Strategia Dezvoltarii Turismului Ecologic In Republica Moldova

Economie

Strategia Dezvoltarii Turismului Ecologic In Republica Moldova

Byadmin ianuarie 1, 2024

PROIECT DE LICENȚĂ

STRATEGIA DEZVOLTĂRII TURISMULUI ECOLOGIC IN REPUBLICA

:

CHIȘINĂU 2014

CUPRINSUL

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ECOTURISM ȘI MEDIU ÎNCONJURĂTOR

1.1.Conceptul de ecoturism

1.2. Relația turism – mediu înconjurător

CAPITOLUL II. EVALUAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Strategiea de dezvoltare și promovare a ecoturismului național și a zonei Ungheni

2.2. Elaborarea unui nou traseu ecoturistic în zona de centru a Republici Moldova

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ÎNTRODUCERE

Actualitatea temei. Ecoturismul, ca fenomen social ce contribuie la dezvoltarea durabilă, reprezintă, în etapa actuală, domeniul de preocupare științifico-practică în majoritatea țârilor lumii. Dimensiunile geografice modeste ale zonelor urbane ale Republicii Moldova nu pot permite desfășurarea turismului de masă. Ecoturismul presupune o excelentă oportunitate pentru dezvoltarea tuturor zonelor țării ce dispun de resurse și condiții necesare valorificării acestuia, o alternativă sigură pentru integrarea peisajelor naturale și a biodiversității ecologice în atractivitatea turistică internațională. Ecoturismul constituie o formă de turism responsabilă și respectuoasă față de mediul ambiant, de cultura și tradițiile locale, generând bunăstarea economică a populației băștinașe.

În acest context, poate fi argumentat faptul că există numeroase perspective și șanse reale pentru promovarea ecoturismului în Republica Moldova. Determinarea unor direcții strategice de dezvoltare a ecoturismului în țara noastră impune necesitatea studierii experienței internaționale privind politicile și instrumentele de susținere și dezvoltare a domeniului respectiv. Necesitatea implementării practicilor și instrumentelor de management și marketing în valorificarea și promovarea ecoturismului Republicii Moldova denotă actualitatea temei de cercetare a prezentuli proiect, precum și importanța investigațiilor realizate.

Scopul cercetării constă în identificarea căilor de dezvoltare și promovare a turismului ecologic în Republica Moldova prin analiza posibilităților strategice de management și prin aprecierea marketingului turistic al Republicii Moldova.

În vederea atingerii scopului cercetării, au fost identificate și propuse unele sarcini:

– studierea cadrului natural și economic al Republicii Moldova;

– aprecierea potențialului ecoturistic al Republicii Moldova;

– studierea conceptelor teoretice privind conținutul noțiunii de ecoturism, precum și a particularităților acestei forme de turism, evaluarea patrimoniului natural al Republicii Moldova cu destinație ecoturistică. Obiectul investigațiilor îl reprezintă ecoturismul Republicii Moldova.

Noutatea științifică rezidă în determinarea direcțiilor strategice de dezvoltare și promovare a ecoturismului Republicii Moldova, determinarea ecoturismului ca obiect al activității de marketing.

Drept metode de cercetare în procesul de investigație și elaborare a proiectului de licență au servit metoda: metoda observației, analiza logică și sinteza, analogia și comparația.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a proiectlui rezidă în faptul că a fost studiat cadrul natural și economic, a fost dată o apreciere a potențialului ecoturistic al Republicii Moldova, a fost studiată experiența internațională privind administrarea și dezvoltarea ecoturismului, în conformitate cu care au fost stabilire unele direcții de dezvoltare a ecoturismului ecologic în ariile naturale ale Republicii Moldova. Sunt determinate elementele constitutive ale potențialului de dezvoltare, precum și problemele cu care se confruntă ecoturismul țării noastre. Sunt propuse unele direcții startegice în vederea dezvoltării și promovării ecoturismului în Republica Moldova. Rezultatele cercetării pot fi aplicate în procesul didactic pentru disciplinele din domeniul turismului, managementului și marketingului. De asemenea, rezultatele cercetării pot fi aplicate în elaborarea startegiilor privind dezvoltarea și promovarea ecoturismului în Republica Moldova. Lucrarea este alcătuită din: introducere, două capitole, și câte două subcapitole, concluzii și propuneri practice

CAPITOLUL I. ECOTURISMUL ȘI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR

1.1. Conceptul de ecoturism

Cea mai plastică definiție a ecoturismului aparține Societății Talamanca pentru Ecoturism și Conservare din Costa Rica.

"Ecoturismul înseamnă o luptă constantă pentru apărarea peisajelor, cu susținerea tradiției culturale a popoarelor".

UICN-Uniunea Internațională de conservare a naturii, WNF-Federația Mondială pentru ocrotirea naturii, PNNEF- Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale văd ecoturismul ca pe un instrument util în asigurarea conservării bunurilor culturale și naturale de excepție, prin intermediul unor politici speciale de protecție.

Ecoturismul este de fapt un turism fondat pe natură și cultură tradițională care presupune o cunoaștere și o interpretare a mediului natural și antropic ce se dorește să fie gestionat într-o măsură ecologică și durabilă.

Acest tip de turism poartă diferite denumiri: "turism ecologic", "ecoturism", "turism blond", "turism verde". Dar între acești termeni care par sinonimi nu există, practic, diferențe de conținut, criterii, domeniul de aplicație a conceptelor și a produselor pe care le oferă.

Ecoturismul s-a născut pe continentul nord-american, la mijlocul anilor 1980, ca urmare a cererii pentru turismul axat pe natura sălbatică, în locurile cele mai restrânse și fragile ale planetei.

Ecoturismul se deosebește de celelalte forme de turism prin legături mult mai directe și strânse cu mediul natural și cultural.

Cea mai răspândită definiție în lume este: "Ecoturismul este un turism practicat în spații naturale sălbatice și culturale tradiționale puțin modificate de om, și care trebuie să constituie măsuri de protecție a naturii și a formelor avansate de civilizație, pentru a sprijini dezvoltarea economică a comunităților locale".

Ecoturismul este, mai întâi, o acțiune de dezvoltare sub forma unui parteneriat activ între turiști, turoperatori, agenți de turism, comunități locale, gestionari de spații protejate, asociații de mediu și colective de specialiști în domeniu [2, p.311].

Buna conviețuire dintre ecologie și turism a dus la apariția unor produse turistice noi și la frecventarea cu precădere a anumitor destinații de către ecologiști. Turismul practicat prin prisma ecologică a început să se numească ecoturism.

La început inconștient, apoi ca urmare a observațiilor asupra evoluției activităților economice, mai ales urmărind creșterea și descreșterea cifrei de afceri, implicații în activități turistice au realizat existența unei legături între activitatea de bază și mediul încojurător în cadrul căruia își desfășurau activitatea. Analizând existența unei strânse legături între calitatea ambiantului, numărul turiștilor dintr-o anumită zonă și profilul realizat putem face următoarele concluziile care au scos în evidență beneficiile cooperării dintre turism și ecologie, dintre care cele mai importante și unanim recunoscute sunt:

-tendința de creștere a cheltuielilor turistice și a sejurului;

-mărirea cererii pentru bunuri și servicii locale, care atrage beneficii pentru economiile locale;

-diversificarea economică, în special în zonele periferice, neindustralizate și în cele rurale;

-stabilitatea economică pe termen lung;

-dezvoltarea infrastructurii;

-creșterea câștigurilor în valută. [8, p.143].

Ecoturismul a aparut ca o manifestare practică, aplicativă pe tot spatiul planetar pentru a materializa prevederile inscrise in Conventia de la Paris cu privire la protectia patrimoniului universal natural si cultural, emanatie a conferintei mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizeaza o reconciliere a celor doua elemente ale mediului inconjurator: naturala si culturala.

Noțiunea de ecoturism a fost definită cu ocazia seminarului Național privind Ecoturismul, organizat de Consiliul de experți pentru Mediul Înconjurător din Canada (CEAC), în anul1991. Manifestarea a reunit reprezentanți ai guvernului, universităților, grupurilor de protejare a naturii și operatorilor sectorului turistic și a concluzionat că "ECOTURISMUL este o experiență a călătoriei care pune în lumină natura, contribuind la conservarea ecosistemelor, respectând integrarea comunităților gazde".

Mentionam ca Romania se afla intre primele tari din lume care a abordat protectia mediului inconjurator pentru turism, care a institutionalizat acest lucru prin crearea unui organism specializat: Societatea de Turism pentru Protectia Naturii, aparuta la inceputul secolului XX, la Sinaia, si avand ca mentor marele iubitor de natura, Mihai Haret.

O strategie pentru acest tip de turism care protejeaza resursele turistice a fost elaborata de catre Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondiala pentru Natura, care promoveaza ideea crearii unui echilibru intre natura si turism. Acest document a fost preluat, prelucrat si comentat in literatura romaneasca de specialitate (Bran, Simon, Nistoreanu, 2000). Citam mai jos urmatoarele segmente:

1.Zonele unde se practica ecoturismul trebuie sa fie considerate de interes continental sau mondial, sa faca parte din patrimoniul turistic al planetei si aici sa fie respectate cu o rigoare deosebita teritoriile cu stiluri de viata traditionale ale populatiilor locale;

2.Prin ecoturism se incearca minimalizarea efectelor negative asupra mediului local si natural, ca si asupra populatiei locale;

3.Ecoturismul trebuie sa contribuie la gestionarea spatiilor protejate si sa amelioreze relatiile dintre comunitatile locale si personale, abilitate să gestioneze aceste spatii protejate;

4.Aceasta forma de turism trebuie sa furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor zonelor turistice si sa asigure participarea lor in luarea deciziilor in ceea ce priveste genul si volumul activitatilor turistice si care trebuie astfel autorizate;

5.Noul turism poate sa favorizeze o interactiune autentica intre populația de primire si turisti, ca si un interes real pentru o dezvoltare durabila si protectia zonelor naturale, atat in tarile receptoare, cat si in cele emitente de turisti;

6.Prin ecosistem se incearca largirea spectrului de activitati economice traditionale (agricultura, cresterea animalelor, pescuit), fara a le marginaliza sau inlocui, pentru ca economia locala sa nu fie subordonata schimbarilor si influentelor interne si externe;

7.Activitățile turistice desfasurate sub emblema ecoturismului trebuie sa ofere oportunitati specifice, in asa fel incat populatia locala si angajatii din industria turistica sa fie in masura sa utilizeze spatiile naturale intr-o maniera durabila si sa aprecieze obiectivele naturale si culturale valoroase, care sunt puncte de maxima atracție pentru turisti [2, p.148].

Prima enunțare oficială a relației dintre turism și mediu prin ecoturism s-a făcut la Congresul OMT de pe Insule Bali (Indonezia) din 28-31 aprilie 1994. În aprilie 1995, la Lanzarotte (Insulele Canare -Spania) s-a desfășurat prima Conferință Mondială privind turismul durabil. Cu acestă ocazie, la finalul lucrărilor a fost elaborată o carte a turismului durabil din optsprezece puncte care ulterior au devenit repere importante în afirmarea și dezvoltarea turismului.

Ulterior în noiembrie 1995, la Djawarta (Indonezia) s-a pus problema relațiilor dintre turism și păstrarea biodiversiali (Indonezia) din 28-31 aprilie 1994. În aprilie 1995, la Lanzarotte (Insulele Canare -Spania) s-a desfășurat prima Conferință Mondială privind turismul durabil. Cu acestă ocazie, la finalul lucrărilor a fost elaborată o carte a turismului durabil din optsprezece puncte care ulterior au devenit repere importante în afirmarea și dezvoltarea turismului.

Ulterior în noiembrie 1995, la Djawarta (Indonezia) s-a pus problema relațiilor dintre turism și păstrarea biodiversității prin elaborarea unor reglementări internaționale care să permită compatibilizarea activităților turistice cu cerințele de protecție a mediului. Aceste preocupări au fost continuate și cu alte manifestări axate pe aceeași problemă – Seminarul "Turismul și Protecția Mediului de la Neidelberg, Germania din 16-18 mai 1996 sub egida OMT și Forumul european pentru circulație turistică durabile de la Salzburg, Austria din 9-11 decembrie 1998.

Acest interes s-a tradus prin organizarea unei Conferințe Intetnaționale pe tema raportului între biodiversitate și turism, între 6-8 martie 1997. La încheierea lucrărilor a fost adoptată "Declarația de la Berlin" care punctează consensul dintre turismul durabil și protecția mediului, prin câteva principii de acțiune:

-turismul durabil, mai ales prin ecoturism, permite folosirea rațională a diversității biologice și contribuie la conservarea sa;

-dezvoltarea activităților turistice trebuie să se realizeze într-o manieră de echilibru și eficientă durabilă și să poată fi controlată;

-acordarea unei atenții speciale pentru formele de turism practicate în zone ecologice și culturale fragile unde se cere evitat turismul de masă;

-toți partenerii interesați, atât din sectorul privat sau de stat, trebuie să se implice în susținerea unui turism durabil, prin realizarea unor produse turistice de marcă și a unor coduri de comportament pentru toți participanții;

-atragerea populației locale și a instituțiilor locale în aplicarea acestor principii de acțiune ecoturistică pentru a fi principalii beneficiari ai turismului ecologic [ 3, p.183].

Ecoturismul presupune – în practicarea sa – desfășurarea atât a activităților turistice, cât și a celor economice într-un mediu agreabil, nepoluat, cu priveliști reconfortante și nealterate. Practicarea ecoturismului impune protejarea zonelor sau resurselor turistice, ce sunt destinate studierii, admirației, recreării și refacerii fizice sau psihice, și nu distrugerii.

Potențialul turistic nu poate fi decât o parte integrată a mediului înconjurător, astfel încât orice degradare a cadrului natural are repercursiuni asupra activității turistice din acea zonă, conducând la reducerea sau dispariția treptată a circulației și atracției turistice.

Relația turism – mediu este una inevocabil indestructibilă și drept urmare practicarea ecoturismului poate asigura valorificarea și utilizarea adecvată a resurselor turistice.

În aceste condiții dezvoltarea unei zone turistice se realizează concomitent cu păstrarea integrității ecologice a acesteia. Astfel, cercuri de interes precum Uniunea Internațională de Conservare a Naturii (UICN), Federația Mondială pentru Ocrotirea Naturii (WNF), Federația Europeană a Parcurilor Naționale și Naturale (PNABE) – au definit conceptul de "turism durabil" drept "dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul și marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială, economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale pentru generațiile viitoare". Au fost stabilite componentele unei strategii a realizării turismului durabil, cerințele acestei activități fiind:

-respect și grijă față de modul de viață al habitatelor umane;

-conservarea ecosistemului Terei a biodiversității acesteia;

-creșterea nivelului de viață al habitatelor umane;

-reducerea exploatării resurselor epuizabile și păstrarea capacității de susținere a planetei;

-schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;

-crearea posibilităților comunităților de a-și păstra propriul mediu ambiant, paralel cu realizarea cadrului național pentru dezvoltare și conservare integratoare [3, p.214].

Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat în anul 2001 Codul Global de Etică pentru Turism. Planul de Implementare a fost adoptat la Summitul Mondial pentru Dezvoltare Durabilă (World Summit on Sustainable Development) care a avut loc la Johannesburg în Africa de Sud în 2002. Atunci au fost identificate măsuri de promovare a dezvoltării durabile a turismului având în vedere creșterea beneficiilor comunităților locale din zonele vizitate, menținerea integrității culturale a acestora și conservarea naturii. Acest Plan de Implementare face referiri și la activități realizate în cadrul Anului Internațional al Ecoturismului declarat de Organizația Națiunilor Unite, în 2002. Acest eveniment a oferit o oportunitate pentru promovarea unor experiențe ecoturistice pe plan internațional dar și pentru promovarea necesității dezvoltării durabile a turismului.

Ecoturismul este o formă de turism în care principala motivație a turistului este observarea și aprecierea naturii și a tradițiilor locale legate de natură și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții (definiția consacrată a Organizației Mondiale a Turismului):

• conservarea și protejarea naturii;

• folosirea resurselor umane locale;

• să aibă un caracter educativ, respect pentru natură și să realizeze conștientizarea turiștilor și a comunităților locale;

• să aibă un impact negativ minim asupra mediului natural și socio-cultural.

Sunt des întâlnite confuzii între turismul durabil și ecoturism însă acesta din urmă deși respectă principiile de dezvoltare durabilă se referă la turismul practicat în general în arii naturale protejate, cu grupuri de dimensiuni mici, valorificând atât patrimoniul natural cât și cel cultural aducând beneficii comunităților locale.

Obiectivele, principiile, cerințele dezvoltării turistice durabile se regăsesc în diferite forme ale turismului cum ar fi: ecoturismul, turismul rural sau turismul cultural. Aceste forme sunt expresia dorinței ca turismul să reprezinte un factor pozitiv și dinamic de dezvoltare și a 25-a soluție practică de păstrare nealterată a mediului. Nu toate formele de turism care au ca principală motivație vizitarea naturii sunt incluse în ecoturism așa cum nu toate activitățile turistice care se desfășoară în natură fac parte din această categorie. Ecoturismul presupune în plus față de aceste alte forme de turism conservarea naturii și aducerea de beneficii comunităților locale.

Pe piața turistică internațională ecoturismul a început să se dezvolte din anul 1980, iar începând cu anii ’90 ecoturismul a cunoscut o creștere anuală de 20% până la 34%. În 2004 ecoturismul avea o rată de creștere de 3 ori mai mare decât turismul global. De asemenea Programul ONU pentru Mediu (UNEP) a apreciat că cea mai rapidă creștere a fluxurilor turistice se atinge în interiorul și în apropierea zonelor naturale.

Sub presiunea prevederilor legislative ale Uniunii Europene numeroase companii de turism au început să inițieze activități de ecoturism în Europa, ca de exemplu:

– Oferirea de pachete turistice ecologice – turism rural, turism combinat cu programe ecologice, turism cu organizare de conferințe pe teme ecologice.

– Oferirea de pachete turistice în extrasezon la prețuri convenabile, însoțite de diverse alte mijloace de atracție, pentru a descongestiona aglomerarea zonelor turistice în plin sezon și implicit pentru a reduce efectul negativ asupra mediului produs de turismul excesiv în aceste perioade ale anului.

Activitatea ecoturistică pe plan internațional este reglementată în cadrul unei tipologii ce cuprinde stilurile de eco-experiențe, precum și forme de eco-activități în funcție de eco-produsele de pe piață și consumatorii acestora. Principalele țări emițătoare de turiști sunt cele dezvoltate datorită, pe de o parte nivelului de trai ridicat ce le permite achitarea costurilor destul de ridicate ale unor astfel de programe turistice, iar pe de altă parte datorită ofertei autohtone destul de limitate sau chiar inexistente [4, p.87].

Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spații virgine și culturale tradiționale, care țind să devină areale de protecție a naturii și valorilor umane perene, care să contribuie substanțial la evoluția comunităților locale.

1.2. Relația turism – mediu înconjurător.

Relația turism-mediu înconjurător au o semnificație deosebită, dezvoltarea și

ocrotirea mediului reprezentând condiția sine qua non a turismului, orice medificare produsă acestuia aducând prejudicii și potențialului turistic prin diminuarea sau chiar anularea resurselor sale.

Relația turism-mediu înconjurător a fost evidențiată în repetate rânduri în cadrul unor conferințe consacrate ocrotirii acestuia, ca aceea a Uniunii Internaționale de Conservare a Mediului ținută în 1967, la Spinddesy Mlyn- R.F.Cehă, Simpozioanele Internaționale de ocrotire a naturii de la Cluj-Napoca (1968), Arles (1971) și Copenhaga (1973), Conferința Națiunilor Unite Pentru Mediu Înconjurător de la Stokolm (1972), Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa de la Helsinki (1975), Conferința Mondială a Turismului de la Manila (1986) etc.

În acest sens concludentă este și aprecierea făcută de specialistul elvețian, prof. Kippendarf: "Dacă putem să pierdem și apoi să ne reconstituim capitalul în alte domenii ale economiei, nu același lucru se întâmplă în turism, unde substanța de bază – peisajul și pământul – odată pierdută este iremediabil pierdută".

Dezvoltarea activității turistice presupune acordarea unei atenții deosebite calității mediului, prin măsuri de dezvoltare și conservare a calității sale în zonele intrate în circuitul turistic sau în perspectivă de a intra, precum și de controlul consecințelor activității turistice în vederea utilizării naționale a resurselor turistice.

Ideea de ocrotire a naturii s-a născut în SUA, unde în fost promulgată prima lege din lume ce punea un teritoriu federal sub ocrotire, pentru a se păstra cât mai nealterat de agresiunea continuă a civilizației, fiind creat Parcul Național Yellowstone.

Ulterior, tot mai multe țări și-au creat propriile rețele de rezervații naturale și parcuri naționale, pentru a preîntâmpina dispariția unor specii de floră și faună sau pentru a conserva forme inedite de peisaj -Parcul Serengeti (Kenya), Parcul Tata (Cehia), Parcul Cevennes (Franța) etc.

Potențialul turistic fiind o parte integrantă a mediului încojurător, existența și dezvoltarea lui depinde în mod obiectiv de calitatea acestuia, deci, poate fi considerat un posibil indice de calitate pentru mediu sau, altfel spus un "parametru" al calității acestuia: se practica intens acolo unde sunt întrunite condiții bune sau se diminuează și dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o componentă sau alta a mediului înconjurător, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa, se degradează [11, p.280].

În turismul de aventura și cel natural sau în cel solidar, precum și în ecoturism, natura este în centrul atentiei, iar toate aceste forme de turism sunt orientate spre natură. O diferență majoră între turismul în natură și turismul de aventură constă în faptul că un aventurier caută emoții puternice și nu îi este teamă de situații periculoase, în timp ce un turist în natură este mulțumit cu peisajul deosebit (Pihlstrom, 1993). Diferența dintre ecoturism, pe de o parte, și celelalte, pe de altă parte, este aceea că ecoturismul prin definiție are o structură multă pe dimensiunea sustenabilă și pe abordarea cu focalizări multiple. Toți actorii implicației în ecoturism, dar și mediul înconjurător, trebuie să beneficieze de această activitate turistică pe termen lung.

Impactul evident al activităților turistice asupra calității mediului a determinat o preocupare tot mai riguroasă de compatibilizare între cei doi termeni ai ecuației în sensul atenuării consecințelor negative ale turismului și conjugal, valorificării și dezvoltării funcțiilor sale ecologice.

Legătura dintre turism și mediul înconjurător.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent de mediul inconjurator, acesta reprezentand ,,materia sa primă”, obiectul si domeniul de activitate si de desfasurare a turismului, fiind suportul sau cadru, purtatorul resurselor sale. Turismul se desfasoara in mediu si prin mediu, calitatea acestuia putand favoriza sau defavoriza activitatile turistice [8, p.194].

Componentele mediului inconjurator se constituie si ca resurse turistice ce favorizează desfasurarea turismului de odihna si recreere, de tratament balnear, de litoral, cultural, drumetie, etc. Cu cat aceste resurse sunt mai variate si complexe, si, mai ales nealterate, cu atat interesul lor turistic este mai mare, iar activitatile pe care le generează sunt mai valoroase si mai atractive. Cu totii vrem ca aerul pe care il respiram, apa pe care o bem si hrana pe care o consumam sa fie lipsite de substante chimice. Vrem sa evitam amenintarea si incertitudinea schimbarilor climatice. Protejand planeta, se ivesc si provocari, dar si noi ocazii. Printr-o eficiență mai mare si prin folosirea mai rațională a resurselor naturale, putem distruge vechea legatura dintre cresterea economica si degradarea mediului. Putem fi si prosperi si ecologici. Multi oameni din Europa au devenit constienti de faptul ca trebuie sa actionam pentru a proteja planeta si să folosim resursele naturale mai prudent si mai eficient. Trebuie sa gasim ocazii pentru inovatii, putand astfel sa imbunatatim economia si mediul inconjurator. Presiunile asupra mediului sunt in crestere. Ne confruntam cu schimbari climaterice, eroziunea in mediul rural, cresterea cantitatilor de gunoi si chimicale ce intra in componenta hranei, a aerului si a apei. Peisajele si viata salbatica nu ar trebui puse in pericol de progres.

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifestă, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale. Aceste practici nocive se intalnesc mai ales in zonele atractive, situate in spatii populate, sau in imediata apropiere a marilor aglomerari urbane. Absenta unor reglementari privin comportamentul vizitatorilor, insotite de o monitorizare a zonelor sau obiectivelor, favorizeaza desfasurarea activitatilor care afecteaza calitatea mediului si pun in pericol integritatea si conservarea obiectivelor.[13, p. 30]

Efectele negative ale turismului si asupra mediului:[15]

– poluarea-poate fi de mai multe feluri:

– fizica, produsa de noxe si deseuri,

– sonora, produsa de muzica, autoturisme, pocnitori,

– vizuala, produsa de defrisari, zone dezafectate,

– arhitecturala, reprezentata de contrastul nou-vechi;

– fauna-este amenintata de vanat si pescuit excesiv, poluare;

– flora-este amenintata de rupere, incendii, defrisari, parcări, pașunat intensiv;

– peșteri-sunt afectate de rupere, taiere, inscriptii, graffiți, foc;

– ape-deversari de deseuri, sporturi nautice;

– populatia gazda-pot aparea conflicte sociale, infracțiuni, aglomerare, stres, deteriorarea traditiilor.

Fig. 1. Efectele negative ale turismului si asupra mediului

Turismul are si efecte pozitive asupra mediului dar din pacate mult mai putine si de o mai mica intensitate decat cele negative. Pentru a atenua sau chiar stopa degradarea mediului inconjurator trebuiesc gasite unele soluții de intensificare a efectelor pozitive si aplicarea lor cu strictete de catre turisti si populatia gazda.

Intr-o lunga perioada de timp, existenta comunitaților rurale s-a bazat pe abundența resurselor naturale. Dar, marile schimbari tehnologice, politice si economice, caracteristice secolului al XX-lea, au dus la profunde transformari in agricultura, care au afectat economia rurala, modul de viata al comunitatilor rurale, raporturile dintre spatiul rural si cel urban. In prezent, era informaticii ameninta iar „soarta” unor comunitați rurale, in favoarea noii economii informaționale.

Efectele practicarii turismului rural ar fi trebuit gradate in functie de nivelul de dezvoltare la care a ajuns turismul rural ca „afacere”. In acest sens, ar trebui ca in faza de initiere in prestarea unor astfel de servicii, dacă se prefigurează o reusita, sa se poata vorbi de efecte economice – obținerea unor venituri suplimentare, ocuparea fortei de munca, unele investiții in domeniul infrastructurii, posibile schimbari in stilul de viata al localnicilor prin posibilitatea abandonarii ocupatiilor agricole traditionale in favoarea celor turistice – si mai putin de cele sociale, asupra mediului, legale. Abia dupa ce afacerea agroturistica incepe să se dezvolte, să antreneze o parte mai mare din comunitate, să genereze servicii conexe, pot să apara si celelalte efecte.

Abordand viitorul unor localități din perspectiva turistica durabila si adaptandu-se acestui scop se consideră că specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat (in forme adecvate). In caz contrar, interesul actual al turistilor pentru satul moldovenesc, pentru mediul rustic, in general va scadea treptat.

Cu mai multa receptivitate si cu putin interes din partea organelor administrative si de specialitate se poate perpetua, chiar si in condițiile civilizației.

Tabelul 1.

Efecte pozitive si negative ale activitatii turistice rurale

Sursa: Butler, R., Hall M., Jenkis J. – Tourism and recreation in rural areas, John Wiley and Sons, London, 1997 [12, p.15].

contemporane, specificul etnografic si spiritual al unor sate. Acest deziderat trebuie urmarit cu atat mai mult cu cat numerosi sateni din unele localitati manifestă vadit interes pentru mentinerea stilului lor traditional de viată, aceste localitati avand sansa să devină baze turistice permanente, de popularitate internatională, deosebit de rentabile.

Am putea spune că turismul durabil este o forma de turism alternativ care insă are la bază urmatoarele principii [14]:

1. Minimizarea impacturilor activitatii turistice asupra mediului natural in vederea obtinerii durabilitatii ecologice contribuind la mentinerea si imbunatatirea starii de conservare prin intoarcerea unei parti a veniturilor la aria protejată. Practicarea formelor de turism care nu afectează mediul natural.

2. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra comunitatii locale si a membrilor ei in vederea obtinerii durabilitatii sociale. Dezvoltarea acelor forme de turism care nu perturbă si nu intrerup viata de zi cu zi a populatiei destinatiei turistice. Evitarea aparitiei situatiilor ostile in relatie cu comunitatea locală.

3. Minimizarea impacturilor negative ale activitatii turistice asupra culturii/traditiilor/ obiceiurilor comunitatilor locale in vederea obtinerii durabilitatii culturale. Dezvoltarea unui turism capabil sa determine mentinerea autenticitatii si individualitatii culturilor locale si care sa evite saturarea acestora cu influente culturale „externe”.

4. Maximizarea beneficiilor economice la nivelul localnicilor ca urmare a dezvoltarii turismului in vederea obtinerii durabilitatii economice. Acesta constituie unul dintre cele mai importante principii ale turismului durabil, pus in slujba protectiei si dezvoltarii economice a comunitatilor locale si ariilor protejate.

5. Educatia, pregatirea, informarea tuturor celor implicati in activitatea turistică. Educarea turistului printr-o intelegere si apreciere superioară a impacturilor provocate de acesta în vederea imbunatațirii atitudinii personale in ceea ce privește mediul și reducerea impacturilor. Include o componență ecologic educativă pentru vizitatori, localnici, administrația locală, populația mediului rural, urban etc.

6. Controlul local – principiu de bază în turismul durabil. Comunitatea locală participă și este consultată în tot ceea ce privește dezvoltarea turistică durabilă, constituind un factor de decizie activ. Elementul cheie aici este proprietatea localaă asupra elementelor de infrastructură turistică (ex.: structuri de cazare) și nu numai. Comunitatea locală și administrațiile locale sunt implicate și dețin mai ales controlul financiar.

Relația turism-mediu înconjurător are o importanță deosebită, ocrotirea și conservarea mediului reprezentând condiția primordială de desfasurare și dezvoltare a turismului.

Această legatură este una complexă si se manifestă in două direcții: mediul natural prin componentele sale reprezintă resursele de bază ale turismului, iar pe de altă parte activitatea turistică are influentă atat pozitivă, cât și negativă asupra mediului ecologic, modificandu-i elementele componente.

Anul 2002 a fost un an cu semnificații majore pentru turism. In paralel cu declararea sa ca An Internațional al Muntelui, anul 2002 a fost, de asemenea, drept Anul Internațional al Ecoturismului. In aceasta calitate, ecoturismul – componentă esentială a dezvoltării durabile, calitate marcată de doua evenimente de primă importanță pentru ecoturismul din intreaga lume, si anume Conferința Internațională (ianuarie 2002, New-York) care a avut meritul de a pune bazele teoretico-metodologice ale ecoturismului si World Ecoturism Summit (Canada – Quebec, mai 2002). Turismul ecologic definit drept acea calatorie in care sa te bucuri si sa apreciezi natura – mediul, in general, presupune o responsabilitate sporita fata de acestea.

Tocmai responsabilitatea in turism reprezintă o premisă de bază a turismului ecologic in perspectiva durabilitatii.

Dezvoltarea durabila a turismului depinde in mod direct sau indirect de dezvoltarea durabila a altor domenii. Ori, imbunatațirea generală a infrastructurii, scaderea coruptiei, cresterea economică, cresterea nivelului de trai etc. vor duce la crearea conditiilor necesare pentru dezvoltarea durabila a turismului.

Deoarece turismul durabil reprezinta un scop, trebuie inteles ca orice tip de dezvoltare care include dezvoltarea turismului da nastere la anumite schimbari intr-o zonă. Totusi, aceste schimbari trebuie mentinute in limite acceptabile, astfel incat scopul durabilitații să fie atins. Turismul durabil poate fi cel mai bine realizat printr-o planificare atentă, prin dezvoltarea si conducerea corespunzatoare a obiectuluisobiectuluieobiectuliuctorului turistic pe baza unor principii.

Turismul durabil dezvolta ideea satisfacerii nevoilor turistilor actuali si industriei turistice si, in acelasi timp, a protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor.

Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc. ale „actorilor” din turism mentinandu-se integritatea culturală, ecologică, diversitatea biologică și toate sistemele ce sustin viata”.

Fig. 2. Principiile conducerii profesionale a turismului

A aparut necesitatea unei conduceri noi, profesionale a ecoturismului care să atragă mai mult guvernele si partenerii din sectorul privat si public pe baza unor principii de dezvoltare durabila si anume:

– mediul are o valoare intrinsecă care este deosebit de mare pentru turism, de care trebuie să se bucure si generatiile viitoare;

– turismul trebuie vazut ca o activitate pozitivă de care sa beneficieze:

– mediul ambiant,

– comunități locale,

– vizitatorii;

– relația dintre mediu si turism poate fi dezvoltata astfel incat mediul sa sustina activitatea turistica pe termen lung, turismul, la randul sau, fiind „obligat” sa nu cauzeze prin derularea sa degradarea mediului inconjurator;

– dezvoltarea activitatii de turism trebuie sa respecte caracteristicile ecologice, sociale, economice, culturale ale spatiului geografic in care se desfasoara;

– scopul dezvoltarii turismului trebuie sa fie intotdeauna echilibrarea nevoilor turistilor cu cele ale destinatiilor si gazdelor acestora;

– industria turistica, guvernele autoritatile responsabile cu protectia mediului si organismele internationale trebuie sa respecte aceste principii si sa conlucreze pentru a le pune in practica.

In dezvoltarea ecoturismului durabil putem distinge urmatoarele etape:

– prima etapa consta in decizia de a include in circuitul turistic o anumita zona si construirea echipamentelor turistice necesare amenajarilor turistice respective;

– a doua etapa consta in desfasurarea progresiva a activitatii turistice (in paralel cu responsabilitatea protectiei mediului inconjurator si respectarii turismului durabil);

In prima faza daca activitatile turistice sunt planificate si desfasurate cu grija, problemele de mediu pot fi rezolvate inca din aceeasi faza. In acest sens, alegerea zonei (a amenajarii ecoturistice) este decisiva pentru a evita conflictele ulterioare in relatia cu mediul inconjurator de genul [13]:

1. limitarea daunelor aduse peisajului prin:

– amplasamentul statiunii;

– organizarea transportului;

– arhitectura;

– metode folosite in construirea echipamentelor etc.

2. Respectarea responsabilitatilor ce le revin:

– autoritatilor locale;

– agentilor economici;

– populatiei locale (care trebuie consultata in vederea oportunitatii proiectului turistic, putand chiar si sa se opuna daca considera ca au fost incalcate interesele sale).

3. Evaluarea impactului in mediu (conform directivelor Uniunii Europene), fiecare tară membră fiind obligată să introducă in legislatia natională prevederi referitoare la impactul marilor proiecte turistice (si de altă natură) in mediu.

Rezumat

Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spatii virgine si culturale tradiționale, care tind să devină areale de protectie a naturii si valorilor umane perene, care să contribuie substantial la evolutia comunitatilor locale.

CAPITOLUL II. EVALUAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A ECOTURISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI A ZONEI UNGHENI

Strategiea de dezvoltare și promovare a ecoturismului național și zonei Ungheni

Strategiea de dezvoltare a ecoturismului, care protejează resursele turistice a fost elaborată de catre Secretariatul National de Turism din Mexic, in colaborare cu Alianta Mondială pentru Natură, care promovează ideea crearii unui echilibru intre natură si turism. Acest document a fost preluat, prelucrat si comentat in literatura de specialitate (Bran, Simon, Nistoreanu, 2000) [2, p.30].

Strategia de dezvoltare durabilă a turismului in Republica Moldova are drept scop crearea unei baze adecvate pentru dezvoltarea turismului intern si international in Republica Moldova intr-un mod integrat, echilibrat si durabil, astfel incât să aducă beneficii culturale si socioeconomice considerabile țării si comunitatilor ei.

Strategia a fost elaborata de catre Departamentul Dezvoltarea Turismului, cu asistenta Proiectului 'Dezvoltarea durabila a turismului', PNUD Moldova in conformitate cu prevederile Legii turismului Nr. 798- XIV din 11 februarie 2000 si ale Conceptiei de dezvoltare a turismului in Republica Moldova pana in anul 2005, aprobată prin Hotararea Guvernului Republicii Moldova Nr. 912 din 8 octombrie 1997. Planificarea Strategiei Durabile de Turism a Republicii Moldova este oportună si oferă posibilitatea excelentă de identificare a actualelor puncte forte si puncte slabe, precum si oportunităților de produse noi in tară.Prin urmare, planul de implementare identifică o serie de initiative noi menite să pozitioneze tară ca o destinatie cu adevarat competitivă bazată pe anumite avantaje si puncte forte. Strategia rezolvă nu numai problema realizarii de produse importante, a instruirii si activitatilor de marketing dar, in acelasi timp, oferă un cadru coerent care-l poate ajuta pe investitorul in sectorul privat, precum si sursele de finanțare să vadă intr-adevar si beneficiile dezvoltarii turismului pe termen scurt si pe termen lung [14].

Republica Moldova poate avea succes in turism prin crearea unor produse noi in cadrul urmatoarelor forme de turism, pe care le consideram prioritare:

turismul rural;

turismul ecologic;

turismul vitivinicol;

turismul de sanatate si frumusete;

turismul cultural;

turismul de afaceri.

Republica Moldova, ca destinație turistică, dispune de un bogat potențial pentru vizitatorii săi. Turismul are toate șansele de a ameliora balanța de plăți a statului prin majorarea exportului de servicii turistice. Produsul turistic al țării reprezintă un ansamblu complex de mediu, atît natural, cît și creat de oameni (patrimoniu, cultură, activități, servicii pentru vizitatori).

Cadrul natural – resurse naturale

Republica Moldova dispune de un valoros potențial turistic natural, care se impune prin atracții de un pitoresc deosebit, constituind unul dintre cele mai bogate resurse turistice. Elementele reprezentative ale potențialului natural, care pot conferi o calitate necesară dezvoltării turismului, sînt:

relieful republicii, reprezintînd o cîmpie deluroasă înclinată de la nord-vest spre sud-est, cu altitudinea medie de 150 m;

clima temperat continentală moderată, cu regim termic reconfortant și favorabil practicării diferitelor forme de turism;

potențialul turistic hidrografic ce reprezintă o rețea hidrografică destul de dezvoltată: peste 3000 de rîuri și rîulețe, cele mai mari fiind fluviul Nistru, cu lungimea pe teritoriul republicii de 660 km, Prutul – 695 km, Răutul – 286 km, Cogîlnicul – 243 km și altele. Există patru lacuri naturale: Manta, Dracele, Bîc și Beleu, care formează nucleul rezervației științifice "Prutul de Jos" și un număr considerabil de obiecte acvatice artificiale – iazuri și lacuri de acumulare: Dubăsari (pe Nistru) și Costești (pe Prut). Apele minerale se întîlnesc pe tot teritoriul republicii, cu debite diferite în diverse localități. Resursele de ape minerale pot contribui la practicarea turismului balnear. În stadiul actual de cercetare hidrogeologică și balneo-medicală sînt cunoscute peste 30 de puncte și localități cu resurse de ape minerale;

vegetația și fauna. Vegetația este specifică de stepă și silvostepă în cîmpii în Podișul Moldovei de Nord, la care se suplimentează pădurile de stejar și de fag de pe dealurile înalte. Pădurile ocupă spații mai mari în partea centrală deluroasă a Republicii Moldova (Dealurile Codrilor Podișului Central Moldovenesc și Dealurile Tigheciului) și în Dealurile Prenistrene. Suprafața pădurilor constituie 9,6% din teritoriul țării.

Dintre speciile ierboase de stepă și silvostepă o valoare deosebită prezintă plantele rare endemice, de interes științific, localizate atît în rezervații, cît și în spațiile naturale din afara acestora. Speciile rare de plante, la fel ca și cele de animale sînt monumente ale naturii, inclusiv plantele medicinale, folosite pentru tratamentul balnear în complexele sanatoriale;

relief și geologie. Prin formațiunile sale geologice Republica Moldova dispune de forme de relief și de aspecte peisagistice variate și atractive pentru turism:

aspectele peisagistice și relieful carstic și calcaros din Toltrele Prutene, Dealurile Nistrului și ale Răutului, cu stînci recifale, chei carstice și calcaroase, praguri și cascade, peșteri și grote;

defileul Nistrului și defileele afluenților Prutului cu peisajele sale atractive, cascade, praguri, peșteri;

peisajele colinare, cu păduri și o bogată vegetație, ale Dealurilor Moldovei Centrale și Tigheciului;

peisajele stepice colinare din nordul și sudul Republicii Moldova;

peisajele pitorești și de mare varietate din lunca Prutului;

ariile naturale protejate. Conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat (1998), în Republica Moldova se delimitează 12 categorii de arii naturale protejate, 178 de rezervații și 130 de monumente ale naturii. La categoria "Monumente ale naturii" se raportează, de asemenea, 433 de arbori seculari, 269 de specii de plante și 203 specii de animale. Cadrul natural al Republicii Moldova reprezintă numeroase sectoare naturale, formațiuni geologice, forme de relief, specii faunistice și de floră de mare valoare științifică, supuse unui regim special de protecție. În prezent 126 de specii de plante și 116 specii de animale sînt incluse în cea de a doua ediție a Cărții Roșii a Republicii Moldova (2001). În republică sînt delimitate 5 rezervații științifice: "Codru", "Plaiul Fagului", "Iagorlîc", "Prutul de Jos" și "Pădurea Domnească".

Dintre monumentele naturii care au o reală valoare ecologică, științifică, culturală și istorică și care reprezintă și importante obiective de interes turistic putem menționa următoarele: peștera "Emil Racoviță", complexul Rașcov, cheile Butești, defileul Duruitoarea, reciful "Stînca Mare", recifele Brînzeni, defileurile Buzdugeni, Burlănești, Trinca, Fetești;

monumente ale naturii – hidrologice. În total sînt declarate monumente ale naturii 31 de obiective hidrologice, cu o suprafață de circa 100 ha, izvoarele de la Cotova, izvorul din satul Horodiște, izvorul din satul Plop, izvorul din satul Bursuc, izvoarele din Mîndîc;

monumente ale naturii – botanice. Sînt protejate 13 sectoare de pădure – monumente ale naturii, cu o suprafață de 125,2 ha. Cele mai reprezentative sînt: pădurile Lipnic, Hîrjauca – Sipoteni, Cuhurești, Caracușeni, Rudi ș.a.

rezervațiile naturale – pe lista ariilor naturale protejate figurează 63 de rezervații naturale, dintre care rezervațiile silvice: Sadova, Condrița, Vadul lui Isac ș.a.; rezervațiile de plante medicinale: Rosoșeni, Cernoleuca, Logănești, Sărata Galbenă, Seliște ș.a.;

rezervațiile peisagistice care au o valoare deosebită pentru turism: Rudi – Arionești, Călărășeuca, Valea Adîncă, Saharna, La Castel, Fetești, Suta de Movile și Trebujeni.

În total, în Republica Moldova au fost identificate 144 de monumente ale patrimoniului natural care reprezintă un semnificativ potențial pentru turiști.

Patrimoniul cultural

Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural, care poate fi cu succes valorificat în turism. Cele mai timpurii monumente ale patrimoniului cultural sînt așezările geto-dace și fortificațiile romane, or, acestea nu prezintă interes special și nici nu constituie o atracție spectaculoasă pentru turistul de rînd. Oricum, vestigiile fortificațiilor medievale, complexele arheologice, ca Orheiul Vechi, mănăstirile rupestre, conacele boierești și casele țărănești oferă o diversitate de atracții pentru turiști. Există o varietate bogată de biserici și mănăstiri cu lucrări de artă, un șir de locuri istorice, muzee, care pot prezenta un anumit interes pentru turism.

În total au fost identificate 140 de monumente ale patrimoniului cultural care pot fi incluse în circuitul turistic, însă valorificarea acestora în turism nu este posibilă într-o perioadă scurtă de timp, deoarece multe dintre ele necesită renovare și lucrări de restaurare [13].

Cel mai reprezentativ patrimoniu natural face parte din fondul de arii naturale protejate, dar se poate menționa că există multe alte teritorii care pot fi încadrate în perimetrul și în criteriile valorilor naturale reprezentative. Arealele de bază din republică care pot constitui, prin cadrul lor natural și antropic, o adevărată și atractivă ofertă pentru turismul ecologic sînt: arealul Codrilor, arealul "Toltrele Prutului", arealul Nistrului de Mijloc și Inferior, arealul Tigheci [10, p. 8].

În Republica Moldova o mare parte a regiunilor de la țară – terenurile agricole, pădurile, parcurile, rîurile, aflate atît în proprietatea statului, cît și private, deși nu au statut de arii naturale protejate, formează un segment al ofertei ecoturistice. Zonarea turistică, ca aspect important în gestiunea fondului de arii naturale și a altor resurse turistice de ordin antropic și cultural, a fost supusă opiniei managerilor în vederea ierarhizării acesteia pentru crearea ofertei de ecoturism în cadrul turismului receptor al Republicii Moldova. Potrivit opiniei respondenților, cele mai importante zone în crearea ofertei de ecoturism sunt: [1, p.197].

zona turistică „Codru” cu Rezervația Științifică „Codrii”, Rezervația Științifică „Plaiul Fagului”, rezervațiile peisagistice Trebujeni, Ivancea etc., cu 7,88 puncte medii din maximum 8 puncte;

zona turistică Chișinău cu orașul Chișinău – capitala republicii, Vadul lui Vodă, Căpriana etc., cu respectiv 7,4 puncte medii;

zona turistică Bălți cu Rezervația Științifică „Pădurea Domnească”, Parcul de la Cubolta, Rezervația Peisagistică Izvoare-Risipeni, etc., cu respectiv 7,32 puncte medii;

zona turistică Edineț-Ocnița cu Peștera de la Criva, Parcul de la Țaul, Toltrele Prutului, Cheile de la Butești etc., evaluată cu 6,74 puncte medii [9, p.12].

Imaginea nr.1 Lac din Rezervația Științifică „Plaiul Fagului”, de lângă satul Rădenii Vechi, Ungheni

Realizarea analizei SWOT a zonei turistice Ungheni ne-a permis identificarea avantajelor comparative ale zonei în atragerea turiștilor și desfășurarea activității de ecoturism, precum și determinarea direcțiilor strategice pentru valorificarea și dezvoltarea potențialului natural și orientarea investițiilor directe spre dezvoltarea regională (Anexa 1).

Republica Moldova este unica țară din lume, care nu folosește turismul

național ca mijloc de creștere economică și creare a locurilor de muncă pentru

cetățenii săi. Cred că incă nu sa conștientizat faptul că pentru populația Republicii

Moldova, care nu are industrie, zăcăminte minerale și altele, anume turismul

național este „colacul de salvare”.

Pană cand patrimoniul cultural și turistic al Republicii Moldova, clădirile istorice de valoare se distrug, ba chiar unele se demolează și in locul lor se construiesc clădiri, care nu prezintă valoare istorică pentru atragerea turiștilor străini. In țările europene nici o stradelă, nici un arbore, nici un monument, nici un havuz nu se construiește dacă nu prezintă valoare pentru atragerea turiștilor străini și cultura națională.

Toată țara este impanzită numai de monumente și morminte cu incărcătură

comunistă. Sigur, cele mai mari posibilități de atragere a turiștilor străini le au

țările, care au ieșire la mare și la munte. Republica Moldova a fost lipsită și de

aceste posibilități.

Pentru Republica Moldova activitatea turistică este extrem de importantă mai

ales pentru populația de la sate. Anume aceștia suferă cel mai mult din cauza lipsei

locurilor de muncă și surselor de existență. Nici tehnologiile moderne in agricultură nu vor asigura toată populația de la sate cu locuri de muncă [6, p.266].

Cele mai atractive activități pentru diversificarea ofertei de ecoturism în R. Moldova sunt expedițiile de aventură, pescuitul și vânătoarea, urmate de studierea florei și faunei terestre, fotografierea și ciclismul, plimbările cu ambarcațiuni pe apă, activitățile ecvestre (plimbările pe cai), studierea faunei în mediul acvatic. Alte activități menționate de respondenți sunt organizarea unor mese tradiționale ecologice și culesul fructelor. Un exemplu elocvent poate servi organizarea culesului merelor din livezi sau al strugurilor, proces foarte captivant pentru turiștii străini, în special din țările nordice.

Determinarea unor direcții strategice de dezvoltare a agroecoturismului în țara noastră impune necesitatea studierii experienței internaționale privind politicile și instrumentele de susținere și dezvoltare a domeniului respectiv. Vizitarea viilor și livezilor în scop recreativ, așa cum se practică de mulți ani în America, Marea Britanii, China și în alte țări, poate deveni o activitate turistică importantă și pentru zonele agroturistice din Moldova. Ba mai mult, în excursiile vizitatorilor li se va permite și culegerea strugurilor, fructelor și degustarea vinurilor. Așadar, în Moldova, planificarea și construcția de vii și livezi specifice cu scop turistic, pot fi în curs de dezvoltare. Via și livada turistică este o combinație între turism și cultura în sine a viței de vie și pomilor fructiferi. Acest concept înglobează aspecte precum: recrearea, peisajul, ecologia, economia locală și nu în ultimul rând, popularizarea științei [5, p. 43].

În vederea determinării sezonului optim pentru dezvoltarea activităților ecoturistice în Republica Moldova, majoritatea respondenților – 60-70% – consideră că lunile mai, august și septembrie sunt cele mai optime pentru desfășurarea acestuia.

În vederea evaluării gradului de eterogenitate a ofertei ecoturistice actuale în Republica Moldova, au fost obținute următorele rezultate.

Conform informațiilor prezentate, patrimoniul natural și antropic, în viziunea respondenților, permite dezvoltarea ecoturismului. Dar, totodată, unele elemente privind eterogenitatea ofertei ecoturistice actuale au fost remarcate de către respondenți printr-un grad scăzut de satisfacere a necesităților turiștilor. Astfel, pot fi considerate ca impedimente în dezvoltarea ecoturismului: infrastructura generală și turistică slab dezvoltată și diversificată; nivelul scăzut de dezvoltare economică și socială. De asemenea, au fost marcate ca deficiențe lipsa informării privind turismul ecologic și facilitățile reduse pentru accesul în zonele turistice, menționate de 82% și, respectiv, 86% din experții intervievați. Alți 42% dintre respondenți consideră că mediul înconjurător degradat constituie un impediment care, nemijlocit, contribuie la reducerea desfășurării activității ecoturistice în R. Moldova. De fapt, afacerile în domeniul ecoturismului implică și alte lacune, precum lipsa unei imagini a zonei naturale ca destinație pentru o vacanță ecoturistică și depopularea satelor, problemă economic-socială primordială în dezvoltarea țării.

Majoritatea normelor propuse în vederea creării produselor ecoturistice sunt acceptate și marcate cu importanță majoră. Acest fapt ne demonstrează nivelul înalt de conștientizare, de către respondenți, a asigurării calității și competitivității ofertelor ecoturistice, mai ales pentru crearea ofertei de turism receptor, supusă concurenței internaționale cu statele Uniunii Europene specializate, ca: Franța, Italia, Polonia, Elveția, având și suficientă experiență în activitatea de ecoturism. 70% din agențiile de turism respondente sunt dispuse să investească în diverse proiecte ce țin de crearea și promovarea ofertelor pentru turismul ecologic în Republica Moldova. [15].

Deficiențe

Lipsa unui act legislativ care ar stabili parametrii juridici ai ecoturismului.

Legislația ecologică națională nu conține prevederi ce ar corespunde standardelor internaționale în domeniul ecoturismului.

Interesul scăzut al autorităților locale pentru promovarea activităților ecoturistice.

Lipsa totală a managementului zonelor ecoturistice (lipsa cunoștințelor elementare în domeniul ecoturismului și administrării zonelor ecoturistice).

Nivelul scăzut sau lipsa totală a infrastructurii rutiere în zonele de interes turistic.

Lipsa studiilor de marketing al pieței ecoturistice.

Lipsa unui program național și local de promovare și educație ecoturistică.

Practicarea turismului "sălbatic" în fondul ariilor naturale protejate compromite încrederea în turismul durabil, inclusiv în ecoturism.

Direcții strategice

Elaborarea Legii ecoturismului sau completarea legislației în vigoare cu un capitol separat despre ecoturism.

Armonizarea legislației ecologice în vigoare conform standardelor internaționale.

Implementarea unui program de conștientizare la nivelul autorităților locale și al populației.

Instruirea populației în domeniul ecoturismului.

Elaborarea unor programe locale, naționale și regionale de cooperare în domeniul ecoturismului.

Respectarea strictă a legislației de mediu și elaborarea unui sistem modern, ecologic de primire a turiștilor în zonele de mare atractivitate.

Elaborarea și implementarea unui program de marketing al ecoturismului pe baza unor studii de piață.

Elaborarea unor materiale promoționale vizînd oferta Republicii Moldova în domeniul ecoturismului.

Extinderea fondului ariilor protejate de stat la nivel local, județean și național. Promovare ecoturismului.

Situația actuală

Promovarea Republicii Moldova ca destinație turistică pe plan intern și extern în anii 2009 – 2012 s-a realizat printr-un șir de activități:

1. Organizarea participării anual, de comun cu agenții economici din industria turismului, la expoziții internaționale de specialitate, cu stand național, care reflectă potențialul turistic al țării, precum și tradițiile și cultura națională. Piețele-țintă în perioada respectivă au fost România, Rusia, Ucraina, Germania, Anglia, Turcia, Japonia, Israel, etc.

2. Editarea și difuzarea materialelor promoționale, cum ar fi:

1) Ghiduri turistice „Moldova Turistică”, „Drumul Vinului”, „Drumul Mănăstirilor”, „Turismul cultural”, „Turismul religios”, „Turismul vitivinicol”, Turismul balnear”, „Turismul rural”, Turismul ecologic”.

2) CD-uri cu filmul promoțional „Moldova-o destinație turistică”.

3) Harta turistică a Moldovei.

4) Suvenire cu imagini ale obiectivelor turistice din Moldova.

5) Suvenire cu imprimarea Mărcii Turistice a Republicii Moldova.

3. Organizarea anuală, de comun cu Centrul Expozițional “MoldExpo”, a Expoziției Internaționale Specializate de turism, agrement și industrie hotelieră „Tourism.Leisure.Hotels”.

4. Organizarea anuală a unui tur informațional pentru reprezentanții mass-media din țările, care prezintă interes pentru Republica Moldova.

5. Colaborarea Agenției Turismului a Republicii Moldova cu Centrul de Competență Dunăreană (DCC) în contextul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunăreană (SUERD), care are drept scop informarea agenților economici din domeniul turismului despre noi instrumente on-line de atragere a turiștilor.

6. Înregistrarea cu nr. 23853 în Registrul Național a Mărcii Turistice a Republicii Moldova, care a obținut protecția pe teritoriul Republicii Moldova pe termen de 10 ani, începînd cu 20 aprilie 2011.

Deficiențe

Lipsa unei politici de promovare a potențialului turistic și a planurilor de marketing.

Lipsa centrelor de informare turistică.

Lipsa unui concept de stand național pentru participare la expozițiile internaționale.

Lipsa spoturilor publicitare privind atractivitatea Republicii Moldova ca destinație turistică.

Insuficiența de colaborare cu statele, care prezintă interes pentru Republica Moldova.

Lipsa de hărți turistice tematice (hartă rutier-turistică, hărți cu itinerare turistice pentru diverse forme de turism).

Perspective

Îmbunătățirea imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică prin intensificarea promovării potențialului turistic.

Elaborarea unei politici de promovare a potențialului turistic și a planurilor de marketing.

Crearea centrelor de informare și promovare turistică.

Elaborarea conceptului unui stand național pentru participarea la expozițiile internaționale de specialitate.

Elaborarea spotului publicitar video (10 – 30 sec.), care va avea drept scop formarea unei imagini pozitive a țării ca destinație de turism, atât în plan intern, cât și extern.

Elaborarea unui spot publicitar (5 – 7 min.) despre potențialul turistic al Republicii Moldova.

Promovarea spoturilor publicitare prin intermediul companiilor media din țară și străinătate, în scopul creșterii gradului de vizibilitate pe principalele piețe-țintă.

Editarea hărții rutier-turistice a Republicii Moldova pentru automobiliști și a materialelor promoționale despre potențialul turistic al țării.

Includerea rutelor turistice naționale în rutele turistice internaționale, cum ar fi „Drumul Vinului”, “Drumul Mănăstirilor”, „Bijuterii medievale: Cetățile Soroca, Hotin, Suceava”, precum și promovarea acestora la nivel regional și internațional.

Încheierea de noi acorduri de colaborare cu statele, care reprezintă interes pentru Republica Moldova.

Promovarea potențialului turistic prin intermediul platformelor on-line, spre exemplu Danube.travel a cărei obiectiv major este de a promova Regiunea Dunăreană ca un brand și o destinație de călătorie nouă pentru piața europeană și cea mondială [13].

Direcțiile strategice destinate valorificării potențialului turistic natural, dezvoltării și promovării ecoturismului ca sector al economiei la nivel național și a regiunei Ungheni

Păstrarea formelor tradiționale de utilizare a fondului funciar.

Dezvoltarea infrastructurii ecoturistice și a turismului rural.

Crearea cadrului instituțional, destinat să gestioneze și să organizeze ariile naturale protejate în contextul cerințelor de dezvoltare și practicare a ecoturismului.

Crearea unor colective de profesioniști pentru administrarea proprie a ariilor naturale protejate.

Atragerea investițiilor și implementarea unor programe de finanțare internațională, menite să sprijine consolidarea ariilor naturale protejate.

Implementarea managementului calității și respectarea principiilor și normelor de ospitalitate pentru asigurarea competitivității ofertelor ecoturistice.

Crearea și menținearea imaginii destinațiilor ecoturistice la nivel internațional

Elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare în domeniul ecoturismului.

Organizarea activităților de ecoturism prin desfășurarea unor activități benefice sub forma unor excursii și călătorii, în special cu scopul de a studia biodiversitatea.

2.2. Elaborarea unui nou traseu ecoturistic în zona de centru a Republici Moldova

Republica Moldova dispune de un bogat patrimoniu cultural, care poate fi cu succes valorificat in ecoturism. Cele mai timpurii monumente ale patrimoniului cultural sunt asezarile geto-dace și fortificațiile romane, ori acestea nu prezintă interes special și nici nu constituie o atractie spectaculoasa pentru turistul de rand. Oricum, vestigiile fortificatiilor medievale, complexele arheologice, ca Orheiul Vechi, manastirile rupestre, conacele boieresti si casele taranesti ofera o diversitate de atractii pentru turisti. Exista o varietate bogată de biserici și manastiri cu lucrari de arta, un sir de locuri istorice, muzee, care pot prezenta un anumit interes pentru turism.

Atfel pentru a putea prezenta cateva dintre aceste obiective turistice am ales o anumita tema cu descrierea unui traseu in Republica Moldova unde sunt enumerate o multime de atractii majore si o vacanta pentru turisti ca in poveste.

Justificarea temei alese

Am dorit să creez un concept modern de punere in valoare a bogației moldovenești, prin oferte care se adreseaza iubitorilor de natură, oferte atractive care să contribuie la menținerea creșterii calitatii vieții, la menținerea susținută a păstrării ecosistemului în această regiune unică în Europa.

In acest sens, am practicat tarife acceptabile, tocmai cu scopul de a oferi posibilitatea sa beneficieze de acest program turistic cat mai multe categorii sociale. Programul este dedicat elevilor, turiștilor interni, turiștilor străini, persoane aflate la odihnă în stațiuni, persoane sosite la diferite conferințe, întruniri etc.

Ideea care a stat la baza acestei creații a fost faptul ca nu e suficient să inveți din carți despre țara ta, ci ca Moldova trebuie strabatută și experimentata în mod activ. Astfel cel mai bun argument in favoarea turismului intern îl reprezintă valoarea educaționala a acestuia, motiv pentru care copii sunt elementul simbol, purtator de imagine pentru intregul mesaj ce se vrea transmis moldovenilor.

Titlul ales pentru aceast traseu și anume “Descoperiți frumusețea tainică a zonei de centru a Republicii Moldova” este unul semnificativ pentru o zonă atat de putin cunoscută de mulți turiști [16, p.36].

Indicarea traseului cu prezentarea localităților și a obiectivelor vizitate

Traseul ales pentru a fi strabatut este urmatorul: Chișinău – Vadul lui Vodă (plaja pe malul Nistrului) – Orheii Vechi, Complex muzeal (Manastirea “Adormirii Maicii Domnului”, muzeul 'Curtea Taranească', Rezervația peisagistică 'Trebujeni')– Hârbovăț raionul Călăpaș (Manastirea Adormirea Maicii Domnului) – Hârjauca (Manastirea Înălțarea Domnului, Sanatoriu Codru) – Răciula raionul Călărași (Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului, Casa merii), Rădenii Vechi, raionul Ungheni (Rezervația Științifică Plaiul Fagului), – Lozova raionul Strășeni (Rezervația Științifică Codru) – Căpriana (Manastirea Capriana, ocolul silvic Căpriana) – Chișinău.

Tematica excursiei: complexă, cultural-istorică, ecologică, geografică, literară și religioasă

Itinerarul traseului național:

Chișinău – Peresecina – Butuceni – Trebujeni – Orhei – Mănăstirea Curchi – Codrii – Chișinău – (prima zi),

Chișinău –Stăuceni- Cricova – Vadul lui Vodă – Chișinău- (a doua zi).

Transport: autocar până la 40 de locuri, cu 16, 11 și mai puține locuri, auto personal

Durata: 2 zile.

Acest itinerar turistic include localități demne de vizitat din raioanele:

Orhei, Criuleni, Călărași, Ungheni, Strășeni și mun. Chișinău

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Pe baza literaturii de specialitate studiate și cercetărilor în teren, putem concluziona că:

1. Republica Moldova și zona turistică Ungheni au toate condițiile naturale și economice pentru dezvoltarea turismului ecologic, care în armonie cu mediul ambiant va păstra și conserva potențialul turistic natural.

2. Atractivitatea este determinată în primul rând de faptul că teritoriul cercetat este conservat în starea sa naturală, aproape neschimbat uman. Gradul ridicat de peisaje cu un aspect estetic turistic favorabil.

3. Republica Moldova dispune de un potențial turistic deosebit, din păcate, în mare parte, nevalorificat. Atragerea unui număr sporit de turiști străini, poate contribui substanțial la majorarea volumului de încasări valutare și la realizarea unei eficiențe economice sporite a activității turistice. 4. Strategia dezvoltării și promovării ecoturismului trebuie să prevadă următoarele obiective:

– perfecționarea legislației turistice în conformitate cu cerințele pieței turistice, racordate la standardele europene;

– promovarea imaginii Republicii Moldova ca destinație turistică;

– dezvoltarea regională a turismului;

– sporirea nivelului de pregătire a cadrelor de specialitate și a calității serviciilor turistice;

– modernizarea tehnologică a industriei turistice prin utilizarea tehnologiilor informaționale.

În scopul valorificării cadrului natural, precum și al dezvoltării și promovării ecoturismului în Republica Moldova, propunem următoarele recomandări:

Instruirea și perfecționarea personalului implicat în prestarea muncii în

activitățile de ecoturism. Realizarea acestui obiectiv impune eliminarea sau reducerea personalului necalificat ce desfășoară o activitate în domeniul ecoturismului. Printre efectele pozitive ale implementării direcției strategice propuse pot fi evidențiate:

1. Conștientizarea localnicilor vis-à-vis de avantajele dezvoltării ecoturismului, instruirea și perfecționarea prestatorilor de servicii turistice, îmbunătățirea calității serviciilor prestate și crearea locurilor noi de muncă în mediul rural.

2. Crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea micului business în cadrul

mediului rural. Realizarea obiectivului va contribui la eliminarea barierelor în inițierea și organizarea afacerilor în domeniul ecoturismului, precum și la reducerea sărăciei și a fluxului migrațiunile din mediul rural.

3. Ameliorarea bazei tehnico – materiale pentru prestația ecoturistică.

BIBLIOGRAFIE

BORZA, Al.; LEPȘI, P. “ Octrotirea monumentelor naturii din Basarabia”, Chișinău 1999, p. 197-210.

BRAN, F.; SIMON, T.; NISTOREANU, P. Ecoturism. București: Economicã, 2000, 438 p.

BRAN, F.; MARIN, D.; SIMON, T. Economia turismului și mediului înconjurãtor. București: Editura Economicã, 1998. 279 p.

DRĂGULĂNESCU, IRINA-VIRGINIA. Ecoturism și turism rural. Manual de studiu individual. București: Universitatea Creștină Dmitrie Cantemir, 2010. 108p.

GUMOVSCHI, A. Dezvoltarea și promovarea agroecoturismului viticol și pomicol în Republica. Revista Noosfera, ULIM, N 9 , 2013. p.43-46.

MACARI, I. Turismul national – component important a economiei naționale. Simp. Șt.intern. “Sectorul servicilor în secolul XXI” Chișinău: Print-Caro, p.264-268.

NICOLAEV, L. “Arii protejate/Mediul ambient”, nr.4, august 2003, p.151-190.

NISTOREANU, P. Dezvoltarea durabilã și ecoturismul. București:Tribuna Economicã, 2009, 352 p.

ROȘCA, D. Strategii de marketing în dezvoltarea și promovarea

ecoturismului în Republica Moldova. Chișinău: Editura ASEM, 2008. 28 p.

SINEVSCAIA, N. Moldova Turistică – ghid. Chișinău:Tipografia Centrală 2010, p. 98.

SIMON, T., BRAN, F. Sistemul de factori poluanți în turism. București: Tribuna Economicã, 1998, 380 p.

BUTLER, R.; HALL, M; JENKIS, J. Tourism and recreation in rural areas, John Wiley and Sons, London, 1997

http://www.creeaza.com/afaceri/turism/Raporturile-dintre-turism-si-m862.php

www.turism.gov.md/index.php?pag=sec&id=39&l=

http://www.creeaza.com/afaceri/turism/LEGATURA-DINTRE-TURISM-SI-MEDI727.php

PENDUS, D. Raportul pracricei de licență, IES Ungheni, 2014 . 52p.

Anexa1. Analiza SWOT a domeniului turismului

Anexa 2.

Harta resurselor ecoturistice a Republicii Moldova

Anexa 3.

Unele imagini a traseului ecoturistic din zona de centru a Republici Moldova

Imaginea nr.1. Râul Nistrul

Imaginea nr.2 Parcul Național Orhei

Imaginea nr.3. Rezervația Științifică " Codru "