Strategia de Consolidare a S.c. Dasadi Business S.r.l
CUPRINS
INTRODUCERE 3
CAPITOLUL I STRATEGIA – INSTRUMENT AL MANAGEMENTULUI PERFORMANT 6
1.1.STRATEGIA – ABORDĂRI CONCEPTUALE 7
1.2. IMPORTANȚA STRATEGIEI LA NIVEL MACRO SI MICROECONOMIC 8
1.3. TIPOLOGIA STRATEGIILOR 9
CAPITOLUL II ANALIZA DIAGNOSTIC 12
2.1.DINAMICA SI STRUCTURA PATRIMONIULUI SOCIETATII 13
2.2. DINAMICA SI STRUCTURA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR 15
2.3. LICHIDITATEA, SOLVABILITATEA SI RENTABILITATEA 20
CAPITOLUL III STRATEGIA DE CONSOLIDARE A SC DASADI BUSINESS SRL 32
3.2. DIAGNOSTICUL S.C. DASADI BUSINESS SRL 38
3.2.1.Diagnosticul domeniului financiar 38
3.3. DINAMICA SI STRUCTURA PATRIMONIULUI SC DASADI BUSINESS SRL 40
3.4. DINAMICA SI STRUCTURA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR LA SC DASADI BUSINESS SRL 44
3.4.1.Dinamica categoriilor de venituri ale S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014 44
3.4.2.Dinamica cheltuielilor de exploatare ale S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014 46
3.5. SITUATIA NETA LA SC DASADI BUSINESS SRL 47
3.6. VITEZA DE ROTATIE A ACTIVELOR CIRCULANTE LA SC DASADI BUSINESS SRL 50
3.7. LICHIDITATEA SI SOLVABILITATEA LA SC DASADI BUSINESS SRL 51
3.8. RENTABILITATEA SC DASADI BUSINESS SRL 52
3.8.1.Tabloul SIG 52
3.8.2.Ratele de eficienta a activitatii societatii calculate pe baza SIG 55
3.8.3.Evolutia rentabilitatii surselor de finantare si a activelor imobilizate 56
CONCLUZII SI RECOMANDARI 57
BIBLIOGRAFIE 61
INTRODUCERE
Informațiile despre diagnosticul unei societați sunt necesare pentru evaluarea modificărilor potențiale ale resurselor economice pe care le va putea controla în viitor, pentru anticiparea capacității acesteia de a genera fluxuri de trezorerie cu resursele existente, pentru aprecierea modului în care aceasta și-a utilizat resursele și poate folosi noi resurse.
Informațiile oferite de analiza diagnostic stau la baza deciziilor pe care le iau investitorii, acționarii, băncile și instituțiile de credit, societățile de asigurare și chiar autoritățile contractante ale fondurilor nerambursabile.
Motivul alegerii acestei teme îl constituie dorința de a efectua, prin analiza unei multitudini de indicatori, o apreciere corectă a performanțelor S.C. DASADI BUSINESS SRL, având ca obiect de activitate comerțul si producția de vin.
Lucrarea se axeaza pe analiza diagnostic a domeniului financiar, pe baza datelor din contul de profit și pierdere, pentru S.C. DASADI BUSINESS SRL., utilizând un sistem de indicatori care au relevanță, obiectivele urmarite fiind:
reflectarea performanțelor financiare ale societații din perspectiva volumului de activitate al profitabilității cat si al potențialului de finanțare;
aprecierea nivelului de realizare a rezultatelor financiare cat și identificarea factorilor care au influențat respectivul nivel;
identificarea măsurilor care se impun pentru îmbunătățirea nivelului de realizare a rezultatelor;
evaluarea politicilor și strategiilor adoptate de management privind creșterea volumului de activitate;
evaluarea efectelor induse de modificarea nivelului indicatorilor de volum asupra nivelului si dinamicii altor indicatori financiari.
În Capitolul I studiul se indreapta către aspectele conceptuale ale strategiei-instrument al managementului performant, și abordările întâlnite în literatura de specialitate privind cuantificarea acesteia.
Capitolul II prezinta analiza diagnostic pe baza contului de profit și pierdere, document de sinteză utilizat în evaluarea performanțelor unei societați. O mare parte a capitolului este alocată metodelor de analiză utilizate în aprecierea indicatorilor reflectați de contul de profit și pierdere.
Pe lângă instrumentele de apreciere a rentabilității în mărime absolută am folosit și indicatori ai mărimii relative (ratele de rentabilitate). Cercetarea este axată pe structura patrimoniului, structura veniturilor si cheltuielilor, ratele de rentabilitate cele mai folosite în analiza financiară, rate de rentabilitate care vizează fie rentabilitatea activului (rentabilitate economică sau de exploatare.
Capitolul III cuprinde un scurt istoric, mediul intern și mediul extern al societății care reprezintă obiectul cercetării si analiza echilibrului financiar pe baza datelor din bilant, utilizand analiza diagnostic.
Pentru a reliefa relevanța tehnicilor și a instrumentelor de analiză în aprecierea strategiei de consolidare, am elaborat un studiu de caz pe baza informațiilor oferite de situațiile financiare ale DASADI BUSINESS SRL.
Obținerea anumitor valori în cazul soldurilor intermediare de gestiune, și a ratelor de rentabilitate a presupus și interpretarea rezultatelor și aprecierea informațiilor obținute.
Lucrarea se încheie cu concluzii rezultate în urma cercetării efectuate și recomandări privind strategia de consolidare financiară a societății analizate.
CAPITOLUL I STRATEGIA – INSTRUMENT AL MANAGEMENTULUI PERFORMANT
Din punct de vedere istoric, la nivelul firmelor profitabile se poate spune că o strategie a existat intotdeauna chiar daca bazata pe intuitia conducătorului, si nu pe modele si analize elaborate. Introducerea strategiei in teoria si practica economică se face cam de la jumatatea secolului XX (P. Drucker – 1954 este printre primii care au evidențiat importanța strategiei), importanța ei fiind dictata de necesitate. Pina in 1950 mediul in care firmele iși desfășurau activitatea era unul relativ stabil, cu schimbari minore si lente care permiteau corectarea unor erori de strategie, in managementul societății, erori ce ar fi putut compromite dezvoltarea firmei dacă nu ar fi fost îndreptate la timp. După 1950, pe fondul dezvoltarii societații, al nevoilor in evoluție ale indivizilor, al dinamismului ce caracterizeaza mediul ambiant al intreprinderii a devenit obligatorie elaborarea și implementarea unor strategii care să permită supraviețuirea firmei si dezvoltarea ei. Există o serie de factori care in ansamblul lor au condus la necesitatea elaborării si aplicării unor strategii in managementul societății:
– progresul tehnic si tehnologic permanent intr-un ritm tot mai accelerat, promovarea lui in activitatea intreprinderii
– globalizarea pietelor – concurența dintre firme are un caracter mondial
– cereri diversificate si nevoi variate ale consumatorilor
– caracterul limitat al materiilor prime si resurselor in general, in conditiile necesitatii protejarii mediului si echilibrului ecologic
– accentuarea influentei unor grupuri de interese: actionari, consumatori, politicieni, sindicate etc.
-persistenta inflatiei
– dezvoltarea parteneriatului unor intreprinderi in diverse domenii: cercetare, producție sau comercializare pentru realizarea unor proiecte de interes comun.
Lumea contemporana,mediul in care firma iși desfașoara activitatea este într-o continuă și rapidă transformare, astfel încît este imposibil managementul activitații societații fără aplicarea unor strategii performante și realiste. O strategie buna poate asigura o evolutie superioară unei intreprinderi mai mici, ce dispune de mijloace mai puține, o creștere mai rapida decit a altei intreprinderi concurente, poate mai bine inzestrată, dar al cărei manager aplică o strategie greșită sau nepotrivită.
S-au scris foarte multe lucrari in țară și strainătate , în vederea definirii conceptului de strategie din care au rezultat următoarele trăsături comune:
– definirea unor obiective si atingerea acestora cu ajutorul aplicării strategiei
– strategia trebuie sa conțina schimbări esențiale, totale sau parțiale ale intreprinderii pentru atingerea obiectivelor
-strategia trebuie să plece de la adaptarea intreprinderii la mediul in care ea iși desfășoară activitatea
– strategia trebuie sa conțina deciziile strategice ce trebuie luate pentru atingerea obiectivelor
– dimensionarea resurselor (umane, materiale si financiare) pentru a putea fi aplicata strategia
– strategia trebuie sa ofere intreprinderii un comportament competitiv pe termen lung.
1.1.STRATEGIA – ABORDĂRI CONCEPTUALE
Dupa anii ’60 gândirea strategică a devenit o necesitate pentru adaptarea acțiunilor, activităților persoanelor în cadrul colectivitaților, a intreprinderilor la necesitațile societății. Astfel era necesară identificarea traiectoriei mediului pentru ca apoi sa se plieze intreprinderea pe evoluția lui.
Strategia definește o cale de a înfrunta schimbarea, este un instrument al managementului , un mijloc prin care intreprinderea să concentreze si orienteze eforturile in vederea atingerii obiectivelor economice și sociale.
Funcție de complexitatea problemei, strategia poate fi:
-gasirea de soluții pentru rezolvrea unei probleme
-analiza problemei, diagnoza urmata de alegerea deciziilor potrivite si aplicarea lor
Cea de-a doua posibilitate este specifică intreprinderilor, avînd drept scop adaptarea acestora la evolutia mediului.
Există in literatura economică mai multe moduri de definire a strategiei, compatibile intre ele:
Strategia – plan de acțiune –proiectul unei intreprinderi privind abordarea unei situații apărute la un moment dat, cu implicatii pe termen lung.
Strategia – poziție a intreprinderii – între alte intreprinderi cu același domeniu de activitate, într-un context dat.
Strategia perspectivă – vizeaza evoluția pe termen lung a activitații intreprinderii, știut fiind faptul ca managementul bazat pe strategie, reprezintă o formă modernă de conducere ce are în vedere evaluarea schimbărilor intervenite in mediu, și evaluarea intreprinderii și potențialului său, luarea măsurilor de armonizare a obiectivelor intreprinderii cu mediul în care acționează, asigurarea supraviețuirii intreprinderii, a evoluției pe termen lung a acesteia.
1.2. IMPORTANȚA STRATEGIEI LA NIVEL MACRO SI MICROECONOMIC
In managementul firmelor occidentale dar si romanesti se apeleaza frecvent la modele de analiza strategică, avînd drept scop folosirea unui management de calitate. Cunoasterea situației reale a firmelor și a mediului in care ele iși desfășoară activitatea conduce la alegerea unei strategii potrivite fiecărei situații in parte, sau la combinarea tipurilor de strategii in funcție de caz.
Majoritatea modelelor de analiză strategică au fost create inainte de 1975, perioadă ce se caracteriza prin creștere economică. In prezent activitatea firmei este influențata de o serie de factori interni si externi, în funcție de obiectivele pe care și le propune, fenomenele economice au un grad ridicat de complexitate. Alte schimbări intervenite se referă la evoluția calitativă, modificarea obiceiurilor și gusturilor consumatorilor, evoluția diferită pe zone geografice. Datorită multitudinii de schimbări intervenite aceste metode nu pot avea pretenția de “universalitate”. Aceste transformări au schimbat mizele strategice. In unele zone sunt preocupări pentru creșterea producției, in altele reducerea costurilor este obiectivul, alții doresc produse personalizate etc.
Prin strategie este estimată traiectoria societații pentru o perioadă îndelungată de timp. Prin aceasta se asigură direcționarea eforturilor salariaților –manageri și alte tipuri de angajați- rațională, în ideea atingerii obiectivelor intreprinderii.
Prin intermediul aplicării strategiei, societatea reduce riscurile ce însoțesc in mod obișnuit orice activitate economică, fundamentează inițierea și adoptarea celorlalte decizii și aplicarea lor curentă. Efectele aplicării strategiei se regasesc în funcționalitatea și eficiența firmei.
Un management fundamentat pe o strategie riguroasă permite:
intreprinderii rezolvarea problemelor dificile cum e integrarea in mediul ambiant
previzionarea relațiilor cu clienții, furnizorii, băncile
creșterea calitativă și cantitativă a informațiilor în ansamblul economiei naționale, reflectată în indicatori ca produsul intern brut, venitul național, alți indicatori macroeconomici.
In țările dezvoltate, firmele care apelează la strategie obțin rezultate economice net superioare. Creșterea performanțelor societații are drept consecința creșterea contribuțiilor plătite de intreprindere la bugetul central și la bugetele locale.
In ultimii 20 de ani, in țările dezvoltate aproximativ toate firmele mari și mijlocii, chiar și multe dintre cele mici, elaborează și aplică strategii pentru multiplele avantaje ce au rezultat in activitatea firmelor, dar și la nivelul economiei naționale.
1.3. TIPOLOGIA STRATEGIILOR
Teoria și practica economică enumeră o multitudine de tipuri de strategii astfel că firmele pot să iși aleagă pe cea care se potrivește cel mai bine misiunii pe care și-au ales-o, atingerii obiectivelor lor. Este dificil de apreciat care tip de strategie este cea mai potrivita firmei și dacă aplicarea acesteia va conduce sigur la succes, dar există posibilitatea alegerii de către manager a unuia dintre tipuri, sau a combinării unora. Clasificarea strategiilor poate fi facută in funcție de mai multe criterii :
După sfera de cuprindere:
-globale – se reorganizează întreaga activitate a intreprinderii, ceea ce necesită alocarea substanțiala de resurse
-parțiale – resursele necesare sunt mai puține și vizeaza numai anumite activitati ale intreprinderii, de obicei fie cele mai eficiente fie cele mai slabe
După orizontul de timp:
-pe termen lung – pentru fundamentarea lor sunt necesare ample analize previzionale pentru că se referă la evoluția firmei pe 10 -15 sau 20 de ani
-pe termen mediu – perioada vizată este de 1 pîna la 3 ani, și sunt cele mai folosite pentru că orice firmă este interesată să-și definească obiectivele și să stabilească necesarul de resurse și alocarea lor optimă.
-pe termen scurt – caracteristică firmelor mici, care nu iși permit prospectare din motivul lipsei mijloacelor.
In funcție de dinamica obiectivelor cuprinse in strategie:
-Strategie de redresare – se are in vedere eliminarea deficiențelor din perioada anterioară
-Consolidare- obiectivele intreprinderii sunt puțin mai ridicate decit in perioada anterioara și se are în vedere in general creșterea performanțelor societații in ceea ce privește producția sau managementul
-Dezvoltare – se poate aplica în cazul unei intreprinderi cu o foarte bună situație economică, cu ridicat potențial comercial sau tehnologic și presupune obiective superioare perioadei precedente atit cantitativ cit si calitativ
In funcție de comportamentul fața de parteneri avem:
– Strategii concurențiale – presupun relații de rivalitate intre firme si căutarea avantajelor
– Strategii relaționale – cooperarea cu partenerii ( rivalii) pe paliere de interes comun,
– Strategii ale liderului – practicată de firme ce dețin poziția dominantă, problemele acestuia fiind consolidarea poziției sale pe piața, creșterea cererii globale…
Clasificarea strategiilor dupa tipul obiectivelor:
– Strategii de privatizare – vizeaza trecerea patrimoniului din proprietatea statului în proprietatea unor terți, persoane fizice sau juridice
– Strategii de restructurare – presupun modificari substanțiale ale managementului unitații sau activitații de producție și se repercuteaza asupra activitații salariaților avind scopul ca societatea sa supravietuiască, sau creștere economică
– Strategie manageriala – are in vedere reorganizarea managementului intreprinderii
– Strategia inovationala – introducerea inovatiilor in procesul de productie
– Strategia ofensiva – presupune cucerirea de noi piete sau consolidarea pozitiei pe cele pe care produsele se afla deja
– Strategia informationala
– Strategia de specializare – renuntarea la anumite sortimente de produse
– Strategia de diversificare – largirea paletei sortimentale pentru diminuarea riscurilor, pentru ca existenta societatii sa nu depinda de o singura activitate
In functie de gradul de participare al firmei la elaborarea strategiei:
– Integrate – este cazul intreprinderilor de stat unde strategia este elaborata de manegerii intreprinderii impreuna cu cei din sistemul din care ea face parte in vederea corelarii activitatii
– Independente – cazul intreprinderilor private, avind ca scop maximizarea profitului, largirea activitatii
Dupa modul de dobindire a avantajului competitiv, strategii de:
– Dominare prin costuri – societatea se aprovizioneaza la preturi mai mici, sau detine brevet de inventii, inovatii etc, acorda atentie cercetarii
– Diferentiere – societatea pune accent pe servicii si marfa de calitate, servicii post-vinzare, produse de marca
– Focalizare – se concentreaza pe deservirea unui segment de piata mai ingust in ideea de a o face mai bine decit firma cu care concureaza, care deserveste o piata mai larga
Un alt criteriu – sfera de actiune:
– Strategii microeconomice – desemneaza traiectoria intreprinderii pe termen mediu si lung si ofera managerilor directia in care trebuie sa actioneze pentru atingerea obiectivelor stabilite in mediul in care intreprinderea isi desfasoara activitatea
– Strategii macroeconomice – vizeaza cresterea performantelor intreprinderilor la nivel teritorial sau national conducind la cresterea performantelor economiei nationale, cresterea bugetelor la care se vireaza taxele si impozitele, cresterea indicatorilor microeconomiei, imbunatatirea calitatii vietii populatiei.
Managerii intreprinderilor au posibilitatea sa isi manifeste creativitatea si eficienta in multitudinea de situatii neprevazute ce se ivesc si trebuie solutionate. Efortul lor imbogateste si teoria manageriala.
CAPITOLUL II ANALIZA DIAGNOSTIC
În prima lucrare de literatură contabilă (1494), Luca Paciolo arăta că” scopul fiecărui negustor este de a dobândi câștig licit și competent pentru subzistența sa”.
Diagnosticul economic-financiar are un rol fundamental in evaluarea, reglarea si ameliorarea activitatii si performantei societatii.
În literatura economică din țara noastră, performanța întreprinderii se definește: “Stare de competitivitate a întreprinderii, atinsă printr-un nivel de eficacitate și productivitate care-i asigură o prezența durabilă pe piață”, productivitatea reprezentând raportul dintre rezultatele obținute și mijloacele angajate pentru obținerea rezultatelor, iar eficacitatea reprezentând raportul dintre rezultatele obținute și rezultatele așteptate.
Performanța = productivitate+eficacitate
Împartasesc opinia profesorului Ristea care îi asociază conceptului de performanță trei noțiuni:
– Economicitatea (procurarea resurselor necesare la cel mai mic cost).
– Eficiență (a maximiza rezultatele obținute, pornind de la o cantitate dată de resurse, fie a minimiza cantitatea de resurse pentru un rezultat prestabilit) și
– Eficacitate (rezultatele obținute să atingă rezultatele prevăzute).
Performanța=economicitate+eficiență+eficacitate
Performanța reprezintă realizarea obiectivelor propuse. Poate fi pozitivă, dacă obiectivul propus este de a obține profit și negativă, dacă obiectivul propus este de a obține pierdere.
Diagnosticul global strategic reprezintă baza pe care se elaborează și se implementează o strategie la nivel de întreprindere agroalimentară. De fapt, strategia și, implicit, diagnosticul strategic, oferă posibilitatea întreprinderii de a se dezvolta pe termen lung ținând cont de oportunitățile și riscurile existente în mediul extern, o întreprindere agroalimentară urmând riscurile existente în mediul extern, o întreprindere agroalimentară urmând să fie un sistem dinamic și adaptiv.
Rolul care revine managementului în atingerea unor performanțe ridicate, de către diversele întreprinderi, impune, în mod necesar, extinderea analizei și asupra modului în care acesta se exercită.
2.1.DINAMICA SI STRUCTURA PATRIMONIULUI SOCIETATII
Bilanțul contabil și anexele sale răspund multiplelor exigențe de ordin juridic,contabil și fiscal, fiind stabilite pe baza reglementărilor legale. Între datele furnizate de bilanțul contabil și realitatea economico-financiară a societatii analizate pot să apară diferențe. Din acest motiv, majoritatea analiștilor financiari consideră că se impune operarea cu un așa zis “bilanț suport al analizei”. Prin valoarea teoretică și utilitate practică se disting: bilanțul patrimonial și bilanțul funcțional.
Pentru a avea o imagine cat mai fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor, se vor respecta principiile de baza ale contabilitatii si anume:
Principiul continuității activității
Principiul permanenței metodelor
Principiul prudenței
Principiul contabilității de angajamente
Principiul intangibilității
Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii
Principiul necompensării
Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză
Principiul evaluării la cost de achiziție sau cost de producție
Principiul pragului de semnificație
Se va studia și interpreta modalitățile de realizare a echilibrului financiar, între nevoile de finanțare și resursele societatii, utilizând analiza patrimonială, pe baza indicatorilor de echilibru financiar patrimonial.
Situația netă oferă o primă evaluare a întreprinderii, reflectând averea netă a acționarilor, și se calculează că diferența între drepturi de proprietate și de creanță (activul bilanțier) și obligații (datorii)”.Fondul de rulment, necesarul de fond de rulment si trezoreria neta sunt indicatori care reprezinta excedentul surselor financiare permanente sau durabile, comparativ cu activul imobilizat.
Fondul de rulment patrimonial (FR)
În vederea analizei echilibrului financiar pe termen lung, se va calcula fondul de rulment (FR).Dacă fondul de rulment este pozitiv, acest lucru certifica o stare de echilibru financiar; un rezultat negativ poate semnala o situație nefavorabilă în perioada următoare.
FR total = total capitaluri permanente – total utilizări pe termen lung = (capitaluri proprii + împrumuturi pe termen lung) – active imobilizate
Nevoia de fond de rulment (NFR)
NFR. Este un indicator care exprimă partea din activele circulante (stocuri și creanțe) care nu este finanțată din datoriile pe termen scurt non-bancare (furnizori, datorii fiscale și salariale).
NFR = stocuri + creanțe+cheltuieli în avans – datorii pe termen scurt
Trezoreria neta(TN)
Trezoreria netă exprimă rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii (pe termen lung și pe termen scurt). Practic, echilibrul financiar al unei întreprinderi se caracterizează prin capacitatea sa de a-și menține trezoreria aproape de zero, aspect însă rar întâlnit în practică.
Trezoreria netă TN = FR – NFR = active de trezorerie – pasive de trezorerie
In conformitate cu Directiva a IV-a a Uniunii Europene, care are la baza standardele publicate de Uniunea Europeana a Expertilor Contabili si Comitetul International de Standarde (IASC), bilantul contabil a fost adaptat pentru a rapsunde necesitatii de a furniza date de analiza cu privire la patrimoniul societatii precum si sursele de acoperire al acestuia. Analiza situatiei generale a patrimoniului pe baza elementelor din activul bilantului contabil constituie baza de analiza a mijloacelor materiale si banesti ale societatii.
2.2. DINAMICA SI STRUCTURA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR
În “Cadrul de pregătire și prezentare a situațiilor financiare”, IAS a definit elementele care măsoară performanța întreprinderii: veniturile și cheltuielile.
Contul de profit și pierdere sintetizează fluxurile economice, respectiv veniturile și cheltuielile perioadei de gestiune, rezultate din activitatea curentă (de exploatare, financiară) și din evenimente extraordinare.
Veniturile de gestiune, după natura lor, provin din activități curente (de exploatare și financiare) și din evenimente extraordinare.
În terminologia Standardelor Internaționale de Contabilitate (IAS), veniturile sunt creșteri de avantaje economice viitoare, în cursul exercițiului financiar, ce au ca rezultat o creștere a capitalurilor proprii, diferită de cea care provine din contribuțiile proprietarilor capitalului. Veniturile pot lua forma creșterii de active (primirea de lichidități, creanțe sau bunuri și servicii) sau lua forma diminuării datoriilor (livrare de produse și servicii pentru rambursarea unei datorii)
1. Venituri din activitățile curente:
A. Veniturile din exploatare cuprind:
• venituri din vânzarea de produse și mărfuri, executări de lucrări și prestări de servicii (cifra de afaceri netă de diverse impozite și taxe înregistrate în prețul de vânzare);
• venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate;
• venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de firma pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;
• venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții de care beneficiază firma
• alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare.
B. Veniturile financiare cuprind:
• venituri din imobilizări financiare;
• venituri din investiții pe termen scurt;
• venituri din creanțe imobilizate;
• venituri din investiții financiare cedate;
• venituri din diferențe de curs valutar;
• venituri din dobânzi;
• venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
• alte venituri financiare.
C. Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidențiază distinct, în funcție de natura acestora.
2. Veniturile extraordinare sunt rezultate din evenimente sau tranzacții care sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
În aceeași termeni IAS (Standard Internațional de Contabilitate), cheltuielile sunt diminuări de avantaje economice în exercițiul financiar, ce au ca rezultat o diminuare a capitalurilor proprii, diferită de ceea ce provine din distribuirile în favoarea proprietarilor de capital (restituiri, dividende). Acestea pot să apară sub forma unei diminuări de active (plăți de lichidități, consum de stocuri, active fixe etc) sau sub forma unei creșteri de datorii (pentru plata salariilor, a impozitelor și taxelor etc).
Cheltuielile de gestiune sunt clasificate pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:
1. Cheltuieli ale activităților curente:
A. Cheltuieli de exploatare, care cuprind:
• cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziție al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei și apei consumate; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;
• cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, redevențe, locații de gestiune și chirii; prime de asigurare; studii și cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori); comisioane și onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;
• cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul, suportate de firmă);
• alte cheltuieli de exploatare (impozite și taxe asimilate, pierderi din creanțe și debitori diverși; despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital etc);
B. Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe de natură financiară; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților și altele;
C. Cheltuielile cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.
2. Cheltuieli extraordinare (calamități și alte evenimente extraordinare).
Diferența dintre venituri și cheltuieli constituie rezultatul (profitul sau pierderea) exercițiului. Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice și pot rezulta sau nu ca urmare a desfășurării activității curente a firmei. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
Fluxurile de venituri și cheltuieli se mai pot clasifica astfel:
1. Fluxuri de venituri încasabile și cheltuieli plătibile
Veniturile încasabile cuprind veniturile încasate în cursul exercițiului și cele de încasat în exercițiul următor, care influențează profitul net și trezoreria.
Cheltuielile plătibile sunt cele plătite în exercițiul curent și cele de plătit în exercițiul următor, care influențează profitul net și trezoreria.
2. Fluxuri de venituri și cheltuieli calculate
Veniturile și cheltuielile calculate nu afectează direct trezoreria, ele influențând doar rezultatul. Aceste venituri și cheltuieli se referă la:
ajustarea valorii activelor (amortizări și provizioane), cedarea de active imobilizate, cote părți din subvenții pentru investiții virate asupra rezultatelor exercițiului.
Se impun câteva precizări între interpretarea contabilă și cea financiară a veniturilor și cheltuielilor:
1) o vânzare de produs finit reprezintă, din punctul de vedere al contabilității, un venit, chiar dacă această creanță va fi încasată mai târziu sau în exercițiul următor. În schimb, încasarea unei creanțe, constituită în exercițiul anterior, nu va crea un nou venit (contabil); se va înregistra doar încadrarea și se va stinge creanța;
2) un consum de materiale, de energie etc. este o cheltuială pentru firmă, chiar dacă furnizorul nu va fi plătit până la sfârșitul exercițiului. Plata furnizorului, în exercițiul următor, nu va genera o nouă cheltuială pentru acest exercițiu, ci va fi doar plata unei datorii anterioare;
3) amortizarea anuală a imobilizărilor corporale se înregistrează la cheltuielile de exploatare, dar nu are nicio incidență asupra trezoreriei decât dacă într-o zi se impune, de exemplu, înlocuirea unei mașini complet amortizate, iar pentru aceasta se va efectua o plată;
4) provizioanele constituite pentru acoperirea (în viitor) a deprecierii unor active sau pentru acoperirea unor riscuri se vor contabiliza la cheltuieli și vor diminua rezultatele exercițiului, fără consecințe asupra trezoreriei. Dacă în viitor riscurile au devenit efective, atunci va avea loc o plată. Dacă însă riscul este total acoperit, provizionul rămâne fără obiect și atunci se va înregistra într-un cont de venituri sub forma de reluări asupra provizioanelor. El va majora rezultatul exercițiului, dar nu va influența trezoreria (decât sub incidența unor aspecte fiscale).
Pentru diagnoza financiara a societatii voi folosi si principalele rate de structura ale pasivului si activului dupa cum urmeaza:
Rata rentabilității financiare este influențată, în mod esențial, de existența a doi factori, și anume:
Folosirea în cadrul structurii de capital a întreprinderii a capitalului împrumutat;
– deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile, prin posibilitatea introducerii acestora pe cheltuielile întreprinderii (drept cheltuieli financiare) și existența efectului de “scut de impozit”.
În plus, este necesar ca rata rentabilității economice să fie superioară costului
capitalului împrumutat, în caz contrar folosirea capitalurilor împrumutate devenind ineficientă.
În funcție de capitalul utilizat în determinarea acestei rate avem:
– rata rentabilității financiare a capitalului propriu;
– rata rentabilității financiare a capitalului permanent.
2.3. LICHIDITATEA, SOLVABILITATEA SI RENTABILITATEA
Ratele de structură din pasiv, cunoscute și ca rate ale surselor de finanțare, permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii (modul de structurare a surselor de finanțare în funcție de proveniență și de gradul de exigibilitate a acestora). Totodată oferă o serie de informații specifice cu semnificații mai complexe decât ratele structurii activului.
Principalele rate de structură ale surselor de finanțare sunt:
a). Rata autonomiei financiare arată cât din patrimoniul întreprinderii este finanțat pe seama resurselor proprii și se determină cu relațiile:
Rata autonomiei financiare globale (Rafg):
Reflectă ponderea capitalurilor proprii în total surse de finanțare. Este de dorit ca nivelul ratei să fie cât mai mare.
Teoria și practica economică au format variantele:
în situația în care capitalul propriu reprezintă cel puțin 2/3 din capitalul total, întreprinderea dispune de o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții aproape certe pentru eventualii creditori;
dacă ponderea capitalului propriu în totalul resurselor este cuprinsă între 30 și 50%, riscurile în cazul acordării creditelor sunt mai mari, dar întreprinderea poate beneficia mai departe de credite;
dacă capitalul propriu se situează sub 30%, întreprinderea nu mai prezintă garanții pentru a beneficia de noi credite.
Rata autonomiei financiare la termen – este mai semnificativă decât rata precedentă deoarece prezintă structura capitalurilor permanente și arată gradul de independență financiară a întreprinderii pe termen lung. Se poate calcula după relațiile:
(1)
(2)
Pentru prima relație, autonomia financiară este asigurată, în situația în care capitalul propriu reprezintă cel puțin jumătate din cel permanent (Raft(1)>50%).
În al doilea caz, autonomia financiară este asigurată când capitalul propriu este mai mare sau egal cu datoriile pe termen lung (Raft(2)>100%).
b). Rata datoriilor pe termen scurt reflectă măsura în care resursele curente participă la formarea resurselor totale și la finanțarea activității. Valoarea maxim admisibilă a indicatorului nu poate depăși 50% din total pasiv, valoarea normală oscilând în jurul a 33%.
c). Rata îndatorării măsoară ponderea datoriilor întreprinderii în totalul surselor de finanțare. Acesta se calculează în următoarele variante:
Rata îndatorării globale (Rîg) – măsoară ponderea datoriilor totale față de terți, indiferent de natura lor, în totalul surselor de finanțare.
O valoare situată în jurul a 66% este considerată normală.
Rata îndatorării la termen (Rît) – se determină folosind relațiile:
(1)
(2)
Calculată cu prima relație, rata îndatorării la termen reflectă proporția în care datoriile pe termen lung participă la formarea capitalului permanent și exprimă o situație favorabilă a întreprinderii dacă are un nivel < 50%.
Cea de-a doua relație de calcul a ratei de îndatorare la termen arată raportul în care se află datoriile pe termen lung față de capitalurile proprii, permițând aprecierea capacității de îndatorare a unei întreprinderi. In acest caz, capacitatea de îndatorare este saturată când rata îndatorării la termen se apropie de 100%.
Ratele de structură pentru analiza lichidității și solvabilității
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități (bani). O întreprindere este „lichidă" când resursele degajate de operațiunile curente ale exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen scurt.
Pe baza faptului că activele circulante conțin trei elemente (stocuri, cre-anțe și disponibilități bănești – inclusiv investiții financiare pe termen scurt), se pot construi trei rate de lichiditate patrimonială.
1. Lichiditatea generală (Lg) se calculează ca raport între activele curente și datoriile curente:
Conform IAS 1, Prezentarea situațiilor financiare, lichiditatea generală este strâns legată de fondul de rulment și este considerată a fi un bun indicator al capacității întreprinderii de a-și achita facturile și de a rambursa creditele contractate.
Nivelul acestei rate variază în funcție de sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuție și aproape de 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung de fabricație. Potrivit uzanțelor internaționale, lichiditatea generală trebuie să fie situată înjurai cifrei 2 (respectiv 200%).
Valoarea supraunitară a acestei rate semnifică faptul că fondul de rulment este pozitiv (calculat pe baza părții de jos a bilanțului) și totodată acesta îi permite întreprinderii să facă față anumitor dereglări care pot, apărea în mișcarea activelor circulante.
Valoarea subunitară a ratei înseamnă că datoriile pe termen scurt nu sunt acoperite de activele circulante, iar fondul de rulment are o valoare negativă.
2. Lichiditatea curentă sau intermediară, în literatura străină de specialitate, se întâlnește și sub denumirea de lichiditate imediată, având în vedere circulația în plin a titlurilor de credit (cambia și biletul la ordin). Exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe, investiții financiare pe termen scurt și disponibilități bănești. Este evident faptul că, mijloacele bănești, precum și creanțele sunt mai ușor disponibile pentru stingerea datoriilor decât o unitate de stocuri, de orice tip.
Valoarea acestei rate se consideră normală, potrivit uzanțelor internaționale, dacă este de 0,8-1 (sau 80-100%). Lichiditatea curentă prezintă un nivel asiguratoriu, cerficând faptul că întreprinderea este capabilă să-și acopere datoriile pe termen scurt.
Valoarea informațională a acestei rate se dezvăluie prin analiza comparativă în timp și prin raportare la lichiditatea generală.
3. Lichiditatea la vedere (imediată), numită și capacitate de plată, reflectă capacitatea firmei de a achita datoriile curente, pe baza disponibilităților bănești (inclusiv a investițiilor pe termen scurt):
Se consideră că nivelul acestei rate este normal între 0,2 și 0,3.
În analiza economico-financiară, rata lichidității imediate mai este cunoscută și sub denumirea de rată a solvabilității imediate. Interpretarea ei presupune o serie de capcane:
Un nivel ridicat al acestei rate indică o solvabilitate mare, dar acest lucru se poate datora unei utilizări precare a resurselor disponibile. Valoarea ridicată a acestei rate nu constituie o garanție a solvabilității, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
Un nivel redus al ratei lichidității imediate, arătând o valoare redusă a lichidității, ilustrează o situație care poate fi comparabilă cu menținerea echilibrului financiar, și numai dacă întreprinderea minimizează valoarea disponibilităților, dar deține, în schimbul acestora, valori de plasament, creanțe, stocuri cu un grad mare de lichiditate.
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față.. scadențelor pe termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care dorește să-și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr-un fond de rulment net pozitiv, adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen lung (în active corporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent (capitalurile proprii și îndatorarea la termen).
Solvabilitatea întreprinderii se exprimă cel mai des prin intermediul următorilor indicatori:
1. Rata solvabilității generale (Rsg) arată măsura în care activele totale ale firmei pot acoperi datoriile totale ale firmei.
Prin acest indicator se măsoară securitatea de care se bucură firma față de bancă și creditori. Valoarea critică a acestei rate este de 1,5. In analiză putem distinge următoarele cazuri:
o valoare mai mare decât 1,5 a acestei rate semnifică faptul că firma are capacitatea de a-și achita obligațiile bănești față de terți;
o valoare situată sub 1,5 evidențiază riscul de insolvabilitate pe care și l-au asumat furnizorii/creditorii de fonduri puse la dispoziția întreprinderii.
2. Rata solvabilității patrimoniale (Rsp) se calculează ca raport între capitalul propriu și suma dintre acesta și creditele totale.
Acest indicator este calculat în cele mai multe situații de bănci, în studiile de bonitate efectuate în cazul solicitării de credite. Valoarea minimă a ratei solvabilității patrimoniale trebuie să se încadreze în limitele 0,3-0,5. De regulă, o rată a solvabilității patrimoniale situată sub 0,3 este apreciată ca riscantă de către finanțatori.
Soldurile intermediare de gestiune (SIG) sunt etape succesive în formarea rezultatului final. Construcția indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului+marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercițiului).
Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treaptă respectivă de acumulare.
Marja comercială (Mc)
se referă la activitatea comercială desfășurată de agentul economic, de distribuție sau la partea pur comercială a întreprinderilor producătoare;
devine mai semnificativă ca informație în activitatea de analiză și gestionare cu cât ea este determinată mai detaliat, respectiv pe produse sau grupe de produse. Este denumită și marjă brută și se exprimă adesea ca procent din cifra de afaceri (volumul vânzărilor).
Producția exercițiului (Pe)
se calculează, de către întreprinderile industriale. Include valoarea bunurilor și serviciilor „fabricate" de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau utilizate pentru nevoile proprii.
cuprinde trei elemente: producția vândută, producția stocată (variația stocurilor) și producția imobilizată.
Nefiind un sold intermediar de gestiune, ci un post al contului de rezultate, cifra de afaceri reprezintă un indicator global al vânzărilor, din activitatea de distribuție și cea de producție (obținut prin însumarea vânzărilor de mărfuri și a producției vândute).
Valoarea adăugată (Va)
Reprezintă plusul de valoare (bogăție) obținut peste consumurile intermediare provenite de la terți.
Permite aprecierea contribuției întreprinderii la crearea produsului intern, evidențiază și gradul de integrare pe verticală.
La nivel microeconomic, valoarea adăugată este un indicator ce permite măsurarea puterii economice a întreprinderii, ce se poate determina prin două procedee:
ca diferență între producția exercițiului (obținută prin raportarea marjei comerciale la producția exercițiului) și consumurile de bunuri și servicii furnizate de la terți (consumurile intermediare) pentru producția respectivă.
prin adiționarea elementelor ce compun valoarea adăugată respectiv remunerațiile tuturor factorilor ce participă la procesul producției, inclusiv a statului, cât și autofinanțarea întreprinderii, respectiv, cheltuielile de personal, cheltuieli financiare, impozitele, taxele și vărsămintele asimilate, legate de activitatea întreprinderii, cheltuielile cu amortismentele, impozitul pe profit, partea de rezultat trecut la rezerve, alte elemente de valoare adăugată.
Excedentul brut al exploatării (EBE)
corespunde rezultatului economic al întreprinderii generat de operațiile de exploatare independent de politica financiară, politica de amortizare și de provizioane constituite, fapt ce determină să fie considerat ca indicator esențial în analizele de gestiune și în efectuarea analizelor comparative între întreprinderi.
Rolul excedentului brut al exploatării, poate fi urmărit sub trei aspecte:
este o măsura a performanțelor economice ale întreprinderii. Un EBE suficient de mare va permite întreprinderii reînnoirea imobilizărilor sale prin amortizări, acoperirea riscurilor din provizioanele constituite și asigurarea finanțării sale care antrenează cheltuieli financiare, iar diferența va fi distribuită statului (impozit pe profit), acționarilor (dividende) și/sau conservată prin autofinanțare.
este independent de politica financiară, de politica de investiții (nu ține cont de deciziile întreprinderii privind modalitățile de calcul a amortizării), de politica de dividend (deciziile întreprinderii privind repartizarea profitului net), de politica fiscală și de elementele extraordinare (nu ia în\calcul impozitul pe profit și rezultatul extraordinar)
reprezintă o resursă financiară fundamentală pentru întreprindere.
EBE constituie primul nivel al analizei privind formarea trezoreriei globale a întreprinderii, deci punctul de pornire în tabloul fluxurilor de trezorerie.
EBE se calculează prin două metode:
Metoda substractivă:
Metoda aditivă:
Rezultatul exploatării (Re)
Evaluează rentabilitatea economică a unei întreprinderi și corespunde activității normale și curente a întreprinderii, include și operațiunile efectuate în exercițiile anterioare dar aferente exercițiului curent. Nu este luată în calcul activitatea corespunzătoare operațiilor financiare și extraordinare.
Permite compararea performanțelor întreprinderilor ce au politici financiare diferite.
Cunoaște două modalități de calcul:
ca diferență dintre totalul veniturilor din exploatare (Ve) și totalul cheltuielilor din exploatare (Che)
Această relație de calcul fundamentează strategii și politici pe. care le adoptă managementul întreprinderii pentru a ameliora rezultatul său. Variantele posibile sunt: majorarea veniturilor sau diminuarea cheltuielilor, în condițiile menținerii constante a celuilalt factor; sporirea ambelor componente cu respectarea restricției ca ritmul creșterii veniturilor să devanseze ritmul de creștere a! cheltuielilor.
pornind de la mărimea EBE:
Rezultatul curent (Re)
Reprezintă rezultatul tuturor operațiilor curente, obișnuite ale întreprinderii, fiind determinat atât de rezultatul exploatării curente, cât și de cel al activității financiare, permițând și aprecierea impactul politii financiare a întreprinderii asupra rentabilității.
Rezultatul extraordinar
Sintetizează rezultatul concretizat în profit sau pierdere generat de operații de gestiune sau capital cu caracter extraordinar și se calculează astfel:
Mărimea rezultatului extraordinar constituie o informație importantă, în special pentru potențialii investitori.
Rezultatul net al exercițiului (Rn)
Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea netă sau pierderile aferente activității întreprinderii, după deducerea din veniturile totale a cheltuielilor totale și a impozitului pe profit.
Rezultatul net al exercițiului este mărimea care urmează să fie supusă deciziei de repartizare de către adunarea generală a acționarilor sau asociaților, după caz.
CAPITOLUL III STRATEGIA DE CONSOLIDARE A SC DASADI BUSINESS SRL
3.1.PREZENTAREA SOCIETATII
Date de identificare a firmei:
Adresa sediului : Bucuresti, str. Intrarea Horbotei, nr 12, sector 3
Cod poștal 30467
Capital social 200 lei
CUI: 30278425
RC: J40/6417/ 2012
Domeniul de activitate
CAEN 4639 – Comert cu ridicata nespecializat de produse alimentare, bauturi si tutun
0211 – Cultura vitei de vie
1210 – Productie de vin
Are doi acționari ce dețin acțiunile in proportii egale, doamna Dincă Liliana Carmen si domnul Dincă Sandu Daniel, domnul fiind și administratorul societații. Aceasta societate de mici dimensiuni a pornit ca o afacere de familie.
In anul 2012 societatea a facut doar achiziții de utilaje, prilej cu care a fost trecută in Registrul Operatorilor Intracomunitari, neavînd venituri. A pregătit o linie de producție de vinuri importînd utilajele din Uniunea Europeana,in valoare de 205282,50 lei.
Tot în acest an a deschis punct de lucru in comuna Cirligele, județul Vrancea, unde a și amenajat linia de producție. Și-a propus să cumpere struguri de la producătorii locali, societatea nedeținînd terenuri agricole, plantații de viță de vie.
Datorită producției scăzute din 2013, administratorul societații a hotărit să incheie mai multe contracte de arendă cu diverși- persoane fizice, deținatori de plantații de vită de vie pentru a-și produce strugurii pentru vin și totodata pentru a beneficia de subvențiile acordate de stat prin APIA (Agenția de Plați si Intervenție pentru Agricultura). Statul ofera subvenții la combustibilul folosit pentru agricultura sub forma returnarii accizei pe motorina.
Din 2014 a început sa lucreze pe terenuri arendate, astfel a folosit pentru vin doar struguri din producție proprie.
Salariații acestei societați sunt doi la numar:
Administratorul care este și agentul de vînzări
Un pivnicer
Productivitatea muncii = cifra de afaceri/ nr. de salariati
Pentru 2013 productivitatea muncii este 10942 / 2= 5471
– In general, terenurile agricole se muncesc cu zilieri ( persoane care nu au contracte permanente de munca) a caror evidența se ține in Registrul de zilieri, cumpărat de la ITM. Acesta se completează zilnic și se depune in copie la sfirșitul lunii. In Registrul de zilieri se completează datele persoanei care lucrează, venitul brut, venitul net ( care se calculează scăzindu-se impozitul de 16 % din venitul brut). Impozitul se raporteaza la ANAF si se virează pina la 25 ale lunii urmatoare. La angajarea zilierilor trebuie avut in vedere ca acestia sa nu depaseasca numărul de 90 zile lucratoare pe an. In cazul in care depăseste acest numar de zile, lucrătorului trebuie sa i se facă contract de muncă.
Societatea Dasadi Business S.R.L. are doua tipuri de producție:
– Producție agricola – o producție pe termen lung – care începe, de exemplu: in octombrie 2013 și se sfirșește in octombrie 2014, și al cărei produs finit este strugurele. In stabilirea prețului de producție intră: costuri cu combustibilul agricol – motorina, salariile angajaților, inclusiv zilieri, folosiți pentru activitați ca tunsul viei, legatul viei, stropit impotriva dăunătorilor și bolilor viței de vie (făinarea, mana, etc)
– Producția vinului – o producție pe termen scurt – dureaza șase săptămîni in care strugurii trec prin diferite stadii cum ar fi: strugurii merg la deciorchinator, apoi boabele ajung la presa, apoi lichidul rezultat ajunge in vase de inox sub forma de must. Aici e lăsat să fermenteze si apoi este scurs de două ori. Din procesul de fabricatie a vinului rezultă vin, tescovină si drojdie. In acest proces de fabricatie mai sunt folosite substante chimice care au rol de limpezire a vinului și îl impiedică să iși modifice culoarea ( metabisulfit, sulf,…). Principalul furnizor pentru substanțele chimice este S.C. Loredo S.R.L., substanțe cu care stropește via : Saniplant S.R.L., mai cumpără consumabile necesare în procesul de fabricație , sau la îngrijirea viței, de la Bricostore Romania S.A. Mai are doar furnizori de servicii de telefonie,si furnizori de combustibil.
3.1.1. Piața
Romania ocupa locul 12 in topul mondial al producatorilor de vin, conform clasamentului “Organizației Internaționale a viței de vie si vinului” in condițiile in care țara noastra a înregistrat o scadere cu 20 % a producției de vin in 2014( 4.093 milioane de hectolitri) din cauza condițiilor meteo nefavorabile fata de 2013 (5,113 milioane hectolitri). Anul 2014 a fost un an ploios, iar ploaia in exces este inamicul viței de vie in general. De obicei plouă aproximativ 280 l apa /mp, iar in 2014 au fost 450l/mp, astfel că ploaia a spălat unele tratamente. Anul acesta se află pe piată vinuri produse in anii anteriori. Deabia dupa 2015 urmează sa se vadă efectele anului 2014, slab din punct de vedere viticol, prin faptul că pe rafturile magazinelor vor fi mai putine vinuri . Au fost afectate si alte tari precum Bulgaria , Slovacia etc. iar Organizatia a estimat o scadere cu 6% a productiei de vin la nivel mondial (la 271 milioane de hectolitri).Piața vinului are un rol important in dezvoltarea economica a Romaniei, producția de vin fiind in creștere. Producția de struguri pentru vin a crescut datorită noilor plantații de vita de vie făcute in 2008 cu fonduri SAPARD si Programului Național Suport pentru Sectorul Vitivinicol. Suprafața cultivată cu vie la nivelul anului 2014 este 243000 ha fata de 180000 ha.
In perioada 2009 – 2013 Romania a primit 210,5 milioane euro pentru finantarea măsurilor de stimulare a competitivitații pentru vinurile romanesti. Pentru că țara noastră a arătat un interes deosebit in creșterea competitivității sectorului viticol in perioada 2014 – 2018 bugetul va fi 238,5 milioane euro.
In prezent există aproximativ 360 de societați producătoare de vin in Romania. Principalii actori pe piața romaneasca sunt:
Murfatlar cu cota de piața 29 – 30% – detine aproximativ 3000 ha vița de vie
Cotnari – 18,7% cota de piața -1710 ha – Companie deținută de salariați si management, care are una dintre cele mai impresionante vinoteci din țara
Jidvei cu cota de piata 17 % – deține 1400 ha vița de vie
Vincon Vrancea – 10% cota de piața – 1500 ha vița de vie
Recaș aproximativ 700 ha vița
Cramele Halewood 350 ha vița
Domeniile Sîmburesti 500 ha vița
Vinarte 335 ha vița – inființata in 1998, se afla in insolvența
Lacerta Winery cu 82 ha vița in exploatare
Mai sunt o multime de firme mici in acest clasament, printre care și Dasadi Business care are in exploatare aproximativ 25 ha, și in ultimul an a facut reconversie pe 9,35 ha (a inlocuit vitele imbatrinite)
Vinul este o bautură ce se consumă pe tot teritoriul romanesc, iar comercializarea lui are loc in zonele populate din mediul rural si in magazinele din mediul urban. Mediul rural romanesc reprezinta 40% din totalul populației, iar restul de 60%, traieste in mediul urban. In mediul rural există și persoane ce produc vin in conditii casnice, vin vrac, de masă, care este tot vin de calitate, ca și gust și aromă, dar este destinat autoconsumului. In mediul urban se consumă preponderent vin îmbuteliat.
In general, vinul se adresează persoanelor fizice cu vîrste peste 18 ani, sau societăților de pe piața Horeca, ajungînd tot la consumatorul final. Este necesara dezvoltarea segmentului Horeca in Romania, constînd în depozitarea vinului in condiții corecte, recomandări potrivite felurilor de mîncare, făcute de somelieri, servire profesională, etc. Managerii sunt interesați de vin și calitatea acestuia știind faptul ca satisfacerea exigențelor clientului conduce la creșterea profitului.
S-au sesizat anumite schimbări la consumatorii romani de vin:
-cînd ies in oraș, clienții doresc să consume vinuri diferite de ceea ce pot procura in mod obișnuit de pe rafturile magazinelor
-consumatorul nu se mai rezumă la vinuri cu conținut crescut de zahăr, sau poate și in combinație cu cola, sau vin alb amestecat cu apa minerală.
Se observă o reorientare către consumul de vin alb sec sau demisec și chiar către vinuri roșii. Consumul fiscalizat de vin pe cap de locuitor din Romania este de 24 litri, ceea ce ne situeaza pe locul 10 mondial. (informatia este oferita de dl. Calin Paduraru – reprezentantul Organizatiei Internationale a viei si vinului)
O mare parte dintre romani, consuma vin prost, de regula romanesc din cauza faptului ca, criteriul pretului primeaza:
– 32 % consumă vin de slabă calitate
– 27% vin de calitate superioară
– 29 % vin cu denumire de origine controlată
– 12 % nu fac diferenta
Jumătate din vinul romanesc este obținut de mici producători care nu au acces la piețe organizate, si ar trebui vîndut pe piața internă, dar și exportat ceea ce nu se întîmplă pentru că nu i se face o reclamă corespunzătoare, dar și pentru că de multe ori nu are calitatea corespunzatoare pentru a intra pe piete straine.. In ultimii ani, vinurile romanesti au primit peste 4000 de medalii, multe dintre ele de aur, ceea ce are drept consecinta cresterea cererii lor la export. (“Prin lumea vinurilor” 1.04.2015)
Dasadi Business S.R.L. a participat cu produsele sale la concursul de vinuri “ Bachus 2013” de la Focsani unde a primit medalia de aur pentru Vinul Cotesti – Merlot 2012. In cadrul acestui concurs au fost acordate 58 medalii de aur si 40 de argint. La aceasta competitie au participat 73 de producatori romani si au trimis 329 probe, ceea ce l-a transformat in cel de-al doilea concurs ca marime dupa cel de la Bucuresti – “Wine Contest”. Producatorul care a obtinut cele mai multe medalii este Vincon Vrancea cu 8 medalii de aur si 6 de argint, dar au avut succes si mici producatori aflati la prima participare: Arta vinului, Agro Industrial Ceres si Dasadi Business srl.
Domnul Dinca are cerere de inregistrare de marca depusa in 26.03.2015 la Oficiul de stat pentru inventii si marci – Bucuresti, Romania (publicat in 2.04.2015) pentru produsul DANIEL’S WINE = VINUL LUI DANIEL
Vinurile sale pot fi cumparate fie vrac, fie imbuteliate in sticle de 0.7 litri. Cele vrac, au fost vindute la un pret mediu de 7,00 lei pe litru, negociat in functie de cantitatea cumparata, de distanta la care a trebuit sa fie livrat, etc. Cele imbuteliate pot fi cumparate la preturi variind intre 30,00 si 40,00 lei o sticla, pe raftul magazinului. Sortimentele de vin ale acestui producator sunt: Feteasca Alba, Sauvignon Blanc, Merlot, Merlot Rose. Acestea se gasesc listate la magazinul “Wine Republic” din Soseaua Pipera, nr. 48, unde au fost organizate si degustari, in incercarea de a fi promovat.
3.2. DIAGNOSTICUL S.C. DASADI BUSINESS SRL
3.2.1.Diagnosticul domeniului financiar
Situatia bilantului societatii DASADI BUSINESS SRL pentru perioada 2012-2014
-lei-
Situatia veniturilor si cheltuielilor societatii DASADI BUSINESS SRL pentru perioada 2012-2014, preluata din situatiile financiare (CPP).
-lei-
Tabel
3.3. DINAMICA SI STRUCTURA PATRIMONIULUI SC DASADI BUSINESS SRL
Dinamica elementelor din activul bilantului contabil fata de valorile inregistrate in anul 2012
Analiza situatiei generale a patrimoniului pe baza elementelor din activul bilantului contabil, prezentat, constituie baza de analiza a mijloacelor materiale si a disponibilului monetar al societatii:
-%-
Tabel
Se constata cresterea valorii activului din bilant cu 121.82% in 2014 fata 2012, existand modificari ale structurii acestuia pe elemente componente.
Activele imobilizate au crescut cu 25.51% datorita investitiilor efectuate in imobilizari corporale.
Activele circulante au crescut cu 3684.04% fata de anul 2012.In structura activelor circulante creantele si disponibilitatile banesti au crescut.Cresterea disponibilitatilor banesti este rezultat al cresterii volumului de activitate fata de anul 2012, avand o contributie majora la cresterea activelor circulante.
Principalele rate de structura a activului
-%-
Tabel
Rata activelor imobilizate, reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în
patrimoniu și măsoară gradul de imobilizare a elementelor de capital. Din calcul, se constată faptul că rata activelor imobilizate si rata imobilizărilor corporale au inregistrat reduceri semnificative comparativ cu anul 2012, datorita reducerii investitiilor in active imobilizate, dar pentru toti anii analizati au o pondere >50%.
Rata imobilizarilor financiare =0, pentru toti anii analizati.
Rata activelor circulante,are semnificație majoră în activitatea societatii, in analiza de fata are o pondere ridicată in anul 2013 si 2014.Și în cazul ratei activelor circulante vom efectua defalcarea acesteia pe principalele elemente componente, pentru a obține mărimi relative de structură.Am în vedere rata (ponderea) stocurilor, creanțelor comerciale și disponibilităților la societatea comercială analizată.
Rata creantelor este in scadere in 2014 (5.96%) fata de 2013 (6.83%), dar totusi ridicata fata de anul 2012, datorita recuperarii datoriilor de la clienti in 2014 mai mult de cat in 2013.
Rata disponibilitatilor bnesti inregistraza o crestere in 2014,fata de anii precedenti, datorita cresterii nivelului disponibilitatilor banesti.
În mod similar, utilizând datele din bilanțul societății, am calculat indicatorii relevanți privind pasivele.
Dinamica elementelor din pasivul bilantului contabil fata de valorile inregistrate in anul 2012
-%-
Tabel
Se constata cresterea valorii pasivului din bilant cu 121.82 % in 2014 fata de cea inregistrata in 2012. Datorata cresterii datoriilor totale in 2013 cu peste 60% si 2014 cu 132.55 % fata de 2012, precum si a rezultatului exercitiului incheiat cu pierdere in crestere pentru toti anii analizati.
Principalele rate de structura a pasivului
-%-
Tabel
Din analiza efectuată, pe baza datelor (indicatorilor) calculate, se remarcă faptul că datoriile cu un termen de rambursare mai mare de un an dețin o pondere semnificativă în totalul pasivelor societății.
Rata stabilității financiare, reflectă ponderea surselor de finanțare ce rămân la dispoziția societății comerciale pentru o perioadă mai mare de un an în totalul surselor de acoperire a mijloacelor economice, iar pentru anul 2014 valoarea calculata este de 71.99%.
Grafic
Rata autonomiei globale prezintă ponderea surselor proprii în totalul mijloacelor utilizate pentru finanțarea activității societatii. În activitatea practică, se recomandă ca ponderea surselor proprii de finanțare să fie de minimum 33% din totalul surselor de finanțare utilizate de societate, valoarea înregistrată de acest indicator pentru anii 2012,2013 si 2014 este mai mică în comparație cu valoarea recomandată, această situație se datorează subdimensionării capitalurilor proprii ale societatii comparativ cu valoarea totală a pasivelor, acesta apelând cu precădere la surse atrase de finanțare a activității economice, situație ce conduce la apariția unor costuri suplimentare nejustificate.
Analizand rata de indatorare globala cu rata disponibilitatilor banesti, se constata ca necesarul de finantare pentru activitatea societatii nu a fost acoperit din disponibilitatile banesti proprii, fara a se apela la surse externe.
Grafic
Rata de indatorare globala înregistrează o valoare ridicată în comparație cu nivelul optim recomandat de 67%, o pondere ridicată a surselor de finanțare externe atrăgând cu sine apariția unor costuri suplimentare semnificative.
Conducerea societății a considerat că nivelul acestor costuri poate fi suportat pe seama utilizării optime a imobilizărilor corporale achiziționate.
3.4. DINAMICA SI STRUCTURA VENITURILOR SI CHELTUIELILOR LA SC DASADI BUSINESS SRL
3.4.1.Dinamica categoriilor de venituri ale S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014
-%-
Tabel
Dinamica veniturilor din exploatare in perioada 2012-2014
-%-
Tabel
Din analiza structurii veniturilor societății în dinamică constatăm următoarele: venitul din exploatare este preponderent în venitul total aproximativ 99% (deși cifra de afaceri în 2009 s-a diminuat considerabil față de anii precedenți), ceea ce înseamnă că managerul este preocupat de asigurarea continuității activității.
În structura veniturilor din exploatare predomină veniturile din vânzări ceea ce înseamnă că probabilitatea de realizare efectivă a veniturilor prin încasare este mai mare, în concluzie, crește gradul de atractivitate al acestei afaceri pentru potențialii investitori.
Structura veniturilor S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014
-%-
Tabel
Structura veniturilor din exploatare si a cifrei de afaceri
-%-
Tabel
Din analiza structurii veniturilor societății în dinamică constatăm următoarele: venitul din exploatare este preponderent în venitul total aproximativ 99% ( cifra de afaceri în 2014 s-a apreciat considerabil față de anii precedenți), ceea ce înseamnă că managerul este preocupat de asigurarea continuității activității.
În structura veniturilor din exploatare predomină veniturile din vânzări ceea ce înseamnă că probabilitatea de realizare efectivă a veniturilor prin încasare este mai mare, în concluzie, crește gradul de atractivitate al acestei afaceri pentru potențialii investitori.
3.4.2.Dinamica cheltuielilor de exploatare ale S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014
Analiza evolutiei in timp a principalelor categorii de cheltuieli ale S.C. DASADI BUSINESS SRL, se realizeaza de asemenea prin metoda indicilor.
-%-
Tabel
Dinamica cheltuielilor de exploatare intre anii 2012-2014
-%-
Tabel
La analiza structurii cheltuielilor acestei întreprinderi constatăm următoarele:
acestea sunt reprezentate de cheltuieli aferente activității din exploatare, predominante în cheltuielile totale, pentru toată perioada analizată.În anul 2014, cheltuielile financiare au o pondere de cca. 17,62%.
Structura cheltuielilor S.C. DASADI BUSINESS SRL in perioada 2012-2014
-%-
Tabel
Structura cheltuielilor de exploatare intre anii 2012-2014
-%-
Tabel
La analiza structurii cheltuielilor acestei societati constatăm ca acestea sunt reprezentate de cheltuieli aferente activității din exploatare, predominante în cheltuielile totale, pentru toată perioada analizată.În anul 2012, cheltuielile financiare au o pondere de cca. 4,55%.
3.5. SITUATIA NETA LA SC DASADI BUSINESS SRL
-lei-
Tabel
Interpretarea analizei financiare pentru perioada 2012-2014
1.SN = <0 pentru toti anii analizati,=> stare de dezechilibru a societatii, rezultat al încheierii cu pierdere a exercițiilor financiare.
3.1 Grafic SN
3. NFR = >0 => surplus de nevoi temporare în raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. Această situație poate fi rezultat al unei politici de investiții privind creșterea stocurilor și a creanțelor sau poate evidenția un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor și creanțelor, și exigibilitatea datoriilor de exploatare (încetinirea încasărilor și urgentarea plăților).
3.2 Grafic NFR
2. FR = >0 cu o crestere => realizarea echilibrului financiar pe termen lung și contribuirea acestuia la realizarea echilibrului finanțării pe termen scurt.
Societatea dispune de o marjă de securitate, care o protejează de anumite evenimente neprevăzute.
3.3 Grafic FR
4. TN => 0 => echilibru financiar, surplus monetar contabil, nu este necesară angajarea de credite pe termen scurt.
În fiecare an analizat Nevoia de fond de rulment este în întregime finanțată din resurse stabile (FR > 0), a căror mărime permite degajare de disponibilități (TN > 0).
3.4 Grafic TN
Analizând ritmul de evoluție al trezoreriei, se constată o creștere a trezoreriei de la un an la altul, într-un ritm mai accentuat în 2014 față de 2013 și 2012.
3.6. VITEZA DE ROTATIE A ACTIVELOR CIRCULANTE LA SC DASADI BUSINESS SRL
Evolutia vitezei de rotatie a activelor circulante
-zile-
Tabel
In timp ce cifra de afaceri a evoluat pozitiv, activele circulante ale societatii au inregistrat in 2014 un trend descrescator, fapt ce a determinat un impact pozitiv asupra vitezei de rotatie a activelor circulante. Concret, tendinta descrescatoare a nivelului activelor circulante reprezinta principala cauza a maririi vitezei de rotatie a acestora, iar descompunerea pe influenta stocurilor si creantelor releva aportul pozitiv relativ echilibrat al ambelor elemente.
Stocurile inregistreaza o diminuare, determinand o scadere a duratei de rotatie a activelor circulante. Situatia reflecta o gestionare eficienta a stocurilor in anul 2014 comparativ cu 2013, prin existenta unor stocuri cu miscare rapida.
In aceeasi perioada, la situatia favorabila creata de descresterea stocurilor participa si creantele. Diminuarea lor, releva rapiditatea recuperarii de la clienti sau alti debitori a sumelor de incasat, aferente perioadei anterioare.
3.7. LICHIDITATEA SI SOLVABILITATEA LA SC DASADI BUSINESS SRL
Evolutia principalilor indicatori de lichiditate si solvabilitate
Tabel
Rata lichiditatii generale (RLG) ,depaseste nivelul minim de siguranta, > 2 pentru anul 2014 (aprecierea generală este că un nivel de 1,5 – 2,0 reprezintă un nivel asigurator al acestei rate, iar un nivel mai mic de 1,0 poate fi un semnal de alarmă), asigurand astfel capacitatea sporita pentru plata obligatiilor scadente pe termen scurt. Pentru creditorii firmei reprezinta asigurarea recuperarii sumelor imprumutate, insa, in acelasi timp, excesul de active curente, comparativ cu datoriile curente, poate reflecta o situatie negativa privind eficienta utilizarii activelor.
Rata lichiditatii partiale se situeaza, de asemenea, sub nivelului minim admis (nivelul de 0,8 – 1,0 al acestei rate este apreciat drept corespunzător, în vreme ce un nivel mai mic de 0,5 poate evidenția probleme de onorare a plăților scadente), permitand astfel neachitarea obligatiilor curente de plata la scadente in totalitate. Nivelul creantelor si disponibilitatilor sunt mai mici decat datoriile curente, in perioadele analizate. Societatea nu are dificultati in recuperarea unor creante, ceea ce ar trebui sa determine un avannt in incheierea unor relatii comerciale si in urmarirea derularii acestora.
Nivelul ridicat al ratei lichiditatii imediate in anul 2014,reflecta o capacitate de plata mare, dar si potentialul societatii in asigurarea unei cresteri a activitatii. Totusi, mentinerea unui nivel excedentar al lichiditatilor in conturi releva incapacitatea societatii de a-si gestiona lichiditatile.
Rata solvabilitatii , utila in informarea creditorilor bancari, indeosebi, arata ca firma nu utilizeaza credite in finantarea activitatii.
Rata autonomiei financiare globale inregistreaza valori mari, desi negativa pentru primii doi ani, este cu mult peste nivelul de 1,5 care ar reflecta un risc de insolvabilitate tot pentru anul 2014, deoarece nivelul datoriilor in finantarea activitatii este foarte redus.
3.8. RENTABILITATEA SC DASADI BUSINESS SRL
3.8.1.Tabloul SIG
Soldurile intermediare de gestiune sunt, de fapt, etape progresive în formarea rezultatului final. Calculul indicatorilor se realizează în cascadă pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + marja comercială) și încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exercițiului). Fiecare sold intermediar de gestiune reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta respectivă de acumulare.
-lei-
Pe total rezultat al exercițiului și pe elemente componente situația se prezintă astfel:
Cifra de afaceri netă este in creștere fata de anul 2012, anul constituirii societatii si într-un ritm mai accentuat în 2014 datorită creșterii accentuate a veniturilor din vanzarea marfurilor în această perioadă.
Grafic
Marja comercială este zero in 2012 si 2013 însă se constată ocrestere extrem de accentuată a marjei comerciale în 2014 datorată creșterii vanzarilor de mărfuri.
Producția exercițiului înregistrează o creștere accentuată în 2014 față de ceilalți ani, datorată deasemenea creșterii veniturilor din vanzarea de marfuri.
Grafic
Valoarea adăugată înregistrează creștere tot in anul 2014, evoluția sa fiind influențată de trendul evoluției marjei comerciale, deoarece aceasta din urmă are o pondere semnificativă în valoarea adăugată.
Grafic
Excedentul brut din exploatare urmeaza evoluția indicatorilor precedenți, reprezentând diferența dintre valoarea adăugată și impozitele, taxele și cheltuielile de personal.
Grafic
Se înregistrează o creștere a Rezultatului din exploatare, desi negativ, această evoluție se datorează creșterii cheltuielilor din exploatare într-un ritm mai accentuat decât costul bunurilor vândute și a cheltuielilor de cercetare, desfacere și generale administrative(veniturilor).
Grafic
Rezultatul curent se concretizează în pierdere pe toată perioada analizată, cu un ritm mai accentuat în 2013.
Rezultatul net al exercițiului se concretizează în pierdere pe toată perioada analizată, iar tendința de evoluție este asemănătoare cu cea a rezultatului curent al exercițiului.
3.8.2.Ratele de eficienta a activitatii societatii calculate pe baza SIG
%
Rata marjei comerciala este 0.00 % pentru primii doi ani si foarte mica in 2014 (2.27%), aceasta implica cheltuieli generale riguroase si deci recurgerea la forme de distribuire a marfurilor care permit reducerea costurilor privind personalul si economii asupra cheltuielilor de transport, stocare etc.
Desi rata marjei brute de exploatare, masoara nivelul rezultatului brut de exploatare independent de politica financiara, politica de investitii, de incidenta fiscalitatii si a elementelor exceptionale,fiind raportata la productia exercitiului este pozitiva si in crestere doar la nivelul anului 2014.
Ratele rentabilitatii rezultatelor exploatarii, curent si brut urmeaza tendinta rezultatului exercitiului, sunt negative dar in scaderea in 2014 fata de precedentii ani.
3.8.3.Evolutia rentabilitatii surselor de finantare si a activelor imobilizate
%
Indicator semnificativ in aprecierea performantelor economico–financiare ale societatii atit in cadrul diagnosticului intern cit si in analizele solicitate de partenerii externi, Rata rentabilitatii financiare a CP, este in scadere in perioada analizata, datorata incheierii rezultatului financiar cu pierdere, acelasi trend il are si Rata rentabilitatii financiare a Cpermanente.
Pentru a asigura reinnoirea activelor sale intr-o perioada cit mai scurta paralel cu o remunerare corespunzatoare a investitorilor,Rata a rentabilitatii economice (calculate in functie de rezultatul brut din exploatare si activele totale) valoarea de 25 % (intr-o economie de piata cu functiune normala).
CONCLUZII SI RECOMANDARI
Concluzii rezultate in urma diagnosticului societatii DASADI BUSINESS SRL
Per ansamblu putem aprecia că societatea deține un nivel excedentar al activelor de exploatare care depășește datoriile imediate de acoperit, situație ce poate avea în viitor repercusiuni în vederea obținerii de beneficii economice viitoare. Cauzele trebuie căutate în nivelul mult prea crescut al creanțelor în speță a creanțelor comerciale, pe fondul aplicării unei politici de credit comercial mult prea relaxate în scopul atragerii de noi segmente de clientelă sau fidelizarea segmentului deja existent.
Puncte tari constante:
În general se înregistrează performanțe slabe ale întregii activități
Situație critica a echilibrului financiar al societății, scaderea situației nete arată că activele au avut o dinamică mai mica decât datoriile totale
Puncte slabe constatate:
Valoare mare a creanțelor
Oportunități
Mărirea cotei de piață;
Expansiune pe piețele străine;
Obținerea de parteneriate cu mari societăți de profil interne sau străine;
Amenințări:
Agravarea blocajului financiar ce caracterizează sistemul economic din România;
Concurența străină.
Orice afacere are cel puțin trei obiective comerciale exprimate financiar: cifra de afaceri, marja sau profitul comercial și încasările. Maximizarea acestor obiective anuale este posibilă numai stabilind ordinea priorităților la nivelul fiecărui trimestru al anului, în funcție de specificul afacerii:
ordinea priorităților: cifra de afaceri, marja comercială, încasări.
ordinea priorităților: cifra de afaceri, încasări, marja comercială.
Cifra de afaceri reprezintă valoarea vânzărilor de bunuri și servicii specifice obiectului de activitate al firmei. Pentru maximizarea cifrei de afaceri, managerul afacerii are mai multe opțiuni alternative cu implicații financiare diferite:
Acordarea de discounturi pentru o anumită valoare minimă a vânzărilor
Rezultatul: creșterea vânzărilor.
Efecte secundare: reducerea marjei comerciale, creșterea încasărilor și a disponibilităților bănești.
Acordarea de credite comerciale pentru clienți (prin acordarea unor termene de plata)
Rezultatul: creșterea vânzărilor.
Efecte secundare: reducerea încasărilor, creșterea marjei comerciale.
Pentru maximizarea marjei comerciale, la nivelul firmei, se poate acționa în următoarele direcții:
Vânzarea preponderență a bunurilor cu marjă comercială mare
Rezultatul: creșterea marjei comerciale.
Efecte secundare: reducerea cifrei de afaceri (prin reducerea ofertei de bunuri spre vânzare) sau creșterea cifrei de afaceri, prin acordarea de credite comerciale clienților.
Revizuirea politicii de discounturi pe grupe de produse și pe categorii de clienți
Rezultatul: creșterea marjei comerciale.
Efecte secundare: reducerea cifrei de afaceri, diminuarea încasărilor.
Orice vânzare poate fi încasată la diverse termene: la livrare, în avans sau la o dată ulterioară livrării; încasarea se poate face integral sau în mai multe tranșe.
Pentru maximizarea încasărilor, se are în vedere:
Lansarea de oferte speciale, lichidări de stocuri, reducerea prețurilor;
Rezultatul: creșterea încasărilor;
Efecte secundare: creșterea cifrei de afaceri, reducerea marjei comerciale;
Revizuirea politicii de creditare comercială pe categorii de clienți (termene de încasare mai rapidă);
Rezultatul: creșterea încasărilor;
Efecte secundare: scăderea vânzărilor, diminuarea marjei comerciale.
Scurtă concluzie:
Situația financiară a societatii apare ca fiind una precara, cu dificultăți financiare. Pentru rezultate mai pertinente se impune aplicarea unor modele mai adaptate necesităților concrete ale economiei românești. În lipsa acestora, concluziile trebuie corelate și integrate în concluziile generate de analiza extensivă realizată în capitolele anterioare.
Propuneri
Adoptarea unor politici de marketing agresive prin reclame în revistele de specialitae și panotaj exterior
Reducerea costurilor fără a afecta calitatea produselor și în același timp creșterea prețurilor , dar numai în cazul în care este îmbunătățită calitatea produselor
Ceșterea valorii adăugate prin utilizarea extensivă și intensivă a muncii. Dacă întreprinderea reușește promovarea concomitentă a utilizării intensive și extensive a muncii atunci efectul nu poate fi decât benefic pentru rezultatele activității, unul dintre acestea fiind și valoarea adăugată.
Pentru creșterea producției exercițiului se impune a se acționa asupra componentelor care o formează, respectiv : producția vândută , producția stocată și producția de imobilizări. Fiecare din componentele care formează producția exercițiului este dependentă de alte elemente cum ar fi : randamentul activității, prețurile de pe piață (de vânzare și de achiziție) și structura producției.
Ceșterea rezultatului brut din exploatare prin
a).creșterea volumului de activitate, în principal pe seama producției vândute:
– utilizarea capacităților de producție disponibile;
– diversificarea activităților cu legătură sau fără legătură;
– dezvoltarea de noi produse pe noi piețe;
b) creșterea ratei valorii adăugate:
– modificarea structurii producției în sensul creșterii produselor pentru care valoarea nou creată este mai mare;
– externalizarea serviciilor și funcțiunilor necesare întreprinderii, dar care nu crează valoare (servicii auxiliare, de deservire, de administrație);
– utilizarea celor mai bune tehnologii și adecvarea nivelului calitativ al resurselor materiale cu cele tehnice în vederea creșterii randamentelor de utilizare;
La un nivel dat al capacităților de producției, cu cât gradul de valorificare pe piață a producției obținute se apropie mai mult de gardul de utilizare a capacităților de producție, capacitatea de comercializare a întreprinderii este mai ridicată și creează premise pentru un nivel sperat al profitabilității. Marja de profitabilitate a vânzărilor influențează în mod direct masa profitului din exploatare, nivelul acesteia fiind în directă corelație cu gradul de prelucrare al întreprinderii, cererea existentă pe piață și politica comercială promovată.
Pentru creșterea rentabilității economice se impune:
a). Creșterea marjelor de acumulare, prin :
– creșterea volumului fizic al producției care va permite scăderea marjei costurilor fixe pe produs și creșterea marjelor de profitabilitate;
– modificarea structurii producției în favoarea produselor cu marje de profitabilitate mai mari ;
– creșterea vânzărilor și reducerea cheltuielilor plătibile;
b). Creșterea vitezei de rotație a capitalului investit, prin :
– optimizarea structurii capitalului;
– materializarea capitalului în active să se facă într-o structură adecvată nevoilor de exploatare.
Dezvoltarea piețelor financiare și exigențele de comunicare financiară privind anticiparea performanțelor viitoare ale societatilor impuse de către investitori, necesită strategii performante.
BIBLIOGRAFIE
Voicu, V. C. Radulescu,I. Dobre Elaborarea strategiei de consolidare a unei intreprinderi agroalimentare,Editura………,Bucuresti,…………. (Biblioteca digitala A.S.E.)
M. Nanes Management strategic, Editura………..Bucuresti,……………
Vasile Deac, Constantin Bagu Strategia firmei, Editura………,Bucuresti,……..
Xx
Xx
Xx
Xx
Xx
Xx
Xx
***** Gazeta de agricultura
***** www.Cotidianul.ro
***** www.vinul.ro
***** Tribuna economica
***** www.mapam.ro
***** Prin lumea vinurilor
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Strategia de Consolidare a S.c. Dasadi Business S.r.l (ID: 146997)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.