. Strategia de Dezvoltare a Zonei Turistice Suceava

Introducere

Obiectul lucrării de dizertație îl reprezintă tratarea pe scurt a ce înseamnă zona turistică Bucovina, în concordanță cu posibilitățile României de aderare și integrare europeană prin turism.

Turismul național și cel internațional constituie, în perspectiva abordării prezente, o șansă reală în relansarea durabilă a creșterii economice, a dezvoltării economiei de piață în România și de realizare a programului integrării în Uniunea Europeană.

Marketingul promoțional și turistic internațional, privatizarea, dezvoltarea sectorului de servicii ca o componentă de bază a economiei de piață, alcătuiesc nucleul lucrării în jurul căruia se țes capitole referitoare la evoluția, strategiile și tehnicile specifice de aderare.

Ca o consecință a restructurării turismului nostru intern și internațional, opțiunea integrării în Uniunea Europeană reprezintă singura posibilitate viabilă pentru cunoașterea mai bună a potențialului turistic românesc și includerea lui în circuitul internațional.

Turismul, ca fenomen care s-a impus pregnant în euro-piața vestică este una dintre componentele majore ale vieții economice și sociale ce focalizează interesul unui număr tot mai mare de țări incluzând mai ales, în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001, țările Europei Centrale și de Est.

Ca „cea mai vizitată destinație de pe Glob”, Europa a înregistrat în ultimii ani 62,92% din totalul vânzărilor de pe piața de turism mondial. Numai în anul 1995 în țările Uniunii Europene s-au realizat 41% din totalul încasărilor turistice internaționale. Astfel, în a doua jumătate a deceniului trecut, balanța turistică de plăți a țărilor din Uniunea Europeană avea un excedent de 1,12 milioane euro, iar pe locul III în ierarhia de servicii din aceste țări l-a constituit exportul turistic.

După 1990, țara noastră a început să sprijine activ și să încurajeze cooperarea cu alte țări sau regiuni din Europa, având în vedere că prin poziția geopolitică favorabilă și prin potențialul turistic, morfologic și antropic bogat, locul României este în rândul țărilor Uniunii Europene. Astfel se pot aminti relațiile cu țările riverane Marii Negre, cooperarea din zona vestică a României cu Serbia și Ungaria, proiectele de cooperare dunăreană precum și alte forme de conlucrare subregională sau regională.

În acest scop, în cooperare sau nu, România își continuă eforturile de îmbunătățire a bazei tehnico-materiale a turismului care încă nu se ridică la valoarea potențialului turistic românesc și se încearcă o cât mai bună adaptare a ofertei turistice interne la standardele internaționale, căci creșterea competitivității ofertei turistice se bazează pe dezvoltarea și modernizarea produsului turistic. Amenajarea turistică și teritorială adecvată devine și în acest caz o condiție sine qua non de integrare europeană a țării.

Se poate afirma că, România va avea un rol geopolitic și strategic important în viitoarea construcție europeană prin abordarea colaborării cu țări sau regiuni învecinate ca o complementaritate și nu ca o alternativă la integrarea în structurile euro-atlantice.

Figura nr. 1 – Harta României (sursa: www.hoteluri.org)

Capitolul I

Evoluția turismului românesc în perioada de după revoluția din 1989

I.1. Criza dezvoltării economice și depășirea ei

Trecerea în perspectivă la economia de piață reală reprezintă pentru România calea fără alternativă a relansării activității economice eficiente și competitive pe plan internațional și a îmbunătățirii standardului de viață al populației. Din lipsa mecanismelor și pârghiilor specifice economiei de piață concurențiale, în socialism, agenții economici au fost lipsiți de libertatea de acțiune și de rentabilizarea activității economice.

Încă din decembrie 1989, problema de bază a țării noastră a fost alegerea tipului de economie de piață asimilabil specificului României. În acest sens, opțiunea pentru tipul european de economie de piață își are rădăcinile și rațiunile firești în relațiile economice tradiționale cu țările europene și în elementele economice comune cu acestea, adăugându-se interesul pentru politicile economice de protecție socială, proprii țărilor din nordul Europei ca și dorința României de a exista și de a se manifesta ca subiect al relațiilor economice internaționale într-o Europă unită și prosperă.

Pe întregul interval temporal 1950-1989, creșterea economică a fost de tip extensiv, dominația factorilor cantitativi ai creșterii, manifestându-se covârșitor îndeosebi după 1970. Între anii 1970 și 1980 extensivitatea creșterii era dominată în întreaga economie cu accentul majoritar în industrie. Unei creșteri a produsului social de 19 ori în 1989 față de 1950 îi corespund pe o mărire a volumului investițiilor de 37 de ori și a fondurilor fixe de 16 ori. La o sporire a venitului național de 16 ori în 1989 față de 1950, venitul național în industria crescut de 39 de ori. Creșterea mai rapidă a produsului social față de venitul național a însemnat că, obținerea fiecărei unități de venit național, s-a făcut cu cheltuieli materiale tot mai mari.

La sfârșitul anului 1989 sistemul economiei de comandă românești se autoizolase prin decalajele importante pe care le înregistra față de economiile țărilor din Europa și din lumea dezvoltată economic în genere. Astfel, la un număr de opt indicatori relevanți pentru nivelul creșterii și al gradului de dezvoltare economică, România se situa, la finele deceniului trecut, pe ultimele șapte locuri în cadrul a 25 de state europene.

Prăbușirea catastrofală a sistemului economic și social centralizat în România a fost șocul major care a determinat abandonarea sistemului falimentar al economiei de comandă, centralizate și articularea graduală a mecanismelor de piață specifice economiei concurențiale contemporane. Perioada 1990-2000 este marcată de tendința unui declin economic accentuat până în anul 1993, an în care apar primele semne relative ale relansării unui nivel minim al creșterii economice.

I.2. Strategia națională de dezvoltare economică a României pe termen mediu

Strategia națională de dezvoltare economică a României reprezintă rezultatul unei confruntări libere, aprofundate și constructive de opinii între participanții la Comisia de fundamentare, având ca obiectiv crearea unei economii de piață funcționale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, instituțiile și politicile Uniunii Europene.

În acest sens se răspunde dublului imperativ al încheierii tranziției la economia de piață în România și al pregătirii aderării sale la Uniunea Europeană, pentru a folosi o șansă istorică oferită de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki din decembrie 1999 de a deschide negocierile de aderare cu România.

După 1990, Consiliul European a pus în discuție posibilitatea extinderii Uniunii Europene prin cooptarea de noi membri dintre țările Europei Centrale și de Est.

În acest scop, toate țările candidate la aderare au încheiat Acorduri de asociere cu Uniunea Europeană, care prevăd instaurarea unei zone de comerț liber și modalitățile instituționalizate de dialog între guvernele acestor țări comunitare, precum și domeniile care fac obiectul noilor relații între cele două părți.

Inițiativa extinderii Uniunii Europene a fost materializată oficial la Consiliul European de la Copenhaga, din 1993.

Acordul European constituie baza legală a relațiilor dintre România și Uniunea Europeană. Documentul a fost semnat la 1 februarie 1993, a fost ratificat prin Legea nr. 20 din 1993 și a fost publicat în „Monitorul Oficial” din 12 aprilie 1993. Acordul de asociere a intrat în vigoare la 1 februarie 1995, iar la 22 iunie 1995, România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.

În sfera turismului, în 2002, Ministerul Integrării Europene cu Ministerul Turismului au analizat posibilitățile de includere a unor zone din România în circuitul turistic național și internațional prin îmbunătățirea calității serviciilor și modernizarea bazelor existente. Potențialul turistic poate fi dezvoltat excelent prin atragerea investitorilor români și străini și prin dezvoltarea unor parteneriate public – privat. Astfel va putea fi valorificat turismului rural, precum și bogatul turism cultural, religios și istoric.

I.3. „Economia de servicii” în perioada reformei economice românești

Este un fapt unanim recunoscut că asistăm, pe plan mondial, la trecerea la un nou tip de economie, chiar la un nou tip de societate denumită de unui din părinții ei, sociologul de la Harvard – Daniel Bell – „societatea postindustrială”. Această nouă societate se va baza, după opinia majorității cercetătorilor, pe servicii, fiind caracterizată prin preponderența sectorului terțiar asupra celorlalte sectoare ale economiei.

Un rol important în acest sens îl joacă și procesul de liberalizare a întregii economii și în mod particular al sectorului terțiar. Tendințele de liberalizare, de diminuare a intervenției statului în sectorul serviciilor se referă, pe de o parte, la transferul spre sectorul privat a unei importante părți din sectorul public, iar pe de altă parte, la dereglementarea acestui sector. În această privință, trebuie menționat că o bună perioadă de timp, până în anii 1970, chiar în țările dezvoltare cu economie de piață, sectorul serviciilor a fost unui din domeniile cel mai mult atinse de intervenția statului.

Pentru țările occidentale, privatizarea înseamnă „un management mai dinamic”, în timp ce pentru țările care trec la economia de piață, problema principală care apare în legătură cu privatizarea este cine cumpără.

Privatizarea trebuie să aibă ca rezultat concurența care determină calitatea și tarifele plătibile. În acest sens, locația de gestiune, ca metodă de privatizare nu a fost de succes în turism. Aceasta trebuia folosită numai la început când nu existau capitaluri.

Principiile strategiei de privatizare a turismului s-au încadrat în următoarele coordonate:

tranzacția la prețul pieței

importanța investițiilor ulterioare mai mare decât prețul propriu-zis

păstrarea în circuitul turistic

Strategia de privatizare a turismului elaborată de către ministerul de resort a prevăzut că societățile de turism care dețineau cabane de creastă, să ofere aceste active spre vânzare locatarilor, prin negociere directă sau pe baza contractelor de leasing imobiliar. Contractul de vânzare – cumpărare a conținut obligatoriu o clauză prin care, la dobândirea proprietăților, societatea comercială cumpărătoare oferă o „acțiune de aur” Consiliului Județean sau Consiliului Local, după caz. Această măsură a asigurat păstrarea cabanelor de creastă care sunt obiective strategice în circuitul turistic. În cazul în care terenul aferent cabanei de creastă nu a fost cuprins în capitalul social, acest teren este concesionat cumpărătorului pe o perioadă de 49 de ani.

Modalitățile de privatizare în turismul românesc sunt următoarele:

vânzarea de active – modalitate care presupune ca investitorul să conducă hotelul cumpărat în calitate de proprietar, 14% din numărul total de active vândute în România provenind din turism

vânzarea de acțiuni – prin metoda MEBO sau combinații ale metodei MEBA cu ofertă publică a fost eficientă în privatizarea societăților mici din turism care sunt lipsite de o bază hotelieră proprie

crearea de societăți mixte – îndeosebi în cadrul turismului de lux, de afaceri, în special în București, toate hotelurile din centrul Bucureștiului fiind cuprinse în societăți mixte cu participarea capitalului privat străin sau românesc

locația de gestiune nu este o formă de privatizare a capitalului, ci o formă de privatizare a administrării

I.4. Discontinuități în economia turismului românesc în perioada postdecembristă

A. Transformări și contradicții în turismul intern românesc

Specificul turismului, ca domeniu în care odihna și recrearea, drumeția și sportul, agrementul și noutățile creează bună dispoziție, ne-ar îndreptăți să fim optimiști, să alegem aspectele cele mai promițătoare cu perspective de dezvoltare.

În cele ce u perspective de dezvoltare.

În cele ce urmează vor fi semnalate doar câteva dintre principalele aspecte vizând mutațiile în turismul românesc:

1. Circulația turistică în țară noastră

A. Numărul turiștilor

Numărul total al turiștilor crește între 1975 și 1988 cu circa 2,5 milioane și scade între 1988 și 2000 cu circa 6,5 milioane, reprezentând aproximativ 67% față de 1975; numărul turiștilor români crește de asemenea, între 1975 și 1988 cu circa 2,7 milioane, dar scade între 1988 și 2000 cu circa 6 milioane, reprezentând aproximativ 75% față de 1975; numărul turiștilor străini crește între 1975 și 1979 cu circa 300.000, dar scade între 1979 și 2000 cu circa 2 milioane, reprezentând aproximativ 36% din numărul turiștilor din 1975. De menționat este faptul că, diminuările cele mai importante încep după 1990, când, de fapt, ne așteptăm ca turismul să devină „o soluție” de redresare economică.

România a resimțit mai puțin impactul evenimentelor din 11 septembrie 2001, datorită unei circulații turistice relativ modeste către țara noastră. Totuși, majoritatea hotelurilor din București au constatat scăderea numărului sosirilor turiștilor străini în septembrie și octombrie 2001. Absența unor mari evenimente internaționale în România în această perioadă nu permite realizarea unei analize de impact asupra pieței de evenimente naționale.

B. Numărul înnoptărilor (zile-turist)

În cazul înnoptărilor, raportat la anul 1975, anul 1989 reprezintă o creștere cu circa 13 milioane, iar anul 2000 o diminuare de 31 milioane, reprezentând circa 60% din realizările anului 1975, pe total; numărul înnoptărilor realizate în bazele de cazare de către turiștii români crește de la 28,1 milioane în 1975 la circa 46 milioane în 1989 și scade până în 2000 la circa 17 milioane, reprezentând aproximativ 63% din realizările anului 1975; în cazul turiștilor străini, numărul înnoptărilor crește între 1975 și 1989 cu circa 837.000, dar scade între 1989 și 2000 cu aproximativ 8 milioane, mai ales cu începere din 1990.

C. Sejurul mediu, pe total turiști

Atinge un maximum de 4,1 zile în 1979 și un minimum de 3,27 zile în 1993, iar în 2000 de 3,31 zile/turist. În cazul turiștilor străini, durata maximă, de 4,58 zile, realizate în 1975, nu mai este atinsă niciodată. Cea mai mare durată, realizată în intervalul 1975-2000, este în anul 1980 de 4,31 zile, se reduce până la 2,35 zile/turist în 1991, iar în 2000 nu depășește 3 zile /turist.

D. Indicele de utilizare a capacitații de cazare în funcțiune

Scade de la 77,6% în 1989, la 35,2% în 2000

2. Capacitatea de cazare turistică

Numărul locurilor de cazare crește între 1981 și 1990 cu circa 16.600, iar între 1990 și 1998 – scade cu circa 66.500, în ultimul an – reprezentând 85,7% din numărul de locuri înregistrate în 1981 (mai ales în cazul vilelor, popasurilor, cabanelor, hanurilor și al cazării la cetățeni). În cazul hotelurilor, numărul de locuri crește între 1981 și 1989 cu circa 30.000 locuri, după care scade cu circa 4000 locuri până în 1995 (mai ales în București).

3. Acțiunile de turism ale agențiilor de turism pe total și structură

Pe total, numărul turiștilor cuprinși în acțiunile de turism intern crește între 1975 și 1980 cu aproximativ 1.217,1 mii.

În 1993, numărul participanților la turismul intern scade, față de 1980 cu circa 3.087 mii și crește apoi ușor până în 2000, față de 1993 cu circa 400 mii, dar acest număr, din 1993 reprezintă abia 54,6% față de 1975 și 39,8% față de 1980.

În anul 2002, programele sociale lansate de Ministerul Turismului s-au bucurat, în general, de succes – excepție făcând programul „Turism pentru sănătate”, eșuat din cauza concurenței cu biletele subvenționate de Ministerul Sănătății. Programele de dezvoltare ale turismului întâmpină încă greutăți: Dracula Park este încă în faza de proiect și stațiunea Europa nu-și are încă stabilit locul neștiindu-se costul final al proiectului. Programele „Litoral pentru toți”, „Copiii soarelui” și „1 mai la mare” au avut mai mult succes, datorită tarifelor joase pe care le-au promovat.

În structură, ponderea turiștilor antrenați în excursii este de 73,3% în 1975, 66,7% în 1980 și 46,4% în 2002. Numărul turiștilor scade în cazul celor antrenați în excursii între 1980 și 2002 cu circa 72,4%, iar a celor a căror principală motivație este odihna și tratamentul balneo-medical, cu circa 36%, în aceeași perioadă.

Numărul zilelor – turist crește în cazul excursiilor cu 22,6% până în 1980 și scade, apoi cu circa 85%, iar în cazul sejururilor de odihnă și tratament crește cu circa 81,1% până în 1980 și scade, apoi cu circa 72,5% în 2002 comparativ cu 1980.

Durata medie a sejurului crește, în general, în cazul odihnei și tratamentului, mai ales începând cu 1993. Aparent paradoxal, acest aspect se explică prin aceea că cea mai mare parte a sejurului este petrecută de către vârsta a treia în stațiunile balneare (cu o durată minimă de 18 zile), pe baza unor facilități acordate de către Ministerul Sănătății și Prevederilor Sociale.

4. Excursii externe cu turiști români

Explozia ieșirilor peste hotare a turiștilor români, după 1989, este explicabilă și fenomenul a atins o cotă maximă destul de rapid; diminuările existente la acest nivel își au rădăcinile în distorsiunile tranziției la economia de piață, de natură socio-economică. Pe lângă reducerea resurselor financiare, în cazul segmentului de cerere a cărei motivație este cunoașterea, trebuie avută în vedere, însăși drastica reducere a vizelor de călătorie într-un mare număr de destinații europene (și nu numai), de multe ori chiar a celor pentru tranzit. Schimbarea atitudinii acestor țări față de români a vizat atât numărul mare al celor care „nu s-au mai întors în țară” din aceste călătorii, cât și a caracterului de „afaceri” a acestora și a unor comportamente „mai puțin turistice” a unor români care au călătorit în afara granițelor țării.

Începând cu data de 1 ianuarie 2002, cetățenii români, posesori de pașapoarte valabile (cel puțin 6 luni de la data intrării în spațiul Schengen) pot călători fără vize pentru perioade de scurt sejur în statele: Austria, Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Finlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania și Suedia.

Un alt motiv pentru care turiștii români părăsesc țara în vederea petrecerii concediilor este concurența puternică făcută de destinațiile din străinătate, ofertei românești. De exemplu, în prezent, pentru sezonul de vară, datorită curselor charter, tarifele pentru țări ca Spania, Malta, Turcia și Grecia au scăzut considerabil față de anii precedenți.

Odată cu explozia de pe piața creditelor – nu numai a celor ipotecare, ci și a celor de consum – turiștii români care își permit să cheltuiască în jur de 500 de dolari pentru o vacanță, își reorientează veniturile. O parte dintre aceștia își reduc bugetele de vacanță de la 500-600 dolari la 200-300 dolari, pentru a-și putea plăti ratele la credite, iar o altă parte renunță pur și simplu la concediu, din același motiv; totodată, din cauza schimbării climei, în multe țări lunile iulie și august sunt toride, astfel că turiștii preferă concediile în extrasezon, adică în iunie și septembrie.

Se estimează ca o parte din cetățenii români cu venituri peste medie să ia în considerare opțiunea a două vacanțe pe an, una primăvara și cealaltă toamnă, în locul tradiționalului concediu de vară.

5. Evoluția altor factori de care depinde turismul

Este evident că spre remedierea situației actuale se fac eforturi și nu numai la nivelul intențiilor ci prin unele acțiuni concrete realizate în ultimii ani. În viziunea Organizației Mondiale a Turismului – O.M.T., aprecierile vizând evoluția unor asemenea factori în România, în ultimii ani, sunt următoarele:

Dezvoltarea produselor turistice:

Cu efect pozitiv: construirea unor noi hoteluri în București și ameliorarea unora dintre cele vechi, în majoritate aceste unități fiind private sau în cooperare internațională, realizarea unor noi amenajări pentru agroturism, dezvoltarea Asociației Naționale pentru Turism Rural și Ecologic și a formelor de cazare pentru tineret.

Ritmul prea lent al privatizării a influențat în mod negativ turismul românesc, mai ales în menținerea unui nivel scăzut al calității serviciilor

Dezvoltarea rețelei de transport:

Cu efect pozitiv: inaugurarea unor linii aeriene, continuarea modernizării parcului aeronautic, creșterea numărului companiilor aeriene străine care deservesc Bucureștiul, îmbunătățirea dotărilor în unele puncte de trecere a frontierei și unele ameliorări ale transportului feroviar.

Cu efect negativ: construirea prea lentă a autostrăzii București – litoralul Mării Negre și afectarea, în urma cu câțiva ani, a transportului Dunărean de către „conflictul din Iugoslavia”.

Dezvoltarea acțiunilor de marketing și promovare:

Creșterea numărului de organizatori privați în turism, realizarea unor noi materiale de promovare turistică, prezența României la un număr sporit de manifestări turistice internaționale, sprijinirea Ministerului Turismului de către Programul PHARE în activitatea de marketing.

B. Activitatea Ministerului Turismului

În ceea ce privește dezvoltarea și modernizarea produselor turistice, Ministerul Turismului a întreprins o serie de măsuri dintre care amintim:

modernizarea produsului turistic de litoral:

reabilitarea spațiilor verzi, a bazinelor de apă, ambientarea ecologică, înfrumusețarea promenadei, dezvoltarea agrementului nautic

realizarea sistemul de indicatoare turistice

reabilitatea drumurile și aleelor în stațiuni

dezvoltarea produsului turistic de munte – iarna – exemplu: Programul de Dezvoltare a domeniul schiabil Predeal – Azuga ca parte a Programului Național „Superschi în Carpați”

Programul Croaziere pe Dunăre – reluat după 10 ani de întrerupere, împreună cu Asociația Țărilor Dunărene

Programul „Dracula Park”

domeniul investițiilor în turism

Promovarea agresivă a potențialului turistic românesc s-a desfășurat, prin multiple acțiuni de informare pe piețele turistice externe, folosind forme, căi și mijloace publicitare variate în special în principalele țări emitente de turiști, inclusiv spre România, din Europa, America de Nord (S.U.A.), Asia (Japonia, Israel). Printre acțiunile mai importante întreprinse în acest sens se numără:

majorarea semnificativă a spațiilor standurilor turistice românești, unde se impunea, spre a se asigura reprezentativitatea dorită, cel puțin la nivelul concurenței;

participarea la unele expoziții și burse internaționale de turism pe piața germană, franceză și cehă și nu numai;

atragerea pe piață a unor noi tour-operatori din Scandinavia cum ar fi concernul Scandinavian Leisure Grup prin tour-operatorii Always și Spies, concernul din Germania – TUI, Thomas Cook și ITS Reisen, Cehia – ATIS;

campania de promovare a turismului românesc a avut consecințe pozitive asupra creșterii circulației turistice cu străini în România.

Recâștigarea piețelor externe est europene importante s-a realizat prin deschiderile oficiale ale birourilor de turism din Varșovia, Polonia și din Budapesta, Ungaria; s-a asigurat creșterea nivelului calitativ al produselor turistice și protecția turiștilor împotriva practicilor ilicite.

În domeniul dezvoltării învățământului în turism au fost organizate cursuri de calificare profesională în meseriile de bază, cursuri de perfecționare pentru promovarea în funcție, cursuri de perfecționare pentru obținerea brevetului de turism prin centrul Național de Învățământ Turistic. Au fost, de asemenea organizate, la cerere, cursuri de perfecționare, testarea profesională a unor salariați din societățile comerciale, testarea cunoștințelor de limbi străine.

Cercetarea în turism a urmărit fundamentarea riguroasă a programelor de dezvoltare a turismului în concordanță cu practicile actuale pe plan mondial. În ceea ce privește cercetarea în turism sunt de menționat următoarele:

Realizarea sistemului de urmărire a încasărilor și plăților aferente turismului internațional al României. Sistemul proiectat în concordanță cu metodologia Organizației Mondiale a Turismului, precum și a Oficiului de Statistică al Uniunii Europene EuroStat reprezintă prima fază din procesul de adaptare a sistemului informațional statistic din turism la standardele Uniunii Europene. Implementarea proiectului a dat posibilitatea evidențierii pe baze reale a încasărilor obținute de România din turismul internațional, precum și cheltuielile efectuate în străinătate de turiștii români;

Identificarea de noi zone cu potențial turistic și cu cerere turistică, cum ar fi: zona din sudul județului Dolj, respectiv Bechet-Ostroveni-Zaval-Giugiu pentru care au fost efectuate studiile și proiectele necesare pe baza cărora au demarat acțiunile de amenajare efectivă a zonei; cursul românesc al Dunării; zona litorală a Mării Negre;

Identificarea de noi zone cu potențial turistic și cu cerere turistică, cum ar fi: zona din sudul județului Dolj, respectiv Bechet-Ostroveni-Zaval-Giugiu pentru care au fost efectuate studiile și proiectele necesare pe baza cărora au demarat acțiunile de amenajare efectivă a zonei; cursul românesc al Dunării; zona litorală a Mării Negre;

Studii de oportunitate privind: implementarea Programului special de dezvoltare turistică a zonei Sighișoara (Consiliul Local Sighișoara); realizarea stațiunii turistice de litoral Europa – etapa I și etapa II; implementarea proiectului pilot „Blue Flag” pentru trei plaje din stațiunile turistice de litoral Mamaia și Neptun; studiu privind perfecționarea metodologiei de cuantificare a încasărilor și plăților din turismul internațional al României; strategia de informatizare a turismului românesc.

Creșterea rolului social al turismului s-a manifestat prin lansarea, în colaborare cu agenții economici din turism, a unor programe turistice care se adresează persoanelor cu venituri mici – pensionari, elevi, studenți.

Prin programele de dezvoltare a turismului se asigură, pe de o parte, condiții de utilizare eficientă a resurselor de muncă din zonele implicate, iar pe de altă parte se creează condiții pentru refacerea capacitații de muncă prin odihnă, recreare și cura balneară.

Nu trebuie neglijat și rolul turismului ca factor de cultură și educație cu adresabilitate tuturor categoriilor de populație inclusiv celor defavorizate.

Ministerul Turismului întreține și dezvoltă relații cu organisme și instituții internaționale de profil, iar criteriile integrării europene a României au impus sistematizarea unui cadru de lucru adecvat și eficient pentru abordarea și rezolvarea temelor care se referă la domeniul său de activitate.

Obiectivele Ministerului Turismului referitoare la privatizare și la diversificarea serviciilor turistice

Obiectivul strategic al Programului de guvernare în acest domeniu este relansarea rapidă și durabilă, acordând o atenție specială locului turismului în cadrul economiei naționale, astfel încât să devină sector prioritar prin acțiunea concentrată a organismelor legislative, guvernamentale și ale administrației publice locale, prin intermediul următoarelor acțiuni:

a) Încheierea procesului de privatizare în turism

Această acțiune este considerată fundamentală pentru creșterea contribuției sectorului turistic la realizarea produsului intern brut și se va înfăptui prin:

preluarea de către Ministerul Turismului a deciziei și a efectuării procesului de privatizare;

simplificarea procedurilor de privatizare;

retragerea statului din societățile în care este acționar nesemnificativ;

finalizarea proceselor de privatizare pentru activele la care procesul de privatizare a fost inițiat și recunoscut printr-un management privat;

utilizarea unui sistem adecvat de facilități la privatizare.

b) Armonizarea cu legislația din țările Uniunii Europene pentru standardele de calitate, standardele pentru construcții, standardele tehnice, indicatorii statistici pentru turism, înregistrările și analizele statistice comune, standardele de pregătire profesională, standardele ecologice.

c) Dezvoltarea și modernizarea bazei turistice care se va realiza prin:

proiecte care pun în valoare turistică elementele patrimoniului național;

proiecte de dezvoltare și modernizare a dotărilor de agrement din stațiunile turistice, cu accent deosebit pe stațiunile montane;

crearea de zone turistice „speciale” (litoral, Delta Dunării, stațiuni balneo-climaterice) care vor beneficia de un regim propriu în ceea ce privește proiectele noi de investiții și facilitățile fiscale acordate agenților economici din acest domeniu și prin alocarea unor resurse financiare din fondul de dezvoltare și promovare în turism;

asistență și consultanță de specialitate.

d) Programul EUROPA de reabilitare a litoralului românesc, în concordanță cu cerințele stațiunilor turistice moderne, care va cuprinde ca inițiative imediate:

proiectarea și construirea unei noi stațiuni pe litoral;

inițierea proiectului „ Linie continuă litoral” (întreaga coasta a Mării Negre va fi destinată și sistematizată sub forma stațiunilor turistice);

proiectarea și construirea unor zone de agrement nautic pe principiul „Water Land” pe litoral;

orientarea activității de cazinouri pe litoral prin pârghii speciale financiar fiscale, în scopul diversificării ofertei turistice și creșterea perioadei de funcționare a bazei turistice pe litoral;

e) Asigurarea unui mediu financiar-fiscal stimulativ și stabil se va realiza prin facilități fiscale ca reinvestirea profitului și stimularea investițiilor noi (cu deosebire în zonele turistice „speciale”, în stațiunile turistice sezoniere precum și pentru anumite forme de turism și categorii de turiști).

f) Simplificarea cadrului legislativ – în acest sens se urmărește:

promulgarea legii turismului;

stabilirea procedurii de co-decizie între Ministerul Turismului și celelalte autorități ale administrației publice centrale și locale privind inițierea, aprobarea și executarea noilor proiecte de investiții majore în domeniul turismului;

asumarea de către Ministerul Turismului a rolului exclusiv de reglementare a metodologiei de atestare a localităților turistice, stațiunilor turistice și a zonelor cu potențial turistic;

realizarea unei noi reglementări a regimului juridic al plajelor, falezelor și zonelor adiacente, a terenurilor aferente părților și instalațiilor pentru sporturi de iarnă; administrarea lor se va efectua sub autoritatea Ministerului Turismului.

g) Promovarea potențialului turistic național prin:

recâștigarea pieței turistice interne și a piețelor externe tradiționale din Europa, precum și alte piețe netradiționale;

deschiderea a cel puțin două noi birouri de turism (Ungaria și Danemarca)

declanșarea unor acțiuni promoționale de amploare prin includerea ofertei turistice românești în cataloagele marilor firme tour-operatoare;

diversificarea publicațiilor turistice editate în mai multe limbi de circulație internațională și distribuirea lor în țară și străinătate.

h) Dezvoltarea turismului rural în pensiuni turistice și agroturistice se va realiza prin reintroducerea sau extinderea următoarelor facilități:

scutirea de la plata impozitului pe venit, respectiv pe profit, pe o perioadă de 10 ani din momentul clasificării pensiunii turistice sau agroturistice;

reducerea cu 50% a tarifelor percepute pentru obținerea și prelungirea certificatelor de clasificare a pensiunilor turistice și agroturistice;

punerea la dispoziție de către autoritățile locale, din terenurile disponibile, în condițiile prevăzute de lege, a unor suprafețe necesare construirii, dezvoltării și exploatării de pensiuni turistice și agroturistice;

includerea în programele instituțiilor de învățământ cu profil turistic sau agricol a problemelor specifice pensiunilor turistice și agroturistice.

i) Dezvoltarea învățământului și cercetării pentru turism prin:

elaborarea de norme metodologice comune ale Ministerului Turismului și ale Ministerului Educației și Cercetării pentru crearea unui Sistem național de învățământ în turism la toate nivelurile de instruire și armonizarea cu standardele Uniunii Europene;

stabilirea cooperării între Ministerul Turismului și IATA pentru înființarea unui Sistem de pregătire și de funcționare a agenților economici în domeniul turismului și ticketingului;

realizarea unor relații de colaborare eficiente între Ministerul Turismului și principalele societăți de turism din România cu organizații din domeniul pregătirii profesionale în turism și hotelărie ale Uniunii Europene;

dezvoltarea activității Institutului de Cercetare în Turism și transformarea acestuia în principal furnizor de analize, studii, soluții și proiecte necesare deciziei în domeniul politicilor în turism

Capitolul II

Piața turistică în România

II.1. Considerații privind caracteristicile specifice pieței turistice

A. Indicatori specifici pieței turistice internaționale

În literatura de specialitate este conturată o viziune specifică prin prisma căreia fenomenul, produsul și piața turistică sunt definite în esență unitar, dar și cu diferențele de nuanță inerente diversității și eterogenității factorilor care intervin în activitatea de turism în general, în cea din turismul internațional, în special.

Fenomenul turistic internațional se manifestă ca o deplasare temporară și de un gen particular a turiștilor în scopul satisfacerii, pe itinerariile și la punctele de destinație ale călătoriilor, a unor nevoi individuale de consum de bunuri și servicii.

Produsul turistic este totalitatea bunurilor și serviciilor necesare derulării specifice a consumului turistic înaintea și pe parcursul călătoriei ca și la locul de destinație.

Cererea turistică este în mod generic ansamblul trebuințelor și nevoilor sociale orientate spre consumul produsului turistic. Detaliat, cererea turistică este definită prin „ansamblul persoanelor care își manifestă dorința de a se deplasa periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive decât prestarea unor activități remunerate la locul de destinație”.

Oferta turistică este ansamblul factorilor și al dotărilor naturale și antropice dimpreună cu activitățile necesare producției, promovării și distribuției-comercializării produsului turistic.

Piața turistică este sfera economico-socială în cadrul căreia produsul turistic se concretizează sub forma ofertei turistice iar nevoile de consum turistic sub forma cererii turistice. În această sferă economico-socială se produce confruntarea permanentă a ofertei cu cererea în scopul acceptării ofertei de către consumatorii potențiali și pentru realizarea efectivă a produselor turistice oferite spre cumpărare. Nucleul pieței turistice îl constituie turistul considerat în diversitatea tipologică a determinanților economici, sociali, culturali, psihocomportamentali și motivaționali și în postura consumatorului potențial căruia îi sunt adresate produsele turistice din diversele bazine ale ofertei internaționale de profil. Piața turistică reprezintă totodată o sferă de interferență între cererea de servicii și cererea de mărfuri a diferitelor segmente ale pieței.

Nișa sau segmentul de piață îl constituie un fragment tipologic al cererii și ofertei corespondente având caracteristici comune în privința unor variabile precum venitul, timpul liber, motivații și preferințe, vârstă și obiceiuri de consum ale turiștilor potențiali, preț, calitate, diversitate și parametri naturali și economici specifici produsului și ofertei turistice.

Piața, circulația (fluxurile), produsul și consumul în turismul internațional au determinări generale și specifice în cadrul procesualității micro, macro și mondoeconomice. Evaluarea cantitativă a pieței turistice se realizează (conform C. Cristureanu) prin determinarea a patru variabile, astfel:

a) Capacitatea pieței, calculată ca produs între capacitatea medie de consum (K) și numărul consumatorilor potențiali (N) prin formula C=K x N, fără a lua în calcul nivelul veniturilor consumatorilor și nici prețul produsului turistic.

b) Potențialul pieței turistice, care exprimă cererea tuturor consumatorilor pentru un anumit produs turistic în funcție de venituri și de prețurile produsului turistic.

c) Volumul pieței turistice, respectiv totalitatea tranzacțiilor încheiate pentru un anumit produs turistic pe o piață dată, într-un anumit interval temporal. Când potențialul (b) și volumul (c) sunt egale are loc o saturație a pieței.

d) Locul pe piață al unui anumit produs turistic este acea parte a volumului pieței acoperită prin vânzările realizate la respectivul produs.

A.1. Cererea turistică

Cererea turistică este constituită din totalitatea persoanelor care doresc să se deplaseze periodic și temporar în afara reședinței proprii, pentru alte motive și scopuri decât cele reprezentând activitățile remunerate la destinație. Cererea turistică se localizează și se formează în aceste condiții în zona de reședință a turistului, în cadrul bazinului cererii specifice determinat de caracteristicile economice, etnice, sociale, politice, psihologice, etc., ce interacționează în teritoriul național căruia ii aparține.

Cererea turistică se particularizează prin: caracter dinamic, concentrarea în țări și zone dezvoltate economic; eterogenitate și labilitate motivațională; sezonalitate puternică și rigidă datorată legiferărilor și factorilor naturali, culturali și psihosociali.

Factorii care influențează cererea turistică sunt deci, economico-sociali și motivaționali.

Din prima categorie de factori fac parte: factorul demografic – ca rezervor al cererii turistice, gradul de urbanizare ca determinant al veniturilor și motivațiilor cererii, timpul liber a cărui creștere este favorizantă pentru cererea turistică și venitul ca suport al consumului și circulației turistice, corelat în cazul cererii pentru turism internațional cu puterea de cumpărare a monedei din țară, zona cererii și cu distanța între locul cererii și bazinul ofertei turistice. Factorii motivaționali derivă din rolul compensator al turismului pentru existența cotidiană, aceștia fiind factori biologici, psihosociali și culturali, concretizați în nevoi precum: destinderea, divertismentul, dezvoltarea personalității, etc.

A.2. Oferta turistică

Oferta turistică este formată din „cadrul și potențialul natural și antropic, echipamentul de producție al serviciilor turistice, masa de bunuri materiale” (alimentare, industriale) destinate consumului turistic, forța de muncă specializată în activitățile turistice, infrastructura turistică și condițiile de comercializare (preț, facilități. etc.)

Caracteristicile ofertei turistice

Caracter complex și eterogen, conferit de componentele sale: elemente atractive, cele mai diverse resurse naturale, socio-culturale, umane, tehnologice, etc.; elemente funcționale care sunt reprezentate, echipamente și servicii care deservesc producția turistică (infrastructură).

Tipuri de oferte variate în funcție de motivație:

oferta turismului de vacanță, balnear, sportiv, recreativ, familial, etc.;

oferta turismului de studii, stagii, festivaluri, religios, etc.;

oferta turismului de afaceri – itinerant, de congrese;

oferta turismului de sănătate – profilactic și de tratament;

Specializarea producătorilor pe categorii de activități: cazare și restaurare, transport, animație, informare, agrement, organizarea călătoriilor de către turoperatori.

Caracterul artizanal – realizarea produsului și a ofertei turistice în întreprinderi mici și mijlocii, determinată de cerința flexibilității ofertei.

Rigiditatea ofertei turistice – oferta și producția turistică pentru a fi consumate impun deplasarea consumatorului nu a produsului turistic. Oferta turistică este rigidă la variațiile sezoniere și motivaționale. Rigiditatea ofertei turistice înseamnă prelungirea duratei de amortizare a investițiilor și încetinirea înnoirii mijloacelor de producție. Aceste efecte ale rigidității sunt și rezultatul transsectorialității turismului, a interdependentei sale cu celelalte ramuri economice.

Capacitatea de substituire a ofertei turistice derivă din punctul 5) în scopul valorificării acesteia (oferta de turism de afaceri în lipsa cererii pentru oferta de vacanță, de exemplu).

Problema imaginii produsului turistic oferit este foarte importantă întrucât decizia de consum se ia preponderent în funcție de imaginea ofertei promovată în bazinul cererii, între momentul deciziei de consum și cel al consumului efectiv în bazinul ofertei turistice existând un decalaj temporal. Incertitudinile și riscurile privind necorelările ofertei cu cererea depind de influența intermediarilor în actele de vânzare-cumpărare pe piețele turistice ca și de influența mijloacelor mass-media sau multimedia informatizate.

B. Piața turistică românească – resurse naturale și antropice

În România cadrul natural este complex, variat, bogat, cu o structură peisagistică armonioasă. Alături de potențialul natural, țara noastră dispune și de un potențial antropic deosebit de valoros a cărui importanță turistică se amplifică continuu. România poate satisface, prin resursele sale turistice, preferințele diferitelor segmente ale cererii turistice interne și internaționale.

Resursele turistice naturale românești se află în strânsă legătură cu formele de relief și se amplifică de la câmpie către munte, neexcluzând însă nici litoralul Mării Negre și Delta Dunării.

O importantă zonă turistică în ansamblul turistic național este zona Munților Carpați care acoperă 36% din suprafața țării. Carpații românești se diferențiază de puternicii concurenți din Europa – Munții Alpi, Balcani, Pirinei, Tatra – prin posibilitățile multiple pe care le oferă în ceea ce privește practicarea unor sporturi de iarnă ca alpinismul și drumeția montană; prezintă originalitate și atractivitate turistică prin diferitele tipuri de relief, prin prezența depresiunilor, a culoarelor de văi, a rețelei de ape și lacuri, fond cinegetic și piscicol.

Există posibilitatea practicării turismului de odihnă și a turismului de cunoaștere, speoturism, vânătoare, sporturi de iarnă. România se situează pe locul al treilea în Europa în ceea ce privește potențialul speologic: 10.900 de peșteri, atât peșteri de mari dimensiuni ca Topolnița, Cetățile Ponorului, Șura Mare, Peștera de la Izvorul Tăușoarelor, Ghețarul de la Scărișoara, Cloșani, multe intrate deja în circuitul turistic.

Configurația Carpaților permite practicarea schiului de la 800-2.200 m altitudine și fără pericolul avalanșelor și viscolelor. Cele mai importante zone schiabile se situează în Munții Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa. Unele zone montane ca Parâng, Muntele Mic, Făgăraș, Bucegi permit o prelungire a sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie-mai prin posibilitatea amenajării de pârtii și transport pe cablu în sistem cascadă.

Carpații românești oferă posibilitatea practicării alpinismului de vară și de iarnă, existând trasee cu grade diferite de dificultate recunoscute pe plan național și internațional: peste 325 trasee din care 218 în Piatra Craiului, 71 în Retezat, 69 în Apuseni, 42 în Cheile Bicazului, 11 în Făgăraș. Obiective turistice importante sunt și lacurile de munte Bucura și Zănoaga în Retezat, Capra și Bâlea Lac în Făgăraș, Sfânta Ana în Harghita, Lacul Roșu în Bicaz, dar și circurile glaciare din Făgăraș, Rodna, Retezat.

Lacurile cu apă sărată localizate în zona dealurilor și podișurilor sunt utilizate în turismul balnear practicat în stațiunile din apropiere: Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Prahova.

Și zona de câmpie oferă importante atracții turistice: balneare (Amara, Balta Albă, Lacul Sărat), agrement (Snagov, Căldărușani). Lacurile din jurul capitalei – Străulești, Băneasa, Floreasca, Tei – oferă posibilități de practicare a turismului, de recreare și odihnă. Obiective turistice sunt și lacurile de acumulare de la Vidraru, Izvorul Muntelui, Vidra, Porțile de Fier.

Litoralul românesc deține peste 45% din baza materială de cazare a țării de-a lungul a 70 de km de coastă. Are un important potențial turistic prin apa sărată a mării (salinitate 17-18 mg/l) care întărește organismul, prin bioclimatul marin, ape minerale sau mineralizate din forjare, lacuri sărate și nămoluri terapeutice. Plaja are o orientare ce permite expunerea la soare în tot timpul zilei, ceea ce constituie o raritate pentru plajele din Europa, este naturală, iar nisipul este aproape în permanență uscat. În sectorul Mangalia Nord s-au amenajat și plaje artificiale în suprafață de peste 200.000 mp. Nisipul plajei face parte din complexul de cură balneară specific mării, calitățile sale fiind folosite în psalmoterapie.

Apa de mare conține apă clorurată, sulfurată, magnezică, sodică, are salinitate redusă (17-18 mg/l) fiind foarte indicată în afecțiunile aparatului circulator, locomotor, boli de nutriție. Lipsa mareelor permite folosirea optimă a plajelor, iar salinitatea apei permite practicarea sporturilor nautice. Nămolul terapeutic, în special cel de la Techirghiol, reprezintă un punct important de exploatare. La Mangalia există și nămolul de turbă care se folosește în scopuri terapeutice.

Litoralul românesc al Mării Negre cuprinde două zone separate, regiunea stațiunilor turistice de pe litoral în jurul orașului Constanța și zona Delta Dunării, o zonă ecologică sensibilă. Regiunea cu stațiuni se întinde de la granița română la sud de Mangalia până la Năvodari în nord.

Produsul turistic este orientat către litoral cu cele câteva centre de sănătate, deoarece în întreaga regiune și în împrejurimi, cu excepția Deltei, există puține alternative pentru agrement.

Dunărea și Delta Dunării reprezintă elemente foarte importante pentru turismul românesc. Pe teritoriul României, Dunărea parcurge 1.075 km , traseul său integral navigabil prezentând 4 sectoare cu trăsături turistice deosebite: cel mai lung defileu din Europa – 144 km până la Porțile de Fier; Porțile de Fier-Călărași, Călărași-Brăila și Brăila-Marea Neagră (Dunărea Maritimă). Pe primele trei sectoare se poate practica navigația fluvială de vase cu pescaj de circa 2 m, iar pe al patrulea navigația maritimă de vase cu pescaj până la 7 m. Acest sector mai prezintă și un alt punct de atracție turistică, unic în Europa: sectorul Delta Dunării.

Delta Dunării este cel mai nou pământ românesc, încă în formare, care împreună cu sistemul lagunar Reazelm are o suprafață de 4.340 km pătrați și stimulează interesul turistic prin varietatea vegetației și faunei existente.

Fauna țării noastre prezintă valoare pentru turismul profesional, științific prin speciile rare, endemice sau pe cale de dispariție (dropia, lostrița) care sunt ocrotite de lege sau cuprinse în rezervații științifice cum sunt cele din Delta Dunării (ornitologice), Carpații Orientali (lostrița și cocosul de munte), Câmpia de Vest. Fauna acvatică reprezintă o principală componentă a potențialului natural de mare atractivitate. Dunărea și Delta Dunării dețin o bogată faună ihtiologică, de la crap, știucă, somn, șalău la sturionide: nisetru, cegă, păstrugă. Zonele montane – Călimani, Harghita, Rodna, Maramureș, Ceahlău, Bistrița, Tarcău, Godeanu – sunt bogate în animale de interes vânătoresc, premiate la numeroase expoziții internaționale.

Vegetația este un alt element de valoare turistică cuprinzând specii declarate monumente ale naturii, rezervații cu caracter științific ca făgetele seculare din Semenic, codrii de la Slătioara, pădurile Ciornuleasa, Comana, Frasinu. Defileul Dunării, Munții Banatului și Valea Cernei abundă în vegetație submediteraneană, iar Pădurile de liliac de la Carașova și Eftimie Murgu din Caraș-Severin au valoare turistică prin sărbătorile care se organizează anual.

Condițiile de climă ale României se pot constitui în factori de cură. Unele elemente climatice sunt indispensabile practicării sporturilor de iarnă (stratul de zăpadă și temperatura aerului). Numărul mediu al zilelor cu strat de zăpadă este de 25 de zile pe litoral, 50-70 de zile la câmpie, 100 de zile în zona dealurilor subcarpatice și depășește 200 de zile la peste 1.500 m altitudine. Masivele din partea de vest a țării beneficiază de un interval de timp mai mare cu strat de zăpadă chiar și la altitudini mai mici de 1.500 m, cum ar fi în Semenic – 225 zile/an, Băișoara, Stâna de Vale și Muntele Mare – 230 zile/an, iar la altitudini de 1.800–1.900 m de până la 315 zile/an, așa cum este la Vlădeasa și Țarcu. Stratul de zăpadă are grosimi favorabile pentru schi o perioadă de 4-5 luni/an.

Figura nr. 3 – Stâna de Vale (sursă: www.oradea-online.ro)

România deține și un fond de factori naturali de cură: mofetării, nămoluri sapropelice și de turbă, ape mezotermale, sulfuroase. În cele peste 160 de stațiuni balneare și localități ce posedă ape minerale și ape termo-minerale, se poate asigura asistență balneo-medicală profilactică, curativă și de recuperare medicală.

În balneo-turism, cele mai căutate stațiuni sunt cele din câmpia Română: Balta Albă, Lacul Sărat, Lacul Amara, Techirghiol – apă sărată; Mangalia – apă sulfuroasă; lacurile din masivele de sare de la Sovata, Ocna Mureș, Bazna, Ocna Dej, Someșeni, Cojocna, Ocna Sibiului, Ocnele Mari. La Sângeorz Băi sunt nămoluri minerale, la Nicolina-Iași sedimente argilo-nămoloase mineralizate.

Specifice României sunt emanațiile de gaze terapeutice, țara noastră fiind printre primele țări din Europa care dispun de o zonă mofetică de mare extindere și valoare. Cele mai cunoscute sunt emanațiile de bioxid de carbon și sulfuroase.

Salinele sunt un important factor de cură în terapia afecțiunilor respiratorii cronice cu baze de tratament la Târgu-Ocna, Slănic-Prahova și Praid, acestea fiind solicitate și de turiștii străini.

Resursele turistice antropice românești s-au format de-a lungul existentei poporului român și sunt utilizate în întregime în scopuri turistice.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei, bisericile de lemn din Maramureș, Mănăstirile din Bucovina, Moldova și Oltenia, creațiile lui Eminescu, Brâncuși, Enescu, Grigorescu, pot fi considerate unicate mondiale. Aceste resurse antropice sunt valoroase întrucât exprimă caracteristicile epocii în care au fost create și reprezintă argumente în cunoașterea și înțelegerea unei perioade istorice.

Patrimoniul românesc cuprinde vestigii ale antichității ca ruinele cetăților înființate în secolele VII – VI i.d.C. de coloniștii greci pe coasta Mării Negre: Hristor (Istria), Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia) prin intermediul cărora geto-dacii au venit în contact cu civilizațiile persană și română.

Fortificațiile militare și vechile așezări dacice de la Drobeta unde se află și ruinele podulu i lui Traian construit de Apolodor din Damasc (103-105), Tibiscum (Jupa lângă Caransebeș), Potaissa, Porolissum, apoi ruinele centrelor urbane: Drobeta, Apullum, Napoca, Romula, Sramizegetusa, Colonia Ulpia Traina Augusta, Dacia de lângă Hațeg, atestă gradul de dezvoltare economică și socială din perioada de împletire a civilizațiilor dacă și română care au condus la apariția poporului român.

Vestigiile medievale Dăbâca (secolele XI-XIII), Bihara (secolele XI-XVII – Bihor), Piatra Craivii – Alba și Severin – Mehedinți (secolele XIII-XVI), Curtea de Argeș (secolul al XIII-lea), atestă nivelul vieții economico-sociale, tehnicile de construcții și stilurile arhitectonice din acele vremuri.

Printre cele mai importante atracții turistice din țara noastră se numără și monumentele istorice aparținând stilului moldovenesc de arhitectură și pictură medievală: Voroneț, Sucevița, Arbore, Moldovița, care au îmbogățit patrimoniul artei universale prin arta construcțiilor și cea decorativă, prin frescele unice în lume.

Baza tehnico-materială a turismului împreună cu forța de muncă reprezintă factori de modernizare a ofertei turistice. Baza tehnico-materială a ofertei turistice are anumite particularități care o diferențiază de baza materială a altor activități de producție. Între baza tehnico-materială și resursele naturale turistice trebuie să existe o corespondență în plan calitativ, structural, dar și în plan cantitativ, sub aspectul dotărilor.

II.2. Amenajarea turistică a teritoriului – premisă a integrării României în Uniunea Europeană și a dezvoltării economico-sociale echilibrate

Amenajarea zonelor turistice reprezintă una dintre componentele importante ale organizării teritoriului. Fenomenul turistic este puternic influențat de particularitățile teritoriului în care se desfășoară și care constituie materia prima și suportul activității turistice.

Natura specifică a teritoriului își pune amprenta asupra dimensiunilor și intensității circulației turistice ca și asupra formelor de turism, iar prezența turismului într-o anumită zonă determină dezvoltarea economico-socială a zonei respective.

Referitor la amenajarea teritoriului, s-au conturat mai multe puncte de vedere: se consideră că amenajarea teritoriului reprezintă „un efort de dezvoltare planificată, aplicată la diferite sectoare ale economiei naționale, în vederea realizării unei soluții optime pentru dezvoltarea coordonată a unei zone, într-un ansamblu complet” sau că „ într-o viziune de marketing turistic, amenajarea unei zone sau stațiuni turistice ca produse turistice este de o importanță capitală deoarece utilizarea celorlalte instrumente de marketing este condiționată de fundamentarea științifică a acestora”.

Amenajarea turistică a teritoriului se definește ca „un proces dinamic și complex de organizare științifică a spațiului turistic, luând în considerare relațiile dintre vecini și colectivitățile umane, precum și toți factorii care influențează aceste relații”.

Noțiunea de amenajare turistică a teritoriului a beneficiat de progresele înregistrate în domenii ca: ecologie, arhitectură, economia turismului, marketing, sociologie, Științele naturii. P. Defert, în lucrarea „La localisation touristique”, arată că localizarea turistică nu presupune numai luarea în considerare a componentelor naturale, istorice, culturale ale zonei care reprezintă atracțiile ce motivează călătoria, ci ea presupune o abordare economică și trebuie concepută ca o funcție a mai multor variante ca: aptitudinile naturale ale zonei, factorul distanță între zona de emisie și cea de recepție, potențialul pieței, condițiile economico-sociale ale zonei care va fi amenajată, dimensiunea actuală și de perspectivă a implantărilor și competențele decizionale.

Organizate științific, amenajările turistice urmăresc o exploatare rațională a resurselor, dezvoltarea celorlalte activități din perimetrul vizat, protejarea mediului ambiant și conduc totodată la o creștere controlată în toate domeniile. Evitând ruptura între om și natură, acestea contribuie la o dezvoltare a turismului care să îmbine funcția recreativă a stațiunilor cu valorificarea resurselor acestora.

Amenajărilor turistice le revin sarcini deosebite pe linia protejării mediului înconjurător de a cărui calitate depinde competitivitatea ofertei, atât în plan intern, cât și internațional. „Localizarea turistică reprezintă principala modalitate de punere de acord a dezvoltării turistice cu necesitatea protejării mediului”.

Amenajarea turistică a teritoriului are un rol foarte important în protejarea mediului. Gh. Barbu, în lucrarea „Turismul în economia națională”, menționează că, „conservarea funcțiilor sanitar-igienică, recreativă și estetică a elementelor componente ale mediului natural constituie garanția continuei dezvoltări a turismului”. Calitatea mediului reprezintă o condiție esențială a ofertei turistice, atât în plan intern cât și internațional. De aceea, factorii decizionali din turism trebuie să aibă permanent în vedere conservarea, ameliorarea așezărilor umane, a monumentelor naturii, a elementelor antropice, ale ofertei turistice, amenajarea spațiului, în funcție de evoluțiile viitoare ale fluxurilor turistice. Prin amenajarea turistică a teritoriului se includ sau nu, anumite perimetre în circuitul turistic și se poate controla intensitatea fluxurilor turistice. Dat fiind faptul că orice amenajare presupune determinarea capacității optime de primire a zonei și echiparea la nivelul acesteia, se pot promova anumite strategii de dimensionare a stațiunilor turistice, forme de turism ca foto-safari prin care se protejează flora și fauna. Amenajările turistice fac posibilă sau nu, includerea unor perimetre în circuitul turistic în funcție de gradul de dotare care poate impulsiona sau frâna circulația turistică. Aceasta presupune determinarea capacitații optime de primire a teritoriului, prin intermediul căruia se poate controla intensitatea fluxurilor turistice în fiecare perimetru. În funcție de caracteristicile zonei, se pot stabili mai multe tipologii de amenajare turistică:

amenajare bazată pe unicitatea prestației turistice;

localizarea la „sursă” (în funcție de gradul de înzestrare cu elemente naturale sau antropice, la locul „materiei prime”);

amenajare complexă;

amenajare turistică polivalentă care se adresează unei diversități a segmentelor cererii;

amenajare suprastructurată în zonele dezvoltate din punct de vedere economic.

Amenajarea turistică trebuie să pornească întotdeauna de la resursele turistice naturale și antropice, resursele materiale, umane, financiare (alocate turismului), obiectivele politice și economice, realizările din domeniul activității turistice și trebuie să urmărească:

valorificarea potențialului turistic;

extinderea sezonului turistic pentru o perioada cât mai mare din an prin echiparea cu dotări adecvate;

atragerea unui număr cât mai mare de turiști autohtoni și străini;

dezvoltarea formelor de turism care se pretează la teritoriul respectiv;

conservarea obiectivelor turistice și a mediului înconjurător.

Capitolul III

Studiu de caz

Strategia de dezvoltare a zonei turistice Suceava

Zona Suceava sau nordul Moldovei sau Bucovina deține valori culturale dintre cele mai vestite pe plan cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colț de nord-est al țării formează o zonă de interes special care îmbină calități culturale și peisagistice ce trebuie protejate. Sub aspect turistic, zona nordului Moldovei poate atrage un număr mare de turiști străini și români, dar poate conduce și la supraaglomerare și deteriorări ireparabile ale monumentelor și mediului.

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească menținerea unui număr de turiști în limitele sociale și de mediu permise, crearea unor circuite atractive care să vizeze toată zona, o promovare adecvată a zonei.

Produsul turistic trebuie să se adreseze atât turiștilor interesați de cultură, cât și celor care studiază cultura din zonă și celor care întreprind pelerinaje religioase. Nu trebuie omiși oamenii de afaceri din categoria consumatorilor de turism Atracțiile turistice trebuie să se dezvolte incluzând și următoarele aspecte:

întocmirea unui sistem de organizare a vizitelor la principalele puncte de atracție;

o bună semnalizare și informare turistică atât la punctele de atracție și muzee, dar și la nivel regional;

dezvoltarea unor atracții complementare care să reducă presiunea asupra atracțiilor principale și deteriorarea mediului;

restaurarea monumentelor și protejarea acestora;

reabilitarea spațiilor de cazare din principalele centre și construirea altora de-a lungul rutelor principale și lângă punctele de atracție;

încurajarea facilităților de turism rural;

modernizarea drumurilor și realizarea unor puncte de oprire convenabile, de preferat la încrucișările de drumuri;

asigurarea protecției rutelor cu peisaje frumoase, a pădurilor;

întocmirea unui program de reabilitare a hotelurilor și dotărilor, de construire a noi clădiri, de restaurare și conservare a Mănăstirilor.

Zonificarea turistică a județului delimitează patru areale mari și o subzonă, în funcție de importanța obiectivelor cuprinse și de rolul localităților componente:

I. Zona mănăstirilor Bucovinei ce include mănăstirile Voroneț, Humor, Sucevița, Arbore, Moldovița, Dragomirna, Putna, Cetatea de Scaun Suceava, municipiul Rădăuți cu Biserica Bogdana și orașul Gura Humorului. Această zonă este străbătută de 3 drumuri principale: București – Suceava – Siret (DN2 – E85) , Suceava – Câmpulung Moldovenesc – Vatra Dornei (DN17 – E576) și Rădăuți – Sucevița – Sadova (DN 17A). Subzona Cacica – Solca deține ca obiective turistice mănăstirea și Hanul Solca, cabana „Trei Iazuri”, Salina Cacica, bisericile de lemn de la Cacica și Solca și cele 2 stațiuni balneoclimaterice nou propuse: Solca și Cacica.

II. Zona mănăstirilor Stânișoarei unde se găsesc mănăstirile Probota, Slatina și Râșca; din punct de vedere turistic această zonă trebuie considerată în strânsă relație cu zona mănăstirilor Bucovinei și a celor din județul Neamț. Este străbătută de 2 drumuri principale Târgu Neamț – Boroaia – Fălticeni (DJ153) , Păltinoasa – Fălticeni (DJ174) .

III. Zona Câmpulung Moldovenesc, întinsă între rezervațiile științifice și monumentele naturii: Pietrele Doamnei și Codrii Seculari Slătioara în N-V județului. Ca obiective întâlnim: cadrul natural Moldova Sulița, Izvoarele Sucevei, masivul Giumalău – Rarău, centre de artă și folclor. Este străbătută de 3 artere principale: E 576 – DN 17 Suceava – Vatra Dornei, DN17A Câmpulung Moldovenesc – Vatra Moldoviței și Câmpulung Moldovenesc – Rarău – Chiril (DN17 B).

IV. Zona Vatra Dornei, ce cuprinde bazinul Dornelor, stațiunea balneoclimaterică de importanță națională cu același nume, Valea Bistriței, localități cu izvoare de apă minerală la Dorna Candrenilor, Șaru Dornei, Poiana Negrii, Panaci, Dârmoxa, Broșteni, satul Ciocănești renumit prin arta meșterilor locali privind decorațiile exterioare ale caselor țărănești, Masivul Suhard-Oușoul. Este străbătută de drumurile principale: Broșteni – Zugreni – Vatra Dornei (DN 17B), Vatra Dornei – Iacobeni – Cârlibaba (DN 18), Vatra Dornei – Dorna Candrenilor – Lunca Ilvei (DN 17) , Broșteni – Dârmoxa – Panaci – Vatra Dornei (DJ 174).

Un plan strategic a turismului într-o zonă trebuie să conțină:

prezentarea principalelor caracteristici:

date generale de prezentare (așezare geografică, relieful, clima, rețeaua hidrografică, resurse naturale, unitățile administrativ-teritoriale, populația, istoric);

dezvoltarea generală socio-economică (industria, agricultura și silvicultura, producția vegetală, pomicultura, zootehnia, industria alimentară, silvicultura, mediul de afaceri, sectorul bancar, infrastructura de transport, utilități, educațională, de sănătate și în domeniul cercetării, servicii sociale – șomaj, asigurări sociale, protecția copilului);

turismul:

baza materială a turismului;

resurse de dezvoltare a turismului (habitate naturale, floră și faună sălbatică, starea ariilor naturale protejate și a pădurilor);

forme de turism ce pot fi practicate;

analiza SWOT a turismului;

strategia de dezvoltare și promovare a turismului:

scopul și obiectivele strategiei;

plan de acțiuni Strategia de dezvoltare și promovare a turismului.

I.1. Date generale de prezentare a județului Suceava

Așezare geografică

Figura nr. 5 – Harta fizică a județului Suceava (sursă: www.lasuceava.ro)

Județul Suceava este situat în partea de nord-est a României și ocupă o suprafață de 8.553,5 km2 (reprezentând 3,6% din teritoriul țării), fiind al doilea ca mărime din țară. Dimensiunile mari ale județului explică varietatea geologică, a peisajului, precum și a resurselor naturale. Sprijinit în partea de vest pe o coroană de munți falnici, iar în partea de est lunca largă și joasă a Siretului, teritoriul județului Suceava are o deschidere de amfiteatru uriaș cu fațada largă de peste 100 km. expusă spre est.

Județul este intersectat de meridianele de 25° și 26° longitudine estică; paralele de 47° și 48° latitudine nordică, încadrează județul în afara limitelor sale.

Județul Suceava se învecinează la nord cu Republica Ucraina (frontieră de stat), la sud cu județele Mureș, Harghita și Neamț, la vest cu județele Maramureș și Bistrița Năsăud, iar la est cu județele Botoșani și Iași.

Relieful județului se caracterizează printr-o mare varietate și bogăție a formelor: munți, depresiuni intramontane, dealuri, podișuri, câmpii, văi terasate, lunci.

Suprafața județului se împarte pe formele de relief astfel: zona de munte 53%; zona de podiș 30% și zona de luncă 17%.

Raportat la marile unități geografice ale țării, teritoriul județului se suprapune parțial Carpaților Orientali și Podișului Sucevei. De la vest spre est, relieful înregistrează o scădere treptată în altitudine, tipurile de forme orientându-se în fâșii cu direcție nord-sud și în general paralele între ele. Acest fenomen apare pregnant cu deosebire în regiunea montană.

Regiunea montană cuprinde masive, grupe de masive și complexe de culmi separate între ele prin văi adânci sau arii depresionare. Zonele montane se caracterizează prin întinse păduri și pajiști naturale, bogate resurse balneo-turistice, căile de comunicație și așezările umane cu caracter permanent, fiind foarte rare.

Unitatea montană se include Carpaților Orientali reprezentați prin:

Munții Suhard – parțial Călimani;

Obcinele Bucovinei (Obcina Mestecăniș, Obcina Feredău, Obcina Mare);

Munții Bistriței (Muntele Rarău, Muntele Giumalău, Muntele Bârnaru, Muntele Budacu)

Munții Stânișoarei (doar muntele Sutra).

Clima. Așezarea geografică în nordul țării și altitudinea relativ mare a reliefului determină o climă mai aspră în județul Suceava, comparativ cu județele aflate la sud sau cele cu altitudini medii mai mici. Spațiul geografic al județului Suceava aparține aproape în egală măsură sectorului cu climă continentală (partea de est) și cea cu climă continental-moderată (partea de vest). În ansamblul său, clima păstrează multe nuanțe de continentalism și excesivitate, care se manifestă atât în intervalul rece al anului, cât și în cel cald.

Temperaturile medii anuale sunt:

climatul montan: sub 0°C pe munții înalți și – 6°C pe versantul estic al Obcinei Mari;

climatul extramontan: – 7-8°C.

Rețeaua hidrografică a județului însumează o lungime totală de 3.092 km. Toate râurile de pe teritoriul județului Suceava sunt tributare râului Siret, datorită configurației generale a reliefului.

Cel mai întins bazin hidrografic este cel al râului Moldova, care drenează prin intermediul afluenților săi peste 33% din suprafața județului Suceava, după care urmează Bistrița (circa 30% din suprafață) și Suceava.

Apele stătătoare constau din lacuri naturale de dimensiuni mici și lacuri antropice amenajate în scopuri complexe: rezerve de apă industrială și potabilă, apărare împotriva inundațiilor, piscicultură, etc. Cele mai numeroase acumulări antropice sunt cele 6 lacuri situate de-a lungul râului Șomuzu Mare.

Apele subterane din județ sunt cantonate în depozitele unor structuri cristalino-mezozoice, de fliș, în depozite miocene și mai ales în formațiunile aluvionare cuaternare.

Resurse naturale

Solurile de pe teritoriul județului Suceava cunosc o gamă variată de tipuri, datorită complexității condițiilor naturale, ca factori pedogenetici. Solurile brune și brun-acide cu un orizont de humus de grosimi mici acoperă aproape în întregime zona munților. În regiunile de podiș, cu altitudini de 550-600 m., predomină solurile podzolice brune. Solurile cenușii, cu un orizont gros de humus, ocupă areale importante pe interfluviul Suceava – Siret și în Podișul Fălticenilor. Suprafețele structurale slab înclinate de la nord-vest, spre sud-est de municipiul Suceava, precum și cele din Depresiunea Liteni, cunosc o dezvoltare importanta a solurilor cernoziomoide.

Caracteristicile solurilor extramontane favorizează îndeosebi cultura cartofului, cerealelor păioase, plantelor tehnice, porumb, etc.

Cele mai importante resurse ale subsolului județului se localizează în zona montană. Aici se întâlnesc importante rezerve de minereuri polimetalice, zăcăminte de mangan, sulfuri complexe, baritina precum și izvoare de ape minerale. În zona montană se găsesc zăcăminte de:

mangan (Dadu, Ciocănești, Vatra Dornei, Iacobeni, Șaru Dornei, Broșteni);

sulfuri polimetalice (Cârlibaba, Fundu Moldovei, Gemenea, Leșu Ursului).

Unitățile administrativ-teritoriale

Județul Suceava are următoarea organizare administrativ-teritorială:

5 municipii: Suceava – municipiu reședință de județ, Fălticeni, Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei;

11 orașe: Gura Humorului, Siret, Solca, Broșteni, Cajvana, Dolhasca, Frasin, Liteni, Milișăuți, Salcea și Vicovu de Sus;

97 comune, cu 379 sate.

Populația

Populația județului Suceava este de 705.752 locuitori (la 1 iulie 2005), din care: în mediul urban – 305.873 locuitori, iar în mediul rural – 399.879 locuitori. Sub impactul aplicării legilor fondul ui funciar, al privatizării și restructurării unităților economice de pe teritoriul județului Suceava, în structura populației ocupate s-au produs însemnate procese de redistribuire a forței de muncă.

Populația ocupată civilă este de 250.900 persoane, din care 50,3% în agricultură și silvicultură, 18,6% în industrie, 8,48 % în comerț, 2,86% în construcții, etc. Populația activă civilă este de 273.000 persoane, din care 141.400 bărbați și 131.600 femei.

Istoric

Meleagurile sucevene poartă urme ale prezenței omului din cele mai veghi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice din paleolitic, precum și din epoca neolitică consemnate în multe localități ale județului.

Prima atestare documentare scrisă despre Suceava datează din 1388. Odată cu domnia lui Petru Mușat (1375-1391) se consolidează statul feudal Moldova; apar construcții impunătoare din piatră, dintre care se evidențiază Cetatea de la Șcheia și Cetatea de Scaun a Sucevei.

În această perioadă capitala a fost mutată la Suceava, care a devenit astfel centru politic, economic și militar al țării, iar Cetatea de Scaun, principala fortificație a Moldovei. Domnia lui Alexandru cel Bun a făcut ca Țara Moldovei să cunoască o nouă etapă de consolidare și dezvoltare sub toate aspectele.

Sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504) au fost ridicate noi ctitorii, opere de mare importanță artistică și de o remarcabilă originalitate, multe dintre ele, ca Baia, Voroneț, Putna etc., aflându-se pe teritoriul actualului județ.

După cel de-al doilea război mondial, Suceava a fost până în anul 1968 reședința regiunii cu același nume, incluzând pe lângă actualul teritoriu și cel al județului Botoșani.

Prin reforma administrativ-teritorială din anul 1968 s-a revenit la tradiționalele unități administrativ teritoriale, astfel regiunea Suceava a fost împărțită în județele Suceava și Botoșani.

Cu origini străvechi care vin din veacuri, meșteșugurile, arta țesutului și cusutului, noblețea vestimentației populare, transpunerea sensibilității și a dragostei de frumos în adevărate capodopere realizate din lemn, metal, os sau piei, în arhitectura caselor și agrementarea specifică a interioarelor, sunt preocupări care au dat și dau o măsura talentului locuitorilor acestor meleaguri.

Municipiul Suceava, reședința de județ, concentrează aproape toate domeniile vieții creative și productive care valorifică bogatele resurse economice ale spațiului bucovinean: de prelucrare lemnului, a sticlei, a materiilor prime alimentare, până în domenii de vârf ale informaticii, creației spirituale, publicisticii și alte domenii ale culturii.

În ultimii ani municipiul Suceava și celelalte orașe ale județului au cunoscut o amplificare a vieții economice, comerciale și bancare, a inițiativei particulare în colaborare cu întreprinzători din Europa și din întreaga lume.

I.2. Dezvoltarea generală socio-economică a județului Suceava

Industria

Ramurile industriale reprezentative din județul Suceava sunt:

industria de exploatare și prelucrare a lemnului, a cărei dezvoltare este în strânsă corelație cu suprafața mare a fondului forestier existent;

industria celulozei și hârtiei, reprezentată de cea mai mare societate cu acest profil, SC Ambro SA Suceava;

industria alimentară, dezvoltată în corelație directă cu agricultura județului, se bazează pe prelucrarea produselor animaliere (carne, lapte) și a produselor vegetale;

industria construcțiilor de mașini, reprezentată prin societăți comerciale care produc mașini-unelte, scule, rulmenți: SC MES SA Suceava, SC Romups SA Suceava, SC URB Rulmenți SA Suceava, SC Dorna Mecanica SA Vatra Dornei, etc.

industria ușoară, reprezentată prin unități de confecții, tricotaje și încălțăminte: SC Modin SA Suceava, SC Starmod SA Suceava, SC Bucovina Tex SA Rădăuți, SC Romalfa Câmpulung Moldovenesc.

industria minieră este reprezentată în județ prin unități de exploatare a minereurilor neferoase.

Numărul salariaților din județul Suceava era la 31.08.2005 de 105.020, cu un câștig salarial mediu brut de 737 RON/persoană.

Agricultura și silvicultura

Județul Suceava dispune de următorul potențial agricol:

suprafața agricolă – 349.810 hectare (40,9 % din suprafața totală), din care 340.276 hectare în proprietate privată (97,3 %);

suprafața arabilă – 180.620 hectare (51,6 % din suprafața agricolă), din care 177.269 hectare în proprietate privată (98,1 %);

suprafața pășunilor – 90.430 hectare (25,9 % din suprafața agricolă), din care 86.997 hectare în proprietate privată (96,2 %);

suprafața fânețelor – 75.700 hectare (21,6 % din suprafața agricolă);

suprafața cu livezi, pepiniere pomicole – 3.060 hectare (0,87% din suprafața agricolă), din care 2.562 hectare în proprietate privată (83,7 %).

Producția vegetală

În anul 2005, cele mai întinse suprafețe au fost cultivate cu plante furajere, cartofi și grâu – secară, iar producțiile medii obținute cele mai mari au fost, în ordine, la plante furajere, cartofi și legume.

Pomicultura reprezintă o preocupare importantă a agricultorilor din bazinele pomicole Rădășeni, Fălticeni, Preutești, Vulturești. Dintre speciile pomicole, ca pondere, mărul ocupă 70% din suprafețele cultivate, prunul 8%, cireșul și vișinul 6%, părul 5%, alte specii 11%.

Zootehnia este un sector important prin ritmicitatea veniturilor pe care le asigură, valorificarea resurselor agricole aflate în gospodăriile populației, locuitorii județului având o bogată tradiție în creșterea animalelor.

O contribuție importantă la dezvoltarea zootehniei în județul Suceava o are suprafața mare de pășune existentă în zona montană, în luncile râurilor, precum și existența terenurilor mai slab productive, care sunt folosite exclusiv pentru pășunat. Efectivele de animale din județul Suceava sunt: bovine – 178.479 capete; porcine – 140.160 capete; ovine – 256.950 capete; păsări – 1.525.000 capete; cabaline – 43.130 capete.

Activitatea în industria alimentară este organizată pe 10 subramuri principale, numărul agenților economici fiind în permanentă creștere. În acest sens pot fi enumerate unități reprezentative de valorificare superioară a producțiilor agricole: SC La Dorna SA Vatra Dornei, SC Rarăul SA Câmpulung Moldovenesc, SC Camylact SRL Panaci, SC Facos SA Suceava, SC Super Star SRL Rădăuți, etc.

În anul 2005, în județul Suceava au funcționat un număr de 48 mori de grâu, 79 mori de porumb, 120 unități de panificație, 12 unități de producție a băuturilor, 2 unități de îmbuteliere a apelor minerale.

Programul SAPARD, cu largă aplicabilitate în mediul rural românesc, s-a bucurat de un real succes în județul Suceava. În primele 9 luni ale anului 2005 în satele din județul Suceava s-au derulat un număr de 23 proiecte de infrastructură rurală la măsura 2.1 – „Dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale”, în valoare de peste 785 miliarde lei vechi; la măsura 3.1 – „Investiții în exploatații agricole” – 21 proiecte în derulare, cu o valoare de 2.042.438 euro și la măsura 3.4 – „Dezvoltarea și diversificarea activităților economice pentru generarea de activități multiple și venituri alternative” – 42 proiecte în derulare, cu o valoare de 6.414.485 euro.

Silvicultura

La sfârșitul anului 2004, suprafața cu păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră a județului Suceava era de 453.566 hectare (53% din suprafața totală), din care în proprietate privată 63.341 hectare (14% din suprafața cu păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră a județului Suceava).

Infrastructura

Infrastructura de transport

Județul Suceava dispune de o infrastructură dezvoltată și diversă:

lungimea simplă a liniilor de cale ferată în exploatare – 445 km.;

lungimea simplă a liniilor de cale ferată electrificate – 201 km.;

lungimea drumurilor publice total – 2.481 km., din care:

drumuri publice modernizate – 876 km.;

drumuri publice cu îmbrăcăminți ușoare rutiere – 508 km.;

drumuri naționale (inclusiv autostrăzi și drumuri europene) – 631 km.;

drumuri naționale modernizate – 532 km.;

drumuri naționale cu îmbrăcăminți ușoare rutiere – 94 km.;

drumuri județene și comunale – 1.850 km.;

Județul Suceava este străbătut de magistrala europeană București – Bacău – Suceava – Vicșani.

În apropierea municipiului Suceava, la o distanță de 12 km., se află Aeroportul Internațional „Ștefan cel Mare” Suceava , care asigură legăturile aeriene cu restul României, precum și cu alte țări. Primele curse aeriene au operat pe Aeroportul Suceava începând cu anul 1960, iar din anul 1963 există pistă betonată, dispozitiv luminos de apropiere și platformă de îmbarcare/debarcare pentru pasageri și marfă.

Județul Suceava dispune, de asemenea, de un aeroport la Floreni, în apropierea municipiului Vatra Dornei și de patru heliporturi în localitățile: Putna, Sucevița, Moldovița și Voroneț.

Infrastructura de utilități

Județul Suceava dispunea la data de 31.12.2004 de o rețea de distribuție a apei potabile în lungime totală simplă de 766,7 km. și de o lungime simplă a conductelor de canalizare de 565,1 km.

Infrastructura educațională

În anul școlar 2005/2006, rețeaua de învățământ din județul Suceava era formată dintr-un număr de 970 unități de învățământ, cu 9.136 cadre didactice și 131.402 elevi înscriși.

Învățământul universitar se desfășoară în cadrul Universității „Ștefan cel Mare”, cu un număr de 11.300 studenți înscriși la cele 9 facultăți: Educație Fizică și Sport, Inginerie Alimentară, Inginerie Electrică, Ingineria Mecanică, Istorie și Geografie, Litere și Științe ale comunicării, Silvicultură, Științe Economice și Administrație Publică, Științe ale Educației.

Infrastructura de sănătate

Sistemul de sănătate din județul Suceava dispune de o rețea de unități sanitare formată din spitale (cu aproximativ 3.400 paturi), policlinici, cabinete medicale urbane și comunale, în care își desfășoară activitatea 845 de medici (783 în sectorul public și 62 în sectorul privat), 248 medici stomatologi (149 în sectorul public și 99 în sectorul privat), 2.801 personal mediu sanitar (2.627 în sectorul public și 174 în sectorul privat). În anul 2004, numărul farmaciștilor din județ era de 261, din care 19 în sectorul public și 242 în sectorul privat.

Infrastructura în domeniul cercetării

În județul Suceava își desfășoară activitatea unități și filiale de cercetare științifică, printre care: Banca de Resurse Genetice Vegetale Suceava, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Suceava, Stațiunea Experimentală pentru Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Fălticeni.

În activitatea de cercetare-dezvoltare din județul Suceava lucrau la sfârșitul anului 2004, un număr de 511 persoane (20,4% salariați din acest domeniu, la 10.000 persoane ocupate civile), cheltuielile totale pentru acest sector în același an, 2004, ridicându-se la suma de 27.604 milioane ROL (prețuri curente).

II. Turismul în județul Suceava

II.1. Baza materială a turismului în județul Suceava

Datorită condițiilor favorabile de care dispune, a frumuseții locurilor, purității aerului, apelor, zonei montane, precum și a inestimabilului patrimoniu cultural și religios existent, județul Suceava deține un potențial turistic ridicat. Alături de pitorescul regiunii, binecunoscuta ospitalitate, tradițiile populare, obiceiurile, specificul gastronomiei bucovinean, tradițiile de sărbători și portul popular dau culoare locală pentru atragerea turiștilor.

Pentru a reliefa situația turismului în județul Suceava, prezentăm în anexe câțiva indicatori economici ce caracterizează acest sector.

II.2. Resurse de dezvoltare a turismului

Tabel nr. 1 – Lungimea principalelor cursuri de apă

Tabel nr. 2 – Principalele vârfuri din județul Suceava

Tabel nr. 3 – Principalele atracții turistice din județul Suceava

Habitate naturale

Din cele 10 regiuni biogeografice aflate în evidența Comunității Europene, în România se regăsesc 5 dintre ele (alpină, continentală, panonică, stepică, pontică), iar județul Suceava aparține zonelor alpină, continentală și stepică.

Sit-urile de interes comunitar sunt trecute în Directiva Habitate transpusă în legislația noastră prin Legea nr. 462/2001. Conform observațiilor din teren au fost identificate 11 situri de importanță comunitară unele dintre ele de importanță prioritar ă: turbării active, turbării împădurite, păduri eurosiberiene stepice cu Qercus robur.

Tabel nr. 4 – Principalele habitate naturale din județul Suceava

Floră și faună sălbatică

Pe teritoriul județului Suceava au fost identificate specii de plante de interes comunitar, conform prevederilor Legii nr. 462/2001, bine reprezentate de populații stabile, localizate în rezervații.

Tabel nr. 5 – Principalele specii de interes comunitar din județul Suceava

Speciile de faună inventariate conform Legii nr. 462/2001, au relevat existența unei bogate faune reprezentată în special de către carnivorele mari (urs, lup, râs) și a unei variate ornitofaune, la care se adaugă și prezența unor specii de nevertebrate (Parnassius apollo, Lucanus cervus). Dintre carnivore, importanță prioritară o au ursul și vidra, iar dintre păsări, acvila țipătoare.

Starea ariilor naturale protejate

Pe teritoriul județului Suceava se află un număr de 22 rezervații naturale cu suprafața de 4.457,20 hectare, din care 6 rezervații naturale botanice, 8 rezervații naturale forestiere, 5 rezervații naturale geologice, 1 rezervație naturală paleontologică, 2 rezervații naturale mixte.

În conformitate cu Ordinului nr. 850/2003 al MAPAM, au fost atribuite în custodie rezervațiile naturale. În urma evaluării solicitărilor de custodie comisia de evaluare a încredințat în custodie Direcției Silvice Suceava un număr de 19 rezervații naturale și Academiei Române 2 rezervații naturale. S-au întocmit convențiile de custodie, atestatele și s-au eliberat legitimațiile de custodie.

Starea pădurilor

Din totalul suprafeței județului Suceava (855.350 hectare), 53% este acoperită cu păduri, majoritatea acestora fiind în proprietatea publică (RNP) și proprietate privată (persoane juridice și fizice).

Starea de sănătate a pădurilor este evaluată prin sistemul de monitoring forestier (suprafețe afectate de fenomenul de uscare, pe stadii și compoziție, suprafețe afectate de delicte silvice, incendii, pășunat ilegal).

Suprafețele scoase din fondul forestier în anul 2004 au însumat 20 hectare, reprezentând transmiteri temporare pentru amplasare de sonde de foraj, relee de telefonie mobilă, conducte de aducțiune apă, rețele electrice.

În urma parcurgerii cu tăieri a fondurilor forestiere în anul 2004 situația regenerării pădurilor este redată în tabelul de mai jos pe categorii de lucrări, împăduriri și regenerări naturale.

II.3. Forme de turism ce pot fi practicate pe teritoriul județului Suceava

Pe tot cuprinsul județului Suceava, dar mai ales în zona Bucovinei se pot practica o multitudine de forme de turism: turismul itinerant cu valențe culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânătoare și pescuit, turismul pentru echitație, turismul pentru sporturile de iarnă, turismul de congrese și reuniuni, turismul de odihnă, recreere și agrement.

Turismul cultural prezintă mari posibilități de atracție pentru turiștii străini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural național în cel european și mondial (mănăstirile clasificate de UNESCO și având semnificații internaționale – atribuirea premiului „Pomme d’Or” de către Federația Internațională a Ziariștilor și Scriitorilor de Turism). Revelator în privința potențialului cultural al zonei este faptul că în presa germană se vehiculează sloganul „Bucovina – țara celor 1000 de biserici”, atrăgând atenția asupra dezvoltării deosebite a turismului ecumenic și de pelerinaj.

În plus, o atracție deosebită a zonei o constituie numeroasele activități artizanale ce au loc aici: pictarea icoanelor (circa 15 artizani plus maicile de la mănăstiri), încondeierea ouălelor (60 de ateliere de artizanat), meșteșugul lemnului (10 artizani care fabrică butoaie, 52 sculptori în lemn, un fabricant de instrumente muzicale tradiționale), olărit (în special olăritul cu argilă neagră, cunoscut în întreaga lume), sculptura în piatră, țesutul și lucrăturile din piele, blănărie, măști populare.

Turismul balnear este relativ dezvoltat, dar necesită multe îmbunătățiri pe linia modernizării bazei materiale. Municipiul Vatra Dornei, declarat stațiune turistică s-a dezvoltat în special prin turism, datorită stațiunii balneo-climaterice și a izvoarelor de apă minerală (carbogazoase, hipotone, atermale, bicarbonate sodice, calcice și magnezice, feruginoase), cu multiple calități terapeutice, precum și a nămolului de turbă din Tinovul Mare. Indicațiile terapeutice sunt de profilaxie, pentru tratament curativ și de recuperare, afecțiuni ale aparatului cardio-vascular, afecțiuni ale aparatului locomotor, pentru boli asociate etc.

Turismul rural, formă particulară de turism, mai complexă, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, circulație turistică, prestare de servicii suplimentare), cât și cea economică (de regulă agricolă), găsește în satele bucovinene premise favorabile de dezvoltare.

Spațiul rural dispune de un bogat potențial turistic care există atât în zonele montane, cât și în cele submontane.

Pe lângă monumentele istorice și naturale interesul turistic este crescut de existența unor valoroase resurse în câmpul biodiversității. Acțiunea de atragere a satelor care dispun de potențial natural, cât și cultural – spiritual, în cadrul rețelelor de turism intern și internațional este în permanent progres pe teritoriul județului. Astfel, au apărut ONG-uri care se ocupă de asemenea activități, cum sunt: Agenția Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural – ANTREC, Federația Română de Dezvoltare Montană și Rurală – FRDMR, Asociația „GEC Bucovina” etc.

Turismul de tranzit necesită îmbunătățiri multiple legate de modernizarea și extinderea căilor rutiere și feroviare, cât și a serviciilor aferente.

Turismul pentru vânătoare și pescuit, ca și cel pentru practicarea sporturilor nautice necesită a fi promovat având în vedere potențialul existent – cinegetic, piscicol și hidrografic.

Turismul pentru echitație beneficiază de existența a două herghelii: la Rădăuți și Lucina.

Turismul pentru sporturi de iarnă este practicat în zona municipiilor Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei, dar acesta poate cunoaște o extindere mult mai mare.

Turismul extrem se poate desfășura într-un mediu în care condițiile geografice sunt favorabile (peisaje naturale atractive, obiective naturale originale, etc.). Ca parte componentă a turismului în general, turismul extrem este sinonim cu turismul de aventură, cuprinzând activități specifice: alpinismul, parapanta, navigația, călătoriile cu mijloacele motorizate, snowboarding extrem, caving, etc. Munții Bucovinei oferă excelente condiții pentru practicarea unor activități ce țin de turismul de aventură. În perioada verii, Munții Suhard, Giumalău și Călimani, aflați în jurul stațiunii Vatra Dornei sunt pe placul celor care doresc să facă drumeții sau să se deplaseze cu bicicletele pe traseele montane de creastă, sport cunoscut sub numele de mountain-biking. În zona Dornelor se pot organiza, de asemenea, activități specifice sporturilor extreme și turismului de aventură cum ar fi: river-rafting-ul, mountain-biking-ul. Un alt sport extrem practicat la Vatra Dornei este parapanta, datorită condițiilor deosebite oferite de Munții Suhardului, în special în Vârful Oușorul, care este considerat unul dintre cei mai prielnici pentru practicarea spoturilor aeronautice, în special a parapantei și deltaplanului.

Alpinismul este practicat mai ales în Călimani, Rarău-Giumalău, Suhard, atât vara, cât și iarna. Escalada sportivă începe în luna mai și se termină în octombrie. Sezonul de ice-climbing (escaladă sportivă pe gheață) în cascada Zugreni și culoarele învecinate, începe în decembrie și se termină în martie.

Traversarea tiroliană ( lansarea asigurată, pe coardă întinsă între 2 puncte fixe – pereți de stâncă, copaci, maluri, etc.), alături de rapel (coborâre controlată pe coardă asigurată pe lângă un perete de stâncă) sunt alte activități sportive extreme ce pot fi practicate în zonă.

Raftingul-ul (limba engleză – whitewater rafting – rafting de apă albă) este una dintre cele mai rapid dezvoltate activități sportive și de agrement în aer liber și presupune coborârea într-o barcă gonflabilă a unui râu cu apă repede. Alături de acesta, whitewater kayaking (creek kayaking – parcurgerea unor râuri de munte cu debite mari, pe distanțe cuprinse între 50 m., până la câteva sute; rodeo kayaking se face aproape static, pe porțiuni mici de râu, cu vârtejuri, valuri mari pe care se fac figuri acrobatice) se poate practica pe râurile din zona Depresiunii Dornelor. Alte forme de turism extrem care ar putea fi practicate în județul Suceava sunt: orientarea (utilizând hărți, busole, fenomenele meteo și astrologice, reperele naturale, etc.), paintball ( luptă simulată între două echipe dotate cu arme speciale ce lansează bile cu vopsea), supraviețuirea (în sălbăticie, în condiții ostile), caving (incursiune ghidată în peșteră, orientare și depășirea unor variate obstacole).

Turismul de congrese și reuniuni se poate intensifica, utilizând infrastructura turistică îmbunătățită a unor orașe ca Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vatra Dornei, zona având atuuri mari pentru a fi inclusă în oferta turistică națională și internațională pentru acest tip nou de turism.

Turismul de recreere, odihnă și agrement trebuie extins prin amenajări mai ales în zona periurbană. Declararea municipiului Câmpulung Moldovenesc și a orașului Gura Humorului ca stațiuni turistice de interes național, a deschis posibilitatea reorientării finanțărilor pentru dezvoltarea spațiilor de odihnă și agrement.

Turismul de vânătoare/ cinegetic este practicat pe teritoriul județului Suceava datorită condițiilor deosebit de favorabile existente.

II.4. Analiza SWOT a turismului din județul Suceava

În cadrul sistemelor sociale și economice înțelegerea fenomenelor, previziunea și reacția la mediul extern, concomitent cu receptivitatea față de acțiunile și de capacitatea de a proiecta strategiile și procesele organizaționale, se poate realiza printr-o investigație bazată pe analiza SWOT.

SWOT este un acronim provenit de la Strengths, Weaknesses, Opportunities and Threats, adică puncte tari (atuuri), puncte slabe (carențe, slăbiciuni, deficiențe), oportunități și riscuri.

Ca urmare a efectuării unei analize SWOT a activității turismului din județul Suceava, s-au identificat următoarele:

Cadrul natural

Județul Suceava este favorizat de peisaje naturale atractive, caracterizate printr-un relief foarte variat, floră și faună diversă. De aceea există posibilitatea practicării a diverse tipuri de turism pe toată perioada anului. Cu toate acestea, există o insuficientă valorificare și dezvoltare a potențialului turistic generat de cadrul natural, pe lângă o insuficientă pregătire de specialitate în industria ospitalității și comunicare pentru atingerea obiectivelor majore din domeniul turismului.

În zonă se pot dezvolta noi stațiuni turistice (Câmpulung Moldovenesc, Cacica, Botuș – stațiune etnografică) și se pot susține proiecte ce introduc valoare turistică unor evenimente culturale și spirituale, dar toate acestea întâlnesc de multe ori piedica unor condiții meteorologice aspre și a lipsei mărcii turistice „Bucovina” ca un produs complex.

Potențialul turistic

În județul Suceava există monumente istorice („cele 1.000 de biserici”), muzee, case memoriale, prin care se valorifică spațiul multicultural și multietnic. Însă, numeroasele obiective turistice prezente sunt insuficient promovate (centre de informare turistică, materiale promoționale, ghiduri culturale), iar agenții economici din domeniul turismului nu dispun de echipamente de recreere. De asemenea, consider că măsurile luate pentru păstrarea monumentelor istorice și culturale sunt insuficiente.

Există oportunități de dezvoltare a turismului în zonă și anume: Parcul Național Regional al Mănăstirilor din Bucovina, restaurare de monumente istorice (Cazinoul de la Vatra Dornei), Bursa de turism Suceava, încurajare de noi forme de turism. Toate acestea se „lovesc” de lipsa de încredere a populației în redresarea economică a țării, degradarea monumentelor și lipsa colaborării cu zonele vecine (Maramureș).

Infrastructură

Un atu pentru județul Suceava este drumul european E85 (momentan în lucrări de amenajare și lărgire), aeroportul Salcea și rețeaua feroviară bogată. Ca dezavantaj putem menționa: coridorul european est-vest (se lucrează aici), infrastructura rutieră sub standardele minime). În general, infrastructura este slab dezvoltată.

În ceea ce înseamnă infrastructură județul se poate reabilita, lucru care și încearcă, mai ales la capitolul rutier și infrastructură de mediu, unele în cadrul euroregiunii Prutul de Sus. Toate aceste lucrări simt capacitatea scăzută a populației de a prelua costurile specifice, costuri foarte mari și slaba colaborare între administrațiile publice locale și județene.

Mediul

Județul Suceava este recunoscut pentru resursele de apă și poluarea relativ scăzută, monitorizat prin laboratorul performant al AMP, dar și prin posibilitatea producerii și valorificării unor produse ecologice. La capitolul poluare, nu trebuie neglijat zgomotul specific localităților urbane prin traficul rutier. De asemenea, în mediul rural, sistemul central de alimentare cu apă este aproape inexistent, ca și colectarea deșeurilor.

Județul Suceava beneficiază de programe cu cofinanțare internațională pentru protecția mediului și a naturii, acces la Fondul de Mediu și de Planul Local de Acțiune pentru Protecția Mediului. Cu toate acestea, fondurile sunt insuficiente, poate și datorită defrișărilor și depozitarea deșeurilor necontrolate și a zonelor predispuse la dezastre naturale (alunecări de teren, inundații).

Mediul de afaceri

Cifra de afaceri din domeniul hotelier realizată de IMM-uri este un punct forte a județului, în ciuda mediului fiscal și legislativ instabil, insuficientele resurse financiare bugetare și slaba colaborare cu specializările de profil din învățământ.

O realizare este Centrul de Afaceri „Bucovina” lângă Aeroportul Salcea, ce dă posibilitatea dezvoltării mediului de afaceri și a IMM-urilor din domeniu și nu numai. Un impediment sunt modificările legislative repetate, slaba competitivitate a firmelor și blocajele financiare periodice.

Cercetarea, inovarea tehnologică și IT, crearea societății informaționale

Județul Suceava beneficiază de centrul universitar, Stațiune de Cercetare și Dezvoltare Agricolă, Stațiune de Cercetare și Dezvoltare în Pomicultură și Stațiune pentru Cercetare în Cultura Molidului. Toate acestea sunt insuficient finanțare și conlucrare pentru folosirea rezultatelor cu folos.

Se poate observa o dezvoltare a transferului de tehnologie prin parcurile tehnologică și a comerțului electronic. Totuși, migrarea forței de muncă calificate și specialitate și costurile ridicate privind accesul la tehnologie este un impediment în ceea ce înseamnă această dezvoltare.

Dezvoltarea rurală

Cu toate că județul Suceava beneficiază de producție agricolă, silvică, cinegetică și centre de recoltare și valorificare a fructelor de pădure și ciupercilor, exploatațiile agricole se realizează pe loturi de mici dimensiuni, iar utilajele din parcurile agricole au un grad de uzură avansat sau nu sunt performante.

Datorită potențialul silvic și cinegetic ridicat, județul dispune de facilități pentru asocierea deținătorilor de terenuri agricole în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Există totuși o slabă competitivitate a firmelor de profil din județ și un acces redus la credite și granturi nerambursabile.

Resurse umane

În județul Suceava se găsesc secții de turism în cadrul Universității și școli de arte și meserii, poate și datorită ponderii ridicate a populației tinere. De asemenea, un atu al județului este ospitalitatea tradițională a celor din domeniul turismului și preocuparea autorităților locale din acest punct de vedere. Cu toate acestea, ne confruntăm cu o colaborare deficitară între „actorii” pieței turistice, o pondere ridicată a populației din mediul rural fără posibilități materiale și lipsa a unor centre de instruire-consiliere.

În domeniul învățământului, Suceava beneficiază de Planul Regional de Acțiune pentru Învățământul Profesional și Tehnic (PRAI) 2004-2011 și Consorțiul Regional NE pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic TVET. Astfel s-au creat parteneriate cu organisme sau investitori străini în sectorului turismului. Un impediment ar fi slaba capacitate a firmelor de consultanță și migrarea forței de muncă calificate.

Probleme critice care influențează asupra activității turistice:

Destinația turistică Bucovina est inclusă în 80 -90% din circuitele turistice din România, însă, în general, este considerată o zonă de tranzit deoarece durata medie de ședere a turiștilor aici este de 1,5 nopți;

Lipsa unei mărci turistice ”Bucovina”;

Raportul dintre prețul produselor turistice și calitatea serviciilor prestate;

Lipsa unei politici eficiente de promovare a Bucovinei;

Lipsa centrelor de informare și promovare a Bucovinei;

Preocupări reduse în dezvoltarea micilor meșteșuguri artizanale și a rețelei de distribuție de produse artizanale specifice;

Situația infrastructurii rutiere și de comunicație.

III. Strategia de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava

III.1. Scopul și obiectivele strategiei

În elaborarea Strategiei de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava s-a pornit de la conceptul de dezvoltare durabilă, principiu care stă la baza întregii creșteri economice și sociale prevăzute în Programul de Guvernare pentru perioada anilor 2005 – 2008. Acest concept implică asigurarea unui echilibru optim între creșterea economică și conservarea / reconstrucția cadrului natural, menit să asigure o dezvoltare armonioasă, capabilă să satisfacă atât cerințele actuale, cât și cele de perspectivă, având ca obiectiv final armonizarea dintre beneficiile pe termen scurt ale mediului de afaceri și beneficiul pe termen lung al întregii societăți.

Totodată, s-a pornit de la necesitatea creării un ei mărci turistice Bucovina, care să fie promovată printr-un Program Național de Marketing și Promovare a Bucovinei.

Scopul acestei strategii este :

de elaborare a unui document al cărui conținut să cuprindă acțiuni care să fie incluse în Strategia națională de dezvoltare și promovare a turismului;

de a construi argumente pentru ca decidenții politici locali (primari, președintele Consiliului județean), parlamentarii județeni, să implementeze acțiunile cuprinse în strategie, fie să întreprindă acțiuni privind modificările legislative ce se impun;

de a pune în valoare bogățiile generate de o moștenire naturală și culturală autentică;

de a dezvolta o industrie turistică de piață, originală și profitabilă, care să aibă un impact scăzut asupra mediului;

de a crește numărul de locuri de muncă și gradul de profesionalism în industria turistică;

de a promova interesul pentru parteneriatul public / privat și pentru acțiunile de voluntariat ale societății civile în dezvoltarea și promovarea turismului în județul Suceava;

de a stabili direcții clare de acțiune a turismului pentru următorii ani;

de a reprezenta interesele unui segment mare de cetățeni, oameni de afaceri, asociații și fundații, etc. care sunt implicați direct sau indirect, în dezvoltarea turismului în județ.

Obiectivul general al strategiei constă în dezvoltarea turismului în zona Bucovinei – factor esențial pentru creșterea standardului de viață a populației din județul Suceava.

Obiectivele specifice sunt:

Îmbunătățirea infrastructurii turistice în județul Suceava;

Creșterea afluxului de turiști în Bucovina;

Asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale și valorificarea tradițiilor etno-culturale;

Protejarea, păstrarea și îmbogățirea patrimoniului;

Creșterea calității serviciilor oferite turiștilor;

Crearea unei mărci turistice Bucovina;

Promovarea unor proiecte turistice cu finanțare externă;

Promovarea parteneriatului și a voluntariatului;

Promovarea județului Suceava ca destinație turistică.

În prezent, la scara planetei, turismul este caracterizat de o concurență puternică între destinații. Unele dintre acestea reușesc să facă față concurenței internaționale, iar altele eșuează. În aceste condiții, destinațiile au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politică turistică care să le influențeze poziția concurențială în condițiile concurenței mondiale.

Francisco Frangialli, secretarul general al Organizației Mondiale a Turismului spunea „Creșterea susținută pe care o constatăm de la începutul deceniului și procesul accelerator în curs dovedesc că turismul este unul din sectoarele economice cele mai durabile și cele mai dinamice din lume”.

Prin acordul internațional exprimat în Declarația de la Rio și adoptarea Agendei 21, dezvoltarea durabilă s-a constituit în opțiunea strategică globală pentru acest secol.

Problema cheie a dezvoltării durabile presupune susținerea:

necesității continuării dezvoltării economice și sociale;

îmbunătățirea și conservării stării de mediu ca singura cale pentru creșterea calității vieții;

principiului fundamental al echității în cadrul aceleași generații, respectiv justețea distribuirii prosperității în cadrul societății;

conservării biodiversității ecosistemelor.

Practicile managementului și dezvoltarea turismului durabil sunt aplicabile tuturor formelor de turism în orice tip de destinație, incluzând turismul de masă, precum și alte segmente turistice variate.

Astfel, turismul durabil trebuie:

să folosească optim resursele mediului care reprezintă un element cheie în dezvoltarea turismului, menținând procesele ecologice esențiale, ajutând la prezentarea moștenirii naturale și biodiversității;

să respecte autenticitatea socio-culturală a comunităților-gazdă, să păstreze moștenirea lor culturală existentă, valorile tradiționale și să contribuie la înțelegerea și toleranța interculturală;

să asigure operații economice de lungă durată și viabile furnizând beneficii socio-economice la toți participanții, care să fie distribuite în mod egal incluzând locuri de muncă stabile, servicii sociale pentru comunitate, și care să contribuie la îndepărtarea sărăciei.

Dezvoltarea turismului durabil cere ca toți participanții să fie bine informați, precum și un leader-shep politic puternic, pentru a asigura o participare mai vastă.

Obținerea unui turism durabil este un proces continuu care necesită o monitorizare constantă a impactului, introducând măsuri preventive necesare, precum și corective atunci când este necesar.

Programul de dezvoltare a unui produs sau a unei zone turistice pe piața națională și internațională presupune stabilirea unui program complex de marketing și implică rezolvarea unor probleme legate de definirea produsului sau caracterizarea zonei.

Turismul reprezintă pentru Suceava sectorul economic care dispune de un valoros potențial de dezvoltare, neexploatat încă suficient și care poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor, cât și a turiștilor (români, străini). Acest lucru este însă îngreunat de concurența puternică din partea țărilor învecinate (Ungaria, Bulgaria, Croația) și de amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului românesc.

Marele avantaj al Sucevei pentru dezvoltarea turismului este oferit de prezența resurselor naturale și culturale de o mare diversitate și armonios repartizate în teritoriu, care dau posibilitatea practicării întregii game de forme de turism. Pentru completarea ofertei turistice generale, slab diversificată în prezent, Suceava dispune de numeroase resurse turistice de exploatat și valorificat, în vederea acoperirii întregului an calendaristic.

În acțiunea de modernizare și dezvoltare a produsului turistic românesc trebuie să se pună accent pe componenta culturală alături de cea naturală (în cadrul valorificării acestora), pe calitatea și funcționalitatea amenajărilor turistice și aplicarea standardelor europene în ceea ce privește calitatea serviciilor turistice și corelarea acesteia cu prețurile și tarifele impuse de prestatori, cu alte cuvinte este vorba de competitivitatea ofertei turistice.

III.2. Plan de acțiuni Strategia de dezvoltare și promovare a turismului în județul Suceava

Județul Suceava, prin „Strategia de dezvoltare și promovare a turismului” își propune un număr de 10 obiective specifice, fiecare având un număr de acțiuni, și anume:

1. Îmbunătățirea infrastructurii turistice în județul Suceava

Pentru anul 2006, primăria municipiului Vatra Dornei își propunea realizarea proiectului „Sport extrem la Vatra Dornei”, pentru care și alocat o sumă 50.000 euro din bugetul local. De asemenea, pe o perioadă nedeterminată își doresc reamenajarea zonelor de agrement „Lunca Dornei” și „Runc”, iar până în anul 2008 , în colaborare cu Ministerul Culturii, anunță finalizarea proiectului „Consolidarea și amenajarea Cazinoului balnear din Vatra Dornei și repunerea în circuitul turistic”.

Consiliul județean, în colaborare cu cele locale, își propune până în 2008 următoarele: realizarea, modernizarea sau extinderea rețelelor și instalațiilor de alimentate cu apă potabilă și de canalizare-epurare în mediul rural, execuția infrastructurii de utilități și mediu și amenajare de spații de parcare și de stocare temporară a deșeurilor în zonele cu potențial turistic, iar până în 2010 s-a încerca a realizare întreaga infrastructură rutieră necesară în zonele turistice ale județului.

Inspectoratul Județean de Poliția promite că până la sfârșitului anul 2007 s-a rezolva problema semnalizării rutiere corespunzătoare a obiectivelor turistice și a unităților de cazare.

2. Creșterea afluxului de turiști în Bucovina

Până la data de 30 iunie 2006, primăriile, în colaborare cu ANTREC și ONG-uri, își propun a inventaria toate centrele de informare turistice existente și a crea de noi centre de informare, iar Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural va elabora anual calendarul evenimentelor.

3. Asigurarea utilizării durabile a resurselor naturale și valorificarea tradițiilor etno-culturale

Agenția de Mediu, în colaborare cu Universitatea „Ștefan cel Mare” și Inspectoratul Școlar Județean, își propune pentru perioada 2006-2010 să promoveze educația ecologică a comunităților locale și popularizarea legislației de mediu, iar cu ajutorul agențiilor de turism să conserve și să întrețină mediul, ca element de bază a ofertei turistice. De aceea, agenții economici și-au luat angajamentul de a crea rețele de expoziții cu vânzare a artizanatului bucovinean.

4. Protejarea, păstrarea și îmbogățirea patrimoniului.

Pe termen scurt (până în 2007 inclusiv), Ministerul Culturii și Cultelor, prin Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național își propune stabilirea unei liste extinse de obiective turistice care vor beneficia de fonduri pentru reparații, renovare, restaurare, dotare și modernizare, cu identificare de surse de finanțare, iar pe termen lung (până în 2010) se va acționa pentru păstrarea tradiției culturale prin stimularea evenimentelor culturale naționale și internaționale.

5. Creșterea calității serviciilor oferite turiștilor

Conform strategiei pe perioada 2006-2010, Camera de Comerț și Industrie Suceava își propune perfecționarea pregătirii agenților economici din domeniul turismul și impunerea standardelor superioare de calitate a ofertei și serviciilor turistice. Pentru acest lucru, ANTREC, AJOFM și Universitatea „Ștefan cel Mare” organizează cursuri de perfecționare și pregătire în marketing, gastronomie, ghizi specializați, legislație, etc.

6. Crearea unei mărcii turistice Bucovina

Pentru acest obiectiv, un rol important îl au agențiile de turism și agenții economici. Pe întreaga perioadă, agențiile de turism își propun realizarea unor oferte unitare personalizate a Bucovinei, promovarea unor prețuri mici pentru pachete minime de servicii oferite de structurile de primire turistică din Bucovina, includerea în programului turiștilor și alte programa opționale cum ar fi plimbări cu barca pneumatică pe Bistrița, echitație la Lucina și Rădăuți și dezvoltarea unei colaborări cu celelalte centre de informare turistică din România. Pentru a se realiza acest lucru, vin în ajutor și alte instituții. Agenții economici în general, ajutați de primării, vor identifica, amenajare sau reamenaja unele structuri rustice de primire turistică și vor construi structurii turistice cu arhitectură tradițională. ONG-urile se vor implica prin crearea unui site cu produsele turistice din Bucovina și vor înregistra marca turistică Bucovina la OSIM. ANTREC-ul va identifica un număr restrâns de produse turistice rurale originale și inedite, și, cu ajutorul Camerei de Comerț și Industrie, vor analiza și concepe noi produse turistice ce vor pune în evidență marca turistică Bucovina. Primăria Suceava, ajutată de Autoritatea Națională pentru Turism, va înființa în anul 2007 un Centru de Informații Turistice Bucovina.

7. Promovarea unor proiecte turistice cu finanțare externă

În principal, promovarea valorilor culturale și tradiționale va fi misiunea Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național și Universitatea Ștefan cel Mare, ajutate de ONG-uri. Vor realiza și susține proiecte ce vor pune în valoare turistice obiective și evenimente cultural-spirituale și tradiționale românești și elemente de patrimoniu național cultural-istoric și de arhitectură tipică rurală.

8. Promovarea partenerialului și a voluntariatului

Primăriile, ajutate de ONG-uri și ANTREC, au identificat în anul 2006 trasee montane pentru cicliști, pentru drumeții și agrement, urmând ca apoi, prin parteneriate cu operatorii de transport, să asigure mijloace de transport pe aceste trasee turistice și nu numai. Voluntarii ONG-urilor implicate vor fi responsabili de menținerea calității și acurateței peisajelor.

9. Promovarea profesionistă a județului Suceava ca destinație turistică

Un rol important îl are Autoritatea Națională pentru Turism, ajutate de autoritățile publice locale. Aceasta își propune realizarea unor produse turistice complexe, cu promovarea ofertei combinate cu alte zone, realizarea unor „excursii de ospitalitate” cu participarea reprezentanților mass-media din țară și străinătate, includerea ofertei turistice din Bucovina în cataloagele marilor firme tour-operatoare și realizarea unui punct electronic stradal de informare turistică în anul 2007. ANTREC-ul, și el ajutat mai ales de Camera de Comerț și Industrie, va realiza și/sau actualiza oferta turistică a județului, va sprijini participarea firmelor de profil la manifestări promoționale specializate și la târguri de turism internaționale. Agențiile de turism, cu ajutorul primăriilor, APM și ONG-uri, vor elabora pliante, hărți turistice, materiale promoționale și vor promova și introduce în circuitele ecoturistice parcurile și rezervațiile naturale.

10. Modificarea și dezvoltarea cadrului juridic în vederea facilitării atragerii turiștilor străini

Acesta sunt inițiative legislative la nivel național. Enumerăm două acțiuni mai importante pentru turismul din județul Suceava: acordarea unor scutiri de impozite deținătorilor de pensiuni turistice, care doresc și au posibilitatea de a dezvolta ferme agricole ecologice pe o perioadă de 5 ani, din momentul clasificării și elaborarea unor noi norme de clasificare a unităților de cazare turistice, pentru alinierea la cerințele europene.

Concluzii

În urma realizării lucrării „Strategia de dezvoltare a zonei turistice Suceava”, am constatat că turismul din județul Suceava este un sector al economiei în curs de dezvoltare.

Această zonă dispune de un număr impresionant de resurse turistice, naturale și antropice, care din păcate nu sunt valorificate la valoarea lor reală. De asemenea, am mai observat că există o întreagă serie de proiecte concepute pentru îmbunătățirea imaginii zonei.

Baza tehnico-materială a intrat într-un proces de renovare și modernizare după anul 2000, fiind construite noi structuri de primire turistice.

În ceea ce privește numărul de turiști sosiți în unitățile de cazare în raport cu capacitatea de primire, pot spune că există o neconcordanță, numărul turiștilor fiind mai mic decât oferta de cazare.

Prin investițiile făcute și proiectele derulate, autoritățile încearcă să combată acest fenomen, mizând pe atragerea turiștilor într-un număr foarte mare în viitorul apropiat. Numărul înnoptărilor în structurile de primire din județul Suceava este relativ redus, fapt ce determină și scăderea duratei sejurului. Din acest motiv, se are în vedere ieftinirea ofertelor turistice și totodată prelungirea duratei sejururilor.

În ultimii ani, au fost demarate proiecte care vizează dezvoltarea agroturismului și turismului montan și cultural, proiecte care sunt benefice pentru dezvoltarea turistică, dar și pentru dezvoltarea economică.

Ca o concluzie generală, aș putea spune că turismul din județul Suceava s-a dezvoltat după anul 2000, au fost relansate anumite zone și s-au demarat programa pentru o dezvoltare durabilă a zonei.

În cadrul strategiei naționale de dezvoltare a turismului românesc este necesară stabilirea unei ierarhii a zonelor prioritare ce trebuie avute în vedere în perioada imediat următoare, ținând seama de oferta potențială și de categoriile cererii turistice ce ar putea fi satisfăcute prin valorificarea ofertei existente.

Studiile efectuate în acest domeniu au condus la concluzia că există câteva zone turistice de interes care, incluse într-o strategie adecvată de dezvoltare, pot conduce la relansarea turismului românesc. Aceste zone ar putea fi: zona București, litoralul românesc al Mării Negre, zonele Brașov și Sibiu, regiunea nordului Moldovei, zona Deltei Dunării.

Zona Suceava sau nordul Moldovei deține valori culturale dintre cele mai vestite pe plan cultural: bisericile cu fresce exterioare. Acest colț de nord-est al țării formează o zonă de interes special care îmbină calități culturale și peisagistice ce trebuie protejate. Sub aspect turistic, zona nordului Moldovei poate atrage un număr mare de turiști străini și români, dar poate conduce și la supraaglomerare și deteriorări ireparabile ale monumentelor și mediului.

Figura nr. 15 – Cetatea de Scaun Suceava (sursă: www.orasulsuceava.ro)

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească crearea mai multor atracții dispersate în regiune, să atragă turiști sensibili la cultură și să promoveze zona în mod adecvat.

Principalele atracții turistice sunt bisericile din regiune constituite în trei grupuri principale:

bisericile cu fresce exterioare din Suceava;

Mănăstirile din zona Târgu Neamț;

Mănăstirile din Iași

Mănăstirile și bisericile din Suceava cu fresce în exterior, construite la sfârșitul secolului al XV-lea în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și începutul secolului al XVI-lea, sunt propuse ca situri ale Patrimoniului Mondial UNESCO.

Acestea sunt următoarele: Sucevița, Moldovița, Voroneț, Humor, Probota, Râșca, Pătrăuți și Arbore.

Strategia de dezvoltare turistică trebuie să urmărească menținerea unui număr de turiști în limitele sociale și de mediu permise, crearea unor circuite atractive care să vizeze toată zona, o promovare adecvată a zonei.

Peisajul este de o variată frumusețe, corespunzând reliefului care coboară gradual de la vest la est: munți (versantul estic al Carpaților Orientali), coline (Subcarpații) și platouri înalte (Platoul Moldovei).

Ținuturile Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiții și obiceiuri străvechi, monumente unice și meșteșuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanență spirituală și istorică a locuitorilor acestor meleaguri.

Zona este presărată pe toată întinderea ei cu biserici și mănăstiri renumite pentru picturile exterioare și interioare în lume (au primit în anul 1975 premiul „Mărul de Aur” acordat de Uniunea Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism).

Într-o ierarhizare a zonelor turistice în funcție de așezarea în teritoriu, de rețeaua de căi de comunicație și baza de cazare, Suceava ocupă locul VII din 23 de zone cu potențial turistic complex al României.

Dacă frumusețile locurilor ar fi fost de ajuns pentru a aduce și bunăstare, atunci Bucovina ar fi fost cu siguranță unul dintre cele mai bogate tărâmuri ale acestei lumi. Din păcate acest lucru nu a fost suficient. Istoria locurilor i-a învățat însă pe oamenii de aici că nu poți căpăta nimic de la nimeni fără să lupți.

Reclama individuală în turism, realizată prin pliante și materiale informative este eficientă, mai ales când este însoțită și de o promovare a zonei pe ansamblul ei, care se poate înfăptui printr-o acțiune coerentă a tuturor agențiilor de turism.

O primă acțiune încununată de succes a fost organizarea unui stand unic „Bucovina” la Târgul Internațional de Turism – București, în luna octombrie 2001, care a reunit oferta în turism a tuturor unităților, structuri de primire și agenții de turism, și a pus în valoare Bucovina ca destinație turistică. Modul atractiv în care a fost prezentată oferta turistică, potențialul zonei au dus la obținerea locului I din partea organizatorilor.

Bibliografie

Cândea, Melinda, Erdeli, George, Simon, Tamara, Peptenatu, Daniel (2003) – „Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului”, Editura Universitară, București

Cristureanu C. – „Economia și politica turismului internațional”, Casa Editorială pentru Turism și Cultură, ABEONA, București 1992

Efros, Vasile – „Evaluarea potențialului turistic al Bucovinei cu oportunități de implementare în procesul didactic”, Cod CNSIS: 222, Anii de finanțare 1999-2001

Erdeli, Istrate I. – „Amenajări turistice”, Editura Universității, București, 1996

Glăvan V. – „Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-socială a satului românesc”, Revista Română de Turism

Glăvan V. – „Geografia turismului în România”, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 1996

Iosep, Ioan (2005) – „Curs – Potențialul turistic al României” [note de curs], Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Istrate Ion, Bran Florina, Roșu Anca Gabriela – „Economia turismului și mediului înconjurător”,Editura Economică,București,1996

Meșter, Codruța, Balaci, Nicoleta (2006) – „Elaborarea strategiilor locale de dezvoltare durabilă”, Bihor

Mitrache S., Manole V., Stoian M., Bran Florina, Istrate I. – „Agroturism și turism rural”, Fax Press, București, 1996

Moldovan Ioan Teodor – „Turismul internațional, o șansă a economiei de piață în România. Program de promovare pe piețele internaționale a produsului turistic românesc”, Academia de Studii Economice, București, 1997

Nedelea, Alexandru (2003) – „Politica de marketing în turism”, Editura Economică București

Popp, N. (1972) – „Cadrul natural al județului Suceava”, în „Comunicări și referate –geografice”, Suceava

Snack O. – „Economia și organizarea turismului”, Editura Sport-Turism, București, 1976

Sobaru, Alecsandru – „Turismul în România – letargie și speranțe”, Sesiune de comunicări, Facultatea de Științe Economice Iași, 1996

Stănciulescu G., Emilian R., Tigu G., Nistoreanu P., Diaconescu C., Gofu M. – „Managementul turismului durabil în țările riverane Mării Negre”, Editura All Beck, 2000

Sută N., Sută-Selejan S., Miron D. – „Comerț Internațional și Politici Comerciale Contemporane”, Editura Eficient București 1997

Xavier Frege – „Descentralizarea”, Editura Humanitas, București, 1991

* * * – „Anuarul statistic al județului Suceava”, ediția 2005

* * * – „Capital”, nr. 32, 7 august 2003

* * * – „Declarația de la Manila”,Conferința Mondială asupra Turismului,OMT, Manila,1980

* * * – „Document Regional Sectorial de Programare pentru dezvoltarea turismului în Regiunea Nord-Vest 2007-2013”

* * * – „Mediul înconjurător”, Studii și rapoarte privind eco-eticheta turistică, Comisia Europeană, Bruxelles 2003

* * * – „Mic Dicționar Enciclopedic”, Editura Științifică și Pedagogică, București, 1978

* * * – „Planul de Dezvoltare Regionala Nord-Est 2007-2013”

* * * – „Planul Național de Dezvoltare 2004 – 2006”

* * * – „Studies on Tourism – Structure, performance and competitiveness of European Tourism and its enterprises”, The European Commission, Bruxelles, 2002

* * * – „Turism, Propuneri ale Uniunii Europene și ale Statelor Membre”, GATS, decembrie 2000

* * * – „World Bank's Global Economic Prospects and the developing Countries”, 2002

* * * – Material de uz intern al Guvernului României, 2003, Dosar cu privire la Programul Ministerului Turismului pe anul 2003

* * * – Material de uz intern al Ministerului Turismului, 2002, Dosar cu privire la agențiile de turism

www.anulbucovina.ro

www.apmsv.ro

www.campulung-online.ro

www.cjsuceava.ro

www.hoteluri.org

www.infotravelromania.ro

www.insse.ro

www.lasuceava.ro

www.monitorulsv.ro

www.news-bucovina.ro

www.orasulsuceava.ro

www.prefecturasuceava.ro

www.primariasvro

www.sabin.ro

www.suceava.insee.ro

www.vacanteinbucovina.ro

www.wikipedia.org