STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA [609536]

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA
Volumul I – Parte scris ă
Anexa 1 – Avantajul comparativ
1/4
Anexa 1
Avantajul comparativ

[Acest material a fost anexat pentru a se detali a principiul avantajului comparativ, la care se
face referire în cadrul Sec țiunii II – Strategia de dezvoltare economic ă, subcapitolul 1.1.2.3 –
Economiile libere se polarizeaz ă în jurul principalilor factori de avantaj comparativ ]

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA
Volumul I – Parte scris ă
Anexa 1 – Avantajul comparativ
2/4
AVANTAJUL COMPARATIV
Avantajul comparativ (notiune definita pentru prima dat ă de David Ricardo in urma cu
cca. 150 de ani) este o aplicare a principi ului specializarii si al schimbului. Legea
avantajului comparativ spune ca fiecare individ, firma, regiune sau natiune are de
castigat daca se specializeaza in producerea acelor bunuri sau servicii pentru care are
un cost al oportunitatii scazut si schimba ceea ce produce cu bunuri/servicii pentru
care are un cost al oportunitatii ridicat.
Avantajul comparativ poate fi absolut sau relativ. Folosind un scurt exemplu ipotetic
(conform modelului Ricardo), Tabelul 1 de mai jos indica numarul de ore/om necesar
pentru a produce doua bunuri, aparate foto si orez, in doua „tari”:
Tabelul 1
Țara 1 aparat foto 1 kg orez
[nume] [nr. ore/om] [nr. ore/om]
Japonia 2 6
Indonezia 4 8
Considerand ca Japonia are disponibile 600 de ore-om si Indonezia 1200 de ore-om,
orice combinatie de alocare a factorilor de productie in cele doua tari care sa
serveasca nevoile pietei interne s-ar situa pe curba posibilitatilor de productie, care are ca puncte maxime productia fiecarui bun care se poate realiza in fiecare tara, daca fiecare s-ar specializa pe bunul pe care il produce (comparativ) mai eficient. Acest
maximum este, conform Tabelul 2 de mai jos, de:
Tabelul 2
Țara Aparate foto Kg orez
[nume] [nr. buc.] [nr. kg]
Japonia 300 sau 100
Indonezia 300 sau 150
Relatia dintre cele doua produse in cele doua tari din exemplul dat se poate exprima
ca si cost al oportunitatii: CO J Ap Foto (1/3 Kg Orez) < CO I Ap Foto (1/2 Kg. Orez). Aceasta
reprezinta si pretul pe care produsele l-ar avea daca cele doua economii ar fi izolate (in absenta comertului): un aparat foto ar costa 1/3 Kg orez in Japonia si ½ kg orez in
Indonezia.
In momentul in care apare comertul intre cele doua tari, pretul international se va
stabiliza la un punct intre cele doua preturi nationale: sa spunem 2,5 aparate foto per 1 kg de orez.
La aceste preturi, productia maxima a fiecar ei tari (de bunuri pe care le produce cel
mai eficient) va putea fi tranzactionata obtinand la schimb mai mult din cel de al
doilea bun decat ar fi putut produce singura (a se vedea Tabelul 3 de mai jos):

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA
Volumul I – Parte scris ă
Anexa 1 – Avantajul comparativ
3/4
Tabelul 3
Țara Produce Tranzac ționează Obține
[nume] [cantitate] [cantitate] [cantitate]
Japonia 300 Aparate foto 300/2,5 120 Kg orez
Indonezia 150 Kg orez 150 * 2,5 375 Aparate foto
P r o d u c t i a m a x i m a d e o r e z p e c a r e a r f i p u t u t s a o d e z v o l t e J a p o n i a i n a b s e n t a
comertului, cu factorii proprii, ar fi fost 600 ore-om/6 ore-om per Kg. orez = 100 kg Orez. Prin specializare si schimb (international), s-a obtinut o crestere a posibilitatilor de
consum intern cu 20%.
Similar, productia maxima de aparate foto pe care ar fi putut sa o dezvolta Indonezia
in absenta comertului, cu factorii proprii, ar fi fost 1200 ore-om/4 ore-om per aparat foto
= 300 aparate foto. Prin specializare si comert international, s-a obtinut o crestere a
posibilitatilor de consum intern cu 25%.
Acest exemplu arata principalele elemente ale teoriei clasice a avantajului comparativ
a lui David Ricardo: Japonia din exemplu are un avantaj de productivitate absolut in
producerea ambelor bunuri, in sensul ca ea consuma mai putine resurse pe unitate
pentru amandoua produsele. Luand in considerare productivitatea factorilor si ansamblul resurselor din ambele tari, Japonia are un avantaj competitiv relativ in productia de aparate foto, iar Indonezia are un avantaj competitiv relativ in productia de orez.
Modelul Ricardo explica beneficiile comertului international si demonstreaza faptul ca
tarile per ansamblu beneficiaza in urma comertului international. O evolutie ulterioara
in teoria economica a comertului, modelul Heckscher-Ohlin-Samuelson, explica
efectele comertului international asupra (re)distribuirii veniturilor interne.
Conform modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson, comertul exterior al unei tari depinde
de abundenta relativa a factorilor de productie (mana de lucru/capital, mana de lucru calificata/necalificata, mana de lucr u/teren, etc.). Din modelul Ricardo rezulta
ca o tara va tinde sa exporte acele bunuri a caror productie consuma in mod intensiv
f a c t o r i i p e c a r e t a r a i i d e t i n e d i n a b u n denta. Modelului Heckscher-Ohlin-Samuelson
exploreaza consecintele interne ale acestei specializari, aratand ca factorul care se
gaseste din abundenta va castiga de pe urma comertului international; factorii care nu confera un avantaj comparativ vor pierde, iar per ansamblu tara va castiga din comert.
Astfel, presupunand abundenta relativa a fact orilor ilustrati in Tabelul 4 de mai jos,
Tabelul 4
Țara Mâna de lucru CapitalRaport
mâna de lucru/capital
[denumire] [cantitate] [cantitate] [cantitate]
Japonia 600 400 3/2
Indonezia 1200 400 3/1

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ZONEI METROPOLITANE CLUJ-NAPOCA
Volumul I – Parte scris ă
Anexa 1 – Avantajul comparativ
4/4
se poate spune ca Japonia din exemplu disp une de o abundenta relativa de capital
iar Indonezia dispune de o abundenta relativa de mana de lucru, presupunand de asemenea folosirea de tehnologii similare, deci un consum identic de factori pe tip de
produs in cele doua tari.
Tabelul 5
Produsul Mâna de lucru CapitalRaport
mâna de lucru/capital
[denumire] [cantitate] [cantitate] [cantitate]
Orez 20 10 2/1
Aparate foto 4 12 1/3
Luand in considerare faptul ca, dupa cum se vede din Tabelul 5 de mai sus, cultivarea
orezului consuma in mod intensiv mana de lucru iar productia de aparate foto
consuma capital in mod intensiv, rezulta ca, in Indonezia, care dispune de o abundenta relativa a mainii de lucru, mana d e l u c r u v a f i m a i p u t i n s c u m p a d e c a t
capitalul, iar bunul cu un consum intensiv de mana de lucru – orezul – va fi relativ mai
ieftin decat aparatele foto. Reversul se aplica in Japonia, unde capitalul este factorul abundent, aparatele foto sunt bunul cu consum relativ intens de capital si ca atare aparatele foto se vor produce relativ ieftin. Ca si participanti la comert, fiecare tara va exporta bunurile in a caror productie are un avantaj comparativ, Japonia aparate foto, Indonezia orez.
Acest comert va avea efect asupra distribuirii interne a veniturilor. Astfel, de unde initial
(Venitul per unitate de mana de lucru/Venitul per unitate de capital)
Indonezia < (Venitul
per unitate de mana de lucru/Ve nitul per unitate de capital) Japonia , ,comertul
international va duce la o crestere a cererii de mana de lucru in Indonezia si la o crestere a cererii de capital in Japonia (factorii abundenti in cele doua tari), ducand la
o ridicare a pretului local al acestora si la o tendinta de egalizare a costului factorilor
de productie intre tari.
Teoria clasica a comertului international, respectiv modelul Ricardo si modelul
Heckscher-Ohlin-Samuelson, explica o buna parte din fenomenul descris mai sus, de
crestere exponentiala a cantitatii totale de bu nuri si servicii produse in lume in ultimele
decenii.