Strada Spațiu DE Manifestare A Comportamentului Prosocial Antisocial

=== d2fd53e997a8fbe9e4d407390f8207d2426219fa_430850_1 ===

FACULTATEA

SPECIALIZAREA

STRADA-SPAȚIU DE MANIFESTARE A COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL/ANTISOCIAL

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

FACULTATEA

SPECIALIZAREA

STRADA-SPAȚIU DE MANIFESTARE A COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL/ANTISOCIAL

PROFESOR COORDONATOR ABSOLVENTĂ

2017

CUPRINS

Introducere

CAP. 1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND COMPORTAMENTUL

PROSOCIAL ȘI ANTISOCIAL…………………………………………………………………………………………1

1.1.Altruismul și comportamentul prosocial. Factori emoționali implicați în comportamentul prosocial …………………………………………………………………………………………………………………………1

1.1.1.Teoria ,,dezorganizării sociale ………………………………………………………………………………….5

1.1.2.Tulburările de caracter ale individului ………………………………………………………………………6

1.1.3.Afectivitatea și imactul comportamentului prosocial ………………………………………………….11

1.1.4.Cartierele dificile……………………………………………………………………………………………………13

1.1.5.Subculturile delincvente și grupurile de la marginea străzii ………………………………………..14

1.2.Agresivitatea și comportamentul antisocial. …………………………………………………………………15

1.2.1.Cauzele agresivității și comportamentului antisocial………………………………………………….16

1.2.2.Premize sociale ……………………………………………………………………………………………………..18

CAP. 2.STRADA –SIMBOLUL IMPREVIZIBILITĂȚII DE CARE FIECARE

DINTRE NOI NE TEMEM ,SPAȚIU DE MANIFESTARE A COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL/ANTISOCIAL…………………………………………………………………………………………. 25

2.1.Reacția socială împotriva comportamentelor prosociale/antisociale ………………………………..27

2.2.Factorii agravanți ai comportamentelor prosociale/antisociale în lumea contemporană ……. 28

2.2.1. Factorii favorizanți în viziunea O.N.U. …………………………………………………………………..29

2.2.3.Drama victimelor …………………………………………………………………………………………………..30

CAP.3.ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII………………………………………….33

3.1.Obiective………………………………………………………………………………………………………………… 33

3.1.1. Obiective generale ………………………………………………………………………………………………..33

3.1.2.Obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………………………..33

3.1.3.Obiectivele practice ……………………………………………………………………………………………….34

3.2.Ipoteza …………………………………………………………………………………………………………………….35

3.3.Metodele de cercetare ……………………………………………………………………………………………….36

3.4.Lotul de subiecți supuși cercetarii………………………………………………………………………………. 37

3.5.Desfășurarea cercetărrii……………………………………………………………………………………………. 37

CAP. 4.REZULTATE ȘI DISCUȚII……………………………………………………………………………….. 45

CONCLUZI…………………………………………………………………………………………………………………..55

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………………………………57

ANEXA 1 …………………………………………………………………………………………………………………….58

ANEXA 2 ……………………………………………………………………………………………………………………..59

INTRODUCERE

Peste tot în lume,statisticile arată creșteri importante ale comportamentului prosocial sau antisocial ,dar și marile eforturi pentru a-i face față.

Deși serviciile de poliție rămân în continuare esențiale pentru combaterea și prevenirea acestor comportamente ,cetățeni și comunitățile devin din ce în ce mai vizibile în domeniul atât de complex al ordinii sociale și al creșterii calității vieții.

Evoluții contemporane demonstrează pericolul comportamentului antisocial la nivelul străzii ,pentru dezvoltarea socială ,dreptul cetățenilor de a trăi în securitate ,și ca o consecință ,urgența elaborării unei strategii pe termen lung pentru a evita mersul spre o societate terorizată.

Traversăm o perioadă în care,la marile flageluri sociale cunoscute-corupția,sărăcia,șomajul,drogurile,alcoolismul-se adaugă manifestările prosociale sau antisociale la nivelul străzii precum și degradarea mediului urban precum și factorii subtili ca abuzurile ,discriminările,absența controlului sau promovarea violenței.

Toți acești factori se conjugă,desigur ,cu cei particulari unei țări sau unei regiuni amplificând mai mult sau mai puțin vulnerabilitatea socială și comportamentele antisociale întâlnite în stradă.

Grupurile care suferă cel mai mult din cauza comportamentelor antisociale ,la nivelul străzii ,rămân mereu aceleași:tinerii,vârstnicii,femeile,persoanele singure ,cei care trăiesc în cartiere marginalizate.

Deși riscurile imediate par urgente ,ameliorările de durată apar doar când sunt abordați factorii implicați indirect în apariția și menținerea comportamentelor prosociale sau antisociale la nivelul străzii:sărăcia,incultura,șomajul,lipsa perspectivei,etc.

Ca urmare,prevenirea comportamentelor prosociale sau antisociale ,la nivelul străzii devine un imperativ al acetei perioade pentru România ,în care obiectivele principale sunt ordinea socială,consolidarea mecanismelor de respectare și aplicare a legilor,formarea și solidarizarea publicului la acțiunile preventive,supravegherea și evaluarea riscurilor în spațiu.

De aceea ,în această lucrare ,propun un proiect ,o structură complexă a strategiei naționale de prevenire a comportamentelor prosociale sau antisociale ,la nivelul străzii ,centrată pe dezvoltarea socială,în care puterile publice au rolul principal în coordonarea programelor la nivel național,județean și local.

Prevenirea delincvenței ,la nivelul străzii ,cuprinde acțiuni colective necoercitive asupra cauzelor infracțiunilor pentru a le reduce probabilitatea sau gravitatea.

În ultimii ani,două modalități sunt mai utilizate:prima este prevenirea socială,care,apelând la educație,prin intermediul instituțiilor și specialiștilor,împiedică evoluția indivizilor spre inadaptare și antisocialitate.

A doua,prevenirea situațională,urmărește protejarea și bunurilor cu ajutorul polițiștilor și experților în domeniu care stabilesc măsuri eficace în teren,instruiesc cetățeni,instalează dispozitive.

În timp,doar prevenirea socială este într-adevăr eficace,deoarece acționează asupra tinerilor inadaptați în contextele sociale în care trăiesc:familie,școala,grup de prieteni ,cartier,localitate.

În acest sens ,acțiunile preventive au o dublă orientare:pe de o parte,spre factorii care anticipează o dezvoltare inadecvată a persoanei și familiei sale și ,pe de altă parte,spre comunitatea în care trăiesc aceștia.

Cu cât vulnerabilitatea socială a copiilor și părinților este mai mare ,cu atât riscul apariției și menținerii conduitelor antisociale este mai amplu.Când ești convins că nu ai valoare și nici viitor ,conduita morală devine un lux inutil….

Problematica actuală a prevenirii comportamentelor prosociale sau antisociale ,la nivelul străzii este complexă și impune clarificări teoretice ,investigații de teren și o bună comunicare cu lumea științifică din țară și străinătate.

Întreaga activitate are în centrul său o diversitate de programe pentru copii și familie,pentru școli și comunități, pentru victime ale străzii , pentru suporterii echipelor sportive , pentru minorități și imigranți ,dar și programe specializate în domeniul toxicomaniei ,corupției,crimei, mediului natural și construit.

Prevenirea comportamentelor prosociale sau antisociale ,la nivelul străzii este o problemă a tuturor și se realizează prin intermediul unor ample categorii de oameni,nebănuite la prima vedere :corpul profesoral din toate categoriile de școli ,arhitecți care trebuie să proiecteze imobile sau spații de locuit ușor de supravegheat activitatea stradală și care să încurajeze viața comunitară ,persoane care pot deveni victime ale străzii sau martori întămplători care asistă la scene conflictuale în stradă.

În general ,publicul larg crede că doar statul trebuie să reducă pericolele stradale și să vegheze la securitatea comunităților,mai ales când acestea sunt expuse la riscuri puțin evidente sau care nu depind de voința lor.

De aceea ,atunci când este abordată prevenirea comportamentelor prosociale sau antisociale ,la nivelul străzii ,este necesar un climat de încredere între reprezentanții statului ,experți ,public și presă .

=== d2fd53e997a8fbe9e4d407390f8207d2426219fa_430850_2 ===

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND COMPORTAMENTUL PROSOCIAL ȘI ANTISOCIAL

1.1.Altruismul și comportamentul prosocial. Factori emoționali implicați în comportamentul prosocial

Comportamentul prosocial deține un conținut care depășește cu mult înțelesul inițial behaviorist de totalitate a reacțiilor adaptative,obiectiv observabile ,ca răspuns la acțiunea unor stimuli din mediul social.

Marea varietate a accepțiunilor cu privire la devierile comportamentale este justificată,în parte,de faptul că asupra termenului de comportament nu s-a ajuns la un accord unanim din partea cercetătorilor.

Din punct de vedere psihologic ,manifestările exterioare de conduită apar ca o modalitate de acțiune tipic umană influențată de însușirile temperamentale ale personalitășii.

Educația nu poate fi răspunzătoare decât de greșelile care favorizează un asemenea fenomen regresiv și aceasta ,mai ales,în cazul când anumite elemente morbide cu influență negativă directă nu se dezvăluie în constituția individului.

Dat fiind caracterul multideterminat al comportamentului prosocial,activitatea profilactică sau preventivă presupune luarea unor măsuri de intervenție din partea factorilor sociali și socio-educaționali,care să înlăture cauzele și condițiile ce duc la adoptarea unor conduite delincvente.

Literatura de specialitate menționează faptul că comportamentul prosocial un fenomen tardiv,care apare în urma sumării un timp îndelungat a unor influențe traumatizante pe baza cronicizării deficienților de comportament și de caracter ale individului.(Gheorghe Florian – Prevenirea criminalității în societate – Teorie și Practică, Editura Oscar Print, pg.27, 2013)

Abordarea fenomenului de comportament prosocial a mecanismelor sale de producere și manifestare își justifică actualitatea și pertinența prin caracterul mai mult sau mai puțin intens al acestui fenomen ale cărui efecte negative nu pot fi negate sau subestimate de sociologi ,psihologi ,medici ,psihiatri ,juriști ,criminologi.

Ca fenomen social și antisocial , comportamentul prosocial se caracterizează ,totodată ,printr-o serie de trăsături și note specifice ,distincte pentru o societate sau alta ,care derivă atât din condițiile socioeconomic și cultural ale societății respective ,cât și din modalitatea de concepere ,sancționare și tratare a delictelor comise de indivizi.

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară comportamentele prosociale ale indivizilor,altele au o rază mai mare de generalizare,fiind valide în contexte sociale diferite.

Întrucât majoritatea studiilor și cercetărilor efectuate în diverse țări au demonstrat că aceeași structură socială și culturală poate genera atât comportamente normale ,cât și comportamente prosociale în rândul indivizilor se acceptă tot mai mult ideea conform căreia apariția manifestărilor antisocial nu poate fi înțeleasă și explicată în funcție de un singur factor ( societatea și individul),ci în funcție de un complex de factori aflați în interacțiune reciprocă.

Așa după cum s-a putut constata,în societate ,indivizii prezintă un tablou comportamental specific care constă ,de fapt,în obiectivarea unei structuri de personalitate dizarmonice,neechilibrate,cu o serie de componente serios afectate,cum sunt cele motivațional-afective; atitudinal-relaționale ,volitiv-caracteriale.

Imaturitatea afectivă și socială,rezistența căzută la frustrație,valoarea crescută a agresivității și ostilității sunt trăsături ce completează profilul psihcomportamental al indivizilor .

Asemenea caracteristici,deși pot fi dependente și de factori bio-constituționali ,ele se datoresc în mare măsură climatului socio-educaționale în care crește și se dezvoltă individul ,precum și modului de ,,întâlnire,, a sistemului educațional cu caracteristicile individuale.(Gheorghe Florian – Prevenirea Criminalității – Teorie și Practică, Editura Oscar Print, pg.28, 2013)

Nediferențierea mijloacelor și procedeelor de influențare educațională asupra indivizilor din același context educațional ( cum ar fi familia,de exemplu) și neadaptarea lor la ,, cerințele,, specifice ale acestora ,pot conduce la ,, eșecul,, total al acțiunilor educaționale și la apariția comportamentului prosocial.

Cauzele comportamentului prosocial sunt multiple și cu cât numărul celor care acționează convergent este mai mare ,cu atât,,șansele ,,apariției conduitei delincvente sunt mai mari.

Dacă în capul unei familii sunt prezente din plin agresivitatea și alcoolismul și promiscuitatea morală și sexuală,etc ,este foarte puțin probabil ca un copil crescut aici să nu cadă victimă a comportamentului prosocial.

Dacă lucrurile stau așa ,se pune, problema posibilităților depistării din timp a cauzelor ce acționează convergent în direcția comportamentului prosocial și ,în baza evaluării lor a posibilităților de anticipare,de predicție a acestui tip de conduită.(Bogdan.T,Op.cit.,pg.125)

În acest sens ,mai mulți autori au alcătuit drept instrumente așa-numitele,,tabele de predicție,,(S.și E.Glueck ,W.Kwaraceus ,etc).Acestea apar în calitate de instrumente sau mijloace de predicție științifică.În afara acestora există însă și mijloace de predicție empirică,care însă la ora actuală,nu ne mai pot satisface.(Glueck S,Glueck E.Unraveling Delinquency,Harvard University,Press ,Cambrige ,Mass ,1950).

,,Astfel ,dacă luăm în considerație doi parametrii și anume ,nivelul socio-economic al familiei (I) și atmosfera educațională și afectivă din familie (II),putem proceda următorul sistem de previziune:

a.În cazul în care atât condițiile economice oferite de familie ,cât și raporturile afective și educaționale din familie sunt pozitive,putem considera că apariția comportamentului prosocial este foarte puțin probabilă;

b.În cazul în care fie condițiile socio-economice ,fie cele afectiv-educaționale din familie tind a fi negative ,cel de al doilea parametru fiind pozitiv,apariția comportamentului prosocial este posibil ,deoarece deschide poarta acțiunii unor eventuale influențe externe nocive ;

c. În cazul în care cei doi parametrii prezintă valori negative,alunecarea individului înspre comportament prosocial este foarte probabilă,deci îl putem considera ca fiind un pericol moral.

Instrumentele de predicție științifică a delincvenței au fost elaborate în S.U.A și în Anglia.Cel mai cunoscut ( dar și cel mai controversat) este cel propus de soții Sheldon și Eleonor Glueck (1950).

Studiul reprezintă,în principal, o comparație detaliată a 500 de delincvenți într-o instituție corecțională și 500 de nedelincvenți,potriviți ca vârstă,inteligență generală,origine etnică și rezidența în vecinătăți,neprivilegiate.

Considerând comportamentul prosocial ca fiind alcătuit atât din ,,elemente care intră în joc în momentul comiterii faptei ,,(circumstanțele și împrejurările socioeconomic și culturale),cât și de ,, elementele care au influențat anterior viața individului delincvent ,,( așa- numita anamneză socială),sociologul și criminologul American E.R.Sutherland elaborează o teorie,,genetică,, a acestui comportament,denumit a ,, asocierilor diferențiale,, ,ale cărei principii și ipoteze sunt expuse în celebra lucrare ,,Principles of Criminology,, .

Teoria lui Sutherland pleacă de la premisa că în viața socială indivizii,atât cei adulți ,cât și cei tineri se confruntă cu modele pozitive (conformiste) și negative (neconformiste) de comportament și conduite,care nu se transmit nici pe cale ereditară ,nici nu se imită ,ci se ,, învață,, în cadrul proceselor de comunicare și relaționare socială dintre indivizi și grupuri diverse.

Această,,comunicare poate fi atât verbală cât și comportamentală ,transmisă prin,,exemplu ,, altor personae cu care se vine în contact direct .Procesul de ,,învățare,, a comportamentului prosocial nu este însă liniar ,ci include mai multe trăsături și moment în desfășurarea sa.

Mai întâi ,indivizii,aflându-se în contact unii cu alții ,încep să-și orienteze mobilurile ,scopurile și atitudinile în funcție de interpretările favorabile sau nefavorabile pe care le acordă regulilor și dispozițiilor legale .

Este deci posibil ca în anumite grupuri sociale să predomine acele persoane pentru care , în mod variabil ,dispozițiile legale reprezintă reguli de necontestat ,datorită internalizării și acceptării prohibițiilor și restricțiilor sociale .În schimb ,în alte grupuri predomină indivizii care înclină spre violarea acelorași dispoziții legale. (Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea ,Tudorel Butoi-Psihologie Judiciară,2012,pg.134)

În consecință atașarea sau asocierea unui individ la unul sau altul dintre cele două grupuri-conformiste (nondelincvente) sau nonconformist (delincvente)-reprezintă momentul cel mai important de care depinde evoluția ulterioară a carierei individului.

Astfel , acei indivizi care se vor ,,asocia,, ( de unde și denumirea de ,, asociere diferențiată,,) grupurilor care respectă regulile legale,nevenind în contact cu modele criminale ,se vor adapta mai ușor în societatea bazată pe consens ,evitând parcurgerea unui comportament prosocial.

Indivizii care devin delincvenți sunt confruntați mai mult cu modele criminale aparținând acelor grupuri care nu acceptă ,nu recunosc sau nu respectă normele legale. ( Sorin N.Rădulescu Dan Banciu –Introducere în sociologia delicvenței , pg.66)

1.1.1.Teoria ,,dezorganizării sociale

O tentativă mai consistentă de interpretare sociologică a comportamentului prosocial aparține așa-numitei Școli de la Chicago ,care, se confruntată cu ,,explozia,, de criminalitate apărută în societatea americană interbelică ,a avansat un set de ipoteze și paradigme care încearcă să surprindă influența proceselor de schimbare și dezvoltare ,mai exact,a efectelor secundare negative declanșate de acestea asupra fenomenului de comportament prosocial la nivelul străzii.( Sorin M.Rădulescu ,Dan Banciu-Introducere în sociologia delicvenței,Editura Medicală,București,2004,pg.176)

Conform acestei orientări ,geneza și dinamica comportamentului prosocial sunt determinate sensibil de marile depresiuni sau crize sociale și economice ,de fenomenele de urbanizare și exod rural .

Rata comportamentelor prosociale este mai ridicată în ariile și zonele caracterizate prin deteriorarea fizică ,declin de populație ,dezintegrare culturală ,ceea ce împiedică exercitarea adecvată a controlului social al comunității ,generând fenomene de ,, dezorganizare socială ,, , marginalizare ,devianță.(Sorin M.Rădulescu ,Dan Banciu-Introducere în sociologia delicvenței,Editura Medicală,București,2004,pg.144)

Teoria ,,dezorganizarii sociale,, consideră că factorul determinant în mecanismul cauzal al comportamentului prosocial îl reprezintă scăderea funcțiilor de socializare și control exercitate de comunitate și vecinătate,destabilizarea ordinii sociale și a coeziunii grupurilor eterogenității populației și varietății normelor de conduită ,ca și multiplicării fenomenelor aculturative în cadrul orașului .

În consecință cauzele ,,primare,, ale comportamentului prosocial rezidă în interiorul comunității urbane care ,datorită aglomerării de populație ,a diversificării spațiilor și serviciilor comerciale și sociale ,devine prin ea însăși o sursă potențială criminogenă ,prin ,,atragerea ,, și ,,ispitirea ,, unor tineri de a comite acte și de delicate penale.

1.1.2.Tulburările de caracter ale individului

Caracterul,în calitatea lui de nucleu al personalității ,se formează și se dezvoltă în ontogeneză ,fiind de aceea puternic dependent de ansamblul de condiții și împrejurări în care trăiește individul uman în mod nemijlocit ,precum și de ansamblul de factori de ordin socio- cultural,luat într-un sens mai larg ,care influențează și modelează procesul dezvoltării ontogenetice.

El cuprinde un ansamblu sau un complex, de însușiri relative stabile și constant ale individului uman ,care asigură caracterului o anumită,,formă,, sau ,, coloratură,, specifică, cu puternice accente de unicitate și irepetabilitate .

Gradul înalt de complexitate al caracterului ca formațiune de personalitate este redat de multitudinea încercărilor de a preciza principalele coordonate de definiție ale acestei noțiuni.( Ion Oancea -Probleme de criminologie, Editura ALL, București, 2000,pg.198)

Trăsăturile caracteriale îndeplinesc ,la nivelul personalității ,în special funcții de reglare a caracterului ,determinând în general un mod constant de manifestare, chiar dacă în anumite situații ,caracterul individului poate suferi ,,abateri,, mai mari sau mai mici de la modelul comportamental ,,etalon,, al individului respectiv.

Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ,trăsăturile caracteristice prezentându-se în cupluri polare (pozitiv-negativ).Cercetările efectuate asupra individului au scos în evidență faptul că acesta se caracterizează printr-un nivel de imaturitate caracteriologică ,care se manifestă prin următoarele:

-autocontrol insuficient;

-impulsivitate și agresivitate;

-subestimarea greșelilor și a actelor disociale sau antisocial comise;indolență ,indiferență și dispreț față de muncă;

-opoziție și respingere a normelor sociale –juridice și morale;tendințe egocentrice;

exacerbarea unor motive personale egoiste a unor trebuințe și tendințe înguste ,de nivel redus;

-absența sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare ,de ordin social și a sentimentelor etico morale;

-dorința unei vieți ,,ușoare,, ,fără muncă.

Influența socială ,la nivelul străzii,cuprinde o serie de direcții și de perspective teoretice ,care încearcă să completeze punctul de vedere mai limitat punând în dependență tendința spre delincvență nu atât de caracteristicile climatului familial,cât mai ales de cele ale din mediului social și cultural.

Din acest punct de vedere,mai mult decât o formă de inadaptare la mediu, comportamentul prosocial este o formă de exprimare a conflictului individului cu valorile societății în ansamblul ei.

Plasat într-un mediu social defavorizant,individul tinde să aspire la moduri de viață și scopuri superioare clasei sociale sau grupului social din care face parte,dar este privat ,în mod sistematic ,de mijloacele legitime care i-ar da posibilitatea să le realizeze.

Comportamentul prosocial reprezintă,în consecință ,un mijloc ilegitim și illicit ,o formă de protest contra inegalităților între clase în ceea ce privește puterea,bogăția ,prestigiul și securitatea existenței.

Acest fenomen este amplificat,totodată ,de tendința asocierii indivizilor și în ,,subculturii delincvente ,, (așa –numitele ,,bande de la marginea străzii) care oferă acestuia atât un sentiment de solidaritate cu cei defavorizați ca și el ,cât și o identificare în numele căreia își poaste procura o serie de satisfacții hedoniste immediate și se poate revolta contra sistemului social inechitabil.( Ion Oancea -Probleme de criminologie, Editura ALL, București, 2000,pg.199)

Deoarece integrarea lor adecvată în societate este compromisă prin incapacitatea și imposibilitatea de a-și juca rolurile sociale pe care le doresc, indivizii se unesc în grupuri antisociale în care există posibilitatea desfășurării unor veritabile relații între roluri dorite .

Respectarea normelor grupului,contrare celor ale societății,dobândește o importanță fundamentală deoarece participarea în cadrul său permite instaurarea unui process de integrare care oferă sentimentul identității și al responsabilității ,orientându-i pe membrii spre atingerea obiectivelor la care aspiră prin mijloace nepermise.

Subcultura grupului influențează,deci,apariția unor procese de educație și adaptare (socializare negativă,integrare social negativă,etc) contrare celor promovate de societatea adulților.

Dintre alte direcții de abordare,mai specific pentru orientarea sociologică ,trebuie menționată perspectiva teoretică a ,,dezorganizării sociale,, ,care presupune în dependență a comportamentului prosocial de o serie de schimbări și conflicte sociale care însoțesc procesele modernizării (industrializare ,urbanizare,migrație).

Aceste procese implică,pe lângă schimbări profunde în structura socială,economică și culturală,o serie de modificări în conduită ,lărgind sfera libertății și a autonomiei personale,eliberând individuul de vechile legături familiale tradiționale,ca și de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare.

Ca urmare ,asimilarea unor noi exigențe normative generează o contradicție fundamentală între identitatea culturală moștenită prin socializarea comunitară tradițională și valorile spirituale ale noului mod de viață urban.

Această contradicție generează,la rândul ei,multiple comportamente hibride ,acculturate și deviante ,favorizând apariția unor multiple manifestări cu caracter antisocial.

În raport cu această perspectivă teoretică, comportamentul prosocial este considerat,în mod esențial ,ca un fenomen urban ,având ca premisă conflictele culturale și sociale generate de procesele de dezvoltare socială.

O altă direcție particulară a orientării etiologice cu caracter sociologic este circumscrisă concepției teoretice asupra acestui fenomen.

Definirea sa ca individ cu un comportament prosocial de către aceste instituții de control social îl obligă să accepte o,,etichetă ,, pe care o va interioriza în imaginea despre sine și se va comporta în conformitate cu ea.Unii autori merg până acolo încât ajung să considere chiar că fenomenul de comportament prosocial,în ansamblul său,este amplificat în mod artificial de către organele cu rol preventiv.

Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul infracțional poate fi prevenit și controlat, nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra comportamentului prosocial.

Reacția socială intervine atât ante-factum, prin programe și măsuri de prevenire, cât și post-factum, prin înfăptuirea justiției, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a indivizilor.

Includerea reacției sociale în studierea comportamentului prosocial adecvat a acestuia la realitatea fenomenului infracțional și la tendințele sale evolutive este benefică.

Sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituționalizat al politicii penale, cât și persoanelor în acțiunea concretă de prevenire și combatere a comportamentului prosocial.

În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al comportamentului prosocial, integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.

Interconexiunile și interacțiunile dintre aceste elemente, precum și dintre fenomenul infracțional ca sistem și sistemul social global, constituie obiective importante ale studiului comportamentului prosocial orientat spre identificarea cauzelor .

De aici concluzia că includerea cauzalității în obiectul comportamentului prosocial ar reprezenta o repetare nejustificată.

În aceeași manieră, problematica reacției sociale constituie obiectul de studiu al comportamentului prosocial în măsura în care schimbarea socială accelerată determină rămânerea în urmă a sistemului de apărare antiinfracțională, după cum elaborarea unei politici penale adecvate de prevenire și control a a acestui fenomen constituie unul din scopurile științei.

Comportamentul prosocial în societatea contemporană a fost și continuă să fie analizat în mod diferențiat de la un individ la altul fiind elaborate numeroase măsuri, orientări, teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări cu caracter violent și agresiv (Raymond Boudon-– Tratat de sociologie, Editura Elli, București, 2011 ,pg.224)

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară un delict, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite.

Deoarece fenomenul de comportament prosocial în societatea contemporană are o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față, există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.

Din acest set de paradigme și teorii voi enumera succint pe cele reprezentative: teorii care supralicitează importanța cauzelor individuale, psihologice, considerând că manifestările care duc la comportament prosocial rezidă în comportamentul individual.

Întemeindu-se pe constatarea că unii indivizi se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că delictele sacncționate penal sunt comise, cu predilecție, neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.

O bună înțelegere a mecanismelor în ceea ce privește comportamentul prosocial o găsim și la David P.Farrington, care, integrând teoriile dezvoltării și cele situaționale, consideră că actul cîn sine l omportamentului prosocial este rezultatul final al unui proces cu patru faze :•Energizarea; •Direcționarea;•Inhibarea;•Decizia.( Raymond Boudon-– Tratat de sociologie, Editura Elli, București, 2011 ,pg.224-225)

În prima fază, cea de energizare, individul dorește bunuri materiale, un statut privilegiat printre cei apropiați și satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitația).La acești factori, care acționează pe termen lung, se pot adăuga unii pe termen scurt precum plictiseala, frustrarea, furia sau consumul de alcool.

A doua fază, de direcționare spre infracțiune, este dominată de factori negativi, familie săracă, educație inadecvată, inteligență scăzută, mediu intelectual nestimulator, eșec școlar, dificultăți în găsirea unui loc de muncă – și ca urmare, individual poate alege metode antisociale de rezolvare a problemelor sale .

În faza a treia, de inhibare, pot apare elemente care să blocheze apariția conduitelor, supravegherea de către părinți, relații afectuoase cu cei din jur, dezacordul celor apropiați pentru proiectele sale infracționale, pierderi majore scontate în cazul comiterii unui delict.

Dacă acești factori nu sunt suficient de puternici, apare faza a patra, de luare a deciziei de trecere la act, care va fi condiționată, la rândul ei, de calitatea ocaziilor întâlnite, de percepția costurilor și beneficiilor, de absența stigmatizării și de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite.

1.1.3.Afectivitatea și imactul comportamentului prosocial

Afectivitatea joacă un rol deosebit de important în viața și activitatea individului uman și orice abatere de la normal creează probleme ,uneori destul de serioase ,pe linie adaptativă.

În ceea ce-i privește pe indivizii ce comit infracșiuni după cum afrmă majoritatea cercetătorilor,se pare că aceștia se caracterizează fie printr-un nivel insuficient de maturitate afectivă ,fie prin diferite stări de dereglare a afectivității. (Preda V-Op.cit.pg.26-37)

Insuficienta maturizare afectivă se caracterizează prin:

-lipsa unei autonomii afective ,ceea ce duce la creșterea sugestibilității;

-insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv ,legat de insuficienta cunoaștere și capacitate de stăpânire a reactivității emoționale ;

– slaba dezvoltare a emoțiilor și sentimentelor superioare ,îndeosebi a celor morale.

Asemenea caracteristici psihocomportamentale conduc la lipsa unei capacități de autoevaluare și de evaluare adecvată ,la lipsa obiectivității față de sine și față de alții.

Încă din 1936 ,A.M.Durea ,în urma examinării a 316 delincvenți ( folosind testele de interese și aptitudini Pressey) a ajuns la concluzia că aceștia prezintă o întârziere a maturității afective de cca 2 ani față de nedelincvenții de aceeași vârstă.

În categoria stărilor de dereglare a afectivității sunt incluse :

-stările de frustrație afectivă și sentimentele de frustrație ,conflicte afective ;

-instabilitatea ( labilitatea) afectivă;

-ambivalența afectivă

-indiferența afectivă

-absența emoțiilor și a înclinațiilor altruiste și simpatetice .

Datorită nivelulului crescut al egocentrismului (și al egoismului) și ,totodată ,datorită existenței unui nivel scăzut al toleranței la frustrație ,formularea și atingerea unor obiective acționale se face prin apelul la mijloace ilegale.

Studiind diferite categorii de infractori sub aspectul particularităților psihologice ,T Bogdan arată că una din cele mai frecvente caracteristici psihice ale delincvenților este instabilitatea emotiv-acțională .

Instabilitatea emotiv-activă a delincventului este diferită de stabilitatea emotiv-activă a omului obișnuit.La acestea din urmă ,reacțiile emotiv-active ,sunt relative stabile ,în sensul că aceste reacții sunt rezultante determinate în parte de ambianță și în parte de sistemul de valori etico-sociale .

,,Stabilitatea ,, omului normal (nedelincvent) se realizează prin:durata reacțiilor sale reglate voit și conștient;lipsa de oscilații excesive;constanța acestor reacții care rămân,calitativ și cantitativ,relative identite în raport cu stimuli declanșatori .

În contrast cu aceștia,datorită experienței negative ,a educației deficiente ,a deprinderilor și practicilor antisocial ,delincventul se prezintă ca:un instabil emotive-activ ,un element care în reacțiile lui trădează discontinuitate ,salturi nemotivate de la o extremă la alta ,inconstant în reacții față de stimuli ,inconstanță de origine endogenă specifică.

Spre deosebire de alte caracteristici ,instabilitatea emotiv-acțională apare ca,, o trăsătură emoțională a personalități deformate a delincventului adult sau minor ,ea fiind o latură unde traumatizarea personalității se evidențiează mai bine decât pe planul componentei ei cognitive.

Instabilitatea emotivă ,la rândul ei ,se asociează destul de frecvent cu agresivitatea ,ducând la scăderea pragului delincvențial și la săvârșirea unor infracțiuni prin acte de violență .

T. Bogdan precizează că fenomenul de agresivitate rezidă în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan acțional sau verbal,care obișnuit ,dar nu în mod necesar , constituie o reacție disproporționată la o opoziție reală sau imaginară.

1.1.4.Cartierele dificile

Poliția are întotdeauna un rol paciicator deoarece salvează disoluția social și se interpune între beligeranți dar și pentru că are autoritatea și forța să intervină.Poliția încearcă să împiedice gesturile ireparabile ,să separe persoanele aflate într-o situație conflictuală din care nu pot ieși.

,,Din telefoanele primate într-un an la poliție – afirmă profesorul M Cusson-23 % se referă la aspect care țin de liniștea și ordinea publică petrecute la nivelul străzii (3,2 % amenințare,2,8 % violență,,1,3 % încăierare ,6,1 % conflicte ,2,2 % expulzare -2,2 % tulburarea liniștii-1,7 %,persoane înarmate -0,3 % ,gălăgie -4,9 %)

Intervenția poliției și a cetățenilor din comunitate pentru scăderea actelor de incivilitate și a delictelor minore ,petrecute în stradă , are ca rezultat diminuarea în viitor a infracțiunilor grave.

Cu toate acestea ,s-a constat că deseori polițiștii consider că doar represiunea le adduce prestigiu iar acțiunile de prevenire nu sunt o adevărată poliție.Polițistul are un rol major în descurajarea infractorilor ,în asigurarea liniștii și siguranței cetățenilor ,atunci când aceștia se află în stradă.

În multe orașe există cartiere cu locuitori săraci,cu mulți șomeri,cu numeroase familii monoparentale,cu persoane care au acumulat multiple eșecuri.Acestea pot constitui explicația pentru frecventele acte infracționale necivilizate (incivilități) petrecute în stradă.

Mai ales tinerii consider excitant să atace simbolurile ordinii publice-polițiștii,pompierii ,șoferiii de autobuze,bancomate,vitrine,pentru a protesta împotriva justiției.

În aceste condiții,comercianții și micii înteprinzători părăsesc zona,evoluțiile negative se amplifică iar infracțiunile făcute în stradă iradiează. (Durnescu Ioan – Tratat de asistență socială , Editura Polirom, București, 2010,pg.119)

Analiza acestor situații a arătat că pentru delincvenți,anumite străzi din oraș pot avea trei funcții:

a.teren de vânătoare a victimelor acolo unde iluminatul este slab ,agenții de pază sunt puțini iar terenurile virane și casele părăsite se află la tot pasul.

b.refugiul din fața polițieiu

c.loc de traffic pentru obiecte furate,arme , droguri,prostituție.

Aceste lucruri și modul cum se poate interveniu efficient,vor fi mai bine înțelese din descrierea unui experiment realizat în 1990 în Jersey City.

În acest oraș au fost identificate 12 zone în care violența în stradă era crescută.De asemenea ,s-a considerat că în spatele unor apeluri adresate poliției se pot ascunde problem ce pot fi grupate pe tipuri de incidente.

S-au analizat statisticile privind aceste cartiere și s-a discutat cu membrii comunităților soluțiile posibile.S-a considerat că operațiunile ulterioare ale poliției vor avea success dacă problemele vor fi bine definite și localizate .

Intervențiile cele mai frecvente ale poliției , la nivelul străzii , constau în :

●eliminarea urmelor de incivilitate:spălarea urmelor de graffiti,curățenie pe trotuare în fața magazinelor,ridicarea gunoaielor;

●reprimarea incivilității:dispersarea grupurilor de vagabonzi,reținerea dealerilor și a clienților lor, patrulare;

●prevenirea situațională:iluminat,împrejmuirea terenurilor virane,inspectarea caselor părăsite,instalarea de camera de luat vederi în immobile ,difuzarea informațiilor despre prevenire;

●represiunea infracțiunilor cu violență și intensificarea anchetelor privind furturile calificate.

Efectele acestor măsuri au fost comparate cu evoluțiile din alte cartiere unde nu s-a putut interveni în același mod.S-a constat astfel , că la nivelul străzii , infracțiunile și incivilizațiile.

1.1.5.Subculturile delincvente și grupurile de la marginea străzii

Principalii reprezentanți ai acestei orientări consideră că subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale.

Aceste subculturi apar ca o reacție de protest față de normele și valorile societății,grupând indivizi care au sentimental că le sunt blocate posibilitățile și mijloacele de acces pre valorile și bunurile sociale.

Din acest motiv, orice subcultură include un set de valori și norme diferite de cel al societății ,uneori fiind chiar în contradicție cu sistemul de valori dominante .

Atunci când indivizii aparținând unor asemenea subculturi utilizează modalități și mijloace ilegitime și antisociale pentru a-și realize nevoile și scopurile ,ne aflăm în fața unor ,, subculturi delincvente ,, .

În cadrul acestor subculturi există un sistem de valori și norme,standard și reguli de conduită,în funcție de care sunt exercitate rolurile membrilor și sunt apreciate performanțe.

Normele reprezintă,de fapt, standard sau etaloane în funcție de care conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ.

Ele impun sau interzic săvârșirea anumitor acțiuni ,fiind elaborate într-o formă generală și impersonală ,stabilind în ce măsură un individ poate să îndeplinească sau nu un anumit rol în funcție de poziția sa socială.

Teoreticienii ,,etichetării sociale,, concep comportamentele antisociale la nivelul străzii ca tip special de ,,reacție socială,, de apărare din partea societății sau a anumitor grupuri,natura și intensitatea acestei reacții depinzând de o serie de factori ,cum ar fi puterea ,clasa privilegiată ,bogăția,etc.

De multe ori cei care dețin puterea sau bogăția ,făcând parte din categoriile privilegiate social ,au tendința de a ,, eticheta,, ca deviante actele nonconformist ale unor indivizi proveniți din clasele de jos au mijlocii ale societății ,care ,la rândul lor ,fie că accept eticheta ,comportându-se în conformitate cu ea ,fie că o resping ,adoptă noi conduite.

Identificând existența unor tipuri și niveluri diferite de socializare,Cohen evidențiează faptul că în familiile cu copiii asimilează,prin intermediul părinților,modele de valori și norme omogene și coerente, în timp ce prin socializarea făcută de școală această omogenitate dispare .

În consecință ,sistemul de valori prin care sunt appreciate performanțele tinerilor din școală aparține claselor privilegiate sau care dețin puterea .Din acest motiv ,supuși presiunii celor două forme de socializare-familială și școlară –copiii aparținând claselor defavorizante reacționează într-un mod asemănător nevrozei ,prin exteriorizarea frustrării și asocierea în bande sau ,,subculture,, delincvente .

În felul acesta ,,subcultura ,, delincventă apare ca o reacție față de valorile și normele clasei privilegiate ,banda de tineri delincvenți adoptând o conduit și un comportament conforme cu standardele,,subculturii,, din care fac parte.

Din acest motiv ,supuși presiunii celor două forme de socializare- familială și școlară- tinerii aparținând claselor defavorizate reacționează într-un mod asemănător nevrozei ,prin exteriorizarea frustrării și asocierea în bande sau ,,subculturi,, cu comportamente antisociale.

În felul acesta , ,,subcultura,, delincventă și comportametul antisocial apare ca o reacție față de valorile și normele clasei privilegiate ,banda de tineri delincvenți adoptând o conduită și un comportament antisocial conforme cu standardele ,,subculturii ,, din care fac parte.

Preluând aceste idei ,alți autori,între care F.M.Thrasher , consideră că ,comportamentele prosociale/antisociale au ca sorginte constituirea unor grupuri de tineri în bande organizate și structurate ,care reprezintă în esență un ,,mod de supraviețuire,, și de adaptare a celor marginalizați și frustrați în raport cu modelul normativ și valoric al celor privilegiați.( Durnescu Ioan – Tratat de asistență socială , Editura Polirom, București, 2010,pg.122)

1.2.Agresivitatea și comportamentul antisocial

1.2.1.Cauzele agresivității și comportamentului antisocial

Cauzele agresivității și comportamentului antisocial pot fi generale și specifice :

Astfel spus , cauzele generale sunt :

•Mediul și controlul factorilor de decizie;

•Influențele existente prin intermediul infracțional în care individul este atras;

•Dezacordul și dizarmonia între ceilalți indivizi

Cauzele specifice ale agresivității și comportamentului antisocial pot fi :

•Carențele educative;

•Implicarea în diferite acțiuni violente și impactul pe care îl are anturajul din care face parte individul;

•Mediile de proveniență ;

•Cauze de natură socială ;

În consecință,o explicație științifică sau o teorie unică trebuie să ordoneneze și să ierarhize diferitele variabiale ale fenomenului de agresivitate și comportament antisocial,stabilind o serie de corelații semnificative și sintetizând raporturile dintre variațiile cunoscute ale valorilor unei variabile și variațiile cunoscute ale valorilor unei alte variabile.

Criticând încercările de a analiza diferitele elemente componente ale fenomenului ce caracterizează agresivitatea și comportamentul antisocial în mediul stradal prin identificarea cauzelor cu condițiile,A Cohen consideră că ele se datorează unei prejudecăți conform căreia anumiți factori au trăsături intrinsece patogene sau dactilogene ,astfel încât cele mai multe rezultate rele (,agresivitate ,marginalizare de către ceilalți indivizi) nu pot avea decât antecedente rele.Din acest motiv,el consideră perspectiva agresivă mai degrabă ca o combinație de circumstanțe,demonstrând că rareori acestea reunesc condițiile generale solicitate de teorie.

Un factor care nu trebuie ignorat în abordarea agresivității și comportamentului antisocial este însăși legislația cu privire la indivizii aflați în stradă,care,departe de a interveni numai ca variabilă adițională ,poate determina modificarea unor raporturi și comportamente și influența reacția socială față de diferite abateri și încălcări comise deaceștia.

În consecință,unii autori consideră că punctul de plecare în abordarea agresivității și comportamentului antisocial comise în stradă trebuie să-l constituie procesul de elaborare a legilor și normelor,de încălcare a acestora și reacția socială față de diferitele abateri și delicte comise de indivizii.

De aici,preocuparea reprezentanților etnometodologiei și al interacționismului simbolic (H.Becker,L.Rainwater,Astrauss,E Goffman) de a analiza agresivitatea și comportamentul antisocial din stradă în corelație cu procesele de acțiune și reacție de răspuns și contrarăspuns care generează comportamentul individului și imaginea despre sine.

Acest din urmă concept capătă o pondere deosebită în analiză,deoarece transformarea identității este considerată în dinamica ei continuă ca un proces de devenire,generator de situații conflictuale,deosebite. (Gheorghe Florian,275,2013)

Ca atare ,dramatizarea răului (prin relevarea momentului apariției comportamentului antisocial și agresiv) ca și etichetarea unui individ capătă o importanță deosebită asupra evoluției identității acestuia, agresivitatea este un atribut care reflectă ceea ce fac alții în egală măsură cu ceea ce face individul însuși.

Agresivitatea și comportamentul antisocial din stradă reprezintă relația procesuală între indivizii care se angajează în anumite tipuri de comportamente soldate cu violență și autoritățile care evaluează,definesc și sancționează aceste comportamente;în consecință,un comportament antisocial și agresiv este acela pe care indivizii și grupurile din care fac parte îl etichetează ca atare.

În pofida diferențelor de opinie și puncte de vedere,aceste orientări au adus o contribuție incontestabilă la studiul agresivității și comportamentului antisocial în mediul stradal,înlocuind explicațiile monocauzale cu explicațiile multicauzale,care au permis o mai bună cunoaștere a factorilor și a mecanismelor generatoare a acestor fapte.

Semnalând zonele critice ale problemelor care vizează direct agresivitatea și comportamentul antisocial din mediul stradal și identificând aspecte contradictorii ale sistemului bazat pe ordine și armonie ,aceste perspective au evidențiat,totodată,importanța soluționării pe cale amiabială a acestui fenomen în rândul indivizilor . (Durnescu Ioan,242,2011)

1.2.2.Premize sociale

În lumea modernă s-a produs o schimbare deosebită în modul de a defini agresiunea și comportamentul antisocial ca fiind orice comportament perceput de către victime ca fiind deliberat dăunător fizic sau psihic.

Desigur,elementul fundamental rămâne intenția de a face rău și nu efectul în sine.În mediul stradal ,din cauza frustrărilor masive,a umilințelor frecvente și a sentimentului copleșitor de neputință pe care le resimt majoritatea indivizilor,situațiile în care ei se consideră victimele unor agresiuni venite din partea ,sunt numeroase.

Este drept că nu poate fi ignorată existența unor indivizi care urmăresc în mod constant să-i intimideze pe ceilalți,care percep oamenii din jurul lor ca instrumente de manipulate și care trebuie să le aducă beneficii,al căror stil relațional a fost întotdeauna centrat pe impunerea voinței cu forța și tendința de a domina prin orice mijloace.

Individul cu asemenea particularități va găsi în jurul său doar surse de ostilitate și,ca urmare,va dezvolta argument care să-I justifice agresivitatea și comportamentul antisocial (Un om care este supărat își aude doar propia-i voce-Mahatama Ghandi).

În aceste condiții devine evident rolul major al societății în controlul actelor de agresiune care apar mai ales întreindivizi cu un comportament antisocial,deseori imprevizibili și de intensitate paroxistică.

Este întemeiată opinia lui Knud Larsen atunci când afirmă că ,,agresivitatea și comportamentul antisocial sunt în funcție de nivelul de frustrare,de riscul de represalii și de sprijinul colectiv.Ele nu se produc când nivelul frustrării este redus,când riscul represaliilor este ridicat și când sprijinul grupului este slab. Evaluarea riscului reprezintă un proces formal prin care se face identificarea unei persoane care ar putea să provoace vătămări,în ce condiții și cui. Riscul este dinamic și trebuie reconsiderat continuu…evaluarea riscului va fi inevitabil un process imprecis,,.(Gheorghe Florian,175,2012)

Punând accentul asupra pe dezorganizarea socială, specialiștii în domeniu înteprind multiple monografii și anchete care încearcă să pună în evidență starea de izolare și marginalizare în care se găsesc indivizii.

Așa cum fiecare cultură utilizează un anumit tip de limbaj, cel specific culturii stradale este un argou specific. În sens larg, argoul stradal poate fi definit ca limbajul grupurilor marginale ale societății sau ca o formă de protest lingvistic în fața autorităților totalitare.

Argoul stradal este construit în strânsă legătură cu evoluția argoului societății libere, din care se inspiră și pe care îl dezvoltă.

Un comportament agresiv și antisocial poate fi considerat ca violent sau chiar criminal din punct de vedere al legii și al dreptului,dar va apare imediat o dificultate majoră.

Ceea ce caracterizează actul agresiv ,în sine, este faptul că el nu a cedat nici unei norme ,că nu a recunoscut importanța nici a celor morale,nici a celor juridice

Dacă justiția înseamnă doar aplicarea legilor și pedepselor,ea va fi forțată să trateze inadaptații într-o manieră inumană.

Spicuind din literatura de specialitate ,trebuie menționat faptul că dintotdeauna strada a reprezentat un pas înainte pe calea umanizării executării comportamentelor antisociale.

Sistem suport al mediului social, strada este în același timp o frontieră a civilizației,dar în contextul social mai larg această instituție rămâne cronic în urma ambianței generale din societate.

De aceea unul din principiile teoretice de abordare a acestui subsistem social va fi incapacitatea sa de a fi contemporan cu societatea în care funcționează.

Pentru orice om, agresivitatea și comportamentul antisocial constituie o situație deosebită,cu amplă rezonanță în mediul său de viață.

Atât timp cât individul agresiv se află în stradă și manifestă un comportament antisocial dificultățile cele mai mari sunt localizate în relațiile cu cei din jur.

Pare ușor de înțeles că unii indivizi sunt mai de temut decât alții,capacitatea lor de a face rău,de a nu repecta nici o normă atrag de multe ori proceduri de siguranță și prudență din partea autorităților.

Evoluția lor,prezența provocărilor ,furia permanentă,agresivitatea și comportamentul antisocial (de multe ori nejustificate) lipsa de rezonanță în fața oricărei pedepse sau sancțiuni sunt între elementele distinctive ale acestor indivizi,denumiți,în toate sistemele , indivizi periculoși.

Deși dorința specialiștilor este de a-i trata ca o catgorie de sine stătătoare, studiul singularităților pare a fi modalitatea cea mai adecvată de a înțelege în profunzime personalitatea acestor indivizi și devenirea lor pe parcursul vieții.

Faptul că în stradă apar deseori acte de agresivitate și comportamente antisociale nu surprinde pe nimeni: tensiunile inerente vieții stradale,reglările de conturi,lupta pentru putere,neânțelegerile între indivizi,abandonarea de către familie,neachitarea unor datorii,etc sunt printre cele mai frecvente motive care incită anumiți indivizi să comită acte agresive și comportamente antisociale .

Toate acestea pot conduce la acte de violență îndreptate asupra unor personae anume sau asupra bunurilor aflate la îndemână.

Unul dintre motive este teama: multor indivizi implicați în acte agresive și comportamente antisociale le este teamă să vorbească despre incidente care implică acte de violență împotriva lor.

În multe cazuri agresivitatea și comportamentul antisocial sunt invizibile, deoarece nu există modalități care să ofere siguranța și încrederea necesară pentru indivizii care reclamă acest lucru deoarece în multe cazuri ,unii indivizii nu au încredere în autorități sau.

Prin amploarea și prin gravitatea sa, problema agresivitatății și comportamentului antisocial nu mai poate fi trecută sub tăcere și reprezintă în prezent obiectul a numeroase cercetări ce se interesează mai ales de dimensiunile psihopatologice, instituționale și etice. Sunt solicitate diverse ramuri ale sociologiei: sociologia medicală sociologia devianței și a mentalităților.

Repulsia legitimă pentru delațiune nu trebuie totuși să ducă la ascunderea suferințelor, după cum respectul față de viața privată nu trebuie să servească drept pretext pentru inacțiune.

Influența transformărilor socio-culturale ( accelerarea cadrului de viață: stres, oboseală, izolare etc.) sunt doar unele din cauzele creșterii numărului de agresiuni și comportamente antisociale.

Deseori,întâlnim forme de deghizare de agresiune-amenințări, calomnii,interdicții arbitrare,umilirea în fața celorlați- care au ca scop să mențină o stare de neliniște la cei vizați.

Desigur,cea mai de temut este agresiunea nemotivată,absurd,imprevizibilă care denotă absența oricărei considerații pentru om și folosirea fără limite a forței.Actul de agresiune non-motivată crește prestigiul social al individului în bandă.

Fapt tipic pentru indivizi,asupra celui considerat dușman (de cele mai multe ori doar temporar) sunt revărsate toate constrângerile și frustrările indurate de-a lungul timpului.

Majoritatea actelor violente pleacă de la certuri banale:;nerespectarea regulilor unui ,,joc,,;•bănuiala unor trădări .

Lucrurile se complică atunci când deținuții consideră că personalul și procedurile existente de control al masei condamnaților nu sunt capabile să intervină rapid și eficace și să mențină relații corecte și pașnice între deținuți.

Cererea socială de drept ca mod de a reglementa conflictele este foarte mare și în penitenciare,dar atunci când personalul nu intervine în timp optim,tendința de a-și rezolva diferențele singuri,va crește. (Gheorghe Florian,184,2013)

Ca urmare,specialiștii în probleme umane din mediul stradal ,trebuie să fie permanent pregătiți pentru a identifica diversele forme de agresivitate și comportamente antisociale propunând măsuri profilactice și curative.

Pentru psihologi,cea mai importantă problemă este aceea a anticipării (identificării) indivizilor care pot deveni agresivi în anumite circumstanțe.

Studiile în domeniu au relevat faptul că aceștia pot fi grupați în două categorii :

●primii sunt cei care nu se pot controla iar comportamentul lor este determinat în cea mai mare măsură de contextual situațional;

●al doilea grup este reprezentat de indivizi cu un nivel ridicat de autocontrol dar care,o dată deveniți agresivi ,au un comportament antisocial extrem.

Psihologul Edwin Megagargee ,profesor la Departamentul de psihologie al Universității de Stat din Florida,consideră că în mediul stradal există șase tipuri de persoane agresive:

1.Cei normali,care devin agresivi doar în circumstanțe ieșite din comun;

2.Cei cu boli psihice grave sau intoxicați cu anumite substanțe,indivizi cu un stil agresiv de viață sau formați într-o subcultură care promovează agresivitatea și comportamentul antisocial;

3.Persoane care consideră că agresivitatea este singurul mod de a-și atinge anumite scopuri (economice,financiare,sexuale);

5.Indivizi la care agresivitatea este cauzată de frustrări,abuzuri,agresiuni;

6.Indivizi hipercontrolați la care agresivitatea este un comportament paradoxal.

În continuare, autorul aprofundează factorii care pot determina sau nu un individ să răspundă prin agresivitate într-o situație dată și care sunt în număr de cinci:

Instigarea la agresiune:

●formată de suma forțelor care-l motivează pe individ să comită actul de agresiune și comportamente antisociale;

●dacă forțele provin din interiorul individului- furie,ură- avem de-aface cu instigarea interioară;

●dacă agresiunea este doar un mijloc de a atinge un scop,investigarea va fi denumită extrinsecă sau instrumentală;

Puterea obișnuinței-instalată atunci când individual a avut frecvente succese în trecut,procedând agresiv,sau a fost recompensat pentru acestea;

Factorii inhibitori ai comportamentului agresiv-care pot varia în funcție de obiectivele urmărite sau circumstanțele concrete (interdicții morale,teama de consecințe,probabilitatea eșecului);

Factori situaționali- care pot facilita sau împiedica manifestările agresive și comportamentele antisociale:astfel un caracter sărac, o zonă de război,gesturile provocatoare,a fi prezent când începe o încăierare vor facilita comportamentul agresiv,în timp ce viața într-un loc retras, ,prezența poliției,gesturile care invocă mila vor inhiba agresivitatea și comportamentele antisociale;

Potențialul de ripostă-care rezultă în urma evaluării pe care o face individul și care va apărea că îi satisface necesitățile la prețul cel mai mic.

Într-o lucrare devenită clasică,Jean Claude Chesnais ,definește agresivitatea și comportamentele antisociale ca fiind utilizarea superiorității fizice asupra altuia.

Cauzele sunt localizate în eșecul dialogului,în sentimentul de insecuritate,în absența alternativă,în anturajul care admite forța.(Gheorghe Florian,pg113,2003)

În manifestările sale individuale ea poate fi :

●fizică-afectând viața,sănătatea sau liberatatea persoanei ;

●economică-urmărind distrugerea sau degradarea bunurilor celuilalt;

●morală sau simbolică-atunci când provoacă anxietate prin intermediul amenințărilor.

Același autor,vorbind despre violența privată,o clasifică în două:

●violența criminal,care poate fi mortal-omor,asasinat

●corporală-loviri,răniri voluntare

●sexuală-violul

●violența non-criminală având ca variante violența suicidară

●violența accidental-ex.un accident de automobile

Autorul concluzionează că utilizarea agresiunii și a comportamentelor antisociale îl stigmatizează pe făptuitor,generează ura și repulsia și îl aruncă pe acesta într-o zonă a absurdului și dezumanizării.

Revenind în mediul stradal,agresiunea și comportamentul antisocial poate fi:

● agresiunea brutală care poate fi un simptom al unor dezordini personale;

●agresiunea -strategie,rece,metodică,de mare periculozitate pe termen lung.

Factorii de risc pentru comportamentul agresiv și autodistructiv astfel:

Factori individuali

a.Psihosociali:•Factori de dezvoltare;•Afecțiune mentale

b.Biologici:•Alcoolul și drogurile

Factorii sociali

a.Macrosociali:•Inegalitatea socio-economică;•Acces la arme de foc,alcool și droguri;•Influența mass-media;

b.Microsociali:•Violența familială;•Elemente situaționale ;•grupurile sociale marginalizate pot crede că normele societății nu se pot aplica și în cazul lor și deci nu prezintă nici un fel de interes față de viitorul societății în care trăiesc;●aplicarea strict a criteriilor pentru eliberarea sau reânoirea autorizației de a poseda arme de foc;

•reglarea prețului la băuturilor alcoolice funcție de concentrația de alcool;•educarea comunității privind legătura dintre consumul de alcool și comportamentul agresiv;

●îmunătățirea standardelor comportamentale ale persoanelor publice;

●realizarea de programe pentru controlul furiei în comunitate;

●violența urmărită pe ecran poate spori comportamentul unor oameni déjà agresivi.

CAPITOLUL 2

STRADA –SIMBOLUL IMPREVIZIBILITĂȚII DE CARE FIECARE DINTRE NOI NE TEMEM ,SPAȚIU DE MANIFESTARE A COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL/ANTISOCIAL

Banda din stradă reprezintă ,într-un anumit fel, ,,o formă de organizare socială,, negativă a tinerilor ,datorită eșecului acțiunii unor instituții sociale , corupției și indiferenței față de situația tineretului ,șomajului ,sărăciei și ocaziilor prea puțin numeroase de distracție și recreare .

Ea este structurată și funcționează pe baza consensului intim al membrilor , stabilindu-și chiar un veritabil ,,cod,, de drepturi și obligații mutuale și un sistemk de relații ,norme și valori proprii ,diferite sau opuse celui aparținând societății globale.

Reunind tineri care se confruntă cu probleme sociale asemănătoare ( sărăcie ,mizerie ,șomaj ,inegalitate),aceste bande de stradă organizează acțiuni ilicite pentru a-și realiza scopurile și interesele și interesele,transformându-se ,uneori,în adevărate ,,subculturi criminale,, sau ,,subculturi bazate pe crimă și violență,, ,comițând fapte antisociale deosebit de grave petrecute în stradă (omoruri,violuri,trafic de droguri,prostituție).

Pornind de la aceste premise,concepția elaborată de R.A Cloward și L.E Ohlin evidențiează că comportamentele antisociale petrecute în stradă,ca forme și modalități de răspuns față de inegalitatea socială ,nu este un fenomen individual ,ci colectiv ,reprezentat de subsistemul de roluri al subculturilor delincvente.

Acestea din urmă,arată cei doi autori,permit membrilor lor atât îndeplinirea unor roluri și forme de comportamente prosociale/antisociale cât și legitimarea și justificarea actelor comise în grup.

Inspirați de paradigma elaborată de R.K.Merton privind anomia ,ei introduc noțiunea de ,,oportunitate diferențială,, , reprezentată de ansamblul mijloacelor prin care grupirile sociale din stradă își realizează interesele și scopurile deziderabile.

În funcție de aceste oportunități (legitime sau ilegitime) și de mijloacele utilizate (licite sau ilicite),se structurează și tendințele spre conformitate sau comportamente prosociale/antisociale,care sunt dependente de pozițiile ocupate de indivizi în ,,structura de oportunitate ,, .

De aceea ,subculturile comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,grupează ,de regulă ,indivizi care ,datorită faptului că le sunt blocate sau obstrucționate oportunitățile economice sau culturale ,utilizează mijloace ilegitime de reușită.

O variantă a teoriei ,,subculturilor,, , care încearcă să explice acestea ca fiind rezultatul unui comportament prosociale/antisocial ,,învățat,, , este cea a,,grupurilor de la marginea străzii ,, sau a ,,societății de la colțul străzii ,,(corner street society),elaborată de W.F.Whyte.

El arată că perioada adolescenței și a tinereții se caracterizează,între altele ,prin stabilirea și fundamentarea unor relații de prietenie și camaraderie ,de sociabilitate și comunicare între tineri,care se adună , discută ,stabilesc diferite planuri de acțiune.

Mecanismul formării și structurării acestor grupuri de tineri este în general cunoscut ,majoritatea lor fiind alcătuită din colegi de școală,de clasă ,de stradă ,de cartier sau de oraș.

Asocierea și participarea la activitățile grupului de prieteni ,în stradă ,este considerată ca fiind o modalitate importantă de socializare a tânărului, deoarece în această perioadă el are o atitudine ambivalentă꞉obediență și revoltă,independență și imitație ,anticonformism și criză de originalitate.

El simte nevoia să fie recunoscut ,acceptat și stimulat de către cei de o vârstă cu el,soluția grupului reprezentând o posibilitate sigură de a-și manifesta și realiza dorințele și aspirațiile.

Prin contactul cu aceste grupuri ,individul își dezvoltă limbajul ,capacitățile și aptitudinile ,asimilând și interiorizând o serie de valori și norme specifice grupului.Unele dintre aceste grupuri au o situație periferică și marginală în societate ,în interiorul lor predominând sentimentele de frustrare și insatisfacție socială și individuală,de violență și agresivitate.

De aici ,respingerea și contestarea normelor și valorilor societății adulților și construirea unei table de valori și norme proprii de comportament și conduită ,în care prevalează mijloacele ilicite pentru obținerea bunurilor sociale .

Prin adoptarea unor norme de conduită ilegitime și a unor mijloace de reușită indezirabile ,aceste grupuri de indivizi se transformă în adevărate surse potențiale de comportamente prosociale/antisociale ,prin inducerea și ,,învățarea,, de către membrii lor a unor tehnici infracționale.( A.Chircev- Societatea și dinamica ei, Editura Învățământului, București, 2010,pg.88)

Periculozitatea deosebită a grupurilor stradale constă în aceea că sunt alcătuite ,în cea mai mare parte ,din indivizi ce prezintă serioase deficite de socializare , indivizi care au abandonat școala și au fugit de acasă,indivizi fără serviciu și indivizi care au suferit deja condamnări penale.

Din acest motiv ,activitatea grupului stradal –caracterizată inițial prin poluarea morală a locurilor publice –se structurează treptat și preponderent deviant spre comiterea unor comportamente prosociale/antisociale deosebit de grave.

Seducătoare prin explicațiile lor,teoria grupurilor de la marginea străzii supralicitează importanța socializării ,,negative,,în colectiv,neglijând resorturile intime ale motivației individuale în comiterea actului infracțional.

2.1.Reacția socială împotriva comportamentelor prosociale/antisociale

Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul infracțional poate fi prevenit și controlat, nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra comportamentelor prosociale/antisociale.

Reacția socială împotriva comportamentelor prosociale/antisociale intervine atât ante-factum, prin programe și măsuri de prevenire, cât și post-factum, prin înfăptuirea justiției, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a indivizilor. Includerea reacției sociale în studierea comportamentelor prosociale/antisociale este adecvată atât pentru realitatea fenomenului infracțional stradal cât și pentru tendințele sale evolutive.

Sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituționalizat al politicii penale, cât și persoanelor în acțiunea concretă de prevenire și combatere a comportamentelor prosociale/antisociale.

În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al comportamentelor prosociale/antisociale integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.

De aici concluzia că includerea cauzalității în obiectul criminologiei ar reprezenta o repetare nejustificată.

Comportamentele prosociale/antisociale în societatea contemporană au fost și continuă să fie analizate în mod diferențiat de la un individ la altul fiind elaborate numeroase măsuri, orientări, teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări cu caracter agresiv în mediul stradal.

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară aceste comportamente, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite.

Deoarece fenomenul de comportamentelor prosociale/antisociale în societatea contemporană au o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față, există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.

Din acest set de paradigme și teorii voi enumera succint pe cele reprezentative: teorii care supralicitează importanța cauzelor comportamentelor prosociale/antisociale individuale, psihologice, considerând că manifestările rezidă în comportamentul individual.

Întemeindu-se pe constatarea că unii indivizi se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că comportamentele prosociale/antisociale sunt comise, cu predilecție, de indivizi care violează normele juridice, neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.( Gheorghe Florian – Prevenirea Criminalității stradale – Teorie si practica, editura Oscar Print, București, 2011)

2.2.Factorii agravanți ai comportamentelor prosociale/antisociale

în lumea contemporană

Peste tot în lume, statisticile arată creșteri importante ale comportamentelor prosociale/antisociale dar și marile eforturi pentru a le face față.

Evoluții contemporane demonstrează pericolul comportamentelor prosociale/antisociale pentru dezvoltarea socială, dreptul cetățenilor de a trăi în securitate.

Comportamentele prosociale/antisociale , ca fenomene sociale, prezintă multe laturi și aspecte pe care știința trebuie să le urmărească și să le cerceteze.( Gheorghiță Călinescu, Constantin Victor Drăghici – Drepturile cetățenilor, Editura Ellis, București, 2009)

2.2.1. Factorii favorizanți în viziunea O.N.U.

Deși există o bogată literatură consacrată acestui domeniu, vor rămâne valabili cei nouă factori favorizanți ai comportamentelor prosociale/antisociale menționați în rezoluția celui de-al 8–lea Congres al O.N.U consacrat prevenirii criminalității și tratamentului delicvenților care a avut loc în 1990 la Havana:

1.Sărăcia, șomajul, analfabetismul, absența locuințelor bune și ieftine, sistemul de învățământ și de formare inadaptat;

2.Număr crescând de cetățeni fără perspectivă de inserție socială și agravarea inegalităților sociale;

3.Disocierea legăturilor sociale și familiale agravate printr-o educație parentală inadecvată, educație care face deseori dificile condițiile de viață;

3.Condițiile dificile pe care le cunosc oamenii care migrează spre oraș sau spre alte țări;

4.Distrugerea identității culturale de origine, rasismul, discriminarea care pot crea dezavantaje în planul social și al sănătății;

5.Degradarea mediului urban, mai ales insuficiența echipamentelor colective în anumite cartiere;

6.Dificultățile, create de asocierea modernă, de a insera corect oamenii în comunitate, în familie, în mediul de muncă, în școală și a se identifica cu o cultură;

7.Abuzul de alcool, de droguri și alte substanțe a căror dezvoltare este favorizată de factorii menționați mai sus;

8.Multiplicarea activităților legate de comportamentele prosociale/antisociale , mai ales de traficul de droguri și de tăinuirea obiectelor furate;

9.Promovarea, mai ales prin mass-media, a ideilor și atitudinilor care sunt surse ale violenței, inegalității și intoleranței.

2.2.3.Drama victimelor

Controlul comportamentelor prosociale/antisociale este o problemă care nu poate fi lăsată doar în seama statului: instituțiile, comercianții, școlile, părinții și toți locuitorii unei comunități, trebuie să-și ia măsurile necesare pentru a nu se expune la infracțiuni.

Aceasta, chiar dacă îndatorirea principală a guvernului este aceea de a proteja viețile și proprietățile tuturor cetățenilor și deci, prin extindere, a reduce posibilitatea ca cetățenii să devină victime ale infracțiunilor.

Observăm că s-a produs o importantă schimbare: “de la poziția în care publicul așteapă să fie protejat de către instituțiile statului la implicarea activă a tuturor cetățenilor în a face față amenințărilor unor indivizi cu comportamente prosociale/antisociale” ( Gheorghe Florian – Prevenirea Criminalității stradale – Teorie si practica, editura Oscar Print, București, 2011)

La ora actuală putem observa tot mai mult că prevenirea comportamentelor prosociale/antisociale a devenit, cu toate intențiile și scopurile, nimic altceva decât prevenirea victimizării cetățenilor.

Motivele pentru care cetățenii se adrsează poliției din cauza comportamentelor prosociale/antisociale sunt diverse:

55 % își doresc bunurile înapoi;

45 % vor ca făptuitorul să fie prins;

36 % vor ca cel vinovat să fie lipsit de drepturile sale cetățenești.

Atunci când cetățenii care au fost victime ale străzii nu se prezintă la poliție pentru a face plângere, 31 % motivează această atitudine prin faptul că infracțiunea nu o consideră gravă, 21% că poliția nu ar mai putea face ceva, iar 16 % că, oricum poliția nu va face nimic.

Când este vorba de infracțiunile cu violență ,petrecute în stradă, mai puțin de jumătate din femeile victime care au raportat incidentele la poliție, au fost mulțumite de modul de soluționare.

Procesul de refacere presupune o reorganizare la nivelul personalității cetățenilor astfel încât aceaștia să depășească situația traumatizantă.Pentru a se recupera, cetățenii care au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale au nevoie de satisfacerea unor trebuințe precise :

●nevoia de compensație materială și financiară pentru pierderile suferite ;

●nevoia de informații, de răspunderi la întrebări devenite fundamentale: ce s-a întâmplat? de ce mi s-a întâmplat mie? de ce am reacționat în acel mod? de ce fac ceea ce fac de atunci încoace? cum ar fi dacă s-ar întâmpla din nou? ce semnificație are acest eveniment pentru mine, despre lume, pentru viitorul meu?;

●nevoia de ocazii pentru a-și povesti experiența și a-și valida emoțiile pe care le încearcă (mânie, durere, frică, dezorientare);

●nevoia de o amplificare a forței sale în a-și controla viața, de a avea din nou încredere în cei din jur și în modul său de viață;

●nevoia de a ști că se află în siguranță, că s-a făcut ceva ca acest lucru să nu se mai întâmple nimănui;

●nevoia de dreptate realizată de instituițiile justiției, care are un rol decisiv în găsirea unui nou sens în viață și reinstaurarea sentimentului de apartenență la comunitatea sa.

Remarcăm astfel cât de important este pentru cetățenii ce au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale ,sprijinul primit de la rude, prieteni, colegi dar și la instituții și specialiști care oferă consiliere și îngrijire într-un mod profesional.În acest context, sprijinul acordat se transformă într-un adevărat moderator al stresului traversat, având trei componente foarte importante pentru refacerea persoanei aflate sub îngrijire :

●sentimentul de a fi în grija cuiva;

●convingerea celui în cauză că este iubit și stimat dincolo de tot ce i s-a întâmplat;

●sentimentul că aparține unei rețele sociale în care există relații reciproce.( Gheorghe Florian – Prevenirea Criminalității stradale – Teorie si practica, editura Oscar Print, București, 2011)

În tot acest proces, rolul specialistului este hotărâtor deoarece el trebuie să gestioneze și modul cum persoanele din ambianță percep dificultățile și nevoile de ajutor ale cetățenilor ce au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale, faptul că ea nu poate face față singură problemelor sale.

Astfel, destinatarul poate considera ajutorul o amenințare pentru prețuirea de sine, o confirmare a propriei neputințe și poate să trăiască un sentiment de vină sau să se simtă obligat față de cei ce-l ajută.

Dar ajutorul acordat victimei are efecte benefice și asupra celui care-l furnizează, fie rude, fie prieteni, specialiști sau comunitatea din care face parte aceasta.

Astfel, cel care ajută resimte o competență interpersonală înaltă, învață strategii de schimbare lucrând cu ceilalți, se bucură de recunoștință pentru rolul său, găsește idei pentru a face față stresului vieții, are un sentiment mai puternic că stăpânește ambianța și problemele sale.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Obiective

3.1.1. Obiective generale

Obiectivele generale acestei lucrări au fost :

●Îmbunătățirea statusului emoțional al persoanelor care au frecvent contact cu strada;

●Bună inserție familială și socială ;

●Formarea capacității de integrare socială,prevenind comportamentul prosocial/antisocial.

3.1.2.Obiectivele cercetării

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece evaluarea cercetarea și monitorizarea persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care trebuie să vizeze inițial menținerea și readucerea acestora într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.

Obiectivele urmărite au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Îmbunătățirea statusului emoțional al persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii;

●O bună inserție familială și socială a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii consumatori de droguri

●Ameliorarea funcției de coordonare și control a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii;

●Realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării tendinței, în rândul a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

3.1.3.Obiectivele practice

Plecând de la premiza că adaptarea socială este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social,ajustându-și comportamentul după cerințele noului mediu,integrarea este o acțiune exercitată asupra persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,implicând o continuă transformare și restructurare , a potențialului însușurilor individuale pentru a permite familiarizarea cu mediul, modificarea unor stereotipuri vechi și punerea lor în accord cu o nouă situație ,cunoașterea și acomodarea cu specificul locului sau grupul din care face parte.

Altfel spus procesul integrării persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,a constituit o acțiune complexă care a generat o fuziune între elementele sistemului personalității acestora și elementele sistemului social,determinând o dinamică de dezvoltare prin intermediul unor factori purtători de valori morale,spirituale și culturale (familia,școala).

Abilitățile și competențele necesare adaptării și integrării sociale,în vederea diminuării comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii la persoanele ,supuse cercetării au fost rezultatul unui proces de învățare și antrenament al deprinderilor acestora în diverse situații.

Aceste câteva considerații cu privire la adaptarea și integrarea socială a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,au permis analizarea și proiectarea programelor educaționale raportate la specificul și particularitățile individuale ale acestora.

Structura programului general de autonomie personală și socială a avut la bază următoarele obiective generale.

-formarea și dezvoltarea abilităților sociale care să conducă la un grad înalt de maturitate psihosocială;

-perceperea corectă ,obiectivă și exactă a propriei persoane;

-educarea sensibilității și a echilibrului afectiv pentru a garanta siguranța de sine și exprimarea propriilor emoții și sentimente în relațiile cu familia și persoanele din anturajul lor;

-manifestarea acceptării și respectului față de alte persoane în contexte sociale diferite;

-organizarea și programarea de activități care să permită exersarea autocontrolului și învățarea folosirii corecte și civilizate a utilităților.

-interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la consilierea persoanelor supuse cercetării;

-sprijinul oferit de forurile locale care aveau în evidențele lor statistice persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii (poliția locală,poliția municipală,primăria);

-intensificarea activității de prevenire a comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii ;

-creșterea rolului școlii ,cadrelor didactice ,factorilor de răspundere și familiei;

3.2.Ipoteza

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că a persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii sunt supuși la diferite sări ( afective sau agresive ) având de multe ori o imagine de sine negativă ;

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

●În ce măsură aplicarea psihoterapiei asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de integrare în societate a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

●Dacă prin aplicarea unui program de evaluare corespunzător conceput special pentru programul de integrare în societate,evitând comportamenntul prosocial /antisocial manifestat la nivelul străzii, putem obține o scurtare a timpului de aplicare a acestuia.

3.3.Metodele de cercetare

Metodica a fost întocmită în așa fel ,încât să corespundă cât mai bine scopului constatativ urmărit nemijlocit.În lumina celor expuse mai sus,pentru colectarea materialului faptic am recurs la aplicarea metrodelor de bază:

Metoda documentării teoretice a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .

Metoda anchetei .Ancheta, ca metodă de lucru ,a avut un rol deosebit în obținerea datelor necesare cunoașterii ,și dinamicii evoluției lor și s-a desfășurat pe baza observațiilor și discuțiilor purtate.

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .

Așadar prin intermediul acestei metode mi-am fixat drept scop principal urmărirea modului și procedeelor de prezentare a subiecților cu comportament antisocial manifestat la nivelul străzii.

Metoda convorbirii .Discuția a fost orientată în direcția surprinderii frământărilor interne al subiecților cu comportamentprosocial/ antisocial manifestat la nivelul străzii,al mediului în care își desfășoară viața și activitatea,al descoperirii cauzelor ce au provocat acest comportament.

Metoda biografică a contribuit la descoperirea antecedentelor comportamentelor prosociale /antisociale manifestate la nivelul străzii,pe baza relatării subiecților.

Metoda experimentului psihologic a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului ce a prelucrat fapte provenite din observație.

3.4.Lotul de subiecți supuși cercetarii

Lotul studiat l-am efectuat pe un eșantion de 33 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18-32 de ani ce manifestau comportamente prosociale/antisocial la nivelul străzii sub diferite aspecte ,în orașul ,în perioada .

În urma cercetărilor efectuate am constatat că persoanele cu comportament prosocial /antisocial manifestat la nivelul străzii supuși cercetării formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea acestor comportamente era diferită de la o persoană la alta indiferent de mediul din care proveneau.

3.5.Desfășurarea cercetărrii

Studiul de față a fost efectuat pe un lot de 33 de persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii din orașul și își propune :

●capacitatea de a controla și a recunoaște tensiunile interioare și exterioare (cu referire la nivelul de integrare al imaginii de sine) ;

●Chestionarul Woodworth , depistează reacțiile de inadaptare.Are întrebări,cu răspuns ferm-da sau nu pentru fiecare ;

●Chestionarul Trebach

Depistarea și evidențierea severității

comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii ,a avut un rol important pentru persoanele supuse cercetării.

Utilizând chestionarul Trebach,activitatea de consiliere s-a desfățurat în grup,rolul fiind de a ajuta factorii de răspundere în instruirea situațiilor de criză în care se găsesc unlele persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

Pentru persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,s-a folosit un sistem de puncte cu ajutorul cărora aceștia trebuiau să atingă un anumit punctaj stabilit dinainte ,pentru a fi recompensați.

Programul de instruire al persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii a fost constituit dintr-o listă ,unde acestea trebuiau să bifeze răspunsul corect la întrebare.

Referitor la aceste chestionare ,s-a dorit scoaterea în evidență a aspectelor mai puțin cunoscute de unile persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,cum ar fi :

●Aspectele și implicațiile pe care o au psihoterapeuții și factorii de răspundere (asistenți sociali,poliția locală,poliția municipală,primăria) în integrarea în societate a acestor persoane ;

●Atitudinele negative ale persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii față de cei din jurul lor .

Un alt mod de a-mi desfășura cercetarea ,a fost aplicarea individuală prin intermediul căruia persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii au fost rugate să răspundă la întrebări.

Evaluarea persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,a constatat în faptul că diferitele combinații de manifestări fizice și psihice , pot fi atribuite unui pericol real și se produc fie sub formă de crize,fie ca stări persistente totale sau parțiale .

Comparativ cu stările comportamentelor prosocial/antisociale manifestate la nivelul străzii unile persoane prezentau și stări anxioase de obicei difuze care , au evoluat în panică .

Potrivit lui Trebach ,există 4 obiective ce descriu atât acte de indisciplină cât și comportament prosocial/antisocial sub diferite aspecte,pe care persoanele le manifestă:

-răzbunarea

-evitarea eșecului

-atragerea atenției

-obținerea puterii

Chestionarul Woodworth de comportament nr.1.

Evaluare

Se vor acorda 2 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,, ,1 punct pentru fiecare răspund,,b,, și 0 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,,

Între 34- 50 de puncte

Punctajul arată că persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii au o fire excesiv de conflictuală cu predilecție spre a exagera mult lucrurile din punct de vedere psihic .Deoarece aceasta este natura și probabil modul în care unile persoane abordează lucrurile și încearcă să facă față presiunilor se pare că este foarte greu să se aplice în practică recomandarea de a se comporta civilizat.Trebuie să li se amintească acestor persoane faptul că comportamentele prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii constituie cauza multor conflicte cu urmări grave sau mai puțin grave.

De aceea ,li s-a recomandat să încerce să se relaxeze mai mult , să facă o pauză , să încerce să reflecteze la ceea ce vor să facă în viitor .Li s-a recomandat să încerce să uite pentru moment de rutina zilnică ,relaxându-se într-un mod mai plăcut . Aceste recomandări le va ajuta pe persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii,supuse cercetării să aibă o imagine pozitivă despre situația conflictuală în care cred ei că se află.

Între 16-34 puncte

Persoanele supuse cercetării au recunoscut semnele care le-au avertizat că sunt supuse unor presiuni de comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii și înceară ,prin diferite metode , să se le diminue.

Sub 16 de puncte

Persoanelesupuse cercetării au o atitudine extrem de negativă și aproape nevrotică. Ocazional ,își fac griji , dar momentele respective sunt foarte rare , durează foarte puținConcepția , în rândul persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii, este că tot ceea ce li se întâmplă nu este întâmplător .

Avertisment : persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii trebuie să fie precaute în anumite momente , iar o atitudine conflictuală nu este perfectă .

Chestionarul Woodworth nr.2.

Se vor acorda 2 puncte pentru fiecare răspuns ,,c,, ,1 punct pentru fiecare răspund,,b,, și 0 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,,

Între 40-50 de puncte

Trebuie observat faptul că la majoritatea răspunsurilor punctate la litera ,,c,,,persoanele supuse cercetării dau răspunsuri negative,iar la întrebarea dacă sunt stresați sau nervoși de prezența factorilor de răspundere ,răspunsul a fost pozitiv.Nedreptatea este profund tulburătoare și la fel de importantă pentru aceste persoane.

Între 25-39 de puncte

Se poate deduce ,că deși nu tot timpul se confruntă cu situații care implică comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii, persoanele supuse interviului se simt vinovate pentru starea lor actuală.

Sub 25 de puncte

Rezultatul indică faptul că persoanele care manifestă comportamente prosociale/antisociale la niuvelul străzii nu au un foarte puternic simț al răspunderii față de grupul sau anturajul din care fac parte.

Avertisment :Toate persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii trebuie să fie precaute în anumite momente,iar o atitudine conflictuală nu este perfectă,dar cu ajutorul factorilor de răspundere și a celor din jur (familie ,prieteni,rude) se speră în diminuarea acestor stări conflictuale.

Pentru desfășurarea cercetării prealabile am creat o atmosferă obișnuită de lucru pentru persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii care urmau a fi supuse interviului .

Persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii li s-a explicat în ce constă chestionarul și interviul (acestea fiind pur științific ,datele fiind confidențiale) pentru a afla care sunt motivele acestei cercetări.

Evidențierea comportamentului conform Chestionarului Trebach

CAPITOLUL 4

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Contribuția mea personală a constat în cercetarea unui eșantion de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,din orașul ,în perioada noiembrie 2016-ianuarie 2017.

În cadrul cercetării s-a dorit o analiză amplă asupra eșantionului de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Încă de la primul contact cu persoanele supuse cercetării, supravegherea reducerii tensiunii intrapsihice și interpersonală,restructurarea și ameliorarea imaginii de sine ,reactualizarea eului ,sugestibilitatea și persuasiunea,desensibilizarea sistematică,condiționarea pozitivă,restructurarea comportamentelor plus contribuția factorilor de răspundere, au constituit un factor hotărâtor în alcătuirea prezentului studiu.

Lotul studiat, a fost format dintr-un eșantion 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale din orașul la care s-a încercat să se afle de unde proveneau aceste comportament pe care aceste persoane le manifestau.

Contribuția mea personală a constat în faptul că am studiat retrospectiv eșantionul de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Studiul l-am efectuat pe baza interviurilor , chestionarelor și discuțiilor avute cu aceste persone.

Trebuie menționat faptul că această metodă a avut elemente bine determinate ,pentru fiecare persoană în parte .

Persoanelor supuse cercetării li s-au cerut detalii atât din viața personală cât și din viațalor zilnică petrecută în stradă.

Totodată au fost îndemnați să expună câteva aspecte personale din viața de familie ,pentru a afla cauzele concrete care au dus la apariția comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii.Scopul fiind acela de a asocia aceste comportamente cu motivele care a dus la manifestarea lor.

Așadar s-a dorit o analiză comparativă între comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii datorate vieții sau inadaptării din punct de vedere social sau vieții personale .

Odată ce persoanele care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale au înțeles faptul că ei pot avea un rol în schimbarea vieții lor și a mediului înconjurător ,chiar și atunci când resursele sunt mici ,acestea au dorit mult să înceapă schimbarea atitudinilor și comportamentelor pentru a evita factorii care predomină tulburările lor de comportament.

Lucrul în grup cu persoanle care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale a făcut parte din procesul de recunoaștere a problemelor pe care acestea le aveau , dar așa cum spuneau și ele , încercau să le ignore .

Întâlnirea de grup, le-a antrenat pe cele 33 de persoane în discuțiile și exprimarea liberă a opiniilor ,în așa fel încât acestea și-au putut expune ideile în limbaj propriu , încercând să-și descopere atitudinile ,slăbiciunile și resursele .

Trebuie să menționez faptul că nu toate persoanele s-au integrat ușor la început , dar din expunerea lor, am înțeles că unele probleme din cauza cărora ele prezintă comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii sunt câteva probleme nesatisfăcătoare care se găsesc în viața lor personală sau familială.

Principalele dificultăți pe care ei le-au invocat au fost :

●Persoane din anturajul lor care folosesc un ton autoritar;

●Unele persoane supuse cercetării invocau existența unor factori agrvesivi și considerau că le este amenințată siguranța ;

●Lipsa de concentrare ( tachinarea , comportamentul necorespunzător ) a constituit un alt factor care le-au provocat persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale;

●Certurile și divergențele apărute în interiorul grupului sau conflictele cu cei din jur,le-au făcut pe multe dintre persoanele supuse cercetării, să simtă recurgă la comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii;

●Contrar necesităților psihice , unele persoane supuse cercetării au decis să nu își schimbe comportamentul sau atitudinea ;

●Un alt factor care a condus la producerea comportamentelor prosociale/antisociale la nivelul străzii au fost și presiunile externe care au afectat serios comportamentul acestor persoane .

Printre explicațiile lor ,multe persoane au menționat faptul că nu agreează ideea interviului autoritar .

Efectul psihologic al acestui interviu autoritar are un puternic impact negativ asupra persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Prin prelucrarea informațiilor care au cuprins răspunsurile la întrebările din tabelele 2 și 3,informațiile de natură personală din tabelul nr 2 și crearea bazei de date statistice ,s-a făcut o evaluare colectivă a acestor persoane .

Monitorizarea și evaluarea au fost esențiale pentru a vedea felul în care s-au desfășurat chestionarele și interviurile .

Eșantionul de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,supuși cercetării , din orașul provin din familii cu situație materială deficientă și nivel mediu din punct de vedere educațional, acestea nepreocupându-se de educația și situațialor,deși au fost avertizați de nenumărate ori de factorii de răspundere și organele de control vizavi de comportamentele lor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii.

De menționat faptul că din cele 33 de persoane supuse cercetării ,15 provin din familii dezorganizate ( monoparentale , divorț ,concubinaj sau familii monoparentale),3 (unul un membru din familie sau o persoană apropiată decedată) ,12 (au invocat diferite motive).

În cazul bilanțului de comportament ,s-a urmărit prezentarea și punerea în evidență a manifestărilor de comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

Interviul a încercat să acorde libertatea de exprimare a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,despre ceea ce considerau că este mai important pentru desfășurarea cercetării .

Acest interviu a fost benefic ,ținându-se cont de faptul că s-a dorit scoaterea în evidență a factorilor care le-au făcut pe aceste persoane să manifeste comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii.

Interviul a permis remedierea unor deficiențe ,pe această cale ,obținându-se date importante despre persoanele supuse cercetării ceea ce a dus la aprecierea obiectivă a acestora .

Și totuși în cadrul aceluiași interviu au apărut unele erori de apreciere datorate unor persoane care au evidențiat stări nervoase.

Ținînd cont de toate acestea ,am considerat că cercetarea de față,în rândul persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale este absolut necesară iar validarea unui instrument bidimensional de autoevaluare a cauzelor care au provocat aceste stări au făcut dovada unei calități bune asupra acestora.Bilanțul comportamentului a fost aplicat pentru a verifica cea de –a doua ipoteză

Tabelul.1. Distribuția pe sexe a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 1. Distribuția pe sexe a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Din cele 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale , am remarcat faptul că frecvența mare predomină în rândul persoanelor de sex masculin cu o pondere de 7,92 % comparativ cu persoanele de sex feminin unde procentul a fost de 2,97 % .

Tabelul 2.Repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale după mediul de proveniență

Grafic 2 Repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale după mediul de proveniență

Urmărindu-se repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisocialeîn funcție de mediul de proveniență ,din tabelul și graficul 2,se poate constata că un procent de 3,96 % provin din mediul rural comparativ cu 6,93 % din persoanele supse cercetării provenite din mediul urban .

În urma acestui studiu am concluzionat că numărul persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii este semnifcativ mai mare în mediul urban , față de mediul rural, raportul fiind de 2/1 în favoarea persoanelor provenite din mediul urban,motivul fiind receptivitatea de integrare, crescută în mediul urban și scăzută mult în mediul rural.

Explicațiile la aceste observații se pot face pe seama unui nivel de stres crescut la persoanele din mediul urban comparativ cu persoanele din mediul rural și o adresabilitate mai scăzută sau chiar deloc la instituțiile abilitate.

Tabelul 3 .Problemele persistente ale persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 3 Problemele persistente ale persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Tabelul 4.Viața actuală a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 4 .Viața actuală a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Din punctul de vedere al persoanelor supuse cercetării perspectiva prevede în viitor relații deteriorate cu familia în procent de 4,5 % cu perspectiva unei activitati stabile ipotetic anturajul din stradă +prieteni unde procentul este de 2,7 % în timp ce 1,5 % nu au preocupări ,restul fiind dominate de certuri și violența (0,6 % )

Tabelul 5.Scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

Graficul 5. Scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

Potrivit graficului 5 scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,au avut elemente definitorii bine determinate pentru integrarea lor în societate iar sursele de dificultate cu care s-au confruntat o parte din persoanele supuse cercetării au fost : Răzbunare în procent de 3,96 % ; Marginalizare (2.97 %) urmată la mică distanță de Atragerea atenției 2.31 % comparativ cu evitarea eșecului/evoluarea în societate unde procentul a fost în proporție de 1,5 %.

Tabelul 6.Perspectiva de viață a persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii (peste 2 ani)

Potrivit tabelului de mai sus se poate deduce:

●Riscul de a consuma droguri și a avea comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

este mult mai crescut la persoanele care provin din familii și medii disfuncționale

●Influența grupului sau anturajului poate fi un factor de risc suplimentar.

●Necesitatea programelor specifice și a protocoalelor de lucru ,după episodul acut,în vederea prevenirii recidivelor ,deoarece în prezent există un sistem de monitorizare și sprijin standardizat.

În cazul în care apar probleme, acestea ar trebui să fie detectate și gestionate de către toți factorii de răspundere.

Așa cum s-a observat din expunerea teoretică și cercetarea practică efectuată în capitolele anterioare ,noțiunea de comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii a devenit un fapt cotidian cu un puternic impact emoțional asupra persoanelor supuse cercetării.

Trăirile care sau dezvoltat pe fondul , comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii au ,îmbrăcat forma unei suferințe existențiale sau moralei (a unei insatisfacții de sine sau de lume,a unei neplăceri de a trăi, a unei disperări, a unei depresii)

Atitudinile și comportamentele prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii au apărut ca o concordanță a calităților individuale cu societății.

Depistarea abaterilor de la normal au drept consecință inadaptarea socială ,drept pentru care este absolut necesar să se depisteze și să se evalueze din timp posibilele apariții ale factorilor declanșatori ale acestor comportamente.

Evitarea , pe cât posibil atât a factorilor care pot declanșa comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii cât și pericolelor psihice și fizice s-a făcut cu mare atenție.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii sunt privite ca fiind elemente negative pentru societate,inapte în a se comporta normal în societate.

Spicuind din literatura de specialitate , trebuie menționat faptul că, individul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viață particulară, la intimitate și la o dezvoltare psihosocială normală,așadar pentru diminuarea sau combaterea comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,persoanele care se găsesc în astfel de situații ,cu ajutorul factorilor de răspundere ,trebuie integrați în societate.

Nimic nu trebuie să îi pună în pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie supus abuzului sau exploatării,pentru a împiedica astfel comportamentee prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii care se pot fi sub diferite forme.

Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate cazuri de comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,care pornesc de la agresivitate fizică și verbală , degenerând în vagabondaj,hoinăreală,furturi,crimă,consum de droguri,prejudici morale și materiale.

Modul în care individul este valorizat de către o societate se reflectă în preocuparea pe care aceasta o are pentru ca drepturile acestuia să fie respectate și implementate în toate domeniile vieții sociale, fie ele publice ori private.

Fenomenul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii în rândul indivizilor este un construct social, ce nu aparține doar unei perioade istorice sau unui context social bine determinat.

Reprezentând ansamblul încărcărilor și abaterilor de la normele de conviețuire socială,comportamentee prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii se caracterizează printr-o serie de trăsături generale și comune,ceea ce implică pentru cercetători identificarea factorilor sau cauzelor și a condițiilor care generează acte antisociale în rândul acestora și adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire și recuperare a acestora .

Însă ca orice ființă umană și indivizii care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii au dreptul la oportunități de integrare socială ,care să le ofere șansa de a atinge un grad optim de independență.

Dar pentru a fi integrați, trebuie să capete deprinderi de comportament normal pentru a se putea face înțeleși de cei din jur.

Marile probleme globale depistate de experți privind indivizii care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii sunt:prejudecățile ,izolarea socială și discriminarea.

Existența indizilor care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii va fi mai săracă dacă societatea le va permite să își dezvolte viața la potențial maxim.Necesitățile lor vor fi privite atât timp cât nu vor fi văzute ca un beneficiu.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Florian – Prevenirea criminalității în societate – Teorie si practica, editura Oscar Print, București, 2011

Gheorghe Nistoreanu ,Costică Păun- Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996

Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea ,Tudorel Butoi-Psihologie Judiciară,2012

Sorin N.Rădulescu Dan Banciu –Introducere în sociologia delicvenței ,Editura Iris,București,2013

Glueck S,Glueck E.Unraveling Delinquency,Harvard University,Press ,Cambrige ,Mass ,1950 ,reeditat Editura Politică , București,2010

Ion Oancea -Probleme de criminologie, Editura ALL, București, 2000

Raymond Boudon-– Tratat de sociologie, Editura Elli, București, 2011

Durnescu Ioan – Tratat de asistență socială , Editura Polirom, București, 2010

A.Chircev- Societatea și dinamica ei, Editura Învățământului, București, 2010

ANEXA 1

Când ieși pe stradă ,ești o persoană violentă ?

ANEXA 2

Te consideri o persoană în afara societății?

=== d2fd53e997a8fbe9e4d407390f8207d2426219fa_432247_1 ===

CAPITOLUL 1

ASPECTE TEORETICE PRIVIND COMPORTAMENTUL PROSOCIAL ȘI ANTISOCIAL

1.1.Altruismul și comportamentul prosocial. Factori emoționali implicați în comportamentul prosocial

Comportamentul prosocial deține un conținut care depășește cu mult înțelesul inițial behaviorist de totalitate a reacțiilor adaptative,obiectiv observabile ,ca răspuns la acțiunea unor stimuli din mediul social.

Marea varietate a accepțiunilor cu privire la devierile comportamentale este justificată,în parte,de faptul că asupra termenului de comportament nu s-a ajuns la un accord unanim din partea cercetătorilor.

Din punct de vedere psihologic ,manifestările exterioare de conduită apar ca o modalitate de acțiune tipic umană influențată de însușirile temperamentale ale personalitășii.

Educația nu poate fi răspunzătoare decât de greșelile care favorizează un asemenea fenomen regresiv și aceasta ,mai ales,în cazul când anumite elemente morbide cu influență negativă directă nu se dezvăluie în constituția individului.

Dat fiind caracterul multideterminat al comportamentului prosocial,activitatea profilactică sau preventivă presupune luarea unor măsuri de intervenție din partea factorilor sociali și socio-educaționali,care să înlăture cauzele și condițiile ce duc la adoptarea unor conduite delincvente.

Literatura de specialitate menționează faptul că comportamentul prosocial un fenomen tardiv,care apare în urma sumării un timp îndelungat a unor influențe traumatizante pe baza cronicizării deficienților de comportament și de caracter ale individului.(Gheorghe Florian, pg.27, 2013)

Abordarea fenomenului de comportament prosocial a mecanismelor sale de producere și manifestare își justifică actualitatea și pertinența prin caracterul mai mult sau mai puțin intens al acestui fenomen ale cărui efecte negative nu pot fi negate sau subestimate de sociologi ,psihologi ,medici ,psihiatri ,juriști ,criminologi.

Ca fenomen social și antisocial , comportamentul prosocial se caracterizează ,totodată ,printr-o serie de trăsături și note specifice ,distincte pentru o societate sau alta ,care derivă atât din condițiile socioeconomic și cultural ale societății respective ,cât și din modalitatea de concepere ,sancționare și tratare a delictelor comise de indivizi.

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară comportamentele prosociale ale indivizilor,altele au o rază mai mare de generalizare,fiind valide în contexte sociale diferite.

Întrucât majoritatea studiilor și cercetărilor efectuate în diverse țări au demonstrat că aceeași structură socială și culturală poate genera atât comportamente normale ,cât și comportamente prosociale în rândul indivizilor se acceptă tot mai mult ideea conform căreia apariția manifestărilor antisocial nu poate fi înțeleasă și explicată în funcție de un singur factor ( societatea și individul),ci în funcție de un complex de factori aflați în interacțiune reciprocă.

Așa după cum s-a putut constata,în societate ,indivizii prezintă un tablou comportamental specific care constă ,de fapt,în obiectivarea unei structuri de personalitate dizarmonice,neechilibrate,cu o serie de componente serios afectate,cum sunt cele motivațional-afective; atitudinal-relaționale ,volitiv-caracteriale.

Imaturitatea afectivă și socială,rezistența căzută la frustrație,valoarea crescută a agresivității și ostilității sunt trăsături ce completează profilul psihcomportamental al indivizilor .

Asemenea caracteristici,deși pot fi dependente și de factori bio-constituționali ,ele se datoresc în mare măsură climatului socio-educaționale în care crește și se dezvoltă individul ,precum și modului de ,,întâlnire,, a sistemului educațional cu caracteristicile individuale.(Gheorghe Florian, pg.28, 2013)

Nediferențierea mijloacelor și procedeelor de influențare educațională asupra indivizilor din același context educațional ( cum ar fi familia,de exemplu) și neadaptarea lor la ,, cerințele,, specifice ale acestora ,pot conduce la ,, eșecul,, total al acțiunilor educaționale și la apariția comportamentului prosocial.

Cauzele comportamentului prosocial sunt multiple și cu cât numărul celor care acționează convergent este mai mare ,cu atât,,șansele ,,apariției conduitei delincvente sunt mai mari.

Dacă în capul unei familii sunt prezente din plin agresivitatea și alcoolismul și promiscuitatea morală și sexuală,etc ,este foarte puțin probabil ca un copil crescut aici să nu cadă victimă a comportamentului prosocial.

Dacă lucrurile stau așa ,se pune, problema posibilităților depistării din timp a cauzelor ce acționează convergent în direcția comportamentului prosocial și ,în baza evaluării lor a posibilităților de anticipare,de predicție a acestui tip de conduită.(Bogdan.T,Op.cit.,pg.125)

În acest sens ,mai mulți autori au alcătuit drept instrumente așa-numitele,,tabele de predicție,,(S.și E.Glueck ,W.Kwaraceus ,etc).Acestea apar în calitate de instrumente sau mijloace de predicție științifică.În afara acestora există însă și mijloace de predicție empirică,care însă la ora actuală,nu ne mai pot satisface.(Glueck S,Glueck E.Unraveling Delinquency,Harvard University,Press ,Cambrige ,Mass ,1950).

,,Astfel ,dacă luăm în considerație doi parametrii și anume ,nivelul socio-economic al familiei (I) și atmosfera educațională și afectivă din familie (II),putem proceda următorul sistem de previziune:

a.În cazul în care atât condițiile economice oferite de familie ,cât și raporturile afective și educaționale din familie sunt pozitive,putem considera că apariția comportamentului prosocial este foarte puțin probabilă;

b.În cazul în care fie condițiile socio-economice ,fie cele afectiv-educaționale din familie tind a fi negative ,cel de al doilea parametru fiind pozitiv,apariția comportamentului prosocial este posibil ,deoarece deschide poarta acțiunii unor eventuale influențe externe nocive ;

c. În cazul în care cei doi parametrii prezintă valori negative,alunecarea individului înspre comportament prosocial este foarte probabilă,deci îl putem considera ca fiind un pericol moral.

Instrumentele de predicție științifică a delincvenței au fost elaborate în S.U.A și în Anglia.Cel mai cunoscut ( dar și cel mai controversat) este cel propus de soții Sheldon și Eleonor Glueck (1950).

Studiul reprezintă,în principal, o comparație detaliată a 500 de delincvenți într-o instituție corecțională și 500 de nedelincvenți,potriviți ca vârstă,inteligență generală,origine etnică și rezidența în vecinătăți,neprivilegiate.

Considerând comportamentul prosocial ca fiind alcătuit atât din ,,elemente care intră în joc în momentul comiterii faptei ,,(circumstanțele și împrejurările socioeconomic și culturale),cât și de ,, elementele care au influențat anterior viața individului delincvent ,,( așa- numita anamneză socială),sociologul și criminologul American E.R.Sutherland elaborează o teorie,,genetică,, a acestui comportament,denumit a ,, asocierilor diferențiale,, ,ale cărei principii și ipoteze sunt expuse în celebra lucrare ,,Principles of Criminology,, .

Teoria lui Sutherland pleacă de la premisa că în viața socială indivizii,atât cei adulți ,cât și cei tineri se confruntă cu modele pozitive (conformiste) și negative (neconformiste) de comportament și conduite,care nu se transmit nici pe cale ereditară ,nici nu se imită ,ci se ,, învață,, în cadrul proceselor de comunicare și relaționare socială dintre indivizi și grupuri diverse.

Această,,comunicare poate fi atât verbală cât și comportamentală ,transmisă prin,,exemplu ,, altor personae cu care se vine în contact direct .Procesul de ,,învățare,, a comportamentului prosocial nu este însă liniar ,ci include mai multe trăsături și moment în desfășurarea sa.

Mai întâi ,indivizii,aflându-se în contact unii cu alții ,încep să-și orienteze mobilurile ,scopurile și atitudinile în funcție de interpretările favorabile sau nefavorabile pe care le acordă regulilor și dispozițiilor legale .

Este deci posibil ca în anumite grupuri sociale să predomine acele persoane pentru care , în mod variabil ,dispozițiile legale reprezintă reguli de necontestat ,datorită internalizării și acceptării prohibițiilor și restricțiilor sociale .În schimb ,în alte grupuri predomină indivizii care înclină spre violarea acelorași dispoziții legale. (Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea ,Tudorel Butoi-, pg.134,2012)

În consecință atașarea sau asocierea unui individ la unul sau altul dintre cele două grupuri-conformiste (nondelincvente) sau nonconformist (delincvente)-reprezintă momentul cel mai important de care depinde evoluția ulterioară a carierei individului.

Astfel , acei indivizi care se vor ,,asocia,, ( de unde și denumirea de ,, asociere diferențiată,,) grupurilor care respectă regulile legale,nevenind în contact cu modele criminale ,se vor adapta mai ușor în societatea bazată pe consens ,evitând parcurgerea unui comportament prosocial.

Indivizii care devin delincvenți sunt confruntați mai mult cu modele criminale aparținând acelor grupuri care nu acceptă ,nu recunosc sau nu respectă normele legale. ( Sorin N.Rădulescu Dan Banciu –pg.66,2013)

1.1.1.Teoria ,,dezorganizării sociale

O tentativă mai consistentă de interpretare sociologică a comportamentului prosocial aparține așa-numitei Școli de la Chicago ,care, se confruntată cu ,,explozia,, de criminalitate apărută în societatea americană interbelică ,a avansat un set de ipoteze și paradigme care încearcă să surprindă influența proceselor de schimbare și dezvoltare ,mai exact,a efectelor secundare negative declanșate de acestea asupra fenomenului de comportament prosocial la nivelul străzii.( Sorin M.Rădulescu ,Dan Banciu, pg.176,2004)

Conform acestei orientări ,geneza și dinamica comportamentului prosocial sunt determinate sensibil de marile depresiuni sau crize sociale și economice ,de fenomenele de urbanizare și exod rural .

Rata comportamentelor prosociale este mai ridicată în ariile și zonele caracterizate prin deteriorarea fizică ,declin de populație ,dezintegrare culturală ,ceea ce împiedică exercitarea adecvată a controlului social al comunității ,generând fenomene de ,, dezorganizare socială ,, , marginalizare ,devianță.(Sorin M.Rădulescu ,Dan Banciu-, pg.144,2004)

Teoria ,,dezorganizarii sociale,, consideră că factorul determinant în mecanismul cauzal al comportamentului prosocial îl reprezintă scăderea funcțiilor de socializare și control exercitate de comunitate și vecinătate,destabilizarea ordinii sociale și a coeziunii grupurilor eterogenității populației și varietății normelor de conduită ,ca și multiplicării fenomenelor aculturative în cadrul orașului .

În consecință cauzele ,,primare,, ale comportamentului prosocial rezidă în interiorul comunității urbane care ,datorită aglomerării de populație ,a diversificării spațiilor și serviciilor comerciale și sociale ,devine prin ea însăși o sursă potențială criminogenă ,prin ,,atragerea ,, și ,,ispitirea ,, unor tineri de a comite acte și de delicate penale.

1.1.2.Tulburările de caracter ale individului

Caracterul,în calitatea lui de nucleu al personalității ,se formează și se dezvoltă în ontogeneză ,fiind de aceea puternic dependent de ansamblul de condiții și împrejurări în care trăiește individul uman în mod nemijlocit ,precum și de ansamblul de factori de ordin socio- cultural,luat într-un sens mai larg ,care influențează și modelează procesul dezvoltării ontogenetice.

El cuprinde un ansamblu sau un complex, de însușiri relative stabile și constant ale individului uman ,care asigură caracterului o anumită,,formă,, sau ,, coloratură,, specifică, cu puternice accente de unicitate și irepetabilitate .

Gradul înalt de complexitate al caracterului ca formațiune de personalitate este redat de multitudinea încercărilor de a preciza principalele coordonate de definiție ale acestei noțiuni.( Ion Oancea , pg.198, 2000)

Trăsăturile caracteriale îndeplinesc ,la nivelul personalității ,în special funcții de reglare a caracterului ,determinând în general un mod constant de manifestare, chiar dacă în anumite situații ,caracterul individului poate suferi ,,abateri,, mai mari sau mai mici de la modelul comportamental ,,etalon,, al individului respectiv.

Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ,trăsăturile caracteristice prezentându-se în cupluri polare (pozitiv-negativ).Cercetările efectuate asupra individului au scos în evidență faptul că acesta se caracterizează printr-un nivel de imaturitate caracteriologică ,care se manifestă prin următoarele:

-autocontrol insuficient;

-impulsivitate și agresivitate;

-subestimarea greșelilor și a actelor disociale sau antisocial comise;indolență ,indiferență și dispreț față de muncă;

-opoziție și respingere a normelor sociale –juridice și morale;tendințe egocentrice;

exacerbarea unor motive personale egoiste a unor trebuințe și tendințe înguste ,de nivel redus;

-absența sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare ,de ordin social și a sentimentelor etico morale;

-dorința unei vieți ,,ușoare,, ,fără muncă.

Influența socială ,la nivelul străzii,cuprinde o serie de direcții și de perspective teoretice ,care încearcă să completeze punctul de vedere mai limitat punând în dependență tendința spre delincvență nu atât de caracteristicile climatului familial,cât mai ales de cele ale din mediului social și cultural.

Din acest punct de vedere,mai mult decât o formă de inadaptare la mediu, comportamentul prosocial este o formă de exprimare a conflictului individului cu valorile societății în ansamblul ei.

Plasat într-un mediu social defavorizant,individul tinde să aspire la moduri de viață și scopuri superioare clasei sociale sau grupului social din care face parte,dar este privat ,în mod sistematic ,de mijloacele legitime care i-ar da posibilitatea să le realizeze.

Comportamentul prosocial reprezintă,în consecință ,un mijloc ilegitim și illicit ,o formă de protest contra inegalităților între clase în ceea ce privește puterea,bogăția ,prestigiul și securitatea existenței.

Acest fenomen este amplificat,totodată ,de tendința asocierii indivizilor și în ,,subculturii delincvente ,, (așa –numitele ,,bande de la marginea străzii) care oferă acestuia atât un sentiment de solidaritate cu cei defavorizați ca și el ,cât și o identificare în numele căreia își poaste procura o serie de satisfacții hedoniste immediate și se poate revolta contra sistemului social inechitabil.( Ion Oancea , pg.199,2000)

Deoarece integrarea lor adecvată în societate este compromisă prin incapacitatea și imposibilitatea de a-și juca rolurile sociale pe care le doresc, indivizii se unesc în grupuri antisociale în care există posibilitatea desfășurării unor veritabile relații între roluri dorite .

Respectarea normelor grupului,contrare celor ale societății,dobândește o importanță fundamentală deoarece participarea în cadrul său permite instaurarea unui process de integrare care oferă sentimentul identității și al responsabilității ,orientându-i pe membrii spre atingerea obiectivelor la care aspiră prin mijloace nepermise.

Subcultura grupului influențează,deci,apariția unor procese de educație și adaptare (socializare negativă,integrare social negativă,etc) contrare celor promovate de societatea adulților.

Dintre alte direcții de abordare,mai specific pentru orientarea sociologică ,trebuie menționată perspectiva teoretică a ,,dezorganizării sociale,, ,care presupune în dependență a comportamentului prosocial de o serie de schimbări și conflicte sociale care însoțesc procesele modernizării (industrializare ,urbanizare,migrație).

Aceste procese implică,pe lângă schimbări profunde în structura socială,economică și culturală,o serie de modificări în conduită ,lărgind sfera libertății și a autonomiei personale,eliberând individuul de vechile legături familiale tradiționale,ca și de controlul social rigid al microgrupurilor comunitare.

Ca urmare ,asimilarea unor noi exigențe normative generează o contradicție fundamentală între identitatea culturală moștenită prin socializarea comunitară tradițională și valorile spirituale ale noului mod de viață urban.

Această contradicție generează,la rândul ei,multiple comportamente hibride ,acculturate și deviante ,favorizând apariția unor multiple manifestări cu caracter antisocial.

În raport cu această perspectivă teoretică, comportamentul prosocial este considerat,în mod esențial ,ca un fenomen urban ,având ca premisă conflictele culturale și sociale generate de procesele de dezvoltare socială.

O altă direcție particulară a orientării etiologice cu caracter sociologic este circumscrisă concepției teoretice asupra acestui fenomen.

Definirea sa ca individ cu un comportament prosocial de către aceste instituții de control social îl obligă să accepte o,,etichetă ,, pe care o va interioriza în imaginea despre sine și se va comporta în conformitate cu ea.Unii autori merg până acolo încât ajung să considere chiar că fenomenul de comportament prosocial,în ansamblul său,este amplificat în mod artificial de către organele cu rol preventiv.

Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul infracțional poate fi prevenit și controlat, nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra comportamentului prosocial.

Reacția socială intervine atât ante-factum, prin programe și măsuri de prevenire, cât și post-factum, prin înfăptuirea justiției, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a indivizilor. Includerea reacției sociale în studierea comportamentului prosocial adecvat a acestuia la realitatea fenomenului infracțional și la tendințele sale evolutive este benefică.

Sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituționalizat al politicii penale, cât și persoanelor în acțiunea concretă de prevenire și combatere a comportamentului prosocial.

În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al comportamentului prosocial, integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.

Interconexiunile și interacțiunile dintre aceste elemente, precum și dintre fenomenul infracțional ca sistem și sistemul social global, constituie obiective importante ale studiului comportamentului prosocial orientat spre identificarea cauzelor .

De aici concluzia că includerea cauzalității în obiectul comportamentului prosocial ar reprezenta o repetare nejustificată.

În aceeași manieră, problematica reacției sociale constituie obiectul de studiu al comportamentului prosocial în măsura în care schimbarea socială accelerată determină rămânerea în urmă a sistemului de apărare antiinfracțională, după cum elaborarea unei politici penale adecvate de prevenire și control a a acestui fenomen constituie unul din scopurile științei.

Comportamentul prosocial în societatea contemporană a fost și continuă să fie analizat în mod diferențiat de la un individ la altul fiind elaborate numeroase măsuri, orientări, teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări cu caracter violent și agresiv (Raymond Boudon , pg.224,2011 )

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară un delict, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite.

Deoarece fenomenul de comportament prosocial în societatea contemporană are o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față, există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.

Din acest set de paradigme și teorii voi enumera succint pe cele reprezentative: teorii care supralicitează importanța cauzelor individuale, psihologice, considerând că manifestările care duc la comportament prosocial rezidă în comportamentul individual.

Întemeindu-se pe constatarea că unii indivizi se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că delictele sacncționate penal sunt comise, cu predilecție, neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.

O bună înțelegere a mecanismelor în ceea ce privește comportamentul prosocial o găsim și la David P.Farrington, care, integrând teoriile dezvoltării și cele situaționale, consideră că actul cîn sine l omportamentului prosocial este rezultatul final al unui proces cu patru faze :•Energizarea; •Direcționarea;•Inhibarea;•Decizia.( Raymond Boudon, pg.224-225,2011 )

În prima fază, cea de energizare, individul dorește bunuri materiale, un statut privilegiat printre cei apropiați și satisfacerea imediată a unor impulsuri (excitația).La acești factori, care acționează pe termen lung, se pot adăuga unii pe termen scurt precum plictiseala, frustrarea, furia sau consumul de alcool.

A doua fază, de direcționare spre infracțiune, este dominată de factori negativi, familie săracă, educație inadecvată, inteligență scăzută, mediu intelectual nestimulator, eșec școlar, dificultăți în găsirea unui loc de muncă – și ca urmare, individual poate alege metode antisociale de rezolvare a problemelor sale .

În faza a treia, de inhibare, pot apare elemente care să blocheze apariția conduitelor, supravegherea de către părinți, relații afectuoase cu cei din jur, dezacordul celor apropiați pentru proiectele sale infracționale, pierderi majore scontate în cazul comiterii unui delict.

Dacă acești factori nu sunt suficient de puternici, apare faza a patra, de luare a deciziei de trecere la act, care va fi condiționată, la rândul ei, de calitatea ocaziilor întâlnite, de percepția costurilor și beneficiilor, de absența stigmatizării și de probabilitatea subiectivă atribuită diferitelor rezultate urmărite.

1.1.3.Afectivitatea și imactul comportamentului prosocial

Afectivitatea joacă un rol deosebit de important în viața și activitatea individului uman și orice abatere de la normal creează probleme ,uneori destul de serioase ,pe linie adaptativă.

În ceea ce-i privește pe indivizii ce comit infracșiuni după cum afrmă majoritatea cercetătorilor,se pare că aceștia se caracterizează fie printr-un nivel insuficient de maturitate afectivă ,fie prin diferite stări de dereglare a afectivității. (Preda V-Op.cit.pg.26-37)

Insuficienta maturizare afectivă se caracterizează prin:

-lipsa unei autonomii afective ,ceea ce duce la creșterea sugestibilității;

-insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv ,legat de insuficienta cunoaștere și capacitate de stăpânire a reactivității emoționale ;

– slaba dezvoltare a emoțiilor și sentimentelor superioare ,îndeosebi a celor morale.

Asemenea caracteristici psihocomportamentale conduc la lipsa unei capacități de autoevaluare și de evaluare adecvată ,la lipsa obiectivității față de sine și față de alții.

Încă din 1936 ,A.M.Durea ,în urma examinării a 316 delincvenți ( folosind testele de interese și aptitudini Pressey) a ajuns la concluzia că aceștia prezintă o întârziere a maturității afective de cca 2 ani față de nedelincvenții de aceeași vârstă.

În categoria stărilor de dereglare a afectivității sunt incluse :

-stările de frustrație afectivă și sentimentele de frustrație ,conflicte afective ;

-instabilitatea ( labilitatea) afectivă;

-ambivalența afectivă

-indiferența afectivă

-absența emoțiilor și a înclinațiilor altruiste și simpatetice .

Datorită nivelulului crescut al egocentrismului (și al egoismului) și ,totodată ,datorită existenței unui nivel scăzut al toleranței la frustrație ,formularea și atingerea unor obiective acționale se face prin apelul la mijloace ilegale.

Studiind diferite categorii de infractori sub aspectul particularităților psihologice ,T Bogdan arată că una din cele mai frecvente caracteristici psihice ale delincvenților este instabilitatea emotiv-acțională .

Instabilitatea emotiv-activă a delincventului este diferită de stabilitatea emotiv-activă a omului obișnuit.La acestea din urmă ,reacțiile emotiv-active ,sunt relative stabile ,în sensul că aceste reacții sunt rezultante determinate în parte de ambianță și în parte de sistemul de valori etico-sociale .

,,Stabilitatea ,, omului normal (nedelincvent) se realizează prin:durata reacțiilor sale reglate voit și conștient;lipsa de oscilații excesive;constanța acestor reacții care rămân,calitativ și cantitativ,relative identite în raport cu stimuli declanșatori .

În contrast cu aceștia,datorită experienței negative ,a educației deficiente ,a deprinderilor și practicilor antisocial ,delincventul se prezintă ca:un instabil emotive-activ ,un element care în reacțiile lui trădează discontinuitate ,salturi nemotivate de la o extremă la alta ,inconstant în reacții față de stimuli ,inconstanță de origine endogenă specifică.

Spre deosebire de alte caracteristici ,instabilitatea emotiv-acțională apare ca,, o trăsătură emoțională a personalități deformate a delincventului adult sau minor ,ea fiind o latură unde traumatizarea personalității se evidențiează mai bine decât pe planul componentei ei cognitive.

Instabilitatea emotivă ,la rândul ei ,se asociează destul de frecvent cu agresivitatea ,ducând la scăderea pragului delincvențial și la săvârșirea unor infracțiuni prin acte de violență .

T. Bogdan precizează că fenomenul de agresivitate rezidă în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan acțional sau verbal,care obișnuit ,dar nu în mod necesar , constituie o reacție disproporționată la o opoziție reală sau imaginară.

1.1.4.Cartierele dificile

Poliția are întotdeauna un rol paciicator deoarece salvează disoluția social și se interpune între beligeranți dar și pentru că are autoritatea și forța să intervină.Poliția încearcă să împiedice gesturile ireparabile ,să separe persoanele aflate într-o situație conflictuală din care nu pot ieși.

,,Din telefoanele primate într-un an la poliție – afirmă profesorul M Cusson-23 % se referă la aspect care țin de liniștea și ordinea publică petrecute la nivelul străzii (3,2 % amenințare,2,8 % violență,,1,3 % încăierare ,6,1 % conflicte ,2,2 % expulzare -2,2 % tulburarea liniștii-1,7 %,persoane înarmate -0,3 % ,gălăgie -4,9 %)

Intervenția poliției și a cetățenilor din comunitate pentru scăderea actelor de incivilitate și a delictelor minore ,petrecute în stradă , are ca rezultat diminuarea în viitor a infracțiunilor grave.

Cu toate acestea ,s-a constat că deseori polițiștii consider că doar represiunea le adduce prestigiu iar acțiunile de prevenire nu sunt o adevărată poliție.Polițistul are un rol major în descurajarea infractorilor ,în asigurarea liniștii și siguranței cetățenilor ,atunci când aceștia se află în stradă.

În multe orașe există cartiere cu locuitori săraci,cu mulți șomeri,cu numeroase familii monoparentale,cu persoane care au acumulat multiple eșecuri.Acestea pot constitui explicația pentru frecventele acte infracționale necivilizate (incivilități) petrecute în stradă.

Mai ales tinerii consider excitant să atace simbolurile ordinii publice-polițiștii,pompierii ,șoferiii de autobuze,bancomate,vitrine,pentru a protesta împotriva justiției.

În aceste condiții,comercianții și micii înteprinzători părăsesc zona,evoluțiile negative se amplifică iar infracțiunile făcute în stradă iradiează. (Durnescu Ioan pg.119, 2010,)

Analiza acestor situații a arătat că pentru delincvenți,anumite străzi din oraș pot avea trei funcții:

a.teren de vânătoare a victimelor acolo unde iluminatul este slab ,agenții de pază sunt puțini iar terenurile virane și casele părăsite se află la tot pasul.

b.refugiul din fața polițieiu

c.loc de traffic pentru obiecte furate,arme , droguri,prostituție.

Aceste lucruri și modul cum se poate interveniu efficient,vor fi mai bine înțelese din descrierea unui experiment realizat în 1990 în Jersey City.

În acest oraș au fost identificate 12 zone în care violența în stradă era crescută.De asemenea ,s-a considerat că în spatele unor apeluri adresate poliției se pot ascunde problem ce pot fi grupate pe tipuri de incidente.

S-au analizat statisticile privind aceste cartiere și s-a discutat cu membrii comunităților soluțiile posibile.S-a considerat că operațiunile ulterioare ale poliției vor avea success dacă problemele vor fi bine definite și localizate .

Intervențiile cele mai frecvente ale poliției , la nivelul străzii , constau în :

●eliminarea urmelor de incivilitate:spălarea urmelor de graffiti,curățenie pe trotuare în fața magazinelor,ridicarea gunoaielor;

●reprimarea incivilității:dispersarea grupurilor de vagabonzi,reținerea dealerilor și a clienților lor, patrulare;

●prevenirea situațională:iluminat,împrejmuirea terenurilor virane,inspectarea caselor părăsite,instalarea de camera de luat vederi în immobile ,difuzarea informațiilor despre prevenire;

●represiunea infracțiunilor cu violență și intensificarea anchetelor privind furturile calificate.

Efectele acestor măsuri au fost comparate cu evoluțiile din alte cartiere unde nu s-a putut interveni în același mod.S-a constat astfel , că la nivelul străzii , infracțiunile și incivilizațiile.

1.1.5.Subculturile delincvente și grupurile de la marginea străzii

Principalii reprezentanți ai acestei orientări consideră că subcultura reprezintă o subdiviziune a modelelor culturale la care participă o parte din grupurile sociale.

Aceste subculturi apar ca o reacție de protest față de normele și valorile societății,grupând indivizi care au sentimental că le sunt blocate posibilitățile și mijloacele de acces pre valorile și bunurile sociale.

Din acest motiv, orice subcultură include un set de valori și norme diferite de cel al societății ,uneori fiind chiar în contradicție cu sistemul de valori dominante .

Atunci când indivizii aparținând unor asemenea subculturi utilizează modalități și mijloace ilegitime și antisociale pentru a-și realize nevoile și scopurile ,ne aflăm în fața unor ,, subculturi delincvente ,, .

În cadrul acestor subculturi există un sistem de valori și norme,standard și reguli de conduită,în funcție de care sunt exercitate rolurile membrilor și sunt apreciate performanțe.

Normele reprezintă,de fapt, standard sau etaloane în funcție de care conduita individului este valorizată pozitiv sau negativ.

Ele impun sau interzic săvârșirea anumitor acțiuni ,fiind elaborate într-o formă generală și impersonală ,stabilind în ce măsură un individ poate să îndeplinească sau nu un anumit rol în funcție de poziția sa socială.

Teoreticienii ,,etichetării sociale,, concep comportamentele antisociale la nivelul străzii ca tip special de ,,reacție socială,, de apărare din partea societății sau a anumitor grupuri,natura și intensitatea acestei reacții depinzând de o serie de factori ,cum ar fi puterea ,clasa privilegiată ,bogăția,etc.

De multe ori cei care dețin puterea sau bogăția ,făcând parte din categoriile privilegiate social ,au tendința de a ,, eticheta,, ca deviante actele nonconformist ale unor indivizi proveniți din clasele de jos au mijlocii ale societății ,care ,la rândul lor ,fie că accept eticheta ,comportându-se în conformitate cu ea ,fie că o resping ,adoptă noi conduite.

Identificând existența unor tipuri și niveluri diferite de socializare,Cohen evidențiează faptul că în familiile cu copiii asimilează,prin intermediul părinților,modele de valori și norme omogene și coerente, în timp ce prin socializarea făcută de școală această omogenitate dispare .

În consecință ,sistemul de valori prin care sunt appreciate performanțele tinerilor din școală aparține claselor privilegiate sau care dețin puterea .Din acest motiv ,supuși presiunii celor două forme de socializare-familială și școlară –copiii aparținând claselor defavorizante reacționează într-un mod asemănător nevrozei ,prin exteriorizarea frustrării și asocierea în bande sau ,,subculture,, delincvente .

În felul acesta ,,subcultura ,, delincventă apare ca o reacție față de valorile și normele clasei privilegiate ,banda de tineri delincvenți adoptând o conduit și un comportament conforme cu standardele,,subculturii,, din care fac parte.

Din acest motiv ,supuși presiunii celor două forme de socializare- familială și școlară- tinerii aparținând claselor defavorizate reacționează într-un mod asemănător nevrozei ,prin exteriorizarea frustrării și asocierea în bande sau ,,subculturi,, cu comportamente antisociale.

În felul acesta , ,,subcultura,, delincventă și comportametul antisocial apare ca o reacție față de valorile și normele clasei privilegiate ,banda de tineri delincvenți adoptând o conduită și un comportament antisocial conforme cu standardele ,,subculturii ,, din care fac parte.

Preluând aceste idei ,alți autori,între care F.M.Thrasher , consideră că ,comportamentele prosociale/antisociale au ca sorginte constituirea unor grupuri de tineri în bande organizate și structurate ,care reprezintă în esență un ,,mod de supraviețuire,, și de adaptare a celor marginalizați și frustrați în raport cu modelul normativ și valoric al celor privilegiați.( Durnescu Ioan pg.122 ,2010)

1.2.Agresivitatea și comportamentul antisocial

1.2.1.Cauzele agresivității și comportamentului antisocial

Cauzele agresivității și comportamentului antisocial pot fi generale și specifice :

Astfel spus , cauzele generale sunt :

•Mediul și controlul factorilor de decizie;

•Influențele existente prin intermediul infracțional în care individul este atras;

•Dezacordul și dizarmonia între ceilalți indivizi

Cauzele specifice ale agresivității și comportamentului antisocial pot fi :

•Carențele educative;

•Implicarea în diferite acțiuni violente și impactul pe care îl are anturajul din care face parte individul;

•Mediile de proveniență ;

•Cauze de natură socială ;

În consecință,o explicație științifică sau o teorie unică trebuie să ordoneneze și să ierarhize diferitele variabiale ale fenomenului de agresivitate și comportament antisocial,stabilind o serie de corelații semnificative și sintetizând raporturile dintre variațiile cunoscute ale valorilor unei variabile și variațiile cunoscute ale valorilor unei alte variabile.

Criticând încercările de a analiza diferitele elemente componente ale fenomenului ce caracterizează agresivitatea și comportamentul antisocial în mediul stradal prin identificarea cauzelor cu condițiile,A Cohen consideră că ele se datorează unei prejudecăți conform căreia anumiți factori au trăsături intrinsece patogene sau dactilogene ,astfel încât cele mai multe rezultate rele (,agresivitate ,marginalizare de către ceilalți indivizi) nu pot avea decât antecedente rele.Din acest motiv,el consideră perspectiva agresivă mai degrabă ca o combinație de circumstanțe,demonstrând că rareori acestea reunesc condițiile generale solicitate de teorie.

Un factor care nu trebuie ignorat în abordarea agresivității și comportamentului antisocial este însăși legislația cu privire la indivizii aflați în stradă,care,departe de a interveni numai ca variabilă adițională ,poate determina modificarea unor raporturi și comportamente și influența reacția socială față de diferite abateri și încălcări comise deaceștia.

În consecință,unii autori consideră că punctul de plecare în abordarea agresivității și comportamentului antisocial comise în stradă trebuie să-l constituie procesul de elaborare a legilor și normelor,de încălcare a acestora și reacția socială față de diferitele abateri și delicte comise de indivizii.

De aici,preocuparea reprezentanților etnometodologiei și al interacționismului simbolic (H.Becker,L.Rainwater,Astrauss,E Goffman) de a analiza agresivitatea și comportamentul antisocial din stradă în corelație cu procesele de acțiune și reacție de răspuns și contrarăspuns care generează comportamentul individului și imaginea despre sine.

Acest din urmă concept capătă o pondere deosebită în analiză,deoarece transformarea identității este considerată în dinamica ei continuă ca un proces de devenire,generator de situații conflictuale,deosebite. (Gheorghe Florian,275,2013)

Ca atare ,dramatizarea răului (prin relevarea momentului apariției comportamentului antisocial și agresiv) ca și etichetarea unui individ capătă o importanță deosebită asupra evoluției identității acestuia, agresivitatea este un atribut care reflectă ceea ce fac alții în egală măsură cu ceea ce face individul însuși.

Agresivitatea și comportamentul antisocial din stradă reprezintă relația procesuală între indivizii care se angajează în anumite tipuri de comportamente soldate cu violență și autoritățile care evaluează,definesc și sancționează aceste comportamente;în consecință,un comportament antisocial și agresiv este acela pe care indivizii și grupurile din care fac parte îl etichetează ca atare.

În pofida diferențelor de opinie și puncte de vedere,aceste orientări au adus o contribuție incontestabilă la studiul agresivității și comportamentului antisocial în mediul stradal,înlocuind explicațiile monocauzale cu explicațiile multicauzale,care au permis o mai bună cunoaștere a factorilor și a mecanismelor generatoare a acestor fapte.

Semnalând zonele critice ale problemelor care vizează direct agresivitatea și comportamentul antisocial din mediul stradal și identificând aspecte contradictorii ale sistemului bazat pe ordine și armonie ,aceste perspective au evidențiat,totodată,importanța soluționării pe cale amiabială a acestui fenomen în rândul indivizilor . (Durnescu Ioan,pg.242,2011)

1.2.2.Premize sociale

În lumea modernă s-a produs o schimbare deosebită în modul de a defini agresiunea și comportamentul antisocial ca fiind orice comportament perceput de către victime ca fiind deliberat dăunător fizic sau psihic.

Desigur,elementul fundamental rămâne intenția de a face rău și nu efectul în sine.În mediul stradal ,din cauza frustrărilor masive,a umilințelor frecvente și a sentimentului copleșitor de neputință pe care le resimt majoritatea indivizilor,situațiile în care ei se consideră victimele unor agresiuni venite din partea ,sunt numeroase.

Este drept că nu poate fi ignorată existența unor indivizi care urmăresc în mod constant să-i intimideze pe ceilalți,care percep oamenii din jurul lor ca instrumente de manipulate și care trebuie să le aducă beneficii,al căror stil relațional a fost întotdeauna centrat pe impunerea voinței cu forța și tendința de a domina prin orice mijloace.

Individul cu asemenea particularități va găsi în jurul său doar surse de ostilitate și,ca urmare,va dezvolta argument care să-I justifice agresivitatea și comportamentul antisocial (Un om care este supărat își aude doar propia-i voce-Mahatama Ghandi).

În aceste condiții devine evident rolul major al societății în controlul actelor de agresiune care apar mai ales întreindivizi cu un comportament antisocial,deseori imprevizibili și de intensitate paroxistică.

Este întemeiată opinia lui Knud Larsen atunci când afirmă că ,,agresivitatea și comportamentul antisocial sunt în funcție de nivelul de frustrare,de riscul de represalii și de sprijinul colectiv.Ele nu se produc când nivelul frustrării este redus,când riscul represaliilor este ridicat și când sprijinul grupului este slab. Evaluarea riscului reprezintă un proces formal prin care se face identificarea unei persoane care ar putea să provoace vătămări,în ce condiții și cui. Riscul este dinamic și trebuie reconsiderat continuu…evaluarea riscului va fi inevitabil un process imprecis,,.(Gheorghe Florian,pg.175,2012)

Punând accentul asupra pe dezorganizarea socială, specialiștii în domeniu înteprind multiple monografii și anchete care încearcă să pună în evidență starea de izolare și marginalizare în care se găsesc indivizii.

Așa cum fiecare cultură utilizează un anumit tip de limbaj, cel specific culturii stradale este un argou specific. În sens larg, argoul stradal poate fi definit ca limbajul grupurilor marginale ale societății sau ca o formă de protest lingvistic în fața autorităților totalitare.

Argoul stradal este construit în strânsă legătură cu evoluția argoului societății libere, din care se inspiră și pe care îl dezvoltă.

Un comportament agresiv și antisocial poate fi considerat ca violent sau chiar criminal din punct de vedere al legii și al dreptului,dar va apare imediat o dificultate majoră.

Ceea ce caracterizează actul agresiv ,în sine, este faptul că el nu a cedat nici unei norme ,că nu a recunoscut importanța nici a celor morale,nici a celor juridice

Dacă justiția înseamnă doar aplicarea legilor și pedepselor,ea va fi forțată să trateze inadaptații într-o manieră inumană.

Spicuind din literatura de specialitate ,trebuie menționat faptul că dintotdeauna strada a reprezentat un pas înainte pe calea umanizării executării comportamentelor antisociale.

Sistem suport al mediului social, strada este în același timp o frontieră a civilizației,dar în contextul social mai larg această instituție rămâne cronic în urma ambianței generale din societate.

De aceea unul din principiile teoretice de abordare a acestui subsistem social va fi incapacitatea sa de a fi contemporan cu societatea în care funcționează.

Pentru orice om, agresivitatea și comportamentul antisocial constituie o situație deosebită,cu amplă rezonanță în mediul său de viață.

Atât timp cât individul agresiv se află în stradă și manifestă un comportament antisocial dificultățile cele mai mari sunt localizate în relațiile cu cei din jur.

Pare ușor de înțeles că unii indivizi sunt mai de temut decât alții,capacitatea lor de a face rău,de a nu repecta nici o normă atrag de multe ori proceduri de siguranță și prudență din partea autorităților.

Evoluția lor,prezența provocărilor ,furia permanentă,agresivitatea și comportamentul antisocial (de multe ori nejustificate) lipsa de rezonanță în fața oricărei pedepse sau sancțiuni sunt între elementele distinctive ale acestor indivizi,denumiți,în toate sistemele , indivizi periculoși.

Deși dorința specialiștilor este de a-i trata ca o catgorie de sine stătătoare, studiul singularităților pare a fi modalitatea cea mai adecvată de a înțelege în profunzime personalitatea acestor indivizi și devenirea lor pe parcursul vieții.

Faptul că în stradă apar deseori acte de agresivitate și comportamente antisociale nu surprinde pe nimeni: tensiunile inerente vieții stradale,reglările de conturi,lupta pentru putere,neânțelegerile între indivizi,abandonarea de către familie,neachitarea unor datorii,etc sunt printre cele mai frecvente motive care incită anumiți indivizi să comită acte agresive și comportamente antisociale .

Toate acestea pot conduce la acte de violență îndreptate asupra unor personae anume sau asupra bunurilor aflate la îndemână.

Unul dintre motive este teama: multor indivizi implicați în acte agresive și comportamente antisociale le este teamă să vorbească despre incidente care implică acte de violență împotriva lor.

În multe cazuri agresivitatea și comportamentul antisocial sunt invizibile, deoarece nu există modalități care să ofere siguranța și încrederea necesară pentru indivizii care reclamă acest lucru deoarece în multe cazuri ,unii indivizii nu au încredere în autorități sau.

Prin amploarea și prin gravitatea sa, problema agresivitatății și comportamentului antisocial nu mai poate fi trecută sub tăcere și reprezintă în prezent obiectul a numeroase cercetări ce se interesează mai ales de dimensiunile psihopatologice, instituționale și etice. Sunt solicitate diverse ramuri ale sociologiei: sociologia medicală sociologia devianței și a mentalităților.

Repulsia legitimă pentru delațiune nu trebuie totuși să ducă la ascunderea suferințelor, după cum respectul față de viața privată nu trebuie să servească drept pretext pentru inacțiune.

Influența transformărilor socio-culturale ( accelerarea cadrului de viață: stres, oboseală, izolare etc.) sunt doar unele din cauzele creșterii numărului de agresiuni și comportamente antisociale.

Deseori,întâlnim forme de deghizare de agresiune-amenințări, calomnii,interdicții arbitrare,umilirea în fața celorlați- care au ca scop să mențină o stare de neliniște la cei vizați.

Desigur,cea mai de temut este agresiunea nemotivată,absurd,imprevizibilă care denotă absența oricărei considerații pentru om și folosirea fără limite a forței.Actul de agresiune non-motivată crește prestigiul social al individului în bandă.

Fapt tipic pentru indivizi,asupra celui considerat dușman (de cele mai multe ori doar temporar) sunt revărsate toate constrângerile și frustrările indurate de-a lungul timpului.

Majoritatea actelor violente pleacă de la certuri banale:;nerespectarea regulilor unui ,,joc,,;•bănuiala unor trădări .

Lucrurile se complică atunci când deținuții consideră că personalul și procedurile existente de control al masei condamnaților nu sunt capabile să intervină rapid și eficace și să mențină relații corecte și pașnice între deținuți.

Cererea socială de drept ca mod de a reglementa conflictele este foarte mare și în penitenciare,dar atunci când personalul nu intervine în timp optim,tendința de a-și rezolva diferențele singuri,va crește. (Gheorghe Florian,pg.184,2013)

Ca urmare,specialiștii în probleme umane din mediul stradal ,trebuie să fie permanent pregătiți pentru a identifica diversele forme de agresivitate și comportamente antisociale propunând măsuri profilactice și curative.

Pentru psihologi,cea mai importantă problemă este aceea a anticipării (identificării) indivizilor care pot deveni agresivi în anumite circumstanțe.

Studiile în domeniu au relevat faptul că aceștia pot fi grupați în două categorii :

●primii sunt cei care nu se pot controla iar comportamentul lor este determinat în cea mai mare măsură de contextual situațional;

●al doilea grup este reprezentat de indivizi cu un nivel ridicat de autocontrol dar care,o dată deveniți agresivi ,au un comportament antisocial extrem.

Psihologul Edwin Megagargee ,profesor la Departamentul de psihologie al Universității de Stat din Florida,consideră că în mediul stradal există șase tipuri de persoane agresive:

1.Cei normali,care devin agresivi doar în circumstanțe ieșite din comun;

2.Cei cu boli psihice grave sau intoxicați cu anumite substanțe,indivizi cu un stil agresiv de viață sau formați într-o subcultură care promovează agresivitatea și comportamentul antisocial;

3.Persoane care consideră că agresivitatea este singurul mod de a-și atinge anumite scopuri (economice,financiare,sexuale);

5.Indivizi la care agresivitatea este cauzată de frustrări,abuzuri,agresiuni;

6.Indivizi hipercontrolați la care agresivitatea este un comportament paradoxal.

În continuare, autorul aprofundează factorii care pot determina sau nu un individ să răspundă prin agresivitate într-o situație dată și care sunt în număr de cinci:

Instigarea la agresiune:

●formată de suma forțelor care-l motivează pe individ să comită actul de agresiune și comportamente antisociale;

●dacă forțele provin din interiorul individului- furie,ură- avem de-aface cu instigarea interioară;

●dacă agresiunea este doar un mijloc de a atinge un scop,investigarea va fi denumită extrinsecă sau instrumentală;

Puterea obișnuinței-instalată atunci când individual a avut frecvente succese în trecut,procedând agresiv,sau a fost recompensat pentru acestea;

Factorii inhibitori ai comportamentului agresiv-care pot varia în funcție de obiectivele urmărite sau circumstanțele concrete (interdicții morale,teama de consecințe,probabilitatea eșecului);

Factori situaționali- care pot facilita sau împiedica manifestările agresive și comportamentele antisociale:astfel un caracter sărac, o zonă de război,gesturile provocatoare,a fi prezent când începe o încăierare vor facilita comportamentul agresiv,în timp ce viața într-un loc retras, ,prezența poliției,gesturile care invocă mila vor inhiba agresivitatea și comportamentele antisociale;

Potențialul de ripostă-care rezultă în urma evaluării pe care o face individul și care va apărea că îi satisface necesitățile la prețul cel mai mic.

Într-o lucrare devenită clasică,Jean Claude Chesnais ,definește agresivitatea și comportamentele antisociale ca fiind utilizarea superiorității fizice asupra altuia.

Cauzele sunt localizate în eșecul dialogului,în sentimentul de insecuritate,în absența alternativă,în anturajul care admite forța.(Gheorghe Florian,pg.113,2003)

În manifestările sale individuale ea poate fi :

●fizică-afectând viața,sănătatea sau liberatatea persoanei ;

●economică-urmărind distrugerea sau degradarea bunurilor celuilalt;

●morală sau simbolică-atunci când provoacă anxietate prin intermediul amenințărilor.

Același autor,vorbind despre violența privată,o clasifică în două:

●violența criminal,care poate fi mortal-omor,asasinat

●corporală-loviri,răniri voluntare

●sexuală-violul

●violența non-criminală având ca variante violența suicidară

●violența accidental-ex.un accident de automobile

Autorul concluzionează că utilizarea agresiunii și a comportamentelor antisociale îl stigmatizează pe făptuitor,generează ura și repulsia și îl aruncă pe acesta într-o zonă a absurdului și dezumanizării.

Revenind în mediul stradal,agresiunea și comportamentul antisocial poate fi:

● agresiunea brutală care poate fi un simptom al unor dezordini personale;

●agresiunea -strategie,rece,metodică,de mare periculozitate pe termen lung.

Factorii de risc pentru comportamentul agresiv și autodistructiv astfel:

Factori individuali

a.Psihosociali:•Factori de dezvoltare;•Afecțiune mentale

b.Biologici:•Alcoolul și drogurile

Factorii sociali

a.Macrosociali:•Inegalitatea socio-economică;•Acces la arme de foc,alcool și droguri;•Influența mass-media;

b.Microsociali:•Violența familială;•Elemente situaționale ;•grupurile sociale marginalizate pot crede că normele societății nu se pot aplica și în cazul lor și deci nu prezintă nici un fel de interes față de viitorul societății în care trăiesc;●aplicarea strict a criteriilor pentru eliberarea sau reânoirea autorizației de a poseda arme de foc;

•reglarea prețului la băuturilor alcoolice funcție de concentrația de alcool;•educarea comunității privind legătura dintre consumul de alcool și comportamentul agresiv;

●îmunătățirea standardelor comportamentale ale persoanelor publice;

●realizarea de programe pentru controlul furiei în comunitate;

●violența urmărită pe ecran poate spori comportamentul unor oameni déjà agresivi.

CAPITOLUL 2

STRADA –SIMBOLUL IMPREVIZIBILITĂȚII DE CARE FIECARE DINTRE NOI NE TEMEM ,SPAȚIU DE MANIFESTARE A COMPORTAMENTULUI PROSOCIAL/ANTISOCIAL

Banda din stradă reprezintă ,într-un anumit fel, ,,o formă de organizare socială,, negativă a tinerilor ,datorită eșecului acțiunii unor instituții sociale , corupției și indiferenței față de situația tineretului ,șomajului ,sărăciei și ocaziilor prea puțin numeroase de distracție și recreare .

Ea este structurată și funcționează pe baza consensului intim al membrilor , stabilindu-și chiar un veritabil ,,cod,, de drepturi și obligații mutuale și un sistemk de relații ,norme și valori proprii ,diferite sau opuse celui aparținând societății globale.

Reunind tineri care se confruntă cu probleme sociale asemănătoare ( sărăcie ,mizerie ,șomaj ,inegalitate),aceste bande de stradă organizează acțiuni ilicite pentru a-și realiza scopurile și interesele și interesele,transformându-se ,uneori,în adevărate ,,subculturi criminale,, sau ,,subculturi bazate pe crimă și violență,, ,comițând fapte antisociale deosebit de grave petrecute în stradă (omoruri,violuri,trafic de droguri,prostituție).

Pornind de la aceste premise,concepția elaborată de R.A Cloward și L.E Ohlin evidențiează că comportamentele antisociale petrecute în stradă,ca forme și modalități de răspuns față de inegalitatea socială ,nu este un fenomen individual ,ci colectiv ,reprezentat de subsistemul de roluri al subculturilor delincvente.

Acestea din urmă,arată cei doi autori,permit membrilor lor atât îndeplinirea unor roluri și forme de comportamente prosociale/antisociale cât și legitimarea și justificarea actelor comise în grup.

Inspirați de paradigma elaborată de R.K.Merton privind anomia ,ei introduc noțiunea de ,,oportunitate diferențială,, , reprezentată de ansamblul mijloacelor prin care grupirile sociale din stradă își realizează interesele și scopurile deziderabile.

În funcție de aceste oportunități (legitime sau ilegitime) și de mijloacele utilizate (licite sau ilicite),se structurează și tendințele spre conformitate sau comportamente prosociale/antisociale,care sunt dependente de pozițiile ocupate de indivizi în ,,structura de oportunitate ,, .

De aceea ,subculturile comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,grupează ,de regulă ,indivizi care ,datorită faptului că le sunt blocate sau obstrucționate oportunitățile economice sau culturale ,utilizează mijloace ilegitime de reușită.

O variantă a teoriei ,,subculturilor,, , care încearcă să explice acestea ca fiind rezultatul unui comportament prosociale/antisocial ,,învățat,, , este cea a,,grupurilor de la marginea străzii ,, sau a ,,societății de la colțul străzii ,,(corner street society),elaborată de W.F.Whyte.

El arată că perioada adolescenței și a tinereții se caracterizează,între altele ,prin stabilirea și fundamentarea unor relații de prietenie și camaraderie ,de sociabilitate și comunicare între tineri,care se adună , discută ,stabilesc diferite planuri de acțiune.

Mecanismul formării și structurării acestor grupuri de tineri este în general cunoscut ,majoritatea lor fiind alcătuită din colegi de școală,de clasă ,de stradă ,de cartier sau de oraș.

Asocierea și participarea la activitățile grupului de prieteni ,în stradă ,este considerată ca fiind o modalitate importantă de socializare a tânărului, deoarece în această perioadă el are o atitudine ambivalentă꞉obediență și revoltă,independență și imitație ,anticonformism și criză de originalitate.

El simte nevoia să fie recunoscut ,acceptat și stimulat de către cei de o vârstă cu el,soluția grupului reprezentând o posibilitate sigură de a-și manifesta și realiza dorințele și aspirațiile.

Prin contactul cu aceste grupuri ,individul își dezvoltă limbajul ,capacitățile și aptitudinile ,asimilând și interiorizând o serie de valori și norme specifice grupului.Unele dintre aceste grupuri au o situație periferică și marginală în societate ,în interiorul lor predominând sentimentele de frustrare și insatisfacție socială și individuală,de violență și agresivitate.

De aici ,respingerea și contestarea normelor și valorilor societății adulților și construirea unei table de valori și norme proprii de comportament și conduită ,în care prevalează mijloacele ilicite pentru obținerea bunurilor sociale .

Prin adoptarea unor norme de conduită ilegitime și a unor mijloace de reușită indezirabile ,aceste grupuri de indivizi se transformă în adevărate surse potențiale de comportamente prosociale/antisociale ,prin inducerea și ,,învățarea,, de către membrii lor a unor tehnici infracționale.( A.Chircev, București, pg.88 ,2010)

Periculozitatea deosebită a grupurilor stradale constă în aceea că sunt alcătuite ,în cea mai mare parte ,din indivizi ce prezintă serioase deficite de socializare , indivizi care au abandonat școala și au fugit de acasă,indivizi fără serviciu și indivizi care au suferit deja condamnări penale.

Din acest motiv ,activitatea grupului stradal –caracterizată inițial prin poluarea morală a locurilor publice –se structurează treptat și preponderent deviant spre comiterea unor comportamente prosociale/antisociale deosebit de grave.

Seducătoare prin explicațiile lor,teoria grupurilor de la marginea străzii supralicitează importanța socializării ,,negative,,în colectiv,neglijând resorturile intime ale motivației individuale în comiterea actului infracțional.

2.1.Reacția socială împotriva comportamentelor prosociale/antisociale

Orientarea către identificarea modalităților prin care fenomenul infracțional poate fi prevenit și controlat, nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacția socială formală și informală asupra comportamentelor prosociale/antisociale.

Reacția socială împotriva comportamentelor prosociale/antisociale intervine atât ante-factum, prin programe și măsuri de prevenire, cât și post-factum, prin înfăptuirea justiției, prin tratamentul, resocializarea și reinserția socială a indivizilor. Includerea reacției sociale în studierea comportamentelor prosociale/antisociale este adecvată atât pentru realitatea fenomenului infracțional stradal cât și pentru tendințele sale evolutive.

Sesizarea inadvertențelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituționalizat al politicii penale, cât și persoanelor în acțiunea concretă de prevenire și combatere a comportamentelor prosociale/antisociale.

În conformitate cu opțiunea teoretică prezentată, obiectul sintetic al comportamentelor prosociale/antisociale integrează elementele componente într-un ansamblu unitar ce se comportă ca un întreg cu proprietăți și funcții proprii, distincte calitativ de proprietățile și funcțiile părților componente.De aici concluzia că includerea cauzalității în obiectul criminologiei ar reprezenta o repetare nejustificată.

Comportamentele prosociale/antisociale în societatea contemporană au fost și continuă să fie analizate în mod diferențiat de la un individ la altul fiind elaborate numeroase măsuri, orientări, teorii explicative, unele excluzându-se, altele completându-se reciproc, toate urmărind însă identificarea și evaluarea cauzelor și a mecanismelor de bază care determină producerea unor fapte și manifestări cu caracter agresiv în mediul stradal.

Unele dintre aceste teze și teorii nu au decât o capacitate de generalizare limitată la cadrul social particular în care se desfășoară aceste comportamente, altele au o rază mai mare de generalizare, fiind valide în contexte diferite.

Deoarece fenomenul de comportamentelor prosociale/antisociale în societatea contemporană au o serie de condiționări și determinări cauzale multiple, în cadrul diferitelor abordări intervin și se conjugă multiple definiții și explicații aparținând mai multor discipline științifice, fiecare din ele valorizând o anumită perspectivă teoretică, motiv pentru care, în momentul de față, există atât de multe tentative și modele etiologice în acest domeniu.

Din acest set de paradigme și teorii voi enumera succint pe cele reprezentative: teorii care supralicitează importanța cauzelor comportamentelor prosociale/antisociale individuale, psihologice, considerând că manifestările rezidă în comportamentul individual.

Întemeindu-se pe constatarea că unii indivizi se caracterizează prin tulburări de personalitate sau prin mentalități specifice (concretizate în adoptarea unor atitudini de negare a valorilor și normelor recunoscute) se poate considera că comportamentele prosociale/antisociale sunt comise, cu predilecție, de indivizi care violează normele juridice, neavând capacitatea de a li se supune și de a le respecta.( Gheorghe Florian ,pg.332, 2011)

2.2.Factorii agravanți ai comportamentelor prosociale/antisociale

în lumea contemporană

Peste tot în lume, statisticile arată creșteri importante ale comportamentelor prosociale/antisociale dar și marile eforturi pentru a le face față.

Evoluții contemporane demonstrează pericolul comportamentelor prosociale/antisociale pentru dezvoltarea socială, dreptul cetățenilor de a trăi în securitate.

Comportamentele prosociale/antisociale , ca fenomene sociale, prezintă multe laturi și aspecte pe care știința trebuie să le urmărească și să le cerceteze.( Gheorghiță Călinescu, Constantin Victor Drăghici ,pg.225,2009)

2.2.1. Factorii favorizanți în viziunea O.N.U.

Deși există o bogată literatură consacrată acestui domeniu, vor rămâne valabili cei nouă factori favorizanți ai comportamentelor prosociale/antisociale menționați în rezoluția celui de-al 8–lea Congres al O.N.U consacrat prevenirii criminalității și tratamentului delicvenților care a avut loc în 1990 la Havana:

1.Sărăcia, șomajul, analfabetismul, absența locuințelor bune și ieftine, sistemul de învățământ și de formare inadaptat;

2.Număr crescând de cetățeni fără perspectivă de inserție socială și agravarea inegalităților sociale;

3.Disocierea legăturilor sociale și familiale agravate printr-o educație parentală inadecvată, educație care face deseori dificile condițiile de viață;

3.Condițiile dificile pe care le cunosc oamenii care migrează spre oraș sau spre alte țări;

4.Distrugerea identității culturale de origine, rasismul, discriminarea care pot crea dezavantaje în planul social și al sănătății;

5.Degradarea mediului urban, mai ales insuficiența echipamentelor colective în anumite cartiere;

6.Dificultățile, create de asocierea modernă, de a insera corect oamenii în comunitate, în familie, în mediul de muncă, în școală și a se identifica cu o cultură;

7.Abuzul de alcool, de droguri și alte substanțe a căror dezvoltare este favorizată de factorii menționați mai sus;

8.Multiplicarea activităților legate de comportamentele prosociale/antisociale , mai ales de traficul de droguri și de tăinuirea obiectelor furate;

9.Promovarea, mai ales prin mass-media, a ideilor și atitudinilor care sunt surse ale violenței, inegalității și intoleranței.

2.2.3.Drama victimelor

Controlul comportamentelor prosociale/antisociale este o problemă care nu poate fi lăsată doar în seama statului: instituțiile, comercianții, școlile, părinții și toți locuitorii unei comunități, trebuie să-și ia măsurile necesare pentru a nu se expune la infracțiuni.Aceasta, chiar dacă îndatorirea principală a guvernului este aceea de a proteja viețile și proprietățile tuturor cetățenilor și deci, prin extindere, a reduce posibilitatea ca cetățenii să devină victime ale infracțiunilor.

Observăm că s-a produs o importantă schimbare: “de la poziția în care publicul așteapă să fie protejat de către instituțiile statului la implicarea activă a tuturor cetățenilor în a face față amenințărilor unor indivizi cu comportamente prosociale/antisociale” ( Gheorghe Florian,pg.335, 2011)

La ora actuală putem observa tot mai mult că prevenirea comportamentelor prosociale/antisociale a devenit, cu toate intențiile și scopurile, nimic altceva decât prevenirea victimizării cetățenilor.Motivele pentru care cetățenii se adrsează poliției din cauza comportamentelor prosociale/antisociale sunt diverse:

55 % își doresc bunurile înapoi;

45 % vor ca făptuitorul să fie prins;

36 % vor ca cel vinovat să fie lipsit de drepturile sale cetățenești.

Atunci când cetățenii care au fost victime ale străzii nu se prezintă la poliție pentru a face plângere, 31 % motivează această atitudine prin faptul că infracțiunea nu o consideră gravă, 21% că poliția nu ar mai putea face ceva, iar 16 % că, oricum poliția nu va face nimic.

Când este vorba de infracțiunile cu violență ,petrecute în stradă, mai puțin de jumătate din femeile victime care au raportat incidentele la poliție, au fost mulțumite de modul de soluționare.Procesul de refacere presupune o reorganizare la nivelul personalității cetățenilor astfel încât aceaștia să depășească situația traumatizantă.Pentru a se recupera, cetățenii care au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale au nevoie de satisfacerea unor trebuințe precise :

●nevoia de compensație materială și financiară pentru pierderile suferite ;

●nevoia de informații, de răspunderi la întrebări devenite fundamentale: ce s-a întâmplat? de ce mi s-a întâmplat mie? de ce am reacționat în acel mod? de ce fac ceea ce fac de atunci încoace? cum ar fi dacă s-ar întâmpla din nou? ce semnificație are acest eveniment pentru mine, despre lume, pentru viitorul meu?;

●nevoia de ocazii pentru a-și povesti experiența și a-și valida emoțiile pe care le încearcă (mânie, durere, frică, dezorientare);

●nevoia de o amplificare a forței sale în a-și controla viața, de a avea din nou încredere în cei din jur și în modul său de viață;

●nevoia de a ști că se află în siguranță, că s-a făcut ceva ca acest lucru să nu se mai întâmple nimănui;

●nevoia de dreptate realizată de instituițiile justiției, care are un rol decisiv în găsirea unui nou sens în viață și reinstaurarea sentimentului de apartenență la comunitatea sa.

Remarcăm astfel cât de important este pentru cetățenii ce au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale ,sprijinul primit de la rude, prieteni, colegi dar și la instituții și specialiști care oferă consiliere și îngrijire într-un mod profesional.În acest context, sprijinul acordat se transformă într-un adevărat moderator al stresului traversat, având trei componente foarte importante pentru refacerea persoanei aflate sub îngrijire :

●sentimentul de a fi în grija cuiva;

●convingerea celui în cauză că este iubit și stimat dincolo de tot ce i s-a întâmplat;

●sentimentul că aparține unei rețele sociale în care există relații reciproce.( Gheorghe Florian ,pg.339, 2011)

În tot acest proces, rolul specialistului este hotărâtor deoarece el trebuie să gestioneze și modul cum persoanele din ambianță percep dificultățile și nevoile de ajutor ale cetățenilor ce au fost victime ale comportamentelor prosociale/antisociale, faptul că ea nu poate face față singură problemelor sale.Astfel, destinatarul poate considera ajutorul o amenințare pentru prețuirea de sine, o confirmare a propriei neputințe și poate să trăiască un sentiment de vină sau să se simtă obligat față de cei ce-l ajută.Dar ajutorul acordat victimei are efecte benefice și asupra celui care-l furnizează, fie rude, fie prieteni, specialiști sau comunitatea din care face parte aceasta.Astfel, cel care ajută resimte o competență interpersonală înaltă, învață strategii de schimbare lucrând cu ceilalți, se bucură de recunoștință pentru rolul său, găsește idei pentru a face față stresului vieții, are un sentiment mai puternic că stăpânește ambianța și problemele sale.

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

3.1.Obiective

3.1.1. Obiective generale

Obiectivele generale acestei lucrări au fost :

●Îmbunătățirea statusului emoțional al persoanelor care au frecvent contact cu strada;

●Bună inserție familială și socială ;

●Formarea capacității de integrare socială,prevenind comportamentul prosocial/antisocial.

3.1.2.Obiectivele cercetării

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece evaluarea cercetarea și monitorizarea persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode active din ce în ce mai perfecționate , care trebuie să vizeze inițial menținerea și readucerea acestora într-o stare fizică și psihică satisfăcătoare.

Obiectivele urmărite au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Îmbunătățirea statusului emoțional al persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii;

●O bună inserție familială și socială a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii consumatori de droguri

●Ameliorarea funcției de coordonare și control a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii;

●Realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute, în vederea identificării tendinței, în rândul a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

3.1.3.Obiectivele practice

Plecând de la premiza că adaptarea socială este procesul prin care o persoană sau un grup social devine capabil să trăiască într-un nou mediu social,ajustându-și comportamentul după cerințele noului mediu,integrarea este o acțiune exercitată asupra persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,implicând o continuă transformare și restructurare , a potențialului însușurilor individuale pentru a permite familiarizarea cu mediul, modificarea unor stereotipuri vechi și punerea lor în accord cu o nouă situație ,cunoașterea și acomodarea cu specificul locului sau grupul din care face parte.

Altfel spus procesul integrării persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,a constituit o acțiune complexă care a generat o fuziune între elementele sistemului personalității acestora și elementele sistemului social,determinând o dinamică de dezvoltare prin intermediul unor factori purtători de valori morale,spirituale și culturale (familia,școala).

Abilitățile și competențele necesare adaptării și integrării sociale,în vederea diminuării comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii la persoanele ,supuse cercetării au fost rezultatul unui proces de învățare și antrenament al deprinderilor acestora în diverse situații.

Aceste câteva considerații cu privire la adaptarea și integrarea socială a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,au permis analizarea și proiectarea programelor educaționale raportate la specificul și particularitățile individuale ale acestora.

Structura programului general de autonomie personală și socială a avut la bază următoarele obiective generale.

-formarea și dezvoltarea abilităților sociale care să conducă la un grad înalt de maturitate psihosocială;

-perceperea corectă ,obiectivă și exactă a propriei persoane;

-educarea sensibilității și a echilibrului afectiv pentru a garanta siguranța de sine și exprimarea propriilor emoții și sentimente în relațiile cu familia și persoanele din anturajul lor;

-manifestarea acceptării și respectului față de alte persoane în contexte sociale diferite;

-organizarea și programarea de activități care să permită exersarea autocontrolului și învățarea folosirii corecte și civilizate a utilităților.

-interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la consilierea persoanelor supuse cercetării;

-sprijinul oferit de forurile locale care aveau în evidențele lor statistice persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii (poliția locală,poliția municipală,primăria);

-intensificarea activității de prevenire a comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii ;

-creșterea rolului școlii ,cadrelor didactice ,factorilor de răspundere și familiei;

3.2.Ipoteza

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că a persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii sunt supuși la diferite sări ( afective sau agresive ) având de multe ori o imagine de sine negativă ;

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

●În ce măsură aplicarea psihoterapiei asigură optimizarea rezultatelor și scurtarea timpului de integrare în societate a persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

●Dacă prin aplicarea unui program de evaluare corespunzător conceput special pentru programul de integrare în societate,evitând comportamenntul prosocial /antisocial manifestat la nivelul străzii, putem obține o scurtare a timpului de aplicare a acestuia.

3.3.Metodele de cercetare

Metodica a fost întocmită în așa fel ,încât să corespundă cât mai bine scopului constatativ urmărit nemijlocit.În lumina celor expuse mai sus,pentru colectarea materialului faptic am recurs la aplicarea metrodelor de bază:

Metoda documentării teoretice a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .

Metoda anchetei .Ancheta, ca metodă de lucru ,a avut un rol deosebit în obținerea datelor necesare cunoașterii ,și dinamicii evoluției lor și s-a desfășurat pe baza observațiilor și discuțiilor purtate.

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, reprezentând punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei .

Așadar prin intermediul acestei metode mi-am fixat drept scop principal urmărirea modului și procedeelor de prezentare a subiecților cu comportament antisocial manifestat la nivelul străzii.

Metoda convorbirii .Discuția a fost orientată în direcția surprinderii frământărilor interne al subiecților cu comportamentprosocial/ antisocial manifestat la nivelul străzii,al mediului în care își desfășoară viața și activitatea,al descoperirii cauzelor ce au provocat acest comportament.

Metoda biografică a contribuit la descoperirea antecedentelor comportamentelor prosociale /antisociale manifestate la nivelul străzii,pe baza relatării subiecților.

Metoda experimentului psihologic a constat într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului ce a prelucrat fapte provenite din observație.

3.4.Lotul de subiecți supuși cercetarii

Lotul studiat l-am efectuat pe un eșantion de 33 de persoane cu vârsta cuprinsă între 18-32 de ani ce manifestau comportamente prosociale/antisocial la nivelul străzii sub diferite aspecte ,în orașul ,în perioada .

În urma cercetărilor efectuate am constatat că persoanele cu comportament prosocial /antisocial manifestat la nivelul străzii supuși cercetării formează un lot cu nevoi comune tuturor ființelor umane dar și faptul că manifestarea acestor comportamente era diferită de la o persoană la alta indiferent de mediul din care proveneau.

3.5.Desfășurarea cercetărrii

Studiul de față a fost efectuat pe un lot de 33 de persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii din orașul și își propune :

●capacitatea de a controla și a recunoaște tensiunile interioare și exterioare (cu referire la nivelul de integrare al imaginii de sine) ;

●Chestionarul Woodworth , depistează reacțiile de inadaptare.Are întrebări,cu răspuns ferm-da sau nu pentru fiecare ;

●Chestionarul Trebach

Depistarea și evidențierea severității

comportamentului prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii ,a avut un rol important pentru persoanele supuse cercetării.

Utilizând chestionarul Trebach,activitatea de consiliere s-a desfățurat în grup,rolul fiind de a ajuta factorii de răspundere în instruirea situațiilor de criză în care se găsesc unlele persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

Pentru persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,s-a folosit un sistem de puncte cu ajutorul cărora aceștia trebuiau să atingă un anumit punctaj stabilit dinainte ,pentru a fi recompensați.

Programul de instruire al persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii a fost constituit dintr-o listă ,unde acestea trebuiau să bifeze răspunsul corect la întrebare.

Referitor la aceste chestionare ,s-a dorit scoaterea în evidență a aspectelor mai puțin cunoscute de unile persoane cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,cum ar fi :

●Aspectele și implicațiile pe care o au psihoterapeuții și factorii de răspundere (asistenți sociali,poliția locală,poliția municipală,primăria) în integrarea în societate a acestor persoane ;

●Atitudinele negative ale persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii față de cei din jurul lor .

Un alt mod de a-mi desfășura cercetarea ,a fost aplicarea individuală prin intermediul căruia persoanele cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii au fost rugate să răspundă la întrebări.

Evaluarea persoanelor cu comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii,a constatat în faptul că diferitele combinații de manifestări fizice și psihice , pot fi atribuite unui pericol real și se produc fie sub formă de crize,fie ca stări persistente totale sau parțiale .

Comparativ cu stările comportamentelor prosocial/antisociale manifestate la nivelul străzii unile persoane prezentau și stări anxioase de obicei difuze care , au evoluat în panică .

Potrivit lui Trebach ,există 4 obiective ce descriu atât acte de indisciplină cât și comportament prosocial/antisocial sub diferite aspecte,pe care persoanele le manifestă:

-răzbunarea

-evitarea eșecului

-atragerea atenției

-obținerea puterii

Chestionarul Woodworth de comportament nr.1.

Evaluare

Se vor acorda 2 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,, ,1 punct pentru fiecare răspund,,b,, și 0 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,,

Între 34- 50 de puncte

Punctajul arată că persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii au o fire excesiv de conflictuală cu predilecție spre a exagera mult lucrurile din punct de vedere psihic .Deoarece aceasta este natura și probabil modul în care unile persoane abordează lucrurile și încearcă să facă față presiunilor se pare că este foarte greu să se aplice în practică recomandarea de a se comporta civilizat.Trebuie să li se amintească acestor persoane faptul că comportamentele prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii constituie cauza multor conflicte cu urmări grave sau mai puțin grave.

De aceea ,li s-a recomandat să încerce să se relaxeze mai mult , să facă o pauză , să încerce să reflecteze la ceea ce vor să facă în viitor .Li s-a recomandat să încerce să uite pentru moment de rutina zilnică ,relaxându-se într-un mod mai plăcut . Aceste recomandări le va ajuta pe persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii,supuse cercetării să aibă o imagine pozitivă despre situația conflictuală în care cred ei că se află.

Între 16-34 puncte

Persoanele supuse cercetării au recunoscut semnele care le-au avertizat că sunt supuse unor presiuni de comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii și înceară ,prin diferite metode , să se le diminue.

Sub 16 de puncte

Persoanelesupuse cercetării au o atitudine extrem de negativă și aproape nevrotică. Ocazional ,își fac griji , dar momentele respective sunt foarte rare , durează foarte puținConcepția , în rândul persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii, este că tot ceea ce li se întâmplă nu este întâmplător .

Avertisment : persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii trebuie să fie precaute în anumite momente , iar o atitudine conflictuală nu este perfectă .

Chestionarul Woodworth nr.2.

Se vor acorda 2 puncte pentru fiecare răspuns ,,c,, ,1 punct pentru fiecare răspund,,b,, și 0 puncte pentru fiecare răspuns ,,a,,

Între 40-50 de puncte

Trebuie observat faptul că la majoritatea răspunsurilor punctate la litera ,,c,,,persoanele supuse cercetării dau răspunsuri negative,iar la întrebarea dacă sunt stresați sau nervoși de prezența factorilor de răspundere ,răspunsul a fost pozitiv.Nedreptatea este profund tulburătoare și la fel de importantă pentru aceste persoane.

Între 25-39 de puncte

Se poate deduce ,că deși nu tot timpul se confruntă cu situații care implică comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii, persoanele supuse interviului se simt vinovate pentru starea lor actuală.

Sub 25 de puncte

Rezultatul indică faptul că persoanele care manifestă comportamente prosociale/antisociale la niuvelul străzii nu au un foarte puternic simț al răspunderii față de grupul sau anturajul din care fac parte.

Avertisment :Toate persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii trebuie să fie precaute în anumite momente,iar o atitudine conflictuală nu este perfectă,dar cu ajutorul factorilor de răspundere și a celor din jur (familie ,prieteni,rude) se speră în diminuarea acestor stări conflictuale.

Pentru desfășurarea cercetării prealabile am creat o atmosferă obișnuită de lucru pentru persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestat la nivelul străzii care urmau a fi supuse interviului .

Persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii li s-a explicat în ce constă chestionarul și interviul (acestea fiind pur științific ,datele fiind confidențiale) pentru a afla care sunt motivele acestei cercetări.

Evidențierea comportamentului conform Chestionarului Trebach

CAPITOLUL 4

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Contribuția mea personală a constat în cercetarea unui eșantion de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,din orașul ,în perioada noiembrie 2016-ianuarie 2017.

În cadrul cercetării s-a dorit o analiză amplă asupra eșantionului de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Încă de la primul contact cu persoanele supuse cercetării, supravegherea reducerii tensiunii intrapsihice și interpersonală,restructurarea și ameliorarea imaginii de sine ,reactualizarea eului ,sugestibilitatea și persuasiunea,desensibilizarea sistematică,condiționarea pozitivă,restructurarea comportamentelor plus contribuția factorilor de răspundere, au constituit un factor hotărâtor în alcătuirea prezentului studiu.

Lotul studiat, a fost format dintr-un eșantion 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale din orașul la care s-a încercat să se afle de unde proveneau aceste comportament pe care aceste persoane le manifestau.

Contribuția mea personală a constat în faptul că am studiat retrospectiv eșantionul de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Studiul l-am efectuat pe baza interviurilor , chestionarelor și discuțiilor avute cu aceste persone.

Trebuie menționat faptul că această metodă a avut elemente bine determinate ,pentru fiecare persoană în parte .

Persoanelor supuse cercetării li s-au cerut detalii atât din viața personală cât și din viațalor zilnică petrecută în stradă.

Totodată au fost îndemnați să expună câteva aspecte personale din viața de familie ,pentru a afla cauzele concrete care au dus la apariția comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii.Scopul fiind acela de a asocia aceste comportamente cu motivele care a dus la manifestarea lor.

Așadar s-a dorit o analiză comparativă între comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii datorate vieții sau inadaptării din punct de vedere social sau vieții personale .

Odată ce persoanele care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale au înțeles faptul că ei pot avea un rol în schimbarea vieții lor și a mediului înconjurător ,chiar și atunci când resursele sunt mici ,acestea au dorit mult să înceapă schimbarea atitudinilor și comportamentelor pentru a evita factorii care predomină tulburările lor de comportament.

Lucrul în grup cu persoanle care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale a făcut parte din procesul de recunoaștere a problemelor pe care acestea le aveau , dar așa cum spuneau și ele , încercau să le ignore .

Întâlnirea de grup, le-a antrenat pe cele 33 de persoane în discuțiile și exprimarea liberă a opiniilor ,în așa fel încât acestea și-au putut expune ideile în limbaj propriu , încercând să-și descopere atitudinile ,slăbiciunile și resursele .

Trebuie să menționez faptul că nu toate persoanele s-au integrat ușor la început , dar din expunerea lor, am înțeles că unele probleme din cauza cărora ele prezintă comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii sunt câteva probleme nesatisfăcătoare care se găsesc în viața lor personală sau familială.

Principalele dificultăți pe care ei le-au invocat au fost :

●Persoane din anturajul lor care folosesc un ton autoritar;

●Unele persoane supuse cercetării invocau existența unor factori agrvesivi și considerau că le este amenințată siguranța ;

●Lipsa de concentrare ( tachinarea , comportamentul necorespunzător ) a constituit un alt factor care le-au provocat persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale;

●Certurile și divergențele apărute în interiorul grupului sau conflictele cu cei din jur,le-au făcut pe multe dintre persoanele supuse cercetării, să simtă recurgă la comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii;

●Contrar necesităților psihice , unele persoane supuse cercetării au decis să nu își schimbe comportamentul sau atitudinea ;

●Un alt factor care a condus la producerea comportamentelor prosociale/antisociale la nivelul străzii au fost și presiunile externe care au afectat serios comportamentul acestor persoane .

Printre explicațiile lor ,multe persoane au menționat faptul că nu agreează ideea interviului autoritar .

Efectul psihologic al acestui interviu autoritar are un puternic impact negativ asupra persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale.

Prin prelucrarea informațiilor care au cuprins răspunsurile la întrebările din tabelele 2 și 3,informațiile de natură personală din tabelul nr 2 și crearea bazei de date statistice ,s-a făcut o evaluare colectivă a acestor persoane .

Monitorizarea și evaluarea au fost esențiale pentru a vedea felul în care s-au desfășurat chestionarele și interviurile .

Eșantionul de 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,supuși cercetării , din orașul provin din familii cu situație materială deficientă și nivel mediu din punct de vedere educațional, acestea nepreocupându-se de educația și situațialor,deși au fost avertizați de nenumărate ori de factorii de răspundere și organele de control vizavi de comportamentele lor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii.

De menționat faptul că din cele 33 de persoane supuse cercetării ,15 provin din familii dezorganizate ( monoparentale , divorț ,concubinaj sau familii monoparentale),3 (unul un membru din familie sau o persoană apropiată decedată) ,12 (au invocat diferite motive).

În cazul bilanțului de comportament ,s-a urmărit prezentarea și punerea în evidență a manifestărilor de comportament prosocial/antisocial manifestat la nivelul străzii.

Interviul a încercat să acorde libertatea de exprimare a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale ,despre ceea ce considerau că este mai important pentru desfășurarea cercetării .

Acest interviu a fost benefic ,ținându-se cont de faptul că s-a dorit scoaterea în evidență a factorilor care le-au făcut pe aceste persoane să manifeste comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii.

Interviul a permis remedierea unor deficiențe ,pe această cale ,obținându-se date importante despre persoanele supuse cercetării ceea ce a dus la aprecierea obiectivă a acestora .

Și totuși în cadrul aceluiași interviu au apărut unele erori de apreciere datorate unor persoane care au evidențiat stări nervoase.

Ținînd cont de toate acestea ,am considerat că cercetarea de față,în rândul persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale este absolut necesară iar validarea unui instrument bidimensional de autoevaluare a cauzelor care au provocat aceste stări au făcut dovada unei calități bune asupra acestora.Bilanțul comportamentului a fost aplicat pentru a verifica cea de –a doua ipoteză

Tabelul.1. Distribuția pe sexe a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 1. Distribuția pe sexe a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Din cele 33 de persoane care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale , am remarcat faptul că frecvența mare predomină în rândul persoanelor de sex masculin cu o pondere de 7,92 % comparativ cu persoanele de sex feminin unde procentul a fost de 2,97 % .

Tabelul 2.Repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale după mediul de proveniență

Grafic 2 Repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale după mediul de proveniență

Urmărindu-se repartiția persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisocialeîn funcție de mediul de proveniență ,din tabelul și graficul 2,se poate constata că un procent de 3,96 % provin din mediul rural comparativ cu 6,93 % din persoanele supse cercetării provenite din mediul urban .

În urma acestui studiu am concluzionat că numărul persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii este semnifcativ mai mare în mediul urban , față de mediul rural, raportul fiind de 2/1 în favoarea persoanelor provenite din mediul urban,motivul fiind receptivitatea de integrare, crescută în mediul urban și scăzută mult în mediul rural.

Explicațiile la aceste observații se pot face pe seama unui nivel de stres crescut la persoanele din mediul urban comparativ cu persoanele din mediul rural și o adresabilitate mai scăzută sau chiar deloc la instituțiile abilitate.

Tabelul 3 .Problemele persistente ale persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 3 Problemele persistente ale persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Tabelul 4.Viața actuală a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Graficul 4 .Viața actuală a persoanelor care manifestau la nivelul străzii comportamente prosociale/antisociale

Din punctul de vedere al persoanelor supuse cercetării perspectiva prevede în viitor relații deteriorate cu familia în procent de 4,5 % cu perspectiva unei activitati stabile ipotetic anturajul din stradă +prieteni unde procentul este de 2,7 % în timp ce 1,5 % nu au preocupări ,restul fiind dominate de certuri și violența (0,6 % )

Tabelul 5.Scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

Graficul 5. Scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

Potrivit graficului 5 scopul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,au avut elemente definitorii bine determinate pentru integrarea lor în societate iar sursele de dificultate cu care s-au confruntat o parte din persoanele supuse cercetării au fost : Răzbunare în procent de 3,96 % ; Marginalizare (2.97 %) urmată la mică distanță de Atragerea atenției 2.31 % comparativ cu evitarea eșecului/evoluarea în societate unde procentul a fost în proporție de 1,5 %.

Tabelul 6.Perspectiva de viață a persoanelor cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii (peste 2 ani)

Potrivit tabelului de mai sus se poate deduce:

●Riscul de a consuma droguri și a avea comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii

este mult mai crescut la persoanele care provin din familii și medii disfuncționale

●Influența grupului sau anturajului poate fi un factor de risc suplimentar.

●Necesitatea programelor specifice și a protocoalelor de lucru ,după episodul acut,în vederea prevenirii recidivelor ,deoarece în prezent există un sistem de monitorizare și sprijin standardizat.

În cazul în care apar probleme, acestea ar trebui să fie detectate și gestionate de către toți factorii de răspundere.

Așa cum s-a observat din expunerea teoretică și cercetarea practică efectuată în capitolele anterioare ,noțiunea de comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii a devenit un fapt cotidian cu un puternic impact emoțional asupra persoanelor supuse cercetării.

Trăirile care sau dezvoltat pe fondul , comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii au ,îmbrăcat forma unei suferințe existențiale sau moralei (a unei insatisfacții de sine sau de lume,a unei neplăceri de a trăi, a unei disperări, a unei depresii)

Atitudinile și comportamentele prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii au apărut ca o concordanță a calităților individuale cu societății.

Depistarea abaterilor de la normal au drept consecință inadaptarea socială ,drept pentru care este absolut necesar să se depisteze și să se evalueze din timp posibilele apariții ale factorilor declanșatori ale acestor comportamente.

Evitarea , pe cât posibil atât a factorilor care pot declanșa comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii cât și pericolelor psihice și fizice s-a făcut cu mare atenție.

CONCLUZII

Ca o concluzie la cele relatate în această lucrare , trebuie menționat faptul că persoanele cu comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii sunt privite ca fiind elemente negative pentru societate,inapte în a se comporta normal în societate.

Spicuind din literatura de specialitate , trebuie menționat faptul că, individul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viață particulară, la intimitate și la o dezvoltare psihosocială normală,așadar pentru diminuarea sau combaterea comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,persoanele care se găsesc în astfel de situații ,cu ajutorul factorilor de răspundere ,trebuie integrați în societate.

Nimic nu trebuie să îi pună în pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie supus abuzului sau exploatării,pentru a împiedica astfel comportamentee prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii care se pot fi sub diferite forme.

Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate cazuri de comportamente prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii ,care pornesc de la agresivitate fizică și verbală , degenerând în vagabondaj,hoinăreală,furturi,crimă,consum de droguri,prejudici morale și materiale.

Modul în care individul este valorizat de către o societate se reflectă în preocuparea pe care aceasta o are pentru ca drepturile acestuia să fie respectate și implementate în toate domeniile vieții sociale, fie ele publice ori private.

Fenomenul comportamentelor prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii în rândul indivizilor este un construct social, ce nu aparține doar unei perioade istorice sau unui context social bine determinat.

Reprezentând ansamblul încărcărilor și abaterilor de la normele de conviețuire socială,comportamentee prosociale/antisociale manifestate la nivelul străzii se caracterizează printr-o serie de trăsături generale și comune,ceea ce implică pentru cercetători identificarea factorilor sau cauzelor și a condițiilor care generează acte antisociale în rândul acestora și adoptarea unor măsuri adecvate de prevenire și recuperare a acestora .

Însă ca orice ființă umană și indivizii care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii au dreptul la oportunități de integrare socială ,care să le ofere șansa de a atinge un grad optim de independență.

Dar pentru a fi integrați, trebuie să capete deprinderi de comportament normal pentru a se putea face înțeleși de cei din jur.

Marile probleme globale depistate de experți privind indivizii care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii sunt:prejudecățile ,izolarea socială și discriminarea.

Existența indizilor care manifestă comportamente prosociale/antisociale la nivelul străzii va fi mai săracă dacă societatea le va permite să își dezvolte viața la potențial maxim.Necesitățile lor vor fi privite atât timp cât nu vor fi văzute ca un beneficiu.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghe Florian – Prevenirea criminalității în societate – Teorie si practica, editura Oscar Print, București, 2011

Gheorghe Nistoreanu ,Costică Păun- Criminologie, Editura Europa Nova, București, 1996

Nicolae Mitrofan,Voicu Zdrenghea ,Tudorel Butoi-Psihologie Judiciară,2012

Sorin N.Rădulescu Dan Banciu –Introducere în sociologia delicvenței ,Editura Iris,București,2013

Glueck S,Glueck E.Unraveling Delinquency,Harvard University,Press ,Cambrige ,Mass ,1950 ,reeditat Editura Politică , București,2010

Ion Oancea -Probleme de criminologie, Editura ALL, București, 2000

Raymond Boudon-– Tratat de sociologie, Editura Elli, București, 2011

Durnescu Ioan – Tratat de asistență socială , Editura Polirom, București, 2010

A.Chircev- Societatea și dinamica ei, Editura Învățământului, București, 2010

ANEXA 1

Când ieși pe stradă ,ești o persoană violentă ?

ANEXA 2

Te consideri o persoană în afara societății?