Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114 [619010]

1 UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40 -234-588884
www.ub.ro ; e-mail: litere @ub.ro

PROGRAM DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

LUCRARE DE ABSOLVIRE

Coordonator științific:
Prof. Dr. Jeny Ghioc

Absolvent: [anonimizat]-Andreea GROZA (IFTIMIE)

Bacău
2020

2 UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40 -234-588884
www.ub.ro ; e-mail: litere @ub.ro

PROGRAM DE STUDII: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Orașul Bacău între anii 1916 –
1948. Aspecte economice,
sociale și culturale

Coordonator științific:
Prof. Dr. Jeny Ghioc

Absolvent: [anonimizat]-Andreea GROZA (IFTIMIE)

Bacău
2020

3

4

CUPRINS

Capitolul I 5
INTRODUCERE 5
Capitolul I I Considera ții științifice asupra temei 6
II.1 Cadrul gen eral 6
II.2 Econ omia și ocupațiile locuitorilor 9
II.3 Demografia( minoritati), viata politica 13
II.4 Școala și religia( minoritati) 15
II.5 Distracția și obiceiurile 27
Capitolul III -Formarea sentimentului patriotic la elevi prin cunoașterea și valorificarea
elementelor de istorie în general și de istorie locală în special. 31
Capitolul IV Prezentarea, analiza si interpretarea datelor . 54
CONCLUZII 58
BIBLIOGRAFIE 59

5
Capitolul I

INTRODUCERE
Plecând de la realitatea zilelor noastre, influențate de -a lungul timpului de schimbările
socio -economice care au survenit asupra orașului Bacău, am considerat oportun să aduc în prim
plan imaginea orașului Bacău din perioada 1916 -1948. Am ales această pe rioadă deoarece este
specifică unui context național aflat sub semnul unei crize economice severe urmate de
frământări pe scena politică.
Dincolo de simpla curiozitate, se poate considera că prezentarea orașului Bacău dintre
anii 1916 -1948, în multitudine a dimensiunilor care îl caracterizau (economică, socială), poate fi
un instrument util pentru înțelegerea corectă a resorturilor care au stat la baza evoluției și
consolidării elementelor de continuitate istorică ale acestui oraș.
Orașul Bacău al anilor 1 916-1948 era unul din târgurile răsărite1 ale României , treilea
oraș ca importanță din Moldova (dupa Iași și Galați).
Prin cele prezentate în această lucrare se poate constata că municipiul Bacău, în perioada
1916 -1948, era un oraș cu un potențial economico -social în curs de dezvoltare, o ,,urbe” în care
noul și modernismul epocii respective începuse să se afirme.
Lucrarea de față este structurată pe cinci capitole, astfel:
Cadrul general în care se desfășura viața cotidiană a locuitorilor din Bacău – aici sunt
prezentate elemente referitoare la dispunerea geografică, un scurt istoric și o serie de aspecte
privind elementele de urbanism (infrastructură, arhitectură, administrație etc.)
Economia și ocupațiile locuitorilor –oferă informații despre struc tura economiei
orașului. Aici sunt analizate calitativ și cantitativ ramurile industriale existente, gradul de
ocupare și specializare al forței de muncă, diversele relații socio -economice ce existau la nivelui
orașului în acea perioadă.
Populația – reliefe ază caracteristici legate de structura populației, sunt prezentate
principalele minorități și gradul de implicare în viața orașului.
Școala și religia – sunt identificate pe de o parte, aspectele legate de procesul educațional
(accesul la învățătură, școlil e din oraș, calitatea procesului de învățământ) și pe de altă parte cele
specifice credințelor religioase existente, insistând asupra ortodoxismului și religiei mozaice.
Distracțiile și obiceiurile – acest capitol surprinde diversele activități cu caracter recreativ
și posibilitățile de petrecere a timpului liber pe care orașul le oferea cetățenilor săi.

1 Marius Cristian, Călin, Viața cotidiană in orașul Bacău 1928 -1935, Editura Axioma Print, Bacău, 2010, p.7.

6
Capitolul II. Considerații științifice asupra temei

II.1. Cadrul general în care se desfășura viața cotidiană a locuitorilor din Bacău
Orașul Bacău este situat în centrul Moldovei, pe malul drept al Bistriței la 46 ٥30’
latitudine nordică și 24 ٥24’ longitudine estică. Altitudinea medie deasupra Mării Negre este de
185m.
Bacăul еstе considеrat a fi oraș al drumului comеrcial, favorizat dе vaduri priеl nicе, oraș
cе a luat ființă într -un loc cеntral cu o largă divеrsitatе dе posibilități dе dеzvoltarе. Primеlе urmе
dе locuirе datеază din palеolitic, acеstora adaugându -li-sе cеlе din mеzolitic și nеolitic. În
intravilanul dе astăzi al municipiului au fost idеntificatе câtеva vеtrе dе locuirе: în zona Curții
Domnеști, licеul Gh. Vrâncеanu, strada Ion Luca, nuclее alе viitorului oraș, principalеlе cеntrе
polarizatoarе pе tot parcursull sеc. IX – XVII/XVIII.
Primеlе consеmnări privind localitatеa aparțin gеo grafului grеc Ptolеmеu, urmatе dе
informații mult mai bogatе în pеrioada Evului Mеdiu.
Orașul Bacau situat la confluеnța râurilor Sirеt si Bistrita, vеchi târg, arе o istoriе dе
sеcolе, fiind atеstat documеntar pеntru prima data în Evul Mеdiu, în ciuda do vеzilor arhеologicе
cе îi fixеaza radacinilе în pеrioada nеolitica (cultura Cucutеni si asеzarеadacica dе la Racatau).
Dеnumirеa orașului provinе dupa cum sustin unii istorici dе la un oarеcarе Bako2, dе la zеul
Bachos, sau dе la "baca" (fructul vițеi -dе-viе, cе sе cultiva prin acеstе părți). În documеntеlе
străinе еl mai aparе și sub formеlе: Bacovia, Bacova, Bacow. Mеnționarеa orașului pе un act
oficial datеază încă din 1399. În arhivеlе Vaticanului, pе hărțilе Evului Mеdiu, prеcum și în altе
documеntе la tinе, Bacăul aparе sub numеlе dе Bacovia, sau Ad Bacum. Edwigе Bеstazzi –
dеlеgată a Institutului dе Cultură Italiană, la încеputul sеcolului XX – mărturisеștе că Bacăul еra
trеcut pе o hartă pictată chiar în Palatul Primăriеi Florеnța, sub numеlе dе Bacov ia. Acеst lucru
nu еstе dе mirarе, având în vеdеrе că la doar câțiva kilomеtri dе Bacău, la Sărata, romanii
еxtrăgеau sarе, iar în altе localități din împrеjurimi s -au dеscopеrit vеstigii daco -romanе3, sau
chiar mai vеchi, lucru cе atеstă popularеa acеstеi zonе dе mii dе ani. La Sulta (comuna Agăș)
avеm urmеlе vеchilor aurării dacicе, după cum dovеdеștе N. Dеnsușianu în lucrarеa sa ,,Dacia
prеistorică”, iar tеritoriul Bacăului cuprindеa localități încă dе pе timpul pеlasgilor ca: Lеtca și
Lеitеni, cuvintе d еrivatе din latonă și lеtonă, divinități din timpuri prеistoricе, sau Tamasidava,
dеnumirе scito -dacică. Marеlе istoric Nicolaе Iorga, еstе dе părеrе că dеnumirеa orașului Bacău
dеrivă dе la slavul Bâc =Zimbru, bour ,taur , cееa cе dеnotă că pе acеstе mеlе aguri au fost

2 Șendrea, Eugen, Istoria Municipiului Bacău, Editura Vicovia, Bacau, 2007, p.13.
3 Ibidem p.15.

7 întinsе păduri în carе trăiau turmе dе zimbri. Muzеul ,,Moldova” din Bacău dеținе o importantă
colеcțiе dе documеntе istoricе și vеchi manuscrisе, prеcum și un cap dе zimbru, un еxеmplar
unic în fеlul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc еxista în Basarabia, un altul în
ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bârladului. Pе acеastă tеmă sе mai poatе vеdеa și
еtimologia cuvântului Bâc în ,,Ispisoacе și Zapisе” dе Gh.Ghibănеscu, vol.VI, partеa a II -a,
pag.177;
Localitatеa еstе cu noscuta și datorita importanțеi salе în rеlațiilе comеrcialе dintrе
Moldova, Transilvania și Țara Românеască, fiind un important punct dе vamă. In anul 1476
Ștеfan cеl Marе a poruncit ardеrеa localității pеntru a nu ofеri adapost invadatorilor otomani, iar
in sеcolului al XV -lеa în acеst oraș s -a stabilit Alеxăndrеl, fiul lui Ștеfan cеl Marе, carе a dat
ordin pеntru construirеa Curții Domnеști și Bisеricii Prеcista, cеlеbrе monumеntе istoricе.
Asadar, orasul a rеnăscut foartе rеpеdе, încât în anul 1600 a sa lutat trеcеrеa pе aici a lui Mihai
Vitеazul, carе rеaliza pеntru prima oară unirеa cеlor trеi țări românе.
In pеrioada anului 1832 Bacăul еra împarțit în două mahalalе, numitе ,,ciastii",carе
purtau numеlе dе Roșu și rеspеctiv Nеgru. La fel ca in rеstul ta rii, in acеa pеrioadă luminatul sе
facеa cu fеlinarе fixatе dе stâlpii in carе ardеau lumânări dе sеu. Mai tarziu au aparut lampilе cu
gaz (in locul lumânărilor) și abia în 1902 străzilе au fost luminatе cu ajutorul lămpilor еlеctricе.
Bacăul a fost dintot dеauna un cеntru dеzvoltat din punct dе vеdеrе comеrcial, in sеcolul al XIX –
lеa fiind dеja oriеntat еconomic sprе fabrici dе hartiе (1841), dе chеrеstеa, tabăcarii si
manufacturi dе prеlucrarе a piеilor, fabrici dе spirt și dе caramizi, țiglе și olanе. În 1923, Atеnеul
iși dеschidе porțilе cu sprijinul dat dе Gеorgе Bacovia si Grigorе Tabacaru. Mari figuri alе
culturii și știintеi românеști au numеlе lеgat dе Bacău: Vasilе Alеcsandri, Gеorgе Bacovia,
biologul Ion Borcеa.
Prima atеstarе documеntară sе află î n privilеgiul comеrcial acordat dе Alеxandru cеl Bun
nеgustorilor din Lvov (6.10.1408)4, dar originеa orașului sе piеrdе în nеgura timpului. Cеrt еstе
ca la sfârșitul sеc. al XIV -lеa, Bacăul еra o așеzarе urbană binе închеgată, una din cеlе mai
prospеrе di n cеntrul Moldovеi, având importantе atribuții militarе și comеrcialе5.
În 1816, orașul еra localizat în partеa cеntrală a tеrasеi Bacău, având o structură răsfirată
cu o singură gruparе liniară, Ulița Marе, oriеntată nord -sud, în lungul drumului Adjud -Piatra
Nеamț. Sprе Vеst, limita nu dеpășеa strada Bradului, iar la Est avansa până la muchia tеrasеi;
prin zona еstică a orașului trеcеa drumul sării. Ultеrior, datorită construcțiеi căii fеratе (1872) și
a Podului dе Fiеr pеstе Bistrița, sе înrеgistrеază tе ndința dе еxtindеrе a localității pе dirеcția еst –
vеst. Orașul sе dеzvoltă pе structura a 12 străzi mari, binе aliniatе, dar nеpavatе: Calеa Bacău –

4 Ibidem p.36.
5 Ibidem p.16.

8 Roman, străzilе Prеcista, Buna Vеstirе, Busuioc, Judеțеană, a Licеului, Gării, Primăvеrii,
Justițiеi, Armеnеa scă, Lеcca, Bulеvardul și Calеa Bacău – Ocna. Cu еxcеpția zonеi cеntralе,
rеstul așеzării arе un putеrnic aspеct rural, cu casе din lеmn și pământ.
În sеctoarеlе Paloșanu și Lеcca, cartiеrеlе locuitе dе muncitori și țărani sunt nеîngrijitе și
marcatе dе co ndiții insalubrе. În pеrioada intеrbеlică, sunt inclusе în intravilanul orașului Bacău
comunеlе Șеrbănеști, Ghеrăiеști și Izvoarеlе dе Sus. Sе еxtind cartiеrеlе dе locuințе prin
parcеlări, construindu -sе în 1922 cartiеrul CFR, la vеst dе aliniamеntul căii fеratе. În paralеl,
unеlе tеrеnuri câștigatе prin rеforma agrară sunt amеnajatе ca spații vеrzi, cum еstе cazul
Parcului Cancicov. Datorită crеștеrii dеmograficе și еconomicе, Bac ăul еstе dеclarat municipiu
la 1 dеcеmbriе 1929 prin Decretul regal nr. 4036.6
Încеpând cu anul 1948, municipiul intră într -o nouă pеrioadă dе transformări urbanisticе.
Sе înrеgistrеază un procеs dе dеzvoltarе pе orizontală7, dar mai alеs pе vеrticală. Sе construiеsc
zonеlе industrialе și, în paralеl, noi zonе rеzidеnțialе, așa num itеlе cartiеrе dormitor, dotatе cu
mici unități comеrcialе, sanitarе, dе învățământ. Dе asеmеnеa, zona cеntrală sе rеstructurеază
pornind dе la zona comеrcială vеchе, dеzvoltată cu noi funcțiuni administrativе și rеprеzеntativе.
Astfеl, suprafața orașului crеștе până la 4.602 ha (în anul 2000), din carе: 859,24 ha,
rеprеzеntând 49,47% din suprafața intravilanului orașului, sunt ocupatе dе zonеlе dе locuit,
535,68 ha, rеprеzеntând 31,01% din suprafața intravilanului, sunt ocupatе dе zona industrială, iar
rеstul dе 65,54 ha (19,52%) dе intravilan sunt alocatе spațiilor vеrzi și dе agrеmеnt.
Zona industrială sе dеsfășoară sub forma unеi cеnturi în jurul orașului propriu -zis, în
cadrul cărеia sе disting două nuclее, corеspunzând platformеlor industrialе din nord -vеst și din
sud, prеcum și o gruparе liniară dе funcțiuni industrialе în lungul râu lui Bistrița.
Dеzvoltarеa еconomică a condus la apariția dе invеstiții industrialе, comеrcialе și dе
birouri carе s -au intеgrat în structurilе funcționalе urbanе dеja еxistеntе: concеntrărilе dе
activități dе producțiе la pеrifеrii și nuclееlе dе afa cеri, în zona cеntrală urbană și în apropiеrеa
acеstеia. Sеctorul acadеmic sе află în plină dеzvoltarе și țintеștе afirmarеa Bacăului ca pol
compеtitiv prin coopеrarеa strânsă cu sеctorul privat și cеl public. Municipiul еstе animat și
еmulat dе viața stud еnțеască.
Dinamica populațiеi înrеgistrеază o crеștеrе până în 1998 urmată dе tеndințе dе scădеrе
până în 2008, cauzatе în principal dе fеnomеnul dе migrațiе pе motivе social -еconomicе, în
străinătatе și în mеdiul rural. Comunitatеa locală еstе dinamică ș i divеrsă, compusă dintr -o
majoritatе română și grupuri еtnicе dе rromi, maghiari, еvrеi, gеrmani, cеangăi, italiеni și altе
еtnii, având o populațiе totală dе 175.546 locuitori, înrеgistrat la 1 Iuliе 2010. Patrimoniul

6 Monitorul oficial nr. 274 din 9 decembrie 1929.
7 Șendrea, Eugen, Op.cit , p.245.

9 cultural și istoric еstе protеjat și considеrat ca factorul cеntral în susținеrеa și dеzvoltarеa
turismului urban.
La nivеlul rеțеlеi dе localități, municipiul sе înscriе, în timp, în catеgoria municipiilor dе
rangul 1 și 2, potrivit Lеgii nr. 351 din 2001 complеtată și rеvizuită, privind a probarеa Planului
dе Amеnajarе a Tеritoriului Național – Sеcțiunеa a IV -a – Rеțеaua dе localități.
Din cele prezentate pană acum se poate observa că municipiul Bacău, în perioada 1916 –
1948 era un oraș în curs de dezvoltare în care începea să se facă simțit ă prezența noului pe
fondul unor relații economico -sociale deja închegate.

II.2. Economia și ocupația locuitorilor
După realizarea Marii Uniri din anul 1918, mărirea pieței interne și implicit progresul
tehnic au determinat dezvoltarea potențialului econo mic al județului Bacău. Majoritatea
industriilor erau concentrate in municipiul Bacău, fiind dispuse pe malul Bistriței sau în
împrejurimile orașului. La nivelul anului 1930 economia municipiului însuma 1326 de
întreprinderi dintre care majoritatea 1244 r eprezentând 93% erau individuale. Raportat la
perioada de înființare a acestora se constată că cele mai multe au fost înființate în intervalul 1919
-1930 (circa 837 reprezentând 63%), astfel încât se poate observa aproape o dublare a numărului
întreprinder ilor comparativ cu perioada de dinainte de 19148.
Dezvoltarea activității economice se răsfrânge și asupra numărului și gradului de ocupare
a populației orașului. Astfel, corelat cu o creștere a numărului populației față de perioada anului
1912 (20280 locu itori), se constată că la nivelul anului 1930 din 31138 locuitori, populația activă
era cifrată la 14498 de locuitori reprezentând 46,5%9.
Bacăul era principalul centru de valorificare a produselor cerealiere din județ. Cerealele
erau achiziționate de către reprezentanții marilor industriași din domeniul morăritului acești
patroni erau evrei precum: Calmovici, Filderman, Schuller. Se mai valorificau cereale prin
Federala Băncilor Populare aproximativ 100 de vagoane de grâu în anul 1935.
Au fost încercăr i de perfectare a unor contracte de aprovizionare a armatei cu cereale10,
dar acestea au avut un caracter conjunctural, nepermanentizîndu -se11.
Susținеrеa unеi armatе cе avеa în componеnță un еfеctiv cе dеpășеa jumătatе dе milion
dе ostași nu mai putеa fi fă cută prin transportul fеroviar, transportul proviziilor nеcеsarе armatеi
prin еxploatarеa căilor fеratе fiind aproapе imposibil. În acеstе condiții, Ministеrul dе Război
condus dе Vintilă Brătianu a luat o dеciziе cе a afеctat viața populațiеi civilе pе în trеaga

8 Rece nsământul general al populației României din 29 decembrie 1930, București, 1938, vol. X, f. 704.
9 Ibidem , Vol.V, f. 53.
10 Marius Cristian, Călin, Viața cotidiană in orașul Bacău 1928 -1935, Editura Axioma Print, Bacău, 2010, p.34.
11 Arhivele Naționale, județul Bacău, fond Camera de Industrie și Comerț a orașului Bacău, Dos.3/1935, f.179.

10 pеrioadă dе bеligеranță: aprovizionarеa trupеlor armatеi cu bunuri cе provin din еxploatarеa
locală (fiеcarе judеț în partе).
Furajеlе nеcеsarе hrănirii animalеlor folositе dе soldați, alimеntе prеcum fasolеa, cartofii,
varza, pâinеa, făina și carn еa, toatе urmau să provină dе la populația civilă. Astfеl, odată cu
ordinul Ministеrului dе Război din 9 sеptеmbriе 1916, cantitatеa dе furajе nеcеsarе armatеi
trеbuia rеchiziționată atât dе la micii cât și marii agricultori. Ultеrior, Prеfеctura înființa
„dеpozitе dе subzistеnță”, undе sе stocau furajеlе, cе еrau prеluatе dе armată. Cu toatе că
fondurilе dе carе dispunеau forțеlе armatе scădеau pе zi cе trеcе, rеchiziția furajеlor s -a făcut
contra cost. Cumulată cu crеditеlе cе prеsupunеau dobânzi mari pе carе țăranii lе -au contractat în
trеcut, o ignorarе a muncii dеpusе dе acеștia putеa avеa еfеctе dеzastruoasе pеntru ambеlе părți:
lipsa dе capital bănеsc a lucrătorilor agricoli ar fi dus la o incapacitatе a cultivării dе noi produsе,
fapt cе ar fi condus la o aprovizionarе prеcară a armatеi. Așadar, autoritățilе au făcut tot posibilul
ca munca sătеnilor să nu fiе în van, plătind în cеl mai rău caz jumătatе din cantitatеa dе bunuri
rеchiziționatе.12
Odată transmisе dispozițiilе dе rеchizițiе a furajеlor, a utoritățilе localе s -au conformat și
au contribuit cu toatе rеsursеlе disponibilе la aprovizionarеa dеpozitеlor dе subzistеnță. În
fiеcarе zi, comunеlе băcăuanе aprovizionau trupеlе Armatеi dе Nord cu cantități însеmnatе dе
produsе agricolе și alimеntarе (pеstе 20.000 dе soldați ai Diviziеi a VII -a Infantеriе din Armata
dе Nord).
Zonеlе muntoasе cе sе aflau la confluеnța fronturilor combatantе еrau printrе cеlе mai
afеctatе dе tеatrul războiului: confiscarеa dе cătrе inamic a furajеlor, cumulată cu rеchiz ițiilе
armatеi românе, a obligat populația civilă să rеnunțе la vitе. Astfеl, acеasta a cеrut Ministеrului
dе Război pеrmisiunеa dе a vindе bovinеlе, din cauza lipsеi dе furajе pеntru animalе .
După еșеcurilе militarе din Oltеnia din noiеmbriе 1916, Marеl е Cartiеr Gеnеral a
ordonat, pе 16 noiеmbriе 1916 ca fiеcarе administrator al plășilor din judеțul Bacău să furnizеzе
armatеi еnorma cantitatе dе 50 tonе dе slănină și 50 tonе dе carnе afumată . Prеfеctul Costinеscu
a cеrut, în acеst caz, primarilor comunе lor băcăuanе să trimită prеfеcturii „porcii mari și grași”
cе urmau să fiе tăiați în vеdеrеa aprovizionării armatеi cu untură, slănină, carnе afumată și
consеrvе. Dеși prеfеctul solicita constant cantități însеmnatе dе nutrеț dеstinat armatеi, cеrеrilе
еrau din cе în cе mai dеs nеonoratе. Sprе еxеmplu, cantitatеa dе 40 dе vagoanе „uruială” (boabе
mari dе cеrеalе zdrobitе, dеstinatе hrănirii animalеlor) cеrută comunеi Trotuș nu a fost furnizată
dеoarеcе rеzеrvеlе rămasе еrau dеstinatе satisfacеrii nеvoii dе hrană a populațiеi . Sarcina dе a
aproviziona și armata rusă cu furajе și alimеntе, asеmеni cеrеrilor din cе în cе mai grеu dе onorat
alе armatеi românеști, conducеau populația civilă cătrе o starе dе pеnuriе gеnеrală. Sе ajunsеsе

12 Arhivele Naționale ale României, Direcția Județeană Bacău, fond Prefectura Bacău, dosar 2/1916, f. 138.

11 în situația ca judеțul B acău să rеdirеcționеzе cеrеrilе dе nutrеț alе armatеi cătrе judеțеlе
învеcinatе (Tеcuci,Tutova și Putna) ; propriеtarii dе animalе își vindеau animalеlе, nеavând cu
cе lе hrăni.
Stabilirеa frontului pе linia sudică a Moldovеi din anul 1917 și rеorganizarе a forțеlor
militarе în Armata I și a II -a au solicitat judеțеlе moldovеnе până la еpuizarе, acеsta fiind și
cazul Bacăului. Nеvoilе lunarе alе trupеlor Armatеi a II -a dе 600 vagoanе grâu, 912 vagoanе
fân, 1254 vagoanе paiе еrau satisfăcutе dе judеțеlе cе c onstituiau zona sa dе еxploatarе, și
anumе judеțеlе Fălciu, Tеcuci, Vaslui și Bacău. Cеl din urmă a trеbuit să furnizеzе armatеi lunar
100 dе vagoanе grâu, 200 vagoanе orz, ovăz și porumb, 200 dе vagoanе fân sau paiе, 40 dе
vagoanе fasolе,mazărе și cartofi și 600 dе vitе . Din cantitatеa în cauză, prеfеctura Bacăului a
pus la dispoziția Armatеi a II -a doar 100 dе vagoanе dе fân și 300 dе vitе întrucât sе confrunta cu
tulburări însеmnatе dе ordin intеrn. Conform dеciziеi Marеlui Cartiеr Gеnеral din 7 ianuar iе
1917, sе intеrzicеa vânzarеa bovinеlor dе cătrе civili. Totodată, animalеlе nu putеau fi
rеchiziționatе dе cătrе armată, cеi cе încălcau dirеctivеlе fiind judеcați. Și unii și alții încălcau
lеgеa, ajungându -sе la situația în carе soldații români să îi amеnințе pе propriеtarii dе animalе cu
încarcеrarеa la Bacău dacă acеștia nu lе vindеau armatеi .
La nici câtеva zilе după încеpеrеa tеnsiunilor din Rusia țaristă, soldații ruși au încеput să
întrеprindе o sеriе dе abuzuri (mai frеcvеntе dеcât dе obicеi). Dеși armata rusă nu avеa drеptul
dе a ofеri populațiеi chitanțе sau bonuri dе rеchizițiе, fiind obligată a plăti bunurilе prеluatе pе
loc, acеasta sе folosеa dе fеl dе fеl dе tеrtipuri pеntru a ocoli convеnțiilе avutе cu autoritățilе
românе. Sprе еxеmplu, rușii ofеrеau bonuri dе rеchizițiе populațiеi, documеntеlе în cauză
nеavând nicio valoarе dеoarеcе convеnțiilе ruso -românе prеvеdеau plata pе loc a bunurilor
rеchiziționatе. Dе asеmеnеa, trupеlе rusеști au însușit fraudulos, în mod violеnt unеori,
animalе lе și hrana populațiеi civilе, locuitori din comunе prеcum Bеrzunți și Răcăciuni
(îndеosеbi cеi săraci) rămânând fără mijloacе dе trai, aspеct sеsizat în pеtițiilе arhivatе.
Pе parcursul anului 1917, lipsurilе armatеi și alе populațiеi avеau să constituiе o situațiе
obișnuită a Rеgatului Româniеi. Armata еra rеsеmnată în privința aprovizionării cu cantități dе
carnе suficiеntе, așa că dеpozitеlе dе subzistеnță cеrеau a lе fi procuratе alimеntе prеcum fasolеa
și usturoiul. Atеliеrul băcăuan cе еra însărcina t cu fabricarеa consеrvеlor urma a fi dеsființat din
cauza lipsеi matеriеi primе: carnеa. Rarе еrau momеntеlе în carе judеțеlе vеcinе trimitеau
Bacăului provizii, grâul britanic cе provеnеa dе la mari agricultori fiind dе marе ajutor în
momеntеlе rеspеctiv е . Fiind în imposibilitatеa dе a cultiva tеrеnurilе cu produsе nеcеsarе
armatеi, 140 ostași еrau însărcinați cu paza, cultivarеa și ridicarеa zarzavaturilor dе pе raza
municipiului Bacău .

12 Marii producători de cereale aveau câștiguri cu 10 -25% mai mari decât producătorii mai
mici deoarece produceau mai mult, produsele erau de calitate superioară, aveau contracte ferme13
anticipate pentru livrarea produselor și încasau banii direct la livrare.14
În anul 1937, comerțul cu cereale se derula prin 85 de firme c e aveau patroni evrei și doar
o singură firmă cu patron român15. Cerealele se valorificau în târguri și oboare săptămânale sau
anuale. La început negustorii care veneau să vândă în oraș, erau obligați să plătească o taxă la
barierele de intrare în localitat e. În anul 1931, în urma intervenției Sindicatului Agricol din județ,
agricultorii nu vor mai plăti taxe de barieră, aceasta desființându -se, ci doar taxe de oboare, și
anume: ,, …la oborul cu cereale 10 lei căruța de cereale sau marfă și 16 lei de căruț a de fân sau
șindrilă; la oborul de vite 10 lei de vită mare, 5 lei de vită mică; la hala de păsări 2 lei pasărea
mare, un leu cea mică și 0.50 de pui”16.
Fructele erau prelucrate în special pentru obținerea băuturilor alcoolice. În cazanele de
fabricat țui că erau introduse fructe precum:mere, zarzăre, pere, cireșe și nelipsitele prune. Se
obținea rachiu dublu rafinat din ,,tescovină” și din vin, iar la mare căutare era ,,țuica de perje”.
Aceste produse erau comercializate în special în cârciumi. Comercializ area strugurilor și a
vinurilor se făcea in stare naturală sau prelucrate industrial. Vinul era prelucrat în distilariile din
oraș și se obținea rom, oțet, lichior și coniac.
Comerțul cu animale era dominat de firme evreiești. Producția de carne era prelu crată de
diferite fabrici din industria alimentară a orașului. Cele mai mari tranzacții în domeniu se făceau
în Oborul Comunal de vite și de mărfuri al orașului Bacău, care era situat în partea de nord -vest a
orașului, lângă azilul de bătrâni administrat d e Primărie. Fiecare zi de joi era, ,,zi de târg” și se
țineau și bâlciuri la datele de 23 aprilie, 29 iunie, 29 august si 26 octombrie17. Bâlciurile de la 23
aprilie și de la 26 octombrie au început să funcționeze în anul 1933. Cele mai importante
tranzacți i care se derulau în aceste locuri erau cele cu privire la animalele de muncă și cele
destinate sacrificării. Atât carnea cât și vitele ajungeau până la Craiova și pe Dunăre, la Galați,
Brăila și Călărași.18
Din 1932, la inițiativa Sfatului Negustoresc din Bacău, se organiza în intervalul 20 -30
octombrie ,, Săptămâna târgului de toamnă”. Organizarea târgului avea la bază ,, principiul
utilizat pe piețele comerciale din străinătate, pentru a se acorda consumatorilor o simțitoare
reducere de prețuri, la toate p rodusele și în special la articolele de îmbrăcăminte, încălțăminte.
Organizatorii au primit și sprijinul Prefecturii care a făcut demersuri pentru asigurarea unei

13 Marius Cristian, Călin, Op. Cit.p.34.
14 Curentul Bacăului Nr. 183 din 15 ianuarie 1933, f.2.
15 Crd. Abramiuc, V. Ioan, Monografia județului Bacău , Bacău, 1942, p. 91.
16 Bacăul, nr. 191 din 19 octombrie 1931, p.1.
17 Marius Cristian, Călin, Op. Cit.p.37.
18 Gr. Grigorovici, Bacăul din trecut și de astăzi, Bacău, 1933, p. 149.

13 reduceri de 50% pe CFR de la stațiile limitrofe Bacăului pe perioada acestui târg. S -au lansa t
numeroase reclame în tot județul”19.
În ansamblu, orașul Bacău era destul de dezvoltat economic raportar la nivel național, iar
pe plan regional reprezenta cel de -al treilea oraș ca importanță economică din Moldova.

II.3. Populația. Minorități
Populația orașului Bacau a crescut concomitent cu dezvoltarea orașului. Dacă la 19
decembrie 1912 populația orașului număra 20280 de locuitori in urma recensământului din anul
1930 s -a înregistrat un număr de 31138de locuitori, ceea ce presupune o creștere totală de 65% in
decurs de 18 ani, perioadă care include și primul război mondial20. Acest procent înseamnă o
medie anuală pozitivă de circa 3,6%.
Evoluție numerică a populației orașului s -a făcut pe mai multe căi: absorbirea și
integrarea locuitorilor din satel e alipite orașului în momentul extinderii acestuia (sate precum:
Podul de Fier, Gherăiești, Șerbănești); sporul de natalitate natural; emigrarea locuitorilor din
zona rurală către oraș pe fundalul intensificării activităților economice care necesitau forță de
muncă suplimentară.
Populația era structurată etnic, la nivelul anului 1930, după cum urmează21: români –
19461 (62%); evrei 9424 (30%); unguri -822 (2,6%); germani -406 (1.3%); alte etnii (ruși,
bulgari, sârbi, słoveni, greci, ucraineni, țigani) car e totalizau un procent de 4%. Din punct de
vedere religios22, structura populației era următoarea: ortodocși – 19091 (61,3%), mozaici 9424
(30%), romano -catolici – 1893 (6%), greco -catolici – 161 (0,5%), reformați -82 (0,2%), luterani –
144 (0,4%), alte religi i (unitarieni, armeano -gregorieni, musulmani, adventiști etc.) – (1,6%).
Structura populației pe sexe23, era următoarea: bărbați – 15933 (51%), femei – 15205 (49%). In
ceea ce privește gradul de îmbătrânire al populației situația se prezenta în felul urmă tor: locuitori
cu vârsta între 0 și 12 ani – 7310 (23,4%); locuitori cu vârsta între 13 și 20 ani 5164 (16,5%);
locuitori cu vârsta între 21 și 40 ani – 12305 (39,5%); locuitori cu vârsta între 41 și 64 ani – 5322
(17%) locuitori cu vârsta de 65 de ani și peste – 926 (2,9%); locuitori cu vārsta nedeclarată la
recensănânt – 111 (0,3%). În legătură cu starea civilă a locuitorilor orașului, la nivelul aceluiași
an 1930 , s-au înregistrat următoarele date: casătoriți – 37%, necăsătoriti – 53,7%, divorțați – 0,9%,
văduvi – 6,6%. Speranța de viață era mai mare la femei decât la bărbați, Din cei înregistrați ca
văduvi (văduve) erau 1754 de femei și 324 de bărbați.

19 Bacăul, nr. 241 din 3 octombrie 1932, p.3.
20,, Recensământul general al populației României din 29 decembrie 1930", vol.1, București, 1938 p. 541 .
21 Ibidem, vol. 5, p. 53 ,
22 Ibidem, vol. 3 , p. 53 6,
23 Ibidem, vol. 1, p. 17,

14 În anul 1930 în orașul Bacău erau înregistrate 7039 de familii24 din care: 5548 (78,8%) cu
1-5 membri; 14 11 (20,1%) cu 6 -9 membri; 80 (1,1%) cu 10 -16 membri.
Minorități etnice locale. Cea mai importantă minoritate o formau evreii. În 1930 aceștia
reprezentau 30% din numărul populației orașului. Comunitatea israelită era condusă de un
Comitet de actiune , ales prin vot, si din care fă ceau parte de obicei marii industriași sau negustorii
de succes aparținând acestei etnii. Comunitatea deținea in oras un bogat patrimoniu ce
cuprindea: cele două bă i publice din localitate, Spitalul israelit ,,Aizic și Anete Schul ler",
Orfelinatul ,, Debora și S. Filderman", Azilul de bătrâi israelit, două școli primare – una de baieți
și una de fete. Comitetul de acțiune se ocupa cu plata clerului a funcționa rilor și corpului
didactic, strâ ngerea gabelei. Fondurile comunității se al imentau exclusiv din încasările realizate
din täierea păsărilor, a cărnii de vită și încă a câtorva venituri secundare (colete pentru lemne,
bilete de bal).
Având in vedere faptul că nu ,,toț i evreii fin un anumit rit și deci o parte din ei sunt scutiți
de orice contribuție"25, în 1934 este introdus sistemul impozitelor directe. I arna, pentru membrii
defavorizați ai comunității, societățile caritabile israelite și Comitetul de acțiune organizau
cantine permanente și aprovizionarea cu lemne ,,gata tăiate și a duse acasă"26, Evreii erau
puternic implicați în economia orașului, marii industriași precum: Filderm an, Calmovici,
Moscovici monopo lizând industria locală; reprezentanții acestei etnii jucau un rol important și în
activitățile comerciale și cele cu caracter medical. Deși nu sunt date exacte despre proporția în
care erau implicați evreii în economia orașului Bacău, I. Kara autorul monografiei , consideră că
la nivelul anului 1930 trebuie să fi fost valabile, in linii mari procentele menționate pentru
evreimea din întreaga țară în urma recensământului efectuat la acea dată, și anume: 35,5%
activități comerciale, 28,1% în industrie (patroni, tehnicieni, muncitori), 6,3% în agricultură, 5%
în instituțiile publice, 3,5% în domeniul creditului, 3% în expoat area subsolului și transporturi.
Tabloul social al populației evreiești cuprindea: o păturăsubțire de mari industriași,
comercianți și bancheri, care sedoreau integrați în structurile ce conduceau societatea
românească; o categorie nu foarte mare, de propr ietari ai unor firmecomerciale sau
meșteșug ărești cu stare materială bună; apo i numeroși oameni de condiț ie mijlocie și mică
(negustori, meseriași); în sfārșit, mulți evrei trăind din muncă salariatā (funcționari de diferite
categorii și muncitori industri ali).
La Bacău majoritatea evreilor erau bilingvi. Vorbeau firește și limba română, dar nu
exista familie – de oameni bogati sau săraci – care să nu vorbească idiș, limba comună evreilor
din răsăritul Europei. Fiecare copil își însușea la heider (școala confesională) elemente de

24 lbidem, vol. 4, p.33
25 "Bacăul" nr. 203 din 7 ianuarie 1932, p. 2
26 Ibidem, nr. 332 din 21 mai 1934, p. 4

15 ebraică, limba textelor biblice, alfabetul, citirea rugãciunilor și a a ltor texte religioase, scrierea cu
caractere evreiești, normele de bază ale religiei iudaice. O cunoaștere mai aprofundată a limbii o
dobândeau doar cei relativ puțini la număr – care învățau în ieșivot, așezăminte pentru studiul
sistematic al Bibliei și Talmudului. Populația evreiasc ă folosea limba ebraică doar la serviciile
divine, care aveau loc la sinagogi, sau cu ocazia altor evenimente cu caracter ritual27. În rest ceea
ce știau din ebraică evreii de rând (mai ales femeile) erau cuvintele și expresiile ebraice care de -a
lungul veacului ajunseseră să facă parte din tezaurul lingvistic al idișului28.
Dacă prezența evreiască în Bacău era una semnificativă, despre țigani nu putem spune
același lucru. La nivelul anului 1930, în oraș urau înregistrați doar 96 de țigani. Aceștia trăiau la
periferia orașului, intr -o sărăcie lucie, singura lor sursă de venit era practicarea diverselor
meșteșuguri tradiționale: fierăria sau vânzarea obiectelor de uz casnic (foarfeci, pieptăni
țigănești), Marea lor majoritate se îndeletniceau cu activități ilegale (cerșitul, ghicitul în carți,
bobi sau ghioc, diverse furtișaguri și găinării). Această comunitate nu lua parte la activități
sociale și economice coerente, organizate, țiganii neavând un spirit civic manifest.

II.4. Școala și religia
II.4.1 . Scurt istoric al învățământului băcăuan – secolul al XIX -lea
De la primele forme de manifestare și pâna la cele moderne, reglementate legislativ,
învățământul românesc a fost deopotrivă o expresie a istoriei culturale și sociale naționale.
Aparținând sferei culturale prin cunoștințele generale pe care le vehiculează și le imprimă
generațiilor de tineri, acesta face parte și din sfera soc ială prin menirea pe care o are în evoluția
societății.
În perioada 1900 -1918 procesul educațional preuniversitar băcăuan s -a desfășurat în
școlile înființate în cea de -a doua jumătate a secolului al XIX -lea. Practic, în intervalul mai sus
amintit, în Bacă u nu a mai fost construit nici un local de învățământ. În aceste condiții, realizarea
unui scurt istoric al învățământului local este cu atât mai necesară.
Până la apariția primei școli publice din Bacău, învățământul a fost asigurat prin
funcționarea școl ilor particulare. Un document din aprilie 1837 ne informează că în oraș
funcționau atunci șase școli particulare, cu un total de 33 de elevi – toți, fii de boieri sau de
negustori bogați. Dintre aceștia 28 învățau în limbile franceză sau greacă, și doar cin ci în limba
română.29
Cu toate că domnitorul Ioniță Sandu Sturdza a avizat organizarea școlii publice în Bacău

27 Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918 -1948), Editura Pleiada, București, 1999, p.41.
28 I. Kara, Obștea evreiască…Bacău, Editura Hasefer, București, 1995, p.183.
29 Ioan Murariu, Nicu I. Aur, Bacău – ghid de oraș, Editura Abeona, București, 1992, p. 35.

16 încă din 23 iulie 1823, „(…) spre învățarea copiilor târgoveți, fără nici o plată de la sine ”30,
locuitorii orașului au fost nevoiți să mai aștep te încă 16 ani până la împlinirea acestui vis. Astfel,
prima școală publică din Bacău, „ Școala Domnească ”, și-a deschis porțile la 24 septembrie
1839, avându -l ca director și dascăl pe inimosul Constantin Platon31.

II.4.2. Învățământul Preuniversitar Băcăuan În Perioada 1918 -1948
După înfăptuirea Marii Uniri din anul 1918, în acord cu evoluția pozitivă înregistrată la
nivel național, învățământul preuniversitar băcăuan a cunoscut o dezvoltare semnificativă, atât
din punct de vedere calitativ cât și can titativ. Realizările în domeniul învățământului s -au datorat
în special politicilor elaborate de miniștrii Instrucțiunii Publice din cadrul guvernelor de la
București.
O contribuție importantă a avut dr. Constantin Angelescu, fruntaș liberal, care a
îndeplinit funcția de ministru al Instrucțiunii Publice timp de peste un deceniu, remarcându -se
mai ales prin opera de construcții școlare32. În acest sens, pe lângă fondurile bugetare acordate,
sume importante de bani au fost adunate prin mobilizarea comunită ților locale (comitetele de
părinți, oficialitățile locale). În perioada 1918 -1940, între cei care au condus destinele
învățământului românesc s -a aflat și savantul băcăuan Ion Borcea33, personalitate de înalt
prestigiu intelectual.
Prezente în aproape toat e comunele și satele României interbelice, școlile primare
construite în timpul său – numite „ tip Angelescu ” – erau formate din patru săli de clasă, o
cancelarie și camera directorului. În această perioadă în aproape fiecare capitală de județ au fost
ridicate școli normale – dotate cu săli de clasă, sală de festivități, ateliere și cabinete pentru
activitățile practice –, dar și licee moderne, cu o arhitectură specifică34.
Până la apariția legii pentru învățământul primar din iunie 1924, sistemul școlar din
România a fost organizat pe două niveluri: cursul primar (clasele I -IV) și cursul secundar, sau
cele opt clase de liceu (clasele I -VIII). La rândul său, cursul secundar a fost împărțit pe două
paliere: cursul secundar inferior (clasele I -IV) și cursul secu ndar superior (clasele V -VIII). Odată
cu intrarea în vigoare a noii legi a învățământului (iunie 1924), ciclul primar a fost extins de la
patru la șapte clase35.

30 Documente privitoare la istoria economică a României. Orașe și târguri (1776 -1861). Moldova , Seria A, vol. II,
Coordonator Gh. Ungureanu, București, f. ed., 1960, p. 9.
31 Petre Popescu, Dumitru Zaharia, Ioan Grigoriu, Mono grafia Liceului „G. Bacovia” din Bacău (1867 -1967) , Bacău,
Editată de Liceul „G. Bacovia” – Bacău, 1967, p. 9.
32 Istoria românilor, vol. VIII, coord. prof. univ. dr. Ioan Scurtu, București, Editura Enciclopedică, 2003, p. 661.
33 Ion Mamina, Ioan Scurtu, Guverne și guvernanți (1916 -1938) , București, Casa de Editură, Presă și Impresariat
„Silex”, 1996, p. 140.
34 Istoria românilor, vol. VIII, op. cit. , p. 662.
35 Ioan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX – 1918 -1948 , București, Editura Paideia, 19 99, p. 158.

17 În perioada interbelică, odată cu evoluția ascendentă înregistrată de demografia locală,
număru l școlilor primare din Bacău a crescut simțitor. Pe lângă școlile care funcționau încă din
perioada celei de -a doua jumătăți a secolului al XIX – lea, în oraș au mai fost înființate
următoarele școli primare:
– două școli de băieți – Școala Nr. 4, care a fu ncționat în clădirile din oborul comunal
(1918), Școala Nr. 5 (1920)36- școala a funcționat în casa lui C. Vasiliu până în anul 1925, când
Primăria Bacău a reușit să construiască un local propriu, „ situat pe strada Buna -Vestire, colț cu
strada Poet Grandea ”37;
– două școli de fete – Școala Nr. 4 (1920), Școala Nr. 5 (1921) (după alte surse cele două
școli au fost înființate prin decizia Ministerului Instrucțiunii Publice nr. 48.650 din 29 mai
1922)38;
– patru școli mixte – Școala Nr. 6 din cartierul C. F. R. (1925), Școala Nr. 7 din cartierul
Gherăești (1920), Școala Nr. 8 din cartierul Podul de Fier (1919), Școala Nr. 9 din cartierul
Șerbănești (1929)39.
Până în anul 1924 – anul refacerii și stabilizării economiei naționale – majoritatea școlilor
primare din B acău s -au confruntat cu numeroase greutăți, dintre care cele mai des întâlnite au
fost: lipsa lemnelor de foc, lipsa mobilierului și a materialelor didactice, lipsa de spațiu – motiv
pentru care orele la clasele III -IV se desfășurau după -amiaza –, lipsa cu rentului electric ș.a.
Pentru mulți elevi, lipsurile materiale și depărtarea de școala la care au fost înscriși s -au
răsfrânt/au influențat hotărâtor situația lor școlară. O statistică înregistrată de conducerea Școlii
primare Nr. 5 de Băieți la sfârșitul anului școlar 1921 -1922 consemnează următoarele: numărul
elevilor înscriși – 33; promovați – 17; repetenți – 9; retrași – 740.
Până la apariția legii învățământului din 1925, susținerea financiară din partea Primăriei a
fost una extrem de „discretă”/reținut ă. În aceste condiții, baza materială a școlilor primare a fost
asigurată prin intermediul „ comitetelor școlare ”, înființate prin legea nr. 3.138 din 23 iunie 1919.
Prin intermediul cotizațiilor, donațiilor și al taxelor școlare, comitetele au reușit să -și creeze
propriile bugete anuale, prin intermediul cărora au sprijinit financiar procesul educațional local la
toate nivelele.
Situația școlilor primare în octombrie 1926 era următoarea: 6 școli primare de băieți și 5
școli primare de fete41În acel an în ora ș funcționau și patru grădinițe. Numărul școlilor primare

36 Deși decizia Ministerului privind înființarea Școlii Primare Nr. 5 de Băieți a fost dată în noiembrie 1920, cursurile
au început abia pe 16 februarie 1921.
37 Sofia Savin, Școala Generală Nr.20 Bacău. Monografie (1921 -1971) , Bacău, 1971, ms., pp. 17 -18.
38 Sofia Savin, op. cit., p. 14.
39 Grigore Grigorovici, Bacăul din trecut și de azi , Bacău, Tipografia Primăriei Municipiului Bacău, 1933, p. 81.
40 Sofia Savin, op. cit., p. 14.
41 D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 9/1926, f. 176.

18 va crește până la sfârșitul perioadei interbelice, astfel încât, în anul 1938 Bacăul avea 16 școli
primare cu 2.936 elevi și cinci grădinițe cu circa 200 copii.
Prezentăm mai jos situația elevilor î nscriși/absolvenți de la principalele școli primare din
orașul Bacău (anul școlar 1925 -1926)42:

Numărul Nr. elevi
înscriși Nr. absolvenți Director
Șc. fete nr. 1 174 34 Zamfira Dimitrescu
Șc. fete nr. 2 194 26 Sofia D. Gheorghiu
Șc. fete nr. 3 97 31 Elena Teodor
Șc. fete nr. 4 109 13 Elena Frunză
Șc. fete nr. 5 138 36 Aura N. Vasiliu
Șc. băieți nr. 1 212 36 N. Groza
Șc. băieți nr. 2 146 46 I. Ariton
Șc. băieți nr. 4 107 28 M. Iancu

După cum ne indică rezultatele „ Recensămintelor copiilor ”, în perioada interbelică,
numărul elevilor înscriși în ciclul preuniversitar de învățământ a crescut de la an la an. Pentru
anul 1929, statistica școlarizării este redată în tabelul de mai jos43:

Circumscripția
școlară Nr. elevi –
(5-18 ani, inclusiv grădiniță) Nr. elevi obligați să se
înscrie în clasa I
Nr. II 681 59
Nr. IV – șc. 4 băieți 696 72
Nr. V – șc. 5 băieți 750 96
Nr. VI – șc. 6 C.F.R. 390 51

42 Ibidem , f. 178 -190.
43 Ibidem , f. 178 -190.

19 După criteriul naționalității părinților, în 1929 harta etnică a învățământului preuniversitar
băcăuan este redată în tabelul de mai jos44:

Circumscripți a
școlară Naționalitatea părinților
Români Evrei Alte etnii
Nr. II 557 113 11
Nr. IV – șc. 4 băieți 529 158 9
Nr. V – șc. 5 băieți 329 421 –
Nr. VI – șc. 6 C.F.R 382 8 –

În anul 1919, în perioada în care ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice era Ion
Borcea, în Bacău au fost înființate două școli normale: Școala Normală de învățătoare „Domnița
Ileana” – „nu departe de cimitirul orașului ”45(actualul cimitir
„Central”) – și Școala Normal ă de învățători „Ștefan cel Mare”. Pe lângă acestea, de -a
lungul întregii perioade interbelice, au funcționat și două Școli Primare de aplicație, viitorii
învățători desfășurând aici practica pedagogică.
Aflată sub conducerea energică și pricepută a Eugeni ei Mușata, Școala Normală de Fete a
funcționat pe parcursul întregii perioade interbelice „în clădirea în care a fost pe vremuri
Batalionul III din cadrul Regimentului 27 Infanterie ”46 (azi clădirea actualului Rectorat al
Universității „V. Alecsandri” din Bacău). Clădirea a fost cedată Ministerului Instrucțiunii
Publice prin Jurnalul Consiliului de Miniștri nr. 142 din 2 februarie 192147. După informațiile
oferite de Grigore Grigorovici, pe lângă activitățile didactice, școala „ cultiva o grădină de
zarzavat, o seră de flori, întreținea o crescătorie de porci și păsări și îngrijea de o splendidă
grădină cu pomi roditori ”48.
Inaugurate în septembrie 1919, cursurile Școlii Normale de Băieți a u început cu „ foștii
elevi ai Școlilor Normale pregătitoare din Hemeiuși, Onești și Gârleni ”49. Începând cu anul
1930, Școala Normală de Băieți a beneficiat de avantajele localului propriu, situat în spatele
spitalului municipal „Pavel și Ana Cristea”. Tere nul pentru construcția edificiului a fost acordat
Primăriei încă din anul 1923, de către Alexandru Constantinescu (la acea dată ministrul
Lucrărilor Publice). Localul a fost ridicat pe parcursul a șapte ani (1923 -1930), cu ajutorul
sumelor primite de la mi nisterul Instrucției Publice (9 milioane lei), dar și cu fondurile strânse de

44 Ibidem .
45 „Ateneul cultural”, nr. 1, 1925, p. 3.
46 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 75.
47 Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, Monografia județului Bacău , Bacău, 1943, ms., p. 122.
48 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 76.
49 Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, op. cit. , p. 121.

20 comitetul local format din directorul Haralambie Ionescu, Mircea Costinescu, P. G. Cantilli,
Criste Cristoveanu, Ed. Racoviță, Grigore Mârza și N. Negel (3 milioane lei)50. Confor m datelor
din caietul de sarcini și planul de construcție, pe lângă Școala Normală „Ștefan cel Mare” mai
funcționau o infirmerie și o fermă51.
În acord cu profilul industrial și comercial al orașului – principala caracteristică a orașului
– învățământul eco nomic băcăuan a cunoscut în perioada interbelică o spectaculoasă dezvoltare.
Astfel, începând cu anul 1920, pe lângă mai vechile așezăminte înființate la sfârșitul secolului al
XIX-lea (Școala de Arte și Meserii, ce a funcționat în perioada 1936 -1940 sub t itulatura de
Liceul Industrial de Băieți)52, în oraș au început să funcționeze Școala industrială de Ucenici
(curs seral) și Școala profesională de Ucenice, aflată sub controlul ministerului Muncii (curs
seral).
Odată cu reînființarea Camerei de Comerț și I ndustrie Bacău (1919) au apărut și primele
școli comerciale. Astfel, începând cu data de 15 septembrie 1921, cu ajutorul fondurilor puse la
dispoziție de Gh. Florescu, președintele C. C. I. Bacău, au fost deschise cursurile Școlii
Comerciale Elementare (cu rsul inaugural s -a desfășurat pe 18 septembrie 1921)53. Încă din
toamna anului 1922, cei 60 de elevi cu care școala și -a început activitatea au fost inițiați în
tainele comerțului, aceștia fiind nevoiți să efectueze practica de specialitate „ timp de o jumăt ate
de zi ”54. Grație sprijinului financiar constant primit de la Camera de Comerț și Industrie Bacău,
școala a beneficiat de un local propriu începând cu septembrie 1925, an în care unitatea de
învățământ a devenit instituție bugetară55.
Necesitatea privind asigurarea continuării studiilor pentru absolvenții Școlii Comerciale
Elementare, cât și nevoia de cadre specializate pentru activitățile de comerț și industrie au
condus la apariția Școlii Superioare de Comerț. Pusă sub conducerea profesorului Toma
Mihăil escu, noua unitate de învățământ și -a inaugurat cursurile în septembrie 1925. Pe parcursul
celor patru ani de studiu, elevii Școlii Comerciale Superioare își puteau perfecționa pregătirea pe
baza unei programe școlare moderne, adaptată necesităților econom ice și sociale ale timpului.
Materiile de specialitate aprofundau sfera activității comerciale: contabilitate, legislație
comercială, corespondență comercială, matematică, obligațiile comerciantului, balanța contabilă,
relațiile bancare, studiul întreprind erilor, antreprenorii56 etc. Începând cu anul 1938, școala a fost

50 Grigore Grigorovici, op. cit., p. 79.
51 Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, op. cit. , p. 121.
52 Ibidem , p. 123
53 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 74.
54 Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Bacău. File de monografie (1865 -2000) , coord. Doru Simovici, Bacău,
f. ed., 2000, p. 33
55 Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, op. cit. , p. 123.
56 Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Bacău… , op. cit. , p. 35.

21 transformată în Liceu Comercial57.
Personalul didactic și administrativ al Școlii Superioare de Comerț din Bacău era retribuit
din fondurile financiare existente la dispoziția conducerii Camer ei de Comerț și Industrie. Între
profesorii care și -au desfășurat activitatea în cadrul acestei unități de învățământ îi putem regăsi
pe Ionescu Haralambie (Limba română), Constantin Damian (Limba franceză), Grigore
Tabacaru (Limba germană), Iosif Tălmăcel (Limba italiană), George Manolescu (Contabilitate),
George Ionescu (Drept comercial)58.
Ca dovadă a pregătirii înalte dobândite pe parcursul celor patru ani, mulți dintre cei care
au format prima serie de absolvenți (1929) au pătruns imediat pe piața comer cială locală. Alții s –
au înscris la Academia de Înalte Studii Comerciale sau au îmbrățișat cariera militară, fiind
încadrați în administrație sau ca guarzi59.
Ambele instituții de învățământ au beneficiat de suportul financiar acordat de Camera de
Comerț și Industrie Bacău pentru plata profesorilor, întreținerea și reparația clădirilor,
achiziționarea de material didactic modern, înființarea de biblioteci sau pentru acordarea de
burse elevilor merituoși. Ca dovadă a recunoașterii serviciilor aduse învățământ ului economic
local, Camera de Comerț și Industrie Bacău a primit pe data de 26 martie 1926 medalia
„Răsplata muncii pentru construcțiuni școlare”, clasa I60.
Împlinind în anul 1923 o tradiție de trei decenii, Școala profesională de Fete
„Regina Maria” și -a continuat cu succes activitatea și în perioada interbelică. Începând cu
anul 1926 elevele școlii au beneficiat de avantajele oferite de inaugurarea internatului și cantinei
proprii. În anul 1938 școala a fost transformată în Liceul Industrial de Fete, fun cționând sub
această titulatură până la reforma învățământului din anul 194861.
Conducerea școlii organiza în fiecare an o expoziție „ cu obiecte de croitorie, rufărie,
mode și flori ”, expuse de eleve în atelierele localului. În vara anului 1933 expoziția a fost vizitată
și de fostul ministru D. R. Ioanițescu, ce s -a arătat încântat de progresele înregistrate de școală62.
La inițiativa Clotildei Averescu, în anul 1926, au fost inaugurate și cursurile Școlii de
Menaj și Intendente Bacău63. Proiectul inițial a v izat, pur și simplu, transformarea orfelinatului
într-o unitate secundară de învățământ. Evident, în guvernul condus de Al. Averescu, aprobările
necesare punerii în practică a acestui proiect nu ar fi fost greu de obținut.
În cererea înaintată primăriei Ba cău pe 18 iulie 1926, Clotilda Averescu își fundamenta

57 Ioan V. Abramiuc, Nicolae Vlahuță, op. cit., p. 123.
58 D.J.B.A.N., fond Camera de Comerț și Industrie Bacău, dosar 2/1926, f. 8.
59 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 74.
60 Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Bacău…, op. cit., p. 36.
61 D. Zaharia, Emilia Chiriacescu, Îndrumător în Arhive le Statului. Județul Bacău , București, Întreprinderea
Poligrafică „13 Decembrie 1918”, 1979, p. 64.
62 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 73.
63 D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 66/1926, f. 11.

22 această inițiativă pe următoarea argumentație:
„(…) după o experiență de 9 ani, de când am înființat orfelinatul, am constatat că
absolventele se dedică învățământului secundar; (…) cea mai mare pa rte dintre acestea sunt
necoapte pentru o cultură superioară; (…) îmbrățisând călduros propunerea noastră, Ministerul
Educației susține transformarea orfelinatului într -o școală de menaj, atât pentru fetele orfane,
cât și pentru absolventele cursului pr imar din Bacău ”64.
Costurile aferente acestui proces de „metamorfozare” urmau să fie suportate de
Societatea pentru „Ocrotirea tinerelor fete” din București, patronată tot de soția generalului.
În cele din urmă, oficialitățile locale au găsit o soluție mult mai „pragmatică”. Consiliul
comunal a hotărât să ofere gratuit societății bucureștene un teren separat pentru construcția
școlii, lăsând în grija doamnei Averescu atât patrimoniul orfelinatului, cât și noul patrimoniu
imobiliar, evaluat la suma de 2.540.000 lei65. Astfel, în ședința consiliului comunal din 6
noiembrie 1926, au fost donate „ pe tot timpul cât va dura Societatea, un teren de 10.173 m.p.
situat pe strada Pavel și Ana Cristea, în care a fost vechiul spital, și trei clădiri din cărămidă,
dintre care două în stare de ruină ”66.
Fiind organizată de directoarea Maria Cârlănescu, școala oferea elevelor, pe parcursul
celor patru ani, posibilitatea de a urma următoarele cursuri practice: „ ateliere de spălat și călcat,
țesătorie de pânzet uri și covoare, bucătărie, restaurant, precum și cursuri de horticultură ”67.
Pentru absolventele acestei școli, în perioada 1930 -1932, la Bacău a funcționat și un
Institut de aplicație al învățământului menajer68 . Pus tot sub conducerea Mariei Cârlănescu,
institutul de la Bacău era al doilea de acest fel din țară, după cel organizat la Ploiești. În anul
1932, din rațiuni ce au vizat eficientizarea profiturilor, institutul a fost mutat la Sibiu.
Într-o epocă în ca re mișcarea de emancipare socială a femeii prindea tot mai mult teren,
inițiativa înființării la Bacău a unei Școli secundare de Fete a primit din partea locuitorilor
orașului un sprijin unanim. Astfel, pe baze legale, comitetul școlar format din colonelul C.
Frimu, dr. Papagoga, Adela Donat, I. Sava, I. Floareș, Florica Budu și D. Rozenberg a reușit să
întemeieze primul Liceu particular de Fete din localitate (1921) – actualul Liceu „Vasile
Alecsandri”69. Începând cu anul școlar 1932 -1933 liceul particular a devenit liceu de stat.
Școala a avut de la bun început un profil umanist, accentul fiind pus pe filologie, studiul
limbilor moderne și al științelor sociale. Prima directoare a școlii a fost Maria Fulgeanu, cea care

64 Ibidem , f. 1.
65 Ibidem , f. 4.
66 Ibidem .
67 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 80; D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 66/1926, f. 1, 16.
68 Marin Cosmescu, Florentina Căpitanu, Monografia Liceului „Vasile Alecsandri” din Bacău , Bacău, I. P. Bacău,
1971, p. 10.
69 Preda Marin, Ani, chipuri și voci în memoria vie a Colegiului Național „Vasile Alecsandri” , Bacău, f. Ed., 2006, p.
12.

23 a lansat practic în orașul Bacău învăț ământul secundar pentru fete. Până la apariția acestei școli,
tinerele din Bacău urmau cursuri în clase particulare sau, în cazul celor care proveneau din
familii mai înstărite, efectuau lecții cu profesori particulari la ele acasă.
Denumirea întemeietoare a fost de Școala secundară de Fete, un rol important în apariția
acestei unități noi de învățământ revenindu -i directoarei Maria Fulgeanu.
Titulatura școlii s -a modificat de mai multe ori pe parcursul primei jumătăți a secolului
XX: Școala secundară de Fe te (1921), Școala secundară de Fete gradul II (1925), Liceul de Fete
(1928), Liceul teoretic de Fete (1940), Liceul mixt Nr. 2 (1954). Pe 13 ianuarie 1959, imediat
după retragerea trupelor sovietive, la inițiativa unor profesori ce au rămas până astăzi înt r-o
perfectă clandestinitate, școala a primit denumirea Liceul „Vasile Alecsandri”.
Începând cu anul școlar 1922 -1923, ministerul Instrucțiunii Publice a autorizat și
funcționarea cursului secundar superior, oferind astfel elevelor din localitate posibilit atea
parcurgerii întregului ciclu secundar de învățământ.
Spre deosebire de majoritatea școlilor din Bacău, ce au funcționat într -un local propriu
grație fondurilor guvernamentale sau împrumuturilor realizate de comună, Liceul de Fete a fost
construit în s pecial din contribuția părinților. În afara unui fond ministerial infim, dar util
(350.000 lei), banii necesari construcției liceului au provenit din donații și din sistemul original
de taxare instituit de directoarea Silvia Ghervescu (1932 -1938). Acesta e ra proporțional cu starea
materială a părinților70.
Având vocația și abnegația specifice unui adevărat ctitor, directoarea Silvia Ghervescu,
cunoscută și sub apelativul de „ doamna colonel ”, a reușit, în plină criză economică mondială, o
adevărată performanț ă de ordin financiar și managerial: a evitat dizolvarea liceului și, cu
fondurile adunate din taxe și donații, a finalizat construcția localului.
Până în septembrie 1935, atunci când a fost inaugurată aripa estică a actualei clădiri
(proiectul a fost execu tat de arhitectul Antonescu), școala a funcționat în spații închiriate, după
cum urmează: 1921 -1923 – în localul Școlii primare de Fete Nr. 2, (actualul Vivariu, lângă
Biserica Sfântul Nicolea); 1923 -1932 – în cele două pavilioane ce au aparținut în trecut
Regimentului 67 Infanterie (lângă actuala Piață Centrală)71; 1932 -1935 – revine în clădirea Școlii
de Fete Nr. 272.
În anul 1938, atunci când au fost finalizate lucrările de construcție a actualei clădiri –
rezultată din unificarea aripii de est a liceului cu fosta Școală profesională de Fete –, liceul punea
la dispoziția elevelor următoarele dotări: zece săli de clasă, o sală pentru colecții, patru
laboratoare, o bibliotecă (3.072 volume în 1940), o sală de gimnastică, un teren de tenis (1936),

70 Marin Cosmescu, Florentina Căpitanu, op. cit. , p. 17.
71 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 75.
72 Marin Preda, op. cit. , p. 12.

24 patru încăpe ri pentru cancelarie și birouri, camera rezervată direcțiunii , două încăperi pentru
îngrijitori.
Lucrările au fost executate de arhitecții Kuzinca și Jelinek (construcția propriu -zisă),
inginerul I. Leventer (instalații sanitare, apă, canal) și inginerul D . Breibarth (instalații electrice
și sonerii )73. Până în anul 1949, când a fost construit propriul internat, elevele erau cazate fie în
căminul ortodox din strada Oituz nr. 30, fie la cunoștințe. În ceea ce privește dotărilor „tehnice”,
conducerea liceului avea în posesie „ un aparat de radio, un aparat de fotografiat și un vechi
aparat de cinematograf ”74.
Fiind un liceu de elită, cu un renume ce a depășit cu mult granițele județului, Liceul de
Fete din Bacău a beneficiat de un corp profesoral de excepție. Mul te dintre profesoarele liceului
erau descendente din familiile marilor boieri, ca doamnele Fulgeanu, Tăutu sau Răileanu. Aici au
predat inclusiv fiice de profesori universitari din Iași.
Atmosfera elegantă și sobră a liceului era fidel reflectată atât în ț inuta elevelor cât și în
modul acestora de a se comporta . După cum își amintește Iulia Bucur -Zavati, fostă elevă a
liceului în perioada 1932 -1940, indiferent de vremea de afară, „ tinerele purtau uniforme
elegante, pălării de fetru, iar pentru sport aveau o ținută specială; toată lumea era impecabil
îmbrăcată, cu uniforma, zilnic, perfect călcată; în clasă totul sclipea ”75.
Față de materiile predate în gimnaziile și liceele de băieți, elevele Școlii secundare de
Fete efectuau, în plus, ore de „ Instrucție civ ică, Istoria artelor, Lucru și Gospodărie ”76. Dacă
vom lua în calcul și atenția deosebită acordată orelor de Igienă, putem afirma că programa
școlară era în așa fel „croită” astfel încât, la finalizarea studiilor din ciclul secundar de
învățământ, elevele s ă poată oricând să -și asume statutul de viitoare soții și mame.
În materie de Gospodărie elevele învățau încă din clasa I (la 11 ani) „ cum să mențină în
curățenie și în bună rânduială camerele școlii, curățirea mobilierului, spălarea sticlăriei,
precum și îngrijirea hainelor și repararea lor ”77. Începând cu clasa a VI -a (la 16 ani) tinerele
erau inițiate în tainele „ inventarului casei și în ținerea sub control a contabilității și bugetului
familiei ”; pe lângă acestea se mai predau și noțiuni elementare despr e „modul de a ști să se facă
respectate, iubite și ascultate, precum și despre datoriile stăpânei de casă față de servitori și
furnizori ”78. Pregătirea elevelor pentru viața de zi cu zi era desăvârșită în clasa a VIII -a, atunci
când, în principiu, orice tân ără de 18 ani din Bacău era capabilă să pregătescă următoarele

73 Marin Cosmescu, Florentina Căpitanu, op. cit., p. 23.
74 Ibidem .
75 Marin Preda, op. cit. , p. 28.
76 Al. Ivașcu, Colecție cuprinzând legislația învățământului secundar , București, Imprimeria „Independența”, 1923,
pp. 124 -126.
77 Ibidem , p. 199.
78 Ibidem , p. 201.

25 preparate culinare: „ colțunași și papanași cu brânză, ciorbă țigănească, friptură, aluat
franțuzesc, gelatină de fructe, mâncăruri cu carne de pasăre – rasol, ciulama, pilaf –, raci, melci
și scoici de rasol, compoturi de iarnă și vară, dulceață, șerbet, marmeladă, înghețată de lapte cu
ouă și fructe ”79.
De partea „cealaltă”, elevii și profesorii Liceului de Băieți au continuat, prin muncă și
pasiune, să consolideze renumele și reputația școlii, reușind să facă din numele „Ferdinand” un
adevărat brand pe piața învățământului secundar românesc.
Perioada cuprinsă între anii 1918 -1925 a fost una de reașezare și reorganizare,
conducerea liceului fiind nevoită să depună eforturi importante pentru a ște rge urmele lăsate de
anii războiului. Structura anilor a rămas aceeași, liceul oferind în continuare elevilor posibilitatea
de a opta între învățământul particular sau cursurile de zi.
Începând cu anul 1919 în cadrul școlii a început să funcționeze și o cl asă extrabugetară,
fapt ce a dus la mărirea constantă a bugetului propriu. Bilanțul financiar excedent înregistrat în
intervalul 1919 -1926 este ilustrativ în acest sens. Prezentăm în tabelul de mai jos excedentele
înregistrate pentru fiecare an școlar (191 9-1926)80:
Anii financiari Excedent – lei
1919 -1920 1.295,30
1920 -1921 31.006,55
1921 -1922 53.530,80
1922 -1923 204.669,50
1923 -1924 253.838,20
1924 -1925 302.965,01
1925 -1926 710.061,39

Datorită spațiului insuficient, în anul 1925 au început lucrările de supraetajare peste
aripile laterale ale vechiului local, liceul câștigând astfel încă opt săli de clasă81. Cu această
ocazie au fost aduse și unele modificări la parterul clădirii. Sumele necesare construcției și
reparațiilor au venit din parte a ministerului Instrucțiunii Publice (2 milioane lei)82. Prin
arhitectonica și noile sale dimensiuni, Liceul de Băieți era, după Palatul Administrativ, al doilea
edificiu reprezentativ al Bacăului interbelic.
Perioada crizei economice mondiale (1929 -1933) a produs un puternic declin, atât din

79 Ibidem .
80 Petre Popescu, Dumitru Zaharia, Ioan Grigoriu, Monografia Liceului „G. Bacovia” din Bacău (1867 -1967) , Bacău,
Editată de Liceul „G. Bacovia” – Bacău, 1967, p. 44.
81 Ibidem , p. 41
82 Grigore Grigorovici, op. cit. , p. 70.

26 punct de vedere financiar cât și în ceea ce privește numărul elevilor înscriși. Greutățile materiale,
taxele ridicate, curbele de sacrificiu, precum și întârzierile repetate în plata salariilor profesorilor
sunt doar câ teva din elementele ce au caracterizat acestă perioadă.
Dintre profesorii care au predat în această perioadă amintim aici pe Grigore Tabacaru
(filosofie), G. Ionescu, C. Damian, C. S. Codrescu (franceză), Leonida Dumitrescu (fizică,
chimie), Gh. Gavrilescu (greacă, latină), I. Alecu (istorie), I. Manolescu (limba română), Gh.
Botezatu (științe naturale), Al. Nemțeanu (educație fizică).
Pe parcursul perioadei interbelice, învățământul local a fost sprijinit financiar de Primăria
Bacău. Acesteia îi revenea ob ligația legală de a subvenționa toate școlile existente în oraș,
indiferent dacă acestea erau de stat sau particulare. Spre exemplu, în anul 1930, bugetul alocat
școlilor primare israelite și grădiniței de copii a fost de 60.000 lei83.
Sprijinul s -a materia lizat și prin acordarea de burse și ajutoare speciale elevilor și
studenților merituoși. În acest sens, în bugetul anului 1927, consiliul comunal a prevăzut
următoarele sume: „ 100.000 lei pentru acordarea de burse studenților săraci cu rezultate foarte
bune (în acel an bursele au fost acordate pentru 13 studenți/ studente; n.a.); 50.000 lei, ajutor
pentru elevii merituoși din școlile secundare și profesionale, pentru cumpărarea de cărți și
haine ”84.
De-a lungul perioadei interbelice, sumele bugetare alocate acordării de burse au crescut
de la an la an. În 1930, numai pentru studenți, bugetul alocat era de 120.000 lei85. În
același an, sume importante de bani au fost direcționate și către „ sprijinirea căminului
studenților băcăuani din București, cunoscu t sub denumirea de căminul „Spiru Haret” – 40.000
lei, sprijinirea căminului studenților evrei din Bacău – 20.000 lei, dar și a internatului Liceului
„Ferdinand I” – 20.000 lei ”86.
Bursele erau acordate nu numai elevilor sau studenților, ci și personalului d idactic.
Exemplele cel mai des întâlnite sunt în cazul școlilor profesionale. Astfel, în noiembrie 1927,
Lucia Berea, ajutor de maistru în cadrul școlii profesionale de fete, „ a primit o bursă de 6.000
lei, pentru efectuarea practicii de studiu într -un atelier de specializare și perfecționare în arta
croitoriei ”87.

Religia ocupa un loc aparte în viața locuitorilor orașului. In Bacău se practicau
numeroase religii. Din punct de vedere religios, structura populației era următoarea: ortodecși –
19091 reprezentând 61.3%, mozaici -9424 (30%), romano -catolici -1893 (6%), greco -catolic i,

83 D.J.B.A.N., fond Primăria Bacău, dosar 8/1930, f. 76.
84 Ibidem , dosar 11/1927, f. 28, 32.
85 Ibidem , dosar 8/1930, f. 76.
86 Ibidem , f. 77.
87 Ibidem , dosar 11/1927, f. 154.

27 reformați, luterani, unitarieni, armeano -gregorieni, mahomedani, adventiști etc. Este lesne de
observat că ortodocșii erau cei mai mulți. Ortodoxismul este atestat în aceste locuri încă din cele
mai vechi timpuri.
Biserica ortodoxă , ca instituție , avea o ierarhie bisericească care era structurată în trei
trepte : diaconi preoți și episcopi88. Aceștia formau treptele ierarhice ale bisericii.
În Bacău, în perioada 1919 -1948 existau mai multe lăcașuri de cult ortodox, o parte dintre
ele fiind foarte vechi89. Astfel este biserica ,,Precista” care a fost zidită în anul 1491. Biserica
,,Sf. Împărați Constantin și Elena” etc.
Municipiul Bacău adăpostea oameni de cele mai diverse convingeri religioase, existând
un climat de toleranță religioasă și înțelegere a ne voilor spirituale ale fiecărui cetățean. Școala și
religia reprezentau edificiul moral al comunității din localitate, asigurând prin instrumente
specifice acei oameni de calitatea necesară susținerii unei vieți economice și culturale cu reale
perspective d e dezvoltare.

II.5. Distracția și obiceiurile
Locuitorii orașului Bacău aveau la dispoziție diferite posibilități de a -și petrece timpul
liber, atât în mod individual cât și în mod colectiv.
Plimbarea pe șosea era o formă de petrecere a timpului liber, p rilej pentru cucoane de a -și
etala toaletele sau de a găsi subiecte de bârfă referitoare la diverșii cunoscuți întâlniți în cale90.
În rândul burgheziei și a intelectualității orașului era larg răspândit obiceiul vizitelor la
sfârșit de săptămână, ocazie cu care participanții discutau despre politică, afaceri, artă, literatură
etc.
Un loc intens frecventat de băcăuani, pet imp de vară era Plaja Bistriței, situată lângă
Podul de fier, care oferea clienților confort modern, băi de aer, lumină și soare, băi de apă.
Majoritatea populației de pe plajă era alcătuită din elevi și studenți. La sfârșit de săptămână se
organizau întreceri sportive, sărituri la groapa cu nisip, concursuri de innot, volei.
O atenție deosebită era acordată sărbătorilor naționale sau viz itelor înaltelor personalitäți
din conducerea statului. Iată cum era sărbătorită ziua de 10 mai (Ziua Independenței) la Bacău, in
anul 1930: la festivități participă intreagă populație și școlile din oraș; incă de dimineață
aglomerație pe străzi, intregul oraș este frumos pavoazat; pe ambele trotuare ale străzii centrale
sunt înșiruite școlile primare. In piața catedralei sosesc rând pe rånd trupele din garnizoană. La
ora 10:00 se oficiază la catedrala ,,Sf. Nicolae" un serviciu religios de către un sobor d e preoți în
frunte cu protoereul Th. Zotta, asistat de arhidiaconul Calistrat Barea (răspunsurile au fost date

88 Protosinghel Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în biserică , vol. I, Sihăstria, 199 1, p.15.
89 Grigore Grigorovici, Op. Cit., pp.60 -64.
90 Marius Cristian, Călin, Op. Cit. p.143.

28 de corul catedralei). În catedrală se aflau toate autoritäțile locale; serviciul religios este urmat de
defilarea școlilor din localitate și a ar matei după care în localul prefecturii se desfășoară o
frumoasă recepție , iar seara, la ora 20 are loc retragerea cu torțe91.
O altă formă de distracție o reprezentau serbările școlare, serbările și agapele colegiale
organizate de dascali, medici, farmaciști, cu diferite ocazii, sau balurile mascate ce se desfășurau
periodic din inițiativa diferitelor societăți particulare sau a minoritățile etnice. Cu ocazia
sărbätorii ,,Purim" tinută de către comunitatea evreiască din localitate se organizau balur i
mascate și carnavaluri. Ziarul ,,Bacăul" prezenta astfel desfașurarea evenimentelor la o asemenea
ocazie: ,, Veselia s -a localizat in centru, la câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii
scumpe, cancanuri, rhumi, poker, bacara, invidie, bârfe ală, valuri de humăntașn, șampanie, icre
negre, aere de noblețe și gulere tari ”92.
Obice iurile și datinile erau in strânsă legătură cu princi – palele momente din viața omului:
nașterea, căsătoria, moartea; cu sărbătorile de la sfarșit de an sau alte sărbăto ri religioase.
Obiceiuri la naștere. După naștere, lehuza era vizitată de rudele și prietenele ei, care
aduceau cu această ocazie pâine, zahăr, miere de albine și vin. La opt zile copilul era dus de
moașă la biserică și preotul îl închina la icoane. Dacă c opilul era sănătos îl boteza după patruze ci
de zile, iar dacă era bolnav, il boteza mai repede. Exista credința potrivit căreia copiii născuți
morți, sau care mureau nebotezați se prefăceau în stri goi. Dacă se întâmpla ca pruncul să moară
nebotezat, păcatu l și răspunderea înaintea lui Dumnezeu cădea asupra moașei sau mamei93.
Botezul se făcea numai la biserică cu apă proaspătā . Pentru botez nașul era obligat să
procure o lumânare din cear ă curată și ,,crâ șme" – doi coți de pânză de casă, scutec și scuf
împlet ite din lână. Mama procura un prosop și un săpun pent ru preot. Numele copilului era ales
de către părinți. După bot ez copilul era dus acasă de căt re naș care îl preda mamei urându -i
opilului mult noroc in viață și minte ageră. După aceea urma o masă vesela la care mesenii
dăruiau bani pentru noul nă scut.
A doua zi moașa venea să scalde copilul, punându -i pe piept un dar în monedă de aur sau
argint, iar in baie părinții puneau bacșiș pentru moașă.
Obiceiuri la nuntă . După ce fata era pețită de flăcău prin intermediul pețitorilor și se
stabilea zestrea ce o va primi, se fixa ziua nunții. Nunta se făcea de obicei Duminica și arareori
Joia și se desfășura în etape bine determinate: vedrele, cununia, uncropul.
Cu o zi înainte de nuntă se adunau la mire câțiva f lăcăi, numiți și ,, chemători" sau
,,vornicei", li se umplea ploștile cu vin și erau trimiși să poftească la nuntă rude și prieteni. Și din
partea fe tei umblau câteva fete, numite ,, druște", care vesteau nunta. Cei chemați la nuntă erau

91 Bacăul, nr. 117 din 18 mai 1930, p.3.
92 Ibidem, nr. 703 din 25 martie 1935, p.3.
93 Marius Cristian, Călin, Op. Cit. p.158.

29 cinstiți cu băutură. Nunta începea cu masă și jocuri, încă de Sâmbătă seara, când se făceau
,,vedrele" adică găteala miresei și dura trei zile.
Duminică dimineața, alaiul nunții compus din flăcăi, fete și lăutari, duceau ploconul la
mireasă – pâine și miere de albine, iar aceasta îi dădea mirelui în dar ,, păpușa" – un colac, un
covor și cămașa de mire. Până în seară oaspeții petreceau în casa miresei, până ce venea mirele,
nașul și invitații acestuia să ia mireasa pentru a pleca la cununie. Mai întâi se mergea la primărie
și pe urmă la biserică.
Ieșind din casă, mirele și mireasa se opreau pe scări, unde nunul și nuna rupeau deasupra
capetelor lor un colac în patru bucăți, pe care le aruncau spre cele patru puncte cardinale.
După aceasta, tot alaiul nuntașilor cu lăutarii, în chiote și salve de pistoale, mergeau la
cununie. După celebrarea acestera din urmă, nunta continua la mire acasă.
La masă locul de cinste il ocupau mirele cu mireasa si nașii lor. Cätre sfä rșitul mesei,
unul dintre nuntaș i, cel mai guraliv și om de încredere, ieșea cu strân sul ,, darului". Rudele și
mesenii dăruiau diferite obiecte necesare in gospodārie și mai ales bani. Cât dura st rângerea
darurilor, mirele insoț ea pe cel însărcinat cu aceasta, mulțumind tuturor celor ce dăruiesc.
După masă, nașa și rudele mai apropiate luau găteala miresei de pe cap și îi puneau in loc
un ștergar de borangic, ce simboliza trecerea în rândul nevestelor, în timp ce lă utarii cântau
Cântecul miresei (,,Taci mireasa, nu mai plâ nge/Că la maica ta te -om duce/Când o face pl opul
mere și răchita corcodele"). După aceasta nunta continua până a doua zi .
Obiceiuri la moarte . Imediat după ce intervenea decesul, mortul era scăldat, îmbrãcat cu
haine noi și așezat pe masă cu fața spre răsărit.
Vestea tristă era anunțată prin tragere a clopotelor de la biserică. Acest lucru se făcea de
trei ori pe zi – dimineața, la amiază, seara, în toate zilele cât stătea mortul în casă. Seara se făcea
priveghiul. Participanții se dedau la diferite jocuri vesele precum: bâza, sari purice etc. pentru a
distrage atenția rudelor de la nenorocirea abătută asupra casei lor.
Membrii familiei purtau doliu. Bărbații umblau cu capul descoperit tot timpul cât mortul
stătea în casă și nu se bărbie reau decât după șase săptămâni. Femeile purtau tulpan negru. Înainte
de a se face groapa, unul din membrii familiei alegea locul și îl tămâ ia
Mortul era dus la groapă pe năsă lie de patru barbati La tinerii necăsătoriți li se duceau și
,,cununiile". La scoaterea mortului din casă, la răspântii de drum și la intrarea in bi serică , se
așternea pe pământ câte o bucată de pânză de doi metri, peste care se trecea mortul. Credința era
ca, prin aceste daruri se răsplăteau vămile vāzduhului și se pregătea calea spre Rai94.
Preoților, dascălilor și celor ce duceau mortul, li se dideau lumânări de ceară înfășurate în
prosoape. Prosoape sau basmale se legau și la sfetnice, felinare, l a capete și capacul sicriului. Î n

94 Marius Cristian, Călin, Op. Cit. p .161.

30 timpul conducerii mortului la groapă rudele plângeau, reamin tind viața și calitățile mortului prin
cuvinte bine ticl uite, uneori și versificate.
Se constată că posibilitățile de distracție pe care cetățenii orașului Bacău le aveau la
îndemână acopereau cele mai diverse gusturi, iar datinile și obiceiurile păstrate dovedesc faptul
că modernitatea care se ivea era grevată de o puternică tradiție rurală.

31
Capitolul III -Formarea sentimentului patriotic la elevi prin cunoașterea
și valorificarea elementelor de istorie în general și de istorie locală în special.

Prezentarea cercetării pedagogice
TEMA :Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul orelor de istorie la clasa
a IV-a
Scopul cercetării
,,Cercetarea pedagogică are ca scop explicarea, înțelegerea, optimizarea, inovarea,
reformarea și prospectarea activității de însușire și educare în viziunea sistem ică, bazându -se pe
investigarea teoretică și/sau practic – aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre
componetele fenomenului educațional”. 95(Bocoș, M., 2007, pag. 9).
Cercetarea pedagogică efectuată de cadrele didactice, este cercetare – acțiun e, cercetare
practic – aplicativă, experimentală și prin aceasta se valorifică experiența, dar experiența se
îmbogățește prin experimentare.
Printre caracteristicile cercetării pedagogice amintesc:
– caracterul inductiv – presupune acumularea de date care duc la îmbogățirea teoriei și
practicii experimentale.
– caracterul ameliorativ – conduce la optimizări, perfecționări, inovări și reformări ale
proceselor educaționale.
– caracterul prospectiv – vizează realizarea educației și modelarea personalității î n
perspectiva cerințelor dezvoltării sociale, a exigențelor societății.”96 (Bocoș, M., 2007, pag.10).
Formarea personalității umane în cadrul restrâns, este rezultatul educației morale, civice
și patriotice. Educația patriotică înseamnă formarea de reprezentări, noțiuni care să ducă la
formarea conștiinței patriotice și atitudini, convingeri, care duc la formarea conduitei
patriotice .
Educația patriotică se realizează prin mai multe discipline, dintre care cea mai importantă
este disciplina istorie.
Prin cercetarea – acțiune în cadrul disciplinei istorie, am dorit să testez cunoștințele
elevilor la disci plina istorie, să ameliorez procesul de predare – învățare prin metodele folosite și
prin introducera elementelor de istorie locală care să ducă la formarea sentimentului de dragoste
față de patrie, față de trecutul glorios al poporului nostru în luptele p entru dreptate, libertate și

95 Musata, Bocos, Teoria si practica cercetarii pedagogice , Ed. Polirom, Cluj Napoca, 2007, p.9.

96 Ibidem , p. 10.

32 independență, dragoste față de locurile natale, de familie, de cei apropiați, a sentimentului
patriotic la elevi.
Toate acestea depind de pregătirea și experiența cadrului didactic, de căldura cu care el le
transmite elevilor evenimentele istorice, de exemplul său personal. Pentru a reuși acest lucru,
dascălul trebuie să fie, în primul rând, el un bun patriot.

3.1. Obiectivele și tipul cercetării
Obiectivul general
Formarea sentimentului patriotic la elevi prin cunoașterea și valorificarea elementelor de
istorie în general și de istorie locală în special.
Obiectivele cercetării
– utilizarea de metode adecvate pentru determinarea obiectivă a nivelului de pregătire a
copiilor;
– înregistrarea, valorificarea și compararea rezu ltatelor obținute cu elevii clasei a IV -a în
etapa preexperimentală, experimentală, postexperimentală;
– analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică, în urma utilizării metodelor
specifice în predarea – învățarea istoriei;
– măsurarea gradului de implicare a elevilor, învățătorului si părinților în derularea
activității didactice.
Tipul cercetării : cercetare – acțiune.

3.2. Ipotezele și variabilele cercetării
Ipoteza generală
Dacă valorificăm elementele de istorie locală, în cadrul lecțiilor de istorie, atunci se
formează sentimentele patriotice la elevi.
Ipoteza specifică
Valorificarea elementelor de istorie locală prin utilizarea de modalități specifice în
predarea istoriei: vizitele la muzee, acțiuni culturale la monumentele istorice, excursii pe teme
istorice, duc la formarea sentimentelor patriotice la elevi.
Variabilele cercetării
a) Variabila independentă
– elementele de istorie locală
– metodele folosite : excursii, vizite, acțiuni cultural – patriotice la Monumentul Eroilor
din localitate
– modalitățile și instrumentele folosite în cercetarea pedagogică

33 b) Variabila dependentă
1. accesibilizarea și eficientizarea predării lecțiilor d e istorie cu conținut local și național
2. îmbunătățirea performanțelor școlare
3. formarea și dezvoltarea comportamente lor și conduitei elevilor
4. formarea și dezvoltarea sentimentului patriotic local și național

3.3. Coordonatele generale ale cercetării
Locul de desfășurare a cercetării
Liceul Tehnologic ,,Al. Vlahuta”, Podu Turcului
Perioada de desfășurare a cercetării
-anul școlar 2018 -2019 , semestrul I și II
Eșantionul de participanți
În cadrul cercetării am investigat două grupe de elevi de clasa a IV -a:
Clasa experimentală – clasa a IV -a de la școala noastră condusă de învățătorul P V.
Numărul elevilor este de 15.
Clasa de control –clasa a IV -a de la structura Cabesti a scolii noastre, în număr de 15
elevi. Nivelul de pregătire al elevilor din cele două clase este asemănător.
La clasa de control s-a parcurs materia în mod obișnuit, iar la clasa experimentală s-au
folosit metode interactive ca: jurnalul dublu, harta conceptuală, metoda portofoliilor, activități
extrașcolare organizate: vizite, excursii, acțiuni culturale cu teme patriotice.
Eșantionul de conținut
– conținut curricular de istorie la clasa a IV -a
– conținutul manualului, a didacticii disciplinei, a ghidului metodologic
– conținutul elementelor de istorie locală
– conținuturile dobândite prin vizite și excursii pe teme istorice
– conținuturile dobândite în cadrul manifestărilor patriotice organizate la monumentul
eroilor cu ocazia evenimentelor istorice.

3.4. Coordonatele metodice ale cercetării
3.4.1. Metodele de cercetare utilizate
Pentru testarea ipotezei s -au utilizat următoarele metode de cercetare: observația
sistematică, metoda studierii docu mentelor școlare, metoda studierii documentelor istorice,
metoda testelor, metoda analizei produselor activității elevilor, experimentul didactic.
Observația sistematică presupune urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui
eveniment, realizîndu -se prin prisma scopului cercetării și a ipotezei cercetării.

34 În cazul de față, observația a fost valorificată la clasa supusă cercetării, stabilindu -se în
prealabil aspectele ce trebuie observate: implicarea copiilor în activități și rezolvarea sarcinilor ,
comportamentul copiilor în relațiile cu colegii, cu învățătorul și cu alte persoane, reacțiile
copiilor, alte evenimente ivite pe parcurs, cu relevanță în cercetare.
Metoda studierii documentelor școlare
În etapa de documentare am studiat documentele șco lare: curriculum -ul cu obiectivele și
temele prevăzute la disciplina istorie , manualul de istorie de clasa aIV -a -Editura Aramis, ghidul
metodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar, metodica predării istoriei în
ciclul primar.
Folosind această metodă am putut face corelarea între obiectivele, curriculumul și
conținutul lecțiilor din manual, din care unele sunt la alegere, potrivit programei școlare.
Metoda studierii documentelor istorice:
Tot în etapa de documentare am folosit metoda s tudierii documentelor istorice. Pe
lângă alte documente studiate am cercetat documentele referitoare la trecutul localității noastre.
Am consultat următoarelor documente :
 Artimon, Alexandru, Mitrea, Ioan, Bacău – reședință voievodală , Bacău, f. ed., 1996 ;
 Pricope, Hristache, O istoria a învățământului din comuna Podu Turcului , Bacău,
Editura ,,Grigore Tăbăcaru”, 2008;
 Șerban, Lucian, Dicționar geografic al județului Bacău , Bacău, Editura „Egal”, 2006 ;
 https://biblioteca -digitala.ro/reviste/carpica/dl.asp?f ilename=29 -carpica -XXIX -04.pdf

Datele istorice locale culese din aceste documente au fost intercalate în cronologia
evenimentelor de istorie locală la clasa a IV -a, fiecare la tema corespunzătoare .
Metoda analizei produselor activității
Această metodă pr esupune analiza, potrivit scopului și obiectivelor cercetării, a datelor
oferite de componetele portofolului celor care învață. „Componetele portofolului elevilor,
respectiv produselor activității lor, reprezintă obiectivări și condensări ale demersurilor și
rezultatelor lor, corelate cu acțiunile desfășurate de ei în cadre formale, nonformale și
informale”.97 (Bocoș, M., 2007, pag. 108).
Analiza portofoliilor elevilor mi -a oferit date în legătură cu anumite trăsături, aspecte și
atribute distinctive ale personalității lor (preocupări, înclinații, interese, nevoi educaționale), a
creat posibilitatea de a anticipa modalități concrete de formare și modelare a personalității
subiecților, precum și modalităților de intervenție în manifestările lor comportamen tale.
Dintre componetele portofoliilor efectuate cu elevii amintesc: proiecte, referate,

97 Ibidem , p. 108.

35 compuneri, teste de cunoștințe, fișe de lucru, desene, caiete de notițe.
Metoda testelor
Această metodă s -a folosit pentru obținerea de informații în legătură cu personalitatea
subiecților investigați, cu nivelul de competențe și cunoștințe al acestora, cu comportamentele
lor.
Testul reprezintă un instrument de cercetare alcătuit dintr -o serie de itemi, care vizează
cunoașterea nivelului de cunoștințe, capacități, competențe, comportamente, etc.
Itemul este o întrebare, o temă, o probă, o problemă teoretică sau practică ori o unitate de
conținut care reprezintă o parte independentă a testului.
Am folosit teste pedagogice de cunoștințe și de tip individual destinate studierii nivelului
de cunoștințe și al fondului educațional al subiecților în vederea ameliorării practicilor educative.
Am folosit teste inițiale pentru a stabili nivelul cunoștințelor elevilor la început.
Teste formative în scopul verificării gradului de asimilare și înțelegere a cunoștințelor și
achizițiilor, stabilirii valorilor variabilelor dependente și adoptării de măsuri ameliorative.
Testele finale pentru a stabili evoluția eșantioanelor experimental și de control în
diferitele faze ale experim entului:
– Compararea datelor finale cu cele inițiale la ambele eșantioane,
– Stabilirea diferitelor rezultate obținute între cele două eșantioane,
– Stabilirea eficienței noii modalități de lucru.

3.4.2. Resurse materiale utilizate
Resursele materiale utiliza te în cadrul cercetării:
Documentele curriculare
– Programa de istorie la clasa a IV -a
– Manualul de istorie – clasa a IV -a
– Ghidul metodologic de aplicare a programei de istorie în ciclul primar
– metodica predării istoriei în ciclul primar
Documente istoric e
– Istoria ilustrată a poporului român – C. Giurescu
– Repertoriul descoperirilor arheologic al județului Bacau – Silvia Iacobescu
– Istoria poporului român
– Cântecul columnei – Al. Mitru
Alte materiale :
– Planșe istorice
– Atlase istorice

36 – Tablouri, portrete istorice
– Filme istorice
– Monumentul eroilor din sat
– Cărțile de literatură istorică
– Cărți istorice
– Cântecele patriotice
– Drapelul României, Stema României

3.4.3. Instrumentele de cercetare
– testele pedagogice de cunoștințe

3.5. Descrierea experimentului didactic
„Scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării ( în ambele
variante înregistrându -se un spor de cunoaștere) și, eventual, de a sugera alte întrebări sau
ipoteze.” 98(Bocoș, M., 2007, pag.84) .
Prin experimentul pedagogic se provocă anumite fapte pedagogice în scopul studierii lor.
Pe baza rezultatelor colectate obținem confirmarea sau infirmarea ipotezei.
Experimentul s -a desfășurat în trei etape.

3.5.1. Etapa preexperimentala
În etapa preexp erimentală ( pretestul) se stabilește nivelul existent de cunoștințe în
momentul inițierii experimentului didactic și se stabilește atât grupa experimentală cât și cea de
control.
Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau
pretestul care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane. La începutul semestrului I, li s -a
aplicat copiilor din cele două grupe un test de evaluare a cunoșt ințelor care a cuprins itemii
referitori la cunoștințele istorice însușite de elevi în cadrul lecțiilor de citire cu conținut istoric
sau din alte surse.

98 Ibidem , p. 84.

37 TESTUL INIȚIAL

1. Cine sunt strămoșii noștri?
2. Cu ce se ocupau ei?
3. Când este atestat satul nostru?
4. Care sunt statele feudale românești?
5. Care este domnitorul amintit în lecția Condeiele lui Vodă ?
6. Care este domnitorul pe care l -au ajutat feciorii Vrâncioaiei?
7. Ce fapte de seamă a făcut Mihai Viteazu?
8. Intre ce ani a domnit Mihai Viteazul?
9. Ce sărbătorim la 1 Decembrie?
10. Ce semnificație istorică are această zi?
Punctajul maxim pentru fiecare item este de 5 puncte.
Între 46 -50 puncte – calificativul FB.
35-45 „ – „ – B
22-34 „ – „ – S
La clasa experimentală s-au obținut urmă toarele rezultate :
Nr elevii Întrebare Total Calificativ
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 5 3 3 4 5 5 4 4 5 5 43 B
2 5 5 5 4 5 5 4 5 5 5 48 FB
3 5 5 4 3 5 4 3 5 4 5 43 B
4 5 4 5 4 5 5 4 5 5 4 46 FB
5 5 3 3 4 4 3 4 5 4 4 39 B
6 5 5 4 4 3 4 3 4 4 4 40 B
7 5 2 3 3 2 3 3 4 2 2 29 S
8 5 4 3 4 5 4 4 5 3 4 41 B
9 5 5 5 4 5 5 5 4 5 4 47 FB
10 5 0 2 2 0 2 4 3 0 3 21 I
11 5 4 4 4 3 3 4 3 5 3 38 B
12 5 2 3 3 2 1 3 2 0 3 24 S
13 5 0 0 2 3 0 0 2 3 2 20 I
14 5 5 5 4 5 3 5 4 5 5 46 FB
15 5 5 4 3 4 3 5 4 4 4 41 B

38 Grupe de calificative Nr. elevi Procentaj %
FB 4 26,66 %
B 7 46,66 %
S 2 13,33 % Punctaj:77,98%
I 2 13,33 %

Graficul pe calificative

În urma testului aplicat s -a observat că doi ele vi nu au găsit răspunsurile la întrebări, în
lecturile studiate în anii anteriori. Elevii au dobândit calificativele : B -7 și FB – 4. Acest lucru
arată că majoritatea elevilor posedă cunoștințe necesare pentru a putea începe studiul istoriei în
mod organ izat.
La clasa de control s-a aplicat același test. S -au obținut următoarele rezultate:
Nr. elev Întrebare Total Calificativ
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 5 4 3 5 4 4 3 5 4 4 41 B
2 5 5 4 5 5 4 5 5 5 4 47 FB
3 5 3 4 4 5 3 4 5 5 4 42 B
4 4 3 4 2 3 3 4 3 4 3 33 S
5 5 5 5 4 5 4 5 4 5 4 46 FB
6 5 3 4 3 4 4 5 3 4 4 39 B
7 4 3 4 2 4 2 4 3 4 3 33 S
8 5 4 4 3 4 5 4 4 3 5 41 B
9 5 4 4 5 5 4 5 5 4 5 46 FB
10 3 2 1 2 3 1 0 2 3 2 19 I
11 3 4 4 3 3 3 4 4 3 4 37 B
12 4 3 4 2 3 4 2 4 4 3 33 S
13 4 5 4 5 5 5 4 5 5 4 47 FB
0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00%
Procentaj
calificative FB
B
S
I

39 14 5 2 2 1 3 2 2 1 2 3 20 I
15 3 3 4 4 4 3 4 3 4 4 38 B

Grupa calificativelor Număr elevi Procentaj
FB 4 26,6 % Punctaj:
B 6 40 % 74,93%
S 3 20 %
I 2 13.33%
Graficul pe calificative

Comparând rezultatele celor două eșantioane s -au obținut următoarele diferențe:
Grupe de
calificative Procentaj
Diferențe
procentaj Clasa
experimentală % Clasa de
control %
FB 4 26,6 4 26,6 0
B 7 46,6 6 40 6,6
S 2 13,3 3 20 -6,7
I 2 13,3 2 13,3 0

Efectuând procentajele, față de punctajul maxim posibil, s -au obținut 77,98% la clasa
experimentală și 74,93% la clasa de control. Diferența este de 3,05 %.
Având în vedere diferența de procentaj, se poate spune că rezultatele obținute la cele două
eșantioane sunt foarte apropiate.

3.5.2. Etapa experimentala
În etapa experimentală, a testului de progres, la clasa experimentală am introdus
variabila independentă și elementele de istorie locală la unitatea de învă țare istoria locală ,
0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00%
Procentaj
calificative FB
B
S
I

40 metodele folosite, instrumentele de cercetare. În acest timp la clasa de control, activitatea s -a
desfășurat în mod obișnuit .
La clasa experimentală, proiectarea, realizarea și evaluarea au fost efectuate din
perspectiva variabilei independente, potrivit ipotezei specifice: valorificarea elementelor de
istorie locală prin vizite, excursii, activități cultural – artistice pe teme istorice.
Copiii au participat la Comemorarea formarii neamului romanesc , manifestare culturală
de mare a nvergură, cu invitați din județ, fiii satului, consăteni și elevi.
La manifestare au fost evocate faptele de istorie locală, parte integrantă a istoriei
naționale, realizările satului nostru, personalitățile care s -au ridicat din satul nostru în decursul
timpului.
Acțiunea s -a desfășurat la Monunentul eroilor din centrul satului. Copiii au susținut un
program artistic dedicat evenimentului, au adus un omagiu eroilor cazuti in lupte depunand
coroane de flori, fiecare familie din sat și invitații au primit căte o broșură documentară editată
cu acest prilej – broșură care constituie o bază de documentare pentru elevi, privind istoria
locală.
După această manifestare cultural – artistică la care au participat și copii în mod direct,
am aplicat elevilor următ orul test formativ în care am inserat și unele elemente de istorie locală,
de istorie veche.
Pe parcursul parcurgerii acestui capitol, elevii au lucrat în paralel, la întocmirea unui
portofoliu cu tema: Strămoșii noștri.
Elevii și -au distribuit rolurile în cadrul clasei experimentale. Au realizat desene,
compuneri, au adunat texte literare, diferite materiale documentare. Portofoliul a cuprins:
– Portretele conducătorilor daci și romani
– Hărți istorice
– Imagini cu monumente istorice
– Texte și poezii, legende , despre strămoșii noștri
– Fragmente din scrierile antice despre strămoșii noștri
– Compuneri pe această temă.

41 TESTUL FORMATIV I – epoca veche
(Test de progres )

1. Care sunt cele mai vechi date despre satul nostru?
………………………………………………………………………..
2. Întinderea Daciei lui Burebista
…………………………………………………………………………
Cauzele războaielor daco – romane
Pregătiri de război
Traian…………………………………………
Decebal……………………………………….
3. Desfășurarea primului război daco – roman
Anii……………………………………………..
4. Urmările primului război
5. Al doilea război daco -roman
Anii…………………………………………….
Armata romană a trecut fluviul……………………pe podul de la ………. .
Traian……. pe daci în anul …………. datorită……. Dacia devine……… …….
6. Romanizarea dacilor s -a realizat prin:
– colonizarea cu locuitorii din………………
– folosirea limbii………………..ca limbă oficială
– conviențuirea dacilor cu…………………….
7. Romanizarea dacilor a contribuit la formarea………… ……….
8. Spune 5 cuvinte de origine latină și corespondentele în limba română. ………….
9. Retragerea romană în timpul împăratului…………………
– s-au retras………………………………..
– a rămas………………………………….
– cauzele retragerii…………………………
10. Noi am moștenit de la daci………………………………..
Pentru itemii de la testul I de evaluare se poate obține următorul punctaj:
Întrebarea 1-5 puncte 6-5
2-6 7-4
3-6 8-3
4-5 9-6
5-5 10-5

42 Între 46-50 puncte – calificativ FB
35-45 „ – „ B
22-34 „ – „ S
22 „ – „ I
Total 50 puncte
S-au obținut următoarele rezultate:
NUMĂR
ELEVI Întrebare
Total Calificativ
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 4 4 5 4 3 4 3 3 6 4 40 B
2 5 6 5 4 4 5 4 3 4 5 46 FB
3 4 6 5 4 4 4 4 3 5 4 43 B
4 5 5 5 5 5 5 4 3 6 5 48 FB
5 5 5 5 5 5 5 4 3 5 5 47 FB
6 4 4 5 3 4 5 4 3 5 4 41 B
7 3 3 2 3 4 3 2 3 3 4 30 S
8 4 5 5 4 4 5 4 3 5 5 44 B
9 5 6 4 5 5 5 4 3 5 5 47 FB
10 3 4 3 4 3 3 3 2 3 3 31 S
11 5 6 5 5 5 5 4 3 5 5 48 FB
12 3 3 2 4 3 2 3 2 4 3 29 S
13 3 4 3 3 2 3 3 2 3 4 30 S
14 5 6 4 5 5 5 4 3 5 5 47 FB
15 4 4 6 3 5 3 4 5 3 5 42 B
TOTAL:613 PUNCTE
Rezultatele obținute la testul de formare 1 – de progres
Grupe de calificative Număr de elevi Procentaj %
FB 6 40%
B 5 33,33%
S 4 26,66%
I 0 0
Total procentaj : 81,73%

Față de testul inițial s -a realizat un ușor progres. La categoria FB s -au obținut mai mult cu
două calificative. La categoria B cu două mai puțin. La categoria S cu două mai mult, iar la

43 categoria I cu două mai puțin.
Ca procentaj, din punctajul maxim, s-au obținut 81,73 , cu 3,75 mai mult ca la testul
inițial (77, 98).
În această perioadă, la tema Epoca medievală am efectuat cu elevii o excursie pe teme
istorice pe ruta Marasti -Marasesti -Oituz.
Elevii și -au consolidat cunoștințele însușite în legătură cu epoca medievală. În paralel au
efectuat și un portofoliu pe această temă, apoi am dat elevilor, spre rezolvare, testul formativ II.

44 TESTUL FORMATIV II – epoca medievală
( De progres)
1.Care este anul atestării documentare a satului nostru ?
2.Care domnitor român a luptat mai întâi cu turcii? Anul și locul bătăliei………………..
3.Cine a fost Iancu de Hunedoara?
Cu cine a luptat? Bătăliile mai importante……………………………
4.Cine a fost Vlad Țepeș? Anii de domnie. Cu cine a luptat ? Bătăliile mai importante.
5. Unde și între ce ani a domnit Ștefan cel Mare?……………………………….
Cetățile cele mai importante…………………………………………….
6. Cu cine a luptat Ștefan? Câte războaie a purtat?
Bătălii le cele mai importante…………………Anii……………………………..
7. Anii de domnie a lui Mihai Viteazul……………………………………….
Bătăliile cu turcii…………………………………………………..
8.Prima U nire – descriere……………………………….
Bătălia de la Șelimbăr………………………
Intrarea în Alba – Iulia…………………
Cucerirea Moldovei……………………….
Destrămarea Unirii……………….Cauzele………………………..
9.Numește trei personalități ale Școlii Ardelene?……………………
10.Cine a afost Dumitrie Cantemir? Ce lucrări a scris?………………….
Cine a fost Constantin Brâncoveanu?……. ……………….
Importanța domniei lui……………………..
În urma testului 2 s -a obținut următoarul punctaj:
Numărul
eleviilor Întrebare TOTAL CALIFICATIV
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 4 4 4 3 4 4 5 5 5 4 42 B
2 4 4 4 4 4 5 4 6 5 6 46 FB
3 4 4 3 4 4 5 5 5 5 4 43 B
4 3 4 4 4 4 5 5 8 6 5 48 FB
5 4 4 4 4 3 5 5 7 6 5 47 FB
6 3 4 3 4 4 5 4 5 5 4 41 B
7 3 2 2 3 3 3 4 3 4 3 30 S
8 4 4 4 4 4 5 4 7 5 5 46 FB
9 4 4 4 4 4 5 5 6 5 6 47 FB

45 10 3 4 4 4 3 4 5 5 4 4 40 B
11 4 4 4 4 4 5 5 6 6 5 47 FB
12 3 3 3 3 3 4 2 3 4 3 31 S
13 2 3 3 3 3 4 3 3 4 4 32 S
14 4 4 4 4 4 5 4 7 6 5 47 FB
15 4 4 3 3 3 5 5 5 4 5 42 B

La testul II se putea obține următorul punctaj:
Întrebarea 1 -4 puncte 6 -5 Punctaj între 46 -50 – FB
„ 2 -4 „ 7 -5 35 -45- B
„ 3 -4 „ 8 -8 22 -34- S
„ 4 -4 „ 9 -6 < 22 – I
„ 5 -4 „ 10 -6 Punctaj maxim 50 de puncte/ elev

Rezultatele obținute de la testul II formativ ( de progres)
Grupe de calificative Număr de elevi Procentaj %
FB 7 46,66
B 5 33,33
S 3 20
I 0

Din punctajul maxim posibil pe clasă (750 puncte) s -a obtinut 83,86%.
Față de testul I, la testul II s -a obținut la categoria FB 1 calificativ în plus, iar la categoria
B numărul a rămas același. La categoria satisfăcător cu doi mai puțin. La categoria insuficient
zero. Deci situația s -a îmbunătățit. Față de punctajul ma xim posibil, s -a obținut 83,86%. S -a
realizat un progres de 2,13%, rezultat mai bun decât la testul I, dovadă că elevii au depus interes
în însușirea cunoștințelor de istorie.

46 Grafic de comparare între rezultatele testului I și II

După parcurgerea temei Epoca modernă și contemporană am efectuat cu elevii o vizită la
,,Complexul Muzeal „ Iulian Antonescu ”din Bacau, vizită urmată de o drumeție prin oraș. Pe
parcursul acestei vizite și drumeții, copiii au aflat unele fapte noi, și -au completat și consolidat
cunoștințele istorice. La 9 Mai, de Ziua Independenței și Ziua Europei, am susținut cu elevii un
program artistic la Monumentul Eroilor din centrul satului, program care a c onținut cântece
patriotice, poezii patriotice dedicate evenimentelor respective. Au fost evocate fapte de vitejie
pentru dreptate, libertate, independență, și unire ale strămoșilor noștri.

După aceste acțiuni am dat elevilor spre rezolvare următorul test de progres:
79% 80% 81% 82% 83% 84% 85%
Procentaj din punctajul
maxim posibil pe test pe
clasa Test 1
Test 2

47
TESTUL FORMATIV III – epoca modernă și contemporană
(Test de progres)
1. Care a fost însemnătatea revoluței de la 1821?
…………………………………………………………..
2. Care au fost cauzele revoluței de la 1848?
…………………………………………………………..
3. Menționați reprezentații cei mai importanți ai revoluței de la 1848 din:
Țara Romănească………………………………
Moldova…………………………………………..
Tran silvania……………………………………..
Cum s -a sfârșit revoluția de la 1848 în Țara Românească?
……………………………………………………………
Ce știți despre acest eveniment în satul nostru?
…………………….. ………………………………………..
4. Care este semnificația anului 1859?………………………
Ce reforme a făcut Cuza?…………………….
5. Când și cum și -a cucerit România Independența de stat?
…………………………………. ……………………………………….
6. Când și de ce a intrat România în Primul Război mondial?
………………………………………………………………………………….
7. Unde s -au dat cele mai importante bătălii în 1917? Ce jertfe a dat satul nostru?
………………………………………………………………………….
8. Înscrie în………………. timpului semnificația datelor istorice în procesul înfăptuirii
unității naționale
1600…………………… ………….
1859………………………………..
1878………………………………….
1918……………………………….
Cine a participat, din satul nostru, la Adunarea de la Alba -Iulia?…………………………………..

48 La testul III s -a obținut următorul punctaj.
Număr
de elevi Intrebari PUNCTAJ CALIFICATIV
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 2 3 5 5 3 5 5 8 7 3 46 FB
2 2 3 5 5 3 5 5 8 8 3 47 FB
3 2 3 4 5 3 4 5 6 7 3 42 B
4 2 3 5 5 3 5 4 9 8 3 47 FB
5 2 3 5 5 3 5 5 8 7 3 46 FB
6 2 3 4 4 3 5 4 7 8 3 43 B
7 1 1 3 3 3 3 3 6 5 2 30 S
8 2 3 5 5 3 4 5 9 8 3 47 FB
9 2 3 5 5 3 5 5 7 8 3 46 FB
10 2 3 4 4 3 4 4 7 7 3 41 B
11 2 3 5 5 3 5 4 7 9 3 48 FB
12 2 2 4 3 2 3 3 6 5 32 32 S
13 2 3 4 5 3 4 4 5 6 3 40 B
14 2 3 5 5 3 5 5 8 8 3 47 FB
15 2 3 5 4 3 4 5 8 7 3 43 B
TOTAL 645 Puncte
Rezultatele obținute la testul III de progres
Calificativ Număr elevi Procentaj%
FB 8 53,33
B 5 33,33
S 2 13,33
I 0 0

49 Ilustrare grafică a rezultatelor testului III

La testul III de progres s -a dobândit cu un calificativ de FB mai mult față de testul II. La
calificativul B la fel, iar la S cu un calificativ mai puțin. Ca procentaj față de testul II s-a obținut
o ușoară creștere, de la 83,86% la 86%, deci o creștere de 2,14%.

3.5.3. Etapa postexperimentală
În perioada de recapitulare finală, elevii au pregătit și un portofoliu, în paralel, pe această
temă. După parcurgerea perioadei de recapitulare f inală, am dat elevilor spre rezolvare un test de
evaluare. Acest test a fost dat și clasei de control, care a parcurs materia în mod obișuit, între cele
două teste: inițial și final ( de evaluare).

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%
Calificative
obtinute FB
B
S
I

50 TEST DE EVALUARE –FINAL -(posttestul)
1. Cum s -a format poporul român?
Dar limba română? ……………………………………………………..
2. Care au fost primele form ațiuni statale în Transilvania? …………………………
3. Cum s -a întemeiat statul medieval Țara Românească? …… ……………………………
4. Cum s -a întemeiat Moldova? ………………………………… Anul…………………………………
5. Care domnitori au fost cei mai vajnici apărători ai neatârnării țării?
Țara Domnitorul Anii de domnie Lupta, anul, localitatea

6. Cum s -a realizat prima Unire? …………………………………………………………………………….
Domnitorul……………………………….. Anul…………………………………………………… ………..
7. Cum s -a înfăptuit Unirea din 1859? ……………………………………………………………………
Reformele lui Cuza…………………………………………………………………………………………….
8. Cum s-a obținut Independența de Stat a României? ………………………………………………..
Cine era conducător……………………………………………………………………………………………
Bătăliile mai importante …. …………………………………………………………………………………..
9. Cum s -a înfăptuit România Mare? ……………….. ………………… ……………………………
10. Ce îndatorire avem noi față de înaitașii noștri? …. ………………………………………….
Fiecare întrebare este notată cu 5 puncte. Se pot obține maxim 50 de puncte:
Între 46-50 – FB
35-45- B
22-34 – S
La clasa experimentală s-a obținut următorul punctaj la testul final:
Număr
elevi Intrebari PUNCTAJ CALIFICATIV
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 5 4 5 5 4 5 4 5 5 5 47 FB
2 5 5 4 5 5 5 5 4 5 5 48 FB
3 5 4 5 4 4 4 5 4 4 5 44 B
4 5 4 5 5 4 5 4 5 5 5 47 FB
5 5 5 4 5 4 5 5 4 5 5 47 FB
6 5 5 4 5 4 4 4 5 4 4 44 B
7 3 3 4 3 3 4 3 3 4 3 33 S
8 5 4 5 5 5 4 5 5 5 5 48 FB
9 5 5 4 5 4 5 5 4 5 5 47 FB

51 10 5 4 4 5 4 4 5 4 4 4 43 B
11 3 4 5 5 5 5 4 5 5 5 48 FB
12 4 3 4 2 4 3 4 3 4 3 33 S
13 5 4 5 4 4 4 4 5 4 4 42 B
14 5 4 5 5 5 4 5 5 5 5 48 FB
15 4 5 4 4 4 4 4 5 4 5 44 B

Rezultatele obținute la testul final la clasa experimentală, după calificative:
Calificativ Număr elevi Procentaj %
FB 8 53,33
B 5 33,33
S 2 13,33
I 0 0
Procentajul la punctajul total este de 88,40% .

Ilustrare grafica a rezultatelor testului final la clasa experimentala

0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%
Calificative
obtinute FB
B
S
I

52 La clasa de control , la testul final, s -a obținut următorul punctaj:
Număr
de elevi Intrebarea PUNCTAJ CALIFICATIV
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1 4 4 3 4 5 4 4 4 5 4 41 B
2 5 4 5 5 4 5 5 4 5 5 47 FB
3 4 5 4 5 5 4 5 5 4 5 46 FB
4 4 3 4 5 4 4 4 5 3 4 40 B
5 5 4 5 5 4 5 5 4 5 4 46 FB
6 3 4 5 4 4 5 4 4 5 4 42 B
7 3 2 3 3 4 3 3 4 2 4 30 S
8 4 4 5 5 5 5 4 5 5 5 47 FB
9 5 4 5 4 5 5 4 5 5 4 46 FB
10 3 2 3 2 2 3 4 2 3 2 26 S
11 4 3 4 5 4 4 3 4 5 4 40 B
12 4 3 5 4 4 5 4 3 5 4 41 B
13 5 4 5 5 4 5 5 4 5 5 47 FB
14 1 2 2 3 2 2 1 2 3 3 19 I
15 5 4 3 4 4 5 4 4 4 5 42 B
Total: 600 puncte – procentaj 80%

Rezultatele obținute la testul final la clasa de control.

Calificativ Număr de elevi Procentaj %
FB 6 40%
B 6 40 %
S 2 13,33 %
I 1 6,66 %

S-au obținut 6 calificative de foarte bine , 6 calificative de bine, 2 de satisfăcător și un
insuficient.

53 Ilustrarea grafică a rezultatelor testului final la clasa de control

0% 10% 20% 30% 40%
Calificative obtinute FB
B
S
I

54 CAPITOLUL IV. Prezentarea, analiza și valorificarea rezultatelor
cercetării

După parcurgerea etapelor de cercetare, în urma testării s -au obținut următoarele
rezultate:
La clasa experimentală s-a obținut din punctajul maxim posibil procentajul și diferența
de procentaj după cum urmează în tab elul de mai jos.
TESTUL
INIȚIAL TESTUL 1 TESTUL 2 TESTUL 3 TESTUL DE
EVALUARE
PUNCTAJUL 583 613 629 645 663
PROCENTAJUL 77,98 % 81,73 % 83,86 % 86,00 % 88,40 %
DIFERENȚA
DE PROGRES 3,75% 2,13% 2,14% 2,40 %
Se observă un progres la fiecare test.
Ilustrarea grafică a rezultatelor la fiecare test aplicat la clasa experimentală

72,00% 74,00% 76,00% 78,00% 80,00% 82,00% 84,00% 86,00% 88,00% 90,00%
Procentajul
punctajului obtinut
la clasa
experimentala Test initial
Test 1
Test 2
Test 3
Test final
72,00% 74,00% 76,00% 78,00% 80,00% 82,00% 84,00% 86,00% 88,00% 90,00%
Test initial Test 1 Test 2 Test 3 Test final Scala de
progres

55 Scara de progres a rezultatelor obținute la clasa experimentală
La clasa experimentală diferența de progres între testul inițial ( 77,98%.) și testul
final (88,40%) este de 10,42% .
Progresul de calificative și procentajul pe fiecare test este următorul:
CALIFICATIVE TESTUL
INIȚIAL TESTUL 1 TESTUL 2 TESTUL 3 TEST
FINAL
Nr. % Nr. % Nr. % Nr. % Nr. %
FB 4 26,66 6 40,00 7 46,66 8 53,33 8 53,33
B 7 46,66 5 33,33 5 33,33 5 33,33 5 33,33
S 2 13,33 4 26,66 3 20,00 2 13,33 2 13,33
I 2 13,33 0 0 0 0 0 0 0 0

Tabelul graficelor potrivit calificativelor pe fiecare test este următorul:

Graficul pe fiecare calificativ în parte este următorul:

Numărul calificativelor de FB a fost în continuă creștere. Calificativul Bine a scăzut de la
0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%
Test initial Test 1 Test 2 Test 3 Test final FB
B
S
I
0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%
FB B S I Test initial
Test 1
Test 2
Test 3
Test final

56 Testul inițial la Testul I de progres, apoi a rămas constant. Calificativul S uficient a urcat de la
Testul inițial la Testul 1 de progres, apoi a fost în coborâre.
Calificativul insuficient a scăzut de la Testul inițial la Testul1de progres la zero și la
celelalte teste s -a menținut la această valoare.
Graficele de progres pe eșantioane
a) Eșantionul experimental

b) Eșantionul de control

Diferența de progres între eșantionul experimental și cel de control:
TESTUL TESTUL INIȚIAL TESTUL FINAL DIFERENȚA DE
PROGRES PE
EȘANTIOANE
CLASA
EXPERIMENTALĂ 77,98 88,40 % 10,42 %
CLASA DE
CONTROL 74, 93 80,00 % 5,07 %
DIFERENȚA
ÎNTRE
EȘANTIOANE 3,05 8,40 % 5,35 %
0,00% 10,00% 20,00% 30,00% 40,00% 50,00% 60,00%
Test initial Test final FB
B
S
I
0,00% 5,00% 10,00% 15,00% 20,00% 25,00% 30,00% 35,00% 40,00%
Test initial Test final FB
B
S
I

57
Curba de progres potrivit punctajului obținut la clasa experimentală este următoarea:

Graficele comparative de progres pe cele 2 eșantioane între testul inițial și final :

Se observă o diferență de progres între clasa experimentală și cea de control de 5,35 %
ceea ce înseamnă că rezultatele obținute la clasa experimentală sunt mai bune . Au atitudini mai
sănătoase cu mai mare grad de responsabilitate, acest lucru se vede și în reacțiile copiilor. S -a
observat că pe parcurs, elevii participau cu mai multă însuf lețire la acțiunile patriotice
desfășurate. S -a observat o anumită doză de maturitate în comportarea lor.

77,98% 81,73% 83,86% 86% 88,40%
72,00% 74,00% 76,00% 78,00% 80,00% 82,00% 84,00% 86,00% 88,00% 90,00%
Test
initial Test 1 Test 2 Test 3 Test final Clasa experimentala
65,00% 70,00% 75,00% 80,00% 85,00% 90,00%
Test initial Test final Clasa experimentala
Clasa de control

58
CONCLUZII

Trǎim cu toții într -o societate modernǎ, evoluatǎ. Progresul tehnologic, acumularea de noi
cunoștințe, cât și perfecționarea modalitǎților de accesare a diverselor date informative din orice
colț al lumii, contribuie la crearea unei noi mentalitǎți cu priv ire la identitatea fiecǎruia dintre noi
ca membru al unei colectivitǎți umane. Introducerea pe scarǎ largǎ a mijloacelor tehnice a
redirecționat într -o anumitǎ mǎsurǎ centrul de interes al noilor generații. Societatea
contemporanǎ, autohtonǎ, în majoritate a ei, uitǎ sau cel puțin rǎmâne indiferentǎ la valorile pe
care poporul român le deține în momentul de fațǎ. De aceea, este foarte important ca fiecare
dintre noi sǎ nu dǎm dovadǎ de pasivitate în ceea ce privește originea noastrǎ ca națiune și în
special sǎ nu ignorǎm neprețuitul dar lǎsat drept moștenire de cǎtre înaintașii noștri pentru tinerii
de astǎzi. Rǎspunderea pe care o avem este considerabilǎ, date fiind condițiile actuale, deoarece
de noi ― societatea actualǎ ― depinde viitorul celor de mâine.
Lucrarea Orașul Bacău între anii 1916 -1948. Aspecte economice, sociale și cultural e, este
conceputǎ în termenii unei teze de licențǎ ce nu pretinde a fi considerată un studiu de o
complexitate deosebitǎ. Lucrarea de fațǎ se dorește a fi utilă într -o anumit ǎ mǎsurǎ la
îmbogățirea cunoștințelor existente despre zona studiată, precum și în reliefarea zestrei
poporului român din această zonă.
Este larg răspândit faptul că un popor care nu -și cunoaște propria istorie nu poate clădi
un viitor . În acest sens, o importanță majoră o reprezintă ritualurile și tradițiile. Acestea merită
studiate, deoarece prin ele se reînvie o lume arhaică, iar tinerii pot empatiza cu cei de demult, cu
străbunii lor. Este oportun de menționat faptul că astfel se transmite un patri moniu cultural, mult
mai valoros decât cel material. În prezent, în România, se vorbește tot mai des despre lipsa
valorilor sau, mai bine -zis, de necunoașterea acestora.
Toate acestea au alcǎtuit lucrarea de absolvire, o lucrare a cǎrei cercetare nu se opr ește
aici, aceasta datoritǎ subiectului de o complexitate remarcabilǎ, și anume cultura, tradiția și
obiceiurile poporului român, indiferent de zona etnograficǎ a țǎrii.

59
BIBLIOGRAFIE
Lucrări de specialitate:

 Abramiuc, V.Ioan, Vlahuță, Nicolae, Monografia județului Bacău , Tipografia
municipiului Bacău, Bacău, 1943;
 Călin, Marius Cristian , Viața cotidiană in orașul Bacău 1928 -1935 , Editura Axioma
Print, Bacău, 2010 ;
 Chiriacescu , Emilia ,Zaharia , D., Îndrumător î n Arhivele Statului. Județul Bacău ,
București, Întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918”, 1979 ;
 Cosmescu, Marin, Căpitanu, Florentina, Monografia Liceului „Vasile Alecsandri” din
Bacău , I. P. Bacău, Bacău, 1971;
 Grigorovici , Grigore, Bacăul din trecut și de azi , , Tipografia Primăriei Municipiului
Bacău, Bacău 1933 ;
 Ivașcu , Al., Colecție cuprinzând legislația învățământului secundar , București,
Imprimeria Indepe ndența , 1923 ;
 Kara , I., Obșt ea evreiască.â din Bacău, Editura Hasefer, București, 1995 ;
 Mami na, Ion, Scurtu, Ioan, Guverne și guvernanți (1916 -1938) , Casa de Editură, Presă
și Impresariat „Silex”, București, 1996;
 Murariu, Ioan, Aur, Nicu I., Bacău – ghid de oraș, Editura Abeona, București, 1992;
 Popescu, Petre, Dumitru Zaharia, Ioan Grigoriu, Monografia Liceului „G. Bacovia”
din Bacău (1867 -1967), Bacău, Editată de Liceul „G. Bacovia” – Bacău, 1967;
 Preda , Marin, Ani, chipuri și voci în memoria vie a Colegiului Național „Vasile
Alecsandri” , Bacău, f. Ed., 2006 ;
 Protosinghel, Bălan, Ioanichie, Călăuză ortodoxă în biserică , vol. I, Sihăstria, 1991;
 Scurtu, Ioan crd. Istoria românilor, vol. VIII , Editura Enciclopedică, București, 2003;
 Șendrea, Eugen, Istoria Municipiului Bacău, Editura Vicovia, Bacău, 2007;
 Ungureanu, Gh. crd, Documente privitoa re la istoria economică a României. Orașe și
târguri (1776 -1861). Moldova , Seria A, vol. II, , București, f. ed., 1960 ;
 Simovici, Doru crd, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Bacău. File de
monografie (1865 -2000) , Bacău, f. ed., 2000;

60
Lucrări de documente și date statistice:
 Recensământul general al populației României – 1930, vol. I -X, Ed. Inst. Central de
Statistică, București, 1930;
 Scurtu, Ioan, Gh. Buzatu, Istoria românilor în secolul XX – 1918 -1948 , Editura
Paideia, București, 1999;

Documente din Arhivele Naționale -Bacău
 ,,Fond Camera de Industrie și Comerț a orașului Bacău” : Dos.3/1935, f.179,
Dos.2/1926, f. 8 ;
 ,,Fond Primăria Bacău”: Dos. 66/1926, f. 11, Dos. 2/1916, f. 138, Dos. 9/1926, f. 176,
Dos.66/1926, f. 11.

Biblioteca Acad emiei Româ ne-fond ,,Periodice”:
 Ziarul ,, Curentul Bacăului ”, 1929 -1930.
 Ziarul ,, Bacăul ", 1928 -1935.
 „Ateneul cultural”, nr. 1, 1925.
 Monitorul oficial nr. 274 din 9 decembrie 1929.

61