Strategia DE Dezvoltare Rurala Durabila LA Rosia Montana
CUPRINS:
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ ÎN CONTEXT
EUROPEAN ȘI NAȚIONAL
Context european de dezvoltare rurală durabilă
Evoluția istorică a dezvoltării rurale în Europa
Situația actuală
Pilonul 1: Organizații comune de piață
Pilonul 2: Dezvoltarea rurală
Factori instituționali ai politicii agricole
Context național de dezvoltare rurală durabilă
1.2.1 Descrierea generală a spațiului rural
1.2.2 Contextul macroeconomic al dezvoltării rurale
CAPITOLUL 2 ASPECTE SEMNIFICATIVE ȘI OBIECTIVE SPECIFICE CUPRINSE
ÎN STRATEGIA UNIUNII EUROPENE ȘI A ROMÂNIEI ÎN
DOMENIUL DEZVOLTĂRII RURALE DURABILE
Dezvoltarea rurală și obiectivele generale ale Uniunii Europene
Documente strategice și operaționale prin care se stabilesc prioritățile de dezvoltare rurală ale României
CAPITOLUL 3 STUDIU DE CAZ: STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ
RURALĂ LA ROȘIA MONTANĂ
3.1. Motivarea alegerii studiului de caz
3.2. Scurtă prezentare a comunei Roșia Montană
3.3. Conceptul de dezvoltare durabilă al comunei Roșia Montană
3.4. Analiza SWOT a comunei Roșia Montană
3.5. Strategia comunei Roșia Montană
3.5.1. Aspecte specifice ca reper
3.5.2. Elemente de strategie-prezentare și analiză
3.5.3. Propuneri pentru formarea unei imagini favorabile a comunei
3.5.4. Probleme și obiective pe termen mediu și lung
3.5.4.1 Populația și nevoile sociale
3.5.4.1.1 Demografie
3.5.4.1.2 Starea de sănătate și servicii medicale
3.5.4.1.3 Starea de ocupare a forței de muncă
3.5.4.1.4 Educația
3.5.4.2. Cultura
3.5.4.3. Infrastructura
3.5.4.3.1 Alimentare cu apă curentă, canalizare
3.5.4.3.2 Drumuri și transport
3.5.4.4 Economia
3.5.4.4.1 Industria
3.5.4.4.2 Agricultura
3.5.4.4.3 Comerțul și serviciile
3.5.4.4.4 Turismul. Agro-turismul
3.5.4.5. Mediul înconjurător
3.6. Centrul de colectare a fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi în comuna Roșia Montană
CONCLUZII
ANEXA nr.1
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
În prezenta lucrare de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte referitoare la conceptul și strategia de dezvoltare rurală durabilă, pentru ca în final să evidențiez câteva concluzii pe care le consider că se impun în urma analizei efectuate- cu scopul sublinierii importanței faptului că dezvoltarea durabilă a devenit un concept de mare actualitate, iar schimbările globale în acest domeniu sunt din ce în ce mai accentuate acum în anul 2013.
Suportul teoretic al lucrării se constituie din lucrări variate, relevante pentru o abordare cred eu, riguroasă și pentru fundamentarea conceptelor de bază utilizate în lucrarea de licență; astfel am făcut recurs la tratate și manuale care reflectă activitatea specifică domeniului analizat.
Scopul prezentei lucrări de licență îl constituie prezentarea unor aspecte specifice referitoare la strategia de dezvoltarea durabilă rurală a României (cu analiza studiului de caz în comuna Roșia Montană, jud. Alba), precum și posibilitatea de armonizare cu noile concepte, reglementări și directive ale Uniunii Europene.
Mi-am ales să tratez acest studiu de caz la Roșia Montană, deoarece lucrez în domeniul închiderii perimetrelor miniere la SC CONVERSMIN SA-București care are ca obiect de activitate:
a) conservarea minelor din momentul sistării activității acestora până la contractarea lucrărilor de închidere;
b) închiderea minelor subterane, lucrări de legătură cu suprafața și reconstrucție ecologică;
c) lucrări pentru exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor, precum și a obiectivelor rezultate, în urma finalizării lucrărilor de închidere, menite să păstreze parametrii de mediu proiectați;
d) monitorizarea post închidere a obiectivelor miniere;
e) lucrări de demolare și organizare de șantier;
f) terasamente;
g) pregătirea șantierelor miniere.
Actualitatea temei alese. Abordarea unui asemenea subiect este justificată atât de cerințele mediului social-economic și politic în care aceasta funcționează, cât și de tendințele privind identificarea modalităților optime de îmbunătățire a calității vieții din România prin accentuarea și implementarea direcțiilor specifice dezvoltării rurale durabile.
Totodată, aici intervin mai multe considerente dintre care menționez:
– conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural;
– conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisa constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare;
– politicile publice care se elaborează pe această bază, precum Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural;
– pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă nu este una dintre opțiunile posibile, ci singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu.
Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază, precum prezenta Strategie Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate. Astfel, la finalul primelor cinci luni din anul 2013, după o tranziție prelungită și traumatizantă la democrația pluralistă și economia de piață, România mai are de recuperat decalaje considerabile față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu însușirea și transpunerea în practică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administrație aflate încă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile. Există deja la nivel național o Strategie care stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, un model de dezvoltare generator de valoare adăugată, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Pentru că dezvoltarea durabilă este un concept atât de vast, uneori prea multe probleme diferite sunt puse sub umbrela Strategiei de Dezvoltare Durabilă a UE, îndepărtând atenția de la adevăratele direcții de dezvoltare non-durabilă (lipsite de sustenabilitate), de aceea cooperarea pentru o dezvoltare durabilă trebuie să fie o preocupare atât pentru UE, cât și pentru statele membre. Politica comunitară de dezvoltare durabilă trebuie să fie complementară politicilor derulate de statele membre. La rândul său, dezvoltarea rurală exprimă ansamblul activităților destinate îmbunătățirii calității vieții în spațiul rural, bazată pe o creștere economică durabilă care trebuie să aibă ca obiectiv principal menținerea peisajului natural, cultura materială și spirituală a comunităților sătești. În concluzie, procesul dezvoltării rurale durabile se desfășoară pe fondul dezvoltării durabile și complexe a agriculturii, ținându-se seama de faptul că agricultura și spațiul rural sunt două laturi interdependente, specifice ruralului. Dezvoltarea rurală durabilă trebuie să respecte principiile înscrise în Charta Europeană dar se bazează și pe o serie de principii generale, care au fost formulate în Declarația de la Cork (Irlanda, 1996), adoptată de țările Uniunii Europene, cu implicații profunde asupra spațiului rural, cum ar fi: punerea pe prim plan a ruralului, abordarea integrată, crearea diversității și a varietății, durabilitatea, subsidiaritatea, programarea, finanțarea, îndrumarea, evaluarea și cercetarea. Pe baza acestor principii au fost stabilite obiectivele dezvoltării rurale durabile, prin a căror materializare se are în vedere ridicarea gradului de dezvoltare socio-economică a spațiului rural și cultivarea tradițiilor și obiceiurilor specifice comunităților sătești. Contextul politicilor europene de dezvoltare rurală poate fi divizat în 4 nivele strategice, după cum urmează: nivelul European, nivelul național (nivelul statelor membre), nivelul programului de dezvoltare, nivelul implementării detaliate după axele tematice și măsuri.
În strânsă corelare cu cele expuse mai sus trebuie precizat faptul că în acest complex domeniu s-a dezvoltat și un vocabular specific: dezvoltare durabilă, dezvoltare rurală, conceptul politică de coeziune, fonduri structurale europene, dezvoltare economică, convergență, competitivitate regională, ocuparea forței de muncă, cooperarea teritorială europeană, subsidiaritate, complementaritate, strategie, mediu, urbanism, amenajarea teritoriului, regim tehnic, regim economic, regim juridic, efectele poluării, biodiversitate, specie umană, programe de dezvoltare, reglementări juridice interne și internaționale, răspundere juridică, răspundere penală și civilă.
Structura și volumul lucrării de licență
Lucrarea este structurată în trei capitole, prefațate de introducere. Concluziile sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea de licență mai conține la final referințe bibliografice; pe cale de consecință am structurat prezenta lucrare de licență, astfel:
Introducerea licenței se referă la actualitatea temei, precizarea scopului și a materialului bibliografic; apoi am precizat structura și volumul lucrării de licență, precum și vocabularul specific (cuvintele-cheie).
Capitolul I intitulat Conceptul de dezvoltare rurală durabilă în context european și național evidențiază terminologia specifică conceptului, caracteristicile sale generale, precum și evoluția acestui concept de la apariția sa; în continuare am avut ca reper următoarea idee: deși inițial dezvoltarea durabilă s-a dorit a fi o soluție la criza ecologică determinată de intense exploatări industriale ale resurselor naturale și degradarea continuă a mediului și căuta în primul rând protejarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul de dezvoltare durabilă s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Prin urmare, acum, obiectul dezvoltării durabile este preocuparea pentru dreptate și echitate între generații și între state;
– conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani; termenul însuși este foarte tânăr și i s-a impus în vara anului 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro;
– durabilitatea pornește de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse.
Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții; așadar, ,,dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”.
În Capitolul II- Aspecte semnificative și obiective specifice cuprinse în Strategia Uniunii Europene și a României în domeniul dezvoltării durabile rurale am pornit de la ideea că Uniunea Europeană estede introducere. Concluziile sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea de licență mai conține la final referințe bibliografice; pe cale de consecință am structurat prezenta lucrare de licență, astfel:
Introducerea licenței se referă la actualitatea temei, precizarea scopului și a materialului bibliografic; apoi am precizat structura și volumul lucrării de licență, precum și vocabularul specific (cuvintele-cheie).
Capitolul I intitulat Conceptul de dezvoltare rurală durabilă în context european și național evidențiază terminologia specifică conceptului, caracteristicile sale generale, precum și evoluția acestui concept de la apariția sa; în continuare am avut ca reper următoarea idee: deși inițial dezvoltarea durabilă s-a dorit a fi o soluție la criza ecologică determinată de intense exploatări industriale ale resurselor naturale și degradarea continuă a mediului și căuta în primul rând protejarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul de dezvoltare durabilă s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Prin urmare, acum, obiectul dezvoltării durabile este preocuparea pentru dreptate și echitate între generații și între state;
– conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor legate de energie de acum 30 de ani; termenul însuși este foarte tânăr și i s-a impus în vara anului 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro;
– durabilitatea pornește de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse.
Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în definirea calității vieții; așadar, ,,dezvoltarea durabilă este cea care urmărește nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface nevoile lor”.
În Capitolul II- Aspecte semnificative și obiective specifice cuprinse în Strategia Uniunii Europene și a României în domeniul dezvoltării durabile rurale am pornit de la ideea că Uniunea Europeană este oficial implicată în procesul paneuropean de dezvoltare durabilă. Strategia europeană care s-a dezvoltat pune accentul pe gestionarea durabilă și mobilizează mai multe instrumente care aparțin altor politici comunitare, cum ar fi dezvoltarea rurală, protecția mediului, cooperarea în vederea dezvoltării, armonizării legislației, cercetarea, statistica etc. Fără a se substitui programelor existente de dezvoltare a României, prezenta Strategie propune o viziune focalizată pe atingerea unor obiective pe termen lung, care transced orizonturile curente de referință și ciclurile electorale, prin prisma criteriilor de sustenabilitate stipulate în Directivele Uniunii Europene și a tendințelor principale care se conturează pe plan mondial; astfel, am încercat să accentuez stadiul implementării procedurilor pentru evaluarea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă de către instituții și experți din alte state membre ale Uniunii Europene, conform recomandărilor exprese conținute în Strategia Europeană în materie prezentând câteva noțiuni pe care le-am considerat relevante din Strategia Națională de Dezvoltarea Durabilă (2010-2030).
În capitolul III am prezentat un studiu de caz-Strategia de dezvoltare durabilă rurală în comuna Roșia Montană, jud. Alba.
Ultimul capitol-Concluzii cuprinde o serie de aspecte atât negative cât și pozitive, cu impact covârșitor în domeniul dezvoltării rurale durabile din România în contextul implementării noilor reglementări europene, o serie de propuneri cu impact la nivelul asigurării echilibrului ecologic, precum și așteptările celor direct implicați referitoare la îmbunătățirile legislației românești în contextul dezvoltării rurale durabile.
În concluzie, dezvoltarea durabilă este cea care asigură satisfacerea necesităților prezentului fără a se compromite dreptul generațiilor viitoare la existența și dezvoltare.
CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE DEZVOLTARE RURALĂ DURABILĂ
ÎN CONTEXT EUROPEAN ȘI NAȚIONAL
1.1 Contextul european de dezvoltare rurală durabilă
1.1.1 Evoluția istorică a dezvoltării rurale în Europa
Începând cu anii 1973-1975 asistăm la o perioadă de conștientizare a dimensiunii teritoriale a sărăciei (80% din săracii lumii trăiesc în mediul rural), aspect în urma căruia actorii internaționali introduc în discursul public dimensiunea rural-urban, iar tonul noilor abordări a fost dat de unele agenții ale Națiunilor Unite care au constatat acutizarea problematicilor în mediul rural și au atenționat asupra necesității abordării diferite, specifice, integrate și multisectoriale a acestuia. Demersurile ulterioare la nivel global au fost destul de dificile și intermitente. În urma multor cercetări și studii consecutive și în cadrul multor dezbateri regionale sau globale s-a ajuns la elaborarea unui set conceptual închegat în ceea ce privește abordarea politicilor de dezvoltare a mediului rural. Concepte prioritare, cum ar fi cel de dezvoltare economică, socială sau umană au fost treptat suprapuse, intersectate sau nuanțate. După creșteri succesive pe diverse dimensiuni a fost elaborat un concept mai amplu, care să cuprindă și chiar să le domine pe celelalte existente- conceptul de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă se impune ca o necesitate obiectivă a zilelor noastre datorită următoarelor considerente:
– îmbunătățirea calității vieții, definiția mai generoasă a bunăstării și fericirii include factorii care au legătură cu mediul nostru înconjurător și comunitățile, precum și cu factorii economici;
– problemele mediului înconjurător, economice și sociale se întrepătrund, de aceea se recomandă o abordare integrată pentru a se putea ajunge la soluții durabile, bazate pe armonie;
– preocuparea față de nevoile generațiilor viitoare la fel ca și față de cele ale generațiilor actuale și căutarea evitării problemelor din viitor, acționând acum;
– importanța care se acordă azi mediului înconjurător și a capacității lui de a susține activitatea umană;
– reconsiderarea creșterii nivelului de viață, având ca bază sănătatea și fericirea;
– necesitatea considerării economiei, societății și mediului înconjurător ca trei probleme unite, urmărind ca economia sănătoasă să ducă automat la o societate sănătoasă și la un mediu înconjurător sigur.
Conceptul de dezvoltare durabilă s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.
În istoria recentă, prima semnalare a faptului că evoluțiile economice și sociale ale statelor lumii și ale omenirii în ansamblu nu mai pot fi separate de consecințele activității umane asupra cadrului natural s-a realizat în documentul care prezenta datele privind evoluția a cinci parametri precum: creșterea populației, impactul industrializării, efectele poluării, producția de alimente și tendințele de epuizare a resurselor naturale, prezentând concluzia că modelul de dezvoltare practicat în acea perioadă nu poate fi susținut pe termen lung.
Conferința Mondială pentru Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg (anul 2002) a conturat programe concrete de acțiune la nivel global și local, iar în cadrul acestui proces au fost adoptate o seamă de convenții internaționale care stabilesc obligații precise din partea statelor și termene stricte de implementare privind schimbările climatice, conservarea biodiversității, protejarea fondului forestier și zonelor umede, limitarea folosirii anumitor produse chimice, accesul la informații privind starea mediului și altele, care conturează un spațiu juridic internațional pentru aplicarea în practică a preceptelor dezvoltării durabile.
Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază, precum prezența Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României, urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru zonal, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme recunoscute și acceptate de societate.
Pentru România, ca stat membru al Uniunii Europene, dezvoltarea durabilă este opțiunea posibilă și singura perspectivă rațională a devenirii naționale, având ca rezultat statornicirea unei noi paradigme de dezvoltare prin confluența factorilor economici, sociali și de mediu.
Prin însuși caracterul ei, dezvoltarea durabilă reprezintă nevoia de responsabilizare și educație pentru protecția mediului, iar acest aspect este reflectat de evoluția politicii comunitare în ultimii ani, politică marcată de trecerea de la o abordare bazată pe constrângere și sancțiune, la una mai flexibilă, bazată pe stimulente. Astfel, se acționează în direcția unei abordări voluntare, în scopul de a promova această responsabilizare față de mediu și a de a încuraja utilizarea sistemelor de management al mediului. Politica de mediu nu acționează independent, ci reflectă interesul societății civile în această direcție, manifestat prin crearea a numeroase mișcări și organizații de mediu. Nu trebuie însă uitate nici rezistența- sau, mai bine spus reținerea și inerția care se manifestă, atunci când obiectivele de mediu par a limita competitivitatea industrială și creșterea economică; însă acest aspect nu face decât să sublinieze o dată în plus nevoia unei abordări concertate la nivel european și necesitatea existenței unei politici de mediu active și integrate, capabilă să răspundă provocărilor care apar în plan economic.
Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a dorit a fi o soluție la criza ecologică determinată de intense exploatări industriale ale resurselor naturale și degradarea continuă a mediului și căuta în primul rând protejarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul de dezvoltare durabilă s-a extins asupra calității vieții în complexitatea sa, și sub aspect economic și social.
Cu timpul conceptul dezvoltării durabile a pătruns și în agricultură, ca răspuns la nenumăratele neajunsuri ale agriculturii convenționale, din această perspectivă agricultura durabilă fiind un sistem de tehnologii și practici menite nu doar să asigure o producție satisfăcătoare, ci și să realizeze obiectivele ecologice. Astfel, în ultimele decenii s-a afirmat tot mai des că viabilitatea zonelor rurale nu poate să depindă numai de agricultură, ci trebuie totodată să consolideze rolul acesteia în protejarea mediului rural, în producerea de hrană sigură și de calitate, să contribuie la menținerea atractivității zonelor rurale pentru tineri și pentru generațiile viitoare.
Conceptul de dezvoltare sustenabilă promovat de forurile Națiunilor Unite se referă în principal la:
– dezvoltare economică echitabilă și echilibrată;
– un nivel ridicat al angajării, al coeziunii sociale și al includerii;
– asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului;
– politici coerente, deschise și transparente;
– cooperare internațională pentru promovarea dezvoltării sustenabile la nivel global. Dezvoltarea rurală în Europa a fost implicit cuprinsă în Politicile Agricole Comune (PAC) (Common Agricultural Policy).
1.1.2 Situația actuală
Trei noi provocări cruciale pentru agricultura UE se ridică în domeniul schimbărilor climatice, al managementului resurselor de apă și bioenergiei. Din acestea trei, schimbările climaterice reprezintă pilonul de susținere al celorlalte două, influențând evoluții în alte două zone. În procesul de diminuare a efectelor schimbărilor climatice, agricultura UE a contribuit mai mult decât alte sectoare la restricționarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest lucru s-a realizat în principal prin îmbunătățirea metodologiei de producție și diminuarea numărului de vite. Pe viitor însă, sectorului agricol i se va cere să își aducă o și mai mare contribuție, ca parte integrantă a strategiei globale a Uniunii Europene privind diminuarea emisiilor. Agricultura Uniunii Europene este însă în mare măsură supusă schimbărilor climatice. Mare parte a îngrijorărilor se leagă de incertitudini privind cantitatea de precipitații, fenomene climatice extreme, nivelul temperaturilor, resursele de apă disponibile și condițiile de sol. În consecință, se impune necesitatea unor ajustări menite să permită îmbunătățirea practicilor de adaptare. Recenta Cartă Verde referitoare la adaptarea la schimbările climaterice cere Uniunii Europene să contribuie și pe mai departe la diminuarea efectelor schimbării climei. Foaia de parcurs a Uniunii Europene privind sectorul energetic, regenerabilă a stabilit obiective obligatorii privind cota de bio-combustibili (10%) și energii regenerabile (20%) din totalul consumului de combustibil și energie până în anul 2020. Aceste obiective țintă sunt strâns legate de scopul diminuării schimbărilor climatice și probabil vor avea un impact important asupra agriculturii Uniunii Europene. În același timp, principalul scop al agriculturii europene va continua să fie producția alimentară și de nutrețuri și tocmai de aceea este esențial ca agricultura Uniunii Europene să aibă un management durabil al resurselor de apă, în lipsa acestuia presiunile exercitatea asupra atât a cantității, cât și a calității apei folosite în agricultură va crește considerabil.
1.1.3 Pilonul 1: Organizații Comune de Piață
În Tratatul de la Roma sunt definite obiectivele Politicile Agricole Comune (PAC) (Common Agricultural Policy), iar pentru realizarea acestora s-a constituit un sistem complex de reguli și mecanisme care reglementează producția, comerțul și prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub denumirea de organizații comune de piață. Circa 90% din produsele agricole fac parte dintr-o organizație comună de piață. Piețele produselor agricole au mecanism general funcționare bazat pe un sistem complex de reglementare a prețurilor de comercializare a produselor. În fiecare an, Consiliul stabilește trei niveluri de preț ale produselor care intră în incidența PAC: prețul indicativ, prețul de intervenție și prețul prag.
1.1.4 Pilonul 2: Dezvoltarea Rurală
După elaborarea de către Comisie a documentului strategic Agenda 2000 componenta de dezvoltare rurală a devenit al doilea pilon al PAC. În Regulamentul Consiliului nr.1257/17 obiectivele politicii de dezvoltare rurală sunt:
– Ameliorarea exploatațiilor agricole,
– Garantarea siguranței și calității produselor agricole,
– Asigurarea unor niveluri stabile și echitabile ale veniturilor fermierilor,
– Protecția mediului,
– Dezvoltarea de activități complementare și alternative generatoare de locuri de muncă, pentru a contracara procesul de depopulare a zonelor agricole și a întări substanța economică și socială a zonelor rurale,
– Îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață în zonele rurale și promovarea șanselor egale.
Principiile care stau la baza dezvoltării rurale sunt:
– Principiul multifuncționalității agriculturii,
– Principiul abordării multisectoriale,
– Principiul flexibilității financiare,
– Principiul transparenței în elaborarea programelor de dezvoltare rurală.
1.1.5 Factori instituționali ai politicii agricole
Politica agricolă comună este constituită în jurul a doi piloni: organizațiile comune de piață și dezvoltarea rurală. În elaborarea și gestionarea măsurilor de politică agricolă s-au implicat următoarele instituții: Consiliul UE pentru Agricultură și Pescuit, Parlamentul European și Comisia Europeană. Consiliul are puterea legislativă. Atribuțiile Comisiei Europene sunt următoarele: inițiativa legislativă și implementarea Politicii Agricole Comune. Comisia este asistată de Comitete care se împart în:
– comitete pentru managementul organizațiilor comune de piață,
– comitete de reglementare,
– comitete consultative.
1.2. Contextul european de dezvoltare rurală durabilă
1.2.1 Descrierea generală a spațiului rural
Spațiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere și componentele sale. Pentru a înțelege complexitatea acestui concept este necesară definirea principalelor noțiuni specifice și componentele sale, cum ar fi:
– ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispersarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii.
– spațiul rural este o noțiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esență se ajunge aproape la aceleași concluzii.
Spațiul rural este constituit din toate comunele din România, iar suprafața spațiului rural astfel delimitat, însumează 212,7 mii kmp (reprezentând peste 89% din suprafața țării). Populația care trăiește pe acest teritoriu numără 8,11 milioane locuitori și reprezintă 45% din populația țării, rezultând o densitate relativ slabă, de sub 45 locuitori/kmp. Spațiul rural- ca suprafață și populație- nu are o pondere la fel de mare în toate cele 8 regiuni de dezvoltare. Cel mai întins spațiu rural este în regiunea Nord-Est (94,0% din suprafață), iar cea mai numeroasă populație rurală este în regiunea Sud (55,7% din populație).Comuna este unitatea administrativă de bază pe teritoriul căreia se implementează politica rurală. Autoritățile comunale sunt partenerii locali ai autorităților județene și regionale în realizarea politicii rurale. Numărul partenerilor locali variază de la 267 comune în cazul regiunii Vest, la 481 în cazul regiunii Sud. Excepție face regiunea București care are numai 38 de comune. Populația medie a unei comune este de 3180 locuitori, dar există o mare varietate a comunelor din Romania sub aspectul dimensiunilor demografice. O comună este formată din mai multe sate, iar în medie revin 4,7 sate pe o comună. Peste jumătate din comune (55,4%) sunt formate din 1-4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate. Satele prezintă o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori. Dimensiunea satelor variază, de la cele care au doar câțiva locuitori, până la sate cu peste 400-600 locuitori. Predomină însă satele cu puțini locuitori, numărul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 500. Componența satelor după numărul de locuitori și a comunelor după numărul de sate și de locuitori influențează în mod semnificativ gradul de asigurare a populației cu echipamente și servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare și au avut, în ultimele decenii, descreșterile cele mai mari de populație.
1.2.2 Contextul macroeconomic al dezvoltării rurale
În profil regional, nivelul general de dezvoltare economică prezintă o variabilitate relativ ridicată. Urmare a decapitalizării persistente a agenților economici, fenomenul de destructurare asimetrică din economia agroalimentară a produs practic o ,,ruptură”: pe de o parte între producția vegetală și cea animală, în interiorul agriculturii; pe de altă parte între producția agricolă și industria alimentară. În același timp, analiza structurii sectoriale a valorii adăugate brute relevă faptul că, practic, în toate regiunile, ponderile sectorului primar (agricultura plus silvicultura și piscicultura) sunt inferioare celor din sectorul secundar (industrie plus construcții); aceste aspecte reflectă nivelul foarte scăzut de productivitate a muncii agricole, datorat slabei înzestrari tehnice, a fărâmițării suprafețelor agricole, a managementului inexistent în exploatațiile private. România cu 14,8 milioane hectare teren agricol, ceea ce reprezintă 62,2% din totalul suprafeței țării este al doilea mare producător agricol după Polonia în cadrul țărilor Central și Est-Europene; raportând suprafața agricolă la numărul de locuitor, în România revin fiecărui locuitor 0,41 ha, ceea ce este o valoare superioară multor țări europene și aproape dublă față de media europeană care este de doar 0,241 ha/locuitor. Cu toate acestea, agricultura României prezintă multe aspecte care ridică mari probleme în perspectiva menționată. După aplicarea Legii fondului funciar, la sfârșitul anului 1991, 80% din terenul agricol a intrat în proprietate privată. Agricultura privată este însă, caracterizată printr-o fărâmițare excesivă a terenurilor. Mai mult de trei sferturi din pământul aflat în proprietate privată revine la 3,9 milioane de gospodării. De asemenea, trebuie avută în vedere și preponderența muncii manuale în agricultură, generată în principal de lipsa resurselor financiare, ceea ce duce la o subutilizare cronică a forței de muncă.
Cea mai mare parte din populația ocupată în agricultură o reprezintă lucrătorii familiali în gospodăriile proprii, statut socio-profesional caracterizat printr-un grad ridicat de fragilitate a veniturilor și o dimensiune derizorie a acestora, la care se adaugă și un randamentul scăzut al producției agricole datorat, în special gradului redus de dezvoltare al serviciilor pentru agricultură (irigații, mecanizare, credite agricole). Asumarea procesului de integrare europeană înseamnă, în fond, asumarea unei etape de “modernizare forțată”, de transformări abrupte (dacă ne raportăm la dimensiuni istorice) la nivelul societății românești, realizate prin concursul “forței externe” exercitată de Uniunea Europeană printr-un set complex de elemente stimulative și de constrângere. Interferența influențelor înzestrării cu resurse și a performanțelor atinse în utilizarea acestora se regăsește în nivelurile și dinamicile productivităților parțiale ale principalilor factori (pământul și munca efectivă), decalajele regionale ale acestora fiind o reflectare a diversității condițiilor în care trebuie aplicate politici agricole prin care să se amelioreze starea economică a spațiului rural.
CAPITOLUL II
ASPECTE SEMNIFICATIVE ȘI OBIECTIVE SPECIFICE CUPRINSE
ÎN STRATEGIA UNIUNII EUROPENE ȘI A ROMÂNIEI
ÎN DOMENIUL DEZVOLTĂRII DURABILE RURALE
2.1 Dezvoltarea rurală și obiectivele generale ale Uniunii Europene
Regiunile rurale reprezintă 92% din teritoriul Uniunii Europene și în ciuda situațiilor diverse, în regiunile rurale veniturile pe cap de locuitor sunt în general mai reduse cu o treime față de media europeană, ratele de angajare a femeilor sunt mai scăzute, iar sectorul serviciilor este mai puțin dezvoltat. Zonele rurale vor trebui prin urmare să răspundă provocărilor în materie de creștere, ocupare a forței de muncă și dezvoltare durabilă în cursul următorilor ani. Noua perioadă de programare oferă oportunitatea de a reorienta sprijinul Fondului pentru Dezvoltare Rurală pe aceste obiective și tocmai de aceea sunt necesare intervenții la nivel sectorial și teritorial pentru a răspunde acestor provocări, iar politica de dezvoltare rurală vizează trei domenii fundamentale: economia agroalimentară, mediul și populația rurală. Strategiile și programele viitoare se vor concentra pe patru axe, și anume:
axa „competitivitatea agriculturii, a produselor alimentare și a silviculturii” care se referă la capitalul uman și material;
axa „gestionarea spațiului și a mediului” care prevede măsuri pentru protejarea și ameliorarea resurselor naturale, a sistemelor agricole și forestiere și a peisajelor culturale din zonele rurale ale Europei;
axa „calitatea vieții și diversificarea economiei rurale” care contribuie la dezvoltarea teritoriilor rurale prin promovarea serviciilor destinate populației, a microîntreprinderilor, turismului rural și a valorificării patrimoniului cultural;
axa „Leader” care introduce posibilități de administrare inovatoare prin intermediul strategiilor de acțiune locală.
Prioritățile Uniunii Europene pentru perioada de programare a dezvoltării rurale 2007-2013
Consiliul indică prioritățile strategice ale Uniunii Europene, specificând pentru fiecare dintre ele acțiuni-cheie orientative. Prioritățile europene vor fi integrate în planurile strategice naționale ale statelor membre și în programele de dezvoltare rurală.
Prioritatea 1: Ameliorarea competitivității sectorului agricol și forestier
Obiectivul este dinamizarea sectorului agroalimentar european, iar Uniunea Europeană intenționează în principal să favorizeze transferul de cunoștințe, să promoveze inovarea și să consolideze investițiile în capitalul material și uman. În acest cadru, acțiunile-cheie sunt următoarele:
restructurarea și modernizarea sectorului agricol;
o mai bună integrare în lanțul agroalimentar;
facilitarea inovării și a accesului la cercetare și dezvoltare;
încurajarea adoptării și difuzării tehnologiei informației și comunicării (TIC), în special pentru întreprinderile mici;
stimularea unui spirit antreprenorial dinamic, care să exploateze posibilitățile oferite de reformele recente care au creat pentru agricultura europeană un mediu axat pe piețe;
crearea unor noi posibilități de comercializare pentru produsele agricole și forestiere, inclusiv dezvoltarea materiilor energetice regenerabile, a biocarburanților, precum și a capacităților de prelucrare;
îmbunătățirea performanțelor de mediu ale exploatațiilor agricole și forestiere.
Prioritatea 2: Ameliorarea mediului și a peisajului
Resursele alocate axei 2 vizează protejarea resurselor naturale și a peisajelor din zonele rurale ale Uniunii Europene, în special în domeniul biodiversității, al conservării sistemelor de mare valoare naturală, al apei și schimbărilor climatice. Uniunea Europeană încurajează în principal:
promovarea serviciilor de mediu și a practicilor agricole care respectă animalele;
conservarea peisajelor cultivate și a pădurilor;
combaterea schimbărilor climatice, ținând cont de faptul că agricultura și silvicultura au un rol important în dezvoltarea surselor de energie și a materialelor regenerabile pentru instalațiile bioenergetice;
agricultura ecologică ca abordare globală a agriculturii durabile;
inițiativele economice/de mediu cum sunt furnizarea de produse ecologice, în special când acestea sunt legate de diversificarea turismului, artizanat, formare sau sectorul nealimentar;
menținerea unui echilibru durabil între zonele urbane și zonele rurale, pentru a contribui în mod pozitiv la repartizarea în spațiu a activității economice, precum și la coeziunea teritorială.
Prioritatea 3: Ameliorarea calității vieții în zonele rurale și încurajarea diversificării economiei rurale
Uniunea Europeană intenționează să favorizeze creșterea numărului locurilor de muncă și să îmbunătățească condițiile de creștere economică în zonele rurale. În acest domeniu, acțiunile-cheie vizează:
dezvoltarea activității economice și a ratelor de ocupare a forței de muncă în economia rurală în sens larg și crearea unui mai bun echilibru teritorial, atât pe plan economic, cât și pe plan social (turism, artizanat și furnizarea de structuri de cazare);
încurajarea intrării femeilor pe piața muncii prin crearea unor infrastructuri de îngrijire a copiilor;
revitalizarea satelor prin inițiative integrate care asociază diversificarea, crearea de întreprinderi, investițiile în patrimoniul cultural, infrastructurile în favoarea serviciilor locale și reînnoirea;
dezvoltarea microîntreprinderilor și a artizanatului pe baza aptitudinilor tradiționale sau prin introducerea de noi competențe pentru a contribui la promovarea spiritului antreprenorial și la dezvoltarea țesutului economic;
formarea tinerilor în ceea ce privește competențele necesare pentru diversificarea economiei locale;
încurajarea adoptării și difuzării TIC, a căror utilizare ar permite, de asemenea, realizarea unor economii de scară care să faciliteze adoptarea informaticii de către exploatațiile agricole locale și întreprinderile rurale, precum și practicarea comerțului electronic;
dezvoltarea furnizării și a utilizării inovatoare a surselor de energie regenerabilă, ceea ce ar duce la crearea unor noi posibilități de comercializare pentru produsele agricole și forestiere, la furnizarea de servicii locale și la diversificarea economiei rurale;
încurajarea dezvoltării turismului;
modernizarea infrastructurilor locale (principalele infrastructuri de telecomunicații, de transport, de energie și din sectorul apei) în special în noile state membre.
Prioritatea 4: Constituirea de capacități locale pentru ocuparea forței de muncă și diversificare
Resursele alocate axei Leader ar trebui să servească la îmbunătățirea administrării și a mobilizării potențialului endogen de dezvoltare din zonele rurale. Este vorba despre o abordare orizontală care combină cele trei obiective- competitivitate, mediu și calitatea vieții/diversificare. În acest cadru, acțiunile-cheie vizează:
constituirea unei capacități locale de parteneriat, de animare și de promovare a dobândirii de competențe care ar putea contribui la mobilizarea potențialului local;
încurajarea parteneriatului public-privat;
promovarea cooperării și a inovării, prin încurajarea spiritului antreprenorial, precum și prin promovarea participării tuturor și furnizarea de servicii locale;
îmbunătățirea guvernanței locale prin dezvoltarea legăturilor dintre agricultură, silvicultură și economia locală.
Prioritatea 5: Garantarea coerenței programării
La elaborarea propriilor planuri naționale, statele membre trebuie să optimizeze sinergiile dintre axe și să evite eventualele contradicții. Uniunea Europeană oferă de altfel un cadru pentru îmbunătățirea guvernanței și a punerii în aplicare a politicilor, în principal prin crearea unor rețele europene și naționale. Aceste rețele favorizează de exemplu schimbul de bune practici și expertiză în ceea ce privește elaborarea și gestionarea politicilor rurale.
Prioritatea 6: Complementaritatea instrumentelor europene
Pentru a garanta sinergia între politicile structurale, politicile de ocupare a forței de muncă și politicile de dezvoltare rurală, statele membre ar trebui să asigure complementaritatea și coerența acțiunilor care trebuie finanțate de FEDR, de Fondul de Coeziune, de FSE, de FEP pe un anumit teritoriu și într-un anumit domeniu de activitate.
Noi provocări care trebuie integrate. Această decizie a fost modificată în anul 2009 pentru a integra în orientările strategice noile provocări cărora trebuie să le facă față Uniunea Europeană și anume:
combaterea schimbărilor climatice;
promovarea energiilor regenerabile;
gestionarea apei;
protejarea biodiversității;
restructurarea sectorului produselor lactate.
Aceste obiective au o dimensiune transversală și pot fi prin urmare integrate în prioritățile planurilor strategice naționale ale statelor membre. De exemplu, Uniunea Europeană încurajează statele membre:
să integreze aceste problematici în strategiile locale de dezvoltare a zonelor rurale;
să sprijine inovarea în acest domeniu;
să adopte măsuri agroecologice și forestiere pentru sprijinirea biodiversității;
să susțină proiectele locale în materie de energii regenerabile;
să sprijine investițiile în echipamente care permit economisirea energiei și a apei.
2.2 Documente strategice și operaționale prin care se stabilesc prioritățile de dezvoltare rurală ale României
a) Programul Național de Dezvoltare 2007-2013
Obiectivul global al Planului Național de Dezvoltare vizează reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică între România și Statele Membre ale Uniunii Europene.
Creșterea economică reprezintă cheia succesului transformării României, aspect care ar asigura: un nivel de trai superior; investiții în sectorul productiv; infrastructură și servicii publice de calitate (inclusiv pentru creșterea coeziunii și incluziunii); investiții pentru creșterea gradului de ocupare și a oportunităților capitalului uman. România își propune să devină o economie generatoare de valoare adăugată ridicată care să aducă beneficii substanțiale investitorilor și angajaților. Motorul acestei evoluții îl reprezintă creșterea productivității prin investiții în capitalul productiv, în echipamente și tehnologie, precum și în capitalul uman. Automatizarea industriei, mecanizarea agriculturii, optimizarea unităților de producție, retehnologizarea și modernizarea echipamentelor, asimilarea tehnologiilor informației și utilizarea unor tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini și facilita creșterea productivității economice și vor duce la obținerea unor randamente mai bune în sectorul agricol. O mai mare eficiență în ceea ce privește consumul de energie va susține creșterea productivității în România. Acestui domeniu i se va acorda o importanță deosebită în activitățile de cercetare și inovare, în conformitate cu necesitățile operaționale ale companiilor.
România va promova politici de piață active pentru creșterea adaptabilității și flexibilității forței sale de muncă și va investi în servicii pentru dezvoltarea capacității productive a acesteia. Se urmărește astfel obținerea unei rate de participare cât mai ridicate pe piața muncii, ca fundament al unei economii competitive. România va promova tranziția către o economie a cunoașterii și va căuta să ocupe o poziție cât mai înaltă pe scara valorii adăugate. Se recunoaște rolul pe care sectorul IMM îl are în crearea unei economii inovatoare, prospere și generatoare de valoare adăugată. Acest sector reprezintă un motor fundamental de creștere economică, având capacitatea de a propulsa economia către potențialul său real de dezvoltare. Eforturile vor viza atât capacitatea de a concura cu succes pe piețele internaționale, cât și aceea de a răspunde mai bine cererii interne. România va promova un mediu favorabil cercetării-dezvoltării și valorificării economice a rezultatelor acestor activități, precum și transferul tehnologic, în vederea creșterii competitivității economice. În acest context, obiectivul este de a majora la 3% din PIB cheltuielile de cercetare-dezvoltare până în anul 2015. România va realiza investiții în dezvoltarea infrastructurii, conform unei strategii bine definite, având ca scop creșterea mobilității persoanelor, bunurilor, serviciilor și ideilor și sporirea atractivității României, inclusiv ca locație de afaceri. Racordarea la coridoarele pan-europene de transport și crearea unor sisteme moderne de transport rutier, feroviar, fluvial, maritim și aerian, promovarea intermodalității și creșterea siguranței traficului constituie premise ale unei astfel de evoluții. Pe lângă rolul pe care îl au în creșterea mobilității, investițiile în infrastructura de transport vor contribui la dezvoltarea unor „coridoare de oportunitate” și a unor poli de creștere, precum și la formarea de clustere economice. România va accelera procesul de creare a unor sisteme publice și private de administrare și management pentru susținerea dezvoltării unei economii moderne. Se vor spori eforturile pentru eliminarea barierelor administrative și de altă natură care influențează negativ dezvoltarea economică și socială. Acest proces va spori transparența mediului de afaceri și atractivitatea pentru investitori. Va fi promovat un mediu corect și nediscriminatoriu, bazat pe achiziții publice transparente și o administrare eficientă a investițiilor publice și a sistemelor de reglementare. Dezvoltarea țării trebuie să aibă un caracter durabil din punct de vedere economic, social și al protecției mediului. România va utiliza într-un mod eficient și responsabil resursele sale naturale și va întreprinde acțiuni în vederea eficientizării consumului energetic, reducerii cantității de deșeuri produse și dezvoltării managementului acestora, îmbunătățirii prevenirii și controlului poluării, precum și pentru dezvoltarea proceselor și sistemelor în domeniul agriculturii și pisciculturii.
Viziunea strategică a Programul Național de Dezvoltare se corelează cu obiectivele pe termen lung ale dezvoltării teritoriale a României, configurate de Conceptul strategic de dezvoltare spațială a României și reintegrare în structurile spațiale ale Uniunii Europene (Orizont 2025) și care urmăresc orientarea eforturilor naționale pentru o Românie capabilă să își definească și să își asume dezvoltarea viitoare și rolul pe care îl poate juca în UE și la nivel internațional pe baza utilizării, dezvoltării și consolidării potențialului propriu.
Obiectivul global al Programul Național de Dezvoltare ce vizează reducerea disparităților de dezvoltare socioeconomică față de Uniunea Europeană se sprijină pe trei obiective specifice:
• Creșterea competitivității pe termen lung a economiei românești;
• Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază;
• Perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton.
În vederea atingerii obiectivului global și a obiectivelor specifice pentru perioada 2007-2013 măsurile și acțiunile avute în vedere sunt grupate în cadrul a șase priorități naționale de dezvoltare:
• Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;
• Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;
• Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;
• Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și a incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;
• Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;
• Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.
b) Cadrul Strategic Național de Referință
Scopul principal al Cadrului Strategic Național de Referință (CSNR) este de a întări concentrarea strategică a politicilor economice, de coeziune socială și regionale ale României, precum și de a stabili legăturile potrivite și corecte cu politicile Comisiei Europene, în principal cu Strategia de la Lisabona, care elaborează politici de dezvoltare economică și de creare de noi locuri de muncă. Acesta justifică și prioritizează investițiile publice din cadrul politicii europene economice și de coeziune socială și definește planificarea strategică și programarea financiară multianuale ale României. CSNR demonstrează felul în care România intenționează să includă în strategiile sale conceptele de dezvoltare durabilă a mediului înconjurător și de egalitate de șanse pentru combaterea excluziunii sociale. CSNR prezintă aranjamentele de implementare a Instrumentelor Structurale. Documentul a fost elaborat în parteneriat cu actori principali și totodată, a fost organizată o sesiune de consultări publice pentru a obține și alte opinii.
România este a șaptea țară ca mărime (cu o populație de 19,5 milioane locuitori în anul 2012) în Uniunea Europeană, iar din punct de vedere economic, România se află mult în urma tuturor statelor membre, datorită politicilor din trecut.
Politica fiscală a Guvernului României se bazează pe reorientarea impozitelor în scopul încurajării dezvoltării economice și sociale și reducerii inflației. Până în prezent, economia a avut capacitatea de a valorifica rapid oportunitățile. Investițiile străine directe au fost atrase de salariile sensibil mai mici din România, de creșterea productivității (deși de la nivel de bază foarte redus) și de mărimea pieței. Poziția geografică a României reprezintă de asemenea un factor pozitiv. Este nevoie de intervenții structurale majore, pe termen lung în următoarele domenii:
– dezvoltarea infrastructurii- calitatea slabă și ineficiența sistemului de furnizare a apei potabile, a sistemului de canalizare și de management al deșeurilor, precum și a sistemului de transport rutier, feroviar, aerian și naval, ca și lipsa interconectivității, constituie frâne în calea dezvoltării. Toate acestea sunt dublate de un nivel scăzut al cunoștințelor legate de mediul înconjurător, utilizarea neglijentă a resurselor de energie și un mediu natural defectuos administrat.
– competitivitatea economică- productivitatea scăzută, echipamentele și tehnologia învechită, spiritul antreprenorial insuficient dezvoltat, un mediu de afaceri dificil și lipsa unei infrastructuri adecvate de sprijin pentru afaceri, accesul slab la finanțare și investițiile insuficiente în cercetare-dezvoltare și ITC, toate împiedică dezvoltarea sectorului de afaceri.
– capitalul uman- calificările existente nu răspund nevoilor unei economii moderne hi-tech, se pune un accent foarte slab pe educație, pe învățământul continuu și instruirea profesională, iar sistemul de învățământ nu răspunde nevoilor mediului de afaceri. Lipsa egalității de șanse duce la excluderea socială a categoriilor vulnerabile, reprezentate de femei, persoane cu dizabilității și etnia romă. Personalul din învățământ insuficient calificat, precum și lipsa spațiilor și echipamentelor de învățământ și instruire profesională adecvate, sporesc și mai mult problema.
– capacitatea administrativă-Serviciile publice sunt caracterizate prin ineficiență și un grad foarte redus de satisfăcție pentru clienți. Percepția asupra serviciilor furnizate de administrație este că acestea sunt neatractive și nu răspund nevoilor beneficiarilor finali/cetățenilor. De asemenea, există temeri cu privire la incidența actelor de corupție. Pentru gestionarea fondurilor UE este nevoie de un management consolidat, pentru ca acestea să fie folosite eficient, în scopul dezvoltării economice și sociale.
– dimensiunea teritorială- Ca urmare a restructurării industriei au apărut foarte rapid diferențe între regiuni, iar aceste decalaje continuă să crească. Disparitățile între mediul urban și mediul rural sunt de asemenea mari și în continuă creștere. Acest fenomen este și mai pregnant atunci când se compară nivelul de dezvoltare al regiunii București-Ilfov cu restul țării. Zonele rurale depind excesiv de agricultură, iar în aceste zone, infrastructura și serviciile de sprijin pentru afaceri sunt extrem de slab-dezvoltate sau chiar inexistente. Zonele urbane se confruntă cu probleme legate de infrastructură (datorită investițiilor insuficiente), dezvoltare economică locală și mediu social.
c) Programele Operaționale (PO)
Programele Operaționale (PO) sunt documentele prin care se realizează implementarea acțiunilor strategice prevăzute în CSNR și implicit accesarea efectivă a Instrumentelor Structurale. Au fost elaborate șapte Programe Operaționale (PO), în cadrul Obiectivului „Convergență”. Proiectele celor șapte Programe Operaționale au fost elaborate de către
Autoritățile de Management responsabile (ministerele de linie) în coordonarea Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale în cadrul grupurilor de lucru inter-instituționale și parteneriale. Ca urmare a finalizării negocierilor, toate Programele Operaționale au fost aprobate de Comisia Europeană, iar versiunile finale ale Programelor Operaționale sunt:
1. Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice
CE finanțează:
– extinderea capacității de producție;
– modernizarea întreprinderii;
– sprijin financiar pentru accesul instituțiilor publice și IMM-urilor la internet și servicii conexe, precum și pentru achiziționarea de hardware și software;
– extinderea și modernizarea rețelelor de transport, distribuție și furnizare a energiei electrice, gazelor naturale și petrolului, în scopul reducerii pierderilor.
CINE poate obține finanțare:
– IMM-urile și întreprinderile mari;
– autoritățile locale;
– operatorii economici din sectorul energetic;
– furnizorii de rețele de comunicații electronice.
2. Programul Operațional Sectorial Transport
CE finanțează:
– modernizarea și dezvoltarea axelor prioritare cu aplicarea măsurilor necesare pentru protecția mediului înconjurător;
– modernizarea și dezvoltarea rețelelor naționale de transport, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile;
– promovarea transportului feroviar, naval și intermodal;
– sprijinirea dezvoltării transportului durabil, prin minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului și îmbunătățirea siguranței traficului și a sănătății umane.
CINE poate obține finanțare:
– administrațiile infrastructurii naționale de transport;
– administrațiile porturilor și aeroporturilor;
– Ministerul Transporturilor;
– alți beneficiari.
3. Programul Operațional Sectorial Mediu
CE finanțează:
– proiectele care vizează construirea sau reabilitarea stațiilor de tratare a apei potabile;
– proiectele de extindere sau reabilitare a rețelelor de distribuție a apei potabile și a sistemelor de canalizare;
– proiectele de construcție sau reabilitare a stațiilor de epurare;
– proiectele de achiziționare a vehiculelor de transport al deșeurilor;
– proiecte de construire a unor facilități adecvate pentru deșeurile periculoase (medicale, provenite din echipamente tehnice etc);
– proiecte de reabilitare a rețelelor de distribuție a apei calde și a căldurii;
– proiecte de restaurare ecologică a habitatelor și speciilor;
– proiecte care susțin biodiversitatea;
– proiecte de infrastructură pentru prevenirea inundațiilor și reducerea consecințelor acestora;
– proiecte de elaborare a unor hărți de pericol și risc al inundațiilor și inclusiv proiectele de informare publică și de instruire în domeniul reducerii riscurilor;
– proiecte de reabilitare a zonei costiere a Mării Negre afectate de eroziune.
CINE poate obține finanțare:
– autoritățile publice centrale, regionale și locale;
– companiile regionale de apă;
– administrațiile ariilor protejate;
– Administrația Națională “Apele Române”;
– organizații non-guvernamentale.
4. Programul Operațional Regional
CE finanțează:
– reabilitarea și modernizarea infrastructurii de transport, educațională, de sănătate;
– dezvoltarea structurii de sprijinire de afaceri (parcuri industriale, logistice, de afaceri, etc);
– reabilitarea siturilor industriale neutilizate și pregătirea acestora pentru noi activități și sprijinirea dezvoltării infrastructurii turistice și a inițiativelor antreprenoriale din domeniu, sprijinirea dezvoltării orașelor cu potențial de creștere economică.
CINE poate obține finanțare:
– întreprinderi mici și mijlocii;
– autoritățile publice locale;
– unitățile sanitare și de asistență socială;
– organizațiile neguvernamentale;
– comunitatea locală.
5. Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative
CE finanțează:
-studii și cercetări privind experiențele de reformă ale administrației locale din alte state membre;
-studierea și dezvoltarea aspectelor privind reforma avansată, precum și managementul cunoașterii și folosirea tehnologiilor inovative în administrație;
-managementul reformei, inclusiv furnizarea de echipament pentru reformarea structurilor de management;
-asistență tehnică pentru elaborarea de strategii privind informatizarea instituțională;
-asistență tehnică pentru planurile de formare profesională;
– training-ul și asistența tehnică pentru sprijinul receptării bunelor practici;
-studiile pentru dezvoltarea sistemelor informatice pentru sprijinul activităților de monitorizare și evaluare.
CINE poate obține finanțare:
– administrația centrală și locală;
– instituțiile de învățământ superior în parteneriat cu autoritățile publice locale;
– organizațiile neguvernamentale.
6. Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
CE finanțează:
– organizarea de seminarii pentru instruirea angajaților în vederea adaptabilității la tehnologii avansate;
– pregătirea de campanii de conștientizare cu privire la responsabilitatea socială a întreprinderilor și de programe ce au ca scop transformarea muncii nedeclarate în muncă legală;
– implementarea de programe și noi servicii de sprijin pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale, precum și pentru demararea unei afaceri;
– dezvoltarea și promovarea abilităților manageriale moderne, în special pentru IMMuri.
CINE poate obține finanțare:
– școli, universități, centre de cercetare;
– furnizori acreditați de formare profesională;
– camerele de comerț și industrie;
– sindicatele și patronatele;
– IMM-urile.
7. Programul Operațional Asistență Tehnică
CE finanțează:
– asigurarea sprijinului și a instrumentelor adecvate în vederea unei coordonări și implementări eficiente a instrumentelor structurale pentru perioada 2007-2013 și pregătirea pentru următorea perioadă de programare a instrumentelor structurale;
– asigurarea unei diseminări coordonate la nivel național a mesajelor generale cu privire la instrumentele structurale și implementarea Planului de Acțiuni al Autorității pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale pentru comunicare în linie cu Strategia Națională de Comunicare pentru Instrumentele Structurale.
CINE poate obține finanțare:
– Autoritățile de Managament responsabile de gestionarea Programelor Operaționale;
– Organismele Intermediare;
– Autoritatea de Certificare și Plată;
– Autoritatea de Audit.
d) Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală
Acest plan este unic și acoperă întregul teritoriu al României. Zonele rurale dispun de un potențial de creștere substanțial și au un rol social vital. Populația rurală nu este distribuită uniform. Restructurarea agriculturii și revitalizarea economiei rurale pot constitui pârghii importante de dezvoltare. Agricultura are un rol important pentru asigurarea unui venit, prin propria angajare, în timp ce diversificarea activităților din zona rurală rămâne o problemă care trebuie rezolvată. Veniturile rurale sunt relativ scăzute, iar discrepanța față de zonele rurale este din ce în ce mai mare. Incidența sărăciei este considerabil mai mere în zonele rurale și în rândul angajaților din agricultură. Aproape toată suprafața agricolă și peste o treime din fondul forestier au fost privatizate. Distribuția exploatațiilor agricole are un pronunțat caracter dual. Fermele mici sunt reprezentate în principal de exploatațiile individuale. Proprietatea este principalul mod de deținere al unui teren agricol. Ca ramură a economiei naționale, agricultura înregistrează un declin. Deficitul din ce în ce mai mare al balanței comerciale agroalimentare reflectă scăderea competitivității, acesta fiind determinat în mare parte de o industrie alimentară neperformantă. Piața biocombustibililor, aflată în plină dezvoltare, are potențialul de a modifica structura actuală a culturilor agricole. Valorificarea surselor de energie regenerabilă reprezintă un obiectiv major în cadrul politicii UE. Efectivele de animale au scăzut drastic pe parcursul perioadei de criză financiară, iar performanța în agricultură pare să fie din ce în ce mai instabilă. Infrastructura de irigații existentă și accesul la aceasta trebuie îmbunătățite, pentru a combate riscurile determinate de modificările climaterice. Procesul de privatizare a terenurilor agricole a generat în agricultura României dezavantaje structurale ca: suprafață de teren mare și multe exploatații mici; suprafață de teren mare în proprietatea prea multor agricultori care se apropie de vârsta de pensionare, în special în cadrul exploatațiilor mici. Majoritatea acestor exploatații nu sunt nici măcar considerate ferme. Exploatațiile de subzistență diminuează performanța sectorului agricol în general. Exploatațiile de subzistență joacă un rol socio-economic esențial, deoarece asigură mijlocul de trai al categoriilor vulnerabile ale populației. Segmentul fermelor de subzistență sugerează nevoia unor intervenții bine direcționate. Fermele comerciale mari utlizează resurse în mod eficient, deși mai există încă discrepanțe din punct de vedere al competitivității, discrepanțe care trebuie reduse. Parcul de mașini agricole este deficitar. Este nevoie de o piață funciară mai activă, pentru a aface posibilă restructurarea exploatațiilor. Terenurile nu pot fi angajate ca garanții pentru băncile comerciale, limitânduse altfel accesul la credite. Serviciile de consultanță sunt slab dezvoltate și pregătite pentru a răspunde nevoilor agricultorilor. Pădurile din România sunt printre cele mai bune din Europa, având un istoric de gospodărire foarte bun. Cele private sunt exploatații mici și fragmentare astfel fiind îngreunată atingerea potențialului economic într-o manieră durabilă. S-a constatat o slabă accesibilitate a pădurilor. Sectorul de prelucrare a lemnului are un potențial destul de ridicat, dar întâmpină constrângeri din punct de vedere legislativ. Pădurile din România reprezintă o sursă de bunuri de natură socială, cât și avantaje cu privire la protecția mediului. România este caracterizată printrul nivel ridicat al biodiversității, însă modificările actuale de peisaj scot în evidență amenințări serioase. Dintre statele membre UE, România dispune de cea mai mare biodiversitate biogeografică, care se află într-o stare relativ bună de conservare. O mare parte a teritoriului este acoperită de o rețea comunitară de arii protejate Natura 2000. România dispune de soluri de bună calitate, însă fenomene ca eroziunea solului, seceta, etc. Afectează foarte mult fertilitatea solului. Resursele de apă dulce ale României sunt reduse față de media europeană și nu sunt repartizate uniform. Agricultura ecologică are potențialul de a contribui semnificativ la protejarea resurselor de apă și sol conservarea biodiversității și la lupta împotriva schimbărilor climaterice, oferind astfel bunuri publice și deservind în același timp o piață europeană aflată în ascensiune. România are emisii scăzute de gaze cu efect de seră. Atât agricultura cât și fondul forestier pot juca un rol important în lupta cu schimbările climaterice, puternic resimțite în ultimii ani mai ales prin inundații și prin temperaturi ridicate și secete prelungite. Aceste fenomene afectează atât productivitatea agricolă și forestieră cât și valoroase habitate și ecosisteme. O componentă importantă a vieții satului este cultura, domeniu care poate contribui în mod specific la creșterea gradului de atractivitate a satului pentru populația tânără. Zonele rurale din România sunt afectate de lipsa infrastructurii, care afectează atât dezvoltarea economică, cât și calitatea vieții. Cele mai importante nevoi sunt legate de: drumuri, accesarea serviciilor medicale și educaționale, alimentarea cu apă potabilă, rețeaua publică de canalizare, gestionarea deșeurilor, conectarea la rețeaua publică de alimentare cu energie electrică, serviciile de alimentare cu energie termică sunt limitate în spațiul rural, accesul la internet este foarte limitat.
Programul Național Strategic de Dezvoltare Rurală este centrat pe trei aspecte cheie:
• Facilitarea transformării și modernizării structurii duale a agriculturii și siviculturii, precum și a industriilor procesatoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural, în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.
• Menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale are României, prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere.
• Gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social și economic.
Obiectivele generale sunt împărțite în obiective strategice, care reflectă, atât situația economică locală și regională a zonelor rurale cât și viitoarele provocări. Planul Național Strategic prevede o abordare complexă a interconexiunii dintre agricultură și dezvoltare rurală. Dezvoltarea rurală trece dincolo de dezvoltarea secorului agroalimentar și implică promovarea funcțiilor agriculturii care nu au tangență cu produsele, utilizarea alternativă, multifuncțională a terenurilor pentru sivicultură sau alte activități economice și îmbunătățirea calității vieții în general. Astfel este recunoscută nevoia unei ample restructurări a sectorului agroalimentar, care necesită investiții prin acțiuni axate pe protecția mediului și gospodărirea terenurilor agricole și forestiere, dar și pe dezvoltarea sectorului economic rural non-agricol. Totodată este reliefată necesitatea sprijinului pentru restructurarea agriculturii și dezvoltarea fermelor, într-o manieră echilibrată, prin respectarea obiectivelor PAC de realizare a decuplării și orientării către piață a fermierilor. Astfel fermierii trebuie sprijiniți în vederea îmbunătățirii nivelului calitativ și cantitativ, respectând normele de mediu și normele privind competitivitatea în agricultură impuse de Uniunea Europeană.
Strategia Națională de Dezvoltarea Durabilă (2010-2030)
Pentru a acționa în cunoștință de cauză, pe direcția strategică a dezvoltării durabile este necesar ca România, cetățenii săi și partenerii săi externi să aibă o reprezentare clară asupra punctului de pornire la drum lung și anevoios, asupra activelor reale ale țării, dar și asupra moștenirilor dintr-un trecut istoric mai deosebit. Racordarea României către noul model de dezvoltare durabilă, în care România este angajată alături de celelalte state membre ale Uniunii Europene, trebuie să fie conjugat cu un efort propriu suplimentar vizând recuperarea unor substanțiale rămâneri în urmă pe mai multe paliere ale sistemului național.
Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administrație aflate încă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile. Strategia este analizată și stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adaugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural.
În cele ce urmează voi prezenta câteva elemente relevante spicuite din această Strategie Națională; astfel, elementul definitoriu al acestei Strategii Naționale este racordarea deplină a României la o nouă filosofie a dezvoltării, proprie Uniunii Europene și larg împărtășită pe plan mondial- cea a dezvoltării durabile.
S-a pornit de la constatarea că, la sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, după o tranziție prelungită și traumatizantă la democrația pluralistă și economia de piață, România mai are de recuperat decalaje considerabile față de celelalte state membre ale Uniunii Europene, simultan cu însușirea și transpunerea în practică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în contextul globalizării. Cu toate progresele realizate în ultimii ani, este o realitate că România are încă o economie bazată pe consumul intensiv de resurse, o societate și o administrație aflate încă în căutarea unei viziuni unitare și un capital natural afectat de riscul unor deteriorări ce pot deveni ireversibile.
Prezenta Strategie stabilește obiective concrete pentru trecerea, într-un interval de timp rezonabil și realist, la modelul de dezvoltare generator de valoare adăugată înaltă, propulsat de interesul pentru cunoaștere și inovare, orientat spre îmbunătățirea continuă a calității vieții oamenilor și a relațiilor dintre ei în armonie cu mediul natural. Ca orientare generală, Strategia vizează realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung:
Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor și practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor și politicilor publice ale României ca stat membru al UE.
Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării durabile.
Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al țărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.
Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată și, în consecință, o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale UE. Prin prisma indicatorului sintetic prin care se măsoară procesul de convergență reală, respectiv produsul intern brut pe locuitor (PIB/loc), la puterea de cumpărare standard (PCS), aplicarea Strategiei creează condițiile ca PIB/loc exprimat în PCS să depășească, în anul 2013, jumătate din media UE din acel moment, să se apropie de 80% din media UE în anul 2020 și să fie ușor superior nivelului mediu european în anul 2030.
Se asigură, astfel, îndeplinirea obligațiilor asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene în conformitate cu Tratatul de aderare, precum și implementarea efectivă a principiilor și obiectivelor Strategiei Lisabona și Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a Uniunii Europene. Textul este structurat în 5 părți:
Partea I prezintă cadrul conceptual, definește noțiunile cu care se operează, descrie principalele repere ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă reînnoite a UE (2006), stadiul actual al procesului de elaborare a indicatorilor de bază ai dezvoltării durabile și măsurile relevante întreprinse de România în perioada de pre- și post-aderare.
Partea II conține o evaluare a situației actuale a capitalului natural, antropic, uman și social din România. Această abordare este conformă cu ultimele recomandări (2010) ale Grupului de Lucru combinat al Oficiului de Statistică al UE (Eurostat), Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) și Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind măsurarea performanțelor dezvoltării durabile în funcție de evoluția celor patru forme de capital.
Partea III înfățișează o viziune de perspectivă, stabilind obiective precise pe cele trei orizonturi de timp, urmărind strict logica provocărilor cheie și a temelor inter-sectoriale, așa cum sunt formulate în Strategia pentru Dezvoltare Durabilă a UE reînnoită.
Partea IV analizează problemele specifice cu care se confruntă România și stabilește ținte pentru accelerarea procesului de trecere la modelul de dezvoltare durabilă, concomitent cu reducerea și eliminarea decalajelor existente în raport cu nivelul mediu de performanță al celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
Partea V conține recomandări concrete privind crearea și modalitățile de funcționare ale cadrului instituțional menit să asigure implementarea, monitorizarea și raportarea asupra rezultatelor Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă revizuite. Propunerile țin seama de experiența și practicile statornicite în celelalte state membre ale UE și vizează adoptarea unor soluții novatoare, adaptate la condițiile specifice ale României, privind responsabilizarea autorităților publice și implicarea activă a factorilor sociali în realizarea obiectivelor dezvoltării durabile.
În completarea obiectivelor care derivă din strategiile, planurile și programele naționale de dezvoltare, Strategia stabilește direcțiile principale de acțiune pentru însușirea și aplicarea principiilor dezvoltării durabile în perioada imediat următoare:
– corelarea rațională a obiectivelor de dezvoltare, inclusiv a programelor investiționale, în profil inter-sectorial și regional, cu potențialul și capacitatea de susținere a capitalului natural;
– modernizarea accelerată a sistemelor de educație și formare profesională și de sănătate publică, ținând seama de evoluțiile demografice nefavorabile și de impactul acestora asupra pieței muncii;
– folosirea celor mai bune tehnologii disponibile, din punct de vedere economic și ecologic, în deciziile investiționale din fonduri publice pe plan național, regional și local și stimularea unor asemenea decizii din partea capitalului privat; introducerea fermă a criteriilor de eco-eficiență în toate activitățile de producție sau servicii;
– anticiparea efectelor schimbărilor climatice și elaborarea atât a unor soluții de adaptare pe termen lung, cât și a unor planuri de măsuri de contingență inter-sectoriale, cuprinzând portofolii de soluții alternative pentru situații de criză generate de fenomene naturale sau antropice;
– asigurarea securității și siguranței alimentare prin valorificarea avantajelor comparative ale României în privința dezvoltării producției agricole, inclusiv a produselor organice; corelarea măsurilor de creștere cantitativă și calitativă a producției agricole în vederea asigurării hranei pentru oameni și animale cu cerințele de majorare a producției de biocombustibili, fără a face rabat de la exigențele privind menținerea și sporirea fertilității solului, biodiversității și protejării mediului;
– necesitatea identificării unor surse suplimentare de finanțare, în condiții de sustenabilitate, pentru realizarea unor proiecte și programe de anvergură, în special în domeniile infrastructurii, energiei, protecției mediului, siguranței alimentare, educației, sănătății și serviciilor sociale;
– protecția și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural național; racordarea la normele și standardele europene privind calitatea vieții să fie însoțită de revitalizarea, în modernitate, a unor moduri de viețuire tradiționale, în special în zonele montane și cele umede.
Obiectivele formulate în Strategie în urma dezbaterilor la nivel național și regional vizează menținerea, consolidarea, extinderea și adaptarea continuă a configurației structurale și capacității funcționale ale capitalului natural ca fundație pentru menținerea și sporirea capacității sale de suport față de presiunea dezvoltării sociale și creșterii economice și față de impactul previzibil al schimbărilor climatice.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ:
STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ RURALĂ
LA ROȘIA MONTANĂ
3.1. Motivarea alegerii studiului de caz
Pentru elaborarea acestui studiu de caz am pornit de la ideea că dezvoltarea durabilă a comunităților rurale este o temă pentru nenumărate inițiative publice și private în România; iar provocările la care aceste inițiative încearcă să răspundă, consider că trebuie corelate preponderent de generarea de venituri pentru comunitățile locale, prin utilizarea rațională a resurselor locale într-o relație reciproc avantajoasă între factorii economici, sociali, culturali și naturali.
Mi-am ales să tratez acest studiu de caz -comuna Roșia Montană, deoarece lucrez în domeniul închiderii perimetrelor miniere la SC CONVERSMIN SA-București care are ca obiect de activitate:
a) conservarea minelor din momentul sistării activității acestora până la contractarea lucrărilor de închidere;
b) închiderea minelor subterane, lucrări de legătură cu suprafața și reconstrucție ecologică;
c) lucrări pentru exploatarea, întreținerea și repararea instalațiilor, precum și a obiectivelor rezultate, în urma finalizării lucrărilor de închidere, menite să păstreze parametrii de mediu proiectați;
d) monitorizarea post închidere a obiectivelor miniere;
e) lucrări de demolare și organizare de șantier;
f) terasamente;
g) pregătirea șantierelor miniere.
3.2. Scurtă prezentare a comunei Roșia Montană
Roșia Montană este o comună aflată în nord-vestul Munților Metaliferi, la 850 m altitudine medie, în centrul așa-numitului Patrulater aurifer; Roșia Montană este de fapt un mic bazin geologic al Patrulaterului aurifer care delimitează zona cea mai bogată în argint, aur, aramă, plumb și zinc din România.
Comuna are 42 km2, 4161 ha și este compusă din 16 sate, totalizând un număr de 2465 locuitori; suprafața sa este de 2500 km² și este delimitată de localitățile Caraci, Baia de Arieș, Zlatna și Săcărâmb; Roșia Montană se află la aproximativ 80 de km de orașul Alba Iulia, reședința județului Alba, la 50 km de orașul Brad, la 11 km și respectiv 15 km de alte două orașe: Abrud și Câmpeni.
Începând cu anul 2007 Roșia Montană nu se mai poate baza pe minerit, ca sursă principală pentru bunăstarea socio-economică; este de fapt anul care marchează o Mare Schimbare în istoria acestei comunități, dezvoltată de-a lungul a peste 2000 de ani pe baza extragerii și prelucrării metalelor prețioase. Marea Schimbare a demarat prin renunțarea la minerit, care în prezent nu se mai poate susține economic decât cu subvenții de stat (inacceptabile într-un stat din Uniunea Europeană) sau pe tehnologii cu un risc deosebit, cum este cea a cianurării (inaccepabilă din numeroase considerente de mediu, sociale, culturale și economice).
3.3. Conceptul de dezvoltare durabilă al comunei Roșia Montană
În continuare voi încerca să fac o serie de corelații între conceptele de dezvoltare durabilă, comuna Roșia Montană și elemente specifice de strategie.
Dezvoltarea durabilă abordează conceptul calității vieții în complexitate, sub aspect economic, social și de mediu, promovând ideea echilibrului între dezvoltarea economică, echitatea socială, utilizarea eficientă și conservarea mediului înconjurator. Dezvoltarea durabilă are ca obiective majore protejarea mediului, eradicarea sărăciei, îmbunătățirea calității vieții, dezvoltarea și menținerea unei economii locale viabile și eficiente.
O comunitate durabilă este cea care deține controlul asupra procesului de dezvoltare, a deciziilor pe care le elaborează și le adoptă, asigurând durabilitatea la nivel local. Această comunitate durabilă posedă o structură socială activă- actori, grupuri, asociații și instituții capabile să se mobilizeze pentru acțiuni comune de lungă durată și să-și asume responsabilitatea pentru acest proces continuu de dezvoltare; pentru a atinge aceste obiective este nevoie de o strategie; în acest context mai sus prezentat întrebarea pe care mi-o pun acum pentru elaborarea prezentului studiu de caz- este: de ce are nevoie comuna Roșia Montană de o strategie de dezvoltare? Un răspuns pertinent consider că este următorul: pentru că preocuparea și rolul administrației publice locale este de a crea condițiile unui mediu de viață mai bun pentru comunitate vizând toate aspectele unei dezvoltari durabile; iar pentru a-și atinge obiectivele, administrația publică locală are nevoie de o planificare (prioritizare) a nevoilor actuale.
Strategia este necesară pentru că dezvoltarea unei comunități implică principiile dezvoltării durabile- îndeplinirea cerințelor actuale facilitând generațiilor viitoare îndeplinirea propriilor opțiuni de dezvoltare.
Premisa de bază de la care am pornit în conturarea acestei strategii este aceea că sectorul de afaceri poate fi motorul principal pentru dezvoltarea locală durabilă, atunci când ține cont de nevoile și oportunitățile comunităților în care se dezvoltă și este inclus în utilizarea tradițională a resurselor locale. Consider că spiritul de inițiativă și inițiativa antreprenorială locală pot oferi Roșiei Montane un viitor în lipsa exploatărilor miniere.
3.4. Analiza SWOT a comunei Roșia Montană
Analiza SWOT a comunei Roșia Montană am elaborat-o în ideea că îmi este utilă în elaborarea strategiei de dezvoltare:
3.5. Strategia comunei Roșia Montană
3.5.1. Aspecte specifice ca reper
Elementele de strategie de dezvoltare ale comunei Roșia Montană au fost elaborate pe baza analizei SWOT mai sus prezentate, ținându-se seama și de următoarele aspecte, deosebit de importante și anume:
1) prezența investitorilor canadieni de la Roșia Montană Gold Corporation-RMGC în zonă, fenomen care generează efecte negative la nivelul comunității;
2) colaborarea dintre autoritățile locale și investitorii canadieni, precum și suportul acordat de către insituțiile statului preconizatului proiect, motiv pentru care zona este percepută ca zonă mono-industrială;
3) modificarea Planului de Urbanism General al comunei la presiunea companiei Roșia Montană Gold Corporation-RMGC, ceea ce face ca orice proiect (altul decât cel de minerit la suprafață) să nu fie compatibil cu planurile de urbanism;
4) presiunea psihologică exercitată asupra locuitorilor comunei Roșia Montană, ceea ce face dificilă practica unei dezvoltări alternative mineritului;
5) inexistența unei strategii de dezvoltare viabile pentru regiunea din care comuna Roșia Montană face parte;
6) interesul scăzut al autorităților locale și regionale de a gândi o astfel de strategie compatibilă cu conceptul de dezvoltare durabilă și nu cu acela de dezvoltare industrială.
3.5.2. Elemente de strategie-prezentare și analiză
Elementele de strategie au fost concepute astfel încât să aibă o aplicabilitate practică imediată, incluzând aspecte care pot fi implementate ținând seama de situația dificilă în care se află comuna Roșia Montană și zonele împrejmuitoare; elementele de strategie se referă la componenta dezvoltării alternative mineritului, a spiritului antreprenorial în comună și la infrastructură. Facilitarea accesului la servicii medicale decente, alimentarea cu gaz a comunei, reabilitarea drumurilor reprezintă probleme pe care le-am identificat și le-am luat în considerare, urmând să se regăsească în elementele de strategie sub forma unor obiective sau activități care indirect pot contribui la grăbirea soluționării lor.
În elaborarea elementelor de strategie pentru Roșia Montană am pornit de la cazul general înspre cel particular, luând în considerare o serie de aspecte care accentuează componenta ecologică a dezvoltării studiind strategiile guvernamentale propuse de-a lungul ultimilor 15 ani pentru dezvoltarea durabilă a Munților Apuseni. Elementele de strategie vor fi orientate spre obiective pe temen scurt, mediu și lung. Au fost elaborate într-o primă fază obiectivele pe termen mediu și lung la nivel general, urmând ca ulterior să fie dezvoltate obiectivele strategice pe termen scurt.
Pornind de la modelul strategiilor propuse de instituțiile guvernamentale am luat în considerare punctul slab al tuturor guvernelor românești începând cu anul 1990: implemetarea strategiilor de dezvoltare (cauza principală a eșecului tuturor strategiilor elaborate după anul 1990). Lipsa de înțelegere a mecanismului de operaționalizare a strategiilor, frecvența mare a modificărilor cadrului organizatoric al instituțiilor guvernamentale (agenții, ministere) și a cadrului legislativ au împiedicat coagularea unor obiective strategice care să își găsească răspunsul în activități implementate cu succes. La acestea se adaugă corupția și gestionarea ineficientă a resurselor existente; pe cale de consecință, am luat în considerare două tipuri de obiective: cele determinate de situația internă a zonei și cele reluate din experiența altor sisteme:
Obiectivele generate de situația internă a sistemului (1) au fost elaborate pe baza analizei SWOT.
Obiectivele preluate din experiența altor sisteme (2) au folosit modele comunitare din imediata apropiere a Roșiei Montane (Gârda, Râmeți, Sâncraiu), dar și din comunități cu specific similar din Franța, Italia etc, țări cu experiență în dezvoltarea durabilă.
Elementele de strategie au fost orientate spre obiective pe temen scurt, mediu și lung.
Conform recomandărilor Adunării Generale ONU privind elaborarea strategiilor de dezvoltare durabilă, trei criterii generale au fost luate în considerare pentru elaborarea elementelor de strategie ale zonei Roșia Montană:
1) protecția sănătății oamenilor, animalelor, plantelor, conservarea biodiversității, cadrului și resurselor naturale;
2) eficiența capitalului natural, uman, economic;
3) echitatea între membrii societății și între generațiile viitoare, echitate privită ca acces la resurse și ca satisfacere a nevoilor fundamentale.
Criteriile (4) secundare de ierarhizare a obiectivelor au luat în considerare:
– opinia comunității;
– posibilitatea implicării directe a ONG-urilor;
– posibilitatea folosirii resurselor existente pentru o eficiență maximă cu un cost minim.
Obiectivele strategice (5) au fost evaluate și selectate pe baza următorilor indicatori (6):
gradul de accesibilitate al resurselor folosite;
gradul de înțelegere a problemelor expuse de către comunitate;
gradul de implicare a locuitorilor în problema respectivă;
ușurința în implementare;
gradul de risc al activităților ce converg obiectivului ales;
gradul de implicare al altor actori;
costul activităților ce converg obiectivului ales.
Au fost eliminate din schema elementelor de strategie acele obiective strategice care presupun implicarea unor factori din Roșia Montană (administrația publică locală, alte instituții ale statutului) care nu se implică direct în confugurarea unor strategii de dezvoltare alternativă din cauza susținerii puternice a singurului proiect propus deocamdată, cel de minerit la suprafață al companiei Roșia Montană Gold Corporation.
Scenarii și activitățile posibile (7) sunt prezentate sub forma unor proiecte derulate; în acest sens voi prezenta la subcapitolul: ,,Centrul de colectare a fructelor de pădure și arbuștilor fructiferi în comuna Roșia Montană”.
Stimulentele (8) și restricțiile (9) au fost identificate luând în considerare factorii implicați în problema Roșia Montană. Partenerii naționali și internaționali care susțin dezvoltarea durabilă la Roșia Montană echilibrează deocamdată atitudinea ostilă a factorilor guvernamentali care doresc o monoindustrializare a zonei. În pofida faptului că la Roșia Montană nu se mai pot construi alte edificii în afara celor industriale, proiectul demonstrează că, cu puțină inițiativă și creativitate se pot începe activități economice în special în domeniul agro-turistic, în situația existentă. Eforturile necesare (10) și eforturile scontate (11) sunt incluse în descrierea proiectelor sub forma resurselor necesare pentru buna desfășurare a activităților. Mi-am propus să nu țin seama de elaborarea unor programe și măsuri (12), ci de o serie de proiecte de mai mică sau mai mare anvergură- capabile să demonstreze că dezvoltarea durabilă rurală este posibilă în zona Roșia Montană. Din cauza acestui fapt, ultimele elemente ale schemei de dezvoltare a unei strategii, respectiv instrumentele (14), operaționalizarea (13), monitorizarea (15), feed-back-ul (16) nu se regăsesc separat în studiul de caz, fiind incluse în propunerile de proiecte, iar schema logică a elementelor folosite pentru elaborarea strategiei sunt redate în Anexa nr.1 (care face parte integrantă din prezenta lucrare de licență).
Tot în aceeași succesiune logică voi prezenta și unele aspecte referitoare la:
3.5.3. Propuneri pentru formarea unei imagini mai bune a comunei
Analizând elementele de strategie și analiza SWOT se pot desprinde următoarele concluzii elocvente:
numărul turiștilor ar crește considerabil dacă s-ar ameliora calitatea următorilor factori:
posibilități de distracții multiple, de calitate bună, ofertă culturală diversificată,
amenajarea tăurilor,
oferta de servicii foarte dezvoltată,
asigurarea și implementare măsurilor de ocrotire a mediului,
formarea unei imagini mai curate a comunei.
buna dispoziție nu depinde doar de mediul extern ci și de mentalitatea oamenilor.
Măsurile care trebuie luate pentru crearea unui cadru favorabil dezvoltării comunei Roșia Montană și implicit a îmbunătățirii imaginii acesteia pot fi împărțite în:
măsuri economice:
crearea de noi locuri de muncă,
dezvoltarea economică,
creșterea nivelului de trai,
investiții,
dezvoltarea industriei mici,
dezvoltarea infrastructurii (telefon, gaz, apă, canalizare, etc.),
repararea drumurilor, ameliorarea posibilităților de transport.
măsuri privind dezvoltarea agroturismului și a turismului rural:
dezvoltarea unui sistem de turism (posibilități de cazare, masă ieftine),
curățarea și amenajarea tăurilor,
campinguri în împrejurimile tăurilor,
ofertă de distracții mai mare și de un nivel ridicat,
participarea la evenimente,
accentuarea curiozităților din regiune prin comunicare,
ameliorarea imaginii comunei, păstrarea curățeniei,
ocrotirea mediului, a naturii,
ofertă culturală mai mare,
ocrotirea monumentelor istorice, monumente ale naturii.
măsuri comunicaționale:
informare mai activă,
activitate de reclamă mai intensivă,
accentuarea valorilor, punctelor forte, posibilităților.
Mi-am propus o serie de criterii privind așteptările turiștilor față de condițiile localității din mediul rural unde își petrec vacanța de care să țin seama:
frumusețea naturii, a mediului:
peisaj deosebit,
existența tăurilor,
localități interesante,
păduri situate în apropiere, pentru excursii,
flora și fauna bogată,
existența munților, dealurilor, stâncilor,
calitatea serviciilor, cazare, masă
prețurile mici la cazare și masă,
baie separată,
accesibilitate ușoară a localității,
oferta de servici la nivel ridicat,
posibilitatea cumpărăturilor,
posibilitatea cunoașterii persoanelor noi, a culturii acestora,
posibilități de masă,
loc corespunzător pentru singurătate, liniște,
posibilități de distracții
posibilități de racordare IT,
baruri,
parcuri de distracții, pentru copii,
evenimente sportive,
posibilitatea de pescuit,
discotecă.
posibilități de cunoaștere, posibilități culturale
accesibilitate ziarelor, surselor de informație,
apropierea monumentelor istorice,
muzee, expoziții de pictură,
posibilitatea cunoașterii noilor culturi,
posibilitatea studierii unor animale, plante rare,
ghidarea prin împrejurimi,
posibilități sportive
terenuri de joacă cu mingea,
săli de biliard,
posibilități de călărie,
excursii în zonă,
alpinism.
Consider că aceste criterii nu sunt în întregime caracteristice zonei Roșia Montană și nu sunt definitori pentru crearea unui sistem turistic în Roșia Montană; totodată, consider că prin pornirea agroturismului se încearcă o revitalizare a zonei cu păstrarea specificului ei și nu prin adaptarea la turismul de masă.
Din punctul de vedere ale investitorilor rolurile determinante le au: cheltuielile de înființare și funcționare reduse, respectiv investițiile reduse în dezvoltarea infrastructurii. De asemenea este foarte importantă disponibilitatea forței de muncă, respectiv atitudinile populației și a administrației locale față de investitori. În cazul comunei Roșia Montană pot afirma că atât populația, cât și administrația locală, respectiv întreprinzătorii locali nu au o atitudine pozitivă față de investitori.
În alegerea amplasării investițiilor, întreprinzătorii mai țin cont de structura logistică, localizarea comunei Roșia Montană față de centrele de desfacere, respectiv aprovizionare.
3.5.4. Probleme și obiective pe termen mediu și lung
3.5.4.1 Populația și nevoile sociale
3.5.4.1.1 Demografie
Probleme
îmbătrânirea accentuată a populației,
depopularea datorită migrației, în special a tinerilor cu studii medii sau superioare spre centrele urbane,
sporul natural negativ.
Obiective pe termen scurt:
crearea unui centrul de informare și resurse pentru tineri facilitând implicare lor în viața comunității,
organizarea unor cursuri de limbi străine, informatică, cursuri de calificare și recalificare pentru tineri,
implicarea tinerilor în ghidaje ale turiștilor în zonă, precum și în alte activități care pot genera venituri alternative,
încurajarea spriritului întreprinzător în rândul tinerilor.
Obiective pe termen mediu și lung:
condiții de viață atractivă pentru tineri, atât pentru cei din localitate cât și pentru cei din exterior (care ar dori să se stabilească în comună),
crearea de condiții și facilități pentru familiile tinere cu copii.
3.5.4.1.2 Starea de sănătate și servicii medicale
Probleme
cadre medicale și auxiliare insuficiente,
dotări ale dispensarelor medicale necoresponzătoare și învechite care îngreunează sau împiedică diagnosticarea,
dificultăți privind accesul la medicamente și tratament (distanțe mari de parcurs, resurse limitate ale dispensarelor din comună).
Obiective pe scurt
încurajarea înființării unor ONG-uri de asistență socio-medicală,
atragerea de fonduri neguvernamentale pentru educație de sănătate.
Obiective pe termen mediu și lung
acces facil la servicii medicale de calitate, prompte și suficiente,
populație educată privind starea generală de sănătate și modalitățile de a duce o viață sănătoasă,
eliminarea factorilor de perturbare a calității vieții.
3.5.4.1.3 Starea de ocupare a forței de muncă
Probleme
nivel relativ ridicat al șomajului,
lipsa de inițiativă locală,
disponibilizările ce se vor realiza în minerit,
mentalitatea față de schimbare și reconversie profesională.
Obiective pe termen scurt
organizarea unor cursuri de reconversie profesională,
organizarea unor seminarii și vizite de lucru în alte comunități în vederea stimulării inițiativei locale,
înființarea unui centru de informare și resurse pentru comunitate,
informarea locuitorilor despre posibilitățile de dezvoltarea a unei afaceri în mediul rural, precum și consultanță oferită in acest sens.
Obiective pe termen mediu și lung
facilitarea creării unor locuri de muncă suficiente și în domenii variate de activitate, cu venituri îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor de trai,
dezvoltarea spriritului antreprenorial în special în rândul tinerilor,
dezvoltarea unui sistem de cursuri de reconversie profesională în domenii căutate pe piața forței de muncă.
3.5.4.1.4 Educația
Probleme
infrastructură uzată, necorespunzătoare desfășurării actului educațional,
constrângeri materiale datorită bugetelor mici alocate de către autorități pentru susținerea actului educațional,
lipsa posibilității de formare continuă pentru adulți,
grad redus de asociativitate.
Obiective pe termen scurt
încurajarea înfiintății organizațiilor civice, culturale etc.
crearea unui sistem de formare continuă pentru adulți,
crearea unui centru de formare profesionala care să ofere cursuri de agroturism, ecologie, agricultură biologică, întocmirea unui plan de afaceri, etc.
realizarea unor excursii de studiu pentru elevii/tinerii din zonă și implicarea lor în diferite activități alternative programei școlare,
acces la calculator conectat la internet.
Obiective pe termen mediu și lung
posibilitatea neîngrădită de împlinire individuală prin educație,
acces la un sistem educațional perfomant, flexibil și adaptat condițiilor din mediul rural,
infrastructură și bază materială suficientă și capabilă să satisfacă nevoile legate de actul educațional.
3.5.4.2. Cultura
Probleme
infrastructură și bază materială în declin,
resurse financiare insuficiente pentru practicarea și revitalizarea unor obiceiuri și forme de exprimare a culturii tradiționale,
acces dificil sau restrictiv la surse de informare (mass-media, cărți, internet etc.),
abandonul practicilor tradiționale,
lipsa de implicare a autorităților în protejarea centrului istoric și a caselor de patrimoniu,
lipsa unei biblioteci și aunui centru comunitar cultural,
majoritatea vestigiilor arheologice au fost descărcate de sarcină arheologică.
Obiective pe termen scurt
promovarea proiectelor culturale în cadrul festivalului anual FânFest,
promovarea obiectivelor culturale prin intermediul proiectelor turistice,
asistarea localnicilor proprietari de case de patrimoniu în renovarea lor și utilizarea lor în scopuri turistice,
oferirea asistenței financiare și experte autorităților competente pentru includerea vestigiilor arheologice de la Roșia Montană în lista siturilor UNESCO.
Obiective pe termen mediu și lung
practici tradiționale revitalizate și capabile de a fi transmise nealterate generațiilor viitoare
practici tradiționale puse în valoare,
acess facil la surse de informație tradiționale sau moderne,
infrastructură corespunzătoare cerințelor unei societăți în perpetuă mișcare,
realizarea unui parc cultural al arheologiei miniere romane.
3.5.4.3. Infrastructura
3.5.4.3.1 Alimentare cu apă curentă, canalizare
Probleme
sistemul de alimentare cu apă curentă este redusă ca lungime, deservind o mică parte din totalul populației comunei iar canalizare publică nu există,
gospodăriile care au bazine vidanjabile sau fose septice sunt relativ puține,
deversarea apelor reziduale menajere în locuri neamanjate (cursuri de apă afectate, infiltrații în sol).
Obiective pe termen scurt
colaborarea cu ONG-uri de mediu pentru un program de educație ecologică.
Obiective pe termen mediu și lung
populație informată asupra riscurilor cauzate de de deversarea apelor uzate în locuri neamenajate, asupra utilizării durabile a resurselor de apă și a prevenirii poluărilor.
3.5.4.3.2 Drumuri și transport
Probleme
stare tehnică necorespunzătoare a drumurilor județene și comunale,
fonduri locale insuficiente pentru construirea și întreținerea drumurilor,
dependența financiară de fondurile alocate de la bugetul Consiliului Județean,
transport public inexistent.
Obiective pe termen scurt
încurajarea locuitorilor să facă lobby pe lângă instituțiile publice abilitate să rezolve aceste probleme,
asistarea locuitorilor în înființarea unor firme de transport care să deservească nevoile existente.
Obiective pe termen mediu și lung
o rețea de drumuri funcțională care să deservească nevoile curente ale locuitorilor și activităților economice fără să afecteze starea mediului înconjurător,
sistem de transport în comun.
3.5.4.4 Economia
3.5.4.4.1 Industria
Probleme
resurse financiare insuficiente, investiții autohtone și străine limitate (exceptând RMGC),
echipamente și tehnologii învechite, poluante,
tendințe de monoindustrializare.
Obiective pe termen scurt
promovarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor,
stimularea micii industrii și a atelierelor meșteșugărești,
crearea unui club al micilor întreprinzători și producători,
crearea unui centru de resurse pentru micii întreprinzători și producători.
Obiective pe termen mediu și lung
industrie diversificată, dinamică și capabilă să ofere posibilitatea de împlinire profesională și materială locuitorilor comunei,
dezvoltarea industriei panificației,
înființarea unui centru de colectare și prelucrare a laptelui,
înființarea unor ateliere de cojocărie, vopsitorie, prelucrarea pieilor de animale,
înființarea unor unități de prelucrare a lemnului,
reluarea producției de covoare din lână țesute manual și a altor țesături de interior,
industrie nepoluantă și durabilă,
înfrățirea comunei cu alte comune din străinătate și realizarea de schimburi comerciale/ turistice,
stoparea activităților economice care pot polua sau degrada calitatea mediului înconjurător.
3.5.4.4.2 Agricultura
Probleme
resurse financiare insuficiente, investiții puține,
utilaje agricole învechite, rudimentare și tehnologii neperformante,
media de vârstă ridicată a celor ce se ocupă de activități agricole,
parcelarea terenului (suprafețele agricole nu pot fi întotdeauna lucrate mecanizat) și probleme legate de posesiune,
degenerarea raselor animalelor și servicii medicale veterinare sporadice,
scăderea producțiilor medii la aproape toate culturile,
piață de desfacere redusă,
neinteresul autorităților locale de a sprijini acest sector.
Obiective pe termen scurt
asocierea producătorilor,
atragerea de fonduri pentru dezvoltarea agriculturii biologice și a fermelor ecologice.
Obiective pe termen mediu și lung
practici de agricultură durabilă, adaptate condițiilor climaterice și solului din comună,
dezvoltarea activităților de achiziționare și valorificare a fructelor de pădure și a plantelor medicinale.
activități agricole diversificate și generatoare de venit,
încurajarea agriculturii biologice,
îmbunătățirea practicilor agricole,
politici de marketing eficiente.
3.5.4.4.3 Comerțul și serviciile
Probleme
unități comerciale mici, cu profit mic,
diversitate redusă, majoritatea fiind orientate spre alimentație publică-magazine alimentare și baruri.
orientare în majoritate spre clienții locali,
activități de marketing reduse,
valorificare slabă a resurselor locale.
Obiective pe termen mediu și lung
diversificarea obiectului de activitate al firmelor,
utilizarea eficientă a resurselor locale,
promovarea unor tehnici eficiente de marketing,
orientarea parțială spre turiști ca potențiali clienți,
crearea unor unități îm domeniul prestării serviciilor în agricultură (servicii agricole și de întreținere a mijloacelor mecanice utilizate în agricultură).
dezvoltarea serviciilor de întreținere și reparații a mijloacelor auto (tip autoservice),
înființarea de stații de alimentare cu carburanți,
înființarea unor servicii de transport persoane și marfă.
3.5.4.4.4 Turismul. Agro-turismul
Probleme
inexistența unor pensiuni agro-turistice,
lipsa unor produse turistice coerente,
lipsa personalului calificat în turism- manageri, ghizi,
promovare slabă a produselor turistice existente.
Obiective pe termen scurt
crearea unui centru de informare turistică care să dispună de personal calificat și materiale informative și de prezentare,
asistarea localnicilor în deschiderea și conducerea unei activități în turism,
atragerea de fonduri pentru dezvoltarea activităților turistice,
promovarea zonei ca zonă turistică de interes.
Obiective pe termen mediu și lung
înființarea unor pensiuni agro-turistice tradiționale,
informarea cetățenilor despre modul de funcționare și realizarea a unei afaceri în turism,
realizarea unor programe de pregătire pentru practicanții de agro-turism,
realizarea unor produse turistice diversificate,
realizarea și promovarea unor evenimente locale,
adoptarea unor măsuri eficiente de promovare,
practicarea unui turism integrat, cu pachete turistice variate,
luarea în administrare de către un grup de turiști a zonelor protejate și crearea unui plan de management integrat al acestora
marcarea de trasee turistice,
declararea zonei ca zonă protejată ecologic unde se practică agricultura, zootehnia, horticultura, avicultura și apicultura în condiții ecologice
punerea în valoare a tezaurului etno-cultural:obiceiuri, datini, arhitectura caselor, lucrări de artizanat, produse tipice economiei rurale, produse alimentare ecologice.
3.5.4.5. Mediul înconjurător
Probleme
poluarea datorată exploatării miniere (halde de steril, ape acide, etc),
poluarea apei datorate lipsei unui sistem de epurare a apelor uzate,
sistem de gestionare a deșeurilor ineficient,
necunoașterea normelor de mediu și a legislației în vigoare,
educație ecologică redusă.
Obiective pe termen mediu și lung
promovarea practicilor de agricultură ecologică,
realizarea unor cursuri de educație ecologică,
curățarea cursurilor de apă și a domeniului public,
atragerea unor investitori pentru preluarea serviciului de salubrizare,
crearea unor mecanisme de colectare selectivă a deșeurilor,
promovarea unor tabere ecologice anuale care să adune activiști de mediu din țară.
Obiectivele strategice pot fi grupate nu doar în funcție de domeniu. O parte din obiective se repetă în cadrul mai multor categorii, ceea ce dovedește faptul că acel obiectiv specific este deosebit de important în contextul dezvoltării durabile la Roșia Montană.
Titlul proiectului propus în urma strategiei pentru comuna Roșia Montană este:
3.6. Centrul de colectare a fructelor de pădure și
a arbuștilor fructiferi în comuna Roșia Montană
Premise ale proiectului
Schița de proiect pe care mi-am propus-o în prezentul studiu de caz prezintă ideea de proiect, justificarea proiectului, scopul și grupurile țintă, precum și obiectivele cu activitățile aferente. Ideea de proiect se referă la introducerea și aplicarea unei noi activități agricole în cadrul comunei Roșia Montană prin realizarea de investiții în vederea colectării, depozitării, refrigerării, procesării fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi. Beneficiarul fondurilor va fi o societate agricolă care își desfășoară activitatea și are sediul în Roșia Montană.
Am pornit de la faptul că prin Măsura 123- PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) este permisă realizarea de investiții pe întreg teritoriul României, atât în mediul rural, cât și în mediul urban. Un centru de colectare a fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi finanțat prin Măsura 123 va putea fi amplasat în mediul rural, aproape de exploatațiile agricole ale producătorilor, sau în mediul urban, în apropiere de aglomerările de consumatori.
Măsura 123 asigură finanțarea construcțiilor, a liniilor de procesare, dar și a mijloacelor de transport specializate necesare aprovizionării sau desfacerii.
Măsura 123 -Creșterea valorii adaugate a produselor agricole și forestiere.
Suma aferentă Măsurii 123 pentru anul 2013 este de 80 de milioane de euro și provine din fondurile europene alocate României prin Programul Național de Dezvoltare Rurală.
Obiectivul și raportul cu strategia de dezvoltare- miza intervenției:
a) introducerea și dezvoltarea de tehnologii și procedee pentru obținerea de noi produse agricole și forestiere competitive;
b) adaptarea firmelor la noile standarde comunitare atât în etapa de procesare cât și în cea de distribuție a produselor obținute;
c) îmbunătățirea veniturilor firmelor sprijinite prin creșterea valorii adăugate a produselor agricole;
d) creșterea valorii adaugate a produselor forestiere precum și a eficienței economice a activității microîntreprinderilor prin dezvoltarea și modernizarea echipamentelor, proceselor și tehnologii lor de prelucrare.
Descrierea intervenției -domeniul de acoperire al măsurii 123:
dezvoltarea de noi produse, procese și tehnologii;
promovarea investițiilor pentru producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile;
adaptarea la cerințele pieței în funcție de resursele locale precum și deschiderea de noi oportunități de piață;
Promovarea investiților pentru:
-producerea biocombustibililor;
– respectarea standardelor comunitare;
– creșterea productivității muncii în sectorul agro-alimentar;
– aplicarea măsurilor de protecția mediului, inclusiv măsuri de eficiență energetică; – creșterea numărului de locuri de muncă și a siguranței la locul de muncă.
Beneficiari:
Privati: IMM, forme asociative, persoane fizice autorizate.
Precizări privind acțiunile eligibile:
a) acțiuni imateriale: sunt cele acceptate de FEADR (Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) prin Regulamentul CE 1698/2005.
– cumpărarea de tehnologii (know-how), achiziționarea de patente și licențe pentru pregătirea implementării proiectului;
– taxe pentru arhitecți, ingineri și consultanți, studii de fezabilitate, taxe pentru eliberararea certificatelor, avizelor și autorizațiilor necesare implementării proiectelor;
– achiziționarea de software, identificat ca necesar prin studiul de fezabilitate sau memoriul justificativ.
b) acțiuni materiale: sunt cele acceptate de FEADR (Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală) prin Regulamentul CE 1698/2005.
– achiziționarea sau achiziționarea în leasing de noi utilaje, instalații, echipamente, costuri de instalare;
– investiții pentru îmbunătățirea controlului intern al calității materiei prime, semifabricatelor, produselor și subproduselor obținute în cadrul unităților de procesare și marketing;
– investitii pentru producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile.
Finantare:
Ajutorul public (FEADR și contribuție publică națională): beneficiari privați: 50 %.
Justificarea proiectului
Proiectul propus spre finanțare se încadrează în obiectivele prevăzute în Programul de Finanțare Europeană Măsura 123- PNDR (Programul Național de Dezvoltare Rurală al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale) -Creșterea valorii adaugate a produselor agricole și forestiere; această măsura privește strict spațiul rural și urmărește să sprijine financiar dezvoltarea mediului rural și a agriculturii astfel încât să fie pregătit din punct de vedere economic pentru participarea la Politica Agricolă Comună, dar mai ales să se poată adapta ușor modului de lucru specific structurilor europene.
În fiecare an munții României dau o producție fabuloasă pe care noi reușim de fiecare dată să o ignorăm, doar ca să o cumpărăm din import reambalată. Fructele de pădure cresc sălbatice cu miile de tone pe versanții însoriți ai Carpaților. Ies din țară pentru un preț de nimic și îi îmbogățesc pe vest-europenii care știu cum să vândă marfa 100% naturală. Ei obțin profit foarte bun din afaceri cu zeci de ani vechime; în acest timp, românii rămân culegători plătiți mizerabil și intermediari fără anvergură. Nu ne obligă nimeni să ignorăm o comoară naturală, care crește fără pic de efort. Totuși, asta se întâmplă; consider că România stă pe o mină de aur și nu trebuie să ne batem joc de ea. Însă ce face România cu cel mai ecologic produs pe care îl primește an de an de la natură gratis? Îl exportă pe mai nimic drept materie primă. Străinii procesează importul românesc și îl revând în toată Europa, inclusiv în România, la preț de delicatesă bio sau de lux. Mii de tone de fructe nobile din pădurile românești iau drumul strainătății: Italia, Germania, Austria, Spania, Franța, Olanda sunt principalii clienți. Anul trecut, de exemplu, din pădurile administrate de Romsilva s-au colectat peste 5000 de tone de fructe de pădure și plante medicinale, iar statul administrează doar jumătate din codrii țării. La un preț mediu de 2000 de euro tona, cifra de afaceri a fost de 10 milioane de euro, iar suma pe care au încasat-o românii pe comoara din pădure este rușinoasă.
Exportatorul român de materie prima dublează prețul, dar nu ia mai mult de 4 euro pe aceeași cantitate; însă în Italia avem surpriza: dintr-o fabrică, marfa românească, dar cu eticheta de Italia, procesată sau doar ambalată, pleacă spre magazine cu 10 euro pe kilogram. Dacă industria alimentară românească ar valorifica aceste delicatese considerate lux pe piața europeană, sutele de milioane de euro pe care le câștigă an de an străinii din comoara noastră, ar rămâne în țară. La fel și cu zmeura: neprocesată costă 2 euro/kg, dar transformată în sucuri sau dulcețuri, prețul depășește 10 euro pe kilogram. Afinele la 3 euro ca materie brută, sunt transformate de fabricanții străini în delicatese ce se vând cu succes la 15 euro un kilogram.
Anul acesta istoria se repetă: nici un procesator român nu pare interesat de cel mai ecologic produs care există azi în Europa. Doar străinii au contractat bogația din pădurea românească. Noi, românii ne mulțumim cu afacerile la șosea: n-a început bine vara că în zonele de munte este plin de vânzători ambulanți de zmeură.
În județul Alba anul trecut, țiganii nomazi au cules 450 de tone de fructe de pădure. La un preț mediu pe tonă de 2000 de euro, străinii au plătit aproape un milion. Romsilva n-a câștigat mare lucru.
În județul Mureș producția a fost la jumătate, dar la 2000 de euro tona de zmeură, străinii au cumpărat tot; în toată țara piața fructelor de pădure se ridică la câteva milioane de euro; în timp ce omul de afaceri roman se multumește cu statutul de intermediar, și câștigul facil aferent profesiei, culegătorii trudesc pe mai nimic. Străinii prețuiesc flora spontană pentru parfumul ei aparte. Aroma din pădure este de trei ori mai puternică decât cea a fructelor de cultură; pe lângă toate acestea nu știu ce este îngrășământul, nici pesticidele. Sunt folosite și ca aromă în mâncarea pentru bebeluși, la fabricarea de bomboane bio, în medicină, cosmetică sau în industria băuturilor rafinate, dar în străinătate. La noi nimeni nu știe să adauge valoare acestor bunătăți; mai ales ca mare parte din flora spontană a României este certificată bio. Prețul se reglează pe piața Europei, în funcție de recoltă, ca la roșii: materie primă multă, preț mic și invers.
Comuna Roșia Montană are o suprafață de 9.467 ha pădure în proprietatea cetățenilor. Acest proiect de finanțare vine în sprijinul proprietarilor particulari de pădure din care vor întâmpina dificultăți în valorificarea producției de fructe de pădure în străinătate. Problema are cu atât mai mare importanță cu cât mulți deținători de păduri vor să își valorifice aceste terenuri prin exploatarea lemnoasă, fapt ce contravine strategiei conducerii comunei de protejare a pădurilor.
Cea mai mare parte a veniturilor obținute (60.000 de euro/ha) în urma exploatării pădurii provine din valorificarea lemnului. Din aceste venituri doar 20% provine din recoltarea fructelor de pădure, a plantelor medicinale sau a ciupercilor; astfel pădurea poate aduce beneficii proprietarului și din exploatarea fructelor de pădure (Păducel fruct, Porumbe, Mure, Zmeură, Afine, Cătină, Coacăze, Maceșe). În prezent comuna Roșia Montană nu are înregistrată nici o societate cu obiectul de activitate de valorificare a fructelor de pădure. Un efect al implementării proiectului va fi cel de informare a cetățenilor cu privire la oportunitățile de valorificare a fructelor de pădure.
Am apelat la o serie de rapoarte statistice privind producția de fructe de pădure care arată că s-au obținut de pe suprafața de pădure deținută: 20-25 t/an de zmeură în perioada iulie-septembrie; 10-12 t/an cătină albă în perioada august-septembrie; 20-30 t/an măceșe în perioada septembrie-octombrie; 8-10 t/an porumbe în perioada august-septembrie; 10-12 t/an afine în perioada iulie-septembrie,
În contextul în care în anul 2012 s-a înregistrat o creștere a cererii țărilor europene de fructe de pădure (întrucât fondul de marfă oferit de țările din jur este mai mic) este posibil ca în anul 2013 să avem o creștere a prețurilor oferite de partenerii externi (în cazul afinelor pot depăși chiar 2.300 de euro/tonă). Ar putea fi obținută o sumă mult mai mare dacă s-ar exporta produse finite, cum sunt dulceața sau afinata, și nu materia primă, adică fructele refrigerate sau congelate. Pentru valorificarea superioară a fructelor de pădure este însă nevoie de dezvoltarea unor capacități de prelucrare.
Scopul proiectului constă în inițierea, promovarea și dezvoltarea unei microferme specializată în colectarea, depozitarea, refrigerarea, procesarea fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi în vederea obținerii de produse ecologice pentru export care să corespundă normelor ecologice în vigoare la nivel mondial.
Grupul țintă se împarte în două categorii:
Beneficiari direcți:
Societatea agricolă care solicită finanțarea, deoarece va gestiona direct întreaga activitate declarată în scopul obținerii profitului și a realizării obiectivelor propuse.
Beneficiari indirecți:
Proprietarii terenurilor de păduri cetățeni ai comunei Roșia Montană și care doresc să obțină beneficii din exploatarea fructelor de pădure (aproximativ 420 locuitori);
Regia teritorială a pădurilor de pe aria comunei, având oportunitatea să valorifice fructele de pădure colectate.
Cetățeni care în prezent nu ocupă un loc de muncă și care sunt dispuși să fie angajați în procesul de culegere a fructelor de pădure în regim sezonier (aproximativ 180 locuitori).
Obiective și activități propuse în proiect:
A. Obiective pe termen lung:
A1. Stimularea proprietarilor individuali de terenuri forestiere în valorificarea producției de fructe de pădure în străinătate.
A2. Diversificarea activităților agricole pe raza comunei Roșia Montană.
B. Obiective pe termen scurt:
Obiective cantitative:
B1. Amenajarea spațiilor cu respectarea condițiilor necesare colectării, depozitării și prelucrării fructelor de pădure.
Activitatea B1: Depozite, construcții, clădiri amenajate corespunzător.
B2. Implementarea echipamentelor, utilajelor și dotărilor speciale proceselor de colectare, depozitare și prelucrare (sisteme frigorifice- camere de păstrare la +20C, tunel de congelare rapidă-300C, depozit de produse congelate la -200C; uscător).
Activitatea B2: Utilaje, echipamente, instalații specifice.
B3. Achiziția mijloacelor noi specializate pentru transportul rutier.
Activitatea B3: Vehicule cu instalație de refrigerare, camioane, autoutilitare frigorifice, alte autoutilitare.
B4. Crearea de noi locuri de muncă sezoniere în cadrul societății.
Activitatea B4: Angajați din Roșia Montană.
B5. Obținerea certificatelor de calitate, pașaportului fitosanitar și certificatului fitosanitar pentru arbuști fructiferi.
Activitatea B5: Certificate de calitate și fitosanitare.
B6. Stabilirea de relații contractuale cu clienți externi ca urmare a unei campanii externe de promovare a produselor din fructe de pădure, atât în stare proaspătă cât și congelate.
Activitatea B6: Clienți externi informați.
Obiective calitative:
B7. Asigurarea calității produselor și satisfacției clienților externi prin implementarea unui sistem de management al calității certificat.
Durata proiectului:
– 4 luni de zile.
Bugetul proiectului:
Bugetul proiectului este de 15.000 euro din care 2.500 euro contribuție proprie.
Planul de acțiune:
Ca și concluzie pot afirma că proiectul pe care l-am propus în prezentul studiu de caz- Măsura 123 -Creșterea valorii adaugate a produselor agricole și forestiere, odată demarat, va continua și în anii următori, indicatorii financiari ai societății agricole fiind garanția durabilității proiectului propus.
CONCLUZII
În finalul prezentei lucrări de licență voi prezenta câteva concluzii pe care le consider relevante în ceea ce privește rolul deosebit pe care îl are conceptul de dezvoltare durabilă în elaborarea unei strategii la nivel rural, în cazul de față -comuna probabil, cea mai cunoscută de pe Planetă, Roșia Montană.
1) Dezvoltarea durabilă abordează conceptul calității vieții în complexitate sub aspect economic, social și de mediu, promovând ideea echilibrului între dezvoltarea economică, echitatea socială, utilizarea eficientă și conservarea mediului înconjurator; iar dezvoltarea durabilă are ca obiective majore protejarea mediului, eradicarea sărăciei, îmbunătățirea calității vieții, dezvoltarea și menținerea unei economii locale viabile și eficiente.
2) O comunitate durabilă este cea care deține controlul asupra procesului de dezvoltare, a deciziilor pe care le elaborează și le adoptă, asigurând durabilitatea la nivel local. Această comunitate durabilă posedă o structură socială activă- actori, grupuri, asociații și instituții capabile să se mobilizeze pentru acțiuni comune de lungă durată și să-și asume responsabilitatea pentru acest proces continuu de dezvoltare.
3) Strategia este necesară pentru că dezvoltarea unei comunitati implică principiile dezvoltării durabile- îndeplinirea cerințelor actuale facilitând generațiilor viitoare îndeplinirea propriilor opțiuni de dezvoltare.
4) Elementele de strategie au fost gândite astfel încât să aibă o aplicabilitate practică imediată, incluzând aspecte care pot fi implementate ținând seama de situația dificilă în care se află comuna Roșia Montană și zonele împrejmuitoare; elementele de strategie se referă la componenta dezvoltării alternative mineritului, a spiritului antreprenorial în comună și la infrastructură.
5) Premisa de bază de la care am pornit în conturarea acestei strategii este aceea că sectorul de afaceri poate fi motorul principal pentru dezvoltarea locală durabilă, atunci când ține cont de nevoile și oportunitățile comunităților în care se dezvoltă și este inclus în utilizarea tradițională a resurselor locale. Consider că spiritul de inițiativă și inițiativa antreprenorială locală pot oferi Roșiei Montane un viitor în lipsa exploatărilor miniere.
6) îmi exprim rezerva cu privire la faptul că elementele prezentate reflectă in mod exhaustiv, eficient și corect aspectele care se pun pentru realizarea Strategiei de Dezvoltare Rurală a comunei Roșia Montană. Cea mai importantă carență a prezentului studiu de caz este legată de reprezentativitatea concluziilor formulate de acesta, dat fiind ca nu a fost realizat intr-o manieră participativă, cu implicarea actorilor locali interesați; pe cale de consecință- aceste motive mă face să consider ca fiind foarte importantă o abordare critică a acestui demers, și mă încurajează să promovez orice modalitate de îmbunătățire-dezvoltare-corectare a acestei strategii, cu datele de bază, analizele și soluțiile cuprinse în ea. Astfel de posibilități de îmbunătățire a prezentei strategii consider că pot fi:
– analiza stării actuale a fondului forestier și a calității gestionării acestuia de către Ocolul
Silvic privat cu sediu la Abrud;
– detalierea mai accentuată a nevoilor privind reabilitarea patrimoniului cultural- arhitectural, istoric și industrial;
– elaborarea unei baze de date privind activitățile antreprenoriale (micile afaceri) din comuna Roșia Montană;
– analiza principalelor piețe de desfacere a produselor agricole din zonă;
– identificarea unor soluții privind re-introducerea clădirilor achiziționate de compania RMGC, in circuitul rezidențial, economic și cultural local;
– completarea soluțiilor propuse deja pentru diferite aspecte, cu analize juridice (probleme
privind proprietatea terenurilor și clădirilor, situații conflictuale, situația retrocedărilor bunurilor naționalizate);
– elaborarea unui studiu sociologic asupra populației care a părăsit în ultimii 5 ani Roșia Montană și a legăturilor lor cu comunitatea rămasă;
– inventarierea stării de degradare a patrimoniului construit și costurilor de reabilitare;
– prioritizarea măsurilor propuse pe diferite obiective, pentru o alocare eficientă a resurselor;
– analiza de detaliu a soluțiilor cuprinse în proiectele tehnice din cadrul programului de închidere al minelor (unde SC Conversmin SA- firma la care lucrez are un rol covârșitor- fiind singura firmă din România cu impact major și obiect de activitate specific) pentru a identifica și corecta acele soluții care nu sunt compatibile cu o utilizare eficientă ulterioară a patrimoniului minier, în scop cultural, turistic și industrial (ex. Cariera Cetate și Uzina de Preparare Gura Roșiei).
7) Proiectul propus: ,,Centrul de colectare a fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi în comuna Roșia Montană” (în cadrul Măsurii 123-Creșterea valorii adaugate a produselor agricole și forestiere) se referă la introducerea și aplicarea unei noi activități agricole în cadrul comunei Roșia Montană prin realizarea de investiții în vederea colectării, depozitării, refrigerării, procesării fructelor de pădure și a arbuștilor fructiferi; iar beneficiarul fondurilor va fi noua societate agricolă care își va desfășura activitatea și are sediul în Roșia Montană.
8) Proiectul pe care l-am propus în prezentul studiu de caz- Măsura 123 -Creșterea valorii adaugate a produselor agricole și forestiere, odată demarat, va continua și în anii următori, indicatorii financiari ai societății agricole fiind garanția durabilității proiectului propus.
9) Consider că singurul aspect pozitiv pe care conflictul între compania Roșia Montană Gold Corporation pe de o parte și localnicii și celelalte organisme care îi susțin pe de altă parte l-au adus este publicitatea pe scară largă care s-a făcut localității, publicitate care a depășit de mult timp granițele naționale. Chiar dacă nu a fost efectuată în scopuri comerciale, acest tip de publicitate nu s-a rezumat la prezentarea conflictului, ci a adus în atenția publicului patrimoniul cultural unic din comuna Roșia Montană. Efortul care trebuie depus în continuare este acela de a transforma în timp imaginea Roșiei Montană din obiectiv turistic secundar al vizitatorilor care ajung în împrejurimi în destinație turistică în sine. Crearea unui brand al Roșiei Montane presupune identificarea, dezvoltarea și promovarea unei “mărci”, a unei imagini unitare care să exprime printr-un mesaj, niște însemne specifice și un set de elemente locale unice- imaginea Roșia Montană. Aceste elemente vor fi, implicit, preluate și dezvoltate în imaginea tuturor firmelor care activează în această zonă. Brandul oferă o valoare adaugată peste funcția sa de bază care este rațională și emoțională, oferă încredere, iar credibilitatea în afaceri este esențială. În cazul Roșiei Montane, pe lângă elementele raționale și emoționale, mesajul care va descrie brandul local trebuie să includă și o tentă morală, legată de însemnătatea istoriei stravechi și recente a acestei comunități. Promovarea separată, a anumitor producători agricoli sau meșteșugari locali sau anumite pensiuni agro-turistice din Roșia Montană nu va avea aceleași rezultate față de un program unitar de promovare la nivelul întregii zone. De aceea, o atenție aparte trebuie acordată asocierii fermierilor/proprietarilor de pensiuni și modului în care aceste grupuri reușesc să pună în comun resurse și să reducă costurile desfacerii produselor pe piață. Mai mult decât atât, produsele agricole (mai ales cele tradiționale și cele certificate ecologic) și ofertele agroturistice se pot promova și susține pe piață reciproc, atât timp cât turiștii iau contact cu produsele și rețetele culinare locale iar cumpărătorii anumitor produse alimentare, la oraș vor să afle mai multe despre zona de proveniență a acestor produse.
Ca și concluzie finală pot afirma că dezvoltarea durabilă a zonei Roșia Montană este un proiect fără un termen final sau un coordonator local principal, ale cărui obiective- economice, sociale și de mediu se intersectează și se susțin reciproc, impunând factorilor locali publici și privați necesitatea unei cooperări variate și inovatoare. Ideea forță este aceea că valorificarea durabilă a potențialului local se poate face doar prin conjugarea tuturor eforturilor și ideilor locale și prin direcționarea lor către nevoile pieței.
ANEXA nr.1
BIBLIOGRAFIE
1. Tratate, cursuri și monografii
Dona I.,- Politici agricole și agroalimentare, Note de curs, USAMV București, 1998
Dona I.,(coord.), Dobre C., Gergely S.,- Dezvoltare rurală, Note de curs, USAMV București, 2005
Dona I., -Economie rurală, AMC-USAMV București, 2001
Durac Gh., -Dreptul mediului- Editura Univ. Al.I. Cuza, Iași, 2009
Marinescu D., -Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, București, 2003
Dona I.,(coord.), Dobre C., Gergely S.,- Dezvoltare rurală, Note de curs, USAMV București, 2005
Ghețău V.,-Situația demografică a României: stadiul actual, factori de influență și perspective, Populație și societate, număr special, decembrie 2011, Centrul de Cercetări Demografice Vladimir Trebici din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române
Gruia G.,-Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2011
Marinescu D., -Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, București, 2003
Olaru-Zăinescu Sorana – Dezvoltare durabilă alternativă mineritului la Roșia Montană -2006;
Profiroiu A., Racoviceanu S., Țarălungă N.- Dezvoltarea economică locală, Editura Economică,
1999;
Rojanschi V. Bran F.,- Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, București, 2006
Szabo J.- O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roșia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate.
2. Resurse documentare
-Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală 2007-2013;
-Planul Regional de Dezvoltare-Regiunea Centru;
-Programul Operațional Regional 2007-2013- Regiunea Centru;
-Programul Național de Inchidere a Minelor și Reconversia Zonelor Miniere;
-Master Planul și Planul de Acțiune pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026;
-Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului;
-Planul Național privind Dezvoltarea Zonelor Montane;
-Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene;
-Planul Local de Acțiune pentru Mediu al județului Alba;
-Planul urbanistic general al comunei Roșia Montană.
3. Legislație
-Manualul de inchidere a minelor- elaborat de ,,D.G.R.M.-G.C.P.I.M.” din cadrul Ministerul Economiei și Comerțului;
-Legea minelor nr.85/2003;
-Plan de Încetare a Activității la Mina Roșia Montană (realizat de West Construct SRL și Nordische Proiect SRL, pentru SC Conversmin SA în perioada 2005-2007):
– Volumul I – Documentație tehnico-economică;
– Volumul II – Program tehnic de conservare;
– Volumul III – Program tehnic de închidere;
– OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial, nr.1196 din data de 30 decembrie 2005;
– Legea nr.265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului;
– STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru DEZVOLTAREA DURABILĂ a ROMÂNIEI, Orizonturi 2013-2020-2030.
– Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice;
-OG nr.43/2000 privitoare la protejarea patrimoniului arheologic;
– Legea nr.150/1997 privind ratificarea Conveției pentru protecția patrimoniului arheologic, adoptată la La Valetta la 16.01.1992 și semnată de România la 22.06.1996;
-Carta de la Moscova privind Patrimoniul industrial elaborată de Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial (TICCIH), iulie 2003;
-Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism pentru Ministerul Cercetării și cele 8 primării din zona vizată- Model de Dezvoltare Turistică a Zonei Miniere Zlatna-Bucium-Roșia Montană-Baia de Arieș în perspectiva Dezvoltării Durabile ca alternativă a activităților mono-industriale extractive în declin:
– Volumul I – Analiza potențialului turistic al zonei și modul de valorificare actuală- dec.
2004;
– Volumul II – Analiza potențialului socio-economic și de dezvoltare a zonei- iun. 2005;
– Volumul III – Proiect de amenajare și dezvoltare turistică- febr. 2006;
– Volumul IV- Programe de valorificare și promovare a noilor produse turistice-mai 2006;
-Carta pentru turism cultural, Ciudad de Mexico, 1999;
-Fișa statistică a comunei Roșia Montană (1990-2011)-Oficiul Județean pentru Statistică Teritorială Alba.
4. Resurse web
www.rosiamontana.org
www.infoeuropa.ro
www.finantare.ro
BIBLIOGRAFIE
1. Tratate, cursuri și monografii
Dona I.,- Politici agricole și agroalimentare, Note de curs, USAMV București, 1998
Dona I.,(coord.), Dobre C., Gergely S.,- Dezvoltare rurală, Note de curs, USAMV București, 2005
Dona I., -Economie rurală, AMC-USAMV București, 2001
Durac Gh., -Dreptul mediului- Editura Univ. Al.I. Cuza, Iași, 2009
Marinescu D., -Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, București, 2003
Dona I.,(coord.), Dobre C., Gergely S.,- Dezvoltare rurală, Note de curs, USAMV București, 2005
Ghețău V.,-Situația demografică a României: stadiul actual, factori de influență și perspective, Populație și societate, număr special, decembrie 2011, Centrul de Cercetări Demografice Vladimir Trebici din cadrul Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române
Gruia G.,-Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, Editura Fundației România de Mâine, București, 2011
Marinescu D., -Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, București, 2003
Olaru-Zăinescu Sorana – Dezvoltare durabilă alternativă mineritului la Roșia Montană -2006;
Profiroiu A., Racoviceanu S., Țarălungă N.- Dezvoltarea economică locală, Editura Economică,
1999;
Rojanschi V. Bran F.,- Cuantificarea dezvoltării durabile, Editura Economică, București, 2006
Szabo J.- O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Roșia Montană cu accent pe aspectele de biodiversitate.
2. Resurse documentare
-Planul Național Strategic de Dezvoltare Rurală 2007-2013;
-Planul Regional de Dezvoltare-Regiunea Centru;
-Programul Operațional Regional 2007-2013- Regiunea Centru;
-Programul Național de Inchidere a Minelor și Reconversia Zonelor Miniere;
-Master Planul și Planul de Acțiune pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026;
-Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Protecția Mediului;
-Planul Național privind Dezvoltarea Zonelor Montane;
-Politica Agricolă Comună a Uniunii Europene;
-Planul Local de Acțiune pentru Mediu al județului Alba;
-Planul urbanistic general al comunei Roșia Montană.
3. Legislație
-Manualul de inchidere a minelor- elaborat de ,,D.G.R.M.-G.C.P.I.M.” din cadrul Ministerul Economiei și Comerțului;
-Legea minelor nr.85/2003;
-Plan de Încetare a Activității la Mina Roșia Montană (realizat de West Construct SRL și Nordische Proiect SRL, pentru SC Conversmin SA în perioada 2005-2007):
– Volumul I – Documentație tehnico-economică;
– Volumul II – Program tehnic de conservare;
– Volumul III – Program tehnic de închidere;
– OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, publicată în Monitorul Oficial, nr.1196 din data de 30 decembrie 2005;
– Legea nr.265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea OUG nr.195/2005 privind protecția mediului;
– STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru DEZVOLTAREA DURABILĂ a ROMÂNIEI, Orizonturi 2013-2020-2030.
– Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice;
-OG nr.43/2000 privitoare la protejarea patrimoniului arheologic;
– Legea nr.150/1997 privind ratificarea Conveției pentru protecția patrimoniului arheologic, adoptată la La Valetta la 16.01.1992 și semnată de România la 22.06.1996;
-Carta de la Moscova privind Patrimoniul industrial elaborată de Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial (TICCIH), iulie 2003;
-Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism pentru Ministerul Cercetării și cele 8 primării din zona vizată- Model de Dezvoltare Turistică a Zonei Miniere Zlatna-Bucium-Roșia Montană-Baia de Arieș în perspectiva Dezvoltării Durabile ca alternativă a activităților mono-industriale extractive în declin:
– Volumul I – Analiza potențialului turistic al zonei și modul de valorificare actuală- dec.
2004;
– Volumul II – Analiza potențialului socio-economic și de dezvoltare a zonei- iun. 2005;
– Volumul III – Proiect de amenajare și dezvoltare turistică- febr. 2006;
– Volumul IV- Programe de valorificare și promovare a noilor produse turistice-mai 2006;
-Carta pentru turism cultural, Ciudad de Mexico, 1999;
-Fișa statistică a comunei Roșia Montană (1990-2011)-Oficiul Județean pentru Statistică Teritorială Alba.
4. Resurse web
www.rosiamontana.org
www.infoeuropa.ro
www.finantare.ro
ANEXA nr.1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategia DE Dezvoltare Rurala Durabila LA Rosia Montana (ID: 147016)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.