Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați [627619]

1

Anexa nr. 1

Strategia națională în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați
pentru perioada 2014 -2017

Capitolul I – Introducere

Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați este un principiu
fundamental al drepturilor omului , transpus atât la nivel legislativ cât și la nivelul
politicilor publice. Studii recente în acest domeniu au relevat faptul că introducerea
perspectivei de gen în politicile publice conduce la creșteri semnificative ale
economiei și nivelului de trai al c etățenilor.
În ultimii ani , s-a putut observa că diferențele de gen s -au diminuat , însă nu
suficient pentru a realiza de facto egalitatea de șanse între femei și bărbați.
Experiența românească în domeniul egalității de gen include deja o legislație
bine structurată, mecanisme instituționale care pun în aplicare acest principiu, o
societate civilă puternică și un important segment academic.
Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și
bărbați, republicată, reprezintă actul normativ prin care s -a asigurat armonizarea
legislativă cu reglementările comunitare în materie . Actele juridice comunitare care
reglementează domeniul egalității de șanse între femei și bărbați și care reprezintă
repere importante pentru prezenta st rategie, sunt:
 Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie
2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și
femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei
86/613/CEE a Consiliului;
 Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a
Acordului -cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat

2
de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei
96/34/CE;
 Directi va 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie
2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității
de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de
muncă (reformă);
 Directiva 2 004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a
principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la
bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii;
 Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 pr ivind introducerea
de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de
muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care
alăptează ;
 Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea
progresivă a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în
domeniul se curității sociale.

La nivel național, reglementarea legală în domeniul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați a fost asigurată de către Direcția Eg alitate de Șanse
între Femei și Bărbați care a funcționat ca structură de specialitate în cadrul
Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice , fiind
succesoarea fostei Agenții Naționale pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați
(ANES), instituție care a fost desființată, potrivit legii, prin reorganizarea
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
În conformitate cu prevederile Hotărâr ii Guvernului nr. 10 din 9 ianuarie 2013
privind organizarea și funcționar ea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale
și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) , cu modificările și completările ulterioare,
atribuții le ministerului în domeniul egalității de șans e între feme i și bărbați vizează :

3
1. Elabor area de politici și planu ri naționale de acțiune ale Guvernului în domeniul
egalității de șanse între femei și bărbați și coordon area aplic ării acestora.
2. Aviz area proiectel or de acte normative, inițiate de celelalte ministere și de alte
organe de specialitate ale administrației pu blice centrale, în vederea integrării și
respectării principiului egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați.
3. Prim irea de reclamații/plângeri privind încălcarea dispozițiilor normative
referitoare la principiul egalității de șanse și de tra tament între femei și bărbați și
al nediscriminării după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice,
instituții publice și private , transmite rea acestora instituțiilor competente în
vederea soluționării și aplicării sancțiunii și asigur ării de consiliere victimelor, în
condițiile legii.
4. Elabor area de rapoarte, studii, analize și prognoze privind aplicarea principiului
egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați în toate domeniile de
activitate.
5. Asigur area schimbul ui de inform ații cu organismele europene și alte organisme și
instituții internaționale la care România este parte, pentru domeniul egalității de
șanse între femei și bărbați.
În conformitate cu Hotă rârea Guvernului nr. 517/2013 pentru modificarea unor
acte normative în domeniul muncii, familiei, protec ției sociale și persoanelor
vârstnice , Anexa 1, activitatea în domeniul egalității de șanse și tratament între femei
și bărbați se desfășoară în prezent în cadrul Direcției Ocupare și Egalitate de Ș anse.
Potrivit Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între
femei și bărbați , republicată , în coordonarea M MFPSPV își desfășoară activitatea
Comisia Națională în domeniul Egalității de Șanse între femei și bărbați (CONES);
secretarul de stat coordonato r al activității în domeniul egalității de șanse între femei
și bărbați este Președintele CONES.
CONES este alcătuită din reprezentanți ai ministerelor și ai altor organe de
specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului sau ai
autorităților administrative autonome, ai organizațiilor sindicale și ai asociațiilor
patronale reprezentative la nivel național, precum și din reprezentanți ai organizațiilor

4
neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnați prin consens d e
acestea.
Potrivit legii, atribuțiile CONES sunt prevăzute în regulamentul propriu de
organizare și funcționare , avizat de membrii CONES și aprobat prin hotărâr ea
Guvernului nr. 933 din 27 noiembrie 2013 .
CONES a funcționat și în perioada 2006 – 2010 în coordonarea fostei ANES și
a contribuit în mod activ la elaborarea și implementarea primelor două Strategii
Naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioadele 2006
– 2009 , respectiv 2010 – 2012. De asemenea, CONES a sprijin it și alte activități
desfășurate de către fosta ANES, având un rol important în introducerea perspectivei
de gen în politicile și programele derulate la nivel național.
Promovarea perspectivei de gen în politicile din țara noastră se menține ca fiind
o constantă la nivel național și, în acest sens, direcția de specialitate a elaborat și va
implemen ta cea de -a treia Strategie națională în domeniul egalității de șanse și de
tratament între femei și bărbați și Planul general de acțiuni pentru implementarea
Strategiei, pentru o p erioadă de 4 ani, respectiv 2014 – 2017 .

Capitolul II – Informații generale relevante

Criza economică și socială prin care trece Europa a afectat, fără îndoială, toate
grupurile vulnerabile și în mod special , femeile. Este cunoscut faptul că majoritatea
măsurilor de austeritate asumate la nivelul Statelor Membre , având predominant un
caracter financiar – fiscal, a u influențat semnificativ situația economică și socială în
special a grupurilor vulnerabile din toată Europa . Restructurăr ile, reorganizările și
concedierile , atât din sectorul public , cât și din sectorul privat , au afectat deopotrivă
bărbați și femei .
În această perioadă, în mod firesc și România a înregistrat evoluții specifice în
ceea ce privește participarea activă și ec hilibrată a femeilor și bărbaților la viața
publică.

5
Înainte de manifestarea acută a crizei economice și financiare , pe baza
rezultatelor încurajatoare ale Strategiei Lisabona, atingerea țintei de ocupare a
femeilor și a bărbaților în conformitate cu obi ectivele Strategiei Europa 2020 pentru
creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (75% rata de ocupare a forței de
muncă ) părea a fi un obiectiv posibil de realizat.
În 2011, la nivelul Uniunii Europene (UE -27), rata de ocupare (pentru
categ oriile de vârste cuprinse între 15 – 64 de ani) a bărbaților atinsese 70,1% iar cea
a femeilor 58,5%. Cu toate acestea, o comparație pe termen mai lung arăta că, dacă
rata de ocupare a bărbaților în 2011 s -a situat sub nivelul corespunzător înregistrat cu
zece ani în urmă (70,9 % în 2001), a existat o creștere semnificativă a procentului de
femei din totalul persoanelor angajate, de 4,2 puncte procentuale, de la 54,3 % în
2001.
Pentru o anumită categorie de femei active în unele sectoare economice , criza
se pare că a menținut acest procent ridicat al ratei de ocupare, ea afectând în mai mare
măsură bărbații1. Însă, d acă la începutul manifestării efectelor crizei economice și
financiare (trimestrul IV 2008) , reducerile de personal s -au înregistrat masiv în
sectoare cu personal predominant masculin , măsurile ulterioare de austeritate au lovit
puternic și în alte sectoare , inclusiv în cele dominat e numeric de fem inin. Această
situație a determinat modificări de substanță asupra politicilor de protecție socială,
prevenire și combatere a șomajului și formare profesională, inclusiv asupra funcțiilor
familiei și relațiilor intraf amiliale, în special în ceea ce privește schimbarea rolurilor
de „susținător de familie” ce revin în mod tradițional bărbaților .
La nivelul Uniunii Europene e xistă un consens cu privire la faptul că ținta
europeană de 75% în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, stabilită în
contextul Strategiei Europa 2020 , va putea fi atinsă doar dacă mai multe femei vor
participa pe piața mun cii. În consecință și la nivel național , trebuie să existe o
motivație puternică pentru ca politicile să fie în continuare puternic focalizate pe
utilizarea potențialul neexploatat , sau sub -exploatat , al femeilor care se află în afara

1 Potrivit ”The impact of the economic crisis on the situation of women and men on gender equality policies”, Syntesis
raport, Francesca Bettio, Marcella Corsi, Carlo D’Ippoliti, Antigone Lybe raki, Manuela Samek Lodovici and Alina
Verashchagina, European Commission, Directorate -General for Justice; Unit D2 ”Equality between men and women”,
2012.

6
pieței muncii , sau ca re nu își valorifică întreg potențialul pe piața muncii , în vederea
creșterii ratei de ocupare a acestora până la nivelul de 70%, în conformitate cu
angajamentele României legate de îndeplinirea țintelor Strategiei Europa 2020.
În anul 2012, în România, r ata de ocupare a populației cu vârstă de muncă
(segmentul de vârstă 15 -64 ani) a fost de 64,2% (72,1% bărbați și 56,4% femei)2.
Pentru segmentul de vârstă cuprins între 20 -64 ani, la nivelul anului 2012, rata de
ocupare a populației în vârstă de 20 -64 ani a fost de 63,8% la o distanță de 6,2 puncte
procentuale față de ținta națională de 70% stabilită în contextul Strategiei Europa
2020. Au fost înregistrate valori mai mari pentru populația de sex masculin (71,4%
față de 56,3% pentru populația de sex femini n), iar pentru segmentul de vârstă 55 -64
de ani, respectiv populația activă ce poate fi definită ca vârstnică, procentul
înregistrat de România a fost de 32,9% femei și 51,2% bărbați.
Conform statisticilor EUROSTAT , în anul 2012, rata șomajului în Români a s-a
situat pe poziția a 7 –a între țările cu cele mai mici rate ale șomajului din UE,
respectiv 7%, cu 3,5 puncte procentuale sub media europeană. Rata șomajului
feminin păstr a tendința de a se situa sub cea masculină, fiind de aproximativ 6,4%
pentru fem ei față de 7,6 % în cazul bărbaților.
Discriminarea directă , indirectă și existența segregări i pe piața muncii a
contribui t la înregistrarea unui decalaj evident între veniturile femeilor și cele ale
bărbaților. Datele statistice furnizate de către EUROS TAT evidențiază faptul că
pentru anul 2011, procentul diferenței salariale între femei și bărbați, la nivel
european , a fost de 16 ,4%, cele mai mari valori , de peste 20%, înregistr ându -se în
Estonia, Republica Cehă, Austria, Germania și Grecia. La polul op us se afl a Slovenia ,
cu un procent de 2%, Polonia cu 5% și Italia , cu 6%. În România, la nivelul anului
2011 , diferența salarială dintre femei și bărbați a fost de 12% .
La nivel întregii Uniuni Europene, femeile sunt mult mai expuse riscului de
sărăcie și excluziune socială decât bărbații, î n principal datorită veniturilor mai mici
ale acestora . Conform datelor centralizate de către EUROSTAT , în anul 2011 , la
nivelul UE, 25,3% dintre femei se aflau în pragul sărăciei și al excluderii sociale, spre

2 Institutul Național de Statistică. Forța de Muncă în România. Ocupare și Șomaj în anul 2012

7
deose bire de 23 ,1% dintre bărbați . De altfel, riscul de sărăcie și de expunere la situații
sociale dificile a crescut considerabil în ultimii doi ani, mai ales pe fondul crizei și
măsuri lor de austeritate impuse de către aceasta.
Statisticile europene arată că în perioada 2005 -2011, riscul de sărăcie sau
excluziune socială a suferit o scădere mai accentuată în România ( -3,3%) decât în
UE27 ( -0,3%). Cu toate acestea, în 2011, 40,3% din populația României era expusă
riscului de sărăcie sau excluziune socială ( față de 24,1% media europeană)3 iar
ponderea femeilor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a fost mai mare
decât cea a bărbaților aflați în aceeași situație (42,06%, respectiv 39,42%).
Participarea echilibrată pe piața muncii atât a femeilor cât și a bărbaților – în
termeni de ocupare, salarizare, promovare și participare la formare continuă – este
strâns legată de contextul familial . Din aceste considerente , reiese necesitatea punerii
în aplicare a unor politici coerente care să stimuleze ac est proces al concilierii vieții
profesionale cu cea familială și cea privată. Abordarea acestei problematici trebuie s ă
ia în consider are nu numai dimensiunea economică dar și cea socio -culturală în
cadrul căr eia sunt perpetuate stereotipuri de gen care, cel mai adesea, conduc la o
repartizare inegală a puterii economice și politice în societate și la o limitare a
accesului femeilor în diferite sfere ale vieții sociale, spre exemplu, în anumite arii
profesionale considerate a fi „natural masculine”.
Acce sul la resursele materiale și financiare, la educație, pe piața muncii și la
decizie sunt strâns legate între ele și se influențează reciproc, traducând implicit
gradul de democratizare a distribuirii puterii între femei și bărbați, la un moment dat.
O per spectivă realistă asupra egalității de șanse poate fi conturată prin datele
existente cu privire la participarea femeilor la viața politică.
Astfel, în urma unei analize a participării femeilor și bărbaților la alegerile
locale din luna iulie 2012, a reieșit faptul că femeile ocupă în proporție de numai
5,95 % funcții publice alese . În ceea ce privește alegerile parlamentare din decembrie
2012, ponderea femeilor – de 11,5% – a înregistrat o ușoară creștere față de vechiul
legislativ 2008 – 2012, în care femeile ocupau un procent de 9,8% din totalul

3 Eurostat (ilc_peps01 series)

8
numărului de parlamentari. În comparație, la nivelul UE, 24% dintre parlamentari
sunt femei, reprezentând o creștere cu 16% față de situația înregistrată cu 10 ani în
urmă.
Potrivit bazei de date on-line a Comi siei Europene cu privire la situația
femeilor și a bărbaților în poziții de decizie, domeniul administrație publică, î n cadrul
administrațiilor publice centrale din statele membre ale UE ( „ministerele sau
departamentele guvernamentale la nivel național con duse de un ministru”) , la cele
două niveluri decizionale ( funcții cu caracter decizional ce urmează celei a
demnitarului ), ponderea femeilor a crescut: dacă în 2003 procentul înregistrat era de
25,5%, în anul 2011 e ra de 34.5% iar în 2012, de 33%.
În Rom ânia, ponderea reprezentării femeilor în poziții decizionale, la ambele
niveluri, c rește de la 27% în 2003 la 56% în 2011 și, în concordanță cu tendința
descrescătoare înregistrată și la nivelul Uniunii Europene, la 51% în 2012. În fapt, se
constată că pro centul femeilor care ocupă poziții de decizie în administrația publică
centrală depășește semnificativ media generală din UE, fapt care situează țara
noastră , la acest indicator, printre primele locuri în ierarhia europeană.

Capitolul III – Priorități, p olitici și cadrul juridic existent

În România, egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați este un
principiu fundamental al drepturilor omului, transpus atât la nivel legislativ cât și la
nivelul politicilor publice. Acest principiu este consacrat în Legea nr. 202/2002
privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați , republicată, care
reglementează măsurile pentru promovarea egalității de șanse și de t ratament între
femei și bărbați în toate sferele vieții publice din Rom ânia și definește termeni ca:
egalitate de șanse între femei și bărbați, discriminare pe criteriu de sex, discriminarea
directă, indirectă, hărțuirea și hărțuirea sexuală, plată egală pentru muncă de valoare
egală, acțiuni pozitive, discriminarea multiplă.
De asemenea, legea cuprinde capitole specifice în care sunt prezentate măsurile
privind respectarea egalității de șanse și tratament între femei și bărbați pe piața

9
muncii, participarea la decizie, la educație, eliminarea rolurilor și stereotipurilor de
gen.
În scopul implement ării politic ii public e a Guvernului în domeniul egalității de
șanse și tratament între femei și bărbați , în conformitate cu prevederile Programelor
de Guvernare , MMFPSPV și -a asumat obiective în domeniu , puse în aplicare prin
intermediul unor măsuri specifice înscrise în două documente strategice anterioare
elaborate de către fosta ANES : Strategia națională în domeniul egalității de șanse
între femei și bărbați pentru perioada 2006 – 2009 și Strategia națională în domeniul
egalită ții de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010 – 2012 .
Programul de Guvernare 2013 – 2016 și -a propus în cuprinsul capitolul ui
”Muncă”, mai multe direcții de acțiune în care dimensiunea de gen a fost luată în
considerare . Astfel, capitolul prev ede susținerea egalității de șanse, inclusiv privind
eliminarea diferențelor salariale între femei și bărbați pe piața muncii și i ncluderea
principiilor coeziunii sociale și a egalității de gen în toate politicile publice și întărirea
capacității de monito rizare a aplicării acestora, obiectiv e comune și în spiritul
prezentei Strategii. Mai mult, în capitolul ”Educație”, Pachetul Social Garantat
pentru Educație include garantarea egalității de șanse indiferent de statutul social al
familiilor din care prov ine copilul, sex, religie, etnie, capacități psihomotorii, etc. iar
programul Șansa a doua prin educație ” care vizeaz ă eliminarea analfabetismului și
integrarea pe piața muncii , ia în cons iderare garantarea egalității de șanse și
eliminarea oricăror forme de discriminare.

Capitolul IV – Definirea problemei

Pornind de la experiența primelor Strategii naționale în domeniul egalității de
șanse între femei și bărbați pentru perioadele 2006 – 2009 , respectiv , 2010 – 2012,
prezentul document strategic își propune să restrângă , să concentreze domeniile de
intervenție, atât din rațiuni pragmatice, de eficiență, cât și financiare.
În timp ce p rimul document strategic pentru perioada 2006 – 2009 s-a focalizat
preponderent pe măsuri de informare și conștientiza re, cel de -al doilea document

10
strategic și -a extins ariile de intervenție și a prevăzut măsuri și activități concrete care
să răspundă situațiilor problematice care au fost identificate de -a lungul timpului pe
anumite arii de intervenție specifice precum e ducația, piața muncii, viața socială,
roluri și stereotipuri de gen, participarea la procesul de luare a deciziilor.
În context ul reducerilor financiare și de personal precum și a reorganizării
instituționale, respectiv desființarea ANES, implementarea Strategiei naționale pentru
perioada 2010 – 2012 a înregistrat o serie de nerealizări și/sau mari întârzieri .
În cadrul acestui document strategic , educația a fost apreciată ca fiind unul
dintre domeniile prioritare de intervenție pentru promovarea unei soc ietăți axate pe
respectarea drepturilor omului și susținerea diversității. Documentul a relevat faptul
că, dincolo de intervenții legislative punctuale, combaterea discriminării de gen este
condiționată de existența unui sistem educativ favorabil egalități i de șanse și
dezvoltării personale. Obiectiv ul general pentru această arie de intervenție a fost
introducerea perspectivei de gen în educație.
Un alt obiectiv major de intervenție a vizat piața muncii prin : reducerea
diferenței salariale între femei și bărbați și implementarea unor măsuri de conciliere a
vieții de familie cu viața profesională. În vederea îndeplinirii acest ui obiectiv , direcția
de specialitate a organizat reuniuni cu partenerii sociali, reprezentanții organizațiilor
neguvernamentale și alți experți în vederea identificării de modalități concrete de
diminuare a diferenței salariale.
În cadrul ariei de intervenție referitoare la viața socială, s-a considerat oportun ă
sărbătorirea unor date importante din istoria luptei pentru drepturile femeilor și
drepturile omului, ca de exemplu : Ziua Internațională a femeii (8 martie), Ziua
internațională a bărbatului (19 noiembrie), Ziua internațională a Familie i (15 mai),
Ziua Internațională a femeii din mediul rural (15 octombrie), Ziua Internaționa lă
pentru eliminarea violenței împotriva femeii (25 noiembrie), Ziua Internațională a
Drepturilor Omului (10 decembrie).
Eliminarea rolurilor și stereotipurilor de gen din mass media a reprezentat o
altă arie prioritară a Strategiei naționale pentru perio ada 2010 – 2012. Din perspectiva
de gen , s-a concluzionat că mesajul transmis de media trebuie să răspundă nevoilor

11
individuale și specifice atât ale femeilor, cât și ale bărbaților. Mai mult decât atât,
imaginea femeilor și a bărbaților proiectată prin in termediul mesajelor media nu
trebuie să aducă atingere demnității individuale și să reflecte situarea unora sau altora
în ipostaze inferioare și degradante. În colaborare cu Fondul Națiunilor Unite pentru
Populație (UNFPA ) România, direcția de specialitate a participat ca membru
permanent la organizarea Observatorului de Gen din România. Principalele arii de
interes ale Observatorului de Gen sunt: piața muncii, educație, sănătate, migrație,
incluziune socială și eliminarea rolurilor și stereotipurilor de ge n. Observatorul de
Gen a fost lansat la finalul lunii octombrie 2011, în conformitate cu planul strategic
întocmit și asumat de UNFPA. Acesta cuprinde inventarierea și analiza politicilor
publice în domeniul egalității de gen, un inventar al legislației în domeniul combaterii
discriminării și al publicațiilor academice în domeniul egalității de gen, a studiilor și
cercetărilor din domeniu, o bază de date a organizațiilor neguvernamentale cu
activitate în domeniul egalității de gen și apărarea drepturilor om ului.
Participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților la procesul de decizie
reprezintă un principiul fundamental asumat de către România atât prin prevederile
legislative în vigoare cât și prin programele realizate. Astfel, au fost elaborate analize
statistice privind „Situația femeilor și a bărbaților în poziții de decizie în administrația
publică centra lă”, iar rapo rtările din anii 201 1 – 2013 care au fost comunicate
Comisiei Eur opene pentru actualizarea bazei sale de date anuale privind echilibrul de
gen în pozițiile de decizie în administrația publică centrală precum și analiz a
comparativă 2011 – 2012 a poziționării României în baza de date centralizată a
Comisiei Europene , sunt publicate pe site -ul oficial al MMFPSPV.
Totodată, cu prilejul aleger ilor locale și a celor parlamentare, a u fost elaborat e
analize ale gradului de participare/mandatelor femeilor și bărbaților la alegeri,
respectiv la nivelul primăriilor, consiliilor județene și consiliilor locale, precum și la
nivelul Parlamentului Români ei (de asemenea publicate pe site -ul oficial al
MMFPSPV ).
La nivel european , prioritățile în domeniul egalității de gen asumate prin
Strategia pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2010 – 2015

12
sunt: independența economică a fem eii, plată egală pentru muncă de valoare egală,
participarea echilibrată a femeilor și bărbaților la procesul de decizie și demnitate,
integritate și combaterea violenței de gen.
Respectarea și realizarea unei egalități de facto între femei și bărbați rep rezintă
un demers sinuos, foarte îndrăzneț și provocator.
Nu se poate afirma că am eliminat pe deplin, din viața socială , inegalitățile de
șanse și tratament, discriminarea, intoleranța, lipsa de înțelegere și de respect pentru
dorințele și nevoile celor de lângă noi. În mod evident , egalitatea de șanse , în general ,
și egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în mod particular, reprezintă
un proces social complex, determinat în timp și condiționat nu numai de factori
obiectivi (dintre care c ei economici sunt cei mai importanți ), dar și de factori socio –
culturali, subiecti vi, di ntre care tradițiile, obiceiurile și stereotipurile de gen sunt cei
mai evidenți.
Pentru a înțelege mai bine de ce egalitatea de șanse este în continuare o temă
de ac tualitate, o perspectivă “istorică” asupra evoluției acesteia este cu totul necesară.
Pentru acest parcurs, t rebuie să avem în vedere atât perioada relativ scurtă de timp
care a trecut de la ieșirea României din perioada comunistă – în care această
proble mă legată nemijlocit de democrație, demnitate umană, stat de drept și respect
pentru drepturile fundamentale ale omului nu putea fi discuta tă – cât și faptul că
problematica egalității de șanse inclusiv a egalității de șanse între femei și bărbați a
deven it una sistematică și consistentă abia în anii 2000, în contextul procesul ui de
aderare a României la Uniunea Europeană. Pe de altă parte, într -un context mai larg,
criza economică și socială prin care trece întreaga Europă, afectează în forme
specifice și cu intensități diferite atât bărbații cât și femeile și implicit egalit atea de
șanse între femei și bărbați.
Cu toate că în ultimii ani se pot observa progrese mai ales în ceea ce privește
conștientizarea existenței unei inegalități de gen la nivelul soc ietății, mai sunt încă
multe de făcut. Schimbarea mentalităților prin asumarea unor atitudini și
comportamente sociale și politice în spiritul egalității de gen depinde în continuare , în
cea mai mare măsură , de educație .

13
De-a lungul anilor , introducerea p erspectivei de gen în educație s-a făcut în
diferi te forme și folosind instrumente dintre cele mai variate. Consecințele acestor
măsuri au avut efecte vizibile, mergând de la reducerea diferențelor de gen în ceea ce
privește accesul la educație , până la structurarea unor te orii de gen în mediul
academic. Cu toate acestea , sunt necesare în continuare măsuri de combatere a
stereotipurilor de gen în sistemul de învățământ , prin evaluarea perspectivei de gen a
procesului educațional și prin continuarea campanii lor de informare și conștientizare
destinate atât cadrelor didactice cât și elevilor .
Stabilirea unui echilibru între parteneri în ceea ce privește împărțirea
responsabilitățil or casnice este un alt factor important în reducerea diferențelor de
gen. Cu to ate că la nivelul Uniunii Europene concilierea vieții de familie cu viața
profesională este abordată în primul rând din perspectiva obiectivelor de la
Barcelona, adică din perspectiva creșter ii facilităților de îngrijire a copiilor până la 1
an, respectiv 3 ani, problematica este mult mai complexă și include și alte aspecte ale
vieții de familie .
Pentru o lungă perioadă de timp, politicile de promovare a egalității între femei
și bărbați au fost considerate în mod exclusiv o chestiune despre și pentru fem ei și
asta, dintr -un motiv foarte bine întemeiat : cel al recuperării unui semnificativ decalaj
istoric între femei și bărbați.
Cu toate acestea , au exista t voci atât din mediul academic cât și din societatea
civilă , care au subliniat că o egalitate reală între cele două sexe nu se poate realiza,
dacă se exclud bărbații. Mai mult decât atât , nu ar fi nici „corect ” față de persoanele
de sex feminin să fie lăsate singure în eforturile lor pentru emancipare și
independență economică și socială.
În acest sens, în special începând din 2001 , când Suedia a deținut președinția
UE, s-a discuta t despre implicarea bărbaților în promovarea egalității de gen ca arie
de intervenție în politicile europene din domeniu ; în felul acesta , obiectivul a fost
inclus în Foaia de parcurs a Comisiei Europene privind egalitatea de șanse între femei
și bărbați pentru anii 2006 – 2010 . Document ul strategic își propune implementarea

14
unor măsuri de creștere a gradului de conștientizare a semnificației și importanței
implicării bărbaților în promovarea egalității de șanse între femei și bărbați.
Reprezentarea echilibrată a femeilor și a bărbaților în procesul de decizie este
un deziderat indispensabil pentru realizarea unei democrații participative în mod real,
dar și o condiție necesară pentru o societate lipsită de orice formă de discriminare
bazată pe criteriul de sex. Este importantă continuarea eforturilor pentru creșterea
participării femeilor atât la viața socială cât și la decizia politică și cea economică.
Literatura de specialitate4 recentă a consemnat faptul că , în perioada crizei
economice , companiile și organizațiile care au avut în forurile de decizie mai multe
femei au identificat mult mai ușor măsurile necesare pentru trece peste obstacolele
inerente ale crizei.
Integrarea activă a perspectivei de gen în politicile naționale constituie , fără
îndoială , un mare beneficiu pentru o societate democratică și lipsită de p rejudecăți.
Din acest punct de vedere, în următorii ani , la nivelul politicilor naționale
sectoriale , există stabilite măsuri concrete de in tervenție care să asigure o perspectivă
a impactului de gen a acestor politici ținând cont în același timp de speci ficul
domeniului de intervenție : avem aici în vedere Strategia națională de prevenire și
combatere a fenomenului violenței î n familie pentru perioada 2013 – 2018, Strategia
națională împotriva traficului de persoane pentru perioada 2012 – 2016, Strategia
națională pentru dezvoltare durabilă a României orizonturi 2013 – 2020 – 2030 ,
proiectul de Strategie națională pentru ocuparea forței de muncă 2013 – 2020, etc.
În acest context, Strategia națională în domeniul egalității de ș anse între femei
și bărbați n u și-a propus abordarea exhaustivă a acestei problematici , care să
presupună intervenții în toate domeniile vieții sociale , ci o abordare directă a unor
domenii distincte , respectiv a acelora care s -au dovedit mai vulnerabile sau mai puțin
receptive la pro blematica de gen.
Astfel, p entru perioada 2014 – 2017 , prezenta Strategie a identificat
următoarele arii de intervenție: educația, piața muncii, participarea echilibrată a

4 Potrivit ”The impact of the economic crisis on the situation of women and men on gender equality policies”, Syntesis
raport, Francesca Bettio, Marcella Corsi, Carlo D’Ippoliti, Antigone Lyberaki, Manuela Samek Lodovici and Alin a
Verashchagina, European Commission, Directorate -General for Justice; Unit D2 ”Equality between men and women”,
2012.

15
femeilor și bărbaților la procesul de decizie , abordarea integratoare de gen și violența
de gen . Pentru fiecare arie de intervenție au fost identificate măsuri specifice și s -a
stabilit un set de indicatori de rezultat, au fost identificate resurse le financiare
adecvate și principali i actori cu sprijinul cărora obiectivele propuse vor p utea fi
atinse.
Este important de precizat c ă acțiunile cuprinse în cadrul S trategiei se vor
implementa cu prioritate în colaborare cu partenerii sociali, organizații sindicale și
patronale, cât și cu organizațiile neguvernamentale active în combaterea fe nomenului
discriminării după criteriul de sex.

Capitolul V – Obiectivele Strategiei

Arii de intervenție și obiectivele specifice ale Strategiei:
1) EDUCAȚIA
a) Combaterea stereotipurilor de gen din sistemul de învățământ
2) PIAȚA MUNCII
a) Promovarea perspectivei d e gen în politicile de ocupare , mobilitate și
migrație a forței de muncă
b) Creșterea gradului de conștientizare cu privire la prevederile legale din
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați
c) Creșterea gradului de conștientizare cu privire la difer ența salarială între
femei și bărbați
d) Creșterea gradului de conștientizare privind concilierea vieții de familie cu
viața profesională
e) Încurajarea integrării pe piața muncii a femeilor vulnerabile la fenomenul
discriminării
3) PARTICIPAREA ECHILIBRATĂ LA DEC IZIE
a) Monitorizarea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de
decizie
4) ABORDAREA INTEGRATOARE DE GEN

16
a) Introducerea perspectivei de gen în politicile naționale
5) VIOLENȚA DE GEN
a) Combaterea fenomenului de hărțuire și hărțu ire sexuală la locul de muncă
b) Combaterea fenomenului de violență de gen

Capitolul VI – Principii generale

Fiecare măsură cuprinsă în prezenta strategie și în planul de acțiune se
subsumează următoarelor principii:
a) Principiul legalității în desfășurarea activităților de promovare și implementare a
principiului egalității de șanse și tratament între femei și bărbați;
b) Principiul respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
c) Principiul nediscriminării și egalității de șans e și de tratament între femei și
bărbați;
d) Principiul finanțării adecvate și utilizării responsabile a resurselor financiare
alocate pentru implementarea măsurilor identificate pentru atingerea obiectivelor;
e) Principiul descentralizării în dezvoltarea acțiunilor de promovare și implementare
a principiului egalității de șanse și tratament între femei și bărbați;
f) Principiul abordării integrate – presupune coordonarea și cooperarea într e toate
instituțiile implicate ;
g) Principiul parteneriatului public – privat, care recunoaște importanța cooptării
societății civile în activitățile concrete de implementare a măsurilor de promovare și
implementare a principiului egalității de șanse și tratament între femei și bărbați.

Capitolul VII – Direcții de acțiune

1) EDUCAȚIA
1.1 Combaterea stereotipurilor de gen din sistemul de învățământ
a) Realizarea unor anchete la nivelul unităților de învățământ preuniversitar cu
privire la perspectiva de gen în educație, prin:

17
– aplicarea de chestionare adresate directo rilor și cadrelor didactice, care
să urmărească identificarea gradului de promovare a perspectivei de gen
în procesul educațional, precum și evaluarea nivelului de valorificare a
perspectivei de gen în instituții de învățământ (școală primară,
gimnazială, liceu);
– aplicarea de chestionare adresate elevilor, având drept scop evaluarea
gradului de percepție a problematicii de gen atât în mediul școlar cât și
în cel extrașcolar.
b) Organizarea unei campanii de sensibilizare si informare în rândul elevilor
din învă țământul preuniversitar în vederea creșterii gradului de
conștientizare și informare a acestora cu privire la semnificația și
importanța respectării dreptului la nediscriminare și egalitate de șanse
pentru toți.
c) Valorificarea concluziilor și propunerilor studiilor existente în domeniul
promovării perspectivei de gen în educație, prin:
– recomandări specifice necesare a fi introduse/valorificate în elaborarea
tuturor programelor școlare;
– recomandări specifice pentru procesul de proiectare și de evaluare a
manualelor școlare și a altor auxiliare didactice.
d) Includerea în cadrul setului complementar de criterii de evaluare externă a
calității unităților de învățământ a unor criterii privind egalitatea de șanse între
femei și bărbați.
e) Dezvoltarea de activită ți de formare continuă a cadrelor didactice în
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (programe de formare
continuă, alte activități de dezvoltare profesională și personală).
2) PIAȚA MUNCII
2.1 Promovarea perspectivei de gen în politicile de ocupare , mobilitate și
migrație a forței de muncă
a) Organizarea de seminarii de formare și conștientizare în domeniul egalității
de șanse între femei și bărbați destinate angajaților din instituții și autorități

18
publice cu atribuții în elaborarea politic ilor de ocupare, mobilitate și migrație a
forței de muncă.
b) Realizarea unei analize a impactului de gen al crizei economice asupra
participării femeilor și bărbaților pe piața muncii, cu accent pe:
– analiza diferențelor de gen cu privire la participarea p e piața muncii
formală (ocupare, șomaj, șomaj de lungă durată, șomaj în rândul tinerilor
și persoanelor înalt calificate) și informală, evaluarea segregării pieței
muncii din perspectiva de gen, precum și a evoluțiilor acestora în funcție
de ciclul economi c (de creștere sau de recesiune);
– impactul măsurilor de austeritate asupra participării femeilor și bărbaților
pe piața muncii;
– analiza dimensiunii de gen a măsurilor de stimulare economică și
evaluarea consecințelor acestora asupra participării femeilor ș i bărbaților
pe piața muncii.
2.2 Creșterea gradului de conștientizare cu privire la prevederile legale din
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați
a) Organizarea de seminarii de formare și conștientizare în domeniul egalității
de șanse între feme i și bărbați destinate inspectorilor de muncă care asigură
aplic area și respectarea prevederilor legale în domeniul e galității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, conform atribuțiilor prevăzute de acest ea.
b) Realizarea unui studiu în scopul i dentificării și evaluării situațiilor de
discriminare pe criteriul de sex care intervin în procesul de dezvoltare
profesională, cu două componente:
– accesul egal la promovare a femeilor care revin pe piața muncii după
perioade prelungite de îngrijire a copi ilor și altor membri de familie
dependenți.
– elaborarea unui set de recomandări pentru îmbunătățirea și completarea
cadrului legislativ și a practicilor utilizate de departamentele de resurse
umane.

19
2.3 Creșterea gradului de conștientizare cu privire la dif erența salarială între
femei și bărbați
a) Organizarea de reuniuni de sensibilizare a angajatorilor din mediul privat cu
privire la importanța reducerii diferenței salariale între femei și bărbați.
2.4 Creșterea gradului de conștientizare privind concilier ea vieții de familie cu
viața profesională
a) Organizarea unei campanii de informare și conștientizare cu privire la
principalele instrumente favorabile concilierii vieții de familie cu viața
profesională:
– încurajarea firmelor private de a asigura servicii de tipul day-care pentru
copii angajaților;
– susținerea programelor de lucru flexibile pentru angaj ații care, în familie, au
în îngrijire copii și alte persoane dependente;
– munca invizibilă a femeilor (ocupații, stil de viață, invizibilitate etc.);
– susțin erea și încurajarea parteneriatului dintre femei și bărbați în viața
privată și asumarea responsabilităților de îngrijire a copiilor și de către
bărbați.
2.5. Încurajarea integrării pe piața muncii a femeilor aparținând grupurilor
vulnerabile la fenomenul discriminării
a) Încheierea de parteneriate cu ONG -uri sau alte entități interesate în vederea
accesări i de fonduri europene nerambursabile din bugetul aprobat fiecărei
instituții/autorități publice implicate, în limita fondurilor alocate cu această
destinație, pentru implementarea de proiecte vizând îmbunătățirea situației
femeilor aparținând grupurilor vulnerabile .
3) PARTICIPAREA ECHILIBRATĂ LA DECIZIE
3.1 Monitorizarea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul de
decizie
a) Realiza rea de studii, analize privind participarea echilibrată a femeilor și a
bărbaților în procesul de decizie, economic, politic, social și cultural.

20
4) ABORDAREA INTEGRATOARE DE GEN
4.1 Introducerea perspectivei de gen în politicile naționale
a) Implicarea activă a Comisiei Naționale în domeniul Egalității de Șanse între
Femei și Bărbați (CONES) în implementarea și multiplicarea tuturor activităților
din Strategie și Planul general de acțiun i pe perioada 2014 -2017 pentru
implementarea Strategiei .
b) Formarea în domeniul egalității pe criteriul de sex a membrilor Comisiei
naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (CONES).
c) Organizarea de evenimente de conștientizare și sensibilizare cu privire la
beneficiile bugetării de gen și a facil ităților fiscale pentru companiile care
furnizează servicii de day-care angajaților în scopul realizării egalității de șanse
între femei și bărbați.
5) VIOLENȚA DE GEN
5.1. Combaterea fenomenului de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă
a) elaborare a unei analize cu privire la formele de manifestare și amploarea
fenomenului de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă în companii din
România și cu privire la proceduri le și practici le utilizate de acestea în vederea
prevenir ii și gestion ării situațiilor de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de
muncă ;
b) Organizarea unei campanii de informare și conștientizare în rândul
angajatorilor și a angajaț ilor cu privire la efectele neg ative ale
comportamentelor de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de munc ă.
5.2. Combaterea fenomenului de violență de gen
a) Organizarea unei campanii de sensibilizare și conștientizare a populației cu
privire la violența de gen.

21
Capitolul VIII – Rezultate așteptate și indicatori

1) EDUCAȚIA
1.1 Combaterea stereotipurilor de gen din sistemul de învățământ
a) Realizarea unor anchete la nivelul unităților de învățământ preuniversitar cu
privire la perspectiva de gen în educație, prin:
– aplicarea de chestionare adresate directorilor și cadrelor didactice, care să
urmărească identificarea gradului de promovare a perspectivei de gen în
procesul educațional, precum și evaluarea nivelului de valorificare a
perspectivei de gen în instituții de învățământ (școală primară, gimnazială,
liceu);
– aplicarea de chestionare adresate elevilor, având drept scop evaluarea
gradului de percepție a problematicii de gen atât în mediul școlar cât și în
cel extrașcolar.
Indicatori:
– 3 modele de chestionar elaborate (câte un model de chestionar pentru
fiecare nivel de învățământ, respec tiv nivel de învățământ primar,
gimnazial, liceal;
– număr de unități de învățământ la nivel național unde vor fi distribuite
chestionarele în vederea completării;
– număr de cadre didactice care răspund la chestionarul aplicat;
– număr de elevi care răspund la chestionarul aplicat;
– un raport de cercetare – sinteză elaborat în urma prelucrării informațiilor
culese prin intermediul chestionarelor referitor la promovarea perspectivei
de gen în procesul educațional și la evaluarea nivelului de valorificare a
perspe ctivei de gen în unitățile de învățământ preuniversitar (nivel de
învățământ primar, gimnazial, liceal).
b) Organizarea unei campanii de sensibilizare si informare în rândul elevilor
din învățământul preuniversitar în vederea creșterii gradului de conștie ntizare

22
și informare a acestora cu privire la semnificația și importanța respectării
dreptului la nediscriminare Indicatori:
și egalitate de șanse pentru toți.
– număr de școli cuprinse în campania de sensibilizare;
– număr de elevi care participă la campaniil e de informare;
– număr de parteneri cooptați în desfășurarea campaniilor de informare;
– număr de evenimente organizate în cadrul campaniilor (dezbateri, emisiuni
informative, întâlniri cu diferiți reprezentanți ai instituțiilor cu rol în
domeniu).
c) Valorif icarea concluziilor și propunerilor studiilor existente în domeniul
promovării perspectivei de gen în educație, prin:
– recomandări specifice necesare a fi introduse/valorificate în elaborarea
tuturor programelor școlare;
– recomandări specifice pentru procesu l de proiectare și de evaluare a
manualelor școlare și a altor auxiliare didactice.
Indicatori:
– 1 document de centralizare a analizelor documentare ale programelor
școlare din perspectiva promovării egalității de șanse între femei și bărbați
în educație;
– număr de organizații consultate cu privire la recomandările necesare pentru
proiectarea și evaluarea produselor curriculare (programe școlare, manuale
școlare);
– număr de programe școlare care includ principii referitoare la promovarea
perspectivei de gen în educație.
d) Includerea în cadrul setului complementar de criterii de evaluare externă a
calității unităților de învățământ a unor criterii privind egalitatea de șanse între
femei și bărbați.
Indicatori:
– set de itemi dedicați egalității șanse între femei și bărbați în cadrul
actualelor instrumente aferente evaluării externe a capacitații educației;

23
– standarde revizuite (descriptori și indicatori), împreuna cu instrumente noi
de evaluare.
e) Dezvoltarea de activități de formare continuă a cadrelor didactice în
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (programe de formare
continuă, alte activități de dezvoltare profesională și personală).
Indicatori:
– număr de programe de formare continuă;
– număr de cadre participante la programe de formare continua r elevante din
perspectiva egalității de șanse între femei și bărbați;
– număr de cadre didactice participante la activități complementare de
promovare a perspectivei de gen în educație (comisii metodice, schimburi
de experiență, conferințe, proiecte tematice) .
2) PIAȚA MUNCII
2.1 Promovarea perspectivei de gen în politicile de ocupare , mobilitate și
migrație a forței de muncă
a) Organizarea de seminarii de formare și conștientizare în domeniul egalității
de șanse între femei și bărbați destinate angajaților d in instituții și autorități
publice cu atribuții în elaborarea politicilor de ocupare, mobilitate și migrație a
forței de muncă.
Indicatori:
– 1 curs de formare și conștientizare elaborat;
– cel puțin 3 sesiuni de formare și conștientizare în domeniul egalităț ii de
șanse între femei și bărbați destinate angajaților din instituții și autorități
publice;
– participarea la cursurile de formare a cel puțin 50% din personalul
responsabil cu elaborarea politicilor de ocupare, mobilitate și migrație a
forței de muncă.
b) Realizarea unei analize a impactului de gen al crizei economice asupra
participării femeilor și bărbaților pe piața muncii, cu accent pe:

24
– analiza diferențelor de gen cu privire la participarea pe piața muncii formală
(ocupare, șomaj, șomaj de lungă durat ă, șomaj în rândul tinerilor și
persoanelor înalt calificate) și informală, evaluarea segregării pieței muncii
din perspectiva de gen, precum și a evoluțiilor acestora în funcție de ciclul
economic (de creștere sau de recesiune);
– impactul măsurilor de aust eritate asupra participării femeilor și bărbaților pe
piața muncii;
– analiza dimensiunii de gen a măsurilor de stimulare economică și evaluarea
consecințelor acestora asupra participării femeilor și bărbaților pe piața
muncii.
Indicatori:
– 1analiză privind i mpactul de gen al crizei economice asupra participării
femeilor și bărbaților pe piața muncii;
– 1 seminar pe tema impactului de gen al crizei economice asupra participării
femeilor și bărbaților pe piața muncii;
– număr de organizații către care este transmis ă analiza.
2.2 Creșterea gradului de conștientizare cu privire la prevederile legale din
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați
a) Organizarea de seminarii de formare și conștientizare în domeniul egalității
de șanse între femei și bărbați destin ate inspectorilor de muncă care asigură
aplicarea și respectarea prevederilor legale în domeniul e galității de șanse și de
tratament între femei și bărbați, conform atribuțiilor prevăzute de acest ea.
Indicatori:
– 1 suport de curs de formare și conștientizar e elaborat;
– cel puțin 3 seminarii de formare și conștientizare în domeniul egalității de
șanse între femei și bărbați destinate inspectorilor de muncă;
– participarea a cel puțin 30% dintre inspectorii de muncă la cursurile de
formare.

25
b) Realizarea unui stu diu în scopul identificării și evaluării situațiilor de
discriminare pe criteriul de sex care intervin în procesul de dezvoltare
profesională, cu două componente:
– accesul egal la promovare a femeilor care revin pe piața muncii după
perioade prelungite de î ngrijire a copiilor și altor membri de familie
dependenți.
– elaborarea unui set de recomandări pentru îmbunătățirea și completarea
cadrului legislativ și a practicilor utilizate de departamentele de resurse
umane.
Indicatori:
– 1studiu privind situațiile de d iscriminare pe criteriul de sex care intervin în
procesul de dezvoltare profesională;
– 1 conferință pe tema situațiilor de discriminare pe criteriul de sex care
intervin în procesul de dezvoltare profesională;
– set de recomandări pentru îmbunătățirea și comp letarea cadrului legislativ și
a practicilor utilizate de departamentele de resurse umane.
– număr de organizații către care este transmis studiul.
2.3 Creșterea gradului de conștientizare cu privire la diferența salarială
între femei și bărbați
a) Organizar ea de reuniuni de sensibilizare a angajatorilor din mediul privat cu
privire la importanța reducerii diferenței salariale între femei și bărbați.
Indicatori:
– cel puțin 2 reuniuni de sensibilizare a angajatorilor din mediul privat cu
privire la importanța r educerii diferenței salariale între femei și bărbați;
– număr de participanți la cele 2 reuniuni;
– cel puțin 2 materiale elaborate și prezentate în cadrul celor două reuniuni.
2.4 Creșterea gradului de conștientizare privind concilierea vieții de familie
cu viața profesională

26
a) Organizarea unei campanii de informare și conștientizare cu privire la
principalele instrumente favorabile concilierii vieții de familie cu viața
profesională:
– încurajarea firmelor private de a asigura servicii de tipul day -care pentru
copii angajaților;
– susținerea programelor de lucru flexibile pentru angajații care, în familie, au
în îngrijire copii și alte persoane dependente;
– munca invizibilă a femeilor (ocupații, stil de viață, invizibilitate etc.);
– susținerea și încurajarea parte neriatului dintre femei și bărbați în viața
privată și asumarea responsabilităților de îngrijire a copiilor și de către
bărbați.
Indicatori:
– o campanie de informare implementată;
– număr de participanți la campania de informare;
– număr de parteneri cooptați în desfășurarea campaniei de informare;
– număr de materiale informative elaborate și distribuite în cadrul campaniei
de informare;
– număr de mijloace media care difuzează mesajele campaniei;
– număr de rețele de socializare care difuzează mesajele campaniei;
– număr de accesări și de comentarii pe rețelele de socializare.
2.5. Încurajarea integrării pe piața muncii a femeilor aparținând grupurilor
vulnerabile la fenomenul discriminării
a) Încheierea de parteneriate cu ONG -uri sau alte entități interesate în vede rea
accesări i de fonduri europene nerambursabile din bugetul aprobat fiecărei
instituții/autorități publice implicate, în limita fondurilor alocate cu această
destinație, pentru implementarea de proiecte vizând îmbunătățirea situației
femeilor aparținând g rupurilor vulnerabile .
Indicatori:
– număr de parteneriate încheiate;
– număr de surse de finanțare identificate;

27
– număr de surse de finanțare accesate pentru realizarea de proiecte;
– număr de proiecte implementate;
– grup țintă cât mai variat și incluziv;
– număr d e femei care beneficiază în urma implementării proiectelor.
3) PARTICIPAREA ECHILIBRATĂ LA DECIZIE
3.1 Monitorizarea participării echilibrate a femeilor și bărbaților la procesul
de decizie
a) Realizarea de studii, analize privind participarea echilibrată a femeilor și a
bărbaților în procesul de decizie, economic, politic, social și cultural.
Indicatori:
– cel puțin 1 studiu/analiză privind participarea echilibrată a femeilor și a
bărbaților în procesul de decizie, economic, politic, social și cultural;
– comp letarea bazei de date anuale a Comisiei Europene privind femeile și
bărbații în poziții de decizie în administrația publică centrală.
4) ABORDAREA INTEGRATOARE DE GEN
4.1 Introducerea perspectivei de gen în politicile naționale
a) Implicarea activă a Comi siei Naționale în domeniul Egalității de Șanse între
Femei și Bărbați (CONES) în implementarea și multiplicarea tuturor activităților
din Strategie și Planul general de a cțiun i pe perioada 2014 -2017 pentru
implementarea Strategiei .
Indicatori:
– numărul reun iunilor CONES în cadrul cărora se discută și se decide
implementarea activităților din cadrul Strategiei naționale în domeniul
egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014 – 2017;
– numărul activităților derulate de membrii CONES în vedere a implementării
activităților din Strategia națională;
– numărul de activități cuprinse în Planul general de acțiuni multiplicate la
nivelul fiecărei instituții reprezentate în CONES.
b) Formarea în domeniul egalității pe criteriul de sex a membrilor Comisie i
naționale în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați (CONES).

28
Indicatori:
– 1 suport de curs de formare și conștientizare elaborat;
– formarea celor 35 membri și a celor 35 de membrii supleanți CONES;
– cel puțin 2 sesiuni de formare .
c) Organizare a de evenimente de conștientizare și sensibilizare cu privire la
beneficiile bugetării de gen și a facilităților fiscale pentru companiile care
furnizează servicii de day-care angajaților în scopul realizării egalității de șanse
între femei și bărbați.
Indicatori:
– 2 reuniuni de conștientizare și sensibilizare cu privire la beneficiile bugetării
de gen și a facilităților fiscale pentru companiile care furnizează servicii de
day-care angajaților în scopul realizării egalității de șanse între femei și
bărbați;
– număr de participanți la cele 2 reuniuni;
– 2 materiale elaborate și prezentate în cadrul celor două reuniuni.
5) VIOLENȚA DE GEN
5.1. Combaterea fenomenului de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de
muncă
a) elaborarea unei analize cu privire la formele de manifestare și amploarea
fenomenului de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă în companii din
România și cu privire la proceduri le și practici le utilizate de acestea în vederea
prevenir ii și gestion ării situațiilor de hărțuire și hărțuire se xuală la locul de muncă ;
Indicatori:
– 1analiză privind formele de manifestare și amploarea fenomenului de
hărțuire și hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă atât în mediul
public cât și în cel privat și cu privire la procedurile și practicile utiliz ate de
angajatori publici și privați în vederea prevenirii și gestionării situațiilor de
hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă;
– 1 seminar pe tema hărțuirii și hărțuirii sexuale la locul de muncă, în care să
fie incluse lansarea analizei și bunele practici utilizate de către angajatorii

29
publici și privați în combaterea și gestionarea situațiilor de hărțuire și
hărțuire sexuală la locul de muncă;
– număr de organizații către care este transmisă analiza.
b) Organizarea unei campanii de informare și conș tientizare în rândul
angajatorilor și a angajaților cu privire la efectele negative ale comportamentelor
de hărțuire și hărțuire sexuală la locul de muncă.
Indicatori:
– număr de evenimente organizate la nivel central și local;
– număr de angajatori și angajaț i care participă la campania de informare;
– număr de parteneri cooptați în desfășurarea campaniei de informare;
– număr de materiale informative elaborate și distribuite în cadrul campaniei
de informare.
5.2. Combaterea fenomenului de violență de gen
a) Orga nizarea unei campanii de sensibilizare și conștientizare a populației cu
privire la violența de gen.
Indicatori:
– număr de orașe în care se desfășoară campania;
– număr de parteneri cooptați în desfășurarea campaniei de sensibilizare și
conștientizare;
– 3 tipuri de afișe ce vor fi postate;
– cel puțin 1.000 de afișe de fiecare tip, postate.

Capitolul IX – Finanțare

Activitățile prevăzute în Strategia națională în domeniul egalității de șanse între
femei și bărbați și Planul general de acțiuni pe perioada 2014 -2017 pentru
implementarea Strategiei se finanțează conform prevederilor legale în vigoare din
următoarele surse:
a) bugetul de stat;

30
b) bugetele locale, pentru acele măsuri în care sunt implicate și instituții ale
autorităților administrației publice locale;
c) fonduri externe nerambursabile;
d) donații, sponsorizări și alte surse, în condițiile legii.

Capitolul X – Proceduri de monitorizare, evaluare

În conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse și
de tratament între femei și bărbaț i, republicată , implementarea Strategiei naționale în
domeniul egalității de șanse între femei și bărbați și a Planului general de acțiuni pe
perioada 2014 -2017 pentru implementarea Strategiei se va realiza sub autoritatea și în
coordonarea Ministerului Mu ncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor
Vârstnice prin Direcția Ocupare și Egalitate de Ș anse.
Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va
asigura mediatizarea S trategiei precum și diseminarea informațiilor relev ante și
bunele practici identificate în implementarea acesteia .