
• 4 monumente de Categoria A (monumente istorice de valoare națională):
• Centrul istoric al municipiului Brăila
Fig.2.43 Ansamblul "Piața Traian" și vedere nocturnă asupra centrului istoric
Sursa: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/00/Ansamblul_%27Piata_Traian,_centrul_vechi_al_orasului_Braila..jpg
• Ansamblul "Strada Mihai Eminescu"- sec. XIX
• Ansamblul "Piața Traian"- înc. sec. XVIII
• Biserica "Sf. Arhanghel Mihail”- sec. XIX
• 111 monumente de categoria B, reprezentative pentru patrimoniul cultural local, caracterizate
prin mare varietate și vechime :
• 14 situri arheologice cuprinzând așezări și necropole din neolitic până în secolele XVIXIX
(ex.: zona Brăilița)
• 69 monumente de arhitectură, dintre care: un ansamblu de arhitectură (Str. Eremia
Grigorescu), biserici, clădiri pentru locuit (case, palate, hanuri și hoteluri), clădiri
publice (teatre, cinematograf, școli, bănci ș.a.), clădiri industriale (fabricile de bere, de ciment, mori, castel de apă).
• 8 monumente de for public: statui, ceas public, fântâni
• 20 monumente memoriale – case memoriale, monumente comemorative, cimitirul
eroilor. (Sursa: Planul de Amenajare a Teritoriului Zonal – Zona Periurbană Brăila, 2011)
Dintre acestea, reprezentative pentru turism sunt:
• Muzeul Județean, înființat prin decret regal în anul 1881, adăpostește colecții de arheologie,
istorie, artă plastică și decorativă, etnografie și artă populară, stiințele naturii, memoriale;
• Clădirea Teatrului „Maria Filotti” (1896) este o instituție culturală cu o tradiție de peste o sută
de ani, bogată în reprezentații teatrale de prestigiu. Clădirea a fost inaugurată la 11
decembrie 1896, sub numele de “Teatrul Rally” și a găzduit actori de marcă ai teatrului
românesc (Hariclea Darclée, Maria Filotti). Ȋn anul 1969 primește numele renumitei artiste,
originară din Brăila. Dispune de o sală de spectacole în stil italian cu 369 de locuri, Sala
Studio și Sala de conferințe. Ȋn foaiere se pot organiza întruniri, expoziții, concerte;
Fig. 2.44 Teatrul "Maria Filotti", viziune frontală
Sursa: arhiva personală, 04.01.2014
• Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” (înc. sec. al XVIII-lea) este cea mai veche biserică din cele
existente în Brăila. Inițial a funcționat ca lăcaș de cult musulman (geamie), în anul 1831 a
fost transformată în biserică ortodoxă, refăcută după planul unor arhitecți ruși, adăugându-i-se
elementele specifice cultului ortodox;
• Biserica „Sf. Nicolae” (1860 . 1865) este pictată de pictorul Petre Alexandrescu, absolvent al
Academiei de Pictură din Roma, cel care realizase la acea dată și pictura bisericii Mănăstirii
Antim din București, într-un stil de inspirație renascentistă italiană și a fost sfințită de către
Episcopul Dunării de Jos Galați;
• Biserica „Buna Vestire” este o fostă biserică greacă, construită în 1872, în stil bizantin;
• Biserica „ Sf. Apostoli Petru și Pavel” (1872-1894);
• Palatul Agriculturii (1923 – 1929) – a fost construit după planurile arhitectului Florea
Stănculescu;
Fig.2.45 Palatul Agriculturii Brăila
Sursa: arhiva personală, 06.04.2013
• Moara Violatos (1898) – clădire construită de Anghel Saligny;
• Silozurile Anghel Saligny (1887 – 1891) – construite după planurile inginerului român Anghel
Saligny, la care s-au folosit, pentru prima oară în lume, prefabricate de beton armat;
• Gara fluvială (1906 – 1907);
• Casa memorială „Panait Istrati” (sf. sec. XIX);
• Casa Petre Ștefănescu Goangă (sf. sec. XIX);
Fig. 2.46 Casa Petre Ștefănescu Goangă în curs de reabilitare
Sursa: arhiva personală, 06.01.2014
• Casa Ana Aslan (sf. sec. XIX);
• Casa D. D. Perpesicius (mijlocul sec. XIX);
• Fântâna arteziană – Piața Traian, în parc;
• Faleza Dunării – un loc de plimbare și agrement pentru turiști și localnici;
• Parcul – monument, amplasat în SV orașului, un loc de recreere cu o suprafață de 90 ha.
Manifestări, festivaluri
La Brăila au loc manifestări culturale repetabile, cu dată fixă, mai renumite fiind: Festivalul de
muzică ușoară "George Grigoriu"; Festivalul național de muzică folk "Omul cu o chitară"; Festivalul și Concursul Internațional de canto "Hariclea Darclee"; Concurs internațional de muzică populară; Concursul de pantomimă și teatru mimat. Aceste manifestări atrag mulți participanți iubitori de muzică, o bună parte dintre aceștia fiind veniți din afara zonei sau a țării, în scop turistic.
Fig. 2.47 Concursul Internațional de canto, "Hariclea Darclee" în incinta teatrului "Maria Filotti"
Sursa: https://brailachirei.files.wordpress.com/2012/08/cladire-tmf-aug-2012-afise-fest-darclee-100_5836.jpg
Resurse balneoclimaterice
Stațiunea balneoclimatică Lacu Sărat.
Fig.2.48 Lacul Sărat, Brăila
Sursa: http://brailapebune.net/wp-content/uploads/2014/09/Braila-Lacul-Sarat.jpg
POTENȚIALUL TURISTIC DIN ÎMPREJURIMILE MUNICIPIULUI BRĂILA
Fig.2.49 Resurse turistice naturale, Județul Brăila
Sursa: PATN _ Secțiunea VI – Zone turistice
Ȋn teritoriul vizat se găsesc următoarele elemente geografice pe baza cărora se poate dezvolta turismul:
Insula Mare a Brăilei, rezultat al unei radicale transformări a ariei naturale „Balta Mare a
Brăilei” (zonă cu regim liber de inundații) situată într-un areal agricol de mare dimensiune și valoare economică; ea mai conservă un potențial hidrografic deosebit constituit din lacurile Zăton și Blasova.
Arealele Brațul lui Arapu, al Siretului, Lacul Sărat, Lacul Chiscani, teritorii cu resurse
hidrografice dar și balneare de excepție.
Fond etnografic
În momentul de față, la nivel teritorial județean, fondul etnografic este aproape dispărut din localități, el fiind păstrat în prezent doar ca mărturii în muzee (Municipiul Brăila) și mai puțin la meșteri populari. Acestea reflectă cultura materială a așezărilor aflate în interacțiune strânsă cu natura locurilor (câmpia, Dunărea, lunca Dunării) și se referă la: confecționarea uneltelor din lemn pentru pescuit, agricultură, bărci, obiecte de depozitare, decoruri pentru case („florăriile”), cojocăritul, țesutul pieselor din portul popular, al ștergarelor, scoarțelor/ foițelor de pat, foițelor de perete, ș.a.
Fig. 2.50 și 2.51 Colecție etnografică la muzeul Brăilei
Sursa: Ziarul Adevărul
2.4. Infrastructura ca fundament pentru dezvoltarea economică a municipiului Brăila
2.4.1. Infrastructura edilitară
2.4.1.1. Alimentarea cu apă
Locuitorii municipiului Brăila și ai satelor limitrofe Chiscani, Vărsătura, Lacul Sărat, Cazasu, Baldovinești și Pietroiu beneficiază de alimentare cu apă în sistem centralizat, având ca sursă fluviul Dunărea, furnizorul de servicii fiind Compania de Utilități Publice Dunărea Brăila. Sursa de apă brută utilizată pentru obținerea apei potabile este fluviul Dunarea – brațul Chilia. km 195 + 800m. Cod bazin hidrografic XIV – 1, localitatea Gropeni, județul Brăila.
Tabel nr.11 Consumurile lunare de apă potabilă pe cap de locuitor (mc/om/lună)
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Scăderea consumului lunar de apă potabilă pe cap de locuitor în perioada 2001 – 2007 se justifică prin reducerea pierderilor în rețeaua de distribuție a apei potabile.
Calitatea apei livrate în sistemul de alimentare cu apă corespunde standardului de potabilitate pentru majoritatea parametrilor analizați, atât din punct de vedere chimic, cât și microbiologic (valorile indicatorilor măsurați au fost în limitele prevăzute de STAS 1342/1991 și Legea apei nr. 458/2002).
2.4.1.2. Canalizarea
Situația privind rețelele de canalizare și cantitatea de apă uzată colectată, conform informațiilor primite de la Compania de Utilități Publice Dunărea Brăila la nivelul județului Brăila și evoluția între anii 2000 – 2008 este prezentată sintetic în tabelul de mai jos:
Tabel nr.12 Rețele de apă uzată
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
2.4.1.3. Alimentarea cu agent termic
În municipiul Brăila, sursa de producere a energiei termice și electrice CET II Brăila, amplasată pe platforma industrială SC Celhart – Donaris SA, la o distanță de circa 9,4 km de zona urbană, este echipată cu următoarele instalații principale:
4 cazane de abur viu de câte 150 t/h, 139 bar, 540oC, funcționând pe gaze naturale,
3 grupuri turbogeneratoare de câte 25 MW cu contrapresiunea la 4 bar și priza reglabilă la 11 bar.
CET Brăila poate debita:
Putere electrică nominală instalată: 75 MW,
Un debit total de abur viu instalat în cazane: 600 t/h.
Centrala este în prezent în patrimoniul public al Municipiului Brăila, conform HG 1081/2001.
În Municipiul Brăila, sistemul primar de rețele termice de apă fierbinte are o lungime de circa 95 km, conductele fiind amplasate atât suprateran, cât și subteran, cu diametre între DN 50-900 mm. Alimentarea orașului se face prin 2 magistrale de termoficare, care se ramifică dintr-o rețea de transport 2 DN 900 mm în lungime de circa 9 km, care face legătura între CET și oraș.
Sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) al Municipiului Brăila este compus din 58 puncte termice urbane și din rețelele termice de agenți termici (apă caldă de încălzire și apă caldă menajeră).
În municipiul Brăila sunt în funcțiune și un număr de 12 centrale termice de cuartal și o centrală termică modulară, combustibilul folosit fiind gazele naturale. Capacitatea termică instalată în aceste centrale termice este de 72,59 MW.
Conductele de transport ale agentului termic au o vechime cuprinsă între 13 și 19 ani și sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din Municipiul Brăila o vechime de peste 30 de ani de funcționare, de aceea acestea prezintă o stare avansată de uzură fizică și morală.
De asemenea, datorită numărului mare de consumatori debranșați, sistemul actual de alimentare cu energie termică este supradimensionat din punct de vedere al diametrelor rețelelor (atât primare, cât și secundare), ceea ce conduce la pierderi importante de agent termic, de energie termică, precum și de energie electrică pentru pompare.
Din anul 2002 un număr de 13 centrale termice au fost transformate în puncte termice, iar 30 puncte termice au fost modernizate, eliminându-se disfuncționalitățile legate de presiuni și temperaturi necorespunzătoare.
Consumatorii industriali deserviți sunt amplasați pe platforma chimică Chiscani, agenții termici utilizați fiind aburul de înaltă și medie presiune și apa fierbinte.
Parametrii aburului livrat de cazanele cu abur viu sunt reduși de la 139 bar și 540oC la 125 bar și 525oC din cauza fenomenului de îmbătrânire a conductelor de abur viu cazan – turbină, conductele având o vechime cuprinsă între 10 ani și 42 ani.
2.4.1.4. Gestionarea deșeurilor
Municipiul Brăila deține un depozit de deșeuri menajere și industriale asimilabile acestora situat în localitatea Muchea.
Depozitul ecologic este construit și exploatat în conformitate cu prevederile H.G. 162/2002 privind depozitarea deșeurilor și a normativului tehnic privind depozitatea deșeurilor aprobat prin Ordinul nr. 1147/2002.
Salubrizarea menajeră
Activitatea de salubrizare menajeră cuprinde:
a. colectarea și transportul gunoiului menajer de la populație
b. colectarea și transportul gunoiului de la agenții economici
Colectarea și transportul gunoiului menajer de la populație se face zilnic, în baza graficului avizat de Direcția de Sănătate Publică și aprobat de Primăria municipiului Brăila. Pentru optimizarea activității, suprafața municipiului a fost împărțită în 3 sectoare (zone distincte în care își desfășoară activitatea câte un operator de salubrizare).
Colectarea deșeurilor se face în pubele din plastic (europubele) cu capacitatea de 120 l și 240 l, pubele metalice cu capacitatea de 1.1 mc și containere cu capacitatea de 4 mc.
Salubrizarea stradală:
Activitatea de salubrizare stradală se execută de către operatorii de salubrizare în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Brăila. Măturatul de bază, măturatul de întreținere cât și celelelte lucrări de salubrizare stradală se efectuează în baza unui grafic elaborat pe străzi, stabilit în Caietul de Sarcini la organizarea licitației. Pentru menținerea curățeniei stradale, în locurile de agrement, de recreere, pe aliniamentele stradale sunt amplasate coșuri stradale pentru depozitarea deșeurilor. Se va avea în vedere și necesitatea amplasării, în special în piețele publice și în locurile destinate spectacolelor, a unor coșuri stradale pentru precolectarea selectivă a deșeurilor.
Tabel nr. 13 Operatori de salubrizare din municipiul Brăila
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Tabel nr.14 Dotarea agenților de salubritate
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Compoziția medie a deșeurilor menajere
Fig. 2.52 Compoziția medie a deșeurilor generate de agenții economici și populație din municipiul Brăila.
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Depozitele de deșeuri menajere reprezintă un factor major de disconfort pentru locuitori. Acesta este motivul pentru care amplasamentul D.E.D.M.I. Brăila a fost ales la distanța de 2 km distanță de comuna Muchea și 14 km față de oraș. Distanța de amplasare respectă limitele minime de protecție a obiectivelor economice și sociale existente.
Caracteristici ale depozitului ecologic de deșeuri solide – D.E.D.M.I. Brăila
Drumul de acces: face legătura din DJ 2002 Brăila – Focșani până la intrarea în depozit, având o lățime de 7.0 m.
Suprafața totală a depozitului este de 18.085 ha din care pentru realizarea celor 4 celule sunt alocate 11.92 ha. Cantitatea medie de deșeuri eliminată este de aproximativ 70000 t/an. Durata de funcționare pentru cele 4 celule proiectate este de aproximativ 16 ani. Volumul total de depozitare aferent celor 4 celule va fi de 1.668.800 mc.
La nivelul municipiului Brăila s-au făcut progrese vizibile în ceea ve privește curățenia orașului. Pe toată raza municipiului au fost amplasate numeroase container și pubele de gunoi. Pe arterele intens circulate au fost amplasate, pe trotuarele laterale coșuri de gunoi. Cu toate acestea, încă se mai constată, ocazional, în anumite zone, gunoi menajer depozitat pe lângă pubelele și containerele amplasate în locurile special amenajate. Acest lucru se datoreaza atât lipsei gradului de conștientizare a necesității conservării și protecției mediului ambiental, cât și a nerespectării programului de ridicare a gunoiului, de către firmele de salubrizare.
Un alt fenomen întâlnit este acela al formării, de regulă în zonele periferice ale orașului, pe perioade relativ lungi, a unor halde de gunoi provenite atât din gunoi menajer cât și din construcții. Munincipalitatea își propune ca prin serviciile de salubrizare și implicând mai mult Poliția Comunitară și Agenția de Protecția Mediului, să curețe aceste zone adevărate focare de infecție și să prevină apariția lor.
Ca urmare a amenajării depozitului ecologic de deșeuri menajere și industriale, poluarea aerului și a solului este diminuată mult datorită practicii exploatării pe celule și acoperirea cu materiale inerte, de asemenea și datorită impermeabilizării depozitului.
Toate considerentele conduc la concluzia că gestionarea deșeurilor în municipiul Brăila necesită adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deșeurilor.
Conceptul de ierarhie a opțiunilor de gestionare a deșeurilor dezvoltată în ultimii 20 de ani și inclus în Strategia Uniunii Europene privind domeniul deșeurilor indică drept recomandabilă următoarea ordine de prioritizare:
Prevenirea aparițiilor deșeurilor inclusiv minimizarea cantităților generate;
Reciclarea materialelor;
Valorificarea energetică;
Depozitarea
În concordanță cu cerințele naționale și internaționale de protecție a mediului, obiectivele globale ale strategiei privind deșeurile sunt:
Să fie mai puțin periculoase și să determine riscuri reduse pentru mediu și sănătate;
Să fie reintroduse în măsură cât mai mare în circuitul economic, în special prin reciclare materială sau să fie redate mediului natural folosind tehnologii nepericuloase (compostare);
Cantitatea de deșeuri care va trebui eliminată în final să fie minimă, iar căile de eliminare să nu implice forme de impact sau risc geologic.
În concluzie, prin amenajarea depozitului ecologic (D.E.D.M.I.) pentru deșeuri solide urbane generate de orașul Brăila, problema gestonării deșeurilor este practic rezolvată pentru o perioadă lungă de timp în condiții sigure pentru mediu.
Modernizarea și alinierea la normele europene a serviciilor publice din toate domeniile și implicit cel al salubrizării presupune în prezent eforturi deosebite în domeniile legislative instituționale, tehnice și cu totul deosebite în cel financiar, în vederea dezvoltării sistemelor de management integrat al deșeurilor prin:
Construcția unor noi stații de transfer care să asigure facilități de sortare, compostare și reciclare, precum și a unor incineratoare;
Achiziționarea și instalarea unor sisteme de colectare selectivă;
Construirea unor instalații adecvate pentru neutralizarea deșeurilor periculoase (deșeuri medicale, deșeuri provenite de la echipamente electrice și electronice).
2.4.2. Infrastructura de transport
2.4.2.1. Circulația rutieră
Brăila și zona periurbană sunt parte a sistemului de rețele europene de transport rutier:
-> Drumuri Europene, stabilite și actualizate în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a
Organizației Națiunilor Unite (CEE/ONU)
– >Drumul European Clasa B ( ramificație /conexiune) E 577: Slobozia – Brăila – Galați
– (R. Moldova) Comrat – Chișinău – Dubăsari – Ucraina) Odessa – Poltava;
->Drumul European clasa A (intermediar nord-sud) E 87 – 2030 km: (Ucraina) Odessa
– Izmail – Reni – (R. Moldova) Vulcănești – (România) Galați – Brăila – Măcin – Isaccea
-Tulcea – Babadag – Ovidiu – Constanța – Eforie – Mangalia – (Bulgaria) Sabla –
Cavarna – Balcic – Varna – Nesebar – Burgas – Malko Tărnovo – (Turcia) Dereköy -Kırklareli – Eceabat – (ferry) – Çanakkale – Izmir – Antalya (Sursa: PATZMB, 2011)
Relaționare indirectă cu Coridoarele de Transport Pan European IV si IX
Municipiul Brăila se relaționează rutier cu teritoriul național prin: DN 21 Slobozia – Brăila,
DN2B Buzău – Braila, DN 22 Râmnicu Sărat – Brăila, DN 23 Focșani – Brăila, DN 22B (Dig
Brăila– Galați).
Din toate acestea, DN 22 traversează Municipiul Brăila și ajunge la trecerea bac Smârdan pentru direcția Tulcea.
La nivelul municipiului se propune realizarea unui inel care să descongestioneze circulația trafic greu pe B-dul Dorobanților.
Orașul Brăila are o rețea rutieră organizată în sistem radial concentric din care pornesc
transversal mai multe artere conectate la extremitățile teritoriului intravilan. Aceasta însumează
285 km de străzi din care 208 km sunt străzi asfaltate, 6 km sunt străzi cu pavaj iar diferența o
reprezintă străzile cu piatră compactată.
Există disfuncționalități în ce privește organizarea rețelei rutiere, care afectează
accesibilitatea internă a municipiului. Acestea sunt consecința următoarelor situații: străzi cu
gabarite necorespunzătoare categoriei; străzi cu capacitate de circulație depășită; intersecții neamenajate corespunzător / amenajate la capacitatea de circulație care este depășită; circulație îngreunată de numărul mare de automobile și absența în centrul orașului a unor parcări publice mari, subterane sau supraterane, străzi neasfaltate la periferie, etc.
Fig.2.53 Forma radiar-concentrică a străzilor orașului Brăila
Sursa: GoogleMaps
2.4.2.2. Circulația feroviară
Legăturile feroviare se fac din direcția București, Buzău, Brăila prin calea ferată care
traversează municipiul Brăila și fac legătura cu Moldova prin Galați.
Municipiul Brăila și zona periurbană sunt conectate la:
– Un segment din linia CF convențională (prevăzută pentru 160 km/oră) care complementează infrastructura de transport rutier pe Coridorul IV pe ruta Curtici – Arad -Brașov – Ploiești -București – Fetești – Medgidia – Constanța,
– Proiecte bazate pe Planul Operațional Transport:
– Linia Buzău – Făurei – Brăila – Galați – frontieră, ca linie de cale ferată convențională,
cu viteza până la 160 km/h pe trasee existente reabilitate
– Linia de cale ferată de interes local Brăila – Măcin – Tulcea.
– Coridorul de Transport Pan European IV, componenta feroviară; (Sursa: PATZMB, 2011)
Fig. 2.54 Gara Brăila
Sursa: http://brailapebune.net/wp-content/uploads/2012/09/Gara-Braila-2014.jpg
2.4.2.3. Circulația navală
Municipiul Brăila dispune de circulație fluvială, este port fluvio-maritim în spațiul Coridorului de Transport PanEuropean VII, care traversează zona periurbană și care cuprinde Dunărea navigabilă, Canalul Dunăre-Marea Neagră, brațele Dunării Chilia și Sulina, legăturile navigabile dintre Marea Neagră și Dunăre, Canalul Dunăre Sava, Canalul Dunăre-Tisa.
2.4.3. Infrastructura de învățământ, sănătate și administrație în orașul Brăila
2.4.3.1. Serviciile de educație
Educația este de maximă importanță pentru societatea omenească.
Sistemul de învățământ preuniversitar este structurat pe 4 niveluri ( preșcolar, primar, secundar și postliceal) . La nivelul municipiului Brăila, acesta cuprinde atât învățământ preuniversitar de stat cât și privat. Se asigură de asemenea, învațământ special la nivelul municipiului Brăila în două unități de învățământ.
În municipiul Brăila este organizat învățământ alternativ Step by Step și Waldorf, care funcționează în 8 școli și în 15 grădinițe. Învățământul universitar este reprezentat în municipiul Brăila prin:
Facultatea de Inginerie „Dunărea de Jos”;
Universitatea „Constantin Brâncoveanu”;
Universitatea Ecologică București;
De asemenea în municipiul Brăila își desfășoară activitatea secții ale unor facultăți (din centre universitare importante) cum sunt:
Universitatea „Spiru Haret”;
Universitatea „Hyperion”
Universitatea „Danubius”;
Universitatea „Victor Babeș”;
Școala Națională de Studii Politice și Administrative București.
Învățământul particular este reprezentat de:
2 grădinițe;
2 școli primare;
1 liceu (Liceul „P.S Aurelian” )
1 școală postliceală.”Sănătate și Temperanță”
Există de asemenea unități conexe:
Casa corpului didactic;
Centru Județean de Resurse și Asistență Educațională;
Palatul Copiilor și Elevilor.
Brăila mai dispune de:
1 școală Populară de Arte
1 școală specială de băieți
1 școală specială pentru elevi cu deficiență mentală
55 școli generale I-VIII
24 licee
2.4.3.2. Serviciile de sănătate
La acest capitol voi reveni asupra indicatorilor anteriori, mai precis asupra indicatorului accesibilității populației la asistența sanitară și a suportului material pentru ocrotirea sănătății.
În acest sens am urmărit evoluția numărului de unități sanitare (spitale, policlinici dispensare, cabinete medicale, farmacii, etc.), a numărului de paturi în spitalele din orașul Brăila, a numărului de medici și personal mediu sanitar, luând ca ani de referință: 2000, 2005, 2009, 2012
Tabel nr. 15 Evoluția numărului de unități sanitare din sectorul public
Sursa: INSSE
Acestor unități sanitare care aparțin sectorului public li se adaugă alte unități sanitare care aparțin sectorului privat. Acestea au apărut într-un număr semnificativ, au o mare dezvoltare începând cu anul 1995.
Urmarind evoluția numărului de unități sanitare care aparțin proprietății publice se constată o scădere semnificativă a numărului acestora.
Numărul de spitale a ajuns de la 7 spitale în 2000 la doar 4 în 2012. Chiar și echiparea acestora este învechită, asta dovedind că nu s-a mai investit în sectorul public al sănătății. În anii 2010-2012 s-a amenajat Spitalul Județean Brăila cu ambulatoriu însă la general, mai este mult de lucru la capitolul spitale deoarece sunt vechi ca fațadă și ca dotări.
Policlinicile au fost de asemenea închise, de la 4 in 2000 la 2 în 2012. Dispanserele au suferit cele mai multe modificări, de la 20 în 2000, la doar 2 în 12 ani. Farmaciile au rămas aceleași ca număr însă au fost întrecute de farmaciile private. Creșele au rămas la fel, însă centrele de sănătate au fost închise toate.
Tabel nr.16 Evoluția numărului de paturi din unitățile sanitare
Sursa: INSSE
Fig. 2.55 Număr paturi
Reducerea numărului de paturi din unitățile sanitare, mai ales a celor din spitale, a determinat în multe cazuri situații neplăcute, numeroși bolnavi care necesitau îngrijiri medicale în cadrul spitalelor nu au dobândit această îngrijire medicală datorită numărului redus de paturi, în acest caz se pune în pericol sănătatea, viața oamenilor.
Pentru o imagine complexă și completă a rețelei de unități sanitare din municipiul Brăila, menționăm faptul că aici există și o stație județeană de salvare, un centru județean de recoltare și conservare a sângelui și un centru județean sanitar antiepidemic.
În municipiul Brăila, primul medic a activat în 1832, Domenico Fabriciu (italian despre care magistrul Brăilei spune că „este un om foarte învățat în meșteșugul doctoricesc și cu diploma de academie”). Acestuia i-au urmat alți câțiva medici care s-au remarcat prin prodigioasa lor activitate practică și științifică: Alcibiade Tavernier, Constantin Hepites (întemeietorul primei farmacii românești), Pana Gherasim (vicepreședintele Consiliului Național de Igienă), Caludi Vincente (numit din 1865 medic al spitalului care luase ființă încă din 1844), etc.
Tabel nr.17 Evoluția numărului de medici în municipiul Brăila
Sursa: INSSE
Fig. 2.56 Număr de medici
În ceea ce privește dinamica personalului medico-sanitar, numărul acestuia s-a redus dar nu semnificativ.
La capitolul proprietăți private, sistemul sanitar Brăilean stă mult mai bine însă asta înseamnă și bani în plus.
Tabel nr.18 Principalele unități sanitare, cu proprietate majoritar privată
Sursa: INSSE, date prelucrate, 2015
Tendința generală, cum se poate observa și în tabel este de creștere a unităților sanitare cu proprietate privată, lucru bun pentru oraș, însă nu tocmai pozitiv având în vedere ca sectorul privat percepe și taxe mult mai mari, însă și-a căpătat renumele de a fi mai de calitate față de cel de stat.
CAPITOLUL 3. ZONIFICAREA TERITORIULUI ORAȘULUI BRĂILA
3.1. Zonificarea funcțională a orașului
Zonificarea în municipiul Brăila s-a făcut ținându-se cont de unele principii:
1. Prezervarea zonei centrale, areal ce are ca scop încurajarea activităților și funcțiunilor reprezentative, predominant culturale, comrciale cu amănuntul, alimentație publică și servicii publice de larg interes, alături de funcțiunea rezidențială și cea administrativă. În cadrul zonei centrale – așa cum a fost ea definită prin PUZ – centrul Istoric al Mun. Braila este diferențiată de:
-subzona centrală protejată ce conține marea majoritate a monumentelor de arhitectură înscrise în lista monumentelor și pe de alta parte,
-subzona de protecție a zonei centrale protejate, conținând locuințe și servicii complementare, cladiri administrative și de cult. Un areal special de zonificare îi revine subzonei sitului arheologic Brăilița (Pentru aceasta subzona ( denumita ZIR 5 in PUZ – Centrul Istoric al Mun. Braila) s-a optat pentru pastrarea in linii mari a zonificarii propuse
anterior prin PUZ – Centrul Istoric al Mun. Braila)., care are un caracter protejat în condițiile legii privind patrimoniul arheologic.
2. Completarea zonei centrale cu funcțiuni cu caracter central, configurați în poli de interes, situați în prelungirea zonei centrale sau dispersați în cadrul orașului și ierarhizați în funcție de poziția ocupată față de centrul istoric (poli principali, secundari și terțiari). Această formulă de zonificare a centralităților în cadrul orașului este una bazată pe caracterul stucturii urbane care oferă un suport ierarhizat: atât trama stradală, parcelarul, cât și clusterii de centralitate existenți oferă condiții prielnice acestor centre de diferite facturi / profile , care compun, în final, un sistem policentric ierehizat și armonic.
3. Încurajarea mixității funcționale conducând la intărirea reprezentativității pe toate arterele carosabile de mare capacitate, pe bulevardele principale și pe intrările în oraș, precum și în zonele care au deja o funcțiune/ dotare de interes public. Zona mixtă astfel definită se caracterizează prin flexibilitate în acceptarea diferitelor funcțiuni de interes public, alături de cele rezidențiale, care sunt acceptate în proporție redusă. Zona este constituită predominant din instituții, servicii și echipamente publice, servicii de interes general (servicii manageriale, tehnice, profesionale, sociale, colective și personale, comerț, hoteluri, restaurante, recreere), mici activități manufacturiere și locuințe. Totodată, zona mixtă prelungește zona centrală și principalii poli urbani, conturează mai puternic punctele de concentrare a locuitorilor (gări, autogări, zone de activități etc.) și completează funcțiunea centrelor de cartier.
Diferențierea zonei mixte s-a realizat în funcție de:
– relația reprezentativității și încărcării zonei mixte cu tipul/ gabaritul și importanța la nivel orășenesc a arterei adiacente.
– relația zonei mixte cu caracterul și dominanța spațială a cartierului căruia i se adresează
– relația zonei mixte cu tipul de parcelar – suport pe care se dezvoltă: constituit/ structurat/ ordonat sau neconstituit /destructurat/ dezordonat
– relația zonei mixte cu modul de apariție al mixității – dacă presupune sau nu restructurări majore și reconversii funcționale din funcțiuni industriale sau din alte funcțiuni
4. Diferențierea zonelor rezidențiale în funcție de tipul de locuințe (individuale/ colective), tipul parcelarului pe care se dezvoltă (structurare/ granularitate/ vechime/ echipare) și de înălțimile maxime admise. Noile ansambluri de locuințe sunt în general situate în areale cu parcelar de o factură extrem de precară, nepregatit la momentul de față pentru a primi o locuire de calitate, astfel încât aceste zone sunt recomandate pentru a fi studiate prin documentații speciale ( PUD sau PUZ, în funcție de amploarea lor) în scopul reglementării lor corespunzătoare.
5. Diferențierea zonelor industriale, cu menținerea acelor unități cu producție activă și trecerea acelor unități care prezintă premise de restructurare/ retehnologizare și/sau absorbție de noi capacități, în subzona parcurilor de activități industriale și depozitare (tehnopol). Această diferențiere se face ținând cont de situația multor zone ex- industriale ale căror activități au cunoscut ample procese de tranformare, astfel încât spațiile existente au devenit improprii; noțiunea de tehnopol este dată în următorul sens:
Un tehnopol (denumit și centru tehnologic, parc tehnologic sau parc științific) se referă la o zonă în care sunt concentrate numeroase activități publice și private care țin de cercetare și dezvoltare, dezvoltarea tehnologiei, transfer de tehnologie, învățământ științific superior, servicii și activități de producție în domeniul high-tech.. În numeroase cazuri, tehnopolurile cuprind unul sau mai multe grupuri specializate de întreprinderi high-tech, incubatoare de debut, o firmă și un centru de inovații, grupuri de consultanță. Principiile care guvernează tehnopolurile sunt realizarea de sinergii între diferiții factori interesați din cadrul tehnopolului (întreprinderi, activități R&D, debuturi, servicii etc.), alegerea activităților care vor fi amplasate în zonă (de exemplu eliminarea depozitelor sau a activităților industriale poluante), promovarea și sprijinirea de către autoritățile publice (înlesnirea achiziției de terenuri și dezvotarea acestora, sprijin acordat activităților de cercetare și învățământ etc.) și în sfârșit asigurarea unui mediu de lucru remarcabil, care este important pentru imaginea întreprinderilor și organizațiilor existente în zonă.
6. Diferențierea zonelor plantate după o serie de criterii, urmărind, în principal, o mai bună înregistrare și gestiune, o mai nunațată reglementare a lor astfel încât să fie mai clară incidența și rolul acestora în viața urbană. Criteriile de diferențiere au fost:
– statutul juridic – spații publice plantate cu acces nelimitat/ spații plantate specializate cu acces public controlat/ spații plantate în gestiune privată și spații plantate private (gestionate prin cooperare/asociere de persoane fizice).
– rolul lor în relație cu zona în care sunt amplasate, rezultând:
a) spații plantate cu rol de protecție (a unor cursuri de apă, a versanților abrupți, a drumurilor, a zonelor industriale, sau de protecție împotriva expansiunii urbane/ limitare);
b) spații plantate cu rol de agrement, recreere, plimbare.
– gradul de specializare- spații plantate cu o organizare arhitectural – peisagistică simplă, dominând vegetația, sau dominând amenajările tematice, traseele ghidate, amenajările minerale.
Fig. 3.1 Planul orașului Brăila în perioada 1910 – 2010
Sursa: primariabraila.ro, date prelucrate, 2015
Fig. 3.3 Zonarea municipiului Brăila 2011
Sursa: PUG Brăila
3.2. Zonele locuite în cadrul municipiului Brăila
Conform mai multor studii de evoluție a pieței imobiliare la nivel național, pentru a urmări evoluția valorilor proprietăților imobiliare în ultimii 5– 6 ani (2006-2011), apar două perioade distincte, de aproximativ 30 de luni fiecare:
– una de creștere spectaculoasă până în octombrie 2008
– urmată de o scădere dramatică până în prezent
În primul interval de timp prețurile au crescut cu până la 100%, la nivel național. Începând cu anul 2008 până în prezent valorile proprietăților au scăzut cu aproximativ 40-45% la nivel național.
Evoluția pieței imobiliare în 2011, se apreciază a fi în continuare negativă. Opinia experților a fost unanimă, estimând o scadere medie de 50%, ajungandu-se la o valoare de 350-400 de euro pe metru pătrat construit la finele anului.
Această apreciere este motivată de mai mulți factori dintre care și faptul că în 2011 vor apărea pe piață peste 50.000 de apartamente ce vor fi confiscate de bănci ca urmare a dificultăților financiare ale proprietarilor.
Un alt factor ce va influența piața imobiliară este reducerea veniturilor populației în 2011 cu 25% , ceea ce va reduce corespunzător numărul celor ce pot accesa credite și pot face investiții imobiliare, la sub 50.000 de oameni ( față de 1 milion de români ce acționau pe piața imobiliară înainte de criză).
Locuințele de tip garsonieră se anunță pe piața imobiliară la începutul anului 2011 cu prețuri cuprinse între 35000-70000 euro, adică prețuri unitare cuprinse între 1000 – 2600 euro/mp; cu aproximativ jumătate de an în urmă, acestea aveau prețuri de ofertă cuprinse între 56000-85000 euro, adică prețuri unitare de 2000-2700 euro/mp. Garsonierele se închiriază cu prețuri de 100 euro/lună în zonele centrale (aproximativ 4 euro/mp/lună), în timp ce în anul 2010 chiria lunară pentru o garsonieră era de 500 euro/lună(15-17 euro/mp/lună). Atât sectorul vânzărilor cât și cel al închirierilor au prețuri de ofertă foarte ridicate și nejustificate nici de poziție și nici de gradul de confort al locuinței.
Locuințele de tip apartamente cu 2 camere aveau oferte la începutul anului2011 cuprinse între 43000-80000 euro, cu prețuri unitare cuprinse între 800-2800 euro/mp. În urmă cu jumătate de an prețurile apartamentelo de 2 camere erau de cca 100000 euro.
Ofertele pentru închiriere sunt cuprinse între 200-600 euro/lună.
Municipiul Brăila avea în anul 2009 un stoc de 78 825 locuințe, în creștere față de anul 2007 cu 0,55%.
Din totalul de locuințe existente în anul 2009, doar 3111 locuințe se află în proprietate publică, numărul acestora scăzând față de anul 2007 cu 0,17%.
În această situație nu este de mirare faptul că una dintre principalele probleme cu care se confruntă autoritățile locale este cea a lipsei unor locuințe sociale pentru chiriașii evacuați din casele naționalizate, tineri și persoanele cu probleme sociale.
Fondul de locuințe al orașului Brăila este unul majoritar cu vechime mare. Conform singurelor date disponibile în acest sens, din recensământul populației și al locuințelor, la acea dată, peste 20% (15836 locuințe) din locuințe au o vechime mai mare de 50 ani (în raport cu anul 2011) și peste 92% (72321 locuințe) au o vechime mai mare de 20 ani. Fondul de locuințe vechi, este în mare proporție degradat. Rezultă de aici și necesitatea realizării de reparații capitale reabilitări termice și consolidarea clădirilor de locuit, atât pentru locuințele aflate în administrarea Direcției Serviciilor Publice, cât și pentru locuințele din fondul privat. Fiind un oraș cu tradiții istorice, și vechime din punct de vedere a existenței ca așezare umană, fondul construit este unul cu o mare diversitate istorică și tipologică, ceea ce contribuie la estimarea unui potențial turistic ridicat, mai ales în centrul istoric. Reabilitarea clădirilor din situl istoric este de mare importanță
nu numai pentru sporirea acestui potențial ci și pentru asigurarea condițiilor de viață și locuire corespunzătoare și de calitate.
Procentul de racordare a locuințelor la sistemul de apă și canalizare publică este bun încă din anul 2002 (singurele date specifice disponibile), de peste 97%, la care se mai adaugă un procent de locuințe cu sisteme proprii de alimentare cu apă și canalizare.
Ponderea locuințelor alimentate cu gaze din rețeaua publică, era în 2002 (singurele date specifice disponibile), de peste 80%.
3.3. Spațiile verzi din orașul Brăila
Spațiile verzi și zonele de agrement din municipiul Brăila ocupă o suprafață totală de 419.87 ha.
Tabel nr. 19 Spațiile verzi în municipiul Brăila
Sursa: INSSE Brăila, date prelucrate, 2014
Cele mai importante zone cu spațiu verde sunt:
Parcul Monument – 53 ha
Faleza și esplanada Dunării – 7.1 ha
Scuarul din Piața Traian – 0.63 ha
Grădina Publică – 7.5 ha
Parcul Zoologic – 4.2 ha
Parcul Monument este cea mai însemnată zonă, cu 53 ha. Acesta există înca din 1862 și o contribuție majoră în amenajarea sa a avut-o generalul Kiseleff. În perimetrul acestuia există Muzeul de Științe ale Naturii în vecinătatea căruia există un parc dendrologic cu specii exotice. În parc domină vegetația arboricolă, existând deopotrivă specii indigene și exotice. Începând cu anii 93 – 94 administrația publică locală a făcut eforturi pentru conservarea vegetației și prevenirea deteriorării prin închiderea cu gard de beton, asigurarea pazei și extinderea perimetrului prin plantări de arbori pe cca 1.2 ha. Aceste măsuri au avut menirea de a stopa tăierile abuzive și deteriorarea vegetației ierboase și forestiere prin pășunatul ovinelor de către locuitorii cartierelor din vecinătate.
Pe parcursul ultimilor ani a fost derulat un proiect de aliminare a excesului de umiditate care afecta o importantă suprafață a parcului determinând băltiri și instalarea vegetației specifice de baltă (stuf în special), iar pe de altă parte punea în pericol stabilitatea liniei de tramvai ce traversa parcul.
Prin suprafața și diversitatea arhitecturii peisagere, Grădina Publică, Grădina zoologică și zona verde de pe faleza Dunării și esplanadă pot fi de asemenea incluse în categoria parcuri.
Deși situată în extravilan, stațiunea Lacu Sărat, cu o suprafață de 33.85 ha este foarte frecventată de către populația brăileană mai ales pe parcursul sezonului de vară. Municipiul beneficiază și de plantațiile din apropierea limitei teritorial administrative: Padurea Stejarul și lizierele din zona dig mal.
Speciile de arbori, arbuști și plant ornamentale care compun vegetația parcurilor și scuarurilor sunt atât indigene cât și exotice. Dintre speciile rare sau exotice se remarcă magnolia – Magnolya yulan, ginco-Ginkgo biloba, tisa-Taxus baccata, laricele (zada)-Larix decidua var polonica, platanul-Platanus acerifolia, salcâmul japonez-Sophora japonica. Tocmai pentru raritatea unor specii sau pentru vârsta lor, 116 arbori au fost declarați monumente ale naturii.
Extinderea și reabilitarea spațiilor verzi
Având în vedere că norma OMS este de 50mp spațiu verde/locuitor, una din condițiile impuse în Acordul de mediu nr. 76/28.09.1998 pentru Planul de Urbanism General al municipiului Brăila, a fost extinderea zonelor verzi (parcuri, scuaruri, etc.).
Pentru extinderea suprafeței spațiilor verzi, astfel încât să se acopere deficitul existent în municipiul Brăila, trebuie avută în vedere:
Refacerea peisagistică a Parcului Monument și amenajarea unei grădini botanice.
Refacerea peisagistică a Grădinii Publice.
Înființarea parcului de agrment în cartierul Lacul Dulce.
Realizarea suprafețelor de spații verzi la ANL Brăilița
Realizarea de perdele de protecție (pe zonele impropii construcțiilor) și realizarea de noi aliniamente stradale.
Amenajarea spațiilor verzi din Ansamblul Buzăului, prin semănarea de gazon și plantarea de garduri vii, arbori și arbuști.
Reabilitarea spațiilor verzi din cartierele municipiului, prin eliminarea arborilor cu pericol de cădere și replantarea altor arbori cu creștere rapidă și a unor specii cu aspect decorativ.
Amenajarea spațiilor verzi de la intrarea în municipiu.
Reamenajarea spațiilor verzi de pe Faleza Dunării prin realizarea unor compoziții peisagere care să pună în valoare Dunărea.
Și în extravilan sunt în perspectivă extinderi ale zonelor verzi prin:
Amenajarea Padurii Stejarul
Amenajarea zonei dig mal aferentă DN 22 B cu spații de cazare, de alimentație publică și amenajări pentru pescuit.
Amenajarea plajei municipiului de pe malul drept al Dunării prin realizarea unei baze de agrment, realizarea unui club de activități recreative și recuperatorii, inclusiv bowling, tratamente naturiste, fitness, saună, masaj.
Amenajarea unei zone de pescuit propice și pentru practicara unor sporturi nautice, căsuțe de odihnă tip camping, terenuri de sport spații de alimentație publică
Toate acestea se pot realiza printr-un parteneriat public-privat real, în care rolul decisiv să aparțină autorității publice munincipale.
3.4. Zone protejate ale municipiului Brăila
3.4.1. Zone protejate de importanță istorică națională
Zona Construită Protejată a fost divizată în Zone Istorice de Referință (ZIR) și Subzone Istorice de Referință (SIR).
Prezenta lucrare se referă la zonele construite protejate din municipiul Brăila, cuprinse în lista monumentelor istorice LMI 2004, aprobată cu OMCC2314/2004 și OMCC 2182/2005:
ZIR 1 Centru istoric Brăila cuprins între bd. Al. I. Cuza și faleza Dunării
ZIR 2 ansamblul str. M. Eminescu cupinde str. M. Eminescu până la intersecția cu str.Grivița
ZIR 3 ansamblul str. Eremia Grigorescu, cuprinde str. Eremia Grigorescu între bd. Al. I.Cuza și str. Plevnei
ZIR 4 zona de protecție a sitului istoric Centru istoric Brăila
ZIR 5 situl arheologic Brăilița
ZIR 6 monumentele clasate individuale în afara siturilor și ansamblurilor istorice protejate
ZIR-urile (Zone Istorice de Referință) specificate sunt desfășurate fiecare în SIR-uri (Subzone Istorice de Referință) dar nu sunt specificate toate în lucrare.
3.4.2. Zone protejate din punct de vedere urbanistic și peisagistic
-Centrul istoric sau Piața Traian de unde se deschid ca razele soarelui toate arterele centrului vechi.
Piața datează din 1833, atunci fiind pavată cu piatră cubică.
S-a numit inițial Piața „Sfinții Mihail și Gavril” și avea o suprafață de 11000 mp.
În jurul ei sunt cele mai importante și reprezentative instituții ale Brăilei (Teatru Maria Filotti, Muzeul de Istorie ) și tot de aici pornește strada Regală un loc drag locuitorilor, cu construcții ce amintesc de vremurile de altă dată.
1. Ceasul Public – În anul 1898, un cetățean onorabil al orașului, donează primăriei suma de 8000 lei din care acesta "să clădească un turn unde sa pue un ceasornic mare…". Carcasa metalică a fost realizată de firma Carol Sakar din Praga și a fost instalată în august-septembrie 1909.
Fig. 3.4 și 3.5 Ceasul Public înainte și după restaurare
Sursa: primăriabrăila.ro
2. Monumentul Împăratului Traian a fost realizat de sculptorul Take Dimo Pavelescu și arhitectul Ion D. Trajanescu, a fost dezvelit la 8 noiembrie 1906. Fondurile necesare realizării au fost adunate de un comitet de inițiativă, format din profesori ai liceului Nicolae Bălcescu.
Fig. 3.6 Monumentul Împăratului Traian
Sursa: primăriabrăila.ro
3. Fântâna arteziană a fost proiectată de inginerul M. Mironescu în 1887 și instalată în anul 1892. Este un obiect decorativ Art Nouveau având forma unei cupe etajate.
Fig. 3.7 Fântâna arteziană din Piața Traian
Sursa: primăriabrăila.ro
4. Biserica „Sf. Arhanghel Mihail” (înc. sec. al XVIII-lea) este cea mai veche biserică din cele existente în Brăila. Inițial a funcționat ca lăcaș de cult musulman (geamie), în anul 1831 a fost transformată în biserică ortodoxă, refăcută după planul unor arhitecți ruși, adăugându-i-se
elementele specifice cultului ortodox;
Fig. 3.8 și 3.9 Biserica "Sf Arhanghel Mihail" în trecut și în prezent
Sursa: primăriabrăila.ro
– Biserica „Sf. Nicolae” (1860 . 1865) este pictată de pictorul Petre Alexandrescu, absolvent al Academiei de Pictură din Roma, cel care realizase la acea dată și pictura bisericii Mănăstirii Antim din București, într-un stil de inspirație renascentistă italiană și a fost sfințită de către Episcopul Dunării de Jos Galați;
Fig. 3.10 și 3.11 Biserica "Sf. Nicolae" exterior și interior
Sursa: brailaturistica.ro
– Biserica „Buna Vestire” este o fostă biserică greacă, construită în 1872, în stil bizantin, cu aprobarea domnitorului Al. I. Cuza.
Interiorul este o combinație de stiluri (bizantin, neogrecesc, gotic, de influență renascentistă), determinată și de adăugirile ulterioare.
Pridvorul susține un balcon pe patru coloane de marmură albă; la rândul său, balconul executat tot din marmură, susține tot prin patru coloane cea de-a doua cupolă, cu orologiul bisericii.
Biserica a fost construită între 1863 – 1872, după planurile arhitectului grec Avraam Ioanidis din Brussa. Lăcașul are dimensiuni impunătoare (43,5 m lungime, 21,5 m înălțime), păstrează vitralii deosebit de valoroase și picturi murale, în interior, realizate de Gheorghe Tătărescu, Constantin Livadas Liochis și Belizarie. Podoaba bisericii este mormântul lui Iisus Hristos, executat în lemn sculptat căuia i se adaugă candelabrul central din cristal de Murano și alte cinci candelabre din cristal de Boemia.
La biserica greacă are loc în fiecare an, în prima vineri după Paște, în Săptămâna Luminată. Se adună enoriași nu numai din Brăila ci și din țară să ia apă sfințită.
Fig 3.12 și 3.13 Biserica greacă vazută de sus și
Fig. Izvorul Tămăduirii
Sursa: Ziarul Adevărul
– Muzeul Brăilei a fost înființat în 1881, prin decretul regelui Carol I.
Între 1955 – 1958 a funcționat în fostul Han Ceapâru, apoi a fost reorganizat, începând cu 1959, în actualul sediu.
În 1968 s-a reorganizat expoziția permanentă a muzeului pe structura a două secții: de istorie și de artă. Aceasta a fost reamenajată în anul 1985, pentru a ilustra istoria județului în context național.
Muzeul ocupă o clădire – monument arhitectonic, construită în 1870, având destinații diverse de-a lungul timpului (restaurant-hotel, alte utilități publice). Imobilul a fost grav afectat de cutremurul din mai 1990 și a fost restaurat.
Secția de arheologie expune colecțiile sale pe situri, modalitate ce oferă două avantaje: pe de o parte vizitatorul are în față toate vestigiile unei comunități și își poate face o imagine completă despre ocupațiile și modul de viață al acesteia; pe de altă parte, procesul de evoluție devine tot mai evident, întrucât se pot observa schimbările din toate domeniile, de la artefacte la viața spirituală.
Se remarcă siturile de la Brăilița, Lișcoteanca, Grădiștea, Însurăței, Siliștea, unde evoluția istorică poate fi urmărită pe parcursul mai multor milenii. Pot fi admirate vase și reprezentări figurative din neolitic, piese de podoabă și prestigiu din epoca bronzului, inventarul mormântului de la Găvani, atelierul unui bijutier de la Grădiștea, vase de sticlă romane.
Structura colecțiilor din Secția de istorie se prezintă astfel: carte veche și rară, românească și străină; manuscrise și documente, românești și străine; numismatică românească și străină (inele sigilare, matrici sigilare, monede și bancnote, medalii și plachete); decorații românești și străine (ordine și medalii); istorie militară (uniforme, arme albe și de foc): metrologie; orologerie; aparate de înregistrare și redare a sunetului; fotografii de epocă și clișee pe sticlă. Pe lângă secții de arheologie și istorie, muzeul mai are secții de artă (Casa Colecțiilor), etnografie și artă populară, științele naturii, memoriale.
Este o clădire monument istoric – BR-II-a-A-02131, acreditare dată de ministerul culturii O.M.C.P.N. nr. 2011/15.01.2010
Fig. 3.14 Muzeul Brăilei
Sursa: primariabraila.ro
-Biserica Armenească cu hramul Sfânta Maria este amplasată în centrul orașului.
A fost construită din inițiativa armeanului Artin Ceangi și cu sprijinul comunității armenești din oraș, între anii 1867 și 1871, pe un teren donat de Maria și Hagi Ovanez Bosnechian.
Din păcate la cutremurul din 1940, acesta s-a prăbușit parțial și nu a mai fost reconstruită în totalitate.
Este din zidărie de cărămidă pe fundație de piatră, are plan de tip central cu cupolă, preluând modelul tradițional al arhitecturii religioase armene.
În exterior, structura planimetrică este reflectată de compoziția fațadelor, sobră și unitară, având în centru câte o amplă arcadă semicirculară, prin care se marchează brațele crucii.
Fațada de vest, al cărei coronament este inspirat din stilul baroc, are în ax un atic cu funcție de clopotniță.
Silueta clopotniței avea rol esențial în definirea aspectului bisericii, adăugând volumului masiv al clădirii o notă de eleganță.
Fig. 3.15 și 3.16 Biserica armenească, vedere sin exterior și interior
Sursa: http://brailaturistica.ro/?q=node/22
– Strada "Mihai Eminescu" numită pe planul Berroczyn, Rue de Kisseleff, după numele guvernatorului Principatelor Române, care a ordonat ridicarea acestui al doilea plan topografic al orașului, suprapune traseul Uliței târgului cu prăvălii din interiorul târgului medieval. În planul Kuchnowsky din anul 1856 numele străzii indică direcția sa principală, București, păstrat până în anul 1885, când a fost numită Calea Regală.
Fig. 3.17 Strada Mihai Eminescu
Sursa: Sursa: primariabraila.ro
În Planul Municipiului Brăila din anul 1929 poartă numele Regele Ferdinand I, schimbat după 1948 în Republicii, iar din 1990 strada a fost fragmentată în doua sectoare: din Piața Traian până în Bulevardul Independenței – se numește Mihai Eminescu, de la bulevard la strada Dorobanților – 1 Decembrie 1918.
Strada formează axa urbanistică a orașului, orientată est-vest. Păstrează și astăzi toate elementele care au definit străzile comerciale ale principalelor orașe românești în secolul al XIX-lea: formează un culoar comercial, miezul dens al orașului modern, caracterizat de parcelarul uniform ca dimensiune și formă a terenului, de loturile înguste, dispuse perpendicular pe ax; păstrează distribuția triplelor artere comerciale, cu străzi paralele prin care se face accesul la magazii; dispunerea clădirilor în front continuu pe aliniamentul străzii.
Construcțiile sunt din cărămidă, majoritatea cu parter și etaj, ridicate pe pivnițe zidite, sprijinindu-se una pe alta prin calcanele lipite. Fiecare nivel are o destinație bine precizată: depozit, prăvălie, locuință. Eficiența în folosirea spațiului subordonează celelalte cerințe ale unei construcții, inclusiv asigurarea confortului locuirii.
O excepție de la frontul străzii, unitar conceput, o formau clădirile de la frontul străzii, clădirile cu parter peste pivnițele zidite, cu tavane boltite, sprijinite pe arce semicirculare sau frânte,în care funcționau atelierele, prăvăliile, depozitele și locuințele meșterilor tăbăcari, cojocari, blănuri și pantofari.
Clădirile cele mai impunătoare ca volumetrie și decorație sunt fostele hoteluri: Regal, Bristol, Traian, Petersburg, Bulevard. Strada era intens circulată de oameni, trăsuri, mașini și de tramvai.
Rețeaua stradală din acest sector central al orașului suprapune, parțial, vechile ulițe croite printre pâlcurile de case din interiorul localității medievale.
– Promenada Mall și Cinema City sunt structuri construite recent și aduc turiști mai ales din Galați. În incinta mall-ului sunt și un patinuar ș un KFC, singurul din această zonă. În incinta Mall-ului se organizează concerte, demonstrații și evenimente de tot felul.
Fig. 3.18 și 3.19 Promenada Mall exterior și interior
Sursa: http://esibian.ro/wp-content/uploads/2014/01/sss.jpg și https://stiripeblog.files.wordpress.com/2011/03/promenada.jpg
– Casa memorială "Panait Istrati" a fost înființată în 1984, cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884-1935), născut în Brăila.
Casa a fost organizată în locuința grădinarului, ce apare pe planul din anul 1867, alături de bufetul din grădină și seră. Casa Grădinarului a fost reconstruită în preajma anului 1900, cu parter pe un demisol, în stil neoromânesc.
După 1947, clădirea își păstrează destinația administrativă și este trecută în administrarea sectorului “Spații verzi” al Primăriei Brăila.
Deși Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinație deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spațiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării și a împrejurărilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit Panait Istrati la Brăila, nu s-a păstrat.
Expoziția din Casa Memorială prezintă publicului manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte care au fost cumpărate în cea mai mare parte de la ultima soție a scriitorului Panait Istrati, Margareta Istrati.
Fig. 3.20. Casa memorială a lui Panait Istrati
Sursa: http://brailaturistica.ro/userfiles/image/casa%20Panait%20Istrati/DSC_2627-600.jpg
-Castelul de apă situat în Grădina Publică este un monument ce a deservit ca turn pentru pompieri și ca restaurant rotativ în timpul comunismului datorită vederii sale, fiind cel mai înalt punct din zonă. Situația sa actuală este de ruină abandonată.
Fig. 3.21 și 3.22 Castelul de apă vedere din exterior și interior
Sursa: http://jurnalspiritual.eu/wp-content/uploads/2013/07/braila-vedere-asupra-dunarii_ddf150c45e8580.jpg și http://www.obiectivbr.ro/imagini/img_articole/20140930/30castel1.jpg
Un alt punct de belvedere asupra centrului istoric și Brăilei este Hotelul Traian. Stilul său arhitectonic nu se încadrează bine în stilul centrului istoric, fiind o clădire de tip comunist, dar locuitorii sunt deja obișnuiți cu acesta.
Fig.3.23 Hotelul Traian în spate
Sursa: http://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d005/5899/9196_16407_48.jpg
Fig. 3.24 Vedere nocturnă din Hotelul Traian
Sursa: autor Constantin Croitoru, brailapebune.ro
Fig 3.25. Starea construcțiilor și valori de patrimoniu
Sursa: primariabraila.ro
CAPITOLUL 4. STRATEGIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN CADRUL MUNICIPIULUI BRĂILA
4.1. Domenii țintă ale dezvoltării turismului în municipiul Brăila
În Brăila, oraș ce a fost mai mult cu profil industrial, turismul nu este privit ca o modalitate de a crește economia, adică brăilenii consideră că orașul lor nu este o atracție turistică și nici nu are cum să fie una. Singurele forme de turism ce se practică în Brăila sunt de week-end, de afaceri și turiști ce vin pentru concursuri cum este concursul internațional de canto "Hariclea Darclee". Problemele majore ale municipiului gravitează în jurul infrastructurii, ce include infrastructura de acces, de cazare, alimentație, agrement, etc.
Opinia mea este ca factorul ce ține turiștii atât de puțin în oraș este aceea că turistul se plictisește când vizitează. Deși sunt multe resurse, turistul neștiind locul și nefiind îndrumat nu reușește să se distreze și să cheltuiască deoarece nu există o conexiune între atracții și nici persoane calificate care să se ocupe de aceștia. Izolat s-a intervenit pentru modernizare, programe atractive dar nu sunt de ajuns să atragă turistul să vină de departe sau să îl țină mai mult de un week-end. Cred ca ar trebui făcută o strategie care să concentreze toate punctele de interes pentru a fi un tot unitar. Doar atunci vom reuși nu doar să atragem noi turiști ci și să ii ținem aici.
Un oraș nu se poate transforma radical în câțiva ani, indiferent dacă este ghidat de obiective foarte tangibile sau de "boom" în care primează dezvoltarea "la întâmplare", de aceea trebuie făcut un plan bine pus la punct pentru a nu se lăsa la voia întâmplării dezvoltarea orașului și de aceea trebuiesc stabilite în primul rând orientări pe termen lung și în cel de-al doilea rând să se adopte tendințele globale.
Într-o lume caracterizată din ce în ce mai mult de globalitate, de noi structuri de relații, de schimburi, de tensiuni și reforme, orașele intră într-o competiție acerbă atât în ceea ce privește dezvoltarea economică, cât și în privința durabilității, calitatea vieții sau alte aspecte în funcție de tendințele mondiale.
Domeniile țintă ale dezvoltării municipiului includ atât elementele din cadrul turismului cât și cele ce țin de infrastructura, servicii și stilul de viață al populației, turismul înglobând toate aceste părți într-un întreg.
Principalele obiective ale dezvoltării sunt:
-> Identificarea Brăilei cu Dunărea
Dunărea este purtată ca si semnătură de multe orașe cunoscute europene prin care trece, de aceea trebuie conservată și valorificată ca patrimoniu fluvial și maritim. În acest sens:
– Asigurarea protecției spațiului fluvial
– Conservarea biodiversității acvatice și terestre și creșterea calității apei și aerului
– Menținerea diversității peisajelor de faleză
– Asigurarea condițiilor pentru loisir durabil
– Încurajarea sporturilor nautice
– Brăila ca punct coordonator al activității turistice și industriale
– Diversificarea activităților pe faleza Dunării
– Deschiderea căilor de vizibilitate și de relaționare spre Dunăre
– Conectarea municipiului de Balta Mică a Brăilei, zonă umedă de interes internațional
-> Brăila ca oraș cu coeziune spațial-funțională și patrimoniu construit valorificat și include:
– Gestionarea dinamică și echilibrată a dezvoltării urbane
– Structurarea eficientă a teritoriului în funcție de scopul utilizării sale în cadrul planului urbanistic
– Intensificarea tramei urbane în zonele subutilizate prin mixitate funcțională
– Recuperarea terenurilor libere sau cu activități în declin.
– Susținerea organizării multipolare
– Sporirea prestigiului și puterii economice și culturale a centrului Brăilei
– Construirea unui oraș al proximităților
– Ranforsarea nucleelor de centralitate de cartier
– O bună distribuție a activităților la nivelul cartierelor de locuit
– Imaginea Brăilei ca oraș în armonie cu mediul
– Concentrarea activităților și a urbanizării în jurul nodurilor de transport în comun
– Încurajarea utilizării modurilor non-poluante de deplasare
– Echiparea echilibrată cu infrastructură modernă a teritoriului cât sa nu strice fațada generală a municipiului
– Mărirea performanței infrastructurii culturale și de educație
– Echiparea tehnică corespunzătoare a părților de oraș slab deservite
– Menținerea și crearea de noi culoare ecologice în oraș
– Promovarea practicilor eficiente și respectuase față de natură
– Conservarea spațiilor agricole
– Conservarea spațiilor verzi
– Sporirea imaginii urbane și a atractivității
– Consolidarea rolului regional și în cadrul sistemului urban Brăila-Galați
– Valorificarea patrimoniului construit și natural
– Diversificarea activităților și încurajarea mixității funcționale
– Susținerea multiculturalității
– Promovarea și diversificarea culturală
– Susținerea economiei municipiului
– Recuperarea și refolosirea eficientă a terenurilor industriei în declin
– Creșterea ponderii sectorului terțiar și cuaternar
– Crearea de locuri de muncă de calitate
– Creșterea și încurajarea unei comunități locale responsabile și deschise
– Identificarea locului prin calitate urbană
– Restructurarea și reamenajarea zonelor de locuit în dificultate
– Valorificarea diversității etnice și culturale
– Punerea în valoare a manifestărilor culturale repetitive și spontane
– Dezvoltarea unui turism balnear de calitate care să graviteze în jurul lacului sărat din proximitatea municipiului
4.2. Oportunități în dezvoltarea Euro- regiunii Brăila
Municipiul Brăila este implicat deja într-un program cu finanțare europeană care se desfășoară la nivel de țară, cu termen de desfășurare între 2014 și 2020 și transpune obiectivele și țintele strategiei UE pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (Europa2020) în acțiuni cheie pentru Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European, Fondul de Coeziune, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și Fondul European pentru Afaceri Maritime și Pescuit. CSC prevede necesitatea coordonării fondurilor europene în vederea concentrării resurselor asupra obiectivelor Strategiei Europa 2020 prin intermediul unui set comun de obiective tematice, la atingerea cărora vor contribui fondurile comunitare. Aceste obiective tematice vizează creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și o prioritate orizontală, după cum urmează:
•Creștere inteligentă:
1.Consolidarea cercetării, dezvoltării tehnologice și inovării
2.Îmbunătățirea utilizării, calității și accesului la tehnologia informației și a comunicațiilor
3.Îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii, a sectorului agricol și a sectorului pescuitului și acvaculturii
•Creștere durabilă:
1.Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele
2.Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și managementul riscurilor
3.Protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor
4.Promovarea transportului sustenabil și eliminarea blocajelor din cadrul infrastructurilor rețelelor majore
•Creștere favorabilă incluziuii:
1.Promovarea ocupării forței de muncă și sprijinirea mobilității forței de muncă
2.Promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei
3.Investirea în educație, competențe și învățare pe tot parcursul vieții
•Prioritate orizontală:
Consolidarea capacității instituționale și o administrație publică eficientă.
UE oferă în acest proiect fonduri nerambursabile pentru dezvoltare pe toate planurile: extinderea industriei pe piața internațională, exploatarea sectoarelor tradiționale, consolidarea exploatărilor agricole, modernizarea mediului de afaceri prin includerea sistemului TIC și altele, atragerea de investiții și dezvoltarea turismului ca ramură economică.
Pentru perioada 2014-2020, în vederea integrării și armonizării tuturor politicilor și strategiilor cu impact regional, a fost elaborată Strategia Națională de Dezvoltare Regională (SNDR) care reprezintă baza pentru fundamentarea programelor de finanțare din fonduri externe/comunitare, naționale, regionale și/sau locale care au ca scop dezvoltarea regională.
SNDR stabilește șapte priorități de investiție ce au rolul de a contribui la creșterea economică a României și implicit a municipiului Brăila și de îmbunătăṭire a gradului de ocupare a forței de muncă:
•Îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public și rezidențial;
•Dezvoltarea infrastructurii de importanță regională și locală;
•Promovarea incluziunii sociale și reducerea gradului de sărăcie;
•Îmbunătățirea mediului economic de importanță regională și locală;
•Dezvoltarea durabilă a turismului;
•Îmbunătățirea condițiilor de mediu la nivel regional și local.
Viziunea de dezvoltare a Municipiului Brăila – Orizont 2030 va fi realizată prin 4 direcții strategice de dezvoltare:
1.Consolidarea infrastructurii urbane
2.Dezvoltarea infrastructurii de afaceri
3.Valorificarea potențialului turistic
4.Dezvoltarea Conurbației Brăila – Galați
Cele 4 direcții strategice de dezvoltare sunt susținute de axe care vor asigura, prin proiectele implementate, fundamentele unei creșteri sustenabile, incluzive și inteligente.
1. În acest proiect este inclus și proiectul de dezvoltare a regiunii Dunării în care intră municipiul Brăila împreună cu Galațiul, alături de alte orașe mai mici sau mai mari ale Europei. Acesta reprezintă o oportunitate pentru Brăila deoarece pe lângă faptul că se bucură de trecerea Dunării, are în administrație și o rezervație formată de Dunăre, de interes internațional.
Fig. 4.1 Harta regiunii Dunării
Sursa: www.danube-region.eu/pages/the-danube-region
2. Creșterea accesibilității rutiere și aeriene a municipiului prin construcția de drumuri expres și a unui aeroport pentru o accesare mai facilă.
Fig. 4.2 și 4.3 Accesibilitate în municipiul Brăila, abordare interregională și regională
Sursa: primariabraila.ro
3. Dezvoltarea turismului balnear cu centru de interes Lacul Sărat din afara municipiului.
4. Posibilitatea de dezvoltare a conurbației urbane Brăila – Galați, orașele fiind la doar aproximativ 30 km depărtare unul de celălalt, sunt incluse în planul regiunii Dunării și împreună sunt mai atractive, fiecare oraș având ceva să ofere.
5. Posibilitatea dezvoltării de proiecte în parteneriat cu orașe din alte țări. Asta include schimburi culturale, exploatarea unui numitor comun, schimburi de experiență ș.a.m.d.
6. Accesarea fondurilor Europene.
7. Dezvoltarea diferitelor forme de turism: balnear, urban, cultural, nautic și de croazieră, de tranzit, de weekend, de afaceri, etc.
8. Amplasarea în zona Bărăganului oferă posibilitatea înființării unor gospodării agroturistice în zona periurbană a municipiului Brăila.
9. Modernizarea infrastructurii de transport rutier.
10. Structura etnică multiculturală reprezintă un avantaj pentru schimburi culturale, sportive, turism, pe bază de reciprocitate.
11. Diminuarea șomajului în rândul populației calificate prin crearea de locuri de muncă.
12. Punerea în funțiune a Agenției Naționale de Ocupare și Formare Profesională la nivel județean.
13. Sprijinirea persoanelor care prestează activități tradiționale, prin participarea la festivaluri și târguri cu produse tradiționale.
14. Implicarea activă a sectorului ONG în formarea și dezvoltarea tehnicilor manageriale și de organizare a afacerilor.
15. Lansarea programelor comunitare de către U.E. pentru a sprijini dezvoltarea domeniului resurselor umane.
16. Existența, la Primăria Brăila, a unei liste cu propuneri de investiții pentru perioada 2014 -2020 aprobată în Consiliul Local Municipal.
17. Organizarea de festivaluri sportive internaționale bazate pe reciprocitate.
18. Valorificarea resurselor naturale tradiṭionale prin industrializare.
19. Lărgirea ofertei de servicii prin exploatarea Zonei Libere Brăila.
20. Înființarea unui cluster dedicat industriei alimentare în vederea valorificării produselor agricole, resursa principală a județului ce ar putea deveni și punct de interes turistic.
21. Acordarea de consultanță gratuită pentru întreprinzători în vederea accesării finanțărilor disponibile pentru activități de prelucrare produse agricole, pescuit, în industria alimentară, agronomie, turism, etc.
22. Crearea unui circuit turistic pentru escale ale vapoarelor în portul Brăila.
23. Crearea unui produs turistic specific Insulei Mici a Brăilei și a Insulei Mari.
24. Reabilitarea și conversia unor clădiri aflate în patrimoniul istoric, cultural al municipalității.
25. Amenajarea Falezei Dunării.
26. Accesarea de fonduri europene pentru infrastructura de transport și vehicule.
27. Dezvoltarea unui transport public și privat mai puțin poluant (electric).
28. Construirea podului peste Dunăre.
29. Interesul în creștere al investitorilor privați, pentru dezvoltarea infrastructurii.
30. Reconfigurarea infrastructurii pietonale (trotuare, pietonale și piețe pietonale).
31. Amenajarea unor piste pentru biciclete în municipiu.
32. Dezvoltarea ciclismului ca mod alternativ de deplasare, complementar transportului public.
33. Construirea unor parcări subterane/etajate pentru aerisirea orașului.
34. Reorganizarea și limitarea parcării pe stradă.
35. Infrastructură de agrement pentru sporturi nautice, parc de distracții, centru închiriere biciclete și alte echipamente necesare practicării diferitelor tipuri de turism.
36. Rezolvarea problemei câinilor fără stăpân, a ratei infracționalității și a imaginii per ansamblu a municipiului.
37. Amenajarea și crearea de noi spații de cazare.
38. Amenajarea și introducerea unor norme stricte de igienă în alimentația publică, de asemenea punerea în evidență a calității multi-etnice a municipiului și în domeniul culinar.
Fig. 4.4 Puncte tari și puncte slabe ale teritoriului municipiului Brăila
Sursa: primariabraila.ro
4.3. Încurajarea activităților turistice în municipiul Brăila
Este de așteptat ca implementarea acestei axe prioritare, prin îmbunătățirea infrastructurii zonelor turistice, să determine creșterea calitativă, la standarde europene, a ansamblului condițiilor de practicare a turismului, cu impact direct asupra creșterii cererii de turism pentru Brăila, ca destinație turistică plurivalentă, dar și asupra activităților economice locale, din domenii conexe turismului.
Pentru ca turismul să poată fi o bază în municipiu, trebuiesc mai întâi realizate câteva lucrări de consolidare a infrastructurii turistice și a infrastructurii de: alimentație publică, sănătate, transport, agrement, cazare în principal, celelalte fiind derivate ale acestora. În momentul acesta, municipiul Brăila este inclusă într-un proiect cu finanțare europeană – Strategia de dezvoltare durabilă a municipiului Brăila și are ca punct de start 2014 și de încheiere 2020. Acest proiect include atât reabilitarea infrastructurii urbane cât și a industriei, agriculturii și turismului care să pună economia pe picioare.
Ținta acestui proiect este ca la orizontul anilor 2030, Municipiul Brăila să fie un pol de
dezvoltare urbană, cu o economie incluzivă și un stil de viață sustenabil, o destinație turistică plurivalentă, un loc atractiv pentru a trăi, a munci și a studia; un oraș cu autorități locale responsabile și deschise, cu cetățeni activi și o comunitate de afaceri dinamică și implicată. Conurbația Brăila-Galați va constitui a doua mare concentrare metropolitană după Capitală, cu o economie prosperă și inovativă, citat din Strategie Brăila Draft din 13 iunie 2014.
Mai jos sunt ideile a căror implementare pot duce municipiul Brăila pe următoarea treaptă în turism. Am spus mai întâi tipul de turism ce poate fi dezvoltat și sub fiecare, soluțiile propriu-zise.
Menționez că unele idei expuse sunt abordate și în Strategia de dezvoltare europeană și sunt chiar puse în practică în acest moment.
Amenajare “porți de intrare” în municipiu este un detaliu important pentru întâmpinarea turiștilor, este fața orașului ce declarară identitatea sau una din identitățile municipiului și trebuie să imprime turistului o impresie puternică, greu de uitat și simbolică.
Fig.4.5 Una din "porțile de intrare" ale municipiului
Sursa: http://1.bp.blogspot.com/-q-WynImbCEE/UhZ6NpaNL5I/AAAAAAAAASc/TP0D5j_cdwE/s1600/P1130357.JPG
Infrastructura municipiului
Modernizarea arterelor rutiere în municipiu și până în municipiu este extrem de important. Este bine știut că infrastructura rutieră românească nu este deloc bine pusă la punct și mulți turiști se lasă păgubași când este vorba de vizitat deoarece pe lângă timpul pierdut, se și strică mult mai repede autovehiculele din cauza gropilor și structurii deficitare în general. În Proiect este în plan modernizarea arterelor din interiorul municipiului și s-au făcut progrese, multe din arterele principale fiind refăcute dar problema nu stă numai în ce este în interior, problema este mai ales a părții de sud-est, est, nord-est a României deoarece nu există autoșosele și drumurile naționale/europene nu sunt în cea mai bună formă iar acesta este un impediment pentru turiști.
Abordarea unui transport public urban ecologic este o măsură ce ar ajuta la imaginea Brăilei și economisirea de resurse epuizabile și, implicit, asta va ajuta atât la economie cât și la mediu , Brăila având potențial de a produce energie electrică.
Amenajare de campusuri școlare și universitare ar ajuta la menținerea și atragerea tineretului în municipiu, asta rezolvând problema forței de muncă, dar și problema lipsei de personal calificat.
Amenajarea unui Centru de carieră ar rezolva problema personalului calificat, alături de campusurile universitare. Pentru a oferi un produs de calitate este necesară o mână de lucru eficientă.
Realizarea de zone rezidențiale ar ajuta Brăila să ofere locuințe tinerilor și celor ce vor să imigreze în municipiu și ar ridica prestigiul orașului.
Amenajarea de centre medicale de permanență în cartierele Brăilei este o măsură extrem de importantă, serviciile medicale brăilene lasă de dorit datorită infrastructurii și este posibil ca dacă ar crește fluxul turistic să nu existe posibilitatea să se acopere cererea. Este important de menționat că primăria a acționat în acest sens recondiționând ambulatoriul Spitalului Județean.
Înființarea unui Centru de Informare turistică este obligatorie dacă municipiul are să devină destinație turistică. Centrul trebuie plasat în centrul orașului, cât mai la vedere și să fie aprovizionat cu hărți rutiere, turistice ale municipiului și să ofere atât informații scrise cât și orale printr-un personal capabil și informat.
Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică.
În anul 2011 s-au înregistrat 31de unități de cazare, din care:
19 Hoteluri și moteluri
3 Campinguri și unități de tip căsuță
2 Vile turistice și bungalouri
2 Tabere de elevi și preșcolari
3 Pensiuni turistice
2 Popasuri turistice
Pe lângă acestea mai sunt persoane ce oferă cazare unde sunt atracțiile turistice în mod neoficial.
Capacitatea de cazare turistică: în anul 2011 s-a înregistrat existența a 2364 locuri. Nu este o capacitate mare de cazare și nu ar face față dacă s-ar dezvolta turismul.
Cicloturism
Amenajarea unor piste de biciclete pentru turiști și a unui centru de închiriere biciclete. Deși nu este luat ca atare ca formă de turism, cicloturismul este practicat de brăileni, care iau bacul și se plimbă cu bicicletele ori în zona Balta Mică, ori pe Insulele Mică și Mare, uneori aceștia se încumetă și la cursă lungă, până în munții Dobrogei.
Turism balnear
Pentru un turism balnear de calitate, este necesară modernizarea infrastructurii pentru asigurarea tratamentelor balneoclimaterice în Lacu Sărat, care a fost altădată o stațiune înfloritoare, apreciată pentru proprietățile curative ale nămolului sapropelic și ale apei lacului, puternic mineralizată, dar care a intrat într-un con de umbră în absența unor investiții menite să ridice calitatea serviciilor și a structurilor de cazare și tratament la standarde internaționale.
Turism de afaceri
Este foarte important și turismul de afaceri, de aceea se lucrează la amenajarea centrului de sprijin pentru afaceri în Zona Liberă Brăila care acum nu este folosită, amenajarea centrului de sprijin pentru afacerile în domeniul pescăresc și trebuiesc amenajate locații potrivite pentru întâlniri de afaceri.
Înființarea pieței de gross; după punerea pe picioare a industriei și agriculturii, acesta este următorul lucru ce trebuie făcut pentru atragerea de clienți și investiții în municipiu.
Amenajarea unui pavilion expozițional ar deservi ca locație pentru a atrage clienți și a face reclamă, să lase potențialii clienți să încerce marfa și chiar să se organizeze târguri naționale/internaționale, ținând cont că Brăila este un port cu ieșire la Marea Neagră. În trecut, în Brăila se stabilea prețul grâului și aici se adunau oameni de afaceri din toate colțurile.
Organizarea Târgului de afaceri România SUD-EST, este susținută de amenajarea pavilionului. Târgul ar atrage afaceriști în Brăila și ar aduce investiții.
Turism cultural
Noapte de gală pe Strada Regală –turul centrului istoric. Ar pune în valoare atât arhitectura centrului istoric dar ar și oferi spectacol pentru a-i aduce pe turiști înapoi în timp și ar valorifica diversitatea etnică.
Organizarea unui festival al minorităților periodic ar aduce garantat turiști și ar întări ideea mai sus prezentată, de a valorifica diversitatea etnică.
Organizarea de itinerarii turistice ale caselor memoriale din municipiu și județ ar putea să pună în valoare această resursă de cultură a Brăilei și fiind ceva organizat, nu s-ar pierde din vedere niciun element, lucru des întâlnit la turiștii ce vin pe cont propriu.
Punerea în valoare a legendelor Brăilei. Turiștii adoră poveștile ce se leagă de un loc/zonă/casă, etc. De aceea, legendele cum ar fi legenda lui Terente sau Doamna Elvira ar oferi picanterismul necesar să mențină interesul turistului. Chiar și cu orașul nedezvoltat turistic, oamenii din exterior știu de Brăila datorită legendelor sale.
Valorificarea superioară și intensivă a Centrului Istoric al municipiului Brăila -continuarea realizării de proiecte de reconstituire și refacere a clădirilor din zona veche a municipiului Brăila, punând în valoare patrimoniul urbanistic și arhitectural unicat.
Valorificarea turistică încărcată de istorie a zonei din fosta Cetate a Brăilei, unde se află acum Grădina Publică și zona din centrul vechi al orașului cu organizarea de puncte de mare atracție turistică și locuri de agrement .
Turism de participare la diverse evenimente sportive sau artistice
Organizarea de evenimente cum ar fi festivaluri de muzică ușoară, populară, militară, canto și instrumentală aduc mulți turiști anual. Însă, cu promovare, aceste evenimente ar deveni una dintre pietrele de temelie ale turismului în municipiu.
Zile și nopți de teatru.
Noaptea Muzeelor.
Evenimente sportive periodice.
Turism urban
Reamenajarea spațiului falezei într-un spațiu urban de calitate, atractiv pentru locuitori și turiști.
Interconectare rutieră rapidă Brăila-Galați, cele doua munincipii având o legătură foarte strânsă iar pe viitor se prevede unirea celor doua orașe și formarea unei metropole.
Turism de agrement
Parc de distractii, ce ar putea fi amplasat în Parcul Monument al municipiului care să includă infrastructură de agrement cum ar fi carusele, dar și de alimentație.
Realizarea unei piste de skate-board.
Amenajare pistă de karting.
Amenajare aqua-parc. Toate acestea ar păstra turistul în oraș mai mult, oferindu-i un răgaz de la informații.
Turism religios
Traseul bisericilor ar pune în valoare potențialul mare al municipiului ce are în componența sa multe lăcașuri de cult, fiecare cu povestea și identitatea sa.
Turism rural
Promovarea atracției pentru cultură și tradițiile Bărăganului: Căldura din vatra satului. Asta ar ajuta la promovarea stilului de viață specific Bărăganului așa cum este Bucovina. Brăila are avantajul că stilul de viață rural încă și-a păstrat din autenticitate.
Turism de croazieră, ecoturism cu diverse forme: birdwatching, turism de pescuit sportiv sau vanatoare,
Încurajarea organizării de croaziere locale pe Dunăre, pe brațele vechi ale Dunării, BaltaMică a Brăilei și pe trasee mai lungi (Brăila-Galați-Tulcea-Delta Dunării) cu nave de croazieră, în cadrul unor excursii de câteva zile care să includă și pescuitul sportiv.
Conectarea orașului la marile orașe dunărene prin includerea Brăilei în programul ”Croaziere pe Dunăre”.
Municipiul Brăila poate deveni o poartă de intrare a turismului internațional pe Dunăre către Delta Dunării, Balta Mică a Brăilei, etc.
Turism de echitație, turism educațional, turism științific
Balta Mică a Brăilei, zonă deja exploatată turistic dar nu promovată unde se pot practica o sumedenie de tipuri de turism și există deja locuri de cazare și alimentație, precum și infrastructura de agrement.
CONCLUZII
Brăila este un oraș cu foarte multe resurse care să constutuie o bază turistică, dar majoritatea punctelor de interes sunt în stare avansată de degradare sau stau în neștiință fără a fi promovate.
Cadrul natural al orașului am putea spune că este unul sărăcăcios fiind o zonă de câmpie, însă nu este, orașul având în vecinătatea sa un lac sărat ce are calități sapropelice, mai este Dunărea cu renume deja dobândit și poate fi exploatată ca punct de belvedere cu activități de agrement,exploatarea Insulei Mari unde se află lacul Blasova, loc de practicat pescuitul sportiv, plus Balta Mică a Brăilei ce este o zonă umedă apropiată cu Delta ca importanță, etc.
Potențialul antropic este unul bogat în clădiri istorice în diverse stiluri arhitectonice cum sunt bisericile, casele memoriale și diferite mărturii ale multiculturalității etnice ce și-au lăsat amprenta de-a lungul timpului.
În lucrare am abordat, pe lângă potențialul turistic al Brăilei și celelalte aspecte ale vieții cum ar fi infrastructura de transport, învățământ, sănătate, edilitară, demografia, factori de mediu, zonificarea teritoriului și multe altele pentru a putea evalua și acționa până la rădăcini, astfel fiind posibil și dezvoltarea turismului.
De ce toate aceste detalii? Deoarece turismul este un fenomen complex ce ține de ceea ce vede și de ceea ce trăiește turistul. De aceea este necesar ca și infrastructura non-turistică să fie la fel de bună și ține de calitatea oamenilor și locurilor ca turiștii să aibă experiențe de neuitat în sensul bun. Brăila nu este o destinație de calitate foarte mare datorită lipsei organizării la nivel de oraș, a ratei infracționalității crescute, a câinilor maidanezi, a spitalelor dotate prost și a personalului care nu este instruit cum trebuie mai ales pe partea de ospitalitate și turism. Locurile de cazare de asemenea sunt puține, scumpe și de calitate inferioară. Însă se vede un progres din partea primăriei și datorită implicării în proiecte cu finanțare europeană.
Încă nu este un produs finit dar o Brăilă turistică este un țel realizabil cu o strategie bine planuită, cu o populație conștientă și cu publicitate.
BIBLIOGRAFIE
Achim, Viorel (1998), Țiganii în Istoria României, Editura Enciclopedică, București.
Bădescu, I., Abraham, D. (1994), Fenomenul etnic între știință și ideologie, în Sociologie Românească, nr. 2-3.
Antipov, Andrei (1929), Monografia lipovenilor (staro-obreadților) din orașul și județul Brăila în Analele Brăilei, An I, nr. 1, ian – febr.
Bonte, Pierre, Izard, Michel (1999), Dicționar de etnologie și antropologie, Iași, Editura Polirom.
Buculei, Toader (2008), Istoria modernă a orașului Brăila, Brăila.
Buculei, Toader (1993), Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, Editura Libertatea, Brăila.
Cândea, Ionel (2004), Comunitatea greacă în aria Brăilei din cele mai vechi timpuri până în secolul al XV-lea, vol. I, Editura Muzeul Brăilei, Brăila.
Cândea, Ionel (1995), Brăila. Origini și evoluție până la jumătatea secolului al XVI-lea, Editura Istros, Brăila.
Chalcocondil, Laonic (1958), Expuneri istorice, București.
Cherata, Lucian (1993), Istoria țiganilor, Editura Z, Craiova.
Constantinescu, Sotir, Buznea, George (1937), Brăila prin veacuri și în zilele noastre. Contribuțiuni monografice la viitoarea istorie a Brăilei, Brăila.
Courthiade, Marcel, apud M. Itu, J. Moleanu (2001), Cultură și civilizație indiană, CREDIS, București.
Delescu, Iulian, Demetrescu-Oprea, B. (1894), Dicționarul geografic al județului Brăila, Brăila.
Dumitrescu, D., Căpiță, C., Manea, M. (2008), Istoria minorităților naționale din România, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Derera, N. Em. D. Nissim (1906), Monografia Comunității Israelite din Brăila, Brăila.
Enache, E. L. (2008), Valoarea de patrimoniu a lăcașelor de cult din centrul istoric al Brăilei în Analele Brăilei, Serie nouă, An IX, nr. 9, Editura Istros, Brăila.
Erdeli, George, Dumitrache, Liliana (2006), Geografia Populației, Editura Corint, București.
Filip, Cristian (1999), Comunitatea greacă la Brăila 1864-1900 în Analele Brăilei, An III, nr. 3, Brăila.
Gâștescu, Petre, Gruescu, Ion (1973), Județul Brăila, Editura Academiei, București.
Gellner, Ernest (1994), Mitul națiunii și mitul claselor, traducere Florin Berindeanu în Polis, nr. 2
Giddens, Anthony (2000), Sociologie, Ed. Bic All, București.
Giurescu, Constantin C. (1968), Istoricul orașului Brăila, Editura Științifică, București.
Giurescu, Constantin C. (1964), Istoria pescuitului și a pisciculturii în România, Editura Academiei RPR, București.
Giurescu, Constantin C. (2000), Istoria românilor, vol. I, Editura All Educational, București.
Iavorschi, Gheorghe (2002), Comunitatea greacă din Brăila între anii 1829-1900 în Dunărea, revistă de cultură, nr. 3-4, Brăila.
Ioanid, Radu (2005), Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România și Israel, Editura Polirom, Iași.
Ionescu, Ana-Cristina (1999), Dinamica recentă a fenomenelor și proceselor sociale, Direcția Județeană de statistică, Brăila.
Ionescu, Maria (2009), Școli grecești la Brăila la sfârșitul secolului al XIX-lea în Analele Brăilei.
Iorga, Nicolae (1999), Din trecutul istoric al orașului Brăila, Editura Istros, Brăila.
Iorga, Nicolae (1972), România cum era până la 1918, Editura Minerva, București.
Iorga, Nicolae (1993), Istoria Românilor, Editura Enciclopedică, București.
Ipatiov, Filip (2002), Rușii-lipoveni din România. Studiu de geografie umană, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj.
Kenrick, Donald (1998), Rromii: din India la Mediterana. Migrația rromilor, trad. din limba engleză Laura Lotreanu, Editura Alternative, București.
Lascu, Stoica (2001), Evreii din Brăila în lumina unui document comentat și adnotat, din anul 1915 în Analele Brăilei, Serie nouă, An IV, nr. 4, Editura Istros, Brăila.
Liégeois, Jean-Pierre (2008), Romii în Europa, Monitorul Oficial, București.
Lucaciu, C., Teodorescu, A (1998), Din istoria și tradițiile lipovenilor, București.
Marga, Andrei (1997), Filosofia unificării europene, ediția a II-a revăzută și adăugită, Biblioteca Apostrof, Cluj.
Melhisedeck, S. (1871), Lipovenismul, adică schismaticii sau răscolnicii și ereticii rusești, București.
Mihăilescu, Gh. (1932), Populația Brălei- studiu de demografie dinamică și statică, Analele Brăilei, An IV, Brăila.
Mirea, Ilie J. (1939), Monografia satului (lipovenesc) Pisc în Analele Brăilei, An XI, nr.1, ian-apr. Brăila.
Mocanu, Emil O. (2007), Negustori de cereale și armatori în portul Brăila la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în Analele Brăilei, serie nouă, an VIII, nr. 8, Brăila.
Mocioiu, N., Bounegru, S., Iavorschi, GH., Vidis, A. (1975), Documente privind istoricul orașului Brăila 1831-1918, D.G.A.S, București.
Mureșan, C. (1996), Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Fundația Culturală Română, Cluj.
Panaitescu, Petre P. (1941), Istoria Românilor, ediția a VI-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova.
Papacostea-Danielopolu, Cornelia (1996), Comunitățile grecești din România în secolul al XIX-lea, Editura Omonia, București.
Perianu, Radu (1941), Istoria școalelor din orașul și județul Brăila, Brăila.
Petcuț, Petre (2009), Rromii din România. Documente. Vol. I, Editura Kriterion, Cluj.
Petcuț, P., Grigore, D., Sandu, M. (2003), Istoria și tradițiile rromilor, Editura RO MEDIA, București.
Podoleanu, S. (1932), Istoria presei evreiești din România 1857- 1900, Editura Bibliografica, București.
Pons, Emanuelle (1999), Țiganii din România: o minoritate în tranziție, Editura Compania, București.
Popa-Liseanu, G. (1935), Izvoarele istoriei românilor, vol.VII.
Popescu, Mihai (1929), Raiaua și cetatea Brăilei în Analele Brăilei, An 1, nr. 2-3, mar-iun, Brăila.
Popescu, M. (1932), Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila în 1828, Analele Brăilei, an 4, nr. 2-3, Brăila.
Sarău, Gh. (1998), Rromii, India și limba rromani, Ed. Kriterion, București.
Schweffelberg, Arnold (2000), Amintirile unui intelectual evreu din România, Hasefer, București.
Stoenescu, Alex Mihai (2001), Istoria Lovitorilor de Stat în România, vol. 2, Editura RAO-București.
Stoica, Maria (2009), Brăila. Memoria orașului, Editura Istros, Brăila.
Stoica, Maria (1994), Icoanele lipovenilor din Brăila în Istros VII, Brăila.
Ionescu Ana-Cristina Studiu de geografie socială – Municipiul Brăila – Impactul scăderii nivelului de trai asupra fenomenelor sociale
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/
http://wikipedia.com
adevarul.com
www.prefecturabraila.ro
Scurt istoric
www.primariabraila.ro
Strategii de Dezvoltare – Mediu
Strategii de Dezvoltare – Regenerare Urbană.pdf
Planul Urbanistic Zonal – Raport de mediu Centrul Istoric al munincipiului Brăila.pdf
PUG – Studiu socio-economic.pdf
BIBLIOGRAFIE
Achim, Viorel (1998), Țiganii în Istoria României, Editura Enciclopedică, București.
Bădescu, I., Abraham, D. (1994), Fenomenul etnic între știință și ideologie, în Sociologie Românească, nr. 2-3.
Antipov, Andrei (1929), Monografia lipovenilor (staro-obreadților) din orașul și județul Brăila în Analele Brăilei, An I, nr. 1, ian – febr.
Bonte, Pierre, Izard, Michel (1999), Dicționar de etnologie și antropologie, Iași, Editura Polirom.
Buculei, Toader (2008), Istoria modernă a orașului Brăila, Brăila.
Buculei, Toader (1993), Prezențe brăilene în spiritualitatea românească, Editura Libertatea, Brăila.
Cândea, Ionel (2004), Comunitatea greacă în aria Brăilei din cele mai vechi timpuri până în secolul al XV-lea, vol. I, Editura Muzeul Brăilei, Brăila.
Cândea, Ionel (1995), Brăila. Origini și evoluție până la jumătatea secolului al XVI-lea, Editura Istros, Brăila.
Chalcocondil, Laonic (1958), Expuneri istorice, București.
Cherata, Lucian (1993), Istoria țiganilor, Editura Z, Craiova.
Constantinescu, Sotir, Buznea, George (1937), Brăila prin veacuri și în zilele noastre. Contribuțiuni monografice la viitoarea istorie a Brăilei, Brăila.
Courthiade, Marcel, apud M. Itu, J. Moleanu (2001), Cultură și civilizație indiană, CREDIS, București.
Delescu, Iulian, Demetrescu-Oprea, B. (1894), Dicționarul geografic al județului Brăila, Brăila.
Dumitrescu, D., Căpiță, C., Manea, M. (2008), Istoria minorităților naționale din România, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Derera, N. Em. D. Nissim (1906), Monografia Comunității Israelite din Brăila, Brăila.
Enache, E. L. (2008), Valoarea de patrimoniu a lăcașelor de cult din centrul istoric al Brăilei în Analele Brăilei, Serie nouă, An IX, nr. 9, Editura Istros, Brăila.
Erdeli, George, Dumitrache, Liliana (2006), Geografia Populației, Editura Corint, București.
Filip, Cristian (1999), Comunitatea greacă la Brăila 1864-1900 în Analele Brăilei, An III, nr. 3, Brăila.
Gâștescu, Petre, Gruescu, Ion (1973), Județul Brăila, Editura Academiei, București.
Gellner, Ernest (1994), Mitul națiunii și mitul claselor, traducere Florin Berindeanu în Polis, nr. 2
Giddens, Anthony (2000), Sociologie, Ed. Bic All, București.
Giurescu, Constantin C. (1968), Istoricul orașului Brăila, Editura Științifică, București.
Giurescu, Constantin C. (1964), Istoria pescuitului și a pisciculturii în România, Editura Academiei RPR, București.
Giurescu, Constantin C. (2000), Istoria românilor, vol. I, Editura All Educational, București.
Iavorschi, Gheorghe (2002), Comunitatea greacă din Brăila între anii 1829-1900 în Dunărea, revistă de cultură, nr. 3-4, Brăila.
Ioanid, Radu (2005), Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România și Israel, Editura Polirom, Iași.
Ionescu, Ana-Cristina (1999), Dinamica recentă a fenomenelor și proceselor sociale, Direcția Județeană de statistică, Brăila.
Ionescu, Maria (2009), Școli grecești la Brăila la sfârșitul secolului al XIX-lea în Analele Brăilei.
Iorga, Nicolae (1999), Din trecutul istoric al orașului Brăila, Editura Istros, Brăila.
Iorga, Nicolae (1972), România cum era până la 1918, Editura Minerva, București.
Iorga, Nicolae (1993), Istoria Românilor, Editura Enciclopedică, București.
Ipatiov, Filip (2002), Rușii-lipoveni din România. Studiu de geografie umană, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj.
Kenrick, Donald (1998), Rromii: din India la Mediterana. Migrația rromilor, trad. din limba engleză Laura Lotreanu, Editura Alternative, București.
Lascu, Stoica (2001), Evreii din Brăila în lumina unui document comentat și adnotat, din anul 1915 în Analele Brăilei, Serie nouă, An IV, nr. 4, Editura Istros, Brăila.
Liégeois, Jean-Pierre (2008), Romii în Europa, Monitorul Oficial, București.
Lucaciu, C., Teodorescu, A (1998), Din istoria și tradițiile lipovenilor, București.
Marga, Andrei (1997), Filosofia unificării europene, ediția a II-a revăzută și adăugită, Biblioteca Apostrof, Cluj.
Melhisedeck, S. (1871), Lipovenismul, adică schismaticii sau răscolnicii și ereticii rusești, București.
Mihăilescu, Gh. (1932), Populația Brălei- studiu de demografie dinamică și statică, Analele Brăilei, An IV, Brăila.
Mirea, Ilie J. (1939), Monografia satului (lipovenesc) Pisc în Analele Brăilei, An XI, nr.1, ian-apr. Brăila.
Mocanu, Emil O. (2007), Negustori de cereale și armatori în portul Brăila la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea în Analele Brăilei, serie nouă, an VIII, nr. 8, Brăila.
Mocioiu, N., Bounegru, S., Iavorschi, GH., Vidis, A. (1975), Documente privind istoricul orașului Brăila 1831-1918, D.G.A.S, București.
Mureșan, C. (1996), Națiune, naționalism. Evoluția naționalităților, Fundația Culturală Română, Cluj.
Panaitescu, Petre P. (1941), Istoria Românilor, ediția a VI-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova.
Papacostea-Danielopolu, Cornelia (1996), Comunitățile grecești din România în secolul al XIX-lea, Editura Omonia, București.
Perianu, Radu (1941), Istoria școalelor din orașul și județul Brăila, Brăila.
Petcuț, Petre (2009), Rromii din România. Documente. Vol. I, Editura Kriterion, Cluj.
Petcuț, P., Grigore, D., Sandu, M. (2003), Istoria și tradițiile rromilor, Editura RO MEDIA, București.
Podoleanu, S. (1932), Istoria presei evreiești din România 1857- 1900, Editura Bibliografica, București.
Pons, Emanuelle (1999), Țiganii din România: o minoritate în tranziție, Editura Compania, București.
Popa-Liseanu, G. (1935), Izvoarele istoriei românilor, vol.VII.
Popescu, Mihai (1929), Raiaua și cetatea Brăilei în Analele Brăilei, An 1, nr. 2-3, mar-iun, Brăila.
Popescu, M. (1932), Catagrafia locuitorilor și a venitului din județul Brăila în 1828, Analele Brăilei, an 4, nr. 2-3, Brăila.
Sarău, Gh. (1998), Rromii, India și limba rromani, Ed. Kriterion, București.
Schweffelberg, Arnold (2000), Amintirile unui intelectual evreu din România, Hasefer, București.
Stoenescu, Alex Mihai (2001), Istoria Lovitorilor de Stat în România, vol. 2, Editura RAO-București.
Stoica, Maria (2009), Brăila. Memoria orașului, Editura Istros, Brăila.
Stoica, Maria (1994), Icoanele lipovenilor din Brăila în Istros VII, Brăila.
Ionescu Ana-Cristina Studiu de geografie socială – Municipiul Brăila – Impactul scăderii nivelului de trai asupra fenomenelor sociale
http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/
http://wikipedia.com
adevarul.com
www.prefecturabraila.ro
Scurt istoric
www.primariabraila.ro
Strategii de Dezvoltare – Mediu
Strategii de Dezvoltare – Regenerare Urbană.pdf
Planul Urbanistic Zonal – Raport de mediu Centrul Istoric al munincipiului Brăila.pdf
PUG – Studiu socio-economic.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategie de Dezvoltare a Turismului In Municipiul Braila (ID: 147085)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.