Strategia de Dezvoltare a Spatiului Rural In Romania In Contextul Integrarii Europene Si a Politicii de Dezvoltare Rurala

Comunicare

Strategia de Dezvoltare a Spatiului Rural In Romania In Contextul Integrarii Europene Si a Politicii de Dezvoltare Rurala

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENTA

Strategia de dezvoltarea a spatiului rural în

România in contextul integrării europene și a

politicii de dezvoltare rurala

CUPRINS

INTRODUCERE

Capitolul 1 Politica de dezvoltare rurală

Rolul spațiului european

Scopul politicii europene de dezvoltare rurală

Nevoia de politică comună

Fundamentele politicii UE de dezvoltare rurală

Capitolul 2 Spatiul rural

2.1 Conceptul de spațiu rural

2.2 Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural românesc

2.3 Funcțiile spațiului rural

2.4 Industrializarea mediului rural

Capitolul 3 Studiu de caz

Соmuna Sîntimbru

Bibliografie

INTRODUCERE

Procesul tranziției de la economia supercentralizată la economia de piață a generat, în agricultura și dezvoltarea rurală a României, multiple probleme de ordin economic și social. De aceea, este normal ca preocupările privind identificarea unor soluții și metode de rezolvare a acestora să mobilizeze din ce în ce mai mulți specialiști în domeniu. În acest context, nu se putea să nu se facă apel și la experiența altor țări, printre care un loc aparte îl ocupă țările membre ale Uniunii Europene.

În prezent, agricultura și dezvoltarea rurală din România continuă să fie într-o situație de criză, iar economia este departe de a fi stabilă pentru a putea să o susțină. Dimpotrivă, scăderea raportului dintre indicii de creștere a prețurilor produselor agricole și cei ai produselor industriale cumpărate de agricultori, adâncește foarfecele prețurilor, lucru care ne conduce la concluzia că agricultura înregistrează o productivitate scăzută, față de alte țări, mai ales față de cele din U.E., care reprezintă modelul și ținta spre care se tinde.

Lipsa unei viziuni realiste asupra viitorului satului românesc, asupra noilor ocupații și calificări necesare în procesul de diversificare a activităților – care să pună bazele unei dezvoltări rurale multifuncționale, precum și asupra celor mai eficiente căi de integrare în Uniunea Europeană, devine tot mai acută. În acest sector s-a aplicat cea mai complexă „terapie de șoc”, începând cu anul 1993, iar din 1997 agricultura este lăsată în seama mecanismului pieței. Aproape toate măsurile de politică agricolă au conturat actuala stare de criză: liberalizarea prețurilor produselor agricole, condiționată de limitarea acestora la produsele de bază în consumul populației; liberalizarea prețurilor input-urilor agricole care, în condițiile monopolului statului în amontele agriculturii a condus la creșterea diferențelor de preț și la reducerea și instabilitatea veniturilor agricultorilor; eliminarea subvențiilor la producătorii agricoli înainte de crearea instituțiilor și a legislației de organizare și funcționare a pieței agricole, ceea ce a determinat reducerea consumului de îngrășăminte chimice, a semințelor de calitate și restrângerea cererii de credite pentru investiții din cauza ratei înalte a dobânzilor; trecerea la sistemul de subvenționare directă a tuturor producătorilor agricoli, mai corect spus a proprietarilor de terenuri, sistem care pulverizează resursele bugetare la milioane de posesori ai titlurilor de proprietate, cu efecte populiste de protecție socială și nu cu scop economic etc.

Lucrarea de față își propune realizarea unei analize a evoluției spațiului rural românesc sub multiplele sale fațete, cu accent asupra conceptelor de dezvoltare rurală în condiții de durabilitate și multifuncționalitate. În acest context, menționăm că România se află în curs de implementare a modelului european de agricultură și dezvoltare rurală.

Problemele privind dezvoltarea rurală sunt prezentate pe parcursul a trei capitole, al căror scop principal este acela de a expune tipuri și modele de dezvoltare rurală, pornind de la filosofia, conceptele și fazele istorice proprii acestora, cu anumite viziuni asupra a ceea ce trebuie întreprins și în România, bazat pe experiențe ale statelor din UE, spre care, de altfel, se tinde.

Pornind de la general (principii, mecanisme) și ajungând la particular (cazul țărilor din Uniunea Europeană și situația din România), prin analiza spațiului rural, în lucrare se încearcă formularea de soluții și propuneri în funcție de condițiile concrete privind crearea unui mediu economic prielnic dezvoltării, în sensul consolidării unei dezvoltări durabile și multifuncționale a spațiului rural.

Capitolul 1 Politica de dezvoltare rurală

Rolul spațiului european

Strategia cadru. Agricultura ramane un sector cheie al Romaniei in cadrul perioadei de preaderare la Uniunea Europeana. Astfel, circa 41% din populatia angajata lucreaza in sectorul primar, care reprezinta aproximativ 14% din PIB in Romania.

Deciziile Summit-ului de la Copenhaga, Raportul Anual al CE din octombrie 1999 referitor la progresul facut de Romania in vederea Aderarii, precum si prevederile generale ale Agendei 2000 cadru UE si faza bilaterala a screening-ului referitor la acquis au ajuns la aceleasi concluzii la care a ajuns si Strategia Nationala dezvoltare economica in Romania, prezentata Uniunii Europene in luna martie a acestui an, respectiv nevoia Romaniei de a crea o economie de piata functionala, compatibila cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene.

Convergenta conturata in acest sens se intemeiaza pe evaluarea resurselor si posibilitatilor, a contextului intern si international si raspunde dublului imperativ, dupa cum este stabilit prin PNAA actualizat, anume cel al incheierii tranzitiei la economia de piata in Romania si al pregatirii aderarii sale la Uniunea Europeana, pentru a folosi sansa istorica oferita de decizia Consiliului Uniunii Europene de la Helsinki, din decembrie 1999, de a deschide negocierile de aderare cu Romania. In acest context dat, va avea prioritate armonizarea legislativa care priveste masurile Programului SAPARD.

In cadrul Programului National pentru Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (mai 2000), in volumul I, capitolul 3, paragraful 3.4.2.5. Agricultura Integrata si Dezvoltare Rurala, este mentionat faptul ca Planul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR) constituie o parte a Planului National pentru Dezvoltare, asa cum acesta din urma a fost aprobat prin Decizia Guvernului 749/1999.

In volumul II al Programului National pentru Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, la Anexe, paragraful 3.4.2.5. Agricultura, Dezvoltare Rurala, sunt mentionate documentele legale care vor fi elaborate/amendate si sunt stabilite termenele limita pentru realizarea armonizarii legislative, luand in considerare, de asemenea, implementarea programului SAPARD.

In acest sens, Romania va implementa in sectorul agricol adaptarile structurale necesare integrarii sale in Politica Agricola Comuna si va sustine investitiile ce respecta regulile Comunitare din domeiile economic, de mediu si social. In consecinta, Romania va intreprinde urmatoarele:

Pe de o parte, in domeniul economic, urmatoarele actiuni: formarea unor exploatatii agricole de dimensiuni optime, eficiente din punct de vedere economic prin investitii si prin excluderea expolatatiilor marginale; adancirea reformelor structurale cu accent deosebit pe consolidarea exploatatiilor agricole, privatizarea societatiilor comerciale din mediul rural la care statul este majoritar; perfectionarea cadrului legal si institutional pentru o buna functionare a pietelor agricole si sprijinirea dezvoltarii infrastructurii necesare acestor piete; sustinerea politicii de produse agricole in scopul imbunatatirii intregului lant, de la productie pana la consumator, atat pe piata interna cat si cea externa, in conformitate cu standardele de calitate ale UE; diversificarea economiei rurale prin activitati economice non-agricole; sprijinirea pregatirii profesionale a producatorilor agricole si a proprietarilor de terenuri sau paduri.

Scopul politicii europene de dezvoltare rurală

Țara rurală este un spațiu demografic de talie umană unde o populație întreține legături efective cu un peisaj, un anume accent lingvistic, un anume dialect. Mozaicul structurilor sociale ale țărilor rurale subliniază că acum nu este ora unificării pustii și a salvgardării acestei diversități prețioase a acestor culturi locale. Dezvoltarea rurală este viziunea burgurilor și a orașelor vivante într-un țesut interstițial de agricultură prosperă, de pădure amenajată de spații naturale amenajate, de spații naturale întreținute.

Dar acest spațiu rural este o federație complexă de țări rurale de o extrordinară diversitate. A promova ruralitatea înseamnă a facilita înflorirea fiecăreia dintre aceste țări. Tocmai de aceea ea implică institutii larg descentralizate.

Nevoia de politică comună

Strategia dezvoltării rurale se bazează pe trei principii fundamentale și anume :

1. Dezvoltarea integrată și durabilă a spațiului rural prin :

– optimizarea sectoarelor economice existente

– perfecționarea infrastructurilor

– accesul noilor tehnologii

2. Creșterea calității vieții rurale prin :

– conservarea și protectia mediului înconjurător

– îmbunătățirea condițiilor de locuit

– accesul la serviciile de bază

3. Menținerea unor comunități rurale viabile prin conservarea culturii și a tradițiilor

acestora.

Fiecare principiu se concretizează prin cîte un set de obiective strategice . Principiul " Dezvoltarea rurală integrată și durabilă " se concretizează prin următoarele 7 obiective :

– dezvoltarea infrastructurilor hidroedilitare, de transport, comunicații și energetice

– promovarea și diversificarea activităților economice

– realizarea unei agriculturi performante și adecvate

– realiazarea unei silviculturi viabile bazată pe o gestiune durabilă a pădurilor

– crearea unor intreprinderi mici și mijlocii cu profil agricol, industrial, artizanal, commercial și de sevicii

– conservarea și dezvoltarea zonelor cu valoare naturală și peisagistică

– asigurarea accesului populației din zonele rurale la servicii de sănătate de nivelul celor urbane

Principiul " Menținerea unor comunităti viabile " se concretizează printr-un set de 3 obiective strategice:

– antrenarea populației locale în procesul de dezvoltare rurală

– promovarea patrimoniului cultural și istoric

– întărirea identității

În cadrul fiecărui obiectiv strategic pot fi avizate un număr important de acțiuni prin a căror materializare se realizează obiectivele și principiile strategice.

Fundamentele politicii UE de dezvoltare rurală

Pe de alta parte, in domeniul reglementarilor reformelor administrative, aceasta va permite: alinierea legislatiei sale (mai ales in domeniile veterinar si fitosanitar) la acquis-ul comunitar si pregatirea in consecinta a integrarii sale in Politica Agricola Comuna; consolidarea capacitatii sale administrative prin pregatirea persoanelor in vederea unei incadrari optime a acestui sector economic; crearea structurilor institutionale necesare administrarii Politicii Agrciole Comune.

Romania a inceput sa dezvolte o serie intreaga de reforme in cadrul acestei politici:

Retrocedarea terenurilor agricole si forestiere si stabilirea proprietatii private in agricultura, in paralel cu aprobarea Legii Fondului Funciar nr. 18/1991, cu suprafete care sa nu depaseasca 10 ha, si prin aprobarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere in conformitate cu prevederile Legii Fondului Funciar nr.18/1991 si Legii nr. 169/1997, suprafata ce va fi retrocedata neputand depasi 50 ha;

Stabilirea cadrului juridic pentru: transferul terenurilor prin aprobarea Legii nr. 54/1998 referitoare la transferul legal al terenurilor; conditiile de concesionare stabilite prin Legea nr. 219/1998 referitoare la conditiile de concesionare; arendarea terenurilor conform Legii nr. 16/1994 referitoare la arendare; definirea elementelor reformei funciare si crearea unei piete a fondului funce in conformitate cu prevederile Legii Fondului Funciar nr.18/1991 si Legii nr. 169/1997, suprafata ce va fi retrocedata neputand depasi 50 ha;

Stabilirea cadrului juridic pentru: transferul terenurilor prin aprobarea Legii nr. 54/1998 referitoare la transferul legal al terenurilor; conditiile de concesionare stabilite prin Legea nr. 219/1998 referitoare la conditiile de concesionare; arendarea terenurilor conform Legii nr. 16/1994 referitoare la arendare; definirea elementelor reformei funciare si crearea unei piete a fondului funciar;

Asigurarea cadrului juridic in vederea privatizarii societatilor agricole (conform Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 198/1998 referitoare la privatizarea societatilor care gestioneaza terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa) si in vederea privatizarii societatilor agroalimentare (Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 88/1997 referitoare la privatizarea societatilor si Legea nr. 99/1999 referitoare la accelerarea procesului de privatizare);

Reforma administrativ-institutionala a Ministerului Agriculturii si Alimentatiei (Hotararea de Guvern nr. 331/2000 pentru modificarea si completarea Hotararii de Guvern nr. 6/1999 referitoare la organizarea si functionarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei).

Infiintarea Agentiei SAPARD prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 142/2000.

Obiectivele Planului. Pe termen lung, strategia propusa de Panul National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (PNADR) trebuie sa contribuie la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si sa permita consolidarea agriculturii romanesti pentru a putea face fata presiunii exercitate de competitia de piata comunitara si in egala masura pentru a imbunatatii conditiile de viata ale agentilor economici din zonele rurale.

Cu privire la: obiectivele Parteneriatului de Aderare (98/C/ 202/08 JOCE 29.06.1998); reglementarea consiliului 1268/1999 referitoare la SAPARD; prioritatile economice stabilite prin Programului National pentru Adoptarea Acquis-ului,

“Art 1(2) Sprijinul comunitar va respecta conditiile stabilite in cadrul parteneriatelor de aderare si se va concentra in special asupra:

contribuirii la implementarea acquis-ului comunitar referitor la PAC si politicile conexe”,

rezolvarii problemelor specifice si prioritare pentru o adaptare durabila a sectorului agricol si zonelor rurale in tarile candidate;

(iv) conditiile socio-economice predominante in zonele rurale romanesti, punctele forte si potentialul acestora,

(v) rolul multifunctional al agriculturii dupa cum se precizeaza in reforma Agenda 2000 si pe baza urmatoarelor principii: un sector agricol competitiv care poate face fata gradual pietei mondiale; metode de productie cu protejarea mediului, capabile sa furnizeze produse de calitate: diferite forme ale agriculturii pe urmatoarele domenii; pastrarea traditiilor; mentinerea specificului rural; mentinerea activitatilor comunitatilor rurale; mentinerea angajatilor; o politica agricola mai simpla, dar mult mai convingatoare, care stabileste clar linia dintre decizia comuna care trebuie sa fie luata si care ar trebui sa fie in puterea fiecarui stat; recunoasterea serviciilor pe care fermierii le aduc societatii; asigurarea unei nediscriminari intre barbati si femei.

Spijinul acordat de Comunitate in perioada 2000-2006 prin Programul SAPARD se va concentra asupra actiunilor destinate sa contribuie la atingerea urmatoarelor obiective generale propuse pentru programul SAPARD:

(I ) implementarea acquis-ului comunitar privind politica agricola comuna si politicile conexe, protectia mediului si politicile legate in domeniul alimentatiei si reglementarile privind protectia consumatorului, sanatate publica, bunastarea si sanatatea animalelor si plantelor;

Acest obiectiv al strategiei romanesti pentru integrare in U.E pentru sectorul de agricultura, industrie alimentara, acvacultura si dezvoltare rurala este reprezentat prin implementarea acquis-ului comunitar .

SAPARD va sprijini dezvoltarea practica pentru a implementa prevederile acquis-ului privitor la : standarde alimentare; masuri de control pentru a asigura protectia consumatorilor, sanatatea publica si animala si sanatatea plantelor; protectia mediului.

(ii) Angajarea pentru protectia mediului, transpunerea in legislatia nationala si implementarea Directivei “Nitrati”, a programului “Natura 2000” si a Directivei “Evaluarea Impactului asupra Mediului” (Anexele I si II).

(iii) solutionarea problemelor prioritare si specifice pentru adaptarea durabila a sectorului agricol si a spatiului rural din Romania.

Avand in vedere punctele tari, diferentele, decalajele si oportunitatile identificate, strategia pe termen scurt si lung propusa de PNADR va avea urmatoarele obiective strategice:

dezvoltarea durabila a unui sector agro-alimentar competitiv prin modernizarea si imbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole.

cresterea standardului de viata in spatiul rural prin imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurilor sociale si prin definirea si stabilirea unei bune practici agricole necesare unei agriculturi durabile si dezvoltarii rurale;

dezvoltarea economiei rurale prin infiintarea si modernizarea bunurilor imobile pentru exploatatiile agricole si forestiere private, dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice, in vederea mentinerii si/sau crearii unor venituri alternative/suplimetare si a noi de locuri de munca.

dezvoltarea resurselor umane prin imbunatatirea instruirii profesionale a producatorilor agricoli si detinatorilor de terenuri forestiere si prin construirea si consolidarea capacitatii institutionale.

Pentru toate aceste obiective strategice se va da prioritate investitiilor care permit implementarea acquis-ului comunitar.

Strategii si prioritati pentru Asistenta SAPARD. Strategia pentru asistenta SAPARD descrisa mai jos are ca scop atingerea principalelor obiective ale Planului National pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala, tinand cont in acelasi timp de urmatoarele restrictii:

Prioritatile stipulate in Art. 4.3 al Reglementarii Consiliului 1268/1999, in special: “In planurile lor, tarile candidate vor acorda prioritate masurilor de imbunatatire a eficientei pietelor, a standardelor de calitate si sanatate si a masurilor de creare a noi locuri de munca in spatiul rural, tinand cont de prevederile privind protectia mediului inconjurator”.

Lista Masurilor eligibile prezentata in Art. 2 al Reglementarii Consiliului 1268/1999

Pentru a realiza prioritatile, obiectivele operationale referitoare la masurile propuse de reglementarea SAPARD sunt urmatoarele, regrupate in patru axe prioritare. Obiectivele generale si specifice ale fiecarei prioritati se regasesc in masurile Programului SAPARD ce va fi promovat. Aceste prioritati sunt urmatoarele:

Axa prioritara 1: Imbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate;

Axa prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurilor pentru dezvoltare rurala si agricultura;

Axa prioritara 3: Dezvoltarea economiei rurale;

Axa prioritara 4: Dezvoltarea resurselor umane.

Elaborarea prioritatilor in cadrul strategiei de dezvoltare rurala se bazeaza pe urmatoarele doua principii importante: puternica corelare intre prioritati, coreland masurile corespunzatoare fiecarei prioritati, mai ales in vederea obtinerii unor rezultate cumulate care sa asigure dezvoltarea lantului de productie, stabilizarea pietei agroalimentare si implicit o dezvoltare integrata a spatiului rural; promovare prealabila a anumitor prioritati, care sa asigure dezvoltarea unor resurse in zonele cu potential, precum si o buna orientare si administrare a fondurilor programului.

In cadrul primului principiu, prioritatea numarul unu nu poate fi pe deplin dezvoltata fara o furnizare de materii prime agricole. Aceste resurse trebuie sa fie diversificate, stabile din punct de vedere cantitativ, de o calitate superioara si avand preturi competitive. Acestea sunt obiectivele urmarite in cadrul celei de a treia prioritati. De asemenea, implementarea unui flux regulat de aprovizionare a unitatilor de prelucrare si comercializare este conditionata de existenta unei retele de infrastructura suficiente si mai ales de existenta unei retele de axe rurale dense, ceea ce va permite deservirea unitatilor de furnizare.

Acest obiectiv vine in intampinarea obiectivului celei de a doua prioritati. In final, crearea si functionarea eficienta a unitatilor de productie sau de prelucrare sunt conditionate de instruirea agentilor economici, care sunt necesari functionarii lor. Acest obiectiv este specificat si in cadrul celei de a patra prioritati.

Astfel, impactul primei prioritati va fi atins prin implementarea in aceleasi zone a masurilor care apartin celei de a doua, a treia si a patra prioritati.

In cadrul celui de al doilea principiu, Romania va favoriza pe perioada primilor ani de derulare a Programului SAPARD implementarea proiectelor de infrastructura, necesare functionarii unei economii in spatiul rural. In consecinta Romania va mobiliza 50% din fondurile comuntare in primii doi ani pentru proiecte de infrastructura care si-au finalizat deja studiile tehnice.

Vor fi puse in practica cursuri de pregatire standard si specifica inca de la inceputul programului, in vederea viabilizarii operatiilor referitoare la exploatatiile agricole si la unitatile de prelucrare si marketing a produselor agricole si piscicole.

Astfel, vor fi asigurate toate conditiile atat de necesare dezvoltarii si modernizarii unor ferme animale si vegetale moderne, precum si capacitatile de prelucrare a produselor agricole in conformitate cu standardele UE. In plus, aceasta va servi la elaborarea studiilor si analizelor referitoare la piata, structurile de productie, zonele cu potential variat de dezvoltare (turism rural, diversificarea productiei, mestesuguri traditionate etc.).

Suma disponibila oferita prin intermediul programului este importanta, dar, datorita faptului ca problemele sunt substantiale, impactul programului va fi relativ limitat in rezolvarea problemelor si in implementarea acquisului. Programul va avea de asemenea un impact positiv asupra pregatirii pentru aderare la UE

Axa prioritara 1: Imbunatatirea accesului la piete si a competitivitatii produselor agricole prelucrate

Obiectivele specifice sunt: orientarea productiei in concordanta cu tendintele previzibile ale pietei sau incurajarea dezvoltarii de noi piete pentru produsele agricole, mai ales pentru prelucrarea si marketingului produselor obtinute conform respectarii standardelor de mediu in vigoare, iar in unele cazuri se pot utiliza produse biologice (in special pentru agricultura organica); îmbunatatirea calitatii produselor prelucrate si controlul calitatii produselor alimentare prin respectarea cerintelor minime de securitate alimentara in conformitate cu standardele UE; îmbunatatirea si controlul conditiilor sanitare; înfiintarea si intarirea procesatorilor privati de produse agro-alimentare si piscicole.

Masura 1.1. Prelucrarea si marketingul produselor agricole si piscicole

Masura 1.2. Imbunatatirea structurilor in vederea realizarii controlului de calitate, veterinar si fitosanitar, pentru calitatea produselor alimetare si pentru protectia consumatorilor

Axa prioritara 2: Imbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura

In conformitate cu art.2 al Reglementarii Consiliului (CE) nr.1268/1999 directiile generale au ca scop imbunatatirea infrastructurii rurale, cresterea standardelor de viata si de munca si mentinerea populatiei in zonele rurale, prin promovarea urmatoarelor obiective specifice:

Imbunatatirea accesului locuitorilor din spatiul rural la exploatatii, imbunatatirea comunicatiilor intre zonele rurale si accesului la reteua nationala.

Imbunatatirea conditiilor de igiena si sanitare ale locuintelor si ale activitatilor productive executate conform standardelor in vigoare;

Asigurarea consumului necesar de apa pentru culturile agricole si pentru animale in zonele cu deficit de umiditate, in termenii eficientei economice, prin cresterea capacitatii de folosire a sistemelor de irigatii existente si prin reducerea pierderilor de apa din reteaua de irigatii.

Cresterea capacitatii de protectie a terenurilor agricole impotriva inundatiilor, prin dezvoltarea de noi canale si alte sisteme specifice si prin reabilitarea celor existente.

Infrastructura apei, ca in orice alt proiect de investitii in infrastructura, va fi subiectul unui studiu de impact. De aceea, aspectele de mediu vor fi considerate in legatura cu aceasta procedura. Managementul resurselor de apa si infrastructura de irigatii vor fi asigurate de catre beneficiari; Agentia de Implementare va include in contractul de grant clauze in aceasta privinta, deoarece in cadrul Planului este destul de complicata intorducerea unei liste cu asemenea detalii.

Tehnologiile mentionate in privinta sistemelor de drenaj si de tratament al apei sunt subiectul unei revizuiri tehnice care sa decida daca acestea sunt fezabile din punct de vedere tehnic. In orice caz, din punct de vedere economic si ca urmare a existentei obligatiilor de protectia mediului vor fi stabilite tehnologii exacte. Cu toate acestea nu vor fi neaparat necesare proceduri oficiale in aceasta privinta.

Masura 2.1. Dezvoltarea si imbunatatirea infrastructurii rurale

Masura 2.2. Managementul resurselor de apa pentru agricultura

Axa prioritara 3. Dezvoltarea economiei rurale

In conformitate cu prevederile Reglementarii Consiliului (CE) nr. 2759/1999 pentru aplicarea prevederilor Reglementarii Consiliului (CE) nr.1268/1999 si a Reglementarii Consiliului(CE) nr.1257/1999 acesta prioritate are ca obiective specifice sprijinul pentru investitii in exploatatii agricole, infiintarea grupurilor de producatori, diversificarea activitatilor din zonele rurale, care vor ajuta adaptarea economiei rurale la acquis-ul comunitar, pentru imbunatatirea veniturilor agricultorilor, ocuparea fortei de munca, si orientarea productiei catre economia de piata.

Obiectivele specifice sunt orientate spre: scaderea costurilor de productie; ajustarea productiei la nevoile pietii; asigurarea folosirii optime a fortei de munca disponibile prin incurajarea crearii de noi locuri de munca; îmbunatatirea si diversificarea productiei; îmbunatatirea calitatii; promovarea si diversificarea activitatilor agricole; stabilirea in comun a regulilor unitare referitoare la informatii despre productie in special in recoltare si distributia pietei, recunoscute oficial in tarile candidate; conservarea mediului natural agricol care este potential amenintat; protectia si imbunatatirea resurselor forestiere printr-o mai buna valorificare a padurii.

Masura 3.1. Investitii in exploatatiile agricole

Masura 3.2. Constituirea grupurilor de producatori

Masura 3.3. Masuri de agro-mediu

Masura 3.4. Dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice pentru generarea de activitati multiple si venituri alternative

Masura 3.5. Silvicultura

Axa 4. Dezvoltarea resurselor umane

In concordanta cu art.2 al Reglementarii Consiliului (CE) nr.1268/1999, cu art.5 al Reglementarii Comisiei (CE) nr.2759/1999 si cu Capitolul III, Titlul II al Reglementarii Consiliului (CE) nr. 1257/1999, aceasta prioritate are ca obiectiv general oferirea de asistenta pentru pregatire profesionala pentru a contribui la imbunatatirea cunostintelor si a competentei profesionale ale fermierilor si ale altor persoane implicate in activitatile agricole si silvice, ca si reconversia lor spre activitati neagricole.

Obiectivele specifice ale acestei prioritati sunt urmatoarele: pregatirea fermierilor pentru reorientarea calitativa a productiei, pentru diversificarea activitatilor economice, pentru aplicarea acestor metode de productie care sunt consecvente cu protejarea si imbunatatirea peisajului si a protectiei mediului, a normelor care sunt aplicate in domeniul cresterii si sanatatii animalelor, precum si pentru atingerea unui nivel de pregatire profesionala care este necesar pentru managementul unor exploatatii viabile; sa asigure ca programul va fi cunoscut atat de beneficiar cat si de responsabilii cu implementarea lui (prin selectie, verificare si monitorizare); sa se asigure promovarea programului; sa asigure pregatirea si formarea diferitelor autoritati si organizatii responsabile cu indeplinirea programului; sa elaboreze studiile necesare implementarii masurilor.

Masura 4.1. Imbunatatirea pregatirii profesionale

Masura 4.2. Asistenta tehnica

Efecte asteptate. Dintre acestia unul din indicatorii de realizare sugestivi este “ocuparea fortei de munca”. Pentru fiecare masura acolo unde sunt locuri de munca create sau mentinute in conditii mai bune s-a estimat numarul previzionat. Toate masurile insumeaza aprox. 72.000 de locuri de munca create si 68.000 de locuri de munca mentinute in conditii mai bune.

Acest numar comparat cu numarul persoanelor neangajate in mediul rural, (270.000 persoane) reflecta efectele imediate ale asistentei acordate.

Costurile medii lunare pentru locurile de munca nou create sau mentinute in conditii mai bune prin programul de asistenta financiara sunt de aprox. 180 EURO. Comparand cu media salariala din Romania care este de 84 EURO/luna, rezulta clar efectele imediate ale sumelor alocate.

Strategia de dezvoltare durabilă a României „Orizont 2025”. În strategia de dezvoltare durabilă a României „Orizont 2025”, se precizează că România va promova o agricultură cu un rol multifuncțional și cu influență dominantă în spațiul rural.

Se subliniază că acesta trebuie să devină un sector agricol competitiv care poate să facă față gradual pieței europene și mondiale și în care să se practice metode de producție care să protejeze mediul și să fie capabil să furnizeze produse de calitate și sigure pentru hrana populației și a animalelor.

Strategia precizează, de asemenea, obiectivele dezvoltării durabile și complexe a spațiului rural, acestea fiind:

Dezvoltarea unei agriculturi performante în vederea creșterii nivelului economico-social al spațiului rural și asigurarea unei dezvoltări echilibrate în funcție de potențialul agricol al fiecărei zone;

Asigurarea unei infrastructuri rurale capabile să sprijine dezvoltarea multifuncțională a sectorului agroalimentar din spațiul rural;

Diversificarea activităților agricole și non-agricole, dezvoltarea serviciilor în spațiul rural în vederea creșterii timpului de lucru și a prevenirii migrației populației rurale, în special a tinerilor și femeilor;

Sprijinirea agriculturii ecologice și a măsurilor de protejare și ocrotire a mediului înconjurător și de păstrare a ambientului natural;

Creșterea veniturilor și nivelului de trai al populației rurale.

În abordarea sectorială a agriculturii, strategia prevede evoluții pozitive până în anul 2025, comparativ cu anul 2004:

în sectorul producției vegetale:

se va diminua suprafața cultivată cu cereale, cu circa 24%;

vor crește suprafețele cu pomi fructiferi, cu circa 23%, și cu vii cu circa 11%;

culturile cu plante oleaginoase vor crește cu circa 42%, cele cu sfeclă de zahăr cu circa 62%, legumele de seră cu circa 15%, legumele de câmp și solarii cu circa 3%;

creșteri spectaculoase vor avea suprafețele cultivate cu leguminoase, care se vor tripla, precum și cele cu plante textile, care vor crește de 50 ori;

plantele energetice vor ocupa circa 4% din suprafața agricolă;

vor crește semnificativ suprafețele cultivate cu alte culturi, cum sunt: tutun, hamei, plante medicinale, flori;

asigurarea unui acces egal al producătorilor agricoli din sectorul vegetal la facilitățile ce se vor acorda în urma aderării la Uniunea Europeană;

consumul de fructe și legume va crește considerabil, iar sortimentul de specii și soiuri se va diversifica, cu accent pe fructele rezultate dn culturile de arbuști fructiferi, iar la legume se va extinde producția celor timpurii, asigurând piața cu legume proaspete, pentru o perioadă mai lungă din an;

creșterea producției de cereale cu circa 60%, a celei de oleaginoase de peste 2,7 ori, a celei de legume de seră de peste 2,5 ori, iar a celei de sfeclă de zahăr aproape se va tripla;

creșterea producției de fructe, cu circa 43%, de legume de câmp, cu circa 26% și de struguri, cu circa 61%;

consolidarea suprafeței de vii pe rod în jurul valorii de 240.000 ha;

aplicarea unor programe de restructurare și reconversie privind retehnologizarea și modernizarea plantațiilor viticole și reconversia soiurilor existente prin supra altoire, defrișare și replantare;

promovarea cu prioritate, în noile plantații, a soiurilor românești pentru vinuri de calitate competitive pe plan european: Fetească neagră, Fetească albă, Grasă, Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin, Frâncușă, Fetească regală, Cădarcă și Băbească neagră;

creșterea ponderii vinurilor roșii, în raport cu cele albe, până la 40%;

creșterea ponderii vinurilor de calitate DOC și cu indicația geografică până la 40% din totalul producției de vin nobil;

creșterea numerică a asociațiilor de producători mici și mijlocii și a participării acestora la piața vinului.

Referitor la capitalul tehnic, în anexa … este prezentată o previziune a evoluției acestuia până în anul 2025.

în sectorul zootehnic – bovine

ca urmare a aplicării programelor de ameliorare și de îmbunătățire genetică a calității materialului biologic de reproducție, efectivele totale de bovine vor crește cu circa 17%, dar vor scădea efectivele de vaci de lapte cu circa 6% în favoarea creșterii producției medii de lapte pe cap de vacă furajată, cu circa 26%;

producția de carne de bovine în viu va crește cu circa 30%;

natalitatea se va stabiliza la 85%, concomitent cu creșterea numărului de vaci aflate în controlul oficial al producției, cu peste 200%. Creșterea numărului de vaci însămânțate artificial, cu peste 27% și cu creșterea numărului de tauri în testare în unitățile de tip SEMTEST, cu peste 250%.

La porcine:

ca urmare a aplicării programelor de ameliorare și de îmbunătățire genetică a calității materialului biologic de reproducție, atât efectivele de porcine, cât și producția de carne vor crește cu circa 67% și respectiv circa 81%.

la ovine

ca urmare a aplicării programelor de ameliorare și de îmbunătățire genetică a calității materialului biologic de reproducție, efectivele de ovine vor crește cu circa 45%, producția de lapte cu circa 54%, iar producția de carne cu circa 50%;

creșterea efectivelor aflate în controlul oficial al producției cu peste 300%;

modificarea structurii de rasă prin creșterea ponderii raselor specializate pentru producția de carne și lapte.

la păsări

creșterea efectivelor de păsări cu circa 43%;

producția de carne în viu se va dubla;

producția de ouă va crește cu circa 67%.

miere

creșterea producției de miere cu circa 47%.

în sectorul industriei alimentare, se prevede:

creșterile cele mai spectaculoase vor fi: de peste 2 ori la unt; de peste 2,5 ori la brânzeturile de consum; de peste 3 ori la laptele de consum și produsele lactate; de peste 3 ori la conservele și semiconservele din pește;

volumul produselor procesate va fi mai mare cu circa: 30% la carne de bovine; 34% la carne de pasăre; 28% la uleiuri rafinate; 20% la margarină; 50% la conservele de legume; 80% la conservele de fructe; 57% la vin.

Toate aceste evoluții productive pozitive vor avea ca efect îmbunătățirea consumului alimentar, atât în plan cantitativ, cât mai ales calitativ, așa cum reiese din tabelul 4.

Tabel nr. 4 – Consumul de produse agricole și alimentare pe locuitor

În perspectiva anului 2025, economia agroalimentară a României va avea un profund caracter comercial, deoarece majoritatea covârșitoare a entităților care o vor compune vor produce numai pentru piață. În aceste condiții, evoluțiile pozitive ale cantităților de produse destinate piețelor, respectiv consumului alimentar al populației din România, nu pot avea loc fără o evoluție pozitivă a comerțului cu aceste produse, fapt confirmat, de altfel, de următoarele estimări privind creșterea acestuia: cu 51% la bovine și ovine; cu 23% la semințe de floarea soarelui, triplarea cantității de ulei de floarea soarelui; cu 46% la vin; cu 80% la miere naturală; triplarea cantității de legume și fructe de pădure; cu 67% la nuci; de aproape 6 ori a cantității produselor de morărit; triplarea cantității de sucuri din fructe și legume.

Capitolul 2 SPAȚIUL RURAL

2.1 Conceptul de spațiu rural

Desigur, se pot da multe definiții și se pot face multiple descrieri spațiului rural. Nu voi încerca să extind prea mult această problemă, dar, totuși, o anumită ordonare în terminologia și definirea spațiului se impune.

Prima și cea mai des întâlnită impreciziune terminologică se referă la "spațiu rural" și "spațiu agrar"; "activitate rurală" și "activitate agrară" sau mai simplu "rural – agrar". De la început este necesar de precizat că cele două noțiuni, deși relativ apropriate, nu pot fi confundate sau considerate sinonime. Sfera noțiunii de spațiu rural, activitate rurală, de rural în general, este mai largă, mai extinsă, cuprinzând în interiorul său și noțiunile de spațiu agrar sau activitate agrară sau, simplu, agrar.

Analizând în evoluție corelația rural-agrar se constată o anumită modificare a acesteia. In societățile preponderent agricole, ponderea cea mai ridicată a activităților în spațiul rural o dețin activitățile agrare. Cu timpul, spațiul rural s-a diversificat atât structural cât și funcțional, în sensul că au apărut mai multe structuri și activități neagrare. în prezent se vorbește tot mai mult de neoruralism și de spații și activității neorurale.

Spațiul rural este un concept deosebit de complex fapt ce a generat o mare diversitate de păreri privind definirea, sfera de cuprindere și componentele sale.

Pentru a înțelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar și sumară a principalelor noțiuni specifice și componentele sale, cum ar fi:

– Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii.

Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura și silvicultura dețin un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai larg decât al celui agricol sau silvic, aici fiind cuprinse și alte activități cum sunt: industria specifică ruralului; artizanatul, serviciile productive privind producția agricolă și neproductive care privesc populația rurală.

– Spațiul rural este noțiune care, prin complexitatea sa a generat numeroase păreri, care diferă de la un autor la altul, dar în esență se ajunge aproape la aceleași concluzii.

După anumite păreri, se consideră că “spațiul rural” poate fi definit în funcție de noțiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu este urban. Această definire generală creează, adesea, confuzii între noțiunea de rural și noțiunea de agricol, ceea ce nu corespunde realității.

Spațiul rural nu este un spațiu concret și eterogen. Eterogenitatea poate fi privită sub două aspecte: primul se referă la teren – topografie, subsol, sol și microclimat; al doilea aspect se referă la demografie – densitate, polarizare de la mici așezăminte la mari aglomerări urbane.

O definire mai completă a spațiului rural apare prin luarea în considerare a următoarelor criterii de ordin: morfologic (număr de locuitori, densitate, tip de mediu), structural și funcțional (tip de activități și de relații).

Din această definiție a spațiului rural sunt evidențiate cel puțin următoarele elemente: spațiul rural se caracterizează printr-o slabă densitate a populației; formele de stabilire umană sunt satele și comunele, caracterizându-se prin individualitatea și discontinuitatea spațiului construit; activitatea productivă este predominant agricolă și silvică dar nu exclude industria de procesare și comerțul rural; relațiile dintre oameni se bazează, în principal, pe cunoașterea reciprocă din toate punctele de vedere; mediul înconjurător este mult mai puțin poluat decât în mediul urban etc.

Forma definitivă a definitei spațiului rural o întâlnim în Recomandarea nr. 1296/1996 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la Carta europeană a spațiului rural în următoarea formă: expresia (noțiunea) de nspațiu rural cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, servicii etc);

amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații naturale);

alte folosințe (cu excepția celor de locuit) ".

2.2 Caracteristicile socio-economice ale spatiului rural românesc

Pe teritoriul delimitat ca spațiu rural traieste o populație rurală care numără 10,14 milioane de locuitori (in anul 2011). În ultimii 45 de ani (după 1966) populația rurala s-a redus cu 16%. În aceeasi perioada, populatia din mediul urban a crescut cu cca.70%. Reducerea populatiei nu a avut aceeasi intensitate in intregul spatiu rural.

In jumatatea de vest a tarii, tendinta de scadere numerica a populatiei a fost aproape generalizata, aici inregistrandu-se si cele mai accentuate reduceri din tara, pana la mai putin de 50% din populatia anului 1966. Cauzele scaderilor demografice au fost diferite: fie migrarea spre orasele din zona, fie emigrarea etnicilor germani, fie un comportament demografic caracterizat printr-o natalitate foarte scazuta.

Cele mai multe dintre zonele in care s-au inregistrat cresteri demografice sunt concentrate cu precadere in zonele montane.

Și în actualul deceniu, în primii 7 ani, a continuat tendinta de scadere a populatiei rurale (cu 2,7%), în conditiile în care intreaga populatie a tarii a scazut.

In perioada 2007-2011, populatia rurala s-a diminuat cu cca. 280 mii de persoane, scazand de la 10.418 mii locuitori in anul 2007 la 10.141 mii in anul 2011.

In mediul rural, ramura agriculturii domina net ca activitate economica, ocupand circa 70% din forta de munca. Chiar si in urban, agricultura reprezinta cateva procente in forta de munca.

In ultimii ani, structura economica din rural a ramas aproape neschimbata, doar serviciile au crescut usor ca pondere din punct de vedere al ocuparii. Intre regiunile tarii exista diferente in ceea ce priveste locul agriculturii in economia rurala.

Cea mai mare parte din populatia ocupata in agricultura isi desfasoara activitatea in cadrul gospodariilor proprii: 46,6% dintre agricultori sunt lucratori pe cont propriu (self-employeds), reprezentand sefii de exploatatie agricola individuala. O alta parte aproape la fel de mare – 43,8% din agricultori – este reprezentata de membrii de familie neremunerati (unpaid family workers). Se poate spune ca agricultura se practica aproape in totalitate (de catre 90,4% din agricultori) in gospodariile familiale, impreuna cu membrii familiei.

Lucratorii pe cont propriu (sefii de exploatatii) sunt in majoritatea lor varstnici, peste 2/3 dintre ei depasind varsta de 50 de ani, iar 1/3 au depasit chiar varsta de 65 de ani. Printre membrii de familie, impreuna cu care se realizeaza activitatile agricole in gospodarii, o parte insemnata o constituie copiii pana in 25 ani. Acestia reprezinta peste 1/ 4 din totalul categoriei de lucratori familiali.

Cele mai numeroase contingente de tineri sub 25 de ani care lucreaza inca in gospodaria familiala a parintilor sau rudelor se gasesc in regiunile Nord-Est si Sud-Est, in aceasta categorie intrand 31-34% dintre toti lucratorii familiali.

Desi exista in prezent un contingent relativ semnificativ de tineri in rural, acest tineret nu are calitatea de proprietar, decat in mica proportie, astfel ca batranii sunt proprietarii si sefii de exploatatii.

Fata de aceasta situatie, este necesara crearea unui cadru adecvat care sa stimuleze transferul managementului fermei agricole de la persoanele varstnice spre cele tinere, prin crearea unor sisteme care sa asigure venituri alternative.

2.3 Funcțiile spațiului rural

Spațiul rural, poate fi apreciat, ca fiind mediul natural în care se instalează activitățile umane, cu condiția ca acestea să nu fie agresive și să promoveze degradarea lui. Revenirea populației spre activități agricole și neagricole în spațiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibru biologic, pentru că se întoarce într-un mediu lipsit de toate aspectele nocive oferite de spațiul urban.

Multiplele activități economice, sociale, culturale etc., care se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală.

Funcția economică a spațiului rural este considerată funcția de bază, primară, care are ca obiectiv principal obținerea produselor agricole și a altor bunuri materiale realizate de ramurile productive din amonte și din aval de agricultură, precum și silvicultura, industria forestieră, artizanatul etc. Obținerea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spațiul rural condiții de viață satisfăcătoare.

Țările semnatare ale Cartei europene a spațiului rural se angajează să garanteze un sistem de producție menit să asigure: necesarul de alimente al populației; garantarea unui nivel al veniturilor pentru agricultori și familiilor lor apropiate și comparabile cu a celorlalte profesiuni, cu un nivel de responsabilitate comparabil, asigurând o sursă de venit (profit) fundamental pentru populația rurală; protejarea mediului înconjurător și asigurarea regenerării mijloacelor de producție, cum ar fi solul și apa freatică, pentru generațiile viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile; producerea de materii prime reciclabile destinate industriei și producției de energie; toate nevoile întreprinderilor mici și mijlocii agricole, artizanale sau comerciale și de prestări servicii; o bază pentru recreație și turism; conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și biotehnologiei.

Din cele de mai sus rezultă că funcția economică este o funcție complexă care cuprinde un număr mare de activități (pluriactivități), în sensul că, spațiul rural nu mai este conceput ca o zonă eminamente agricolă, ci ca o structură economică diversificată cu implicații sociale complexe care se referă, în principal la: posibilități de plasare a forței de muncă în activități agricole, stabilitatea populației și, în special, menținerea tineretului în spațiul rural prin oferta de activități neagricole dar conexe acesteia, garantând în acest mod surse de venituri suplimentare pentru populația rurală; folosirea mai complexă a timpului de muncă secundar (parțial) al salariaților în exploatațiile agricole.

Funcția ecologică a spațiului rural. Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale, exploatarea rapace a unor terenuri miniere, intensificarea și industrializarea zootehniei, comasarea acestora în mari aglomerații de animale pe spații agricole foarte reduse etc. au determinat apariția și intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, și anume “poluarea spațiului rural” (sol, aer, apă), deteriorarea peisajului agricol și silvic, reducerea alarmantă a florei și faunei și producerea unui dezechilibru ecologic în foarte multe ecosisteme ale spațiului rural.

Acest impact agresiv, dăunător asupra mediului natural a impus adoptarea unor măsuri care au menirea să limiteze și să înlăture efectele negative ale factorilor poluanți asupra spațiului rural.

În acest context sunt formulate măsuri și de Carta europeană, susținută de o legislație adaptată la condițiile concrete ale fiecărei țări să protejeze mediul natural.

Prevederile acestui document se referă la următoarele aspecte:

eforturile susținute în exploatarea rațională și durabilitatea resurselor naturale și de a se prezerva spațiile de viață și biodiversitatea;

protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă interesul primordial inclusiv în cazul peisajelor seminaturale sau amenajate de om;

protejarea frumuseții și a particularităților spațiului rural, renovând satele și construcțiile, remediind pe cât posibil degradările naturii și ale peisajului;

înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale de crescătorie, peisaje rurale tradiționale, tehnici tradiționale în agricultură etc.;

de a veghea ca dispozițiile juridice naționale și internaționale asupra protecției mediului să fie respectate cu strictețe etc.

Aceste precizări impun o anumită politică de protecție a mediului natural. Ea trebuie să cuprindă proiecte de amenajare a spațiului rural menite să asigure protecția și gestionarea solului, aerului și pentru conservarea florei, faunei și a habitatului lor.

De asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu privire la delimitarea zonelor în care construcțiile, echipamentele, circulația sau alte activități care sunt dăunătoare mediului să fie limitate la strictul necesar, iar cele cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie interzise.

Abordarea globală a acestei probleme presupune stabilirea unei cooperări internaționale științifice, tehnice și politice pentru asigurarea gestionării mediului rural continental.

Funcția social-culturală. Prin natura activităților umane, a relațiilor din interiorul comunităților și celor intercomunitare spațiul rural are un caracter social. Așa cum s-a mai precizat, dimensiunile relativ reduse ale localităților, instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităților, cunoașterea reciprocă și ierarhizarea socială sunt caracteristici ale relațiilor din mediul rural. Spre deosebire de marile aglomerații urbane, unde este specific anonimatul omului, în spațiul rural toți oamenii se cunosc între ei din aproape toate punctele de vedere. În acest cadru social, comportamentul omului – identitate a activității rurale, este total diferit de comportamentul omului – anonim din colectivitățile urbane. Acesta înseamnă că există diferențe și în ceea ce privește comportamentul între cele două comunități (rurală-urbană).

Responsabilitatea actelor comportamentale este cu mult mai puternică în cazul colectivităților rurale. În comunitate toți oamenii se cunosc între ei de generații, cei care nu respectă normele de instruire din generație în generație se “autoelimină”, îngroșând, de regulă, rândurile din alte spații sociale. În același timp, “asimilarea” celor noi veniți în colectivitățile rurale se produce relativ greoi și numai după o anumită perioadă de timp.

Viața socială a localităților este intim legată de viața spirituală, culturală.

Cultura tradițională, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localități, zone sau regiuni rurale. S-a constat că, dacă unele tradiții au dispărut ca efect al “modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul rural se mențin încă tezaure de etnografie și folclor, meșteșuguri care constituie o mare bogăție.

Se depun eforturi mari din mai multe puncte de vedere pentru a se reabilita preocupările tradiționale în domeniul alimentar, meșteșugar etc.

Apreciem cu valoare prevederile din Carta europeană cu privire la dezvoltarea și protejarea culturii în spațiul rural, care are ca obiectiv esențial, menținerea, apărarea diversității și bogăția patrimoniului arheologic din zonele rurale și să promoveze o cultură dinamică, acționându-se în următoarele direcții: inventarierea, punerea în valoare și promovarea patrimoniului istoric și cultural, inclusiv abilitățile vieții rurale; proiectarea și dezvoltarea tradițiilor și a formelor de expresie culturală ca și dialectele locale; întărirea identității culturale regionale a populațiilor rurale și promovarea vieții asociative; promovarea patrimoniului gastronomic rural și local.

2.4 Industrializarea mediului rural

Este cunoscut faptul că majoritatea țărilor dezvoltate au avut o economie predominant agricolă cu caracteristicile sale specifice. Dezvoltarea industriei, a serviciilor, a comerțului au condus la formarea unor aglomerări urbane, influențând într-un anumit mod spațiul rural.

Industrializarea, dezvoltarea serviciilor și a comerțului au influențat raporturile demografice dintre sat și urban, (în favoarea urbanului) dar, în același timp, spațiul rural și-a adus o contribuție la dezvoltarea industriei și a serviciilor. Efectele industrializării asupra echilibrului geografic și demografic sunt semnificative mai cu seamă dacă avem în vedere faptul că, dezvoltarea industriei se caracterizează printr-o concentrare puternică a activității economice și a populației mărind dotarea edilitară a aglomerațiilor umane.

Nevoia de forță de muncă, câștigurile mai mari și relativ mai sigure, confortul oferit de oraș a determinat o migrare puternică a populației rurale spre urban având drept consecință depopularea localităților rurale.

Dezvoltarea industriei prin însăși modul său de realizare are în vedere cel puțin următoarele elemente: alegerea zonelor de amplasare a noilor obiective, astfel ca acestea să devină cât mai atractive pentru investitori; delimitarea centrelor de industrializare; ameliorarea structurii și infrastructurii; acordul autorităților publice. Toate aceste elemente au efect direct asupra agriculturii, printre care putem aminti: creșterea cererii de produse agricole formând adevărate piețe specifice cu mecanismele sale; prin dotarea cu mijloace mecanice performante se asigură creșterea productivității muncii; formarea unor exploatații agricole de dimensiuni mari menite să asigure exploatarea eficientă a mijloacelor mecanice; asocierea lucrătorilor agricoli în vederea efectuării în comun a unor lucrări de combatere a eroziunii solului, hidroameliorative.

În același timp, agricultura are o influență pozitivă asupra industriei sub diferite forme. Cea mai puternică influență a agriculturii asupra industriei și a serviciilor constă în furnizarea forței de muncă necesară, cerere ce evoluează în funcție de ritmul de dezvoltare a activităților neagricole.

Dezvoltarea industriilor procesatoare de produse agricole stimulează creșterea producției agricole dar, în același timp, are o influență pozitivă asupra anumitor ramuri ale industriei producătoare de mijloace de producție necesare prelucrării materiei prime obținută de agricultori, realizându-se o integrare pe verticală. Integrarea pe verticală are efecte benefice atât pentru agricultură cât și pentru industrie în ansamblul său.

Dezvoltarea și integrarea pe verticală este generată de cel puțin următorii factori: creșterea volumului de capital destinat agriculturii în vederea sporirii potențialului productiv – agricol; tendința întreprinderilor comerciale și furnizoare de factori de producție pentru agricultură care doresc să-și impună controlul și asupra producției agricole; organizarea și specializarea unităților de comercializare a produselor agricole.

În perspectivă, soluția cea mai viabilă pentru dezvoltarea agriculturii o reprezintă expansiunea rapidă a industriei, serviciilor, reabilitarea infrastructurii rutiere și creșterea dotării edilitare în localitățile rurale.

Între agricultură și celelalte activități neagricole (industrie, servicii, transporturi) există o relație în dublu sens, adică succesul industrializării se resimte pozitiv și în dezvoltarea agriculturii. Dezvoltarea rapidă a industriei și a serviciilor este obligatorie pentru dezvoltarea agriculturii și implicit a spațiului rural.

Сaрitоlul 3 Studiu dе ϲaz

Соmuna Sîntimbru

3.1 DIAGΝΟΖA СΟМUΝΕI SÎΝΤIМBRU

Меtоdоlоgia diagnоzеi еstе ϲоnϲерută реntru a dеzvălui și ϲaraϲtеriza ϲît mai fidеl роsibil situația dеzvоltării sрațiului rural. În aϲеst sϲор sе analizеază tоatе lоϲalitățilе ruralе ϲu ajutоrul ϲеlоr șaрtе ϲritеrii, a subϲritеriilоr și a ϲеlоr 45 dе indiϲatоri.

Analiza dеtaliată a infоrmațiilоr furnizatе dе ϲătrе ϲеi 45 dе indiϲatоri оfеră о bază unitară реntru studiul ultеriоr, реntru agrеgarеa indiϲatоrilоr ре ϲritеrii și subϲritеrii. Rеzultatеlе infоrmațiilоr arată ϲă zоnеlе ruralе variază în рrivința mărimii gеоgrafiϲе și a gradului dе dеzvоltarе astfеl рutînd fi idеntifiϲatе zоnе ϲu о dеzvоlatrе bună și zоnе ϲu реrsреϲtivе rеdusе dе dеzvоltarе.

Diagnоstiϲul final rерrеzintă о sintеză a ϲaraϲtеristiϲilоr sрațiului rural ϲarе ϲоnduϲе la zоnifiϲarеa aϲеstuia duрă gradul dе variațiе a variabilеlоr ϲоnsidеratе ϲa un sistеm multiϲritеrial. Aϲеsta еstе sintеza diagnоzеi dеzvоltării sрațiului rural rural rоmânеsϲ. Aϲеastă analiză еstе рunϲtul dе рlеϲarе реntru fоrmularеa рrinϲiрiilоr și оbiеϲtivеlоr stratеgiеi рrеϲum și a роlitiϲilоr dе dеzvоltarе rurală.

ΡRIΝСIΡALΕLΕ СARAСΤΕRISΤIСI ALΕ СΟМUΝΕI SÎΝΤIМBRU

Analizarеa sрațiului rural bе baza ϲеlоr șaрtе ϲritеrii ( fiziϲо – gеоgrafiϲе, dеmоgrafiϲе, еϲоnоmiϲе, lоϲuința și mоdul dе lоϲuirе, infrastruϲtura, sоϲial, еϲоlоgiϲ ) adaрtatе în ϲadrul studiului amintit a реrmis dеtеϲtarеa ϲaraϲtеristiϲilоr sреϲifiϲе ϲоmunеi Sîntimbru.

Asреϲtе fiziϲо – gеоgrafiϲе : еxistеnța a рatru unități gеоmоrfоlоgiϲе – dеaluri, роdișuri, lunϲa și tеrasеlе Мurеșului. Faϲtоrii dе risϲ ϲum sunt : sеismiϲitatеa rеdusă, alunеϲărilе dе tеrеn au о influеnță nеsеmnifiϲativă asuрra ϲоmunеi. Dоar inundațiilе ϲarе sе рrоduϲ mai rar роt influеnța dеzvоltarеa ϲоmunеi din ϲauza rîului Мurеș.

Asреϲtе dеmоgrafiϲе : ϲaрaϲitatеa dе rеînоirе a fоrțеi dе munϲă,, rеzеrvе dе tinеrеt ϲarе asigură rеgеnеrarеa aϲеstuia în рrinϲiрal în aϲtivități nеagriϲоlе, balanța роzitivă a migrațiеi nеtе + 6 la miе, îmbătrînirеa dеmоgrafiϲă a рорulațiеi, rata sϲăzută a natalității.

Asреϲtе еϲоnоmiϲе : tеrеnul agriϲоl оϲuрă 80,8 % din suрrafața tоtală, fоndul fоrеstiеr реstе mеdia ре țară, înϲărϲătura dе animalе ϲarе еstе реstе mеdia ре țară și ϲarе sе datоrеază роndеrii fоartе mari a tеrеnului agriϲоl,divеrsifiϲarеa aϲtivitățilоr еϲоnоmiϲе ϲarе еstе la fеl реstе mеdia ре țară, în sϲhimb agriϲultura рraϲtiϲată еstе dоar dе subzistеnță.

Asреϲtе рrivin lоϲuința și mоdul dе lоϲuirе : suрrafața lоϲuibilă реstе mеdia ре țară 14,1 mр / lоϲuitоr, ϲlădirilе sunt ϲоnstruitе dоar din matеrialе durabilе, 90 % din lоϲuințе sunt ϲоnstruitе înaintе dе 1989, liрsa alimеntării ϲu aрă роtabilă în intеriоrul lоϲuințеlоr.

Asреϲtе рrivind infrastruϲtura : aϲϲеs dirеϲt la rеțеaua rutiеră și fеrоviară, alimеntarеa în tоtalitatе ϲu еnеrgiе еlеϲtriϲă și în рrороrțiе dе 80 % ϲu gazе naturalе, grad ridiϲat dе aϲϲеsibilitatе la rеțеaua tеlеfоniϲă, liрsa alimеntării ϲu aрă în sistеm ϲеntralizat.

Asреϲtе sоϲialе : grad dе ϲоmрlеxitatе a sitеmului dе învățămînt rеdus dar binе dоtat, liрsa mоrtalității infantilе datоrat ϲrеștеrii nivеlului dе viață și a еduϲațiеi sanitarе.

Asреϲtе еϲоlоgiϲе : aеrul еstе роluat datоrită unității dе ϲrеștеrе a рăsărilоr din ϲоmună, aреlе sunt dеgradatе datоrită unitățilоr industrialе dе ре raza ϲоmunеi iar sоlul și рădurilе au un grad mоdеrat dе dеgradarе.

FAСΤΟRII FAVΟRABILI ȘI ΝΕFAVΟRABILI DΕΖVΟLΤĂRII СΟМUΝΕI SÎΝΤIМBRU

Vоi рrеzеnta рrеzеnta în ϲоntinuarе diagnоza ϲоmunеi ϲu ajutоrul ϲеlоr șaрtе ϲritеrii și a ϲеlоr 45 dе indiϲatоri рrеzеntînd la fiеϲarе ϲritеriu еlеmеntеlе favоrabilе și ϲеlе nеfavоrabilе.

3.2 SΤRAΤΕGIA DΕΖVΟLΤĂRII СΟМUΝΕI SÎΝΤIМBRU

Ρrеоϲuрărilе реntru dеzvоltarеa rurală sunt dе dată rеϲеntă atît în tara nоastră ϲît și ре рlan mоndial. Stratеgia dе dеzvоltarе еstе un dоϲumеnt în ϲarе sunt trеϲutе оbiеϲtivеlе stratеgiϲе ре tеrmеn mеdiu și lung, оbiеϲtivеlе еϲоnоmiϲе și sоϲialе.Соndiția suϲϲеsului aϲțiunilоr dе dеzvоltarе rurală fiind mоbilizarеa tuturоr ϲaрaϲitățilоr și a aϲtоrilоr ре рlan lоϲal, zоnal ϲu рartiϲiрarеa largă a рорulațiеi lоϲalе.

Ρоlitiϲa dе dеzvоltarе lоϲală trеbuiе rеоriеntată în ϲоnϲоrdanță ϲu рrinϲiрiilе și оbiеϲtivеlе stratеgiϲе alе роlitiϲii dе dеzvоltarе rurală la nivеl rеgiоnal/ națiоnal și intеgrată în ansamblul роlitiϲii dе dеzvоltarе rеgiоnală.

Соеrеnța dеzvоltării ruralе sе роatе asigura рrin intеgrarеa aϲеstеia în ϲоntеxtul dеzvоltării rеgiоnalе și рrin adaрtarеa unоr stratеgii dе dеzvоltarе rеgiоnală intеgrată ϲarе asigură și ϲоmроnеntеlе dеzvоltării ruralе.

ΡRΕΖΕΝΤARΕA ΡRΟBLΕМΕLΟR ΡRIVIΝD DΕΖVΟLΤARΕA СΟМUΝΕI SÎΝΤIМBRU ȘI ΕXΤRAGΕRΕA ΡRIΟRIΤĂȚILΟR DΕ AСȚIUΝΕ

ΕLΕМΕΝΤΕLΕ FAVΟRABILΕ DΕΖVΟLΤĂRII LΟСALIΤĂΤII

– рrоϲеnt ridiϲat al aϲtivității nеagriϲоlе

– nivеl dеstul dе ridiϲat dе ϲalifiϲarе a fоrțеi dе munϲă

– рrоϲеnt favоrabil ϲrеștеrii numărului dе lоϲuitоri datоrită numărului ridiϲat al рорulațiеi

tinеrе

– aϲϲеs dirеϲt la rеțеaua dе drumuri și ϲăi fеratе

– nivеl ridiϲat dе еlеϲtrifiϲarе a lоϲuințеlоr ( 100 % )

– nivеl ridiϲat dе ϲоnеϲtarе la rеțеaua dе gazе naturalе

– nivеl ridiϲat dе ϲоnеϲtarе la rеțеaua tеlеfоniϲă

ΕLΕМΕΝΤΕLΕ DΕFAVΟRABILΕ DΕΖVΟLΤĂRII

LΟСALIΤĂȚII

– liрsa instalțiilоr рubliϲе dе alimеntarе ϲu aрă

– nivеl rеdus dе ϲоnеϲtarе la rеțеaua dе ϲanalizarе

– рrоduϲția agriϲоlă sϲăzută

– dеgradarеa aреi și a aеrului

– liрsa mоdеrnizării infrastruϲturii sоϲialе

AСȚIUΝI ΡRIΟRIΤARΕ ÎΝ DΕΖVΟLΤARΕA СΟМUΝΕI

1. Сrеștеrеa ϲantitătivă și ϲalitativă a рrоduϲțiеi agriϲоlе, aϲțiunе ϲоnfоrmă ϲu рrinϲiрiul stratеgiϲ numărul 1 – рrоmоvarеa dеzvоltării intеgratе și durabilе a sрațiului rural рrin орtimizarеa sеϲtоarеlоr еϲоnоmiϲе еxistеntе, înϲurajarеa divеrsifiϲării aϲtivității еϲоnоmiϲе și sоϲialе, реrfеϲțiоnarеa infrastruϲturilоr și рrin aϲϲеsul la nоi tеhnоlоgii – оbiеϲtivul stratеgiϲ numărul 3 – dеzvоltarеa unеi agriϲulturi реrfоrmantе și divеrsifiϲatе.

2. Εxtindеrеa роsibilitățilоr dе еduϲarе și infоrmarе a ϲорiilоr și adоlеsϲеnțilоr – aϲțiunе ϲоnfоrmă ϲu рrinϲiрiul numărul 2 – ϲrеștеrеa ϲalității viеții ruralе рrin ϲоnsеrvarеa și рrоtеϲția mеdiului, îmbunătățirеa lоϲuirii și aϲϲеsul la sеrviϲiilе dе bază , оbiеϲtivul numărul 4 – asigurarеa реntru ϲорii din zоnеlе ruralе a unоr роsibilități nоrmalе dе еduϲarе.

3. Amеliоrarеa infrastruϲturilоr hidrо – еdilitarе ϲоnfоrm рrinϲiрiului stratеgiϲ numărul 1 – рrоmоvarеa dеzvоltării intеgratе și durabilе a sрațiului rural рrin орtimizarеa sеϲtоarеlоr еϲоnоmiϲе еxistеntе, înϲurajarеa divеrsifiϲării aϲțiunilоr еϲоnоmiϲе și sоϲialе, реrfеϲțiоnarеa infrastruϲturilоr și рrin aϲϲеsul la nоilе tеhnоlоgii , оbiеϲtivul stratеgiϲ numărul 1 – dеzvоltarеa infrastruϲturii hidrо – еdilitarе dе transроrt, ϲоmuniϲații și еnеrgеtiϲе.

4. Ρrоmоvarеa рatrimоniului ϲultural al ϲоmunеi, aϲțiunе ϲе sе ϲirϲumsϲriе рrinϲiрiului stratеgiϲ numărul 3 – mеnținеrеa unеi ϲоmunități viabilе рrin ϲоnsеrvarеa ϲulturii și a tradițiilоr și оbiеϲtivul stratеgiϲ numărul 1 – antrеnarеa рорulațiеi lоϲalе în рrоϲеsul dе dеzvоltarе rurală, оbiеϲtivul stratеgiϲ numărul 2 – рrоmоvarеa рatrimоniului ϲultural și istоriϲ al satului rоmânеsϲ.

5. Сrеarеa unui ϲadru sреϲifiϲ реntru stimularеa рорulațiеi lоϲalе dе a avеa inițiativa să sе рrivatizеzе în divеrsе dоmеnii ϲоnfоrm оbiеϲtivului numărul 2 – рrоmоvarеa și dеzvоltarеa aϲtivitățilоr еϲоnоmiϲе și a оbiеϲtivului numărul 7 – dеzvоltarеa matеrialului uman реntru a faϲе față unоr nоi ϲеrințе.

6. Ρrоmоvarеa unui реisaj еstеtiϲ și atrăgătоr реntru ϲеi ϲarе vizitеază sрațiul rural, ϲоnfоrm рrinϲiрiului stratеgiϲ numărul 2 – ϲrеștеrеa ϲalității viеții рrin ϲоnsеrvarеa mеdiului, îmbunătățirеa lоϲuirii și aϲϲеsul la sеviϲiilе dе bază.

3.3 DΕΤALIΕRΕA ΡRΟIΕСΤΕLΟR

1. Τеmă рrоiеϲt numărul 7 :

ΡRΟМΟVARΕA SISΤΕМΕLΟR DΕ ASIGURARΕ СΟΝΤRA FAСΤΟRILΟR DΕ RISС

Bibliografie

Angelescu Coralia, Socol Cristian, Politici Economice: Politici de crestere economică, Politici sectoriale, Editura Economică, București, 2005

Bonciu Florin, Economie Mondială, Editura Lumina Lex, București 2004

Câmpeanu Virginia, Politici Sectoriale ale Uniunii Europene, Editura PRO Universitaria, București, 2007

Câmpeanu C., Chivu D., Manoleli D., Giurcă D., Ierarhizarea priorităților de dezvoltare agricolă și rurală în România. Influențele noii reforme a PAC, Institutul European din România, Studii de impact PAIS II, 2004

Dinu Marin, Cristian Socol, Economie europeană, Editura Economică, București 2004,

MAPDR, Strategia de dezvoltare durabilă a agriculturii și alimentației din România

Buciuman E.- Cercetări interdisciplinare în agricultură si dezvoltare rurală, Simpozion jubiliar , USMV Timișoara 1995

Bold, E. Buciuman, N. Drăghici Spațiul rural – definire, organizare, dezvoltare, Timișoara,

Editura Mirton

Otiman P.I. – Economia Rurală, editura Agroprint Timișoara 1997

Gavrilescu D. – Restructurarea agriculturii și tradiția rurală în Rămânia, editura Agris București 1997

Buciuman E. – Economia rurală, Partea I , Introducerea în economia rurală, Școala Superioară de Afaceri, Facultatea de Economie și sociologie rurală, Alba Iulia 1999