Strategia de Lansare a Produsului Soia Plenish, pe Piata Nationala Si Europeana

CUPRINS

1.Introducere…………………………………………………………………………………………………………………3

2.Marketingul produselor agricole………………………………………………………………………………..4

2.1.Ce ofera produsele din soia…………………………………………………………………………..7

2.2.Produse din soia……………………………………………………………………………………………..9

2.3.Strategii de piata………………………………………………………………………………………..12

2.4. Strategii de produs……………………………………………………………………………………13 2.5.Strategii de prețuri…………………………………………………………………………………17

2.6. Strategii promoționale………………………………………………………………………………..18

3. Etapele de dezvoltare a unui nou produs ………………………………………………………………………..21

3.1.Alegerea ideilor de noi produs………………………………………………………………………………..22

3.2.Analiza economica si comerciala a produsului…………………………………………………………23

3.3.Realizarea produsului…………………………………………………………………………………………….25

3.4.Comercializarea/ Lansarea produsului……………………………………………………………………..26

4.Produsele Pioneer……………………………………………………………………………………………………………….30

Legislația privind produsele alimentare și OMG-urile…………………………………………31

5.Strategia de lansare a produsului Soia Plenish pe piața natională și europeană…………………..33

6.Concluzii si recomandari………………………………………………………………………………………..40

Introducere

Produsele biotehnologice sunt foarte folosite în lume(mere,vin,brânză,uleiul,etc.)la fel că și organismele modificate genetice sunt utilizate în toată lumea,care sunt și ele la rândul lor tot produse biotehnologice(soia,porumbul,floarea-soarelui,răpită etc.)ce asigura un mai bun randament pe hectar,combat dăunătorii sau pentru a-fi mai folositoare în alimentație.

Când se vrea introducerea unui nou produs pe piață trebuie să se folosească câteva strategii de piață, de produs,de prețuri,etc.

Soia este una din cele mai utilizate plante din lume,are mare importantă pentru Europa,pentru această lucrare am ales Soia Plenish,fiind un produs nou și inovator, mult superioară celorlalte soiuri de soia.

Soia Plenish este un soi modificat genetic realizat de Pioneer care merge cu un pas mai departe.

Pe lângă toate avantajele oferite de clasică soia modificată genetic(rezistență la dăunători și ierbicide,randament mare la hectar)Soia Plenish conține 75% acizi esențiali Omega-3(acid oleic), un conținut cu 20% mai scăzut de acizi grași saturați decât în soia conventonala, și un conținut mai mic de 3% de acid linolenic.

Marketingul produselor agricole

Marketingul produselor agroalimentare este specializarea totala a marketingului in domeniul economic,marketingul agroalimentar a aparut datorita exansiunii si si dezvoltarii acestei aplicatii.

Ca o definitie pentru marketingul agroalimentar putem spune ca este un sistem economic ce urmareste mai multi pasi:promovarea produselor agroalimentare,stabilirea preturilor produselor,realizarea distributiei,organizarea planului de distributie.Toate acestea trebuies atent tinute in parametrii deja stabiliti, si mentinerea relatiilor bune cu clientii si ascociati sau actionarii.

Marketingul alimentar face referire directa, atat la activitatile de productie cat si cele de comercializare de produse agricole,dar si produsele de natura animal.Este un circuit complex care cuprinde intreg cursul al produselor agroalimentare,de la programarea si organizarea producerii de produse agroalimentare,finalizarea productiei agricole,aceasta faza merge ce produsele finite, alimentare ajung pe masa consumatorilor.

Dezvolarea marketingului produselor agroalimentare este la fel ca si in celelalte cazuri,fiind direct proportional cu exapnsiunea sectoarelor alimentare si agricole,pe piata mondiala, si cautarea unor noi metode de alimente modificate,pentru a asigura hrana populatiei,cantitativ, cat si pentru o mai mare varietate de produse mai sigure din mai multe puncte de vedere.

In perioada contemporana, in marketingul se incerca integrarea domeniilor agricole si alimentare,fapt ce a ajutat la dezvolatarea si foarte bine organizarea marketingului agroalimentar.

In mai multe domenii ale economiei,se gaseste o foarte stransa legatura intre companiile producatoare directe si cele ce asigura distributia.La aceasta cooperare si integrare se numara mai multe forme de companii:unele care se bazeaza pe stranse relatii cu participanti,corporatii mari,sau organizatii ce detin monopolul pe tot cursul canalului de marketing agroalimentar.Acest fenomen este dovada adaptarii marketingului in firmele implicate in indeplinirea si comercializarea produselor agroalimentare,dar si realizarea scopului pe care trebuie sa o indeplineasca in activitatile companiei.

Globalizarea economiei si a pietei s-a raspandit si intensificat,comertul cu produse agricole si alimentare transgenice,se intensifica la unele tari,chiar si peste granitele nationale,facandu-se prezente tot mai mult la nivel regional,chiar si la nivel mondial.

Asistăm, astfel, la un fenomen de creștere a distanței dintre locul de producție și locul de consum, cu efecte asupra modificării obiceiurilor de consum ale populației. În aceste condiții, marketingul are rolul de a asigura aducerea produselor alimentare în locul și forma dorită de consumator, ceea ce impune firmelor un efort susținut de adaptare la specificul diferitelor piețe.

Astfel,locul de productie fata de locul de consum al produsului creste in continuu,cu mari efecte asupra obiceiurilor de consum ale populatiei.Marketingul ajuta la toate aceste schimbari,pentru ca toti consumatorii sa poata avea produsele alimentare in locul si in forma necesara ca consumatorii sa fie atrasi de produs,acest lucru necesita un efort suplimentar din partea firmelor,pentru adaptare la cerintele consumatorilor,de pe diferite piete .

Marketingul agroalimentar este intr-o continua schimbare si perfectionare,deoarece nu poate tine pasul doar cu comportamentele consumatorilor dintr-o anumita zona locala,regional sau nationala.Populatia este mereu in schimbare,mereu cu alte dorinte si noi trendu-uri,chiar si in alimentatie,oamenii incearca diferite alimente specifice altor popoare,sau imprumuta obiceiuri de la alte personae de a schimba sau a folosi produse noi sau total schimbate.

Din aceasta cauaza firmele sunt cele ce trebuiesc sa fie atente la toate dorintele consumatorilor si sa incerce sa faca totul cat mai pe gustul lor.

Specializari ale marketingului,cum ar fii marketingul intern si international,isi gaseste loc si in marketingul agroalimentar,fiind foarte apreciate si importante in cunoasterea cerintelor consumatorilor finali, a mediului in care actioneaza, o negociere mai usoara si inceperea operatiunilor comerciale,avand ca beneficii riscuri mult mai mici, raspandirea peste granitele nationale, avand ca scop selectia si prospectarea unor noi strategii de piata,de adaptare la noi segmente de pe piata.

În ceea ce privește domeniul de aplicare, marketingul produselor agroalimentare, vizează acele produse agricole (animale sau vegetale) care sunt destinate alimentației umane. Astfel, nu fac obiectul acestei specializări a marketingului produsele agricole improprii consumului uman, care sunt destinate nutriției animalelor sau sunt utilizate pentru însămânțare și material săditor.

Dezvoltarea marketingului agroalimentar a avut loc concomitent cu dezvoltarea economiei în general, a sectoarelor agricol și alimentar, în special. Nivelele diferite de dezvoltare economic înregistrate de statele lumii se reflectăîn etape diferite de dezvoltare a marketingului, implicit a marketingului agroalimentar. În ceea ce privește legătura dintre dezvoltarea economicăîn general și dezvoltarea sectoarelor agricol și alimentar, este de remarcat că dezvoltarea sectorului agricol și alimentar nu înregistrează aceeași rată de creștere cu cea înregistratăde economia în ansamblu. În țările în care se înrgistreazărate de creștere pozitive ale economiei în general, ponderea ce revine sectorului agricol și alimentar în totalul rezultatelor economice este în scădere. Acest fapt este determinat de natura nevoilor cărora se adresează, cu preponderență, produsele agricole și alimentare. Adresându-se în special unor nevoi fiziologice,cererea pentru aceste produse înregistrează o elasticitate scăzutăîn raport cu veniturile populației.

Astfel, dezvoltarea economic global și în consecință creșterea veniturilor populației, determină creșterea cheltuielilor pentru alte categorii de bunuri (care se adresează unor nevoi superioare) și într-o mai mică măsură a cheltuielilor pentru produsele agroalimentare. În schimb, în perioadele de criză, întreprinderile din industria agricolă și alimentară, nu sunt supuse acelorași riscuri ca întreprinderile ce oferă pe piață bunuri și servicii destinate unor nevoi secundare. În țările dezvoltate totalitatea proceselor ce vizează aducerea produsului agricol de la exploatația agricolă pe masa consumatorului final, se desfășoară de-a lungul filierelor de produs. Organizarea acestora vizează asigurarea satisfacției consumatorilor, prin prisma calității, diversității, prețurilor și a locului de distribuție a produselor agroalimentare, precum și apărarea intereselor agenților aflați pe filieră. Obiectivele funcționării filierelor sunt: asigurarea securității și siguranței alimentare a populației, creșterea productivității întreprinderilor implicate, precum și a competitivității pe piață, promovarea cercetării științifice, inovarea și protecția mediului. De-a lungul filierelor, agenții implicați încearcă să găsească cele mai bune metode de gestiune a producției și distribuției produselor agricole.

Ca rezultat al procesului de adaptare continuă a ofertei de produse agroalimentare la exigențele în continuă creștere ale consumatorilor, se observă tendința de preluare a tot mai multor operațiuni de transformare a produsului agricol în produs alimentar, de către industria alimentară. Se reduce, astfel, considerabil timpul alocat de către consumator pentru prepararea hranei și implicit se asigură o structură sortimentală a ofertei de produse agroalimentare cât mai apropiată de gusturile consumatorilor.

De asemenea, o tot mai mare pondere din oferta de produse alimentare tinde să se transforme din produse de masă, nediferențiate, în produse diferențiate, adresate anumitor segmente de consumatori. Au apărut, astfel, așa numitele produse nutriționalea căror valoare nutritivă este corectată, pentru a servi nevoilor anumitor segmente de consumatori. Apariția produselor nutriționale este rezultatul adoptării de către firmele din sectoarele agroalimentare a unor strategii de piață diferențiate sau după caz, concentrate.

Pe de altă parte, în țările mai puțin dezvoltate, procesul de transformare a produselor agricole la nivel industrial cuprinde un număr mai mic de etape, urmând ca, pentru a putea fi consumate, celelalte operațiuni de prelucrare să se realizeze în bucătăria consumatorului. Acest fapt, se explică nu doar prin nivelul insuficient de dezvoltare a industriei alimentare, ci, mai ales, prin nivelul de trai mai scăzut al populației, produsele cu un grad ridicat de prelucrare, nefiind accesibile datorită prețului superior în comparație cu prețul produselor supuse unor transformări simple. De asemenea, în aceste țări, integrarea proceselor de producție / comercializare a produselor agricole și alimentare se aflăîn fază incipientă.

De exemplu, în România, lanțul de marketing agricol și alimentar este fragmentat. Această fragmentare generează dificultăți procesatorilor și comercianților de produse alimentare, care se află în imposibilitatea de a-și asigura cantități suficiente de produse de calitate consecventă și acceptabilă, de pe piața românească.În aceste condiții, produsele românești pătrund foarte greu pe piețele formale, cea mai mare parte a producției ajungând pe piețele țăranilor. Integrarea proceselor de producție și comercializare a produselor agricole și alimentare ar putea rezolva aceste aspecte, ducând astfel, la reducerea exporturilor și relansarea agriculturii românești. Datorită importanței sale, integrarea la nivelul lanțului alimentar a făcut și continuă să facă obiectul măsurilor politice legislative de la nivelul UE și, implicit, din România.

Ce oferă produsele din soia

Pe lângă aportul de proteine și ulei, soia conferă câteva beneficii majore pentru sănătate. Beneficiile consumatorilor de proteină din soia au fost bine documentate și se obțin efecte benefice evidente:

scăderea nivelului colesterolului sanguin – descreșterea incidenței maladiilor cardiovasculare;

reducerea incidenței osteoporozei și menținerea densității osoase în procesul de îmbătrânire;

atenuarea simptomelor pre și post-menopausale;

scăderea incidenței unor forme de cancer, în special a cancerelor de prostată și de colon.

Specialiștii recomandă consumul a 25 de grame de proteină de soia pe zi, ca parte a unei diete sărace în grăsimi saturate și colesterol, ce poate reduce riscul de boli cardiovasculare.

În țara noastră, pâinea reprezintă alimentul de baza, în special pâinea albă, fiind, din păcate un aliment dezechilibrat din punct de vedere nutritional. Astfel, o soluție fericită de a crește valoarea nutrițională a acesteia ar fi reprezentată de adaosul proteinelor de soia cu înalta valoare biologică. Proteină din soia este bogată în aminoacidul lizină, iar glutenul din grâu este bogat în aminoacidul cisteină. Această combinație dintre proteină de soia și cea de grâu realizează o echilibrare nutritională ideală, oferind consumatorului acești doi aminoacizi esențiali indispensabili sănătății.

În timp ce proteină din soia este considerată a fi principalul agent cauzator al efectelor benefice menționate mai sus, alți constituienti din soia au efecte la fel de remarcabile asupra sănătății.

Soia poate fi folosită:

în prevenirea cancerului;

în tratamentul împotriva bolilor cardiovasculare și ale metabolismului lipidic;

pentru îmbunătățirea statusului antioxidant;

pentru îmbunătățirea sistemului imunitar;

în lupta cu osteoporoza și bolile osoase;

în tratamentul împotriva diabetului și a obezității;

împotriva neurodegenerescenței.

Specialiștii recomandă dietă cu soia în mai multe afecțiuni. De exemplu, făină de soia este un aliment valoros pentru bolnavii de diabet, guță, reumatism, demineralizare, tulburări ale metabolismului lipidic, dereglări de creștere și anemie. O dietă bogată în soia combate boli grave precum: hepatită, astenia, surmenajul sau cancerul de san. Și cei care sunt în convalescență se refac mai repede dacă mănâncă preparate din soia. În Japonia, de pildă, femeile includ în rația cotidiană soia și, astfel, depășesc mai ușor perioada menopauzei. Nutriționiștii cred că această performanță se datorează hormonilor vegetali existenți în bobul de soia, care înlocuiesc cu succes procentajul scăzut al hormonilor estrogeni, secretati de organismul femeilor aflate în această etapă. Pentru femeile tinere, soia este un protector împotriva cancerului de san

Antioxidanții sunt compuși naturali care protejează organismul împotriva radicalilor liberi, substanțe care atentează la sănătatea organismului. Se găsesc în legume, fructe, lactate, plante medicinale și carne albă și ajută la menținerea sănătății celulare. Și soia are un conținut ridicat de antioxidanți, numiți izoflavone care mențin echilibrul hormonal. Nutriționiștii mai recomandă soia pentru prevenirea cancerului de colon, de san sau de prostată. Tot izoflavonele reușesc să scadă nivelul colesterolului "rău” (HDL) și să mențină un nivel normal al colesterolului "bun” ( LDH) .

Când vorbim de substanțele indispensabile organismului nostru (lipide, glucide, carbohidrați, proteine și fibre), trebuie să știm ce conține fiecare tip de aliment și efectele sale asupra organismului. În cazul soiei, nutriționiștii o recomandă drept o sursă valoroasă de proteine vegetale, de energie, care contribuie la reconstrucția celulară și asigura echilibrul hormonal. Un bărbat are nevoie, zilnic, de 70 g de proteine, o femeie de 55 g, iar copiii, pentru că sunt în creștere, trebuie să mănânce cam 60 g. În porția zilnică a adolescenților intră însă 90 g de proteine, fără de care organismul lor nu s-ar dezvoltă armonios. Proteina existentă în soia combate atrofierea mușchilor, uscarea pielii și lipsa de energie. Lipidele vegetale din soia mențin colesterolul bun la niveluri optime, iar glucidele, adică grupa carbohidraților, sunt surse esențiale de energie care, dacă nu sunt folosite, se depozitează în ficat și în mușchi.

In prezent, pe piață, sunt două sortimente de soia: modificată genetic și conventională (nemodificată). De regulă, cea modificată genetic este stropită cu o cantitate mai mică de erbicide si pesticide. Dacă pe eticheta produselor modificate genetic nu se menționează acest lucru, soia conventională se poate recunoaște după sigla de pe ambalaj. Se presupune că tipurile de soia modificată genetic, ar dauna sănătății, dar niciun studiu nu a demonstrat acest lucru. Riscurile potențiale sunt: toxicitate, alergii, rezistență la anumite antibiotice. Testele au arătat însă, că, până în prezent, soia modificată genetic nu este periculoasă pentru organism. Din ianuarie 2007, culturile de soia modificate genetic sunt interzise în România.

Produse din soia

Datorită proprietăților lor funcționale unice, produsele pe bază de soia au devenit ingrediente foarte bune pentru a fi utilizate în majoritatea proceselor alimentare. Utilizarea proteinei din soia ca materie primă sau ca supliment a ajuns în majoritatea produselor alimentare. S-au creat tehnologii noi de prelucrare și s-au îmbunătățit cele existente pentru obținerea unor produse cu o gamă largă de proprietăți adaptabile la diferite sisteme alimentare. În plus față de aceste proprietăți funcționale calitatea nutritivă excepțională a proteinei din soia a căpătat o importanță deosebită în ultimii ani.

Una din categoriile de produse alimentare în care s-a extins utilizarea produselor din soia este cea a produselor de panificație. Vă vom prezenta în continuare avantajele și modul de utilizare a produselor din soia în Industria Alimentară și în special în produsele de panificație.

Modul în care este procesată soia și derivatele din soia influențează proprietățile funcționale și nutritive ale produselor finite și utilizarea lor în produsele de panificație. Boabele de soia sunt curățate, sfărâmate, decojite, condiționate și transformate în fulgi. Acești fulgi pot fi procesați ulterior pentru obținerea produselor integrale sau pot fi supuși extracției cu solvent (de obicei cu hexan) din care rezultă 95% ulei de soia și fulgi de soia degresați. După îndepărtarea amestecului solvent – ulei, masa rămasă este supusă unei operații de desolventizare care are drept scop eliminarea urmelor de hexan și ulei din fulgii respectivi.

Fulgii de soia degresați sunt apoi tratați termic prin injecție de abur sub presiune. Această operație are ca efect denaturarea proteinelor și inactivarea enzimelor, în special a factorilor antinutritivi din soia, modificarea culorii și aromei fulgilor. Prin controlul parametrilor temperatură și timp de tratare termică se pot obține o gamă largă de produse.

Prin acest proces tehnologic se pot obține mai multe tipuri de produse, principale patru tipuri de produse sunt :

Făina de soia integrală conține toate lipidele existente în mod normal în soia și este tratată pentru inactivarea enzimelor și factorilor antinutritivi.

Făina de soia activă enzimatic este un produs din care s-au îndepărtat grăsimile prin extracție cu solvent și apoi este tratată la temperatură medie, astfel încât enzima lipoxigenază să rămână activă.

Făina de soia degresată conține circa 1% lipide și a fost tratată termic pentru inactivarea enzimelor.

Produsele cu adaos de lipide se obțin prin adăugarea în diverse proporții a uleiului de soia și /sau lecitinei în făina de soia degresată.

Fig.2.2.1 Produse obtinute din soia

2.3. Strategii de piață

Strategia de piață reprezintă cel mai important pas al strategiei generale de dezvoltare a unei firmei, prin care se face un raportul intre comapanie si mediul in care isi va desfasura activitatea..

Se poate spune,ca strategia de piata este nucleul marketingului.Pozitia centrala a strategiei de piata este rezultatul direct a viziunii marketingului,eficienta maxima si indeplinirea cerintelor de consum,o face nucleul marketingului. Deoarece piața reprezintă terenul afirmării acestor cerințe, strategia de piață se află în directă legătură cu obiectivele majore ale firmei.

Fiind cel mai important pas al marketingului,strategia de piata,reprezinta cel mai important punct de plecare si legatura cu toate celelalte strategii.Doar daca avem o piata tinata bine stiuta,de firma si obiectivele ce tin de indeplinit,se pot stabili, exact activitatiile concrete ale firmei.

Elaborarea strategiei de piață a firmei presupune parcurgerea următoarelor etape: elaborarea misiunii firmei, analiza mediului intern, analiza mediului extern, analiza SWOT, formularea obiectivelor, elaborarea strategiei. Principalele tipuri ale strategiilor de piață, sunt prezentate în tabelul 2.3.1.

Tabelul 2.3.1Principalele tipuri ale strategiilor de piață (Florescu, C.1992)

2.4 Strategii de produs

Strategia de produs este subordonată strategiei de piață și corelată custrategiile de preț, de distribuție și de promovare. Principalele obiective ale strategiei de produs sunt:

Consolidarea poziției produsului în cadrul actualelor segmente de consumatori.

Creșterea gradului de pătrundere în consum a unui anumit produs.

Sporirea gradului de răspândire pe piață a produsului prin atragerea de noi segmente de utilizatori.

Diferențierea față de produsele similare sau apropiate ale altor producători sau distribuitori.

O mai bună poziționare în cadrul gamei și creșterea cotei de piață a produsului.

În realizarea acestor obiective strategia de produs este condiționată de:

potențialul uman, material și financiar al firmei;

de natura bunurilor ce se realizează de firmă;

de poziția pe piață sau pe piețele pe care funcționează firma și profilul ei de ansamblu.

Strategia politicii de produs se realizează pe trei căi principale:

Dimensionarea și diversificarea gamei de produse.

Adaptarea structurii gamei de produse.

Înnoirea sortimentală a produselor.

În legătură cu dimensiunile și structura gamei de produse strategia are în vedere diversificarea sortimentală și selecția sortimentală. Elementul principal care polarizează efectele acestei strategii îl constituie selecția produselor. Aceasta se realizează pe două căi:

eliminarea produselor cu un grad ridicat de uzură morală și a celor ce reprezintă o cerere scăzută.

simplificarea gamei, prin micșorarea lărgimii ori a profunzimii acesteia.

Această situație apare fie ca urmare a unei diversificări exagerate a gamei, fie datorită existenței în interiorul gamei a unor produse neeficiente, cu rentabilitate scăzută.

Tabelul 2.4.1Alternative strategice ale politicii de produs (Balaure, 2004)

Diversificarea gamei face posibilă lărgirea pieței, pătrunderea pe noi piețe.

Diversificarea gamei în condițiile creșterii ciclului de viață al produselor se sprijină pe un arsenal deosebit de bogat concretizat în multiplicarea tipodimensiunilor, a modelelor, a nuanțelor coloristice, a ambalajelor, a elementelor acorporale ale produselor. Diversificarea gamei se realizează pe orizontală, verticală și pe laterală.

Adaptarea structurii gamei la cerințele consumatorilor se referă la politica firmei față de piață, la adaptarea la o anumită piață, la anumite categorii de cumpărători.

Este vorba de o adaptare calitativă, de o diferențiere calitativă și de stabilitate calitativă. Cu alte cuvinte, e vorba de un nivel calitativ superior al produselor. Adaptarea produselor implică:

– modificări tehnico – constructive;

– modificări funcționale;

– modificări în service-ul produselor.

Strategia adaptării găsește o soluție de largă aplicabilitate în strategia diferențierii calitative a produselor și serviciilor.Este vorba de atingerea unui anumit nivel calitativ al produselor și de diferențierea calității în raport cu cerințele diferite ale anumitor segmente de cumpărători.

Elementele de diferențiere sunt multiple și vizează:

îmbunătățirea funcționalității;

creșterea domeniului de utilizare;

simplificarea modalităților de folosință;

calitatea materialelor din care provin și estetica produselor.

Alternativele strategice adoptate de întreprindere trebuie riguros corelate cu etapa din ciclul de viață al produselor, precum și cu potențialul întreprinderii și imaginea acesteia, fără a fi neglijate nici așteptările consumatorilor. În acest context, întreprinderea va adopta orientări strategice diferențiate la nivelul fiecărei etape a ciclului de viață pe care produsele îl parcurg pe piață. În fiecare etapă a ciclului de viață al produsului, întreprinderea trebuie să aibă în vedere principalele elemente ale mediului de marketing – vânzări, profit, clienți, concurenți – precum și variabilele mixului de marketing – produs, preț, promovare, distribuție – care contribuie în mod decisiv la procesul elaborării strategiilor adecvate (tabelul 2.4.2).

Tabelul 2.4.2Influențe ale ciclului de viață al produsului asupra elementelor pieței, obiectivelor și strategiilor de marketing (Evans, J.,1990)

Strategiile de produs pot fi clasificate și în funcție de scopul urmărit de întreprindere. Se diferențiază în funcție de acest criteriu: strategii de creștere și strategii de selecție. Strategiile de creștere vizează extinderea activității întreprinderii, prin pătrunderea pe noi piețe, prin diversificarea produselor, prin atragerea unor noi segmente de consumatori etc. Strategiile de selecție se concretizează în alegerea, din portofoliul de produse al întreprinderii, a celor mai profitabile produse, precum și în alegerea celor mai profitabile piețe – din punctul de vedere al întreprinderii.

În concluzie, crearea de noi produse constituie suportul vital pentru viitorul întreprinderii, iar întreprinderile care nu realizează produse noi se expun unui pericol foarte mare, întrucât produsele lor sunt vulnerabile la schimbările preferințelor consumatorilor, la progresele tehnologiei, precum și la reducerea ciclului de viață al produselor și la intensificarea concurenței interne și externe.

2.5 Strategii de prețuri

Strategia de preț este o componentă a politicii globale de marketing și are în vedere folosirea eficientă a prețurilor, ca instrument de promovare a dezvoltării întreprinderii, penetrarea pe piață, promovarea produselor, asigurarea unui profit precum și creșterea eficienței întregii activități.

Philip Kotler prezintă un tabel foarte sugestiv (tabelul 1.5.1), al strategiilor posibil de urmat, având la bază cele trei situații distincte:

Tabelul 2.5.1. Tipologia strategiilor de preț (Ph. Kotler, 1997)

– strategiile aflate pe diagonala principală reprezintă opțiunile de bază care coexistă concomitent pe aceeași piață;

– strategiile aflate în partea superioară a diagonalei constituie de fapt modalități prin care se încearcă atragerea cumpărătorilor pretinzându-se aceeași calitate dar la prețuri corespunzătoare mai mici.

-strategiile aflate în partea inferioară a diagonalei reflectă stabilirea unor prețuri prea mari în comparație cu o calitate percepută ca fiind nesatisfăcătoare.

Tabelul 2.5.2 Alternative strategice în funcție de raportul calitate-preț (Adaptare după Ph. Kotler, 1997)

2.6. Strategii promoționale

Strategiile promoționale pot fi diferențiate în funcție de mai multe criterii.

1.După obiectivele globale ale activității promoționale, firma poate opta pentru:

– promovarea imaginiisale în cadrul mediul extern. Se pot avea în vedere două variante strategia de promovarea a imaginii și strategia de extindere aimaginii.

-promovărea exclusivă a produsuluioferit pieței.

2. După modul de desfășurare în timp, firma poate opta pentru:

-activitate promoțională permanentă, care presupune eforturi financiare deosebite;

-activitate promoțională intermitentă, cauzată de factori de sezonalitate, de anumite situații conjuncturale etc.

3. În funcție de structurile pieței, se poate adopta:

-strategie promoțională ofensivă, care presupune utilizarea tuturor mijloacelor promoționale, precum și un buget considerabil;

-o strategie promoțională de apărare (defensivă)în situațiile în care evoluția;

pieței indică o stagnare sau un declin în ciclul de viață al produsului, iar concurența este deosebit de puternică.

4.După rolul activității promoționale, firma poate adopta fie pentru:

-strategie promoțională concentrată, efortul promoțional îndreptându-se spre un singur segment de piață;

-o strategie diferențiată, în cadrul căreia își va adapta acțiunile potrivit caracteristicilor fiecărui segment de piață în parte;

-o strategie nediferențiată, prin care să se adreseze întregii piețe;

5.După sediul activității promoționale se poate opta fie pentru organizarea acestei activități cu surse proprii, fie apelând la firme specializate.

2.7. Strategii de distribuție

Strategiile distribuției reprezintă un sistem de opțiuni și acoperă o arie largă, care vizează alegerea canalelor, selectarea formelor de distribuție având în vedere al amploarea distribuției, gradul de participare al firmei la procesul de distribuție, gradul de control al distribuției, gradul de elasticitate al aparatului din activitățile de distribuție, logistica mărfurilor.

1. Alegerea canalelor – în funcție de natura produselor care fac obiectul distribuției, mijloacele de transport sau bunurile de consum, strategia poate opta sau poate alege distribuția directă respectiv producător-beneficiar.

2. Alegerea formelor de distribuție – intâlnim 3 feluri: distribuție selectivă, distribuție extensivă și distribuție exclusivă.

3. Gradul de participare al firmei în procesul distribuției – intreprinderea poate găsi în activitatea de difuzare a producțiilor, distribuție prin aparatul propriu sauexclusiv prin intermediari și pote adopta și varianta folosirii atât a aparatului propriucât și a intermediarilor.

4. Gradul de control asupra distribuției are în vedere un control total sau un control parțial. Acest control poate fi un control ridicat, mediu sau scăzut.

5. Gradul de elasticitate se referă la rețetele de distribuție prin formele de comercializare pe care le practică.

6. Logistica mărfurilor – strategia se referă la alegerea celor mai eficiente căi de transport, depozitare, stocare, aprovizionare, etc.

3. ETAPELE DE DEZVOLTARE A UNUI NOU PRODUS

Procesul de dezvolatare a unor noi produsi,a dus la unirea mai multor etape necesare,care parcurse sa fie mai usor la dezvoltarea produsului. Deși, în general, punctul inițial de dezvoltare de noi produse și generarea ideilor de noi produse, iar cel final lansarea pe piață, în cea mai mare parte a studiilor realizate nu există un consens cu privire la numărul și denumirea etapelor acestui proces. Procesul de dezvoltare al noului produs trebuie trecut prin mai multe etape,pentru a se evita erorile si a scadea sansele de nereusita.

Cooper și Kleinschmidt(1986) au arătat că doar 2% dintre toate produsele noi lansate pe piata au fost supuse tuturor etapelor.

Procesul de lansare și dezvoltarea pe piață a noilor produse este ori indreptat spre indeplinirea anumitor obiective. Studiul a identificat principalele roluri strategice atribuite noului produs: menținerea imaginii de inovator de către 46% dintre întreprinderile investigate, apărarea poziției pe piață (44%), construirea unui cap de pod pentru a asigura pătrunderea pe o nouă piață (33%), valorificarea unei tehnologii într-un nou mod (27%) și valorificarea la maximum a sistemului de distribuție (24%).

3.1.Alegerea de potentiali noi produsi

Pentru realizarea produselor noi este necesară punerea în valoare a unui întreg portofoliu de idei care pot venii din interiorul companiei sau din afara.

Ideile rezultate anterior sunt supuse unui proces de sortare, pentru eliminarea celor slabe,cele ce nu aduc un plus,reținerea acelor idei care se vor transformă în produse eficiente din punct de vedere economic.

Din cauza numărului substanțial de idei ce trebuie selectate, adesea în practică, se realizează o alegere în două subetape. În prima fază, ideile sunt evaluate pe baza unui număr mic de criterii pe care trebuie neapărat să le îndeplinească, urmând apoi o evaluare a lor în funcție de criteriile pe care ar fi de preferat să le îndeplinească (Crawford, 1997).

Astfel, se realizează mai întâi o selecție preliminară, ideile fiind analizate în termenii potențialului de piață și a capacității firmei care urmează să producă și să comercializeze noul produs.

Ideile care trec de această faza sunt supuse unui proces complet de sortare. Ele sunt evaluate și analizate sistematic pe baza unui număr mare de criterii: criterii referitoare la întreprindere, piață, concurenți, mediu. În acest sens se parcurg următorii pași:

1.     stabilirea criteriilor de evaluare – identificarea unui numitor comun în ceea ce privește adoptarea deciziilor;

2.     stabilirea coeficientilor de importantă – criteriile stabilite în pasul anterior au importantă diferită în cadrul procesului decizional;

3.     stabilirea corespondenței dintre idee și posibilitățile firmei – pentru fiecare criteriu în parte;

4.     multiplicarea factorilor de ponderare cu punctajul acordat fiecărui criteriu – obținându-se în acest mod scorul pentru fiecare idee de produs.

Scorul obținut reprezintă o unitate de măsură pentru decizia de urmărire în continuare sau de abandonare a ideii de produs analizat. Acest lucru se poate realiza în două moduri:

prin stabilirea anterioară a unui nivel de evaluare ce trebuie atins fie de scorul final, fie de anumite criterii de evaluare de către fiecare idee selectată;

prin ierarhizarea ideilor și selectarea celor care au obținut cele mai mari scoruri.

Modelul de mai sus,scoring cum se mai numeste,are avantajul de a ajuta compania care poate stabilii exact criteriile de evaluare in functie de situatie.Nu este un model perfect deoarece este subiectiv,si asa rezultatele obtinute,nu sunt mereu cele asteptate.Pentru a evita erorile,avem doua tipuri cel mai des intalnite:

de respingere a unor idei bune, atunci cand compania nu este destul de abila pentru a vedea potentialul de viitoar al ideii;

de acceptare a unor idei slabe, lipsite de valoare, de pe urmă cărora firma poate înregistra:

un eșec absolut – veniturile obținute din vânzarea unui nou produs sunt mai mici nu doar decat asteptarile,si nici macar nu acopera cheltuielile

un eșec parțial – veniturile obținute din vânzarea noului produs acoperind in totalitate cheltuielile de pe tot procesul;

un eșec relativ – firma obținând un profit, dar rata rentabilității noului produs fiind sub cea normală.(Kotler, 1980)

Ideea sau ideile de produs nou găsite trebuie să facă obiectul unei evaluări, al unei filtrări. După o prima triere grosieră, ideile rămase sunt supuse unor grile diferite de fezabilitate: una tehnică, altă de marketing și altă financiară.

3.2 ANALIZA ECONOMICĂ ȘI COMERCIALĂ A PRODUSULUI

Conceptele de produs reținute, validate și ameliorate constituie în continuare obiectivul unui studiu de fezabilitate economico-financiară și comercială.

Daca strategia de marketing si definirea produsului sunt finalizate, se pot face teste care sa arate economia pe o perioada scurta. Analiză economică reprezintă o etapă importanta pentru viitorul proiectului, în funcție de rezultatele obținute luându-se decizia de a continuă sau abandona dezvoltarea noului produs. Ea presupune:

aproximarea volumului valoric al vânzărilor noului produs;

aproximarea tuturor costurilor pe care le angajează ( de producție propriu-zise, de ambalare, manipulare și transport, de marketing, de cercetare, etc. )

aproximarea profitului noului produs in cea mai apropiata perioada.

Pentru un plan al vanzarilor,firma trebuie sa analizeze produse asemanatoare din comert,pentru a stabili un cost si un pret pentru produs, apoi pentru a-se gandii la o vanzare minima si maxima uterioara a produsului.Doar asa se pot efectua costuri si la sfarsit profit,in functie de evolutia financiara a produsului.

Prima informație necesară în realizarea analizei economice se referă la caracteristicile segmentului de piață pe care firma îl va ținti. Trebuie stabilite mărimea și potențialul acestui segment și ale concurenței, precum și puterea/performanțele acestor concurenți, pentru că ulterior, să poată fi decisă poziționarea.

Pentru lansarea unui nou produs trebuiesc stabilite costurile de dezvoltare si marketing,iar apoi cautate mai multe ideii de a patrunde pe piata.Pe aceasta intrare pe piata se va gandii si volumul vanzrilor sau cota de piata,aici se poate decide daca proiectul este de viitoar si se poate face profit,iar daca nu se abandoneaza si se incearca o alta sursa.

Introducerea de noi produse pe piață reprezintă o oportunitate de investiții pentru firme și este esențial că astfel de oprtunitati să fie evaluate prin prisma tuturor celorlalte utilizări posibile ale resurselor firmei. În mod normal, o firma are o gama foarte variată de oportunități de investiții, și deci, trebuie să găsească un numitor comun pentru a putea stabili o ordine a preferințelor în ceea ce privește aceste proiecte distincte. În acest scop, tehnică DCF (discounted cash flow) a fost larg răspândită.

Principiul de baza al acestei tehnici îl reprezintă recunoașterea faptului că în prezent, este disponibilă și se poate investi o suma de bani care va genera un flux de câștiguri viitoare.

Astfel, 1 Euro investit astăzi, va valora 1.10 Euro peste un an, dacă rată de recuperare a investiției este de 10% an. Invers, 1 Euro primit peste un an, valorează doar 0.90 Euro astăzi, dacă poate fi investit cu o rată de 10%. Aplicând tehnică DCF se pot face comparații directe între oportunitățile de investiții cu cash-flow-uri viitoare distincte, și se selectează aceea cu cea mai mare valoare netă prezența. Bineînțeles, această metodă nu este infailibilă, dat fiind faptul că depinde de acuratețea cu care se fac previziunile cash-flow-urilor viitoare.

3.3 REALIZAREA PRODUSULUI

Crearea produsului reprezintă etapă în care conceptului de produs capătă o formă fizică. Etapă comportă patru faze: stabilirea detaliilor tehnice, crearea designului produsului, alegerea mărcii, proiectarea ambalajului.

Stabilirea detaliilor tehnice

Conceptul de produs în sens tehnic nu este identic cu sensul acestuia în accepțiunea de marketing unde sistemul de referință este mai larg, datorită opticii de abordare a produsului.

Caietul de sarcini transpune în tehnici ansamblul de atribute ale conceptului de produs: performanță ( viteză, rezistență, durata de viață, etc), caracteristicile fizico-chimice economice. Biroul de proiectare, pe baza acestor informații, concretizează conceptul sub formă unei machete sau a unui prototip.Asupra prototipului se vor face mai multe teste pentru a verifica starea de durabilitate si daca este din punct de vedere tehnic compatibil. Se selectează prototipul și se verifică dacă funcționeză normal.

Se produce în continuare seria zero care va fi supusă atât unor teste în interiorul întreprinderii, cât și în exterior. În al doilea caz vor fi implicați în realizarea testului consumatori, alte persoane implicate în procesul de cumpărare ( prescriptori, distribuitori, decidenți, cumpărători), laboratoare independente de verificare și atestare a calității, asociații ale consumatorilor și ecologiste.

Crearea designului produsului

Un alt mod de a distinge un produs îl constituie designul sau. Designul este unul din punctele tari pe care le poate avea o companie,iar asta datorita unui marketing bine pus la punct. Un design bun nu atrage doar atentia vizuala, ci se face si placut si mai usor de cumaprat. Un design bun este atent si la forma si impactul vizual creat, dar creează un produs care este ușor de folosit și reparat, sigur, simplu, economic de produs și distribuit.

Designul produsului difera fata de natura lui si mai ales de segmentul catre care doresti sa te adresezi. Lucruri importante : produsele cu formă și structuri stabile, echipamente, bunurile de consum. O importantă redusă au: produsele chimice, minereuri, produsele agricole, formele fizice impuse sau ale unor norme etice.

Realizarea designului unui produs parcurge o serie de etape cum ar fi următoarele (Tabelul 3.3.1):

Tabelul 3.3.1Realizarea designului unui produs

Testul control este derulat atunci când firma nu-și permite timpul sau cheltuielile necesare pentru o verificare pe o piață standard, sau, din anumite motive, nu dorește să-și altereze concurență despre potențialul unui nou produs.

Compania colaborează cu o firma specializată în studii de piață care ține sub observație un panel de magazine în care se comercializează produsul. Testele controlate sunt preferate celor standard atunci când:

produsul nu prezintă un risc comercial mare;

concurență acerbă face necesară accelerarea lansării;

există riscul distorsionării rezultatelor testelor de către concurenți;

firma are nevoie de informații de marketing referitoare la o zona restrânsă;

există anumite constrângeri financiare.

Stimularea: în cadrul acestui tip de testare, participantul este, de obicei, adus într-o locație, unde produsul este prezentat și dispus într-un aranjament similar celui din magazin.

COMERCIALIZAREA / LANSAREA PRODUSULUI

Lansarea pe piață a noului produs necesită elaborarea unui program de marketing, care să conțină modul concret de realizare a acestui proces, începând cu reglarea capacităților de producție, în funcție de vânzările prognozate, de ipotezele difuzării produsului lansat, până la prezența permanentă a produsului la punctele de vânzare. Pentru această, programul de lansare a noului produs implică colaborarea tuturor compartimentelor firmei, în vederea asigurării succesului deplin.

Produsul care a reușit să penetreze toate etapele anterioare urmează să între în procedura de lansare propriu-zisă. Această procedura începe cu definirea unui plan de marketing complex și continuă cu aplicarea în detaliu a acestui plan. Pentru a se asigura succesul lansării produsului pe piață, se realizează următoarele activități:

programarea acțiunilor în timp;

negocierea cu intermediarii privind accesul în punctele de vânzare;

organizarea livrărilor, constituirea stocurilor necesare pentru a se evita rupturile de stoc;

motivarea reprezentanților;

organizarea prezentării oficiale a produsului în față jurnaliștilor și a liderilor de opinie;

planificarea campaniei publicitare;

distribuirea gratuită a eșantioanelor de încercare;

realizarea publicității la locul de vânzare.

Lansarea produsului nou – că proces complex – reprezintă suma a patru decizii referitoare la:

Momentul lansării produsului pe piață ( când o să fie lansat produsul pe piață? ); firma poate opta între următoarele posibilități:

să lanseze prima produsul- beneficiind de avantajele „primului intrat”;

să lanseze produsul în același moment cu cel al concurentului;

să amâne lansarea până după intrarea concurentului pe piață, beneficiind de o serie de avantaje legate de: acoperirea costului „educării” de către concurent, evitarea unor erori de lansare, dimensionarea mai precisă a pieței.

Locul lansării produsului ( unde să fie lansat produsul? ): este dependent de strategia de distribuție aleasă. Astfel, produsul poate fi lansat simultan pe întreagă piață a țării sau poate fi introdus în unul sau câteva centre urbane mari. În adoptarea deciziei referitoare la zona de lansare, firma trebuie să țină cont de caracteristicile consumatorilor potențiali cărora se adresează și de gradul de adaptare a produsului pe piață.

Fiind vorba de o strategie de lansare graduală, firmele vor trebui să evalueze piețele și în funcție de atractivitatea lor și să le descompună în piețe țintă sau „vectori” orientați spre consumatori și definiți prin raportul cost/beneficiu. Strategia poate fi reușită numai în măsură în care firma realizează o analiză vectorială, care să stabilească,

În termeni cât mai concreți, cine sunt cei care au nevoie de produsul ei și să permită că acțiunile sale de marketing să fie direcționate riguros către oprtunitatile reale ale pieței.

Piața-țintă ( cui se adresează produsul? ): noul produs este destinat mai multor tipuri de consumatori:

inovatorii ( 2,5% din populație): sunt indivizi dispuși să încerce primii noul produs; înclinați spre aventură, ei își asumă riscurile, preferând să fie dezamăgiți decât să renunțe la plăcerea de a încerca primii produsul;

adoptanții timpurii (13,4%): segment alcătuit din persoane mai puțin dispuse la experimente și la presiunea socială decât inovatorii; ei adopta noul produs, dar cu mai multă prudență;

majoritatea precoce (34%): include persoane precaute cu noul produs, dar dacă beneficiază de informații suficiente pentru o evaluare corectă, vor urmă drumul liderilor de opinie. Prezentați drept „gânditori” și reprezentând 34% din populație, ei sunt o țintă importantă pentru firmele care se află în faza de lansare a noului produs;

majoritatea întârziată (34%): include persoane care adopta produsul numai după ce acest lucru a fost făcut de alții. Ei sunt cei care se bazează pe zvonuri și pe mass-media că principala sursă de informație;

refractării (16%): cuprind acele persoane care preferă produsele utilizate până atunci; dacă adopta noul produs o fac numai din cauza unor discontinuități în aprovizionarea cu vechiul produs ori pentru că s-au săturat de el.

4. PRODUSELE PIONEER

DuPont Pioneer cunoscută în trecut că Pioneer Hi-Bred este un mare producător de semințe hibrid utilizate în agricultură din Statele Unite. Ei sunt un mare producător de organisme modificate genetic (OMG-uri).

În 1926, editorul jurnalului de agricultură și viitorul vice-președinte al Statelor Unite, Henry A. Wallace, împreună cu un grup de oameni de afaceri din Des Moines, Iowa, au fondat compania Hi-Bred Corn.In vremea aceea, toti fermierilor păstrau semințe recoltate pentru a fi plantate în următorul an. Wallace începuse să experimenteze cu hibridizări la porumb și a fost convins că hibrizii de porumb vor devenii foarte importanți. În 1935, compania și-a adăugat la nume Pioneer, numele întreg devenind Pioneer Hi-Bred Company.

În 1982, au avut vanzari de 10 miloane de dolari, în 1991, Pioneer cumpără in valoare de 2 milioane de dolari, acțiuni și încheie un parteneriat cu Mycogen Seeds pentru a dezvoltă porumb, sorg, soia, răpită, floarea soarelui și alte semințe rezistente la dăunători. În 1998, Pioneer devine cel mai important nume pe soia în America de Nord. În 1992, Pioneer îi plătește lui Monsanto,de 450 000 de dolari pentru drepturile asupra soiei modificate genetic rezistente la glifosat. În 1993, Pioneer a plătit lui Monstanto 38 milioane de doalri pentru drepturile asupra porumbului rezistent la sfredelitor. În 1997, DuPont cumpără 20% din acțiunile Pioneer și ele formează o societate mixtă numită Optimum Quality Grains LLC. În 1999, DuPont cumpără și restul de 80% din acțiuni cu 7,7 miliarde de dolari.

Sediul central al lui DuPont Pioneer este localizat în Johnstone, Iowa, având și sedii în jurul lumii. Pioneer produce și vinde semințe hibrid de porumb în aproape 100 de țări în toată lumea. Compania are mult mai multe lângă porumb, floarea soarelui, soia, lucerna, răpită, orez și grâu precum și furaje și aditivi din grâne. Pioneer fabrică și vinde semințe hibrid dar și semințe modificate genetic care sunt folosite ulterior pentru a obține alimente modificate genetic. Genele prezente în produsele lor sunt LibertyLink, această gena conferă rezistență la ierbicidul Ignite/Liberty, gena de protecție împotriva insectelor Herculex 1, gena care protejează împotriva altor insecte Herculex RW, gena YieldGuard care protejează împotriva sfredelitorului, gena de rezistență Roundup Ready care conferă rezistență la glifosat.

În 2010, DuPont Pioneer a primit aprobarea pentru soia Plenish, soia care conține cel mai mult acid oleic de pe piață, peste 75%. Plenish este modificată genetic pentru a bloca formarea enzimelor care continuă reacția de tip cascadă de la acid oleic, razultatul fiind o acumulare de acizi monosaturati de interes.

În ultimul an au fost aprobate pentru import de către Uniunea Europeană următoarele produse ale companiei DuPont Pioneer:

Soia DP-356Ø43-5; Soia modificată genetic care conține: gena gât care îi conferă rezistență la glifosat, gena gm-hră care îi conferă rezistență la ierbicidul care inhibă ALS. Este folosită în alimente, aditivi alimentari, furaje și alte produse care pot fi obținute din soia.

Soia DP-3Ø5423-1; Soia modificată genetic care conține fragmente din gena endogenă fad2-1, care cu ajutorul ARNsi inhibă gena fad2-1 prin care rezultă o concentrație mai mare de acid oleic și mai mică de acid linoleic. Mai conține gena Glycine max-hră care conferă rezistență la iebicidele care inhibă sinteză de acetolactat. Este folosită în alimente, aditivi alimentari, furaje și alte produse care pot fi obținute din soia.

4.1 Legislația privind produsele alimentare și OMG-urile

Produsele vizate

Regulamentul se aplică în cazul a trei clase de produse:

organismele modificate genetic destinate alimentației umane și animale;

produsele alimentare și furajele care conțin OMG;

produsele alimentare și furajele create din ingrediente produse din OMG sau care conțin astfel de ingrediente.

Procedura de autorizare

Regulamentul prevede o procedura unică de autorizare pentru produsele alimentare care conțin OMG.

Operatorul industrial își poate introduce cererea conform prezentului regulament pentru orice produs alimentar care conține OMG, respectând dispozițiile prevăzute de Directiva 2001/18/CE privind diseminarea deliberată în mediu a OMG.

Operatorul industrial introduce o cerere unică pentru utilizările alimentare și pentru cultură. Mai precis, OMG care a obținut o autorizație poate să fie utilizat atât în alimentație, cât și pentru cultură sau pentru diseminarea deliberată în mediu.

Evaluarea (EFSA) și gestiunea riscului (Comisie)

Odată ce operatorul industrial introduce cererea, autoritatea națională în cauza confirmă primirea cererii în scris, în termen de 14 zile, și informează Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA), responsabilă cu evaluarea riscului în sectorul alimentar, în legătură cu acest lucru. Această din urmă poate realiza această evaluare în termen de 6 luni.

Comisia răspunde de gestiunea riscului. Pe baza evaluării riscului realizată de EFSA, Comisia redactează un proiect de decizie, acceptând sau respingând cererea în termen de 3 luni. Apoi, ea prezintă acest proiect Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală. Dacă acest comitet avizează propunerea, Comisia o adopta definitiv, în caz contrar, propunerea fiind examinată de către Consiliu. Dacă acesta nu se pronunță asupra propunerii în termen de trei luni sau dacă nu reușește să obțină o majoritate calificată pentru sau împotriva, Comisia adopta propunerea să. Autorizația de punere pe piață are o valabilitate de 10 ani și poate fi reînnoită.

Etichetarea

Produsele alimentare care conțin OMG trebuie să fie etichetate că atare. Pe eticheta lor trebuie să apară clar mențiunea „modificat genetic” sau „produs din [denumirea ingredientului] modificat genetic”.

Produsele alimentare care conțin OMG într-o proporție mai mică de 0,9 % din fiecare ingredient nu sunt etichetate că OMG, cu condiția că prezența organismelor modificate genetic să fie accidentală sau inevitabilă din punct de vedere tehnic.

Toate organismele modificate genetic și produsii derivati ai acestora destinați alimentației trebuie să respecte condițiile de etichetare prevăzute în prezentul regulament, precum și pe cele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 privind trasabilitatea și etichetarea OMG.

Pragul pentru prezența accidentală a OMG

Prezența OMG în culturile tradiționale este greu de evitat. Urmele infime de OMG în produsele alimentare sunt tolerate dacă prezența lor este accidentală sau dacă este rezultatul unei contaminări inevitabile din punct de vedere tehnic în timpul culturii, al recoltării, al transportului sau al procesării.

Se impune că exploatantul să demonstreze autorităților caracterul accidental sau inevitabil din punct de vedere tehnic al prezenței unui OMG într-un produs alimentar.

În 2013, EFSA a publicat opinia ștințifică pozitivă asupra soiei Plenish. Soia 305423 (Plenish) a fost realizată prin bombardarea cu particule care conțin genele gm-fad 2-1 și gm-hra, conferindu-i profilul „high oleic” și rezistentă la ierbicidele care inhibă ALS. Analizele bioinformatice și studiile asupra stabilității genetice nu au ridicat probleme de siguranță. Nivelul proteinei gm-hră din soia 305423 au fost analizate suficient. Soia Plenish diferă față de soia convențională prin concentrația de acizi grași și prin prezența proteinei gm-hră. Din punct de vedere agronomic este echivalentă cu soia convențională. În urmă evaluării lui gm-hra nu s-a identificat nici o potențială toxicitate sau alergenitate. Evaluarea nutritională a uleiului din soia Plenish și a produselor alimentare derivate nu au scos la iveală nici un potențial risc pentru sănătatea și nutriția umană. Nu există griji în privința folosirii soiei Plenish în furaje, și nu există șansă că soiuri sălbatice de soia modificată genetic să se răspândească.

Strategia de lansare a produsului Soia Plenish pe piața natională și europeană

Uleiul de soia, este cel mai folosit ulei vegetal din lumea, reprezintă aproximativ două treimi din ulei comestibil consumate în Statele Unite ale Americii. Uleiuri din soiuri comune de soia sunt bogate în acizi grași polinesaturați, oferind beneficii pentru sănătate.

Sunt ușor oxidabile și își modfica aroma și mirosul la încălzirea pe scară largă. Hidrogenarea parțială a uleiului îl face mai stabil împotriva oxidării și ca rezultat formarea de acizi grași trans, care prezintă un beneficiu pentru sănătate.

Astfel, Pioneer și Monsanto au au ajuns să producă noi soiuri de soia, pentru a oferii uleiurii cu stabilitate, funcionalitate, valoare nutritive dar și superioară celorlalte soiuri de soia.

Pioneer a anunțat pe 08 iunie 2010, că Departamentul S.U.A al Agriculturii a aprobat cultivarea de Soia Plenish, pe terenuri în scopuri de cercetare,dar și cultivarea ei de către mai multe companii din domeniul alimentar.

Departamentul Alimentar al S.U.A a stopat cercetările pe soia la finele anului 2009. Însă, Pioneer alături de mai mulți parteneri comerciali au continuat testarea noilor soiuri de soia pe terenuri, cu așteptări ca în 2012 să fie în fază avansată cu producția. Compania are acorduri cu 15 centre de procesare a uleiului, restaurante, companii din industria alimentară, și companii ce testează uleiul din noul soi de soia,cu scopul comercializării.(Figura 5.1)

(Figura 5.1) Ulei comercializat din Soia Plenish.

Oamenii de știință de la Pioneer s-au folosit de ingineria genetică pentru a suprima o genă specifa a unui acid gras din semințe de soia, ducând la niveluri crescute de acid oleic și nivelurile de linolenic scăzut din semințe și ulei.

Din cercetările companiei ,dar și din testele făcute la Universității cât și în centre pilot de comercializare.Așadar,uleiul din soia modificată genetic,este de 2-3 ori mai stabil împotriva oxidării,față de uleiul dintr-un soi bio,nu își schimbă aromă,mirosul sau culoarea în timpul prăjirii.Conține și cu 20% mai puține grăsimi săturate decât un ulei regular.

ANALIZE

Omul de știință, John D. Everard , a făcut publice analizele companiei în care arată că Pioneer au făcut numeroase teste standard, atât în industria de ulei de larg consum cât și cel alimentar.

Acestea includ metode care măsoară acizi grași primari și secundari produși de descompuneri acide, cum ar fi peroxizi, polimeri și alte specii reactive ce reflectă proprietăți chimice, fizice, și proprietățile senzoriale ale uleiului.

Un alt mod de a determina stabilitatea uleiului este de a accelera îmbătrânirea uleiul prin încălzirea să la temperatura medie testul cuptorului Schaal. Uleiul este în general menținută la 60 ° C timp de 2-3 săptămâni până experimentul este făcut, adică, până când nu mai dezvoltă miros neplăcut.

După un timp uleiul se oxidează și începe să se descompună. Deoarece cele mai multe dintre materialele de degradare sunt volatile și conductoare, crește conductivitate.

Există o perioada inițială în care conductivitatea nu se schimbă prea mult, dar apoi o creștere foarte rapidă apare ca rezultat în urmă desfacerii radicalilor liberi de reacție.

Conductivitate vs timp extrapolează înapoi la punctul în care curbă devine exponențială. Această este valoarea OSI, reprezentând durata de timp în care uleiul devine instabilă.

Rezultatele Pioneer arată că un ulei modificat genetic, cu un conținut ridicat de acid oleic se oxidează după 22 de ore, în timp ce un ulei dintr-un soi de soia conventional rezistă numai 6 ore, până la oxidare.

Stabilitatea noului soi de soia Plenish provine din conținutul ridicat de acid oleic (>75%) și un conținut redus pentru acidul linolenic, acid oxidant din ulei.

Uleiul prăjit

Studiile efectuate de Pioneer și asociații săi, pe ulei prăjit, confirmă faptul că un ulei obținut din Soia Plenish, are o durata de viață mai lungă în friteuză.

Expunerea uleiului din soia conventionala la temperaturi ridicate pe durate lungi de timp, oxidează mai repede și își schimbă mirosul,un alt mod de a determina stabilitatea uleiului mai este și încălzirea să la temperaturi moderate în cuptorul Schaal.Uleiul este ținut la 60 °C timp de 2-3 săptămâni,până uleiul își pierde toate aromele,substanțele chimice colectate care dau miros uleiului sunt concentrate,colectate și separate pe un gaz cromatograf,iar substanțele chimice sunt recunoscute prin GC/olfametrie.

Aceste teste arată că după 3-4 zile de temperatură ridicată uleiul standard își schimbă mirosul în unul caracteristic al uleiului rânced, în timp ce uleiul din Soia Plenish,nu prezintă nici o schimbare(Figura5.2).

Figura 5.2 Testul de prăjire

Acumularea de polimeri pe friteuză, după 13 schimburi a cate 8 ore în care s-au preparat cartofi prăjiti. Setările echipamentelor și toate celelalte condiții au fost la fel pentru ambele friteuze, în cea din stânga a fost ulei conventonal, iar in cel din dreapta ulei din soia Plenish.(Figura 5.3)

Rezistenta uleiului din soia Plenish si ulei din soia conventionala .(Figura 5.3)

Monsanto

Și cei de la Monsanto au produs și făcut teste pe soia dar mai ales pe ulei modificat genetic,reușind să producă o soia cu conținut de scăzut de grăsimi săturate.Uleiul nu a pierdut din arome și miros nici la testul cu cartofi prajti.

În stadiu incipient este soia cu creștere de SDA(acid stearidonic) de 20%,care este transformat ușor în Omega 3,acidul EPA,este un acid neutru,care i-ar permite uleiului să fie folosit în mult mai multe preparate alimentare.Comercializarea să ar putea începe în 2-3 ani.

Pentru SDA omega-3, enzime găsite în ciuperci și plante comune a fost inserat în soia, iar rezultatul a fost soia conținând SDA.

Tabelul 5.1 Compoziția acizilor grași din uleiurile Monsanto

Studii pe cartofii prăjiți și bucăți din carne de pui în ulei provenit din soia modificat genetic a fost folosit 120 de ore, arătând că noul ulei are durata de viață extinsă și cartofii și puiul nu și-au shimbat aromă și mirosul pe tot parcursul studiului.

Cum a fost introdusă Soia Plenish pe piață din S.U.A

Imediat ce Soia Plenish a fost aprobată de FDA,USDA,DuPont Pioneer a început să finalizeze contracte cu diferite asociații de cultivator de soia.Primii cu care au încheiat un contract au fost Bunge Nord America,care au anunțat la timpul respective,că vor cultiva Soia Plenish în ,Delphos,Ohio.

Fermierii ce vor cultiva Soia Plenish în anul 2013, vor primii inclusive subvenții pentru procesarea boabelor de soia.Din cauza cererii crescute de pe piață aceste contracte aveau și clauză de prelungire.

“Suntem foarte mulțumiți că lucrăm cu Pionner și cu fermierii din zona Delphos, deoarece,reușim să aducem produse inovatoare pe piață, care este într-o continuă evoluție.”a declarat Rodney Perry,vicepreședinte și manager general la Bunge Oils.

DuPont Pioneer a mai încheiat un contract și cu Cargill, a pus la dispoziție terenul pe care se va cultivă Soia Plenish,în Sydney,Ohio.Fermierii locali, ce vor cultivă aceast tip de soia,vor primii subvenții pentru procesarea boabelor de soia și au șansă să aibă profit mult mai mare de pe urmă culturiilor de soia.Jeff Kazin,vicepreședintele pe comerțul de ulei,de la Cargill,s-a arătat foarte optimist de această colaborare,declarând ”Soia Plenish se aliniează pergect pentru programul implementat de Cargill,de a ajută fermierii să prospere prin produse inovatoare.”

Perdue Agri Business a anunțat în 2014,colaboararea cu DuPont Pioneer această colaboarae constă în cultivarea de soia Plenish, pe 6000ha,în 2015(Figura 5.4).

Camp cultivat cu Soia Plenish (Figura 5.4)

Testările au confirmat că Soia Plenish este la cel puțin fel de productivă la hectar că soiurile conventionare de tot.

DuPont Pioneer au reușit să lanseze Soia Plenish pe piață bazându-se pe reputația firmei de pe parcursul anilor,de inovator în domeniu,folosind strategii de marketing,bine cunoscute,care au mai fost implementate și în trecut.Dar, pentru că organismele modificate genetic sunt controversate,nefiind înțelese de către publicul larg,au insistat pe cercetarea produsului,și au atestat,această informație fiind transmisă publicului prin reviste de specialitate,spoturi publicitare,și prin organzațiile non-guvernamentale,ce susțin biotehnologiile.

Concluzii și recomandări

Soia plenish a fost lansată cu suces în SUA,a fost posibil acest lucru datorită legisatia ce ține cont și se bazează pe opinia științifică.

Pt lansarea produsulu au fost făcute mai multe strategii de marketing,s-a cerut părerea multor specialist,a luat legătură cu fermierii pentru a putea să se dezvolte mai repede.

În Europa,s-a aprobat Soia Plenish,pentru import,dar din cauza legislației riguroasă,nu s-a aprobat pentru cultivarea ei,deși EFSA, și-a exprimat opinia științifică pozitivă asupra acestui produs și l-a catalogat că fiind sigur pentru consum.

Un alt dezavantaj,al necultivării,este o pierdere mare economică pentru România,deoarece toate statele din UE,inclusiv România,importă soia modificată genetic din Brazilia,Canada,SUA și Argentina.

Această soia este o oportunitate imensă pentru cultivatorii autohtoni,dar și pentru producătorii de ulei,mai ales de când Uniunea Europeană a hotărât că fiecare stat din uniunea poate să decidă dacă vrea sau nu să cultive plante modificate genetic,iar producătorii români ar putea profita și ei de această ocazie, cu un potențial mare de profit atât pentru afacerea lor, cât și cu un beneficiu uriaș pentru economia națională.